Legenda întemeierii Sucevei: cum a făcut seceta ca ciobanii să se aciueze în

preajma râului Suceava dând naştere localităţii cu acelaşi nume

Localitatea Suceava este una dintre cele mai vechi şi mai importante aşezări din România. Între 1359 şi
1775, Suceava a făcut parte din Principatul Moldovei, stat al cărui capitală a fost timp de mai bine de două vecuri.
Între 1775 – 1918, oraşul din Nord – Estul României a fost parte a Imperiului Habsburgic, până să revină din nou în
posesia României.

Domnitorul Petru I Muşat (1377 – 1391) a fost cel care a apreciat că târgul Sucevei ar fi indicat în a fi
transformat în centrul economic şi administrativ al Moldovei. Acesta a hotărât ca în estul localităţii să fie ridicată o
cetate, în actualul sat Şcheia, însp cum terenul era destul de alunescos, construcţie nu a putut fi finalizată. Petru I
Muşat a decis atunci ca în partea cealaltă a oraşului să fie construită o altă cetate, cunoscută în prezent ca Cetatea
de Scaun a Sucevei. Tot pe atunci au mai fost ridicate Curtea Domnească şi Biserica „Sfântul Gheorghe” sau
Biserica Mirăuţi. Noua cetate a Sucevei este atestată documentar pentru prima oară la data de 10 februarie 1388,
într-un act prin care se arată că voievodul moldovean ar fi împrumutat de la regele polon, Vladislav Iagelo, undeva la
peste 80 de kilograme de aur. „Lui Wladislav, din mila lui Dumnezeu, rege al Poloniei, stăpânitor al Lituaniei şi al
Rusiei şi domn al altor multor ţări, sinceră închinare de la Petru voievod al Moldovei. Facem cunoscut înaltei tale
Domnii că am dat acestui adevărat pan al Varşoviei trei mii de ruble de argint frâncesc în acea greutate cu care am
început să dăm de la Luţc şi le-am dat pe toate în Suceava. În această scrisoare sînt 3 mii de ruble de argint
frâncesc; pentru aceasta facem această scrisoare pentru trei mii, iar scrisoarea Domniei tale este făcută pentru patru
mii la Lăsatul Secului. Rugăm pe Domnia voastră să faceţi altă scrisoare, ca şi aceasta ce o scrieţi, dar nu pe 4, ci pe
3 mii, sub pecetea regală. Cine ne va aduce zapisul pe trei mii aceluia îi vom da cartea voastră ce e scrisă pentru
patru mii. Şi s-a scris cartea, în cetatea Sucevei, luni, în prima săptămână a Postului, sub pecetea noastră, în anul
naşterii Domnului 1000 şi 388”, se arată în primul document în care se vorbeşte despre Cetatea Sucevei. Despre
întemeierea Sucevei a vorbit şi istoricul Simion Florea Marea în cartea sa „Legende istorice din Bucovina”, publicată
în anul 1981 de către Editura Junimea. „Văzînd păstorii că seceta nu mai încetează şi temîndu-se ca nu cumva să le
piară turmele, unica lor avere, de sete şi de foame, se retraseră cu dînsele de la şes în sus spre codru (...).Păstoriul,
cum dete cu ochii de poienile acelea, bucuria lui!… Să fi prins pre Dumnezeu de-un picior şi nu i-ar fi părut aşa de
bine!… Deci prinsă îndată a căuta în dreapta şi-n stînga ori de nu se află şi apă printr-însele. Şi îmblînd el aşa în colo
şi-n coace, cât timp va fi îmbiat, dă de-o dată peste o apă mare, care curgea alene la vale. Era Suceava (...). Pe
timpul lui Iuga Vodă zice că s-a început şi restăurarea cetăţii, care a fost mai nainte dărîmată de căpcîni. Fiind însă
cetatea despărţită de biserica Mirăuţului prin părăul Cîcăina, care venind despre Areni şi trecînd pe lîngă dealul
Tătăraş se revarsă în Suceava şi neputînd din pricina aceasta nimene trece cînd ar fi voit de la dînsa la biserică şi de
la biserică la dînsa, de-aceea Iuga Vodă le-a împreunat pe amîndouă prin un pod umblător făcut, după spusa unora,
din piei de bivol, iară după a altora din gumă (...). Şi-acest pod încă se slobozia numai atunci cînd avea să iasă sau
să intre cineva în cetate. De altmintrelea sta mai totdeauna rădicat, cu deosebire noaptea, precum şi atunci cînd se
apropia vreun duşman de cetate şi voia să între cu puterea în nuntru. Şi aşa s-a întemeiat oraşul Suceava, care lung
timp a fost scaunul domnitorilor români, fala şi podoaba Moldovei!”, a arătat Simion Florea Marian. Cu privire la
etimologia numelui de „Suceava” sunt mai multe ipoteza. Prima se referă la faptul că numele oraşului vine de la râul
cu acelaşi nume, în limba slavă Suceava însemnând „râu cotit”. O altă ipoteză ar fi aceea că localitatea a fost
întemeiată de nişte cojocari unguri, szocs însemnând cojocar. Numele de Suceava ar mai putea proveni de la tufele
de soc de pe malurile râului cu acelaşi nume, în perioada medievală pronunţia localităţii fiind „Soceava”.