Bucuria de a fi crestin

Eu,sunt crestin,asa sunt de cand ma stiu,parca acum imi

amintesc cum ma invata mama sa-mi fac semnul Sfintei
Cruci,sau cum mergeam cu tata la biserica,acestea sunt niste
amintiri de neuitat,pentru ca au ramas in sufletele noastre la fel
ca un sambure plantat,dar si incoltit.Acum,in aceasta perioada
grea,cred ca avem nevoie mai mult decat oricand de ajutorul lui
Dumnezeu.Desi acest virus a incercat sa ne desparta de El,cred
ca s-a intamplat fix invers… Bisericile sunt inchise,dar noi ne-am
creeat fiecare biserica la el acasa. Intr-adevar,nu simti aceleasi
lucruri ca atunci cand mergi la biserica,cand stranele emana
cantece ingeresti,cand preotii se roaga in cor,dar daca ne
rugam,Dumnezeu ne va ajuta,vom iesi alti oameni dupa aceasta
molima,oameni mai buni.
Sunt extreme de mandru ca sunt crestin si nimeni sau nimic
nu ar putea schimba asta,nimeni nu imi poate spune ce sac
red,nimeni nu imi poate lua acesta credinta din suflet,din acel
loc special al ei..
Desi inainte poate eram obosit si nu voiam sa merg in fiecare
duminica la biserica,ei,acum imi e dor sa merg la biserica,imi e
dor sa cant alaturi de cantaretii din strana,sa vorbesc cu
preotii,care cu timpul mi-au devenit prieteni si sa primesc
sfaturi de la ei... Da,intr-adevar,e greu,e greu sa nu poti merge
la biserica,sa te rogi,sa ceri indrumare,dar la fel de greu este
cand stim ca nimeni nu ia masuri,ci din contra,orice s-ar
intampla,crestinii sunt de vina.... Dar sa fim increzatori,pentru
ca Dumnezeu ne-a supus acestei incercari pentru a ne
cai,pentru a realiza cat de importanta este rugaciunea,si dupa
aceasta perioada grea,atunci cand vom iesi schimbati,sa fim
mandri,DA,Dumnezeu n-ea supus acestui test pentru a vedea
daca nu ne pierdem speranta,credinta!
Eu sunt mandru ca sunt crestin!