NE VORBESTE

PARINTELE CLEOPA

Carte tiparita eu bineeuvantarea

I.P.S. DANIEL

Mitropoli Moldovei §i Bueovinei

Edilie ingrijita de
Arhirnandrit Ioaniehie Balan

Edilia a II a

EDITURA MANAsTIREA SIHAsTRIA

2004

d
 A

CUVANT INAINTE

Dupa primele trei volume, iaUt, iese de sub tipar

al patrulea volum din cuvintele ~i sfaturile duhovnicef;'ti
ale Arhimandritului Cleopa Ilie, sub titlul generic de
serie Ne vorbe~te Parintele Cleopa. Sunt carti mult
solicitatc de credincio~i, atat pcntru dulceata limbii ~i
adancimea invataturilor biblice ~i patristice, explicate
pe intelesul tuturor, cat ~i pentru competenta ~i
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei autoritatea moral a de care se bucura Parintele Cleopa la
CLEOPA ILIE, ARHIMANDRIT nivel aproape national.
Ne vorbe~te parintele Cleopa I Arhim. Cleopa Ilie. ­ Acest nou volum contine cateva din convorbirile
Ed. a 2-a. Vanatori-Neamt: Manastirea Sihastria, 2001 sale duhovnice~ti realizate de-a lungul anilor, care,
15 vol. de~i au mai fost publicate, Ie reediHim din nOll, fiind
ISBN 973-86836-2-9 epuizate, intrucat contin Invataturi morale ortodoxe
Vol. 4. - 2004. - ISBN 973-86895-0-3 esentiale, atat de necesare bunilor no~tri cre~tini ~i mai
ales celor tineri.
281.95(047.53) Suntem Incredintati ca aceste cuvinte de suflet
sunt oricand actuale ~i noi ~i pot convinge pe cei mai
multi credincio~i sa paraseasca pacatele ~i sa urrneze
Intru toate lui Hristos, Preacuratei Sale Maici f;'i
tuturor sfinlilor Sai.
 .A.

6 CUVANT iNAINTE
Dc aceea recomandam ~i acest nou volum bunilor
no~tri cre~tini- tineri, casatori!i ~i batrani-, care vor sa
se mantuiasca, sa urmeze, dupa putere, sfaturile bunului
CONVORBIREA TNTAI
nostru Pannte Cleopa, care, din mila Domnului, inca
mai este printre noi.

DESPRE CREATIE,
CADEREA OMULUI, RAI SI lAD
Arhimandrit Ioanichie Balan
1. Parinte Cleopa, spuneti-mi cateva cuvinte
despre creatia lumii vazute ~i nevazute, dupa
invatatura Sfintilor parinti.
Intrarea Maicii Domnului in Biserica Toata creatia este ~coala a sufletelor celor
Anul mantuirii, 1996 cuvantatoare, spune Vasile eel Mare 'in Hexaimeron
(Facerca lumii in cele ~ase zilc). Caci, privind la cele
create de Dumnezeu, ne 'inaltam eu mintca la cclc
nevazute ~i ne intarim in sTanta credinta. Oit suntcm
trup, toatc Ie vcdem "ca prin oglinda", adica prin
crea!ii, care formeaza icoana, imaginea ce10r viitoare
de dincolo de mormant.
Creatia cstc oglinda lui Dumnezcu in care se
rcflccta bunatatea, mila, pronia ~i iubirea
Ceresc pentru noi, oamenii. Sfintii Parinti numesc pc
toate ce1e vazute "spatele lui Dumnezcu", care
'inchipuiesc, simbolizeaza, pe ccle viitoare. Iar cand
yom trece la cele ve~nice, atunei yom vedea cu
cei duhovnice~ti "fata lui Dumnezeu", adica yom privi
fata catre rata slava Preasfintci Treimi, rara sa mai
avem nevoie de "oglinzile" ce1e dc pc pamant, adiea
de creatii.
 .A
8 NE VORBESTE
Aici pe pamfmt nu suntem vrednici sa privim pe
Dumnezeu In fata. lar daca auzim pe STantul Apostol
~i Evanghelist loan zicand: Pe Dumnezeu nimeni
niciodatii nu L-a viizut (loan 1, 18), sa Intelegem ca nu
L-a vazut dupa fiinta, dupa esenta, Insa II vedem prin
creatie. Ca, dupa fiinta, nici Ingerii din cer nu-L pot
vedea ~i Intelege pe Dumnezeu.
2. Ce spun Sfintii Parinti ~i, mai ales, Sfiinta
Scriptura despre ingeri ~i despre caderea lui
Adam'?
La Inceput lngerii nu ~tiau ca Iisus Hristos este
numit de Duhul Sfant "Ingerul sfatului celui mare",
cum II nume~te proorocul Isaia, cu care se sratuia
permanent Tatal. Jngerii nu-L ~tiau de Fiu al lui
Dumnezeu", spune STantul Vasile cel Mare In
Hexaimeron. Deci, cand a strigat STantul Arhanghel
Mihail, zicand: "Inchinati-va Ingerului sfatului celui
marc", unii din lngeri n-au vrut sa se inchine Lui ~i de
aceea au cazut In adancul iadului, cum spune
Mantuitorul: Viizut-am pe satana ciiziind ca un fulger
din cer (Luca 10, 18).
Deosebirea dintre caderea Ingerilor rai ~i a
omului este ca lngerii au cazut cu voia lor, deci din
libertate, iar omul a cazut din amagire ~i din Indemnul
diavolului. lar "pacatul cu sratuire", spune Sfantul
loan Gura de Aur, ,Jumatate este al celui ce 11 face ~i
jumatate al celui ce I-a sratuit".
Dumnezeu a Ingaduit omului In rai sa faca
pacatul cel mai mic, adica sa manance pomul
PARINTELE CLEOPA 9
cuno~tintei binelui ~i raului. Ca daca manca din pomul
vietii, cum spune STantul loan Gura de Aur, omul nu
mai avea pocainta niciodata, se 'impietrea la inima ca
diavolul, didea ca diavolul, nu mai murea niciodata ~i
se chinuia In veci 'in iad, asemenea satanei.
La caderea lui Adam au contribuit doua patimi
rationale ale omului: mandria ~i pofta. Prin caderea sa,
omul Adam nu a pierdut tot harul lui Dumnezeu, caci
a cazut din ispita diavolului. Astfel, harul ~i arvuna
mantuirii au ramas In om, pentru ca a gre~it din
ne~tiinta ~i pentru ca este purtator de trup pamantesc.
Numai celui ce se leapada de Durnnezcu i sc ia harul
Duhului STant, dar ~i accsta este prim it prin pOdiinta.
Iar cel ce gre~e~te din ne~tiinta, pastreaza harul, Insa
acoperit de pacate.
lata pentru care pricina femeia lui Adam s-a
numit Eva, adica Viata, iar nu moarte, pentru ca nu a
cazut total ca diavolul ~i apoi pentru ca prin a doua
Eva, adidi Maica Domnului, se va izbavi neamul
omcnese.
Dupa cuvfmtul STantului loan Gura de Aur,
'indoit a fost creat omul, cu trup ~i suflet; indoit a fost
~i pomul cuno~tintel binelui ~i raului; lndoita ~i
urrnarea gre~elii lui Adam; indoit este ~i raiul: raiul
pamantesc, sau "sanul lui A vraam", unde stau
sufletele dreptilor pana la judecata viitoare, ~i raiul
ceresc, adica Imparatia cerurilor, unde vor intra dreptii
dupa a doua judecata. lar mancarea din pomul
cuno~tintei binelui ~i raului lnsearnna "cat de bine era
daca nu manca ~i cat de rau este ca a mancat".
 ~
I
10 E VORBESTE
Despre ingeri trebuie sa ~tim ca ei au fost ziditi
numai prin gandirea lui Dunmezeu, dar nu erau
neschimbatori, ci i-a lasat ca ei singuri sa ca~tige prin
lupta neschimbarea. Atat ingerii cat ~i primii oameni
nu aveau imaginatie. Cum au cazut ingerii in
imaginatie, Indata au dizut din cer In iad, ca doreau sa
fie asemenea "Celui Preainalt".
Iar oamenii au cazut in clipa cand s-au indoit de
cuvantul lui Dumnezeu. IndaHi ce satan a le-a rfipit
thca de moarte, zicand: Nu veli muri, ci veIL ji
a cazut in imaginaTie ~i apoi in pacat. Cea mai
marc paguba este sa uite omul de moarte. Cum i-a
~ters omului din minte frica morTii, indata a murit prin
pacaL Stantul loan Gura de Aur spune ca primul om a
cazut prin trei lucruri: femeia, lemnul (pomul) ~i
neaseultarea. ~i tot prin trei lucruri va fi mantuit:
Maica Domnului, Crucea ~i ascultarea.
3. Ce spun Sfintii Parinti despre cele ~apte
zile ale crcatiei'!
Sffintul Vasile cel Marc, cartea sa
Hexaimeron, spune ca zidirea s-a Iacut "ingrecata" ca
o femeie insarcinata in a noua luna, cu toate zidirile
din ea, gata sa Ie dea viala. Iar Duhul lui Dlimnezeu
incalzea adancul, Se odihnea deasupra apelor, ca sa
dea viata apelor ~i zidirilor.
Deci pamantlll avea viata de cfmd Duhul Sffmt
incalzea adancul, dar nu avea ~i suflare de viati1.
Sffinta Scriptura la Facere (cap. I, 1-2) spune
pamdntul era netocmit §i gol, dar nimeni nu ~tie de
PARINTELE CLEOPA 11
eand era, di eele cu ochi inca nu se creasera, nll
primisera suflare de viata. Ziua intai a creatiei a fost
Duminica, caci atunci a zis Dumnezeu fie lumina
(Fac. 1, 3). De aceea EI a Inviat tot Dliminica, caci
inviere a 1nnoit lumina eea dintai. Lumina cea
dintai a fost ereata, iar nu necreata. Ea nu izvora din
energiile necreate ale Duhului stant. Era 0 lumina
cereasca a carei origine omul nu poate sa 0 ~tie.
De asemenea, nici dcspre primele trci zile ale
crea!iei nimeni nu ~tic lungimea lor, ca inca nu era
soare care sa rasara ~i sa apuna. Soarclc este numit de
Sffintul Vasile cel Mare "caruta luminii", spunand ca
Dumnezeu a pus in soare numai putin din lumina
creata in ziua cea dintai ~i a randuit ea soarele sa
lumineze pamantul "ca 0 lampa"; adica mlinTii, codrii,
campiile, raurile ~i mariIe, care implinesc porunca cea
dinHli, mereu curg ~i se ad una la un loc.
Toate legile puse de Dumnezeu in univers, dupa
care se conduce intreaga creatie, se numesc de Sfintii
"temeliile lumii", ~i cine cugeta la ele se inta­
re~te In credinta ~i lauda cu multa tarie pe Ziditorul a
toate, implinind cuvantul proorocului David care zice:
Cine va vorhi despre puterile Domnului, auzite va
fllce toate laudele Lui (Ps. 105,2).
Legile universului nu se schimba niciodata
pentru ca sunt "temelii" ale intregii zidiri. lar cand
auzim pe Sffintul Apostol ~i Evanghelist loan, zicand:
Tatiil Meu lucreaza §i Eu [ucrez, sa intelegem ca Tatal
lucreaza prin legile creatiei ~i ale vietii; iar Fiul
lucreaza orin pronie, adica prin pazirea legilor
 .....
12 NE VORBE,~TE
universului, care 1'onneaza temeliiIe Iumii vazute.
Frumusetea zidirilor create de Dumnezeu este a~a de
minunata, indit ~i ingerii din cer se uimesc de armonia
lor, dupa cum spune loy: Clind s-au creat stele/e, lau­
datu-M-au cu glas mare tofi ingerii Mei (Jov 38, 7).
Armonia ~i frumusetca zidirilor au uimit pe
sfinti, pc filosofi, pc intc1epti, pc poeti, pc arti~ti, pc
crc~tini ~i chiar pe pagani, inaltandu-i cu mintea la
Crcatorul a toate, Dumnezcu. Prin cugctarca Ia zidiri
multi au cunoscut pc Dumnczeu, au sporit In ruga­
ciune, au Inaltat imne de lauda Ziditorului ~i au ajuns
chiar la rugaeiunca eea mai Inalta a mintii ~i a inimii.
Dc aceea, spun Sfintii Parin!i, ne estc dc marc folos sa
cugetam Ia zidirile lui Dumnezeu, pcntru a-L cUl1oa:;;te
~i a-L iubi mai mult pc Dumnezeu.
4. Ce ne mai puteti spune dcsprc creatie §i
despre crearea omului?
Dumnczeu a racut pe om $i intrcaga )ume din
patru materil sau stihii. Doua stihil u~oare aerul ~i
focul-, ~i doua stihii greIc, care curg in jos
pamantul ~i apa ~, dupa marturia Sffintului Vasile cel
Mare. Aeeste patru stihii lucreaza. unite $i ncameste­
eate, dar ~i amesteeate. Iar in vremea de apoi, stihia
cea mai de sus, eea mai u~oara, adica foeul, va ardc pe
celeialtc trei stihii, dar numai ciH va fi fiinta ome­
neasdi, dupa cuvantul Domnului, Care zice: De mania
A totfiitorului se vor aprinde stihiile pamantului (adica
aerul, pamantul ~i apa). Dar zice Duhul Stant prin
gllra lui David, di nu va distruge stihiiIe :;;i intreaga
PARINTELE CLEOPA 13
zidire, ci numai Ie va I'nnoi: Trimite-vei Duhul Tau ~i
.'Ie vor zidi ~i vel innoifara po.mlintului (Ps. 103, 31).
Dumnezeu a creat trei ceruri. Cerul intai este
vazduhul, al doilea este eterul un fel de foe deasupra
vazduhului, iar al treilea cer este eerullngerilor. Aici a
fost rapit Stantul Apostol Pavel ~i a auzit cuvinte de
nespus, pe care nu se cuvine omului a Ie gro.i (II Cor.
12,2-4). Aici este raiul.
Omul a fost creat de Dllmnezeu dupa chipul ~j
asemanarea Sa. El este singura raptura pe care a
zidit-o Dumnezeu eu mainile Sale, iar nu numai prin
euvant, ea pc toate celeialte. L-a creat apoi cu sfatul
celor trei persoane ale Preasfintei Treimi, ca zice la
Facere: ,)'0. facem am dupo. chipul ,yi asemo.narea
Noastro. (Fae. 1,26).
Trupul omului a fost creat din pamant, iar
sufletul lui a 1'ost insuflat de Dllmnezeu In chip
neviizut. Omul este COI1lPllS din doua parti: trup ~i
sllflet - dihotol1lism -, a~a cum ne invata Biscriea
noastra Ortodoxa; iar l1ll din trei parti: trup, suflet ~i
trihotomism ~', cum Inva!au unii scriitori
biseriee~ti veehi.
Omul are duh, adica sufiet animal ca toate
vietatile, din care izvorasc puterile fire~ti ca: puterea
seminala, cea creseatoare, de hranire, de conservare,
instinctele etc. Dar sufietul animal al omului apartine
truPUllli ~i nu trebuie sa-l confundam cu sutletul de
origine divina creat de DUl1lnezeu In om, care se
une~te eu trupul In cIipa zamislirii ~i se duce la cele
ve~nice prin moarte. Trupul se va reuni cu sufietul la
 ~
14 NE VORBESTE
judeeata viitoare, msa va invia induhovnieit, tar nu
cum a fost pe pamant.
Omul'iI1eepe de pe pamant sa guste ~i sa traiasea
eele ale eerului, eaei inca de pe pamant materia
omului se indumnezeie~te, se lumineaza la fala, se
dezbraea de eele pamante$ti :;;i se imbraea 'in ee1e
eere$ti, a$a cum au fost sfintii. Caei zidirea toata sus­
pina, a~teptiind innoirea firii omului (Rom. 8, 22-23).
Dumnezeu a Taeut trei lumi: 0 lume de jos, unde
este numai intunerie, vapaie de foe $i tartar, in care se
ehinuiese diavolii $i sufletele eelor paeato$i. Iadul a
fost ereat In clipa diderii ingerilor rai. A doua lume,
numiHi "amesteeata", adiea pamanteasdi, unde este
amesteeat binele eu raul, bueuria eu intristarea, fapta
buna eu paeatul, plaeerea eu durerea, via!a eu moartea.
Aiei pe pamant se trude$te omul sa seape de
paeate ~i de iad $i sa dobandeasea mantuirea prin fapte
bune ~i poeainta. Aiei plaeerea vietii sau a nuntii se
rasplate$te eu durerea, eLl ehinurile na:;;terii $i erqterii
de eopii. Altre! nu este mantuire. Ca spune Smntul
Maxim Marturisitorul: "Cine fuge de durerile veaeului
de aeum, are parte de durerea eea vqniea". A treia
lume este raiul :;;i I'mparatia eerurilor. Aeolo este
numai bueurie, eantare, lumina ~i viata ve~njea.
5. Ce altceva trebuie sa mai ~tim despre om'!
Omul este "regele ereatici" pentru ea este Taeut
eu sfatul Preasfintei Treimi, dupa ehipul ~i asema­
narea lui Dumnezeu :;;1 pentru ea are suflet viu ~i
PA-RINTELE CLEOPA 15
poartil. in el, prin Botez, pe Tatal, pc Fiul ~j pe Srantul
Duh. Omul este singura fiinta care prime:;;te darul de a
spori in virtute, In sfintenie ~i In putere, ajungand pana
la indumnezeire. Insa prin paeat, omul a eazut din ein­
stca eca dintai in starea eea de rob, de om paeatos. De
aiei se poate iara:;;i sui la einstea eea dintili, de fiu al
lui Dumnezeu, 1nsa eu multe $i mari jertfe ~i osteneli.
lata ee ziee despre aeeasta Smntul Grigorie de
Nyssa: "Preeum Dumnezeu I-a taeut pc om alt
dumnezeu, un dumnezeu al pamantului, tot a~a, prin
paeat, Dumnezeu S-a suparat a~a de muIt pe om, Ineat
intTeaga zidire s-a razvratit asupra omului. Trupul Ii
este ncputineios :;;i plin de suferin~e, foeul il arde,
frigulll omoara, ~arpele II mu:;;ca, lupul II ueide, marea
il ineaca, pamantul 11 inghite, foamca II ehinuic $i
diavolul II ispitc:;;tc pana la moarte ... ".
Totu!?i, Dumnezeu nu I-a parasit pc om. 1-a dat
mijloaee de I'ndreptare, de podiinta :;;i de mantuire.
Mai intai i-a lasat harul mantuirii, dqi lnabll~it de
paeate. Apoi i-a dat legca eon:;;tiintei, ea sa-Ilnvete :;;i
sa-l mustre pentru ee1e re1e. I-a lasat in inima dorul
raiului pierdut, adiea nostalgia paradisulUJ, care Ii da
omului ravna pentru rugaeiune, lacriml de poeainta,
simtire duhovnieeasea spre eele bune.
~ Hronograf se spune ea dupa izgonirea lui
Adam din rai, patruzcei de zile a plans stramo!?ul
Adam la portile raiului, eerand iertare; insa hcruvimii
care strajuiau por!ile raiului nu i-au mai desehis, eaei
nu mai putea sa mtre in nemurire omul muritor tara
 ~".
16 NE VORBE$TE
podiinta ~i jertfa de raseumparare a lui Hristos.
Atunei, lntoreandu-se Adam lnapoi pc pamant, a
inceput a-I ara, a-I seman a ~i a lucra in sudoarea
fruntii sale, ca sa-~i dobandeasca painea cea de toate
zilele.
De~i era departe de Durnnezeu, de aici de pc
pamant omul II putea vedea pe Durnnezeu, cum spune
Stantul Isaac Sirul, insa in chip tainie, prin eel doi
oehi ai sufletulu!. Cu un oehi II vedea pe Durrmezeu
adiea prin contemplarea duhovnieeasdi a
creafiei, a tuturor eelor Tacute a~a de minunat de
mainile lui Dumnezeu. Cu al doilea oehi II vedea pe
Durnnezeu prin implinirea poruncilor Lui ~i prin
simtirea duhovniceasca a inimii. SHintui Vasile cel
Mare spune in aceasta privinta ca, Cll cat spore~te
omul In cugetarea sau con tempi area naturala a
zidirilor, in aceea~i masura spore~te In eredinta ~i
dragostea de Dumnezeu.
6. Ce ne invata Sfinfii Parinfi despre cele
noua cete ingere~ti?
Dumnezeu a creat mai int~li lumea nevazuta,
adica pe lngeri. Stantul Apostol Pavel ~i mai tarziu
ucenicul sau, STantul Dionisie Areopagitul, in luerarea
sa Ierarhia cereasca ~i bisericeasca, imparte
noua cete cere~ti, fiecare ceata de lngeri avand 0
anumita misiune dumnezeiasea (Rom. 8, 38; I Petru
3,22).
Astfel, cei cu cate ~ase aripi, Heruvimii
cei cu ~i Scaunele sau Tronurile, care
PARINTELE CLEOPA 17
"odihnesc pe Durnnezeu ganditor", formeaza prima
ceata de lngeri. Ace~tia lnconjoara tronul cel de vapaie
~i lumina al Preasfintei Treimi (Iez. 1, 4-28). Apoi
unneaza Puterile, Stapliniile ~i Domniile, care
formeaza a doua ceata de ingeri. Ace~tia au
sa stapaneasca intreg universul, planetele, stelele,
marile ~i putcrile intunericului, adica pc
diavoli ~i iadul.
(Jrmeaza apoi in cepi'itoriile , Arhanghelii ~l
ingerii, care formeaza a treia ceata de Ingeri ~i au ca
mlslune sa fad! cunoscuta oamenilor voia lui
Dumnezeu. Deci, lngerii no~tri pazitori sunt
In ceata a noua, ca cei mai de pe ~I
cel mai aorooiati de neamul omenesc.
7. Cc ~tim din Stanta Scriptura ~i de la Sfintii
Parinfi dcspre rai'?
Sfanta ~i dumnezeiasca Scriptura ne vorbe$tc
dcspre rai, zicand: Si ([ sddit Dumnezeu rai tn Eden,
(-{itre rdsarit, $i a pus ([c% pc omul pe care I-a facut.
Si a f?icut Dumnezeu sa rdsan'i din panu7nt tot
jl-umos
Sffmtui loan Damaschin zicc a~a dcspre rai:
cil DUl1mczclI a vrut sa raca pc om dintr-o fire
va;:uta ~i ulla !levu/uta, dUfJGI cliipu! .~'i (/SCmclIWl'm S'u
(Fac. I, 2(), ca pe un 'ingcr ~i Sti1pflll (I! intrcgului
piimfil1t ~i al cclor ce sunt el, I-a lIJ
 .......
NE VORBESTE
18
Inainte un feI de palat Imparatesc, In care, traind, va
avea viata fericita.
Acesta este raiul dumnezeiesc, plantat in Eden
cu mainile lui Dumnezeu, camara a intregii bucurii ~i
veselii; caci Eden Inseamna desTatare ~i este situat In
parte a de rasarit, mai sus dccat tot pamantul. Are 0
clima temperaUi ~i este luminat de un aer foarte fin ~i
curat, acoperit cu plante ve~nic Inflorite, phn de
de buna mireasma, umplut de lumin[t, depa~ind
noliunea oricarei frumuseti ~i podoabe simtite ; un
tinut cu adevarat dumnezeiesc ~i 0 locuinta vrednica
de eel Tacut dupa chipul ~i asemanarea lui Dumnezeu.
In el nll locuia nic! 0 fiinFi rationala, ci numai omul,
plasmuirea mainilor dumnezeie~ti" (Stantul
Damaschin, Dogmatica, cap. 11, Despre paradis).
Stantul Vasile cel Mare, ariHand din Stanta
Scriptura raiul a fost zidit de Dumnezeu la rasarit,
zice: "Si a sadit Dumnezeu raiul In Eden, spre rasarit,
~i a pus acolo pc omul pe care I-a plilsmuit. Sa
Intelegem, deci, ascultatorilor, sadire vrednica lui
Dumnezeu ~i rai cuviincios iubirii de podoaba al unui
Ziditor ca Acesta atat de marc".
AP01, aratand di nu cu lemne de ob;;te a fost
Impodobit raiul, ziee acela~i Stant Parinte: "Daea cu
lemnele cele de ob;;te ar fi fost phn raiul, s-ar fi
cuprins cu adevarat lntru facerea cea dinHh a sadurilor
~i nimie nu ar fi fost trebuinta de sadirea cea mai
aleasa ;;i mai deosebita... Dar acum, mult mai
deosebite ~i cu ehipul ;;i cu gusturile ~i cu neamurile,
sadurile cele din sine, care mai lnainte rasarisera
TELE CLEOPA 19
pamant, sunt felurile copacilor saditi de Dumnezeu In
rai" (Hexaimeron).
8. Unde este locul raiului ~i al iadului ~i care
este originea lor?
Cat prive~te locul raiului, Stantul Vasile eel
Marc nu arata locul geografic unde a fost anllme. Ci
zice doar atat: "Deci acolo a sadit Dumnezell raiul
unde nu era sila vanturilor, nu nepotrivire a celor patru
stihii ;;i patm vremi ale anului, nu grindina, nu trasnete
care aprind, nu volburi, nici trasnete care lovesc, .
Inghelare de iama, nici umezeala de primavara, nici
Infocare de vara, nici uscaciune de toamna... Acolo
floarea nu putina vreme straluee;;te ... , bun a mireasma
este tara de sat, frumoasa vopseala ve~nie straluce;;te ...
Acolo sunt neamuri ;;i feluri de pasari, care
floarea aripilor ;;i prtn dulcea viersuire a glasului,
dulceata prea minunata adauga cclor ce sc vad, 'incat
sa se ospatczc omul prin toatc simtirile: pe uncle
vazandu-le, pc altele auzindu-Ic, pc altele pipaindu-le,
pc altclc mirosindll-Ie ~i din altele gustand".
(Hexaimeron, Cuvant pentru rai).
Despre rai, atat Stanta Scriptura, cat ;;1
dumnezeic;;tii Parinti, ne arata ca locul lui este la
rasarit. Raiul se mai nume;;te ~i "Paradis", care in
Iimba persana inseamna b.rradina plina de saduri ;;i
flori. In hmba ebraica raiul se zice "Pardus". Tcofilact
Bulgariei ;;i Sfantlll Nicodim Aghioritul spun sa nu
se confunde raiul cu cerul, pentru ca altul cste ccrul ~i
20 NE VORBESTE
altul raiul, unde a fost primul om. A~adar, iata aici
putine cuvinte despre rai ~i locul raiului.
Iar despre iad ~tim din dumnezeiasca Scriptura
ca este loc de chin (Matei 18, 8; 23, 33; Marcu 9, 43;
Luca 16, 28). ~tim ca In iad sufera trupul ~i
celor pacato~i (Matei 5, 30; 18, 9). ~tim ca In
este pedcapsa ve~nica (Dan. 12, 2; Matei 25, 46).
arc foc ve~nic (Matei 18, 8), flacara ve~nica; arc
foc (Apoc. 20, 10; 19, 20); are foe nestins (Is.
66, 24; Marcu 9, 43); are foe mistuitor (Is. 33, 14); are
ghecna focului (Matei 22; 10, 28; 18, 9): arc tartar
(II Petru 4; Apoc. 20, J); acolo este
plangerea {ii serd~'mirea dinti/or (Matei 13, 42; 5 J,
cum spune DomnuJ nostru lisus Hristos.
Dumnezeiescul Parintc loan Gura de Aur,
aratand cat de mult folos aduce omului cugetarea la
iad, zice: "Dacil la gheena totdeauna yom gandi, nu
yom cadca degraba In gheena". ~i iara~i: "Nimeni din
cei ce au Inaintca ochilor gheena nu va cadea In
gheena" (impar/irc de grliu, Cuvant despre judecata
eea viitoare).
Iar unde estc locul iadului, dupa SHinta
Scriptura, acesta ni-I arata dllmnezeiescul Apostol
Pavel in Epistola sa catre efeseni, zica.nd: far aeeea eli
S-a suit, ce inseamnii dedit cii S-a pogonit In piir{i/e
mai dejos ale panulntului. Apoi zice: Cel ce S-a
pogorat, Acela este Care S-a 1i suit mai presus dedit
loate cerurile. ca pe toale sa Ie umple (Efes. 4, 9-10).
PA~RINTELE CLEOPA 21
Deci, lata marturia Stintei Scripturi despre
iadului. Locul lui este in "partile cele mai de jos ale
pamfmtului", adica adancul cel nemasurat al vazdllhu­
lui. De aceea ~i dumnezeiescul Parinte loan Damas­
chin, Intelegand acest lucru din SHinta Scriptura, zice
astfel in dl.ntarile sale: "PogodHu-Te-ai Intru cele mai
de jos ale pamantului ~i ai staramat incuictorile cele
vqnice, care tineau pc cei legati, Hristoase, ~i a treia
;:i, precum lana din chit, ai 'inviat din mormi'mt"
invierii, pesna a 6-a).
In cartea U~YJ pocliintei tiparita In limba romana
la Bra~ov, in anul 1812, scrie: "Drumul cerului se face
pogorare, dupa cum ~i drumul iadului se face prin
~i macar ca cerul este deasupra crqtctului
cste sub picioarele noastre, cu toate
acestea, ca ajungi In cer este trebuinta sa tc smerqti
:;;i sa te pogori, pentru di este scris in Stanta Scriptura:
Tot ce se inalta pe sine, se va smeri, iar eel ee se
smere~te pe sine se va lniilfa (Luca 14, 11 J •
Cat prive~te originea raiului, el a fost creat
J)umnezeu odata eu crearea primului om, caruia I-a
f'ost incrcdintat sa-Ilucrcze ~i sa-l stapaneasca. ladul a
Cost creat de Dumnezeu pentru lngerii cazllti, care s-au
pretacut 'in diavoli, Inainte de crearea omului, adica
clipa cand Lucifer a cugetat "sa fie asemenea" cu
Dumnezeu. Altceva este raiul ~i altceva cste Imparatia
Cerurilor. Raiul a fost destinat omului inainte de
cad ere, In care stau ~i sufletele dreptilor pana la
 ....
22 NE VORBE$TE
judecata de apoi, fiind numit ~i sanul lui Avraam; iar
Imparalia Cerurilor este locul unde se aila scaunul ~i
slava Preastintei Treimi ~i unde vor intra sufletc1e
dreplilor dupa Judeeata de apoi, fiind numita ~i
fericirea v£?§nidi (Matei 25, 46).
9. Care este numarul ingerilor cazut i din cer,
dupa Sfanta Scriptura ~i Sfintii Parinti? In ee loe
stau diavolii pana la judeeata viitoare ~i de ee au
voie sa ispiteasea ~i sa piarda pe oameni?
Dumnezeiasca Scriptura nu ne arata exact
num[lrul ingerilor cazuti din cer, ci numai ne spune ca
cei ee au eazut din eer lmpreuna cu Lucifer au fost a
treia parte din .'llelele cerului, adica din ingeri (Apoc.
12, 4, 9). Iar locuinfa lngcrilor eazuP estc In vazduh,
adica locul dintrc cer ~i pamant (Efes. 6, 12). Tn alt loc
spune ca ingerii rai sunt aruneati in intunerie, adica
departe de [ala lui Dumnezcu, pana la judecata
viitoare (Is. 14, 12, 15; I1 Petru 2, 4; luda 1,6; Luca
8, 31).
Crc~tinii, toti oamenii drepti ai lui Dumnczeu,
sunt ispitiP ~i suparali de diavoli eu ingaduinta ~i voia
Dumnezcu, pentru a nu se mfmdri, pentru a 1i se
ineerea eredinla ~i pentru a-~i pune toata nadejdea lor
numai in Dumnezeu (II Cor. 12,7; I Petru 1,6-7).
De asemenea, cre~tinii sunt ispititi de diavol
pentru ineerearea dragostei lor fata de Dumnezeu
(Deut. 13, 3), pentru ineercarea supunerii oamenilor
PARINTELE CLEOPA 23
fata de Dumnezcu (Deut. 8, 2), pentru a se alege cei
buni de cei rai ~i a se invrednici de mai multa plata.
Ispitele diavolului, lnsa, nu intree nieiodata puterile
noastre, dici Dumnezeu flU iflgaduie safim i.'lpiti{i mai
prcsus de puterile floastre (l Cor. 10, 13; II Petru 2, 9;
Apoc. 3, 10).
10. Din ee eauza a cazut omul din rai? Din
mandrie, din neascultare sau din amagirea
diavolului?
A dizut din toate aeeste prieini. Si din mandrie,
C[ICI a voit sa lic ascmcnea Ziditorului sall; ~i din
lacomie, pcntrll ea a man cat din pomul oprit; ~i din
IIcaseultare ~i din zavistia ~i amagirea diavolull1i (Sf.
Maxim Marturisitorul, Filocalia, vol. TIl, Sibill, 1948,
pag. 153; Fac. 3, 1-17; II Cor. 11,3; I Cor. 7,5;
Matei 4, 1; I Tes. 3, 5).
11. Ce s-ar fi intamplat eu Adam daca nu
manea din pornul euno~tintei binelui ~i raului, ci
manca din pomul vietii?
Dad! Adam ar fi man cat din pomul vie~ii, atunei
~i pedeapsa lui ar fi fost Tara de srar~it, adiea nu ar mai
Ii murit, ca prin moarte sa i se icrtc paeatlll, ci ar fi
lost aruneat In adancuJ iadului, lmprcuna ClI diavolul,
tara nici 0 spcranta dc icrtare ;;i rasclImparare
(Dogmatica Sfilntului loan Damasehin, cap. 11).
12. Cum s-ar fi inmultit neamul ornenese ~i ce
soarta ar fi avut daca nu gre~ea Adam in rai?
r
 -
NE VORBESTE
24
Stantul Maxim Marturisitorul spune ca "scopul
de mai inainte a1 lui Dumnezeu a fost sa nu ne na~tem
prin lcgatura nuntii, din stricaciune". Dar calcarea
poruncii a Iacut ca oamenii sa se 'inmul!easca prin
nunta, Intrudlt Adam a nesocotit legea data de
Dumnezeu.
Deci, toti cei ce se nasc din Adam se zamislesc
intru faradeiegi, cazand sub osanda protoparintetui.
Aceasta 0 spunc prooroclll David, zicand: in pacate
m-a nascut maica mea (Ps. 50, 6). Deci, Eva, mama
noastra a tuturor, a nascllt In pacat, adica din pJacere.
De aceea, ~i noi, cazand sub osanda maicii noastrc
Eva, zicem ca ne na~tem 'in pacate (Filocalia, vol. n,
Sibiu, 1947, pag. 210).
Unii Sfinl i Parinli afinna ca, daca Adam nu ar fi
gre~it, neamul omenesc s-ar fi tnmut!it prin euvfmt. In
aceasta privinFi spune Sffmtu! Vasile eel Mare: "Ce
zici, omule? Estc oare vreun lucru Cll ncputint[l la
Dumnezeu? Oare Dumnezeu, Care inmut\c;;te neamul
multor feluri de pasari tara lmpreLlnarc, nu putea face
acest lucrtl ell ncamul omenesc?" (llexaimeron,
Cuv. 8).
Iar dadi lntrebi ce soarta ar fi aVllt Adam daca
nu gre~ea In rai, la aceasta zic ca: "DulTmezcu I-a mCLtt
pe om pentru ca sa sc 'imparta~casca de bllcllria de a fl
preajma lui Dumnezeu ~i dc fericirca de a-L
eunoa~tc, de a-I slavi pc Dumnezcu". Et este
Intregli zidiri, esIc 0 iumc midi, cum
spun Sfil11il Pannti. PI in trupul sau, omul face lcgfttura
ell (umca v[v,uW., mr prm suflet cl face lcgatura eLl
PARINTELE CLEOPA 25
Dumnezeu. Omul a fost tacut sa fie taptura aleasa a
slavei dumnezcie~ti. Rostul sau In rai era sa
imp1incasca porunca lui Dumnezeu ~i sa lucrcze prin
harul DuhuJui Stant la desavar~irea sa, ajungand prin
participare sa fie dupa chipul ~i asemanarea lui
Dumnczeu (inw1tatura de Crcdin{c1 Ortodoxa, 1952,
pag. 71-73).
13. Cum sc cuvinc sa traim noi pe pamant,
pentru a rascumpara pacatul stramo~esc al lui
Adam facut in rai'?
Mai Intai trebuie sa ne botezam In numele
Preasfintei Trcimi, deoarece Sfantul Botez deschide
imparatia cerurilor, dupa cuvantul Sfintei Evanghcl
care zice: Dc nu se va na:fte cineva din apa # din Dull,
flU poole sa intrc in imparlilia lui Dumnezeu (loan
3, 5).
Dupa Botez avem datoria sa ne pazim de pacatc
~i sa luptum impotriva lor, fiind ajutati de harul lui
Dunmezeu cel primit la SHintul Botcz. "Prin Botez nc-a
seos cu sila din robie, desfiin!and pacatuI prin cruce, ~i
I1c-a dat poruncile libertatii; dar a urma sau nu
poruncilor, a lasat la voia noastra libera. Dcci, chiar de
la Sffll1tul Botez, dupa hanI! lui IisLlS Hristos, ni S-(l
dflruit haru! desavflr~it al lui Dumllezcu, spre
implinirea tuturor poruncilor.
Dar pc urm,\ tot cel ce I-a primit III chip tailllc,
nu Implinqtc poruncilc, pe l11asura Ilcllllpliniril
-.:stc Juat In stapfullrc de pac at, care nu cste a1 .
ci aJ a ce ,1 ncsocoti t porul1cI!c, intrucftt,
 ~,

26 NE VORBE$TE PAR I N TEL EeL E 0 P A 27

luand puterea lucrarii, nu a savar~it lucrul" (Filocalia, (indo-europenilor), ~i al hamitilor, adica al arabilor.
. 1, SIantul Marcu Ascetul, Sibiu, 1946, pag. 278). Cand to ate aceste trci semintii vor crede In Hristos,
"CaC} In masura In care, crezand, lucram poruncile, In atunci sc vor uni toate popoarele ~i "va fi 0 tunna ~i un
aceea~i masura lucreaza ~i Duhul SIant In noi, roadele pastor".
Sale" (Ibid., pag. 290). Noi, crc:;;tinii, suntcm fiii lui Avraam prin
14. Care este cea dintai lege data omului in credinta lui Isaac, carc simboliza jcrtfa lui Hristos, ~i
prin femeia lui, Hcturia. Semitii sunt fiii lui A vraam
rai?
prin Sarra, iar hami!ii (arabii) sunt fiii lui Avraam,
Dupa cuvantul Stantului fsaac cea dintai
Agar slujnica. Dar noi, cre:;;tinii, suntem fiii lui
lege data de Dumnczeu omului In rai este legea
Dumnezeu prin credinta in Iisus Hristos, care este
fireasca, adica vedcrca ~i In!e1egerea lor lui
mult mai de pre! decM a fi fiul lui A vraam prin sange,
Dumnezeu (Filocalia, vo1. X, Cuv. 5). cum sunt evreii ~i arabii.
15. Spuneti-ne cateva cuvinte despre patri­
16. Spuneti-ne ceva ~i despre Noe ~i urma~ii
arhul A vraam ~i urma~ii lui. Cum a ajuns el lui.
"parinte al multor neamuri"?
Noc estc al doilea Adam al omenirii, pcntru ca el
A vraam a fost al unsprczccelca patriarh de la
singur cu inca ~apte suflete au [ost scapati de
Scm, fiul lui Noe. E1 a avut trei femei, prin pronia
Dumnezeu cu viata In vremca potopului. EI a avut trci
Dumnezcu, ca prin cle sa uneasca toate cele trei grupc
fii: Scm, Ham ~i Iafet. Pe Scm I-a binecuvantat
de popoare care se trag din semintia lui Noe.
sau, Noe, zicand: Binecuviintat sa fie Domnul
Astfel, prin Sarra, care era din neamul lui Sem,
/)umnezeullui .)'em, iar Canaan (fiul lui Ham) sa-ifie
se trage semintia evreilor, adidi semitii. Din Heturia,
rob. Pe Iafet, de asemcnea, I-a binecllvantat, zicand:
care era din neamul lui lafet, al doi1ea fiu a1 lui Noe,
Sa lnmul/easdi Dumnezeu pe Iafet; iar pc Ham
se trag popoarele Asiei ~i Europei, adica iafctiti i . lar
blcstcmat, pentru ca a vazut goliciunca tatalui sau,
din a treia femcie, Agar slujnica, care era din neamul
zicand: Blestemat sa fie Canaan! Robul robilor sa fie
lui Ham, a1 trcilea fiu al lui Noe, se trage semint ia
lafra{ii sdi (Fac. 9, 25-27).
agarenilor sau arabilor, numili ~i hami!i.
Datorita pacatelor lui Scm, pamantul Palestinei a
Deci, prin cele trei femei, Avraam a devenit
lest mai tarziu ocupat de popoarcle canaancice, care
parinte a1 tuturor semintiilor pamantului, adica al
se trag din Ham. De aceea a fost chemat Avraam din
semitilor (evreilor), al iafetitilor, adica al cre~tinilor
·Ur in Canaan ca sa mo~tencasca pamantlll
 --
28 NE VORBESTE
stramo~ului sau, Sem. Pentru aceea ~i Moise a intors
poporul ales din Egipt In pamantul tagaduintei, adica
in tara Canaanului, care era dat lor de Dumnezeu dupa CONVORBIREA A DOUA
potop.
Dar, dupa cum ~tim din Veehiul Testament,
evreii au biruit aproape toate popoarcle eanaaneice din DESPRE CREDINTA., NADEJDE,
Palestina, "afara de einei eeHlti" pe care Dumnezeu nu DRAGOSTE SI HAR
le-a dat in mainile evreilor, pentru ca prin aceste
popoare pagane . smereasca pe evrei cand vor gre~i
1.7. Credinta in Dumnezeu este innascuta in
inaintea lui Dumnezeu. om sau este dar allui Dumnezeu?
Deei, ori de cate ori evreii suparau pc
Credinta este un dar al lui Dumnezeu (Rom. 12,
Dumnezeu, EI Ii liisa sa cada 'in mainile eelor cinei
3; Efes. 2, 8; Filip. 1, 29; II Petru 1, 1). Credinta este
popoare pagane, printre care au fost:;;i filistenii. Sfint ii
un lucru al lui Dumnezeu (Fapte 11, 21; 1 Coi. 2, 5;
Parin!i spun ca Dumnezeu face tot a~a ~i cu cre~tiI111 ~i
Efes. 1, 19; Col. 2, 12; II Tes. 1, 11; I Tim. 1, 14).
chiar cu barbatii sfin!i. Le lasa uncle sHibiciuni ~i
Credmta este un dar al SffintuJui Duh (I Cor. 12, 9;
patimi fire~ti nebiruite de ei, precum mania, somnul,
Gal. 5,22).
foamea, lenevirea, gandurile, imaginatia, ispitcle
trupc~ti, Cll scopul sa-i smereasca, ca sa nu cada In
Credint a In Dumnezeu apartine ~i vointei omului
(Matei 8, 13; 9, 22; Mareu 34; 10, 52; Luca 7, 50;
pacatul mandriel. La sfiir~itul vietii, I11Sa, Dumnezeu Ie
ridica aceste patimi ~i prill mila Lui se mfmtuiesc. Caci 17, 19, 18,42). Credinta ere~te :;;i se dezvolta prin voia
omului, "prin eolaborarea :;;i eonlucrarea noastra eu
tara mila Lui nici sfintii nu se pot mantui, dupa
Dumnezeu" (Teologia Mo ra Iii, vol. III, Bueure~ti
cuvantul care zice: in dar sunteti mlintuiti .
1981, pag. 95).
18. Necredinta in Dumnezeu se datoreaza
Iipsei harului Srantului Duh sau Iipsei sentimen­
tului religios din inima omului? Adica necredinta
declarata este un act liber al vointei omului sau se
datoreaza incapacitatii sale de a crede ~i Iipsei de
educatie religioasa'?

~
 ,~
30 NE VORBE$TE
Necredint a Ii vine omului mai mult din voia
libera de a se lega pe sine de lucrurile cele dqarte ~i
trecatoare ale veacului de acum (Sffintul Efrem Sirul,
Cuvant pentru ca sa omul desavar~it, tomul III,
Manastirea Neamt, 1823, pag. 243).
Iara~i, necredinta Ii vine omului din inima
necuvioas{l (Evrei 3, 12); din inima Impietrita (Marcu
16, 14); din cauza abaterii de la adevarul revel at (loan
8, 44-46); din orbirea trimisa de la Dumnezeu (loan
12, 39-49); din orbirea trimisa asupra lui de la
diavolul (II Cor. 4,4), care fura cuvantul (Luca 8, 12);
precum ~i din cautarea slave! omene~ti (loan 5, 14).
Necredinta este un act tiber al omului, prin care
el nu voiqte sa creadrt In Durnnezeu (Luca 16,
loan 19, 9-10); In fagaduintele Lui ~i In minuni1e Lui
(loan 12,37; Ps. 77,36; Num. 14, 11).
] 9. Care sunt mijJoaceJe duhovnice~ti cele mai
bune pentru a convinge ~i pastra credinta in
llumnezeu: catehizarea, citirea Sfintei Scripturi,
rugacmnea, minunile, milostenia, predica sau
exemplul persona)'!
Primul mijloc de a convingc pc cineva sa creada
Dumnezeu este predica, deoarece credint a
prin auz, iar auzul vine prin vestirea cuvantului lui
Dumnezeu (Rom. 10, 17). Caci, cum vor crede, de ntl
vor auzi (loan 1,7; 17,20; Fapte 8,12,14,17; Rom.
1,5; 10,8; 16,26; Efes. 1, 13; II Tes. 1, 10)?
doilea mijloc este citirea Sfintei Scripturi,
marturia care zice: far aces tea s-au seris ca sa
P/iRINTELE CLEOPA 31
erederi ea Iisus este Ilristosul, Fiul lui Dumnezeu
Celui viu ~i. crezclnd, sa avefi viata intru numele Lui
(loan 20, 31; II Tim. 15; Tloan 4, 13).
Al treilca mijloc de a convinge la eredinta ,In
Hristos sunt minunile lui Dumnezeu (loan 6,30; 7,31;
11, 23-25; 20, 30-31).
AI patrulea mijJoc de a convinge pc cineva la
dreapta credinta In Dlimnezeu este privirea zidirilor
lui Dumnezeu cu intelegere, duprt cea scrisa:
nevazute ale lui Dumnezeu se wid de fa /acerea
inrelegandu-se din /apturi, adiccl vqnica Lui pulere o$i
dumnezeire. a~'a ca sa fie ei{clrL'i de cuv/int de aparare
(Rom. 1, 20).
Dc aeeca ~i Stantul Dionisie Areopagitul
llllmqte adevarata teologie, privirca duhovnicqtilor
celor din zidire, prin care, din aeestea de
ne suim ditre ce1e dc sus, adiea, din ce1c pricinuitc, ne
suim erttre Prieinuitorul. Si a~a, prin zidirc, ca printr-o
oglinda, privim pc Ziditorul ~i II laudam pe E1 ~i 11
nllmim di este Dumnezeu, dupa purtatorul de
Dumnczeu Maxim Marturisitorul. $i toatc se zic ;;i
sunt cu dumnezeiasca voint[l, ca eel cc este pricinuitor
a toate, dupa teologia adevcritoare, pozitiva, ~j
din toatc IlU este mai pres us de Fiinta, dupa teologia
tagaduitoare, llcgativrt.
Zice, Inca, cu Impreuna-glasuire ~i dllmneze­
iescul Dionisie, di: "Dumnezeu ~i din toate cele ce
sunt se lauda, dupa asemanarea tuturor, al carora estc
pricinuitor. Si este, iara~i, preadurnnezeiasca cllno~tin­
ta a lui Dlimnezeu, ceea ce prin neeuno~tinta se
II
 ,-,
NE VORBESTE
32
eunoa~te, dupa unirea eea mai presus de minte". ~ i
iara~i: "Dumnezell intru toate este ~i Intru nimenea,
nimie. ~i dintru toate, tuturor se eunoa~te, iar din
nimie nimanui". Vezi pe larg despre aeeste lucruri la
Srantlll Nicodim Aghioritlll, 1n Paza eelor cinci
simt iri , Manastirea Neamt, ] 826, Cap. IV, pag. 345­
376.
~i Marele Vasile zice ca: "Toata zidirea lui
Dunmezeu este ~eoala sufletelor eelor euvfmHitoare ~i
loe de invat[ltura a euno~tintei lui Dumnezeu, prin cele
vazute ~i simtite dfmd povatuire minlii e[ltre privirea
celor nevazute". (Hexaimeron, Voroava I, fila JII,
Bueurqti, 1826).
Al eincilea mijloc de a eonvinge pe eineva la
eredinta In Dlimnezeu, este predica prin pilda vietii,
prin exempllll personal, adica prin trairea dUprl voia
. Dumnezeu ~l dovedirea prin lucru a celor ce Invat a
cineva. De aceea, a zis unul din Sfintii P[lrint i : "Taei
tu ~i lasa sa vorbeasdi luerurilc tale".
~i ian"i~I: "Mustra prin puterca faptclor cclor
bune ale talc, pc cci ce tmpreuna Wdogmatisesc tic,
iar nu prin placerea gd'iini cu cuvintcle tale"
(Fiiocalia, vol. X, Cuv. 23).
Dc aceea ~i marele Apostol Pavel lndeamna pe
l1cenicul si"iu, Timotei, ea intru toate se /acii pi/dli
er('dincio~>'i/or, cu (uWllltul, ell plirtarea, Cll dragostea,
eLl duhu/, ell crcdill{{/ ifi ('/I curtr(i{/ (I Tim 4, 12). La
reI ~i pe cfesel1l Ii lnva\ii sc poarte co pi {Ii /uminii
(Efcs. 8-10). lar cC'losenilor Ie scrie a~a: Umh/ofi ell
i'n(e/epciune ((ltil de cei ce sunl (I(arll (din Biseridl) 'i'i
PARINTELE CLEOPA 33
rascumpara!i vremea, Vorbirea voastra sa fie
totdeauna placuta, dreasa cu sare, ca sa oJtiti cum
trebuie sa raspundetijiecaruia (Col. 4, 5-6).
20. Cum se euvine a se purta ere~tinii fata de
neere~tini ~i de neeredineio~i'? Au voie sa loeuiasca
la un loe sau sa se casatoreasca intre ei?
Fa~a de necre~tini trebuie sa ne purtam eu
dragoste ~i cu bHindete, caei prin aceste doua mari
virtup pe multi Ii aducem la Hristos, dupa marturia
Srantului Efrem Sirul, care zice: "Chipui de a aduce
pc toti la Hristos, cste numai al dragostci ~i al
blandetii" (Cuviinl pentru dragoste, Tomul III, pag.
31-37),
~i Srantul Macarie eel Mare, numai cu cat eva
euvinte vorbite eu dragoste ~i cu bHl.ndcte, a Intors la
credin!a in Hristos pe un slujitor idolcse, pe care, apoi,
~i calugar ~i ucenic al sau I-a Iacut (Pateric, Cuv. 37,
Ramnicu Vaicea, 1930, pag. 141).
Cat prjve~te pc eretici avem marturia dumneze­
iescului Apostol Pavel care ne spune: De omul erelic
dupa prima oJi a doua s!atuire, departeaza-le (Tit 3,
10). Ereticii sunt vrajma~i ai adcvarului ~i ai lui
Dumnezeu (Ps. 36, 20). Eretieii sunt fii ai eelui
viclean (Matei 13, 38), in care nu nc putcm inercdc
(loan 2, 24).
Ereticii, fiind vrajma~i ai lui Dumnezeu (Ps. 36,
20 ~i 91, 9) nu avem voie sa-i iubim ca pe cre~tini, ea
ei suntfii ai diavolului, pui de vipera (Matei 3, 7; 12,
34; 23, 33; Luca 3, 7). eu eretieii niei nu avem voie sa
~
 ......
NE VORBESTE
34
°
ne rugam (eanonul 1 ~i 64 apostolic). Paeatul lor este
tmpotriva Duhului SIant, care nu are ierfare nici in
veacul de acum, nici in eel viiLor (Matc! 12, 31-32;
Mareu 3, 29; Luea 12, 10).
Pe eretiei ~i seetanti nici in casa nu avem voie
sa-i primim, niei "buna ziua" sa Ie zicem (II loan 1,
10-11; SIantul Efrem Sirul, Tomul III, pag. 156).
Cit privc~te casatoria unui cre~tin ortodox cu 0
femeie cretidi sau invers, nu se poate, deoareee nu se
poate tmpreuna Iupul eu oaia, spre na~tcrea de fii
(Pravda Biserieeascii, Nieodim Saehelarie, pag. 91,
manuseris).
Iar daea dOl soti inainte de a se face ere~tini s-au
disatorit legal, apoi daca unul din ei s-ar eonvclii la
adevarata eredinta ortodoxa, iar eelalalt va ramane In
neeredint a, dar ar voi sa traiasca mai departe eu sot ul
dreptcredineios, unul ca acela, dupa zisa Apostolului,
sa nu se desparta, fiindca barbatul necredincios se
sfinte~te prin femeia eredineioasa ~i femeia neeredin­
eioasa se sfinte~te prin barbatul eredineios (I Cor. 7,
12-14; Sinodul VI Ecumenic, Canonul 72).
21. Cum se cuvine a se purta cre~tinii
ortodoqi fata de cre~tinii de alta confesiune?
Cu eei de aWi religie, dadi nu ne provoaea la
diseut ii despre eredinta noastra cea dreapta, trebuie sa
ne purtam eu dragoste ~i mila ~i sa-i ajutam la nevoile
lor, dupa pilda data noua de Mantuitorul nostru Iisus
Hristos eu samarincanul eel miJostiv (Luea 10, 37;
Matei 7, 12).
PARINTELE CLEOPA 35
Iar daea voiese a ne ataea credinta noastra eea
sIanta sau SIanta Traditie a Biserieii Ortodoxe, atunei
"trcbuie sa J aparam cu toata puterea pana la moarte"
(Razboiu/ nevazuf, cap. XIX, de SIantul Nicodim
Aghioritul). Fiindca se cade pe aproapele a-I iubi cu
hotar, ea pe noi 'in~ine, iar pe Dumnezcu, Tara de
margine. Nu cumva, soeotind noi dt iubim pe
aproapele, sa ne Uisam diJcati de cei straini de dreapta
eredinla 'in Hristos, care voiese a ne departa pe noi de
Ia Ortodoxie ~i a ne impune eredinla lor eca stramba ~i
ereti eeasca.
Se cade, a~adar, oridirui preot ortodox ~i
oricarui cre~tin al Biserieii noastre dreptmaritoarc, sa
un bun osta~ al lui Hristos eu toata evlavia ~i Cll
manic barbateasdi ~i tare apere prin cllvfmt ~i prin
scris adcvarul dreptei noastre credinte.
Nu se eade a fi bland aeolo unde nu trebuic a tc
purta eu blandete. Ca auzi ee zice prooroeul: Aeolo eel
bltznd sa fie razboinie (Ioil 3, 10). Aeela~i lucru ne
invata ~i Sfantul Pimcn eel Mare, zicand: "Se cade
noua a rabda toate, macar de ne-ar seoate cineva ~i
ochii sau ne-ar taia mana noastra eea drcapta, iar daca
cineva voie~te a ne dcparta ~i a ne desparti pe noi de
Dumnezeu, atunci sa ne rnaniem" (Pateric, Cuv. 118).
Si iara~i ziee: "Intaia oara fugi, a dOlla oara fugi,
a treia oara Ta-te sabie eu eel ee vrea sa te desparta pe
tine de dreapta eredinta".
~
 ~
NE VORBESTE
36
22. Care este pozitia evanghelica a Biserieii
Ortodoxe fata de oameni in general?
Biscrica noastra Ortodoxa, avfmd In vedere
lnv~ltiltura marelui Apostol Pavel, care Va
indemn. inainte de toale. sa facefi cereri. rugaciuni.
mijlociri ~'i mulfumiri pentru loti oamenii (I Tim.
1-2), face rugaciuni pentTU cei mai sus porneniti, pentru
necre~tini, pentru necredincio~i ~i
cei de alte religii, dar numai In chip sobornicesc,
nepornenindu-i pe nume, deoarece unii ca acc~tia nu
au imparta~irc cu noi.
De exemplu, d.nd auzim la STanta Liturghie pe
preot zid'md: "Sa Ie descopere lor Evanghelia drep­
tat ii , sa-i lnve!e pe dan~ii cuvantul adevarului,
uneasca pe dan~ii cu Stanta Sa Soborniceasca ~i
Apostoleasca Biserica", sau dind
atunc! Biserica
pacea a toata " ~i
se roaga in chip sobornicesc,
cum am zis, pentru toti oamenii, dar nu nominal, ci
numai in general.
A ne ruga lrnpreuna cu ei ne opresc durnne­
zeie~tile canoane (Apostolic 9, 10, 45, 64; Laodiceea
6, 7, 33; vezi ~i la Stantul Simeon Tesaloniceanul,
tntrebarea 47, pag. 490).
Biserica Ortodoxa, fata de toate confesiunile
cre~tine, fata de popoarele pagane, pre cum ~i fata de
necredincio~i, pastreaza Invatatura Mantuitorului de a
socoti pe toti oamenii aproapele nostru (Matei 22, 39)
PARINTELE CLEOPA 37
~i a urma celor zise: Ce voiri sa va faea voua oamenii,
(aceti $i vol lor asemenea (Matei 7, 12).
Cat prive~te credinta lor, nu putem avea
l'mparta:;ire cu ei nici In rugaciune, nici 1n celelalte
Bisericii lui Hristos, pfma nu yin la dreapta
credinta (Canoanele 10-11 Apostolic), lar cat prive~te
pacatcle lor, nu avem voie a-i urI pc ci, ci pc diavolul
prin care au dizut, dupa cum zice Sffintul Efrem Sind:
"Iube~te pc cei pacato:;i, dar ura~te faptele lor ~i nu-i
dispretui pentru aceste fapte" (Filocalia, vol. X,
Hucure~ti, 198], Cuv. 5, pag. 57). Cu alte cuvinte, a
lIrl boala, iar nu pc bolnav.
Cat despre secte :;i orice tel de erezll, nu avem
voie lllCI a ne ruga Impreuna, lllCI a manca eu ei, nici
casa a-I primi, ca nu cumva de lucrurile cele rele ale
:;i de ereziile lor sa ne lmparta~im (II loan 1, 10-11;
Smntul Efrem Sirul, Tomul III, pag, 156; Sin. II
J':cumenic, canon 5; Sin. HI Ecumenic, canon 7; Sin.
YI Ecumenic, canon 1 ~i 2 etc).
23. Din punet de vedere al credintei in
I>umnezeu, in dUe feluri se impart oamenii pc
pamant?
Din punct de vedere al
oamenii de pc pamant se Impart In tret grupe: erq'tml,
care cred In Hristos; necre~'tini (pagani), care nu cred
. Hristos, ci in anumiti oameni
/eitlcati, precllm Brahma, Buda, Confucius, Mahomed
dc; ~i a trcia grupa, ateii, care nu cred in nici 0
·vinitate.

38 NE VORBESTE
Necre~tinii se impart ~i ei in trel grupc:
monotei§ti evrei ~i mahomedani; duali~·ti, care ered
doua principii, al bine1ui ~i a1 raului; ~i politei§ti, care
crcd in mai multi idoh sau zei mincino~i.
Cre~tinii se impart 1a ri'mdu1 lor in trei mari
confcsiuni ~i Biserici: ortodoqi, cawliei ~i protestan{i.
Din protestanti s-au format mai multe ramuri ca:
protestanti de Confesiune Augustana (Iuterani),
reformat i, anglicani, metodi~ti, prezbiterieni ~i grupari
sectante neoprotestante de toate nuantelc.
24. Care din aceste categorii de cre~tini
harul mantuirii?
Biserica noastra Ortodoxa 'invaFi ca harul cste
dat tuturor oamenilor (Tit 2, 11), dcoarcce Dwnnezeu
ca tofi oamenii sd se mantuiased §i
cuno$tinra adevamlui sd vina (1 Tim. 2, 4). Dar harul
nu sjle~te pe nimeni. Oamenii au hbertatea sa-l
primeasdi ~i sa eonluereze eu el sau sa-l respinga. Cei
dintai se mantuicsc, eei din urma nu (lnva!dtura de
Credil1{a Ortodoxd, cap. 244, Bucure~ti, 1952, pag.
145). Biserica Ortodoxa, fiind Biscrica apostolica,
pastrcaza dreapta neschimbatrl, are
integral harul mantuirii.
25. Cum se vor mantui cre~tinii care nu au
credinta cea adevarata'?
Numai cre~tinii care slujesc lui Durnnczeu intru
adevar, aceia se vor mfmtui, dupa cum spune
......
PARINTELE CLEOPA 39
stant: Aproape este Domnul de tofi cei cheamd
pe Ellntru adevdr (Ps. 144, 18).
Despre oamenii care nu au primit drcapta
credinta In Dumnezeu, nu putem zice ca se mantuiesc,
dcoarece Apostolul Pavel ne )'nva!a: Un Domn, 0
§i un botez (Efes. 4, I Cor. 12, 12). ~i
lara~i: Pace peste cei ce vor umbla cu dreptarul
(dreapta credinta) acesta (Gal. 6, 16) ~i in aIt loc:
('ine nu se luptd dupd lege. nu se incununeazd
(II Tim. 2, 5).
au 26. Care este cea mai scurta definitie a
credintei? Dar a nadejdii'!
Cea mai scurta definilie a credinlei cste cuvantul
,,('red". Cand zici cuvantul "cred" inseamna ca
prime~ti ~i marturise~ti ceea ce inva!a Biserica despre
I)umnezeu (fnvd!dtura de Credin!d Ortodoxa,
Bucure~ti, 1952, pag. 51). lar cca mai scurta definitie
a nadejdii este "A~teptarea cu incredere a bunatat i
Elgaduite de Dumnczeu" (Idem, pag. 222).
27. Ce fapte bune sporesc credinta noastra in
Dumnezeu? Indoiala in credinta este pacat? Cum
poate fi alungata indoiala din inima omului?
Credinta cre~te, spore~tc ~i sc Intare~te prin
Ispite, necazuri ~i scarbe (1 Petru 1, 6-7; lacob 1, 3).
Credint a se Inmulte~te, spore~te ~i se intare~te prin
rllgaciune (Marcu 9, 24; Luca 17, 15). Indoiala in
crcdinta este pacat ~i ea vine omului din Imputinarea
 NE VORBESTE
40
credint ei (Matei 8, 26; 14, 31; Luca 8, 24-25; Iacob
1, 6).
Indoia1a se a1unga din inima omului prin
credinta, rugaciune ~i 1asarea in voia lui Dumnezeu
(Matei 26, 38-41). Indoiala ~i imputinarea de suflet se
face uneori prin slobozenia lui Dumnezeu (Filoealia,
vol. X, Cuv. 46, Bucure~ti, 1981, pag. 240), pcntru
une1e pacate ~i mai ales pentru a ne smeri ~i a cere mai
mult ajutorul Lui.
28. Nadejdea cre~tina se na~te din credint a
sau din toate faptele bune?
Nadejdea cre~tina se na~te din credinta (Gal. 5, 5;
Evrei 10, 23; invatatura de Credinta Ortodoxa,
Bucure~ti, 1952, pag. 223-224), nadejdea se na~te ~i
din rabdare (Rom. 5,4).
29. Cum putem sa sporim in inima noastra
nadejdea mantuirii?
Putem spori in inima noastra nadejdea mfmtuirii
prin credinta cea lucratoare, adica prin credint a ce
1ucreaza faptele bune prin dragoste (Gal. 5, 5-6; I Tes.
1-3; I Tim. 1, 14; II Tim. 1, 13; I loan 3, 23; Tit 3, 15;
Filim. 1, 5).
Aceasta credinta 1ucratoare prin dragoste 0 are
eel ce se si1e~te a 1ucra in toata vremea faptele cele
bune. "Cine nadajduie~te mfmtuirea Tara a face fapte
bune dupa a sa putere, unu1 ca acela are 0 nadejde
nebuna" (Filoealia, vol. X, Cuv. 22, Bucure~ti, 1981,
pag. 117 -121). Si in alt loc zice: Fa binele ~i
nadajduie~te in Dumnezeu (Ps. 36,3).
PARINTELE CLEOPA 41
30. Cum trebuie sa intelegem cuvantul din
Sfanta Scriptura, care zice: "Blestemat este eel
ce-~i pune nadejdea in om" (Ier. 17, 5)'?
In vederea mantuirii, a dobandirii vietii ve~nice,
nadejdea noastra trebuie s-o punem numai in
Dumnezeu (Ps. 2,12; 5,11; 117,8-9). Nadcjdea nu
trebuie pusa in om (Ps. 145, 3; Is. 2, 22). Nadejdea
celui credincios nu trebuie pusa in trup (Filip. 3, 4);
nici in noi In~ine (II Cor. 1, 9). Nu trebuie sa
nadajduim In dreptatea noastra (Luca 18, 19).
Omul se aseamana cu iarba (Ps. 102, 15), cu
floarea campului, cu umbra, cu trestia cea franta de
vant, cu panza paianjenului (Is. 36,6; lov 18, 14).
Deci este blestemat omul care nadajduie~te in
om, caci unul ca acela nadajduie~te in zidirea lui
Dumnezeu cea prea mica ~i slaba ~i nu in Dumnezeul
putcrilor. Cine nadajduie~te In Dumnezeu este iubit de
Dumnezeu (Ps. 146, 11), iar cine nadajduie~tc In
om, nadajduie~te In de~ertaciune, deoarecc omul
de~ertaciunii s-a asemanat ~i zilele lui ea umbra tree
(Ps. 101,12; 143,4; Ecc1. 6,12; 8,13).
Blestemat este omul care lasa pe Ziditorul sau ~i
Iladajduie~te In cele de~arte ~i stricacioase ~i In om,
care este rob al pacate10r (loan 8, 34; Rom. 1,24; 3, 9;
7, 5; 14; 23; Efes. 2, 3).
31. Ce este deznadejdea ~i care sunt urmarile
ei in viata omului?
Deznadejdea este pierderea Increderii in buna­
tatea ~i milostivirea lui Durnnezeu. Ea este pacat
 .,,&
42 NE VORBESTE
Impotriva Duhului Srant. Deznadejdea este a unspre­
zecca treapta a paeatului, dupa I'nvatatura Srantului
Nieodim Aghioritul. Urmarile deznadejdii due pe om
1a a douasprezeeea treapHi a paeatului, eare este
sinueidcrea, asemenea lui luda.
32. De ce i~i pierd unii oameni nadejdea
mantuirii ~i ajung la sinucidere?
Omul ajunge la sinueiderc mai ales din eauza
nceredintei , a mandriel, a deznadejdii, a frieii, a
razbunarii ~i a lipsei unui duhovnie bun.
33. Cum trebuie combatute pacatele dezna­
dejdii ~i ale sinuciderii? Ce ne invata Sfint ii Parint i
in aceasta privinta'! Pot fi pomeniti la sfintele
slujbe asemenea oameni?
Paeatul deznadejdii ~i gandul sinueiderii se
vindeea prin rugaeiunca eea staruitoare (Jaeob 5, 13;
luda 20). Orlee rugaeiune staruitoare este "lecuirea
deznadejdii ~i i'ntarirea nadejdii" (Filocalia. vol. IX,
Srantul loan Scararul, Cuv. 28). lara~i, omul se
lntare~te impotriva deznadejdii prin spovedanie ~i
Imparta~irea eu Sfinte1e ~i dumnezeie~tile Taine; eei
sinuei~i nu pot fi pomeniti la niei un fel de rugaeiune,
niei aeasa, niei 1a Sranta Biseriea, afara de eazul cfmd
au fost dementi, bo1navi gray de nervi (Pravila
Bisericeasdi de Protos. Nicodim Sachelarie,
manuseris, pag. 291- 292).
34. Ce este dragostea ere~tina, in cate parti se
imparte ~i eum se na~te ea in inima credinciosului?
PARINTELE CLEOPA 43
Dragostea, In I'nteles mai larg, este nazuinta
omului spre tot ce este bun ~i frumos, spre tot ee este
vrednie de dorit. Dragostea ere~tina este puterea
durnnezeiasca revarsata In inima eredinciosului
Taina Sffmtului Botez, prin care acesta are nazuinta
adanca $i curata catre Dumnezeu, bunul sau eel mai de
pret ~i dore~tc din toate puterile sufletului unirea eu
$i 'implinirea vointei Lui, jertfind In eaz de nevoie
oriee bun pamantcse (lnviitiitura de Credintii
Ortodoxii. Bueure$ti, 1952, pag. 394).
Dragostea dumnczeiasea se 'imparte 'in doua
trcpte $i anume: 0 dragoste eare sc ea$tiga prin toate
faptele bune, mai ales prin rugaciunca eurata a
a doua este dragostea ca energie divina neereata, ca
dar de sus (Pr. Prof. Dr. Dumitru Stani1oae, Teologia
Mo raIii, vol. III, Bucure~ti, 1981, pag. 254).
35. Ce fa pte bune sporesc dragostea ere~tina
~i ee paeate 0 imputineaza eel mai mult'!
Toate faptele bune ajuta pe om sa sporeasca
in dumnezeiasea dragoste, dar mai mult decat
toate, rugaciunea eea eurata. CaC! prin aceasta
"strigand omul dHre Dumnczeu, iese afara din toate
cele ce sunt" (Sfantul Maxim Marturisitorul,
Filocalia, vo1. U, Sibiu, 1947, pag. 39; Sfantul Isaac
Sirul, Cuv. 35 etc.). eel mai mare pacat care
imputineaza ~i izgone~te de la nOI dragostea eea
dumnczciasca estc ura "care estc egala cu uciderea de
(Fac. 27,41; I loan 3,15; 4,20). Apoi iubirea de
sine, mandria ~i zgarcenia.
 .~.,.""""""
~ .. '
NE VORBESTE
44
36. Care sunt tiicele dragostei cre~tine?
Fiieele dragostei ere~tine sunt toate faptele bune,
Illeepand eu sffinta rugaeiune. Rugaciunca este ~i
mama ~i fiiea a iubirii.
37. Prin ce se dovede~te dragostea cre~tina?
Dragostea ere~tina, atat dragostea de I)umnezeu,
cat ~i eea eatre aproape1c, se dovedqte prin
bune, preeum: milostenia, ajutorarea eelor din nevoi,
primirea de straini, mangaierea ~i eereetarea eelor
suferinzi, sustinerea eelor slabi, aseunderea defeetelor
altora, iertarea eelor ee ne-au suparat, rugaeiunea
pentru bincle altora, jertfirea de sine pentru alt ii ete.
(II Cor. 8, 22; 1 Tes. 6; II Tim. 2, 10; I loan 3, 6;
Luea 17,4; Efes. 4, 23; It Cor. 9,14).
38. Ce este ura, din ce pricina se na~te ea in
inima omului ~i cum poate fi combatuta?
Ura, ea ~i eelelalte patimi, se na~te din illbirea de
sine, egoismul, eare este maiea ~i radaeina tuturor
paeatelor, dupa Sftnlii loan Damasehin ~i Efrem Siru1.
lar iubirea de sine este "iubirea nerational[l faFi de
trup" , dupa Srantul Maxim Marturisitoml (FUocalia,
vol. II, Sibiu, 1947, pag. 67).
Ura este ueidere de om (I loan 3, 15). Ura este
pennisa numai Impotriva diavolului ~i a piieatului
96, 11; Pilde 8, 13; Amos 5, IS). Ura este permis[l
asupra nedreptati1or, dupa euvantul psalmistu1ui
nedreptate am v(zzut §i m-am sdirbit (Ps. 118, 163;
Rom. 12, 19; Pi Ide 13, 5; 1 \3). Cre~tinii trebuie sa
PARINTELE CLEOPA 45
urasea mineiuna (Ps. 118, 163); trebuie sa urasea diile
nedrepte (Ps. 118, 104), preeum ~i "adllnarea
paeato~ilor" (Ps. 25, 5). Trebuie sa lIrasea sfatul eelor
ce urase pc Dumnezeu (Ps. 138,21-22).
Ura se biruie~te prin dragostea de Dumnezeu ~i
de aproapele, iar dragostea de Dumnezeu 0 ca~tigam
. toate faptele bune, dar mai ales prin rugaciunea
eea eurata.
39. Care este deosebirea intre ura, manie,
invidie, zavistie, certare ~i pizma ~i care sunt
urmarile lor?
Ura este radaeina patimilor aratate mai sus, iar
aeestea sunt ramurile ei, eum vorbe~te Stantul Efrern
Sirul in euvantul sau pentru deosebirea patimilor.
Urmarea urii ~i a fiieelor ei estc moartea slIlletului.
40. Ce invataturi ~i sfaturi duhovnice~ti dati
credincio~ilor pentru a-i intari in cele trei virtuti
teologice credinta, nadejdea ~i dragostea care
I
stau la temelia mantuirii noastre?
Eu sunt om simplu ~i neearturar ~i nu ma prieep
a da invataturi aparte la ede trei virtuti teoiogiee.
Accstea Ie las pc seama teologilor eare Ie pot Intelcge
~i taIcui eelor eare-i aseuita. Aiei trebuie sa euno~ti 0
teologie a eelor mai multi ~i neearturari, care Inca nu
~tiu Crezul ~i Tatdl nostru, ba niei rugaeillnile
illcepatoare. Dupa a mea slaba putere ~i prieepere, in
eele spre folosul mantuirii, eu, mai Intai. Ie aduc
II
 ........
46 NE VORBESTE
aminte credincio~i]or de friea lui Dumnezeu care
invata pc om sa se abata de 1a rau (Pilde 1, 7; 9, 10).
Stirn de la Sfintii Parin!i ca Inlclepeiunea are
doua eapete. Cel de jos este frica de Dumnezeu, iar eel
de sus este dragostea de Dumnezeu, care este
"legi'i.tura desavar~irii". De 1a [rica de Dumnezeu
ineepfmd, eu Ii indemn pe credincio$i la frica de
moarte ~i de judecata. Apoi Ie aduc aminte de muncile
de slava raiului, de milostenie, de cre~terea
coplilor in frica $i certarea Domnu1ui, de spovedanie
sincera ~i deasa, de parasirea pacatelor, care este
adevarata pocainta.
Pe cei casatoriti ii indemn 1a viata curata de
familie, sfatuindu-i sa paraseasca pacatul cel greu al
uciderii de copii $i orice incercare Impotriva zamislirii
de copii. Ii indemn sa paraseasca certurile, judeeatiIe,
mania, belia ~i ura ~i ii indemn sa se impace unii eu
al!ii mai inainte de asfintitul soarelui.
Ii lndemn pe credincio$i sa nll se duca la cei care
descanUi, la vraji sau la "deschiderea pravilei", care
este vrajitorie cu lucrurile sfinte, numita de Sfin~ii
Parin!i "ghitia".
Ii indemn pe eredincio~1 sa mearga regulat 1a
Sranta Biseriea, sa aseulte predicile preoti10r ~i sa nu
se adune prin case sau 1a adunarile seetare. Ii
indemn sa se pazeasca de belii, de desfranari, de
adulter ~i de ceIelalte urgii ale acestor grcle pacate. Ii
indernn sa posteasea eu sfinlenie eele patru posturi,
PARINTELE CLEOPA 47
precum ~l miereurea $i vinerea, afara de eazuri de
boala sau aIte imprejurari binecuvantate.
Ii sfatuiesc pe credillcio~i sa IlU citeasea carli
eretice $i sectare, nici sa diseute despre eredinta cu
sectarii, ci sa citeasea Sfanta Scriptura cat mai des,
prccum ~i invataturile Sfintilor parin~i. Ii sratuiese pe
eredineio$ii nO$tri sa aiba in cas a Ceaslovul, Psaltirea,
Biblia, vieti de sfillti :;;i alte earti de rugaeiuni $i
folositoare de sufiet. Ii indcmn sa aseulte de pre0ti $i
duhovniei, ~tiind ea sunt randuiti de Dumnezeu.
Ii indemn, de asemenea, sa se roage seara $i
dimineata $i sa ineeapa oriee lueru eu rugaeiune ~i eu
semnul Sfintei Cruei. Ii indemn sa traiasea 'in pace eu
eei din easa, eu vceinii, ell tori oamenii; sa aiba mila
de eei neajutorati, straini $i bolnavi; nu furc
la altii, niei din averea eea de ob~te.
Ii mai 111demn sa se roage pentru toata Ilimea,
rabde ell barbatie neeazurile; sa dea eelui ell einstea,
cinste; celui ell thea, fi'iea; celui eu dajdia, dajdie; $i
nimanui ell nimie sa nu ramana datori cum ne 'invat a
Apostol Pavc\ in Epistola cc1tre romani.
capitolul J 3, 5-8.
Aeestea ~i aItele de aeest fel 'invat pe ere$tini, pe
fiii Biserieii noastre Ortodoxe, care ajung pana la
rar a face mare teologie eu aee$ti nevinovati
ere$tini, niei nu rna prieep $i niei nu soeotese a Ie fi lor
de mare folos, eata vreme au Inca dinti de lapte la eele
inalte $i subriri inva!aturi duhovniee$ti.
48 NE VORBESTE
41. Pentru ce a creat Dumnezeu lumea cea
vazuta ~i nevazuta?
Dumnezeu a creat Intreaga lume vazuta ~i
nevazuta numai din negraita Sa dragoste ~i bunatate
(Ps. 32, 5; 64, 9; 135, 1; 103, 14-29; 146, 8-9). ~i
iara~i, Dumnezeu a creat lumea cea vazuta ~i cea
ncv~.uta spre slava Sa (Ps. 18, 1-2; 96, 6; Rom. 1, 20;
Stantul Nieodim Aghioritul, Paza celor cinci sim(iri.
cap. 11).
42. Ce infelegem prin dreptatea lui Dumnezeu
~i cum 0 putem indeplini?
Drcptatca lui Dumnczeu cstc una din
desavar~irile Lui (fe~. 34, 7; Deut. 32, 4; Ps. 7,9; 88,
14; Is. 45, 21-24). Iar pentru a indeplini dreptatea lui
Dumnezeu, pe cat este eu putin!a omului, erc~tinul
treblllc a se sih sa fadi. toate faptcle cele bune ~i toate
poruncile date lui de Domnul, iar dupa Implinirea
tuturor sa se socoteasdi. pe sine "sluga netrebnidi",
dupa cum a zis Hristos (Luca 17, 10), intelegand ea
toata fapta buna se laptuie~te de Dumnezeu prin
eredincio~i (Filip. 2,13-15; II Cor. 3, 5; 9, 8; II Tcs. 2,
17; Evrei 13, 21). Dumnezeu este drept ~i lagaduie~te
binceuvantarea Sa celor cc pazesc poruncile Lui ~i fae
drcptate CPs. 14,1-2; 23, 3; Pilde 21,21; Is. 33,15;
Matei 5,8).
43. Cat poate omul sa infeleaga din tainele ~i
lucrurile lui Dumnezeu?
PARINTELE CLEOPA 49
La aceasta intrebare va raspund eu cuvintele
Sfintei Scripturi, ca cele mai multe din lucrurile lui
Dumnezeu sun' ascunse (Sirah 16, 22). Pana la urma,
Insa, din bunatatea cea lara de margini a lui
Dumnezeu toate vor fi fdcute cunoscute omului
(Is. 54, 13; 55, 5). Numai ceea ce trebuie ~tiut despre
Dumnezeu s-a descoperit oamenilor (Rom. 1, 19).
Dumnezeu este necuprins. Lucrurile Lui sunt
necuprinse (lov 5, 9; 9, 10; 37, 5, 14; Eee!. 3, 11;
11, 8). Judeeatile Lui sunt nepatrunse cu mintea CPs.
35,6; Luca 13,4; Rom. 9, 33).
Omul, dupa masura curatiei mintii ~i inimii sale,
poate lnte1ege tainele zidirilor lui Dumnezeu, eaei,
dupa marturia marelui Vasile, "Iumea aeeasta este
~eoala sufletelor eelor cuvantatoare ~i loe de
Invatatura a euno~tjntei lui Dumnezeu, dand povatuire
mintii prin cele vazute ~i simtite, catre privirca eelor
nevazute" (/-/exaimeron, Cuv. 1).
Din privirea cea eu I'ntclepciune duhovniecasdi
asupra lumii, a creatiei, omul cunoa~te pe Creator
(Rom. I, 20; Is. 40, 22; Ps. 18, J). Cerul ~i pamantlll
spun slava Lui CPs. 18, 1-4; 144, 10). BlInatatea ~i
darnieia lui Dumnezeu se vad in lucrurilc Lui. Puterea
Lui se vede iara~i 111 ercatia Lui (Ps. 18, I; Ps. 110, 6;
Is. 48, 13; Rom. I, 20). Intelcpciunea ~i slava Sa se
cunose 1n lucrurile Sale cele minunate (Cov 37, 16;
38, 4;·Ps. 8, I; 85, 19).
Drcptatea Sa se cun()a~tc In lucrurile Sale;
Sfintenia Sa sc eunoa~te 111 \egca Sa (Dellt. 4, 8; Rom.
7, 12). In vrcmea de apoi. ne spunc dumnezeiasea
~
50 NE VORBESTE
Scriptura, pamantul va fi plin de cuno~tinta Domnului,
ca marea de ape (Is. 11,9; Avac. 2, 14; Eccl. 8, 17).
44. Ce intelegem prin pronia lui Dumnezeu
prin care conduce zidirea Sa?
Pronia lui Durrmezeu este Ingrijirea nc1ntrerupta
a Lui fata de rapturile Sale (Ps. 32, 13; 14, 15; 103,
10-30; 135, 25; Is. 46, 4; Luca 12, 22; I Petru 5, 7).
Srantul Maxim Marturisitorul spune cii "de pronie ~i
de mai Inainte intelegere avem trebuinta ca sa se faca
toate". Iar Srantul Chiril al Ierusalimului zice "ca a
privit Domnul toate, mai inainte de facerea lor, Tara de
vrcme intelcgandu-se fiecare dupa Intelegcrea cea tara
de vreme voitoarc a Sa" (Pentru Treime, cap. 11).
45. Spun unH Sfinti Parinti ca Dumnezeu
conduce lumea cu doua maini, adidi cu dreptatea
~i cu mila. Cum trebuie intelese aceste cuvinte?
Cele doua maini ale Tatalui cu care a facut
lumea vazuta ~i nevazuta ~i cu care Ie conduce pe
toate, nu sunt dreptatea ~i mila Lui. Cele doua maini
ale Parintelui Ceresc sunt Fiul ~i Srantul Duh, dupa
marturia Sfintei Scripturi, care zicc: Cu cuvantuf
Domnului cerurile s-au facut ~i cu Duhuf gurU Lui
toala pulerea lor (Ps. 32, 6).
Iar dadi unii Sfinti Parinti au numit undeva
"mainile lui Durrmczeu" pe cele doua Insu~iri ~i
desavar~iri ale Lui, adica dreptatea ~i mila, ei au aratat
ca prin acestea Dunmezeu lucreaza cu scumpatate ~i
cu iconomie mantuirea ~i Indreptarea sufleteJor
PARINTELE CLEOPA 51
omene~ti ~i conduce Intreaga lume spre slava Sa ~i
dupa voia Sa cea sranta ~i dreapta.
Sranta Scriptura, avand in vedere aceste doua
desavar~iri ale lui Durrmezeu, ne invata pe noi ca mai
tare trebuie sa ne temem de mila Lui, decat de drep­
tatea Lui. Ca de vom supara dreptatea lui Dumnezeu,
noi alergam la mila Lui; iar daca vom gre~i prea mult
cu increderea prea mare in mila Lui, apoi un de vom
alcrga sa Impacam dreptatea Lui?
De aceea Sranta Scriptura ne face atenti, zidl.nd:
Sa nu zid ca mila Lui este mare ~i va curali mul(imea
piicatelor mele, ca mila §'i mania de la El este ~i peste
eel paeiito~i 0 va odihni (Sirah 5, 6-7).
46. Daca Dumnezeu conduce numai prin
pronie, ce vina are omul eel ce gre~e~te fiira voie
sau din ne~tiinta?
Dumnezeu I-a Tacut pe om ~i I-a [asat 'in mana
.~fclfului sau (intelep. 2, 23; Sirah 15, 14). Durnnezeu
nu este spargator de u~i. El nu forteaza u~a sufletului
nostru. Auzi ce zice: Iatii, stau fa u~a ~i bat. De va
(luzl dneva glasul Meu ~i va des ch ide, vol intra fa
.'ii vol dna cu el ~i el cu Mine. (Apoc. 3,20). In alt loc,
aratand stapanirea de sine a omului, zice: Doamne,
ciid eu anna buneivoiri ne-ai incununat pe noi (Ps.
5, 12).
Deci, omul este liber ~i nu este silit sa fadi
bine1e, insa este invatat sa faca binele ~i sa pazeasca
toate poruncile lui Hristos (Matei 28, 20). Iar de va
gre~i cineva din ne~tiinta, tot se va bate, dar mai putin
 '··"···
.A·
.
..~

52 NE VORBESTE PARINTELE CLEOPA 53

(Luca 12, 48; Rom. 2, 12). $i de a gre~it omul fiira
voie, sa se diiasdi :;;i, prin pocainta cea de voie, pe cele
tara de vOle sa Ie vindece (Matei 11, 20; Luca 17,3-4;
1I Cor. 7, 10).
47. Ce este mantuirea ~i care sunt conditiile
mantuirii dupa Sfintii Parint i'?
Mantuirea este izbrlvirea de pacate (Ps. 129, 8).
Mantuirea vine de la Dumnezeu (Matei 1, 21; Ps. 38,
36, 39; 67, 20; Is. 25, 9; 45, 17; 43, II). Mantuirea s-a
tacut neamului omencsc prin sangele lui Hristos
(Matei 20, 28; Mareu 10, 45; Faptc 20, 28; Efes. 1, 7;
Evrei 11, 12-15).
Mantuirea s-a savar~it prin Iisus Hristos (Is. 63, 9;
Luca I, 69). Hristos poate mantui totdeauna :;;i nu este
mantuire prill altul (Evrei 7, 25; Fapte 4, 12).
lar conditiile mantuirii sunt: harul Sfilntului
Duh, credinta drcapta In Dumnezeu, unita cu toate
faptele cele bune, :;;i marturisirea numelui lui lisus
Hristos (Rom. 10, 9-10); caci cine va rabda plina fa
.~fZir,Jit. acefa se va mantui (Matei 10, 22-24; Marcu
13, 13).
48. Ce intelegem prin har ~i cand prime~te
omul harul Duhului smnt?
Harul este semnul nlscumpararii (Efes. 1,13-14;
4, 30). Omul primc:;;tc haml Preastantului Duh mai
intai la Botez, prin ungerea cu Sfilntul Mir (fJ Cor. 1,
21-22; 1 loan 2, 27; Fapte 8, 15). Dupa Sffmtul Botez,
ham! Sfilntului Duh se prime:;;te pc calea rugaciunii
(Luca 11, 13).
Apoi primim haml Stantului Duh prin mijloa­
cele cele sfintitoare ale Bisericii lui Hristos, care sunt
ccle :;;apte Sfinte Taine, precum ~i prin ierurgii, sfintiri
dc. Haml Stantului Duh se da celui ce crede In Iisus
Ilristos :;;i se poci1ie~te (Fapte 2, 38; 10,43-44; Gal. 3, 1
loan 7, 39).
49. Toti oamenii au harul Sfantului Duh?
Nccre~tinii, necredincio~ii, ereticii, sectarii ~i
crc~tinii c3zuti in pacate de moarte, poarta in ei
harul Sfantului Duh?
In Vechiul :;;i Noul Testament, harul Sfilntului
I)uh a fost fiigaduit tuturor celor ce vor crede In Iisus
"ristos (Is. 44, 3; 59, 21; Iez. 36, 27; Fapte 2, I 18).
I )ar harul Preastantului Duh s-a dat Cll deosebire
,")/lntilor Apostoli (loan 20, 22; Fapte I, 8; 2,4; 4, 31;
(1,3; 13,2).
Paganii, necredincio§ii ~i apostatii nu au hand
I'rcasffintului Duh (Iuda 19-20; I Cor. 2, 14).
\Tcmca de apoi muf!i In,JelCitori ~i hristo~'i mincino.yi se
\or arata cu viclenie ca au harul Sffintului DlIh ~i vor
I'ace scmnc mari ~i minuni false ell putcrea satanei,
spre a 111~c1a pc mUlti, precllJl1 a zis DomnuJ (Matei
24; Marcll 13,22; Il Tes. 2,9; Apoc. 13, 13-14).
Ace:;;ti ln~elatori vor face minuni false cu puterea
satanei sprc a in~ela pe cei alqi ~i a-I Indeparta de la
drcapta credinp'i (Deut. 13, I, 8; Apoc. 19, 20).
54 NE VORBESTE
Vrajitorii, proorocii mincino~i, ereticii, in~ela­
torii ~i Iacatorii de minuni false sunt uraciune inaintea
lui Durnnezeu (Lev. 20, 27; Deut. 18, 10-12).
CONVORBIREA A TRElA
Durnnezeu nu asculta pe cei ce fac minuni false (Lev.
11,31; 20, 6; Deut. 13,3).
Cre~tinii care cad in pac ate grele Intristeaza
DESPRE RUGACIUNE
Duhul Spint (Efes. 4, 30), dar, totu~i, nu pierd haru1
SI SFANTA LITURGHIE
mantuirii. Dad se vor intoarce din toata inima la
spovedanie ~i 1a lucrarea faptelor bune, iara~i
50. Parinte Cleopa, ce intelegem prin fapta
dobandesc harul Preasrantului Duh (Fapte 2, 38).
huna ~i cum putem ~ti ca faptele noastre sunt bune
Ereticii ~i sectarii nu au harul Preasrantului Duh,
sau rele inaintea lui Dumnezeu?
fiindca primul pacat impotriva Srantului Duh savar~it
de ei este "impotrivirea fat a de adevarul aratat ~i Fapta cea buna este roada dreptatii (Filip. 1, 11;
dovedit al dreptei credinte in Hristos" (lnva{atura de Matei 5, 16; Iacob 3, 18). Fapta buna se mai zice ~i
Credin{Ci Ortodoxa, Bucure~ti, 1952, pag. 439-441). looda vrednica de pocain{a (Matci 3, 8; Luca 3, 8;
htpte 26, 20). Iisus Hristos a fost lntru toate pilda de
:Idcvarata fapta buna (loan 10, 32; Fapte 10, 38)
I;aptcle numai atunci se socotesc bune cand vor fi
1IIIite cu dreapta credinta ~i se vor face spre slava lui
DUl11nezeu (Matei 6,1-4; Efes. 5,9-10; Col. 1, 10;
),23).
Nimeni nu se poate mantui numai cu faptele sale
l'Clc bune, daca nu va completa mila lui Dumnezeu

Ilcajungerile ~i datoriile sale cele suflete~ti (Efes. 2,

S-9; II Tim. 1, 9; Tit 3, 4-5). Ficcare din noi trebuic sa
~lic ca to ate faptele bune se inraptuiesc de Dumnezcu
ill cei credincio~i, deoarece Dumnezeu este eel ce
Ilfcreaza intru noi, atat ca sa voim, precum sa ~i
 .-,.
56 NE VORBESTE
savar~1Tn faptele cele bunc dupa a Lui bunavointa
2,13-15; II Cor. 3, 5; 9, 8; Evrei 13,20-21).
51. Care este cea dintai virtute, considerata
cea mai mare inaintea lui Dumnezeu?
Cea dint5.i ~i cea mai marc virtute estc dragostea
dc Dumnezeu (Matei 22, 37-38; Marcu 12, 30-31).
Aceasta prea mare virtute se formeaza 'in inima omului
lucrarea harului Preasffintului Duh (Rom. 5;
GaL 5, 22; II Tes. 3, 5). A doua virtute, asemenea
celei dintai, este a iubi pc aproapele nostru ca pe noi
In~me (Matei 22, 39).
52. Se poate mantui omul numai prin unele
fapte bune, pentru ca nimeni nu poate implini
toate faptele bune?
Mantuitorul nostru Iisus IIristos a poruncit sa
piizim toate poruneile Lui (Matei 28, 20). Sffintu\
Apostol Iacob arata ca de yom calca 0 singura
porunca, ne-am facut d'ilcatori ai tuturor poruncilor
Dumnezcu (lacob 2, 10). A~adar, din accstc
ale Sfintei Scripturi, Intelegem cIar ca. suntem datori a
pazi toate ponmcilc pentru a ne mantui. Dar, pcntru dt
Mfmtuitorul nu a venit cherne pe cel drcpti, ci pc
cel padito~i la podiin!a (Matei 9, 13; Marcu 2, 17;
Luca 5, 32), cine face fapte vrednice de pociiin!{[
(Matci 3, 8; Luea 3, 8; Fapte 26, 20), 11I1Ul ca
complctcaza prIll poeainFi lipsa faptelor bUlle care
sa Ie faca, ~l prin adcvarata pociiillt[l se
rnfll1tuie~te.
PA~RINTELE CLEOPA 57
Acest lucru 11 arata Sffintul Isaac SimI, zicand:
"A te rmlhni in minte ~i a te cai covar~e~te pe toata
osteneala trupului" (Filocalia, vol. X, Cuv. 34). lar
cum ajunge ~i un singur suspin din adancul inimii
spre mantuire, arata dumnezeiasca Scriptura, zicand:
Clind te vei intoarce # vei suspina, atunci Ie vei
mantul (Is. 61, 3; II Cor. 7, 10).
Alta mare ~i cuprinzatoare fapta buna spre
mfmtuire cste smerenia. Acest lucru \I spune mai intai
proorocu] David, zicand: Smeritu-m-am ~i m-a mlin­
(Ps. 1] 4, 6). II spune ~i Mantuitoru] In fericirea
cca dintai: Fericifi eei sliraci ell duhul, a ace/ora
{'sIc impc"ira(ia cerurilor (Matei 5, 3). lar Sffintul
Scararul, In Cuv. 25 - Pentru smerita cugetare - zice:
"N-am postit, n-am privegheat, nu l11-am culcat pc jos,
ci m-am smcrit ~i degraba ~i in scurt Domnu 1 m-a
Illantuit pc mine" (Filnealia. vol. IX).
Tot acolo arata el ca "smerenia cstc poarta
Illlpara~iei cerurilor". Si Sffintu] Isaac Siru] spune
lucru: "Smercnia Tara fapte bune poate
pi1cate sa ierte, iar faptelc cclc bune Tara de smerenie
sLlnt ca ni~te nefolositoarc" (Scolia 39 dm S'cal'a. la
('uvantul 25, Pcntru smerita cugctare).
La feI, 'in Psalmul 50 zilnic citim cn fnima 1['
I
Dumnezeu flU () WI urgisi (Ps. 50,
57, ] 5; 66, 2). lar dumnczclescul pi'irintc
Sirul adallga ~i el: "Dacii vei slIspina, cela cc ai
p;1catuit, Impreull(l Cll sllspinu] ~i grcutatea balaurului
;\ le~it ~i, u~urandu-li-se mintea, pc nonl! llc~tii1l1ei il
Il:gonqtc .;;i se nlcc tntI'll alinare ochiul sufletului tau
 ..
58 NE VORBESTE
~l maata pacea intra ~i 11 povatuic~te pe el spre
mantuire" (Tomul III, Cuvant pentru pocainta). Dupa
a noastra slaba putere sa ne silim, deci, a ne Imparta~i
noi din toate faptele bune, completand cu smerenia ~i
cu mila Domnului toate lipsurile noastre.
53. Ce este rugacmnea ~i care sunt treptele
rugaciunii dupa Sflntii Parint i ?
"Rugaciunea este vorbirea mintii cu Dumnezeu.
Rugaciunca estc vlastarul blandetii ~i al lipsei de
mame. Rugaciunea estc rodul bucuriei ~i al
multumirii. Rugaciunea este alungarca intristarii ~i a
descurajarii", spune Evagric Ponticul (Filocalia, vol. 1,
Sibiu, 1946, p. 74-77). Si iara~i: "Rugaciunea cste
unirea omuluj cu Dumnezeu; jar dupa lucrare, este
intarirea lumii, impacare cu Dunmezeu, maica lacrimi­
lor ~i fijca a lor" (Filocalia, vol. IX, Cuv. 28, Despre
fericita rugaciune, sfintitoare maidi a tuturor virtut i­
.). "Rugaciunea este cheia imparatiej cerurilor",
IV), jar Sffmtul
zlce
Teofan Zavoratul (sec. XIX) spune ca "rugaciunea
este suirea mintii ~i a gandurilor la Dunmezcu".
Rugaciunea are trei trepte: treapta intai cste
rugaciunea oraHi, citita, adica rugaciunea trupului;
treapta a doua este rugaciunea cugetarii, adidi a
mint ii ; iar treapta a trcia estc rugaciunea simt irii , adica
a inimii.
54. in cate feluri se imparte rugaciunea dupa
lucrare?
PARINTELE CLEOPA 59
Dupa lucrare, rugaclUnea se imparte 1n trei
fcluri, ~i anume: rugaciunca de lauda, adica de
prcamarire; rugaciunea de mul!umire ~i rugaciunea de
cerere.
55. Cand cunoa~te cineva ca s-a rugat cu
adevarat lui Dumnezeu?
Simtirea lui Dunmezeu in noi este
chiar daca cineva nu roste~te nimic prin cuvinte. Dc
aceea, cand cineva va duce cuvintele sale pana la
sim!irea inimii, unul ca acela va cunoa~te cu
lncredintare ca s-a rugat lui Dunmezeu.
56. Cunoa~te credinciosul cand trece de la 0
treapta a rugaciunii la alta, sau nu?
Trecerea rugatorului de la rugaciunea de
cantitate la cea de calitate, ca ~i cre~terea lui in cca
duhovniceasca, adica urcarea lui pe celc trei trepte ale
urcu~ului duhovniccsc, dupa mai multi Sfinti Parin!i,
nu este cunoscuta de cel ce se roaga. Cre~terea, adica
sporirea 1n rugaciunc, se aseamana cu cre~terea unci
plante cc cre~te fara sa ~tim ~i rara sa intelegem cJipa
sau momentul crc~terii sale. Este asemenea unui copil
ce cre~te, trecand de la 0 varsta la alta, tara sa ~tie
exact cand a sporit cre~terea sa.
Aceasta cre~tere ~i sporire a credinciosului in
rugaciune, ca ~i cre~tcrea lui 1n cele
cste un rod numai al ostene1ilor lui, ci mai
darului ~i al milei lui Dumnezeu. Adesea este ascunsa
aceasta cre~tere ~i sporire a sa, fie in rugaciune, fie in
cele trei trepte ale urcu~ului duhovnicesc, cu iconomie
I
II'
I
 ,~
NE VORBESTE
60
dumnezeiasca, ca sa nu cada omul in parerea ~i
Inchipuirca de sine (a se vedea Sharnicul, vol. T,
Editura Manastirii Valaam). "Suirca catre desavar~ire
este necunoscuta de dlvnitor", zice un mare rugator.
Totu~i dumnezeiescul Parinte Isaac Sirul arata
unele semne prin care cineva poate sa priceapa in ce
masura se afla, adica in care treapta sta. lata ce zice e!:
"Omul cat se afla In lenevire, se Infrico~eaza de ceasul
mon ii ; iar cfmd se va apropia de Dumnezeu, se teme
de intampinarca judecatii. far cand cu totul va veni
'inainte intru dragoste, acestea doua se 'i'nghit, adica se
mistuiesc de dumnezeiasca dragoste" (Fiiacalia, vol.
X, Cuv. 38).
57. in general, credincio~ii no~tri se roaga
putin, dar cu multa smerenie. Pot avea ei nade,jde
de mantuire cu rugaciune putina? Dar cei bolnavi
~i care nu pot citi, cum trebuie sa se roage'!
Mfmtuitorul nostru Iisus Hristos a zis: Clind va
ruga/i, flU spune{i multe ca pa?;anii, dirora Ii se pare
Ccllll multa lor vorbire var fi asculta{i. Deci, sa nu va
asemiina{i lor, ca ~,tie Talal vaslru de ce aver i
trebuinfa. mai [nainte de a cere voi de la El (Matei 6,
7-8).
Deci i-a invatat sa se roage cu rugaciunea "Tata!
nostru". A~adar, jnsu~i Mantuitorul nostru Iisus
Hristos ne-a invatat pe noi rugaciunea seurta. Oricine
va zice rugaeiuni scurte, dar cu smerenie, eu umi!int a
~i eu simtirea inimii, se va mantui. Sa ne aducem
aminte de acel batran care, timp de patruzcci de ani,
I
PAR [ NT E L E e LEO P A 61
zieea aceasta scurta rugaciune: "Doamne, eu ca un om
am gre~it, iar Tu, ca un Dumnezeu, ma iarHi" (Pateric,
J
cd. 1930), La fel sa fadi ~i bolnavii. Sa sc roage lui 'I
Dumnezeu cu rugaeiuni scurte ~i sa mu1tumeasca
pentru boala.
58. Care este eel mai sfant loe ~i timp pentru
rugaciune?
Oricc loc ~i orice timp estc potrivit pcntru
rugaciune, dupa marturia care zice: Bine vol cUv(lnta
pe Domnul in {oata vremea, pururea fauda Lui it;
?;ura mea (Ps. 33, 1). Si iara~i: in tot locul stapclnirii
Lui, binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul (Ps.
102, 22). Dar, de cauti cel mai slant loc de rugaciune,
gande~te-te la inima omului, caci inima omului este
altarul cel J'ntelegator al lui Dumnezeu, de pc care
trebuie a se aduce jertfa cea de rugaciune (STantul
Isaac Sirul, Filacalia, vol. X, Cuv. 32). Iar timpul de ~.
rugaciune, cum am zis mai sus, cstc cel de totdeauna. II
59. Care rugaciune este mai puternica'? Cea
orala, psalmul, acatistul, Tatal nostru sau :11
II
rugaciunea lui lisus?
Rugaciunea cea mai putemica este rugaciunea
scurta, care se face din adancul inimii, cu suspine ~i
lacrimi, dupa marturia Sfintci Scripturi, care zicc:
Dintru adiincuri am strigat catre Tine, Doamne,
Doamne, auzi glasul meu (Ps. 129, 1). Cu aceasta
rugaciune smerita s-a rugat talharul pe cruce (Luca 23,
42), femeia cananeeanca (Matei 15, 22); apostolii, in
vremea furtunii pc marca Galileei (Matei 8, 25); orbii
 NE VORBESTE
62
din Ierihon (Matei 20, 30-33), leprosul (Marcu 1,
40-41) etc.
Ded cea mai putemica rugaelUne este
rugaeiunea seurta eu suspinul inimii, dupa marturia ee
ziee: Riicnit-am din suspinarea inirnii mele ... (Ps. 37, 8).
Este buna :;;i rugaciunea cea lunga, eitirea Psaitirii,
Ceaslovului etc., dar aeeasta se potrive:;;te mai ales
eelor spori!i in cele duhovniee:;;ti, iar nu eelor
ineepatori.
60. Ce fel de rugaciune reeomandat i
eredincio~ilor? Dar dilugarilor ~i preotilor?
Credineio~ilor mireni de obieei Ie dau sfaturi sa
nu Ie ramfma rugaeiunile de dimineata, de seara :;;i din
timpul mesei, iar In timpul zilei :;;i la lueru Ie dau sa
ziea in taina rugaeiunea lui Iisus :;;i alte rugaeiuni
seurte. Apoi Ie reeomand mergerea cat mai des Ia
Stanta Biserica, rugaeiunea TaUil nostru, Crezul,
Psalmul 50, pc care sunt datori sa Ie ~tie pc de r~st.
Apoi, citirea Sfintei Seripturi ~i a altor eart i sfintc.
Celor mai ravnitori Ie dau sa citeasca Psaltirea,
acatiste :;;i alte rugaciuni din Ceasiov.
Calugarilor din manastiri, care au ascuWiri grele,
Ie reeomand mai ales paza mintii :;;i rugaciunea
fisus, caci acestea au Iegatura intre ele ea trupul eu
sufletul. Apoi Ie recomand mergerea rcgulata
biserica, mai ales la Utrenie :;;i Stanta Liturghie.
Celor ce nu pot veni la biserica din cauza
ascultarilor, Ie randuiesc sa faca aseultare cu dragoste
~i sa citeasdi ccle :;;apte Laude. Tar de nu pot sa Ie
p 1 RI N TEL E e L E 0 P A 63
citeasca, sa aiba cat mai des pomeoirea lui Iisus io
mintea lor, faea toate cu bueurie :;;i lara Impotrivire,
nu Ie dimana rugaciunile de dimineata :;;i de seara,
sa citeasca la Psaltire dupa putere, sa citeasca din
invataturile Sfintilor Parin!i :;;i, mai ales, Regulile mari
ale vietii monahale, de Stantul Vasile cel Marc,
precum :;;i Cuvintele Stantului Teodor Studitul. Ace~ti
Sfinti Parin!i nc invata ca "Cine face ascultare eu
dragoste :;;i lara cartire in manastire, liturghic :;;i
muecnicie savar:;;e~tc ~i intoemai ca mueenicii se va
ineununa" (Sffmtul Teodor Studitul, Cuv. 8).
61. Rugaciunea eu laerimi a saraeului sau a
vaduvei, faeuta din inima, poate fi eonsiderata
rugaciune puternica, ea ~i rugaciunea lui lisus?
Atat rugaciuoea saracului :;;i a vaduvei, cat :;;i a
monahului, daca se face cu umilinta, cu lacrimi ~i eu
statornicie, este puternica :;;i roditoare de pocainta II!
adevarata. Plansul "cste bold de aur al sufletului",
spune Srantul Toan Scararul (Cuv. 7), ~i cel ce se
roaga eu lacrimi de cainta pentru pa.catcle sale ~i cu
durere In inima ca a intristat pc Dumnezeu, unul ea
ace1a se curate:;;tc de toata lntinaciunea cea simtita $i
cea gandita, prin aceasta rugaciune, de va fi statornica
(S'cara, Cuv. 7).
Iar cei ce nu all darullacrimilor de la Dumnezeu,
dar se roaga cu intristarea mintii :;;i a inimii, eu
osandire de sine, cu mahnire $i parere de rau pentru
pacatele savar:;;ite in viata, ajung la aceea~i masura de
euratie, de luminare ~i de fericire duhovniceasca
(Ibid.).
I

64 NE VORBESTE
62. Ce importanta au lacrimile in rugaciune ~i
cum putem dobandi darullacrimilor?
Dupa lnvatatura Sfintilor Parin!i, lacrimile de
dupa Srantuf Botez au mai mare putere dedit Botezul.
Cael Botezul eurata pacatele cdc Tacute de nOl mai
lnainte, iar izvorul lacrimilor curata ~i paeatele de
dupa Botez (Scara, Cuv. 7, Pentru pIlIns).
La fel ~i Srantul Isaac Siru! zice: "Lacrimile
Intru rugaeiune sunt serrm al milei lui Dumnezeu de
care s-a lnvrednicit sufletul intru pocaint a sa"
(Filocalia, vol. X, Cuv. 33). Inca trebuie sa ~tim di
lacrimile cele bune, uncle se nasc din friea lui
Dumnczeu, altele se nase din dragostea de Dumnezeu,
altele din pomenirea mortii, altele din frica muneilor
iadului ~i a judecatii de apoi (Ibid.), Mai sunt ~i altfel
de lacrimi, numite mijlocii, adica fire~ti, ~i altele,
numite rele ~i patima~e, anume cele din patima, din
ura, din manie, din ruzbunare etc.
63. De dUe feluri este plansul dupa Sfintii
Parint i ~i care este plansul eel mai folositor'!
Dupa invatatura Sfintilor Parin\i, plansul este de
doua feluri. Intai, plansul cu lacrimi de pocainFi, care
este !;>i eel mai bun. AI doilea plans este lntristarea
min\ii dupa Dumnezeu, ell mahnire ~i Sllspinc de djin­
\5. pentru ecle gre~ite de om lnaintca lui Dumnczeu
(S'cara, Cuv. 7).
64. Care este deosebirea Intre plans ~i
intristarea inimii ~i cum ajunge omul la caint a ~i
mustrarea de sine?
'!,!-~'
PAR I NT E L E e LEO P A 65
Deosebirca intre ele numai aNita este, di plansul
eel dintai este cu lacrimi, iar cel de-al doi1~a, adica
tntristarea inimii, este Tara lacrimi. Pentru a ajunge
omul 1a cainla ~i la mustrarea de sine, mai intai trebuie
a sc sib cu marc cercare a con~tiin!ei sa ajunga a-~i
eunoa~te neputinta ~i greutatea pacatelor sale ~i, mai
ales, robia patimilor suflete~ti care-l sUipanesc, cum ar
fi: iubirea de sine, nesimtirea, trufia, ura, rautatea,
tinerea minte a raului, ratamicia ~i altele de acest feI,
care sunt greu de cunoscut de om din cauza subtiratatii
lor.
Daca omul va ajunge la adevarata cuno~tinta de
sine, a ajuns la adevarata fericire, dupa marturia care
zice: "Fericit este omul care-~i cunoa~te neputinta sa,
ca cuno~tinta aceasta i se face lui temeIie ~i rMacina
~i Incepatura de toata bunatatea" (Filocalia, vol. X,
Cuv.25).
65. Cum poate cineva sa sporeasca in
rugaciunea cea duhovniceasca?
La aceasta raspundem ca fiecare crqtin ~i
rnonah poate sa ajunga pc cele mai 'inalte trepte ale
rugaciunii daca se va sili In toata vremea a se ruga,
caci dascalul cel mai mare care invata ~i ajuta pc om
sa sporeasca In rugaciune este tnsa~i osteneala
rugaciunii. Acest adevar 11 arata Srantul Macarie cel
Mare, care zice: "Vrei sa dobande~ti rugaciunea?
Ostene~te-te in rugaciune, ca Dumnezeu, vazand cu
cata osteneala 0 cauti, ti-o va darui tie" (Sbornicul,
vol. 1).
 .4
I~~
NE VORBESTE
66
66. Ce este rugaciunea mintii ~i ce este
rugaciunea inimii?
Rugaeiunea mintii este rugaeiunea eugetarii,
dnd mintea s-a deprins sa se reeuleaga in eeasul
rugaeiunii, pc care 0 rostc~te in Intregimea ei
risipire. In vremea aeestei rugaeiuni, mintea sc
tope~tc, se une~te laolalta eu euvintelc serise ~i Ie
roste~te ea ~i cum lc-ar fi eugetat ea insa~i.
Rugaeiunea inimii este rugaeiunea simt irii , dind
prin luarea aminte inima sc Inealze~te ~i, eeea ee in
rugaeiunca mintii era gand, aeum de la gfmd ajungc
simtire. Insa aiei simtirea este ea nevoie ~i eerinta
duhovnieeasdi. Cine a ajuns la simtire, aeela se roaga
tadi euvinte, pentru ca. Dumnezeu este un Dumnezeu
al inimii. De aeeea, abia de aici in cepe hotarul sporirii
in rugaeiune. Pe aeeasta treapta, eitirea poate sa 'inee­
teze, preeum ~i staruinta gandului, dar sa se pastrezc
petreeerea in aeeasta simtire eu semnele proprii ale
rugaeiunii. A~adar, din eele spuse pana aiei, trebuie sa
tinem minte ea "lntelegcrea ~i simtirea sunt puterile
rugaeiunii" dupa Srantul Teofan Zavoratul.
67. Prin ce se deosebesc aceste doua rugaciuni
una de alta ~i care este semnul ca a dobandit cineva
rugaciunea cea curata a inimii?
Deosebirea rugaeiunii mintii de a inimii eonsta
in aeeasta, ea eel ee se roaga eu mintea petreee in cap,
iar eel ee se roaga eu inima pctreee in inima, adica sc
pogoara eu mmtea in inima. Caei numai atunei eand
mintea se va uni eu inima nc putem a~tepta la 0
PARINTELE CLEOPA 67
sporirc in aduecrea aminte de Dumnezcu ~i la simtirea
Dumnezeu, dupa aeela~i Srant Teofan Zavoratul.
68. In ce consUl unirea mintii cu inima'?
Unirea mintii eu inima eonsta in
gandurilor eelor duhovniee~ti ale mintii eu simtirile
duhovniee~ti ale 1nimii (Ibid.).
69. Care sunt roadele rugaciunii lui Jisus?
Primul rod al rugaciunii lui Jisus este
instrainarea gandurilor min/it de la lucrurile cele
frumoase ale lumii, dupa Srantul Diadoh, eare ziee:
"Cela ee intra de-a pururi in inima sa, se instraineazil
de toate eele frumoase ale vietii" (Filocafia. vol. I,
Sibiu, 1946, pag. 361). Al doilea rod al rugaciunii lui
lisus este " vederea grozaviei celei ticaloase a sufletu­
lui cu care s-a intinat prin sim{iri ~i prin ganduri
rele ". Prin aceasta vedere ca~tigil omul smerenie, plans
~i lacrimi, dupa marturia Srantului Grigorie Palama.
Ai trei/en rod al rugaciunii gandite a inimii
('ste ca, prin intoarceren min{ii in inima, atat minten
('(It ~i inima omului se Jac en 0 oglinda curata in care
Ilevoitorul i~i cunon~te mi~carile cele viclene ale
g(lndurilor sale, ~i a~a cheama pe Iisus sprc ajutor
(Filocalia, vol. IX, Cuv. 28). Ai patrulea rod
rugaciunii ceiel ganditoare a inlmii este cura{irea
firii, precum ~i lucrarea pentru curatirea fini, data mai
presus de fire de dumnezeiescul dar al Preasrantului
Duh.
Al cincilea rod ai rugaciunii inimii este ca,
intrand mintea in inima ca sa vorbeasca acolo cu

NE VORBESTE
68
Cuviintul cel inliuntru a$ezat, nu rlimiine lara de mare
bucurie ~i veselie duhovniceasdi, dupa cum dcspre
aceasta arata Iosif Vrienic ~i Nichita Monahul cel din
singuratate. Al ~aselea rod al rugaciunii celei
duhovnice$ti este ca prin aceastli rugaciune se ajla
darullui Dumnezeu cel ascuns in inima.
A I ~'aptelea rod al rugaciunii lui lisus este
prin pomenirea cea necurmatli a numelui lui /isus, se
na.}te in suflet dragostea cea ditre Hristos (Vezi Paza
celor cinci sim(iri, de Sfantul Nicodim Aghioritul).
Alte roade ale rugaciunii celci gfmdite sunt ~i
acestea: adunarea cugetclor, evlavia, smerenia, luarea
aminte de sine, umilinta, frica de Dumnezeu, pomc­
nirea mortii, lini~tea inimii despre gfmduri, concen­
trarea atentiei in inima ~i cal dura cea duhovniceasca.
(A se vcdca pc larg in Sbornicul, vol.
70. Care este deosebirea intre rugaciunea
mintii ~i lucrarea mint ii ?
Rugaciunea mintii se face atunci dind cineva,
intarindu-se cu aten\ia In inima, inalta de acolo
rugaciune ciHre Dumnezeu. Iar lucrarea mint ii este
atunci cfmd, cineva stand cu luare aminte ~i cu
pomenirea lui Dumnczeu in inima, taie orice aIt gand
care inccarca sa patrunda In inima. (Ibid.).
71. Este ~i 0alta rugaciune catre Dumnezeu
care se indepline~te prin lucrarea faptelor bune?
Da, cste. Acest lucru ni-l arata Sfantul Pavel
cand zice: Oriee savilr$i!i eu cuviintul sau cu lucru!.
I
,I
Iif
PAR I N TEL E e L E 0 P A 69 i
II(' !oate intru numele Domnului /is us firistos sa Ie
(Col. 3, 17). Deci, cine face orice lucru bun spre
slava lui Dumnezeu sau vorbe~te cele spre folosul i
altora pentru Dumnezeu ~i spre slava Lui, unul ca
are rugaciune prin fapte. De aceca ~i Sfantul
reodor Studitul, sratuind pe ucenicii sai, Ie spunea ca
ce face fapte bune ~i ascultare cu smerenie :;;i tara
de cartire, liturghie ~i preotie savar~e~te" (Cuv. 4.
dragostea in Hristos ~'i despre sarguin(a
((intc'irile ~i slujbele biserice~ti, ed. 1940, p. 59-(5).
72. Dar rugaciunea care se face cu gura, are
Heun temei in Sfanta Scriptura'?
Atat rugaciunea pe care 0 facem cu buzele ~i cu
imba, dl.t ~i aceea care 0 zicem cu glas tare, au
dcstule marturii in Sfanta Scriptura. Astfel Sfantu\
!\ postol Pavel zice: Adueeti Domnului roada buzelor
l'oastre (Efes. 6, 18). David proorocul iara~i spune:
I )oamne, buzele mele vet deschide §i gura mea va
I'('sli lauda Ta (Ps. 50, 16). In alt loc tot el spune: $i
I. am inalfat pe El eu limba mea (Ps. 65, 16). Sau:
IIIZi, Dumnezeule, rugaciunea mea §i strigarea mea
Iii Tine sa vina (Ps. 101, I). In alt loc, iara~i zicc: Cu
.j~lasul meu catre Domnul am s!rigat, cu glasul meu
{'(lIre Domnul m-am rugal (Ps. 141, 1). In toate
accstea se vorbe~te despre rugaciunea gurii ~i a
II,lasului.
73. Ce putere duhovniceasca are rugacmnea
vorbita, orala, pe care 0 fac, in general, credin­
do~ii?
 ,­
,~,\;,,~
70 NE VORBE$TE
Nu mare putere are rugaciunea Iacuta numai cu
limba ~i cu glasul, deoarece Dumnezeu cere omului
vremea rugaciunii mai mult inima sa decat cuvintele
gurii ~i ale limbii. ea auzi ce zice: Da-mi, fiule, inirna
ta (pilde 26). Dumnezeu cere de la noi nu numai
glasul ~i rugaciunea Iacuta cu gura, tare sau incet, ei
ales suspinul ;>i graiurile inimi i noastre Ie cere
Dumnezeu.
Auzi ee zice: Tie a grait inima mea (Ps. 26, 1
~i iara~i: Racnit-am din suspinarea inirnii mele (Ps.
37, 8). Iar mare1c prooroc Isaia, avfmd in vedere ea
poporul lui Israel se ruga lui Dumnezeu numai eu
gura, iar nu ~i eu inima, zieca: Aproape e,~ti Tu,
Doanme, de gura lor, dar departe de inima lor (Is. 29,
13; Matei 15, 8).
Srantul Grigorie de Nyssa zice "ea rugaeiunea
, ;>1 a limbii este gran ita eea mai departata a
rugaeiunii" (Cornentariu fa via!a lui Moise). Alp
Sfint i Parinli numese rugaeiunea gurii treapta eea mai
de jos din scara rugaeiunii eelei duhovniee~ti. Aeestea
avandu-Ie in vedere noi, sa ne rugarn Prea Bunului
Dumnezeu sa ne ajute a ne ridiea mai sus de treapta
rugaeiunii vcrbale, ea sa- L Iaudam ~i "sa dlntam
noastre Dornnului".
74. Cum pot cre~tinii de astazi sa indepli­
neasca porunca Sfantului Apostol Pavel care zice:
Neincetat vii rllga(i (I Tes. 5, 17)'!
Poate orieine a se ruga nc'ineetat daea va umbla
pururea inaintea lui Dumnezeu eu mintea ~i eu inima
PARINTELE CLEOPA 71
!I
sa. Cu mainile poate sa !uereze, iar eu mintea ~i cu
inima sa sa fie gandindu-se la Durnnezeu. Atat doar
adaug, ea rugaciunea duhovnieeasea cea mai de
dlpetenie aeeasta este: sa fim noi nedespartiti ell
mintea ~i eu inima de Dumnezeu, ori In ee vreme ~i ori
in ee loc vom it. Prineipalul In aeeasta este sa avem
intotdeauna simtirea, adiea prezenta lui
J)umnezeu. "Aeest lueru lnlocuie~te toate randuielile
de rugaeiune ~i se soeote~te 0 rugaeiune nelneetata",
,:um spune Srantul Teofan Zavoditul (Sbornicul,
I, manuseris).
Aeeasta simtire ~i privire duhovnieeasea eu
Illlntea la Dumnezeu 0 avea fcrieitul prooroe David,
a zis: Pururea vedeam pe Durnnezeu inaintea
/Ilea ca nu rna clatin (Ps. 15, 8). A~adar, trebuie sa
lll!elegem ea viata omului eredineios este 0 rugaeiune
llc1ntrerupta, daea este el neineetal eu mintea la
I)umnezeu.
75. Mai este vreo treapta a rugaciunii, dupa
rugaciunea inimii?
Este rugaciunea eea duhovnieeasea, eontem­
plativa, In extaz, care se ziee ~i vedere duhovniceasea
'~I care se face mai presus de hotarul rugaeiunii. eel ee
;\ ajuns la aeeasta treapta nu se roaga eu rugaeiunea, ei
,'ll simtirea; suflctul lui simte luerurile cele
dllhovniee~ti. De aeeasta vedere ~i rugaeiune
(Iuhovnieeasea de-abia unul din neam In neam se
Ilvrednice~te, eu darul lui Dumnezeu (Filocalia, vol.
X, Srantulisaae Sirul, Cuv. 85).
 ~
'>/~'"'-'
E VORBESTE
72 ...:...-----­
76. Numai rugaciunea propriu-zisa se poate
socoti rugaciune sau ~i alte lucrari duhovnice~ti ale
mint ii ?
Am aratat mai sus ea viata erc$tinului poatc fi 0
rugaeiune neeontenita, prin luerarea faptelor bune. lar
dad! Intrebi de luerarile ecle duhovniee$ti ale mintii,
eare intra In hotarele sfintei rugaeiuni $i eare sc pot
ziee rugaciune, la aeeasta voi raspunde nu eu euvintcle
ei eu ale Stantului Isaae Sirul, eare ziee: "Oriee
vorbirc duhovnieeasea ee se faee In aseuns In mintea
sau inima omului, toa1a grija mintii eea buna dupa
Dumnezeu $1 toa1a eugetarea ec10r
rugaeiune se hotara$1e.
Ori felurimea eitirilor, ori euvinte ale gurii spre
lauda lui Dumnezeu, ori grija eea eu mahnire Intru
Domnul, ori inehinari ale trupului, ori eantarea de
psalmi prin rostire de stihuri, rugaeiune este $i
rugaeiune se soeote$te" (Ibid., Cuv. 35).
77. Cum trebuie sa stea credincio~ii la sfintele
slujbe ~i ce datorii au cei care merg la biseridi?
Cre$tinii trebuie stea la sfintele slujbe ale
Biserieli eu eredinta, eu friea de Durnnezeu $1 eu luare
aminte. Ei sunt datori, dupa putere, a se ruga fara
raspandirea mintii $i eu simtirea inimii. Datoriile
erc$tinilor, eclor ee merg la Stanta Biserlea,
aeestea:
_ Sa mearga la biseriea regulat. Cine lipsqte mai
mult este oprit de la Sfintele Taine, afara de eel
bolnav;
PA-RINTELE CLEOPA 73
Sa fie Impaeati eu oamenii $i sa eeara
iertare de la toti;
Sa tina euratie trupeasea eel doua zile
mai inainte de a merge la biseriea $i 0 eel
dupa ee yin de 1a biseriea;
Sa mearga 1a slujba mai de dimineata, pentm a
ave a timp sa se inehine In lini$te $i sa aseulte slujba
Utreniei;
Fieearc ere$tin sa dudi dupa a sa putere un dar
cat de mie Domnului, ea jertfa din osteneala mainilor
sale;
Sa dea pomelnieul din timp $i sa eeara
sa i se seoata partieele pentru eei vii $i morti
<11
HI biserica, cre$tinii sa stea cu bunacuviin!a,
barbatii In partea dreapta, iar femeile in partea stanga;
Sa fie imbraeati curat $i cat mai cuviincios. iar
femeile sa aiba capul acoperit $i
Dupa ee s-a dat binecuvantare de Stanta
I,iturghie eredineio$ii sunt datori sa stea fieeare la
loeul sau $i sa nu se mai Inehine pe la sfintele ieoane;
aseulte Stanta Liturghie eu mare evlavie, silindu-se
fieeare a urmari rugaeiunile $i cantarile de la strana;
Tn timpul slujbei este paeat a se vorbi in Stanta
Biseriea, afadi de mare nevoie;
Sa aseulte eu luare aminte eitirea Apostolului,
a Sfintei Evanghelii, preeum $i euvantul de invatatura
prediea;
Sa nu iasa afara din Stanta Biseriea mai inainte
de terminarea Sfintei Liturghii. afara de mare nevoie;
 ',,*!iji&-;
NE VORBE$TE
74
Credincio~ii spovediti ~i pregatiti pentru Sffinta
Imparta~anie sa citeasea din timp rugaeiunile necesare
~i sa-~i ceara iertare de la toti dind se apropie de cele
sfinte;
Dupa Sffinta Imparta~anie, credincio~ii sunt
datori sa asculte sau sa citeasdi rugaciunile de
mire, petredind in aeea zi eu bucuric duhovniceasea ~i
pazindu-se de oriee ispita;
_ Parintii sunt datori sa-~i duca ~i eopiii la Sffmta
Biseriea ~i sa-i lmparta~easea eu Trupul ~i Sangcle lui
Hristos;
Dupa tcrminarea sfintelor slujbe, ere~tinii sa se
lntoarea cu cvlavie la easele lor, petrecand restul zilei
'in eugetarea ~i eitirea eelor sfinte !?i In eereetarea
bolnavilor;
Credineio~ii sunt datori sa spun a ~i eelorla1ti
de aeasa ee au auzit ~i au Invatat 1a Sffinta Biseriea din
cantarile, din eitirile ~i din prediea rostita.
Aeestea sunt ede mai importante datorii ale
eredincio~ilor care merg In duminici !?i sarbatori la
Sffinta Biscriea.
78. Care este intelesul tainie, mistic ~i
dogmatic al Sfintei Liturghii?
Sranta ~i dumnezciasca Liturghie, In intel esu1 ei
mistie, ne pune noua lnainte "lntreaga eomoara
dogmatiea ~i morala a Biserieii Ortodoxe". Primul ~i
eel mai insemnat earaeter al Sfintei Liturghii este
aeela di jertfa liturgidi este eu totul identiea cu jcrtfa
de pe Goigota, cu singura deosebire ca jertfa lui
PARINTELE CLEOPA 75
Hristos a fost sangeroasa, iar jertfa liturgica este
nesangeroasa. Apoi, jertfa de pc Golgota s-a savar~it 0
singura data ~i a avut destula putcre sa ispa~easca
toatc paeatc1c lumii, In timp cc jcrtfa liturgica sc
savar~e~te neeontenit pana 1a sffir~itul veacurilor,
scopul ei principal fiind de a da fieearui cre~tin In
mantuirea intreaga ca~tigata de Domnul nostru
Iisus Hristos prin jertfa Sa sangeroasa.
Sffinta Liturghie are caracter de jertra ~i de cina.
In cadrul Sfintei Liturghii, painea ~i vinul se prefac
prin harul Duhului Sffint in Trupul ~i Sangele
Domnului, care apoi se Impart In dar cclor vredniei.
Dc aceea Sffinta jmparta~anie se mai numc~tc
Ellharistic, Cina Domnului, Paharul Binecuvantarii,
ospatul Dragostei, Sffinta Cuminecatura etc. (A se
vcdea pc larg Explicarea L~'{intei Liturghii de N.
Cabasila; fnviiliitura de Credin(i'i Or/odoxii, Bucurqti,
1952; Miirturisirea Ortodoxii etc.).
79. Sfanta Liturghie se aduce numai pentru
iertarea celor pomeniti, vii ~i morti, sau ~i pentru
iertarea ~i mantuirea tuturor oamenilor?
Sffinta Liturghie se aduce ea jertra numai pcntru
Cel dreptcredineio~i. In prima parte a Sfintei Liturghii
pot sa stea In biseriea ~i cei neboteza!i, adica
catehumenii. In cadrul Sfintei Liturghii se fac rllga­
ciuni de ob~te pentru mantuirea tuturor oamenilor,
cum ne 'invatil Sffintul Apostol Pavel. Nominal Insa, la
Stanta Liturghie se pomenese numai eei dreptere­
dmeio~i ~i eei carora Ie Ingaduie Sfintele Canoane,

76 NE VORBESTE
care nu au oprire canonidi de a Ii se scoate miride
(Jnvatatura de Credinta Ortodoxa, ed. 1952, cap. 278;
Pravila Bisericeasca a lui Nicodim Sachelarie).
80. Ce ne invata Sfintii Parint i despre efectele
~i importanta Sfintei Liturghii?
Nu estc ceva mai de folos noua ~i mai iubit de
Dumnezeu ca jertfa Sfintei Liturghii, pentru ca ea estc
lucrarea Mantuitorului ~i Invierea oamenilor ~i
parta~ia Lui cu noi. Sffmta Liturghie este mai presus
decat toata rugaciunea ~i Iauda ~i se cade a ne griji de
lucrarea aceasta dumnezeiasca, caci pentru ea este
toata rugaciunea ce se face In Biserica ~i aceasta este
slujba care se face de cele mai multe ori In zilele viet ii
noastrc (dupa Sffmtul Simeon al Tesa1onicului).
Sranta Liturghie "este miezul, Incoronarea ~i
desavar~irea celorlalte slujbe prin care aducem Iauda
~i muJtumire lui Dumnezeu. Ea este totodata ~i singura
slujba cre~tina intemeiata ~i savar~ita de Insu~i
Mantuitorul", numita ~i "cununa celor ~apte laude ale
Bisericii". In timpul Sfintei Liturghii sc prefac
Cinstitele Daruri in Trupul ~i Sangele lui Hristos.
Prin jertfa Sfintei Liturghii ne facem parta~i de
dumnezeie~tile Taine, pe care Ie primim ori de cate ori
suntem vrednici. De jertfa aceasta se fac parta~i ~i cei
raposat i in dreapta credinta "care se imparta~esc in
chip nevazut" de Hristos, prin pomcnirea Ia Srantul
Altar, spre iertarea pacatelor. Multe ~i mari sunt
foloaselc Sfintei Liturghii, pentru cei care participa cu
.•. '~-.<·Al'i+Ii'I\
PARINTELE CLEOPA 77
credinta la biserica. Impreuna cu noi, insu~i Hristos cu
sfintii ingeri ~i cu toti sfintii sunt de fata.
81. Cine poate fi pomenit la Sfanta Liturghie
~i cine nu poate fi pomenit dintre vii ~i morti?
La Sranta Liturghie pot fi pomeniti toti
binecredincio~ii cre~tini care nu au anumite piedici
canonice. Dintre cei vii nu se pot pomeni la Sranta
Liturghie paganii, necredincio~ii, apostatii, ereticii, cei
nebotezati, cei care au pacate impotriva Duhului
Srant, adica huIitorii de Dumnezeu ~i cei care se
Impotrivesc Adevarului cu ~tiinta ~i vointa. Nu pot fi
pomeniti la Sranta Liturghie nici cei ce traiesc
necununati. Dintre cei morti, nu pot fi pomeniti la
Biserica cei ce au murit In necredinta, in eres, in secta,
sinuciga~ii ~i copiii morti inaintea botezului, ca ~i cei
avortati (A se vedea Pidalionul ~i Pravila Biseri­
ceasca de Arhim. Nicodim Sachelarie, ed. 1940).
82. Ce fapte bune ajuta sfanta rugaciune ~i ce
fapte bune se nasc din sfanta rugaciune?
Pe rugaciune 0 ajuta mult milostenia, deoarece
"milostenia este aripa a rugaciunii" (Scara, Cuv. 28).
Iara~i, pe rugaciune 0 ajuta \ini~tea ~i Infranarea, dupa
cuvantul ce zice: "Din samanta sudorii postului cre~te
spicul intregii intelepciuni ~i lini~tea este varf al
desavar~irii celor ce se roaga". Si iara~i: "Cel ce de
frumusetea rugaciunii s-a atins, va fugi de multime ca
un asin salbatic" (Ibid.) .
.J
 NE VORBESTE
78
Pe rugaclUne 0 ajuta smerenia, deoarece, dupa
Sfint ii Parint i , "cel ce nu se socote~te pe sine ca este
pacatos, rugaciunea lui nu este primita la Dumnezeu",
zice Srantul Isaac SiruI. Si iara~i, pe rugaciune 0 ajuta
umihnt a , dupa acela~i srant parinte, care zice ca
"lacrimile intru rugaciune sunt semn al milei lui
Dumnezeu" (Filocalia, vol. X, Cuv. 33). Sunt Inca
muIte alte fapte bune care ajuta sranta rugaciune, dar
acestea sunt cele mai importante.
lar faptele bune care se nasc ~i sporesc prin
rugaciune sunt de asemeni multe, precum: credint a ,
nadejdea, mila, rabdarea, infranarea etc. Cea mai mare
virtute care odraslqtc din sranta rugaciune estc insa
dumnezeiasca dragoste, dupa cum spun cei mai multi
Sfinti parint i .
83. Ce este postul ~i de dUe feluri este?
Postul este infranarea total a sau partiala a
gandurilor rele ~i a simturilor trupului de placeri ~i de
hrana buna ~i imbel~ugata ~i mai ales de hrana cea de
provenienta animaHi. Postul estc 0 jertta trupeasca,
care se cere a fi unita cu milostenia ~i cu darurile ce se
aduc la Srantul Altar. Postul impreuna cu milostenia,
cu darurile aduse la Biserica, cu inchinarile ~i
metaniile tacute de credincios, toate laolalta alcatuiesc
inchinarea datorata de trup, ca jertta Domnului.
Postul este randuit "pentru a smeri sufletul".
Postul este infranare de toate mancarurile sau la caz de
boala, numai de unele; infranarea de bauturi, de toate
destatarile lume~ti ~i de toate pofte1e cele rele,
';"'!$~"
PA~RINTELE CLEOPA 79
trupe~ti. Postul este numit de Sfintii Parin!i "anpa
rugaciunii", care, impreuna cu milostenia, ridica pe
om la tronul lui Dumnezeu. Postul ajuta pe cre~tin sa
faca rugaciunea mai cu u~urinta, impaca pe om cu
Dumnezeu ~i ajuta mult la dcspatimirea sufletului,
omorand poftele trupqti ~i mijlocind dobandirca
harului Duhului Stant. Dupa asprimea lui, postul poatc
fi de mai multe feluri: post desavar~it (total, negru),
post de 0 zi, post de mancaruri de dulce, ~i "post
'imparatesc", adica mancare zilnica cu infranare, 0 data
pe zi, nu pana la saturare.
84. Cei ce postesc de nevoie au vreo plata?
Dar cei care nu pot posti din cauza bolii, a
muncilor grele sau a Iipsei, ce trebuie sa fad?
Cei care postesc de nevoie, daca vor multumi lui
Dumnezeu pentru aceasta ~i nu vor carti inaintea Lui,
vor avea plata pentru rabdarea lor, intrucat este scris:
in lupta aceasta grea ave{i nevoie de multii riibdare
(T Tim. 6, 11). Si iara~i: intru riibdarea voastrii veri
dobdndi sufletele voastre ~i cine va riibda pdnii la
4dr.;it, acela se va mdntui (Matei 10, 22; 24, 13;
Marcul3, 13).
Cei care nu pot posti din cauza bohi sunt
dezlega!i de Sfintele Canoane sa manance unele
mancaruri de dulce de care au nevoie (Canoanele 8 ~i
10 ale Srantului Timotei al Alexandriei; canonul 69
Apostolic etc.). Pentru cei care nu pot posti din cauza
muncilor grele, nu am gasit in canoane dezlegarea
postului pentru ei, doar de vor fi osta~i sau de!inu!i.
80 E VORBESTE
Ace~tia, prin cainta ~i alte fapte bune, vor completa
datoria postului trupesc. Despre aceasta dezlegare, cel
mai bine se cuvine a intreba pe episcopul 10cului ~i pe
preotul respectiv care, de la caz la caz, pot randui alte
fapte bune in locul postului.
85. Care este cel mai mare ~i mai placut post
inaintea lui Dumnezeu?
Nu orice post este post religios ~i placut lui
Dumnezeu. Numai acela este post placut ~i bineprimit
care se face Intru numele Domnului ~i dupa legea lui
Dumnczeu, a;;a cum a primit-o Adam, cum au invala­
t-o proorocii ~i cum au practicat-o toti sfintii (Fac. 2,
16-17; 3, 26; Lev. 19,29-31; Is. 48,1-6; 10112,12-15;
le~. 14, 18; Matei 4, 2 etc.). Stantul loan Botezatorul a
postit toata viata; Mantuitorul a adHat luminat ca sa
postim ~i cum trcbuie sa postim (Matei 6, 16-18; Luca
21, 24); Apostolii au postit ~i s-au rugat (Fapte 13, 3;
14,23; I Cor. 7, 5; II Cor. 11,27).
A~adar, cel mai mare ~i mai pHicut post cste
acela care se face dupa invatatura Sfintei Scripturi,
adica sa fie insotit de smerenie, de milostenie, de
curatie, de pocainta, ~i unit cu postul cel duhovnicesc,
infranarea simturilor ~i a gandurilor. A~a ne invata ~i
Sfinlii Parinli. "Postul cel ad evarat , zice Stantul
Teodor Studitul, ~i bineprimit lui Dumnezeu este
infnlnarea de rautii!i ... ".
.,,~~
CONVORBIREA A PATRA
DESPRE pACAT, SPOVEDANIE $1
SFANTA IMPARTA$ANIE
86. Ce este pacatul ~i de ce atrage dupa sine
mania lui Dumnezeu in veacul de acum ~i in cel
viitor?
Dupa Inva!~Hura Sfintei Scripturi, pacatul este
calcarea cu buna ~tiinta ~i de bllnavoie a voii lui
Dumnczeu. HI se mai numc~te ~i taradclege
(fnvatatura de Credin(a Ortodoxa, Bllcure~ti, 1952,
pag. 426; Rom. 5, 13; Iacob 2, 9; Is. 49, 12-13).
Radacina pacatlllui este pofta care ispite~te pe om
(lacob 1, 13-15). Pacatul atrage mania lui Dllmnezeu
asupra omu]ul, fiindca "pacatul este udicillne inaintea
lui Dumnezeu" (Deut. 17, 25; Pilde 3, 32). Pacatul
atrage mania lui Durnnezcu asupra omului, deoarece
"p[lcato:;;ii sunt vrajma:;;i ai lui Dumnezeu" (lov 21, I
ler. 21, 14; Ps. 20, 8-10; 78,6; [so 10,6).
87. In cate feluri se impart pacatele ~i care
sunt pacatele mai greu de vindecat'!
Stantul loan Evanghelistul lmpartc pacatcle
douA: pacatc de llloartc ~i piicate care llU SUllt de
!1loartc (l loan 5, 16-17). Tot cl tl11partc pucatclc
llloartc In trei mari grupc: porta trupul ui, pofta
,I
 NE VORBE$TE
82
ochiului ~i trufia vietii (I loan 2, 16). Sfint ii Parinti
impart pacatele de moarte in trei mari grupe: a. plicate
capitale, in numar de ~apte; b. plicate striglitoare la
cer, care sunt mult mai 6lTave, precum: ueiderea,
pruncuciderea, asuprirea saracilor, rapirea avutului
altora, uciderea aproapelui etc; c. pacate impotriva
Duhului Sfant. Acestea sunt cele mai grave pacate
tacute de oameni pe pamfmt pentru ca hu1esc pe
Dumnezeu ~i alunga harul Duhului STant de la om.
Dintre acestea amintim: necredinta in Dumnezeu,
apostazia (lepadarea de credinta), cresul, secta,
dcznadejdea, sinuciderea, ura de om pfma la moarte,
prea marea Incredere in Dumnezeu, inJuraturile etc.
Cele dintai se numesc "pac ate capitale", pentru
ca sunt cele mai numeroase ~i stapanesc pe cei mai
oameni. eel de-al doilea fel de pacate se numesc
"strigatoare 1a cer" , pentru striga ~i cer de la
Dumnezeu pedeapsa omului inca din via~a. Pacatele
cele mai mari ~i mai greu de vindecat sunt pacatele
impotriva Duhului Stant ~i pacate1e de moarte care
stapanesc pe om de mai multa vreme, adica patimile.
88. Care este cel mai urat pacat inaintea lui
Dumnezeu?
eel mai urat pacat inaintea lui Dumnezeu este
pacatu1 mandriei, caci acesta a Tacut pe ingeri diavoli,
dupa cum ~i smerenia "po ate face din diavoli Ingeri"
(Scara, Cuv. 25).
89. Care sunt imprejurarile pacatului ~i cate
sunt acestea?
m'tt~f_':
.......
PARINTELE CLEOPA 83
Imprejurarile pacatelor sunt in numar de $apte ~i
anume: Cine a tacut paeatul? Ce fel de paeat a Tacut?
Din ce motiv ~i pentru ce I-a tacut? Prin ce mijloc I-a
Tacut? In ce vreme I-a tacut (in tinercte, la batranete,
ziua, noaptea etc.)? In ce loc I-a Tacut? De cate ori
tacut? (A se vedea pe larg inva{litura cafre duhovnic
de Sffmtul Nicodim Aghioritul, pag. 26-27, ed. 1928).
90. Care ~i cate sunt treptele pacatului?
Treptele pacatului sunt in numar de douaspre­
:r.ece, dupa Srantul Nicodim Aghioritul, ~i anume:
Prima treaptli, dind face cineva fapta buna eu
seop rliu: pentru bani, pentru Jauda, pentru cinste,
adica cand amesteca bincle cu raul. A doua treapta
este implinirea faptei bune pejumatate, necompleta. A
treia treapta este ispita , momeala, adica ispitirea ce
vine asupra omului de la diavol, de la lume ~i de la
trup ~i-I ispitqte pe om prin cele cinci simturi, numite
de Sfintii Parinti "ferestrele sufletului". A palra
{reapta este unirea, adiea amesteearea min(ii eu
i.'lpita.
A cineea treapta a paeatului este lupta min{ii,
adiea a sufletului eu i.'lpita. Pana aici nu este pacatul
zamisht. De aici Insa incepe a zamisli pacatul care
aduce osanda asupra omului. A }asea treapta a
pacatului este invoirea min!ii eu paeatul, adica
lndulcirea mintii de ispita, de pofta. Din c1ipa aceasta
se zamislqte pacatul in mintea ~i inima omului ~i-l
face pe om vrednic de osanda, precum spune SfImtul
Apostol Iacob: Pofla zamislind, na}te pacatul, far
84 NE VORBESTE
piicatui, siivdr$indu-se, na$te moartea (Iaeob 1,
13-15).
A $aptea treaptii a piicatului este piicatul fiicut
cu mintea prin imagina(ie. Ca dupa ce omul se
Invoie~te sa faea pacatul, el se silqte, din indemnul
diavolului, sa 'intipareasca acel pacat in mintea sa, ca
~i cum I-ar fi lacut eu lucruL Prin imaginatie paeatul
cre~te ~i se inradacineaza in inima omului.
A opla treaptii a piicatului este hotiirarea voin{ei
de a face piicatul \'ii insii~'l siivdr#rea lui cu fapta. A
noua treaplii este obiceiul piicatu/ui, adicii siivdr~'irea
lui de mal multe ori. A zecea treaptii a piicatului este
patima, deprinderea, adidi savflr~irca permanenta cu
voia ~i lara voia omului. A unsprezecea treaptii a
piicatului este dezniidejdea. dmd omul 'i~i pierde
nadejdea iertarii prin poeainla, prin harul ~i mila lui
Dumnczeu.
A douiisprezecea treaptii a piicatului este
sinuciderea, adica uciderea omului deznadajduit din
eauza paeatelor sale eu voia sa libera. Aeeasta este cca
grea treapta a pacatului, de care sa ne fercasca
Dumnezeu pc toti. eel care se sinueide nu mai are
iertare in veei, iar Biserica nu mai are voie sa se roage
pentru el (dupa inviiriiturii cc'itre duhovnic, in Carte
foarte f%sitoare de sujlet, Bueure~ti, 1928, pag. 15).
Stint ii Parinti ne invata sa ne luptam eu paeatul
dH este mie, in c1ipa zamislirii, iar nu eand se face
mare ~i sc 'inradaeineaza prin patima in inima noastra.
Sa-l ucidem dlnd estc fumiea, iar nu leu, eaei altfel
"furnieo-Ieul" ne ueide el pe nol. La fel ~i psalmistul
PARINTELE CLEOPA 85
David, insuflat de Duhul Stant, ziee: Fericit este eel
C(! va lua # va lovi pruncii tiii de piatrii (Ps. 136, 9),
adica fericit este acel ere~tin care l~i va zdrobi
pacatelc sale de piatra Hristos, cat sunt inca mici ca
l1i~tc prunci, ea dc vor ere~te mari, ne vor robi in
Babilonul patimilor ~i ne vor ucide ele pc noi.
91. Care este baia duhovniceasca care spala,
dczleaga ~i scoate din radacina pacatele omului?
Intai este baia stantului ~i dumnezeicseului
Botcz, care spala pacatul stramo~csc ~i toatc pacateJe
I{lcute pana la Botez (Fapte 2, 38; loan 3, 3-5). A doua
hiue, dcopotriva eu Botezul, cste Taina Sfilltei
Spovedanii, care spala ~i eura!a pacate1e oamenilor.
Dcspre aeeasta spune Stantul Isaae SiruI: "Dar dupa
s-a dat de Dumnczeu oamenilor dupa Botez,
Taina Pocaintei, ca poeainta este numita a doua
Jla~terc" (Filocalia, vol. X, Cuv. 72). lar
dumnezeieseul Parinte loan Seararul a indraznit sa
/ica: "Mai mare deeM Botezul, dupa Botez, este
/.vorul lacrimilor" (Cuvantul al 7-lea, Pentru plans,
I,'ilocalia, vol. IX).
92. Cand raman pacatele nedezlegate la
Sfanta Spovedanie?
Cand ere~tinul nu-:;;i marturise~te toate paeatelc,
;\scmcnea lui Iuda, ~i cand duhovnieul nu Ie dezleaga.
U nu are voie sa Ie dezlege pana ce cre:;;tinul nu
prime~te canonul randuit. Daea duhovnicul dezlcaga
eineva "mai inainte de a face aeela canonul, sau
Illai Inainte de a se marturisi (de a se lagadui) ca 1'1 va
86 NE VORBE!j'TE
face, unul ea acela se face vinovat de toate pacatele
eelui pe care I-a dezlegat" (A se vedea Carte Joarte
Jolositoare de suflet ~i fnvalatura catre duhovnic, de
Stantul Nieodim Aghioritul).
Iara~i, pacatele omului raman nedezlegate daea
nu face fapte de poeainla, "caci Tara de Indreptare nu
poate sa existe iertare". Insa adevarata podiinta este
parasirea pacatului ~i cainla inimii.
93. Care sunt pacatele impotriva Duhului
Smnt (hulele) de care zice Domnul eil nu se iartil
nid in veaeul de aeum, nid in eel viitor? Dad sunt
marturisite ~i se face canon pentru ele, sunt
iertate?
Paeate1c 'impotriva Duhului stant sunt acestea:
necredin!a ~i Impotrivirea adevarlllui dovedit al
credintei ere~tine; increderea nesocotita in bunatatea
Dumnezeu; deznadejdea fata de indurarea lui
Dumnezeu, pizmuirea aproapelui pentru harul ce i s-a
dat, pentru sporirea lui in fapte bune, precum ~i
neindrumarea eelor gre~iti pe calea mantuirii; ura de
moarte, nepocainfa pana la moarte ~i nesoeotirea
darurilor lui Dumnezeu; lepadarea de credinta, cresul,
seeta, sinueiderea etc.
Prieina pentru care aceste pacate nu se iarta de
catre Dumnezeu niei in veacu1 de acum, niei in eel
viitor, este "indaratnicia omului de a nu se podli de
aceste paeate in toata viata ~i impietrirea inimii
Cel ce savar~e~te astfel de pacate nu prime~te iertare
de la Dumnezeu pentru ca nu voie~te sa fie iertat ~i sa
PARINTELE CLEOPA 87
aseulte poruneile lui Dumnezeu. Dad un astfel de
vinovat sc eaie~te din adancul sllfietului, se marturi­
sqte ~i se hotara~te nu mai paeatuiasca ~i cere
tndurare lui Dumnezeu cu staruinta ~i cu laerimi,
alunei prin Taina Poeaintei el va putea primi iertare,
"nu este paeat, orieat de greu ar fi el, care sa
rovar~easdi bunatatea ~i dragostca de oameni a lui
I )umnezeu" (lnvaratura de Credin{a Ortodoxa,
BlIcure~ti, 1952).
94. Care sunt conditiile canonice ale Spove­
tlaniei?
Spovedania, poeainta sau marturisirea pacatelor,
l'ste una din ccle ~apte Sfinte Taine ale Biserieii, prin
('are Dumnezeu iarta ~j dezleaga paeatele tuturor eelor
n: se pocaiese eu sineeritate ~i hotadise duea 0
dupa voia lui Dumnezeu. Ea Ineepe de la
V;'lrsta de 6-7 ani ~i se savar~e~te cat mai des, dupa
Ilevoile sufietqti ale fieearuia. Oilugarii din manastiri,
dllpa tradilie, se marturisesc 0 data pc saptamana,
Illirenii cel mai des 0 data pc luna ~i eel mai rar de
P;ltru ori pe an, in cele patru posturi (Cons titu! iile
IfJostolilor, 11-13; Marturisirea Ortodoxa etc).
Conditiile canon ice ~i obligatorii ale adevaratei
spovedanii sunt acestea: Mai intai, alegerea unui
dllhovnic bun ~i iscusit. Apoi, spovedania sa fie
Illtreaga, sincera, de buna voie iar nu silita -, eu
~i sa fie neprihanitoare (inva/aturii catre
dllhovnic, op. cit, p. 141-149).
 j'
NE VORBESTE
88
Durrmezeu osflllde~te paeatul dupa eon~tiinta ~i
intelepciunea fiecaruia, pe unii de la varsta de 10 ani,
iar pe a1t ii de 1a 0 varsta mai mare. Daca l~i va spovedi
omul pacatele, cu tot sufletul, eu eainta ~i de bunavoie,
atunci duhovnieul poate u~ura vindecarea ranilor sale
suflete~ti, iar canonul cu care trebuie sa-I canoniseasdi
pe credincios sa-Ilmparta In trei. 0 parte sa 0 puna pe
seama milostivirii lui Dumnezell, ca nimeni nu este
de pacat afara de Unul singur Dumnezeu, Care
ne-a rascumparat cu stant Si'mgele Sau din mainile
diavolului.
A doua parte din canon sa 0 ia duhovnicul
asupra sa, ca cel ce arc putere de la arhiereu sa dezlege
~i sa lege pacatele oamcnilor, dupa cum spline
ncmineinoasa gura a Dorrmului nostru Iisus Hristos
(indreptarea Legii, 1652, cap. 322). Iar a treia parte
canon sa 0 dea aceluia care a savar~it paeate1c.
Duhovnicul sa aiba un loc stant unde sa
spovcdeasea pc oameni. De obicei, spovcdania sc face
StTmta Biscrica, 'in rata icoanei Mantuitorului nostru
Iisus Hristos. Preotul cste dator ca pe fiecare s[l-l
primcasdi la spovedanic eu f~l~a vesel a, cu blande~e ~i
"iar nu ell mahnire ~i cu rata posomorftta"
(Ibid., cap. 327). lar de va fi vrcun om bolnav
moarte ~i va chCl1la preotul sa-I spovedeasdi, iar
acesta IlU va merge, macar de nu ar fi duhovnie, atunci
eelui ce a murit nespovedit ramfm asupra
preotu 1u i, ,,~i preotul trcbuie sc pocaiasdi trei an'
~i mctan ii J 00 pc zi" (Pmvila bL'i'ericeasdi de la
(Jovom, 1648, pag. 47).
I
PARINTELE CLEOPA 89
Credincio~ii sunt datori spuna toate pacatele
~i sa nu-~i sehimbe duhovnieul, decat cu binecuvan­
tare ~i din motive Intemeiate. "Orieare om sau femeie
de-~i va tasa duhovnicul sau Tadi oarecare vina ~i sc va
duce sa se spovedeasca la altul, sa se desparta de
Biseriea, 1l1lpreuna cu aecla ce 11 prime~te pe el"
(Ibid., 117). Cel ce s-a spovedit ~i a primit canonisirea
~i dezlegarea trebuitoare Tara a mai repeta pacatele
mcute, "unul ea acesta nu este obligat sa Ie repcte la
alta marturisirc" (Srantul Simeon al Tesalonieului,
Tratal asupra tuturor dogmelor, cap. IX, 24).
sunt de parere ca, 'in chip exceptional,
"eand cine va din mireni asista la moartea neprev3zutii
a cuiva, daca acela nu are at unci cui sa se
marturiseasca, se poate spovedi celui ce asista, adica
mireanului, ca apoi acesta sa marturiseasca paeatele
. mort la duhovnic, luand dezlegare pentru
:lmfmdoi" (Pravila bisericeascli. manuscris, de Arhim.
Nlcodim Sachelarie).
Sa se ~tie ca "este ~i 0 spovedallie padltoasa sau
falsa" ~i anume eihzd cineva eaula un duhovnie lesne
ierta/or, care dezleaga, nu dupa legea lui Dumnezeu,
ci dupa parerea sa, sau are aeelea~i pacate. Aeqtia sc
a fllllda amandoi 111 osandCl., 111 a i rau dedit daca n 1I s-ar
II spovedit. Clind eel ce sc
!hEca/de
('[{ croare pc
In colee/Iv mal IIW!(!
grlnd. tara a Ie allzi preotul ~i a Ie
,lprCCla toate 111 IUlllllla Sfintclor ~I a

NE VORBE$TE
90
legilor ;norale, in toate aceste trei cazuri, Taina
Spovedaniei nu este savar~ita canonic ~i pacatele
raman nedezlegate (Ibid.), caci spovedania se face
numai individual.
Alte conditii canonice ale Sfintei Spovedanii
sunt ~i acestea: spovedania se face numai individual ~i
niciodata in grup, in public, cum este obiceiul in unele
part i . Credincio~ii sunt datori sa-~i cerceteze con~tiinta
din copilarie ~i sa notezc pe hartie toate pacatele
Tacute, pentru a nu uita nici unul. Marturisirea se face
intotdeauna cu post ~i rugaciune, inainte de a manca,
atat preotul cat ~i credinciosul.
Ea se face in orice zi ~i ori de cate ori ne mustra
con~tiinta, indiferent de vrednicia preotului, caci harul
Duhului Srant savar~e~te taina. Spovedania se face la
nevoie ~i Tara post, chiar daca nu este cineva vrednic
de Sranta Imparta~anie, caci numai prin spovedanie sc
spaIa ~i se dezleaga pacatele.
95. Care este cheia Sfintei Spovedanii ~i care
sunt efectele ei?
Dupa invatatura Srantului Nicodim Aghioritul,
Taina Pocaintei se imparte in patru parti ~i anume:
a. Durerea inimii ~i parerea de rau a celui ce a
Tacut pacatul;
b. Spovedania prin viu grai ~i individual 1a
duhovnic;
c. Implinirea canonu1ui dat de duhovnic;
d. Dezlegarea, sau cheia Sfintei Spovedanii, care
se face pe capu1 celui ce s-a spovedit prin punerea
I'
1:1
PARINTELE CLEOPA 91
mainilor ~i semnul Sfintei Cruci. Cel mai mare efect al
Spovedaniei este dezlegarea ~i iertarea pacatelor celui
ce s-a marturisit, dupa cuvantul Dornnului, care zice:
Carora veri ierta pacatele se vor ierta lor # carora Ie
veri {ine, {inute vor fi (Matei 16, 19; loan 20, 23).
96. Pe cine nu are voie duhovnicul sa dezlege
la spovedanie?
Nu are voie sa dezlege pe cel ce nu se hotara~te
a parasi pacatul ~i a face canonul. De asemenea, nu are
voie sa dezlege pe acei carora Ie amana canonisirea
pana ce preotul duhovnic va cerceta canoanele ~i
pravilele biserice~ti, spre a se orienta asupra
canonisirii lor (Sf. Vasile, can. 84, Cartagina, 43;
Canonul 102 al Sinodului VI Ecumenic, Pravila
Nisericeasca de Arhim. Nicodim Sachelarie, Srantul
Simeon Tesaloniceanul).
97. Care este eel mai important ~i mai folo­
sitor canon ce trebuie dat la Sffinta Spovedanie?
In vremi1e vechi, cand cre~tinii aveau mare
ravna ~i evlavie sa se imparta~easca mai des cu
S fintele Taine, cel mai greu canon pentru cre~tinii de
atunci era oprirea pe un timp mai scurt sau mai lung
de la Sranta ~i durnnezeiasca Imparta~anie. De aceea ~i
canoanele Parintilor vechi, ca Srantul Vasile cel Mare,
Stantul Grigorie de Nyssa etc., opreau pe cei pacato~i
pentru pacatele grele de la Sranta Imparta~anie, uneori
pana la 10, 15 sau chiar 20 de ani, ~i Ie aplicau la
spovedanie cele patru trepte de canonisire: plangerea
92 NE VORBESTE
la u~a bisericii, ascultarea, ingenuncherea in pridvorul
bisericii ~i starea impreuna cu credincio~ii in biserica.
Abia la urma Ii primeau la Stanta Imparta~anie (vezi
Stantul Grigorie al Neocezareei, Canonul 11).
Aeum, 'insa, cfmd eredinta a slabit ~i ere~tinii cei
mai multi zae In adancul nesimtirii ~i al lipsei de
evlavie fata de Sffmta Imparta~anie cu Trupul ~i
Sangele lui Hristos, ered ea eel mai mare canon pentru
indreptarea sutletelor lor este parasirea pacatelor
spovedite ~i lupta eu ele pana la moarte. Iar postul,
rugaciunea, mi\ostenia, metaniile ~i alte nevointe sa Ii
se dea dupa putere, dupa starca lor de sanatale ~i dupa
greutatea pacatclor Tacute, potrivit cu scumpatatca ~i
iconomia Sfintelor Canoanc.
Deci cel mai marc ~i mai de folos canon la
spovedanie este parasirea ~1 ura fata de pacatele
facute, precum ~i plangerea lor pana la moarte. Ca de
Ii vom opri pe credincio~i numai de la Smnta ~i
dumnezeiasca jmparta~anie, atalia sau atalia ani, ~i nu
Ie yom da canon simlit ~i cu oarecare osteneala,
potrivit cu gravitatea pacatelor lor, ei, nemaiavand
evlavia ~i ravna celor dintai ere~tini pentru cc1e sfintc,
primesc u~or depart area de Stanta imparta~anie ~i
raman In nesimtire fata de pacatelc lor.
De aceea, trebuie a-I statui ~i a-I indemna pe
credineio~i sa faca canonul cuvenit Dar mai mult
decat toate, sa paraseasca pacatelc, ca parasirea
pacatelor, dupa Sfintii Parinti, este adevarata pocainta.
Stantul loan Gura de Aur zice ea: "Cel mai cumplit
PARINTELE CLEOPA 93
lucru al pacatului este a petrece In pacat ~i cel mai rau
lucru al caderii este a nu se scula din pacat" (Cuvant la
Proorocul lona, la Daniil, la cei trei coconi ~i pentru
pocainta, In Putul Stantului loan Gura de Aur. Buzau,
1833).
A~adar, daca cel mai cumplit lucru este a petrece
in pacat, apoi cel mai folositor lucru este canonul
parasirii pacatului. Daca cel mai rau lucru al caderii
este a zace In cadere, apoi cel mai mare ~i mai
folositor canon cste a ne ridica din caclere!
98. Astazi se pot apliea intoemai Canoanele
stabilite de Biserica'!
Sfintc1e Canoane, at at cele apostolice, cat ~i ale
Sinoadelor ecumenice, locale ~i ale Sfintilor Parinti,
Intotdeauna au fost, sunt ~i vor fi dreptare dc mantuire
~i calauzitoare ale sufletelor, iar noua tuturor ni se
cuvine a ne supune ~i a pazi dumnezeie~tile Canoane
eu nestramutare, "ea cei ee nu Ie pazese se supun sub
Infrieo~ate eertari ~i eanonisiri" (Pidalion, Manastirea
Neamt, ed. 1844, fila 8). In cazuri exeeptionalc sa
urmeze porunea ierarhului locului ~i a duhovnieului.
99. Nu eumva prin aeestea ere~tinii se
indeparteaza de Biserica ~i de Preaeuratele Taine'!
Nu Sfintele Canoane sunt prieina departarii
cre~tinilor de Biseriea lui Hristos, ei nepazirca
seumpatatii ~i a ieonomiei ecloT randuite de Canoane
. --~-~-~-~.. .--.-~--""~- ..--"
 ,~.
94 NE VORBESTE
ii 'indeparteaza pc preoti ~i pc popor de Biserica lui
Hristos.
Sfintele Canoane, dintotdeauna, sunt spre folosul
~i mantuirea sufletelor, chiar ~i acelea care au numai
valoare istorica ~i nu se mai pun In aplicare azi.
Canoanele istorice ne arata cum au fost puse pe atunci
in aplicare de Sfintii Parinti ~i de conducatorii
Bisericii cre~tine, dind Biserica era atacata de erezii ~i
prigoane. Acest lucru nu este mic spre orientarea celor
ce pastoresc azi Biserica lui Hristos, atat in Rasarit cat
~i in Apus.
Canoanele care contin in e1e dogme ~i legi
morale cu nimic nu ~i-au pierdut valoarea. Ete sunt ca
ni~te faruri de lumina ale Bisericii, spre indreptarea
corabiei celei vii care este Biserica lui Hristos, ce
plute~te in valurile veacurilor spre limanul mantuirii.
Deci nimeni nu are voie sa invinuiasca Sfintele
~i dumnezeie~tile Canoane pentru rautatea ce
stapane~te azi pc cei ce nu au friea de Dumnezeu.
lucru trebuie tinut minte. Preotii ~i pastorii sa
cunoasca bine scumpatatea ~i iconomia Sfintelor
Canoane ~i Ie puna tn practica dupa vreme ~i de la
caz la caz cu fiecare suflet ranit de pacate.
Student ii teologi ar trebui sa cunoasca cat mai
cum aplice scumpatatea ~i iconomia
care s-au pus de Duhul stant 'in Biserica
Hristos. Mare primejdie este atat pentru preot i, cat
~i pentru pastoritii lor, dadi nu cunosc cat de put in
Sfintele Canoane, pre cum ~i felul cum trebuie sa Ie
aplice. Caci zice Stantul loan Gura de Aur "ca mare
PARINTELE CLEOPA 95
primejdie este pentru un preot a nu cunoa~te
Canoanele ~i mare pdipastie este acolo unde
Canoanele nu sHlpanesc. De aceea ~i fiecare episcop,
cand sc hirotonc~te, marturise~te ca va pazi Canoanelc
Biscricii" (Canonul2 al Sinodului VII Ecumenic).
100. Ce ne puteti spune despre spovedania in
comun, ce se practica in unele locuri, Cara a-~i
marturisi credincio~ii pacatele individual ~i Cara
dezlegare pe capul fiecaruia'!
Asemenea spovedanie este nccanonica, nu are
valoare de Taina, iar pacatele raman nedezlegatc.
Asemenea practici trcbuie cu totul parasite, pcntru a
nu se desfiinta Taina Stintei Spovedanii ~i a arunca in
osanda atat pe preot, cat ~i pe credincios.
101. Daca cineva ramane in acelea~i pacate
dupa marturisire ~i nu se pocaie~te, este vinovat
credinciosul sau duhovnicul? In acest caz cum estc
mai bine sa se procedeze? Sa-I primeasca in
continuare pentru a nu se deznadajdui sau sa-I
trimita la un alt duhovnic?
Daca cineva, dupa marturisire, staruie mercu in
acelea~i pacate sau ~i In altele mai grelc ~i daca
preotul ~i-a Tacut datoria ~i I-a STatuit indeajuns sa
paraseasca pacatul, iar el nu a ascultat, atunci preotul
nu este vinovat. Iar daca preotul nu I-a STatuit
indeajuns ~i nu I-a canonisit dupa legea lui Dumnezeu
~i din nepasarea lui acela cade in acelea~i sau alte
pacate mai grele, atunci ~i preotul are pacat ~i se
 ....
'
!
96 NE VORBESTE
osande~te ca unul ce nu a pus doctoriile necesare pe
ranile pacatelor.
lar daca preotul ~i-a dat toata silinta sa-l ajute
sut1ete~te pe cel ce petrece in nepasare ~i nepocainta,
insa fara de folos, atunci este bine a-I trimite la alt
doctor mai iscusit, poate prin acela Ii va da Dumnezeu
credineiosului indreptare. 1nsa nu degraba sa-I depar­
teze de el, ci sa proeedeze eu bIandete ~i eu indelunga
dibdare, ea sa nu-l arunee In deznadejde.
102. Ce datorii are duhovnicul fata de fiii sai
duhovnice~ti, ~i ce datorii au fiii duhovnice~ti fata
de duhovnic?
Duhovnieul are marea datorie fata de fiii sai
duhovniee~ti de a-i supraveghea, de a-i invata pururea
~i de a se ruga lui Dumnczeu pentru mantuirea lor. lar
tiIi duhovniee~ti au ~i ci datoria de a aseuIta invata­
turile duhovnicului lor, de a-i cere 7ntotdeauna sfat ~i
bineeuvantare pentru toate, de a-~i faee canonul
randuit, de a se sili spre indreptarea lor ~i de a se ruga
pentru parintele lor duhovniccsc.
103. Cum trebuie inteleasa duhovnicia in
viata Bisericii Ortodoxe?
Duhovnicia "cstc judeeatorie intern a a sufletuilli
crqtin care are Imparatia lui Dumnczeu inlauntrul
sau, avand ca judecator eon~tiinta sa, adieu ~tiinla de
sine, in raport Cll legile Domnului, eLI ajutorui earora
preotul poate face deosebire Intre binc ~I r[llI. Intrucat
crc~tinul nu se poate eltnoa~te exact pc sine, !liei
PARINTELE CLEOPA 97
Legea lui Dumnezeu nu 0 ~tie pe deplin ~i mCI
apliearea la faptelc sale nu 0 poate face fara partinire.
Pentru a-~i cornpleta aeeasta judecaUi. intema, apeleaza
la un judeeator extern, asernenea lui, dar superior lui
prin hand Duhului Stant, pe care il consulta ~i de la
care cere ceea ce-i Iipse~te iertare, lumina ~i
adevar".
Acesta este duhovnicul, a carui misiune este sa
examineze, sa Indrurne, sa judece in numcle lui
H ristos, sa dea sentin!a dezlegarii sau nedezlegarii
pacatelor, neconditionat sau conditionat, toate
Implinindu-se in eadrul legilor lui Durnnezeu date lui
de Stanta Scriptura ~i stanta Traditie, In afara dirora
nu poate sa fie legare sau dezlegare de pac ate, lumina
~i adevar biserieesc (loan 14, 15-30; 15, 1-14; Pravila
Bisericeasdi de arhirn. Nieodirn Saehelarie).
104. Cand are voie credinciosul sa-~j schimbe
duhovnicul'?
lata ee spun Canoanele In legatura cu aeeasta:
"Oricare om ee i~i va lasa duhovnieul sau fara anumita
vina ~i se va spoved] la altul, sa se desparta de
Biseriea Impreuna cu aeela ee 11 prime~te la el"
(Pravila Bisericeasdi de fa (fovora, cap. 118). In caz
ea duhovnicul, dupa rnulta rabdare ~i sfatuire, nu
observa nicl 0 indreptare la eredincios, un astfel de
penitent trebuie trimis la alt duhovnie, sub motiv ca nu
se pricepe a-I vindeea ranile sale sut1ete~ti.
Daea cineva a fost afurisit (excIus din Biseriea)
de episeopul sau, nu are voie sa fie primit de aIt
 Ii
98 NE VORBESTE
i'
episcop mai inainte de a fi iertat de episcopul sau. lnsa
poate sa apeleze 1a sinod ca se apere ~i sinodul
poate da 0 alta hotarare (Antiohia, 6). Sfantul Simeon
al Tesalonicului spune ca "preotul trebuie sa
afuriseasca (sa opreasca) de la celc sfinte pe cel
vinovat cand este randuit dc Canoane, ca sa nu se
incarcc de pacate straine. Ca nu este accea rabdarc, ci
pricina de pierzarc. Ca nu se cuvine a fi noi mai
milostivi dedit Sfintii Parinti. Arhicrcul sau
duhovnicul, fiind stapanit de acelea~i pacate ca ~i cel
pe care 11 spovedqte, sa nu socoteasca ca i sc vor ierta
lui acele pacate daca va fi Ing[tduitor ~i-i va u~ura
.!
padito~i, dildmd legilc Domnului. Ci pentru ale
pacatc sa ceara icrtare, iar legea lUI Dumnc/.cu 0 lea Ecumenic, iar nieidecum sa sc bazeze pe
apliee cu dreptate. Poate fi lngaduitor numal atunci
cand pacatosul se va hotarl a se 'indrepta de la rau ~i a
se smeri intru Docainta" (Tratat (JSllnra tutU/-or
dogme/or, cap. 9,
105. Cum trebuie sa se procedeze cu acei
credincio~i care au savar~it pacatc grele ~i totll~i
cer cu staruinta Sfanta imparta~anie'?
Cu care au pacate grele ~i totu~i eer st[lfllitor
stanta Imparta~anie, iaUi cum trebuic procedat. Daea
sc vor spovedi curat, cu mare durere de inim<1, cu
lacrimi ~i cu diinta, duhovnicul care i-a oprit un
de 1a eele sfinte, potrivit Sfintc10r Canoane, poate sa Ie
fadi acest pogoramant. Adica sa imparHi canonul dat
~i numarul anilor de podiinta In trci part i , dupa cum
am spus mai inainte. 0 parte 0 puna spre
PARINTELE CLEOPA 99
mi10stivirea ~i iubirea de oameni a lui Dumnezeu, ea
nimeni dintre oameni nu este rara de pacat; a doua
parte a canonu1ui sa ramfma asupra ce1ui ee a savar~it
pacatele; iar a treia parte de canon sa 0 ia duhovnicul
asupra sa, ea cel ce are putere de la arhiereu sa lege ~i
sa dezlege, dupa cum zice nemineinoasa gura a
Domnului nostru Iisus Hristos (indreptarea legii,
Targovi~te, 1652).
Duhovnicul, pentru a sc orienta mai bine
legatura cu seumpatatea ~i pogoramantul pe care 11
face de la caz la caz eu eei ce se spovedesc ~i se
pocaiesc, este bine sa eiteasca eu lntelegere Sfintele
Canoane ~i mai ales eanonul 102 al Sinodului al VJ­
!
priceperea sa, eaci "duhovnieul are putere a Jega ~i a
dezlega numai In conformitate eu lcgca Domnului".
A~adar canonisirca trebuie Taeuta numai potrivit
eu Invatatura Sfintei Scripturi, potrivit ell Sfintele
Canoane ~i 111vataturile Sfinti10r Parinti, altfel
spovedania ~i pocainta l1U ar aduce l1iCl un folos
eredineiosului ~i' nici duhovnicului.
106. Cum trebllie procedat Cll acei credincio~i
care nll primesc canon la spovedanie'? Dar Cll cei
care sunt bolnavi ~i nu pot face canonu"?
Cei ec nu vor sa primeasca un canon la Sfanta
Spovedanic, dupa multa sratuire, de vor ramane in
Indaratnicia lor, nu Ii se poatc face dezlegarea de
paeatc, cum spune Srantul Nieodim Aghioritul
fnva{atura catre duhovnic. Celor bolnavi, insa, Ii se
 f
100 NE VORBESTE
j TELE
poate face u~urare de canoane1e carc cer osteneaHi
trupeasdi, precum: post, metanii, privcgheri, milos­
tenie, dadi nu au dc unde da etc.; Insa pentru osteneala
duhului nu sunt scutiti, adica de sTanta rugaciune, cea
dintotdeauna, ~i de multumire catre Dumnezeu pentru
suferinta pe care 0 au. Dupa cum am zis, canonul celor
. se poate schimba, nu tnsa ~i obligat ia de a
a se ruga ~i a multumi nelncctat lui Dumnezeu
pentru toate, caci prin aceasta sc vor
107. De cate ori pe an trebuie sa se spove­
deasea mircnii?
Spovedania nu este legata de terrnene sau
soroace anumite din cursul anului. Putcm alcrga la
duhovnic ori de catc ori sim~im nevoia sa ne u~uram
sufletul dc povara pacatelor ~i sa primim mangaierca
harului ~i nadejdea iertarii. Cu cat ne spovedim mai
des, cu atat mai bine.
De obicci Insa, spovcdania este legata de cele
patru posturi. Porunca a patra a Bisericii lnvat a sa I1C
pacatele dc patru ori pe an, In cele patru
postun. Cei mai sporiti In evlavie sa se spovedeasca in
ficcare luna, iar ecilalti "macar 0 data pe an" ~i anumc
111 Postul Pa~tilor (Miirturisirea Ortodoxii, partea I,
intrebarca 90).
108. Dc catc ori pc an trebuic sa ne
Imparta~im dupa randuiala Bisericii?
stanta lmparta~anic, fiind strans legata dc
Spovcdanie, se poate da, eu dezlegarea duhovnieului,
in cele patru posturi, sau cel mai des 0 data pc luna
CLEOPA 101
eei mai evlavio~i ~i cel mai rar la Sfintele Pa~ti,
l11sa numai dupa savar~irea
Gura de Aur reeomanda eredineio~ilor se
ta~easca eel mai des de douasprezcec ori pc an, 1a eele
douasprezece prazniee Imparate~ti, eu dezlegarca
duhovnicului lor, "lnsa cu frica ~i eu eutremur, ca
nu luam osand5. In loc de hrana ~i moarte In loc de
viata" (impiir!ire de grdu. Cuv. 53 ~i 54).
109. Care sunt eonditiile principalc pentru a
Ilrimi cineva eu vrednicic Trupul ~i Sangele
Domnului?
Pregatirea pentru Stanta Imparta~al1ie este dc
doua feluri: trupeasca ~i sufletcasca. In general ea
consUi din urmatoarele
a. Spovedania. marturisirea nacatelor. lara de
care nimeni nu se poate imparta~i,
Numai eopiii pana la ~apte ani sunt
spovedanie.
h. fmpiicarea cu tali aamenli. Nimcni nu sc
poate Imparta~i eertat eu cineva ~i neimpacat sau
avand rautate, ura ~i gand de razbunare asupra cui va.
Dumnezeu, fiind dragoste, prime~te la eele sfintc
pc eei care iarta ~i tdiiese In dragoste.
c. injrlinarea de la mdncare de dulce .ri de fa
(wice paftii .ri necuriitie trupeascii. Sotii sunt datori sa
cel pulin ~apte zile de curatie inainte de Stanta
[mparta~anie ~i inca trei zile dupa Stanta lmparta­
~al1lc.
102 NE VORBESTE
Credincio~ii sunt datori sa tina euralie ~i sa
posteasca miercurea, vinerea ~i in cele patru posturi
cand se Imparta~esc. In caz de boala grea, preotul
nlnduie~te un post mai scurt dupa caz. Cei care se
Imparta~esc Intre posturi sunt daton sa posteasdi cel
putin trei pfma la ~apte zile tnaintc de Sffinta
Jmparta~anie. Tnainte de primirea celor sfinte cre~tinii
sunt datori sa se 'infraneze de bautura, de tutun,
distractii, glume, zavistie, clevetiri etc.
d. implinirea canonului dal de duhovnic.
Credincio~ii nu se pot Imp[lrta~i Tara Invoirea
duhovnicului lor ~i rara implinirea canonului randuit
de ella spovedanie, afara de caL: de boala sall aHe
7mprejurari grave, cfmd pot primi cele sfinte 1n orice
situatie s-ar gasi cei In cauza.
e. Rugaeiunea. Credineio~ii sunt datori sa se
roage mai inainte de primirea Sfintei Imparta~anii
mod deosebit. Sa citeasca in ajun din Ceaslov, din
Psaltire ~i Acatistier, f~ldi dupa putere metanii,
inchinaciuni, milostenic la eei s[lraci ~i alte fapte bune.
In mod deosehit sllnt datori sa citeasca scant Acatistul
Mdntuitorului, Paraclisul Maicii Domnului, Catlollul
de pocainfa. Canonul ingerului pazitor _'ii Canonul
Sjinlei imparta~'\anii. iar dimineata cele douasprezece
rugaciuni. Dupa primirea celor sfinte, credincio~ii
trebuie sa citeasca rugaeiunile de multumire.
110. in ee imprejurari se pot imparta~i ere­
dineio~ii ell pogoramant, adidi in mod exeep~ional?
t
PARINTELE CLEOPA 103
Dupa cum am spus, cei ce sunt opri!i un timp de
la Sfanta imparta~anie se pot imparta~i cu pogoramant
l1umai In caz de primejdie de moarte, adica de
accidente, de operatie, intemare 1n spital pentru mai
timp etc. De asemenea, femeile insarcinate se pot
Imparta~i In luna a noua, oriee oprire canonica ar avea,
eu condipa ca dupa na~tere sa tina ill continuare
eanonul dat de duhovnic.
111. Cal-e dintre cre~tini nu se pot imparta~i
nid chiar inainte de moarte?
Nu pot fi Imparta~i!i nici chiar pc patul de
Illoarte ere~tillii ortodoc~i care refuzrl eele sfinte; cel
care s-au lepadat de eredinta; eei care au par[lsit
Hiserica ~i s-au dus 1a seete; eei dementi, adlea eei
care 1111 pot judeea ell mintea ~i Ill! se pot spovedl; eel
in agonie care nu au aplleat sa fie mai inainte spovedi!i
~i Ill1parta~iti; cei lndl'aciti (delllonizati); cei care
lulese pc DlInmezcu ~i II lnjura, chiar ~i pe patul de
Illoarte; eei care au savar~it pacate impotriva Sfantului
Duh pfma in eeasul mortii ~i nl! s-au pocait; cei
dczlladajduip care vor sa-~i puna capat zilelor; cei ell
lolul robiti pana la moarte de bc!ie, de grelc pi.leatc
, furii de ccle sfinte ~i eei care nu VOl' sa ierte
Iliei pana la l1loarte pc aproapele lor.
112. Ce alte sfaturi ne mai puteti da in
Icgatur-a cu duhovnieul ~i duhovnida'?
Nici un cleric (duhovnic) nu poate de/,lega
spovedanic pe eel legat de altul. dedit numai daca cel
104 E VORBE$TE
ee I-a legat a murit sau I-a legat pe nedrept ~i este
dezlegat de episeopul sau. Alta invatatura a Bisericii
ziee a~a: "Cauta sa gase~ti un duhovnie
duhovnieese, sa fie invatat ~i iseusit In fapte, sa
cunoasca bine ranile suflete~ti, ca sa ~tie sa dea 0
doetoric cu pricepere", precum ar fi filcut dind ar fi
avut 0 rana trupeasea. Caci s-au vazut multi in ziua de
azi, care, necunoscand boaIa, au omora! duhovnice~te
pc multi din eei bolnavi, preeum ziee ~i Hristos, "dlnd
un orb povatuie~te pe alt orb, amandoi cad In groapa".
Cand vei gasi un duhovnic bun sa nu te mai duei
1a altul, caci, daca negutatorqti marturisirca, nll te
poti folosi. Daca eineva s-a marturisit la un dllhovnie
de mai multe ori ~i, din prieina di ai dizut in aeelca~i
paeate, te ru~inezi de el ~i te duei la altul ca sa te
ru~inezi mai putin ~i sa prime~ti un canon mai u~or,
ace~tia "mai rau manie pe Dumnezeu".
Unii ere~tini obi~nuiese sa eaute duhovniei
foarte Ingaduitori, care iarta rara canon ~i ehiar Ie dau
~l Sffmta Imparta~anie. Unii ca aee~tia se pierd pe sine
~i se fac pierzare ~i pentru alpi, dar "vremeajudecatii
(osandei) lor este in veac", zice Sfiinta Seriptura.
uneltesc vic1e~ugul mai cu maiestrie, caei se duc la un
duhovnie ~i spun unele pacate, apoi se due la aItul ~i
spun aIte pacate, ta1cuindu-le In a~a fel ineat sa Ie
inra!i~eze rara adevarata lor vina. Altii spun repede
paeatele lor, ca duhovnieul sa nu Ie bage in seama,
sa eereeteze cu de-amanuntul prieinile ~i urmihile
aeelor pacate ~i astfet sa poata fi tamadui!i. AI!ii, ceea
ce este ~i mai rau, nu voiese sa Ie marturiseasea pe
,I
PARINTELE CLEOPA 105
toate, ei aseund pe eele mai mari. Toate aceste uneltiri
ale diavolului cauUi pe oriee cale sa duca la pierzare
sufletele oamenilor slabi In credinta.
Duhovnieu1 nu este dedit un mart or inaintea lui
Dumnczeu, un organ prin eare Duhul Siant lucreaza
taina iertarii paeatelor. Duhovnieul talcuie~te ~i aplica
legea lui Dumnezeu pentru vindecarea sufletului
omenesc. "Daea duhovnieul eonstata pe eineva ea nu
cste sincer, arc datoria sa-I respinga de la spovcdanie".
Daca nu ar faee a~a ar Insemna ea duhovnieul nu
slujqte pe Dumnezeu cu eredinta, eu inima euraUi ~i
Jcvotata.
Pocainta este una din eele ~apte Taine pe eare 0
uereaza Duhul Sfiint In chip nevazut prin slujba
vazuta a duhovnicuilli. Clnd te spovedc~ti nu ellmva
sa-ti apleci ureehea la g1aslll diavollilui care
~opte~te In minte, zieand: "Oare ee va zicc duhovnicul
dind va auzi astfcl de pacate?" Uneori diavolul Ii
~opte~te eredineiosului prin oameni rai ~i barfitori eum
ca duhovnieul ar spune altora paeatele de
spovcdanie. La aecasta sa-~i aduea aminte fiecare de
bogatul ee ~i-a marturisit paeatele sale In mijloeul
Biserieii eu glas tare inaintea tuturor eclor de fata ~i,
In timp ee ~i Ie marturisea, ingerul Dornnu lui Ii ~tergea
paeatcle lui eele marturisite In fata tuturor, eum spune
Srantul loan Seararlll in Cuv. 4 din Filocalia, vol. IX.
Sa se ~tie ~i aeeasta, ea duhovnicul nu poate
dezlega pe eel ee nu-l dczleaga Dumnezeu ~i niei BU
poate lega pc eel ee nu s-a legat pe sine prin ealcarea
poruneilor lui Dumnezeu.
".~,
 NE VORBE$TE
106
A:;;adar, in eclc spusc pana aiei este clar ca niei
duhovnieul, afara de prieinile aratate mai sus, nu se
poate sehimba, niei eanonul dat de un duhovnie nu-l
poate dezlega altul, cat timp duhovnicul lui traje~te.
Tar dadi eincva se smintqte de vreo sHibieiune a
duhovnicului sau ~i nu mai are evlavie Ja c1, atunei,
dadi are un motiv binc lntcmeiat, se poate duce la alt
duhovnic, insa nllmai eu binceuvfll1tarea duhovnieullii
dinti'd. La noul duhovnic este dator sa faea 0
spovedanie gcnerala din copilarie, ca acela sa-I poata
cunoa~te bine ~i astfel sil-i randuiasc[1 un canon
potrivit, spre indreptarea lui.
113. in ce conditii se spovedesc ~i se impar­
ta~esc copiii'! Dar cei batrani ~i greu bolnavi,!
Copiii miei pana la ~ase-~apte ani, daea sunt
botezat i , se imparta;;ese rara spovedanie, la 30 sall 40
de zi1c. Spovedania lor l11cepe de la varsta de 7 ani.
Cei batri'lI1i ~i bolnavi este bine sa se Il1lparta~easca 1a
fel, la trei-patru saptamani, daca IlU au vreo oprire de
1a Sffinta Impiirta~anie. Dadi au piieate Cll totul grelc,
de moarte, Sfin\ii Parinti nlnduiesc S[1 se tll1parta­
;;easca numai pc patul de moarte sau cllm va hotari
duhovnieul lor.
114. eu m sc cuvinc a se spovcdi ~i a sc
imparta~i calugarii, dupa randuiala Stint ilor
Parint i ? Cat de des se pot imparta~i monahii,
schimonahii ~i calugarii bolnavi?
.J
PARINTELE CLEOPA 107
Tot ee am spus pana aeum despre aeeasta sranta
taina este valabil ;;i pentru ealugari. Monahii ~i
sehimonahii sunt datori a se imparta;;i eu Trupul ~i
Si'lI1gele Domnului mai des decat mirenii, Insa eu
pregatirea euvenita, dupa Sfintele Canoane, ;;i eu
dezlegarea duhovnieului lor.
Calugarii se pot imparta;;i eel mai des 0 data pc
luna sau, cum spune Srantul Toan Gura de Aur In
Cuvantul 53 din imparfire de grciu. la eele
douasprezece prazniee Imparate~ti. Sehimonahii,
Indeosebi eei bolnavi, ~i biHnlnii se pot lmparta~i eel
mai des 0 data pe sap taman a, dupa traditia noastra
manastireaseii. Aeeasta ne I'nvata ~i povatllirile din
Uturghier. zidind: "Preotii de popor sa Invete pe
credineio~Ii lor ea, 1n euget eurat, parte b[lrbateasea ~i
femeiasea, sa se lmpartil;;easdi, de va fi eu plltinta, la
praznicele ec1e lmparate~ti de peste an, iar de nu,
maear in eele patru posturi de peste an S[1 se
pregiHeasea de lmparta~irea eu Sfinte1c Taine, Insa eu
cuvenita pregatire ~i eu lnvoirea duhovnielllui lor sa
Cadi aceasta".
115. Cum trebuic sa se prcgateasca clcricii,
prcotii ~i diaconii pcntru Sfanta Liturghic?
Desprc toate aeestea serie pe larg In povatuirilc
Sfintei Liturghii din Liturghicr. In general, clerieul
de mir este dator sa respeete urmatoarele: Sa se
spovedeasdi la duhovnieul sau 'inainte eu 0 zi de
Sfanta Liturghie; sa aiba dezlegare de la duhovnie
pentru savflr;;irea eelor sfinte; sa tina euratie Inainte ~i
108 NE VORBE$TE
dupa Stanta Imparta~anie cateva zile; sa fie Impaeat
eu cnoria~ii sai ~i eu toti oamenii; sa-~i eiteasdi din
timp toate rugaciunile dlnduite pentru Stanta
imparta~anic; sa faca in ajunul fiecarei sarbatori
V ecernia ~i lJ trenia la bi seri ea; sa savar~easca ori ec
slujba, mai ales Stanta Liturghie, tara graba ~i cu
toata evlavia; sa-~i pregateasea din timp prescuri ~i
Yin natural pcntru cele sfinte; sa-~i pregateasea
temcinic in cursu I saptamanii prediea duminieala sau
a sarbatorii, prin care estc dator sa-~i hrancasea
duhovniee~te cnoria~i i sai.
116. Care este rolul ~i importanta predicii in
biserica?
Ficearc preot estc dator sa eatchizeze "eu timp ~i
Tara timp" pe eredineio~ii sai, eaei credinfa vine prin
auz, far auzuf prin vestirea cuvantului lui Dumnezeu
(Rom. 17, 10). Altfel, poporul piere din Jipsa de
euno~tinla a cuvantului dumnezeicse, iar preotul va da
greu raspuns la Infrieo~ata judeeata. Auzi ee spune
Dumnezeu prin gura proorocului: Fiinddi ai lepadat
cuno.~tinla, ~'i Eu te vot lepada sa nu mai jii preot, did
ai uitat legea Domnului tau (Osea 4, 6). Catehezelc ~i
predieile, in general, trebuie sa se faea pc temeiul
Sfintei Seripturi ~i dupa Invataturile Stintilor parin!i.
Sa fie bine gandite, simtite, traite de preot, ea sa poata
convinge ~i pe eredineio~i.
Prediei1c sa fie calde, mangaietoare, pe intelesul
tuturor, presarate cu istorioare practice, u~or de t inut
minte. Sa iasa din inima, ca sa mearga la inima. 0
mare importanta au, mai ales aeum eand s-au inmultit
PARINTELE CLEOPA 109
seetele, predieile eatehetiee cu tema, ca sa ~tie poporul
dreapta credinFl ortodoxa $i sa se poata feri de cursele
sectarilor.
117. In dUe feluri este dator a predica
preotul?
Preotul este dator a prediea In trei feluri $i
anume: ell euvantul, cu scrisul $i eu viata, dupa
invatatura Stantului loan Gura de Aur. Cu gura este
dator sa invete pe eredineio~i euvantul Domnului,
dogmelc, canoanelc $i Invataturile Sfintilor Parinti. Cu
serisul sau eu mana este dator sa serie cele ce a invatat
din Stanta Seriptura $i de la Sfin!ii Parin!i. Iar eu viata
estc dator sa prediee prin trairea sa personaIa, dupa
putere, desprc cele ce Invata, aducandu-$i aminte de
cuvantul Domnului, Care zice: Cel ce va Jace i'i va
invafa, acela mare se va chema intru imparafia
Cerurilor (Matci 5, 19). A~~'a sa lumineze lumina
voastrd inaintea oamenilor, ca sa vaddJaptele voastre
eele bune .yi sa laude pe Tatrl1 vostru. eel din ceruri
(Matei 5, 16). Cea mai puterniea estc predica prin
viata preotului.
118. Se poate mantui cineva fara dubovnic ~i
fara spovedanie?
Nu. Nimeni nu se poate mantui, nici mireni, nici
calugari, nici clerici, Tara spovedania pacatelor $i Tara
dezlegarea de la duhovnic, dupa euvantul Domnului
care ziee: Luafi Duh SJant, carora Ie veri ierta
pdcatele se vor ierla ~'i carora Ie veri {ine, {inute vorfi
II
110 NE VORBESTE
(loan 20, 23). Si In alt loc: Orietile veti lega pe
pamtint vor fi legate $i in eel' .~i orietite veri dezlega pe
pamant vor fi dezlegate $i in eer (Mate1 18, 18).
Deci cum va intra cincva In Impaditia cerurilor,
ncfiind dezlegat pe pamant de pacatele sale? Ca
accasta puterc s-a dat numai celor ale~i, adica
aposto1ilor, cpiscopilor ~i preotilor, iar nu mirenilor.
Toli trebuie sa avem duhovnicii no~tri ~i nc
spovedim regulat, chiar ~i aceia carora Ii se pare di nu
au pacatc.
A:;;a ne Invata Stantul Apostol :;;i Evanghelist
loan: De vom ziee di pacat nu avem, ne inyelam pe
noi in$ine fii adevarul nu eslc eu noi. De vom
nUlrturisi paealele noastre, eredincios ,~i drept este
f)umnezeu ca sd ne ierte noua pacatele noaslre §.j sa
ne eurareasea pe not de loata nedreptatea (I loan I,
8-9). Iar Sfantul Simeon Tesaloniceanul arata, zicand:
"Toti trcbuie nc podiim, ~i mireni, :;;i dilugari, :;;i
preoti ~i arhierci. Top sa nc pocaim (spovedim) ca sa
nc mfmtuim" (Tratat asupra luturor dogmelor, cap.
251, Dcspre Taina Pocaintei). Fara spovcdanie,
nimeni nu se poate mfmtui, deoarecc toti multe gre$im
(Jacob 3, 2). Tot omu1 este zamislit ~i nascut In pac ate
(Fac. 8,21; Ps. 50, 6; Matei 7,11; Rom. 3,11). Sffmta
Scriptura ne arata ca pacatul aduee moarte (Jacob 1, 15)
~i ca nimie neeurat nu va intra in fmparatia lui
Dumnezeu.
Deci sa tinem minte ca "pacatul este calcarea
Legii lui Dumnezeu :;;i este uraciune :;;i necuratie
inaintea Lui" ~i ca mania Domnului vine asupra celor
PARINTELE CLEOPA Itl
rai ~i pacato~i care mor nespovediti :;;i tara pocainFi.
Pacato~ii, prin spovedanie ~i podiinta, 'intorc mania
cea dreapta a lui Dumnezcu :;;i capata mfmtuirea
sufletelor lor.
119. Duhovnicul poate opri de la lucrarea
celor sfinte pe un cleric? Ce trebuie sa fad
duhovnicul in aceasta sitnatie?
Ccle mai mari pacatc facute de clerici, adic[l
lepadarea de credinta ortodox8, ucidcrea, desfranarea,
profanarea celor sfinte (ierosi1ia, sacrilegiul etc.),
trcbuie fie spovcdite Illlmai la arhierei, prccllm ~i
alte pacate grelc care I1U Ie pricepe duhovniclll. In
toate aceste situatil, sa sc tina seama de Sf~ltul
pcntru ca lucrarca duhovniciei este mai
ales a arhiereului. Duhovnicul nu poatc opri de la
saviir:;;irca cclor sfinte pc vreun diacon sau preot,
pcntru orice pacat, ci trebuie sa-1 trimita la episcopu!
locului sau la Sffintu1 Sinod, dupa regula Biscricii
noastre Ortodoxc.
120. Ce parere aveti despre acei clerici care
dan prea des ~i fara cercctarea cuvcnita Sfanta
imparta~anie la credinci()~i'?
Preo!ii care dau Sffmta jmparta~anie credin­
cio~ilor tara cercetarea cuvenita ~i tara canonisire sunt
datori sa citeasdi cu aten!ie Povaluirilc dill Uturghier
care privesc pregatirea suflcteasca :;;i trupeasdi a
crcdincio~ilor pentru Sffinta Imparta:;;anie. Preotii sunt
datori sa cunoasca bine Sfintele Canoane :;;i practica
112 NE VORBE$TE
Bisericii Ortodoxe, iar la nevoie sa consuIte pe
episcopul locului, pe care sunt datori sa-l ascuIte toata
via!a. Prcotii trebuie sa citeasca invatatura STantului
loan Gura de Aur despre felul cum trebuie data STanta
Imparta~anie. lata ce zice el in Cuvantul 55 din carte a
sa fmpiir{ire de gdiu: "Nu mica mundi zace asupra
voastra, prcotilor, daca ~tiind la cineva vreo rautate ii
veli ingadui sa se imparta~easdi dc Masa aceasta.
Sfmgele lui Hristos din mana voastra se va cere. Macar
vreun voievod de-ar fi, macar eparh, macar cel
incoronat cu coroana, daca cu nevrednicic se apropie
(de cele sfinte), opre~te-L Mai mare stapanire ai tu
decat acela ... ca decat cel Indracit mai rau este cel ce a
pacatuit ~i se apropie. Ca acc1a, pentm ca estc rndracit,
nu se munce~te; iar ace~tia, cand se apropie cu
nevrednicie, la mundi ve~nica se dau. Deci nu numai
pe ace~tia sa-i oprim, ci In scurt pe toti care ii yom
vedea ca se apropie cu nevrednicie. Nici unul sa nu ia
ca Juda, ca sa nu patimcasca ca Iuda".
$i iara~i zice: "Nu da sabie tn loc de hrana. Ci
macar din nebunie de va veni acela sa sc Imparta~eas­
di, opre:;;tc-l. Sa nu te temi. Teme-te de Dumnezeu, nu
de om. Tar daca tu nu Indrazne~ti sa-l opre~ti, adu-l la
mine. Nu voi Ingadui sa se faca acestea. De suflet rna
voi despar!i mai inainte decat voi da Sange stapanesc
cu nevrednicie. $i sfmgele meu tot II voi varsa, mai
fnainte decat voi da Sange a~a de Infrico~at celui
dimia nu i se cuvine. Iar daca mult iscodind cineva nu
a ~tiut pe cel rau, nu este nici 0 vina".
PAYRINTELE CLEOPA 113
De aceea, duhovnicul trebuie sa fie cu mare grija
la spovedanie, socotind bine pc cine trebuie sa
opreasca ~i cui sa-i dea cele sfinte cu vrednicie. Daca
cineva duce 0 via!a imoraHi ~i cauta prin in~eIaciune
sa primeasca STanta Imparta:;;anie, va intra satana in cl
(Joan 13, 27), asemanandu-sc cu (uda. Daca cincva
este pe patul de moarte :;;i nu mai poate vorbi, i se
poate da STanta Imparta~anie pe marturia celor din
jurul sau, cum ca bolnavul este om credincios, ca s-a
spovedit regulat ~i a dorit cele sfinte. Cel mai marc
paditos, daca pe patu! de moarte se spovede:;;tc,
p!angand amar, asemenea taJharului de pe cruce, poate
fi lmparta~it. Iar daca cineva nici pe patul de moarte
nu vrea sa se I'mpacc cu aproapelc sall refuza ccle
sfinte, nu trebuie imparta~i 1.
[n ce prive~te purtarea Sfintelor Taine de catre
mireni, chiar Cll voia preotului, iata ce spune Pravila
Bisericeascii: "Preotul care va da Sfanta Taina a lui
Dumnczeu (imparta~ania) citetului celui dcstoinic sau
omului slmplu sa 0 poarte el incoace ~i Incolo pentru
oarecare trebllri, iar nu lnsu~i prcotul sa 0 poarte Cll
ffica de Dumnczeu, unu! ca acela sa se pocaiasca trei
f
(Pravila Bisericeasdi de fa Govora, 35).
$i iara~i: "Preotul care va imparta~i pc orice om,
fic mic, fie marc, tanar sau batrflll, pana cc nu va lua
~tirc dcsprc danslll de la duhovnicul lui de cste
destoinic sau nu, un1l1 ca aeesta sa sc izgoncasca din
prcotic, adiea sa se pocaiasca cinci ani; iar daca din
neglijen!a va imparta~i, chiar de-ar fi cocon mic, ~aptc
sa aiba pocanic" (op. cit., 35). "Nu este 'ingaduit a
114 NE VORBE$TE
se tine Sfintele Taine In casa, mai ales in familie, sau a
Ie purta la sine ~i din indelungarea de vreme sa se
neglijeze pastrarea lor, ei numai la biserica pe Sffinta
Masa sa se pastreze eele sfinte; caei eredineio~ii, dind
tree pe langa biserica, se inehina lui Hristos. In vreme
de nevoie, de perseeutii, de foc, de cutremure sau cand
se duc cele Sfinte la bolnavi acasa, poate preotul sa
ia cu sine ccle Sfinte, dar ~i atunei eu mare cinste ~i
grija, pe cat posibil mergand eu ele ea la vohodul eel
mare, cu lumanarea aprinsa inainte, rara a diuta
vreun ca~tig lumese" (Stantul Simeon Tesaloni­
ceanul, cap. 9).
"Nu se cuvine a Iiturghisi prin case particulare
de catre episeopi sau preoti" (Laodieeea, 58).
"Deoareee al VI-lea Sinod Ecumenic supune
eaterisirii pe prcotii care slujesc ~i boteaza prin
paraclise, care sunt In casele particulare, rara Invoirea
episeopului, ~i noi hotaram aeeasta. Caei pe eand
Sranta Biserica Ortodoxa indrepteaza cuvfmtul
adevarului ~i pastreaza adevarul ~i invata moralitatea
vietuirii, apoi este urat ~i neeuvios intru neascultare ~i
anarhie (clericii) furi~andu-se prin case, sa rupa buna
randuiala ~i sa 0 umple de muita tulburare ~i
sminteala. Pentru aceasta prezentul sinod, de acord eu
Sinodul Ecumenic al VI-lea, canonul 31, a hotarat sa
fie lepadati din cler eei ce liturghisese prin paraclise,
care sunt prin case, lepadarea din cler tacandu-se de
eatre episeopul loeului. Iar daca unii dintre ace~tia
patrund In case ~i vor indrazni sa liturghiseasdi tara
voia episcopului, aceia sa se eateriseasca, iar mirenii
PARINTELE CLEOPA 115
care sunt parta~i acestora sa se supuna afurisirii" (Ibid.
1,2,12).
121. Spun Sfintii Parinti ca eel mai greu se
mantuiese clericii, adiea arhiereii, preofii ~i
duhovnicii. Ce ne putefi spune in aeeasta privinta?
Sfintii ~i dumnezeie~tii Parinti spun lntr-adevar
ca se vor mantui cu anevoie preotii, duhovnicii ~i to!i
pastorii de suflete. Datoriile pastorilor de suflete sunt
muIte ~i grele, fata de sine, fata de familie, fata de
clericii care depind de ei ~i cu care colaboreaza In
slujba Domnului, preeum ~i fata de poporul
Incredintat lor spre a-I duce spre mantuirc, ~i multi
pastori se lasa in~elati de lacomie, care este radacina
tuturor pacatclor (I Tim. 6, 10), prin care smintesc pe
credincio~i ~i nedreptatesc pe colaboratorii lor, preoti,
diaconi, cantareti etc.
Toate veniturilc Bisericii sunt 0 proprietate a lui
Dumnezeu, iar preotul nu este decat un icon om al lor
~i este obligat sa Ie impart a cu dreptate la toti cei ce au
ncvoie ~i merita Imparta~irca din cleo Cel ce estc
nedrept fata de colaboratorii sai se pedepse~te cu
afurisirea din slujba sa ~i daca nu se Indreapta sc
catcrisc~te, "ca unul cc a ucis pe fratcle sau"
(Constitutii Apostolice, 9).
Ce pot sa spun cu mai muIt in aceasta privinta?
Fiecare preot duhovnic ~i pastor de sufletc ~tic mai
bine decat mine ce arc de tacut. Deci, sa-i ajute
Dumnezeu sa-~i indeplineasca datoriile fata dc
Hristos, fata de familie, fata dc sine, fata de societatea
116 NE VORBESTE
In care traie~te ~i mai ales fata de sufletele incredintate
lui spre mantuire, spre a dobandi cat mai multi pentru
Imparatia lui Dumnezeu.
122. Ce trebuie sa faca pastorii de suflet
pentru a dobandi Imparatia lui Dumnezeu?
Trei sunt lucrurile de capetenie pentru mantuirea
sufletelor noastre: credinta dreapta In Dumnezeu,
faptele cc1e bune ~i smercnia. Adica, cand yom lucra
toate poruncile lui Hristos, sa zicem in inima noastra
ca slugi netrebnice suntem, fiinddi nu am focut decat
ceea ce eram datori sa facem (Luca 17, 10), dupa cum
nc invata Domnul.
CONVORBIREA A CINCEA
DESPRE SUFERINTA.,
ISPITE SI VRAJITORIE
123. De cate feluri este suferinta in lume'?
Dc doua feluri: suferinta materiala, trupeasca, $i I!
suferinta morala, adica sufleteasca, precum: mustrarea
de eon$tiinta, intristarea, deznadejdea, indoiala,
mania, ura etc. Suferintele omcne~ti sc pot imparti
Inca In doua parti: unele spre indreptarea $i Himurirea
eelor buni $i aItele spre pedeapsa $1 arvunirea osandei
vc~niee a eelor rai (Calauza predicatorului de Dr. C.
Chirieeseu $i Pr. C. Nazarie, pag. 291-293).
124. Pentru ce este atata suferinta pe
pamant'?
Ziee dreptul loy: Omul este nascut pentru
suferin{ii (lov 5, 7). lar Srantul Pavel ziee ea toata
/aptura este ill suferinfii (Rom. 8, 21). Suferintele din
lume sunt urmari ale paeatului (lov 4, 8; Ps. 7, 14-16;
Pilde 22, 8; Ier. 4, 18). Suferintele sunt pedepsc pentru
pac ate (Lev. 26, 24-28; II Regi 7, 14). Dar de yom
primi toate suferintele eu rabdare ~i multumire, ne vor
aduee mare folos duhovnieese spre mantuirea sufletu­
lui. In general, vedem di, eu cat se Inmu1tesc paeatele
118 NE VORBESTE
~i rautatile In lume, eu atat se inmu1tese suferintele,
adiea foametea, eutremurele, razboaiele, bo1ile de tot
felul ~i moartea. Grija noastra, a ere~tinilor, este sa
parasim paeatele, sa ne impaeam mereu eu Dumnezeu
~i sa avem friea de Dumnezeu, smerenie ~i rabdare, ~i
atunei toate suferintele noastre se vor imputina ~i ne
vor fi de mare fo10s spre mantuire.
125. Suferinta este 0 arvuna a muncilor
ve~nice sau 0 ispa~ire a pacatelor? Care este
ratiunea ~i scopul suferin~ei?
Seopul suferintei pentru ere~tini este unul
singur: ispa~irea paeatelor pe pamant prin tot felul de
boli, neeazuri ~i dureri, spre euratirea ~i mantuirea
sufletu1ui. Pentru eei rai, care nu voiesc sa se
Indrepteze, sa se poeaiasea, suferinta de pe pamant
ramane ea 0 arvuna a suferintelor eel or ve~niee. Iar
pentru eei ee primese suferinta eu rabdare ~i cu
multumire de la Dumnezeu ~i se intore la podiintii,
suferinta, de orice fel ar fi, este eea mai buna calc de
Indreptare ;;i ispa~ire a paeatelor, izbavindu-i prin
aeeasta de ehinurile eele ve;;niee.
Noi vedem ea eei care sufera mai mult pe
pamant, sunt mai Impacati cu eon~tiinta, mai buni, mai
smeri!i, mai tari In ispite, mai aproape de Dumnezeu ~i
se mantuiesc mai u~or, precum dreptul loy, saraeul
Lazar, Sfintii Apostoli, mueenicii, euvio~ii ~i atatia
altii. Iar cei ee tn1iesc bine, au sanatate, au averi ~i tot
ee dorese pe pamant, sunt de obieei slabi In credinta,
nemilostivi, tirani, laeomi, egoi~ti, se tern de moarte ~i
mor In paeate grele, spre osanda ve~nica.
PA~RJNTELE CLEOPA 119
Suferinta ne este randuita de sus spre mantuire,
spre ispitire, spre iertarea paeatelor ~i spre ere~tere
duhovnieeasea, numai daea 0 primim eu mu1tumire, ea
din mana lui Dumnezeu, preeum spune ~i prooroeul
David: Toiagul Tau # varga Ta, aces tea tn-au
miingiiiat (Ps. 22, 5). Deei, toiagul ~i varga suferintei,
pe eei buni :;;i eredineio;>i Ii mangaie, Ii spore~te
Capte bune, Ii eudite~te de paeate ;>i-i 1l1vredniee:;;tc de
mai mare eumma ~i rasplata In eer. Iar pentru eei rai,
toiaguJ suferintei este ehemare Ja pocainta, este
pedeapsa peste pedeapsa ;;i frau 'in gura, pentru di I1U
voiesc sa se apropie de DomnuJ (Ps. 31, 10).
126. Cum trebuie sa rabdam boala,
nedreptatea, ocara, saracia ~i orice fel de suferinte
pe pamant?
Mai inHii sa avem credinta ca suferinta, de oriee
rel ar fi ea, ne este randuita de Dumnezeu, TaHil nostru
Cel ceresc, spre mantuire, iar nu spre osanda ve~nica.
J\poi trebuie sa primim suferinta cu rabdare ~i eu
multumire. Iar rabdarea noastra trcbuie sa fie 'insotita
de euvio~ie ~i lnfranare (II Petru I, 2-7), de bucurie
(CoLI, 11) ~i de nadejde.
Rabdarea In suferinta spore~te in noi prin
rugaciune, prin spovedanic ~i Stanta Imparta~anie;
prin eitirea car!ilor sfinte, prin cugetarea la patimiJe
Domnului nostru Iisus Hristos ~i ale tuturor sfintilor
Lui; prin cercetarea celor ce sunt In suferinte mai greJe
decM ale noastre ~i prin cugctarea Ia fericirea ve~niea
In rai. Pentru di alta eale de mantuire nu este decat
120 NE VORBESTE
numai prin cruce, prin suferinta, prin rabdare ~i jertra,
preeum spune Mantuitoru1: intru rabdarea voastra veri
dobfmdi sujletele voastre (Luea 21, 19). eel ce va
rabda p(lna in ~lar,yit acela se va mantul (Matei
24, 13).
127. Din ce pricini sufera copiii nevinovati'?
Ce pacate ispa~esc ei?
Citim 1a Ie~ire: Dumnezeu este ravnitor. El
rasplate~te pacatele parin{ilor in fiii lor pand la
{reilco ,~i chiar al patrulea neam (20, 5). Si im'a~i:
Dumnezeu aduce jaradelegile parin{ilor peste fii, ~i
peste fiii flilor, pana la al treilea ,yi al patrulea neam
(Ie~. 34, 7; Deut. 5, 9; Ps. 36, 28; 108, 13; Is. 14, 21).
Marele prooroe Ieremia zice: Tu arati mila fa mii ,yi
pentru Jdradelegile parin{ilor raspldte~ti in siInul
copiilor lor dupa (Ier. 32, 18; Num. 14, 18; lov 5, 4;
21, 19; Is. 13, 16). Proorocul Isaia zice: Pregali(i
mace/ul j£?ciorilor din pricina jaradelegilor parin{ilor
!or (Is. 14, 21).
A:;;adar, din aceste marturii ale Stintci Scripturi
se poate Intc1cge destul dc dar din ee pricina sufera
copiii eei neviTlova~i ~i ale caror pacate Ie ispa~esc ei.
128. Cum alina Biserica suferin~a omeneasca
~i ce datorie are cre~tinul fata de cei in suferinta?
Biserica alina ~i vindcca sllferintele oamenilor
prin tot fcl111 de rugaciuni dltrc Prca BUIllll Dumnezell
(Deut. 4, 29-31; II Paral. 7,13,16; Ps. 33,17; 49,15-16;
] 16; Is. 19, 22; lacob 5, 14). Biscrica a randuit
rugikiuni pentru alinarea sufcrintci. Cca mai
PARINTELE CLEOPA 121
importanta rugaciune ~i slujba pentru cei bolnavi este
Taina Srantului Maslu, precum ~i diferite molitfe
pentru dobandirea sanatatii.
Cre~tinul are 0 mare datorie fata de cei din
suferinta, ca sa-i ajute dupa a sa putere, atat prin
mijloace materialc, precum: imbracaminte, hrana,
ospatare, ingrijire, bani etc., cat ~i prin mijloace
spirituale, precum: rugaciune pentru cei bolnavi,
imbarbatare prin cuvinte duhovnice~ti, compatimire,
mangaiere etc., a~a cum ne invata Sffmtul Apostol
Pavel, care zice: Bucura!i-va cu eel ce se bueura
planget i eu ce plrmg (Rom. 12, 15).
129. Ce inte1egem prin ispite ~i de ce este lasat
omul sa fie ispitit'!
lspitele sunt incercari care Yin aSllpra omului de
la diavol ~i de la slugile lui, oamenii cei rai (Iacob 1, ] 3;
Matei 4, I; 16,23; Marcu 8, 33; I Cor. 5; II Cor. 11,3;
I Tes. 3, 5). Omul este ingadllit de Dumnezeu sa fie
ispitit "spre incercarea credintei" (I Petru 1, 6-7); spre
,,1I1CerCarea dragostei fata dc Dumnezcu" (Deut. 13, 3);
spre Incercarea supunerii noastre (Dcllt. 8, 2); spre
incercarea nedoririi de ca~tig (lov 1, 9; 12). De fapt,
ispitelc corespund Intotdeallna sUibicillnii f1rii
olllene~ti. eclor mai tari in cred1l1~a, Ie randuiqtc
Dumnezcll ispite mai grele, ca sa sporeasca 111
sfintenic ~i sa sc tnvredmceasca de Cllllllni mai man.
lar cclor slabi ITl eredinFi ~i ri'ibdarc, Ie r[ll1dlllqtc
pronia divina ispite u~oare, eLl sa Ie POala birui ~i sa llU
deznadajdlli asca.
122 NE VORBESTE
lata ce spune SIantul Apostol Pavel: Ispita pe
nu a ajuns, dedit [spita omeneasea. Dar eredin­
cios este Dumnezeu, Care nu va va tasa pe vol sa va
ispititi mai mult dedit pute{i; ci impreuna eu ispita va
trirnite :ji aju/orul, ell s-o puleri suferi (l Cor. 10, 13).
Aeela~i lucru spune ~i proorocul David: Nu va lasa
Domnul toiagul paeato:jilor peste soarta drep{ilor
pelna la sjiir:jit, ea sa nu-:ji tinda drep{ii spre farade­
legi mainile lor (Ps. 124, 3). Dreptul lov spune ea eei
credineio~i sunt Impovarati eu diferite ispite prin
lngaduint a lui Dumnezeu (lov 7, 8; Iacob 1, 2; I Petru
1, 6). Dar niciodata Dumnezeu nu ingaduie la cei ale~i
ispite peste puterile
130. Care sunt adevaratele izvoare ale
ispitelor'?
Trei sunt izvoarele ispitelor: Pofia trupului,
poiia oehi/or, trujia vietti, cum spune Sfantul Apostol
~i Evanghelist loan (I loan 2, 16); sau: "Iubirea de
placeri, iubirea de slava ~i iubirea de argint, din care
se na$te tot raul", cum spune Srantul loan Damaschin
(Filoeatia, vol. IV, Sibiu, 1948, p. 188). eu aeeste trei
feluri de ispite a Incercat satan a sa-L ispiteasca ~i pe
Hristos (Matei 4, 2-11).
131. Care sunt du~manii ce ne lupta ~i ne
ispitesc pana la moarte?
Trei sunt dU$manii care ne Iupta ~i ne ispitesc
pana Ia moarte: diavolul, placerile lumii ~i trupul. Toti
aee~ti trei du~mani ne lupta prin ispite de tot felul ~i
PARINTELE CLEOPA 123
pulini sunt acei cre~tini care reu~esc, cu darul
Hristos, sa iasa biruitori in lupta cu ispitele ~i plaeerile
aeestui veac. Ca de n-ar plizi Domnul eetatea, in
zadar s-ar osteni, zice Duhul SIant prin gura
psalmistului. Dar, ajutandu-ne Mantuitorul, "nimenea
nu va striea cetatea noastra" (Anti/on. glas 3).
132. Care sunt cele mai mari ispite cu care ne
lupta ace~ti trei du~mani ai sufletelor noastre?
Diavolul, izvorul a tot raul, ne ispite~te Indeo­
sebi eu ganduri de necredinta, de hula, de IndoiaIa, de
deznadejde, de mandrie ~i de slava de~arta. lar
indirect, diavolul ne ispite~te prin oameni eu ganduri
de trufie, de slava de~arta, de manie ~i de desfranare;
cu iubirea de argint, eu laeomia de avere, cu invidia,
eearta, osandirea, limbutia ~i altele. Prin trup ne
ispite~te diavolul eu lenevirea, lacomia pantecelui,
belia, desfranarea, mole~eala vointei, nesim!irea
inimii, trandavia ~i altele de aeest feI.
133. Din dHe parti este ispitit cre~tinul'?
Dupa marturia SIantului Meletie Marturisitorul,
ere~tinul este ispitit de diavolul din opt parti, ~i
anume:
De sus ne ispitim cand ne silim la nevointe ~i
virtuti peste puterile noastre proprii. Adiea post
pana la epuizare, osteneala peste masura trupului,
privegherc de toata noaptea ~i alte fapte bune, la care
abia ajung eei desavar$iti.
 "~."
NE VORBESTE
124
De jos ne ispitim de diavoli prin mole~eaUi ~i
lenevire la lucrarea faptelor bune, sUibindu-ne astfel
vointa , ratiunea, mustrarea con~tiintei, barbatia ~i
staruinta in lupta cea duhovniceasca. Din stanga ne
ispitesc diavolii prin patimi trupe~ti de tot feIul, prin
betic, lacomie, zgarcenie, manic, ura, razbunare ~i tot
felul de rauta!i trupe~ti ~i suflete~ti. Se numesc a~a
pentru ca vin direct de la diavolul ~i fiecare I~i da u~or
seama de eurseIe celui vic1ean. Din partea dreapta ne
ispitesc diavolii prin patimi sutlete~ti ~i rationale
subtiri, greu de deslu~it ~i foarte greu de cunoscut ~i
biruit, cum sunt: mandria, trufia, parerea de sine, slava
de~arta, osandirea altora, razvratirea mintii, neascuI­
tare a, egoismul, eresurile, seetele, increderea prea
mare in mila lui Dumnezeu, cugetarea inaIta, hula,
indoiala, necredinta, visurile, vedeniile, vrajitoria ~i
altele. Aceste patimi avand la temelie mandria din
care a cazut Lucifer in adanc sunt foarte eu anevoie de
cunoscut ~i tamaduit
Din fa/a ne ispitese ~i ne tulbura diavolii eu
nalucirea eel or viitoare, adica ne arunca In griji,
banuieli asupra ahora ~i In osteneli trupe~ti peste
puteri pentru "ziua de maine", ca ~i cum Dumnezeu nu
ne-ar purta de grija in toata viata. Cei ispititi de aeeste
ganduri aduna averi pentru batrfinete, se osten esc
pentru viata aceasta, se tern ea nu vor avea ce
manca ~i ce bea, i~i avorteaza copiii, spunand ca nu
vor avea eu ee-i hrani, se cearta pentru averi, sunt
foarte zgareiti ~i iubitori de bani, nu fac milostenie ~i
sunt egoi~ti.
PARINTELE CLEOPA 125
Din spate ne ispitesc diavolii cu aducerile
aminte ale pacatelor ~i patimilor care ne-au stapanit in
tinerete, indemanandu-ne sa Ie facem din nou. Ca ne
aduc aminte diavolii de persoanele cu care am
pacatuit, de locul in care am gre~it, de pricinile
pacatelor care ne-au stapanit. Ne aduc aminte de cei
cu care am fost certati, de cuvintele cu care ne-au
suparat, ca sa Incepem din nou a-I uri; ne aduc aminte
de pacatele trupe~ti pe care Ie-am facut, de fete Ie care
ne-au smintit, de betii ~i alte rautati din trecut,
imboldindu-ne vointa sa cadem in acelea~i pacate de
care cu greu ne-am izbavit.
Dinlauntru, adica din inima, ne ispitesc vrajma­
cei nevazuti cu toate patimile care stapanesc inima,
precum: mania, rautatea, pofta, razbunarea, lmpietri­
rea, zavistia, mandria ~i celelalte, cum spune Domnul:
far ee lese din gura, lese din inima, $i aeestea spurea
pe om. Caei din inima ies giindurile eele rele,
ueiderile, desfranarile, miirturiile mincinoase, hulele...
(Matei 15, 18-19). ~i in aIt loc zice: Cii din prisosul
inimii griiie$te gura (Matei 12, 34). De aceea ~i
proorocul David se ruga, zicand: fnima euratii zide$te
intru mine, Dumnezeule, $i Duh drept 'innoie$te 'intru
eele dinlauntru ale mele (Ps. 50, 11).
Din afara ne ispitesc ~i ne biruiesc diavolii prin
cele cinci simtiri, care sunt ferestrele sufletului. Mai
ales prin vedere, prin auzire ~i prin limba. Despre
ispitele ee intra in inima prin simturi auzim pe
proorocul Isaia, zicand: Doamne, a intrat moartea
prin ferestrele noastre. Despre ochi zice Mantuitorul:
II
126 E VORBESTE
Cela ce cauta spre femeie spre a 0 pojii pe ea, iata a
preacurvit cu dlinsa intru inima sa (Matei 5, 28). Iar
despre limba auzim pe Apostolul Iacob zicand: De nu
cineva in cuvlint, acesta este barbat desa­
vlir$it, puternic a-$i infrlina $i tot trupul (Jacob 3, 2),
lata, dar, ca din toate partile arunca satan a
sagetile ispitelor asupra noastra, cautfmd sa ne
raneasca prin pacate ~l sa ne traga
insa, sun tern datori sa ne
cele rele la duhovnie ~i sa
diavolului cu rugaeiunea, cu postul, cu smerenia, eu
pazirea mintii ~i eu eitirea earti10r sfinte. Iar daea,
totu~i, sagetile ispitelor nu se departeaza de la noi, este
semn ea radacinile patimilor sunt vii In mintea ~i
inima noastra. Este senm di Inca nu ne-am spovedit
eurat gandurile ~i a odraslit pacatul in noi. In acest eaz
este nevoie de mai fierbinte rugaciune, eu lacrimi ~i
post, pana nu pune pacatul stapanire pc noi (Dupa
Razboiul nevazut, de Srantul Nicodim Aghioritul, cd.
1937, pag. 82).
134. Care sunt ispitele eel mai greu de
eunoseut ~i de biruit?
eel mai greu de cunoscut ~i de biruit sunt
ale sufletului, adiea: gandurile de
in credinta, de deznadejde; apoi
de sine, cugetarea inalta de sine,
increderea in sine ~i altele. Iar dintre ispitele trupe~ti,
eel mai greu de biruit ~i cel mai primejdios este gandul
desfranarii, pentru ca este legat de fire, de trup. Apoi,
plRINTELE CLE'OPA 127
pentru ea cel ce se mandre~te Intru sine este lasat de
Dumnezeu sa cada in desfrilnare. Dc aceea Sfintii
Parinti ne poruncesc sa fugim de orice prilej de
desfi'anare, de orice cuget trupesc, pana nu devine
pacat; sa ne ferim de orice persoana care ne sminte~te
~i ne Impinge spre cumplitul pacat al desfranarii.
135. De ee are satana atata ura asupra omului
~i de ee Ii ingaduie Dumnezeu sa ispiteasca ~i sa
amageasca prin paeat faptura Sa'?
Satan a nu arc puterc ~i dezlegare sa stapaneasca,
sau sileasca vointa omului la pacat. EI
11 ispite~te prin tot felul de me~tc~ugiri,
iI1lagina~ii, prin simturi,
placeri, prin gfmduri. Satana
fata, nu se dcscopcra
direct ca Ci 11 Jupta pe ascuns,
sau tot felul de
mqte~ugllri alaVOle~tI, ca sa 1111 deseoperit ca cI
Insu~i dore~tc caderea ~i pierzarea
El se nllme~te ispititor ~i pentru
ca prin ispite ~i prin curse mincinoase ne trage
pacat. Satana doar forteaza
patimile ~i pomirile trupe~ti ~i
noastre, creeaza ocazii de paeat, nc aduee mereu
aminte de caderile noastre, dar nu are voie ~i
dezlegare de la Dumnezcu sa ne sileasca la pacat, ea
atunei noi n-am avca niei 0 vina, nici 0 osanda ~i
nimeni J1-ar scapa de cursclc lui. Insa, daca
slabe~te in voinla ~i in rugaciune, daca se induIce~te
128 NE VORBESTE
de momelile diavo1ului ~i accepta pacatul, at unci nu
diavo1ul este de vina, ei omul.
De aceea i s-a rfmduit omului Inger pazitor ca sa-I
ajute, i s-a dat harul Duhului Siant ea sa-I intareasca, i
s-a randuit Biseriea, spovedanie, adica baie de curatire
a pacatelor ~i duhovnic sa-I dezlege ~i sa-l sratuiasca.
De accea i s-a hotarat plata, daca biruie~te, sau osanda,
daca este biruit. Dumnezeu a ingaduit diavolului sa
ispitcasea pc om, ca sa-l fadi mai tare in credinta, ea
omul sa-~i puna toata nadejdea mantuirii numai
Dumnezeu, iar nu in puterile sale, ~i ea omul
eredincios sa-~i agoniseasdi mai multa plata de la
Dumnezcu. Dumnezeu lasa pe satana sa-1 ispiteasea pe
om, dar niciodata nu ingaduie diavolului sa-I
ispitcasdi mai pres us de puterea credintei sale (1 Cor.
10, 13). N umai pe eel mandru ~i neeredineios i1 1asa
Dumnczeu sa fie ispitit de diavoli peste puterile sale,
ca sa-l smereasca ~i sa ceara ajutorul lui Dumnezeu ~i
a1 slujitorilor Lui. Omului insa i s-a dat putere sa se
Impotriveasca diavolului, sa-I biruiasca $i sa-I alunge
de la el (Pfes. 6, 11; 6, 16; Iacob 4, 7; I Petru 9).
136. Care sunt cele mai importante arme cu
carc biruim ispitcle diavolului'?
Doua sllnt cele mai puternice anne cu care
hiruim {oate curse/e /ji ispitele diavolului. Intal cstc
.\j(1nta rugclciune )s'l apoi smerenia.
No! ne rugam ncincetat TaHilui cerese, zicand:
IlU ne duee noi in ispita, ci ne izbiivc/jte de eel
viclcan (Matei 6, 13). Adica cerem Tatalui S8 flU ne
PARINTELE CLEOPA 129
lase in ispite peste puterile noastre ~i sa ne izbaveasea
de toate eursele diavolului cele pline de vicle~ug,
Deci, in oriee vreme de ispita trebuie sa ne rugam
staruitor, eu laerimi, eu post ~i eu zdrobirea inimii.
Sfintii Parin!i ne recomanda sa zieem permanent
rugaeiunea lui Iisus, mai ales in timp de ispita, ea
numele Dorrmului, ea 0 sabie seoate din inimile
noastre ~i taic ispitele vrajma~ului,
A doua arma foarte puterniea impotriva ispitelor
diavole~ti este smerenia. Auzi ee zice David: Smeri­
tu-m-am §i m-a miintuit (Ps. 114, 6). Cand suntem
invaluiti in ispite ~i patimi, sa ne smerim din inima,
adica sa ne soeotim eei mai paeato~i, zicand ca pentru
paeatele ~i mandria noastra sun tern ispititi, ~i atunei va
fugi diavolul de la noi, ea eel mai tare este ars
vrajma~ul de smerenie, de rugaeiunea cu laerimi ~i de
post. Alte arme In vreme de ispite sunt: rabdarea
ispitelor eu barbatie, marturisirea deasa a gandurilor,
eitirea dirtilor sfinte, oeolirea prieinilor de paeat,
Sianta imparta~anie, taeerea, instrainarea de cele
pamfmte~ti ~i altele.
137. Care sunt foloasele ispitelor in lupta
noastra eu vrajma~ul diavol?
Primul folos este ea Tara de ispite ~i rara de lupta
eu ispitele nu ne putem mantui, niei nu avem pentru ce
sa fim ineununati. Fara ispite ~i lupta duhovnieeasea
nu este posibila mantuirea sufletului. De aeeea zieea
un parinte din pustie: "Inlatura ispitele ~i nu se va
mantui tot omul" (Pateric, ed, 1930),
II
130 NE VORBESTE
Apoi, ispitele ne deprind me~te~ugul luptei
duhovnice~ti, ne dilesc In viata, ne ajuta sa cre~tem
suflete~te. Ispitele ne sporesc credinta, ne invata ~i ne
silesc sa ne rugam mai mult, sa fim treji ~i silitori la
biserica, la post, la citirea cartilor sfinte; ispitele ne
trimit mai des la spovedanie, la sratuire ~i la Sranta
Imparta~anie. lspitele ne smeresc, ne arata dit suntem
de slabi ~i neputincio~i, cand suntem singuri. Ispitele
sporesc rabdarea, rugaciunea, lacrimile, smerenia ~i
eredinta noastnl. lata ratiunea, seopul ~i folosul
ispitelor pe pamant.
138. Parinte Cleopa, ce este vrajitoria ~i de
dUe feluri este?
Prin cuvantul vrajitorie Intelegem invocarea
puterii demonice 1n ajutorul oamenilor, in locul lui
Dumnezeu, cu scopul implinirii anumitor dorinte
omene~ti. Vrajitoria s-a practicat atat la poporul evreu
timpul Legii Veehiului Testament, cat ~i la ere~tinii
din Legea Darului, pana In vremea noastra. In Legea
Veehe a cerut ajutorul diavolului, apeland la
vrajitoare, regele Saul, pentru care a fost aspru
pedepsit de Dumnezeu. Vrajitori au fost atat Valaam,
cat ~i eei trei magi care practicau astrologia.
Dupa invatatura Srantului Nicodim Aghioritul,
vrajitoria se imparte in mai multe parti ~i anume:
Vrajitoria propriu-zisa, prin care se intelege
chemarea diavolilor pentru a descoperi oamenilor
comori ascunse, lucruri pierdute ~i altele de acest feI.
Ghicirea, al doilea fel de vrajitorie, prin care
PARINTELE CLEOPA 131
oameni spun cele viitoare prin semnele din palma,
numita chiromantie, ~i prin alte obiecte (bobi, carti de
joc, cafea etc).
Descantarea, spiritismul, adica chemarea
ajutorului diavolilor in camere obscure sau la
morminte, pentru a pedepsi pe cei ce sunt in viata.
Descantatorii pretind ea cheama sufletele mortilor
iad, pre cum ghicitorii din timpul Proorocului Samuil
(I Regi 21, 3), pentru a afla eele viitoare sau pentru a
se razbuna pe cineva. In zilele noastre se practica
descantecul in randul credincio~ilor, pre cum stingerea
carbunilor, rostirea anumitor cuvinte amestecate cu
rugaciuni pentru eei bolnavi, care pretind ca sunt
"vrajiti" etc.
Ghitia, adica ghicirea sau vrajitoria prin lueruri
sfinte, pre cum ghicirea prin Psaltire, numita astazi
"dcschiderea pravilei"; ghicirea cu obiectele bisericii,
cum ar fi resturi de ve~minte clericale, cheia bisericii,
cenu~a din cadelnita, scrierea unor nume pe toaca, pc
clopote, pe ziduri de biserica, sau introducerea lor in
eandele etc. Fcrmecatoria, adiea vr~jirea unor tineri
spre a se easatori unii eu al!ii sau a se desparti, prin
invoearea ajutorului diavolese, numita popular "ursita".
Ghieirea prin maruntaiele animalelor, numita
"iconoscopia". In acest fel de vr~jitorie intra ~i visurile,
zodiile, ceasurile bune ~i rele, ghicirea prin membrele
trupului, numita ~i prevestire (tiuitul urechilor,
zbaterea oehiului, mancarimea palmelor). Baierele
prin care se in~clegc purtarea la mana sall la piept a
unor semne satanice, ate, chei, obiecte (amulete) sau
 ~.
132 NE VORBESTE
buditi de stoIa vopsite sprc paZlrca de boli, de
primejdii ~i de pagube, dupa ce mai lntai s-a invocat
asupra lor puterea diavolului. Chematorii de demoni
(clindonii) sunt cei ce ghicesc cele viitoare prin
chemarea diavolilor. intre ace~tia se numara cei ce fac
focuri lnaintea caselor ~i sar prin foc, ghicitorii din
pantece precum ~i cei ce ghicesc 'in maruntaiele
animalelor sau iau mana vitelor, vrajitorie ce se
practica In zilele noastre.
Astrologia estc 0 vrajitorie practicata din cele
mai vechi timpuri pana astazi. Prin astrologie se
Intelege ghicirea celor viitoare prin mi~carile stelelor,
planetelor, vanturilor, norilor ~i ale celorlalte feno­
mene ale universului. Astrologii pretind ca fiecare om
are 0 stea proprie.
lata cateva din cele mai obi~nuite feluri de
vraj itorii, unele aproape uitate, aItele practicate ~i 'in
zilele noastre, pe care Ie combatcm ~i dc care trcbuie
sa fugim, fiind iscodiri diavole~ti care amagesc ~i
tn~ala pe multi cre~tini spre a lor pierzare.
139. Poate, intr-adevar, sa ajute diavolul pe
oameni prin vraji, mai mult dedit ne ajuta puterea
~i harullui Dumnezeu'!
Sa se ~tie ca diavolii nu au nici 0 putere de a
vindeca pe cineva, de a descoperi pagube sau pc
rauIacatori. Ei nu pot niciodata sa faca minuni
adevarate, ci numai cu naluciri mincinoase in~ata pe
cei necredincio~i ~i slabi tn credinta. Acest adevar ni-l
arata dumnezc;iescul parinte loan Gura de Aur, zicand:
PARINTELE CLEOPA 133
"Nu vezi cum diavolii n-au putut sa vindece nici chiar
pe vrajitorii ~i fermecatorii care Ie slujeau lor, de
be~icile ~i de bubele date de Moise in Egipt, ~i pc tine
oare au sa te vindece? (Ie~. 9, 11). Si daca dracii nu se
milostivesc de sufletul tau, cum se vor lntrista pentru
durerea trupului tau? Daca dracii se silesc sa te
izgoneasca pe tine din lmparatia lui Dumnezeu, cum
te vor izbavi pc tine de boli? Rasuri sunt acestea ~i
basme. Deci nu te amagi, cre~tine, ca niciodata lupul
nu se poate face oaie, nici diavolul nu se face candva
doctor. Ca mai lesne poate focul sa lnghete ~i zapada
sa lncalzeasca, decat diavolul sa te vindece pe tine cu
adevarat" (fmpiirtire de grau, Buzau, 1833, pag. 324).
Deci, noi cand ne imbolnavim, sau avem
necazuri, sau suntem nedreptatiti, sau avem pagube,
sau feciori de casatorit, sau alte greutati in familie, sa
nu mai alergam la ajutorul diavolului ~i al slugilor
care sunt vrajitorii ~i ghicitorii, ci la biserica sa
alergam ~i la preoti, la rugaciune ~i la post, ~i indata
ne va ajuta Bunul nostru Tata, Care ne-a zidit, caci are
mila de noi.
140. Care sunt urmarile pacatului vrajitoriei?
Cei ce fac vraji ~i cei ce alearga la vrajitori fac
un mare pacat impotriva Duhului SIant, caci lasa pe
Dumnezeu ~i cer ajutorul diavolilor. Se leap ada de
slujitorii lui Hristos, adica de sfintitii preoti, ~i se duc
la slujitorii satanei. Adica lasa apa cea vie, preotul ~i
harul mantuirii din Biserica ~i, pentru interesele lor
patima~e ~i omene~ti, cer ajutorul vrajma~ilor lui
134 NE VORBESTE CLEOPA 135

Hristos, adidi al vrajitorilor ~i vrajitoarelor. Se iar daca mor in acest pacat, niei nu se
leapada de adevar ~i primcse in loe minciuna, caci ingroapa cu preot; ei, asemenea celor pagani ~i lepa­
toate euvintele vrajitorilor sunt minciuna ~i amagire de credinta, spre ve~nica lor osanda in muncile
diavoleasea. iadului. [ata urmarile grozave ale vrajitoriei.
Un paeat a~a de mare impotriva Duhului Siant 141. Ce canon randuiesc Sfintii Parinti
nu se iarta eclor vinovati nici in veacul de acum, nici vrajitorilor ~i celor ce alearga la vraji'?
in cel ce va sa vina, dupa cum spune Hristos, de nu se
Cel mai aspru pedepsqte pe vrajitori Stantul
vor poeai toata viata. Pentru un astfel de pacat Yin
Vasile eel Mare. lata ce spune elin canonul 72: "eel
asupra celor vinovati, care alearga la vraji, tot felul de
ce se da pe sine vrajitorilor, sau unora ca acestora, se
rauta!i ~i primejdii. Mai intai, mustrarea con~tiintei ea
va eanonisi cu canonul uciga~ilor". (Stantul Vasile
au lasat pe Dumnezeu ~i au ccrut ajutor vrajma~ului
Stantul Grigore de Nyssa, 3; Laodiceea, 36).
lui Dumnezeu.
pc vrajitori in dindul uciga~i1or de oameni ~i a
Apoi, este oprirea pe mai multi ani de la Stanta
lepadati de Dumnezeu, adica Ii opre~te de ce1e
Imparta~anie, de la 7 pana la 15 ~i chiar 20 de ani.
de la lOla 20 de ani. in canonul 65, acela~i Stant
Apoi, cei ce cred ~i alearga la vraji, alunga din mima
Vasile eel Marc zice: "Cel ce spune vrajitoril
lor darul lui Dumnczeu ~i aduc in casa ~i in inima lor
(dcscanta) se va canonisi cu timplli uciga~ului, adica
duhul diavolului. Apoi, cei ce fae vrajl ~i cred
20 de ani, aplidindll-i-sc astfel, dupa cum se vade~tc
ajutorul lor, se leapada de Hristos ~i se unesc eu
singur la fiecare pacat". Iar Pravila Mare de la Govora
diavolul. Apoi, eei ce fae vraji ~i alearga la aeestea nu
(1648) zice: "Femcia cc va fermcca pc straini ~i pc
se cade a se mai numi cre~tini, ci apostati. ApOl, eei
ai sai (sc opre~te de cele sfinte) ani 9 ~i metani i 500
vinovati de acest greu pacat sllnt pedepsiti de
pc zi" (p. 115).
Dumnezeu eu boJi grele ~i lara leae, ell suferinta In
lar canonul 61 al Sinodului al VI-lea Ecumenic
eu pagube ~i neintelegere, ell saracie ~i
opre~te de Stanta impart~anie pc cei ce merg la
moarte cumplita. Si daca nu se spovedesc la preot ~i
ghicitori, Ja carti de joc ~i altele asemcnea, spre a
pacatul acesta cu lacrimi toata viata, nu se
cele viitoare, timp de ~ase ani de zile. lar "daca vor
pot mantui.
starui in acestea ~i nu se vor feri de aceste me~te~uguri
Vrajitorii ~i cei ce cred ~i alearga la ajutorul
pierzatoarc ~i pagane~ti, hotaram sa se lepede cu totul
diavolului, dadi nu se parasesc de aceasta ~i nu se
de la Biserica, precum ~i Sfintclc Canoane invata...".
pocaiese, "se leapada eu totul din Biseriea", adiea se
Siantul loan Postitorul scurteaza canonul vrajitorilor
despart de Hristos ~i se dau de bunavoie in mainile
 ...
136 NE VORBESTE
~i al eelor ee alearga la vraji, numai la 3 ani oprire de
eele sfinte, dadi se marturisese de paeat, daea n
parasese definitiv ~i daea tin post zilnie pana la orele 3
dupa masa ~i fae eate 250 de metanii pe zi.
Dar ~i Smnta Seriptura arata cat de greu
pedepse~te Durnnezeu pe eei ee alergau Ia vrajitori, ea
auzi ee zice: Pe fermeditori nu-i llisa;i sii triiiascii
(Ie~. 22, 18). Si iara~i ziee: Si biirbatul sau femeia.
oricare dintre ei se vor face descantiitori sau vriijitori,
cu moarte sii se omoare; pe amandoi cu pietre sii-i
ucideli cii vinova;i sunt (Lev. 29, 27). Si iara~i:
Sujletul care se va duce la descantiitori sau la
vriijitori, ca sii curveascii in urma lor, Eu vat intoarce
fata Mea impotriva sujletului aceluia #-1 voi pierde
din poporullui (Lev. 20, 6).
Vedem di pe tmparatu1 Manase I-a pedepsit
Dumnezeu eu robie amara ~i grea in Babilon, ea
trecea pe fiii lui prin foc ~i focea descantece ~i felurite
vriiji ~i a fiicut griiitori din pantece ~i vriijitori ~i a
inmultit a face riiu ina intea Domnului, ca sii-l inliiture
pe el de la impiiriilie (II Paral. 33, 6). Pc imparatul
Saul I-a pedepsit Durnnezeu eu pierderea imparatiei ~i
cu moarte de oeara, pcntru ea a lasat pe Durnnezeu ~i a
chemat femeie graitoare din panteee, unnand ghiei­
turilor ei (I Regi 28, 7). lar pc imparatul Ohozia s-a
ml'miat Durnnezeu foarte tare, ca a trimis sa Intrebe pc
vrajitoarea din Ecron.
142. Spuneti-ne mai pc larg despre picatul
ghicirii cu dirti sfinte, sau cum se nume~te
PARINTELE CLEOPA 137
"deschiderea pravilei", care se obi~nuie~te astazi
intre credincio~i.
Vrajirea cu lueruri ~i eu carti sfinte este al
patrulea fel de vrajitorie ~i se cheama "ghitia". Aee~ti
vrajitori amesteea vrajile lor eu rugaeiuni, eu psalmi ~i
eu alte euvinte sfinte, adresate catre Maiea Dornnului
~i eatre sfinti, ea sa poata In~ela mai u~or pc eei slabi
In credinta. Acest fel de vraji 11 obi~nuiese mai ales
femeile eele rele, batranele ~i tiganeile, pentru a amagi
pe cei slabi la minte.
lata ce ziee despre aeestea Smntul loan Gura de
Aur: "Tu ziei ca batrana aeeea este cre~tina ~i omul
aeela este ghieitor ere~tin ~i eand descanta sau deschid
eartea, nu zic, nici nu scriu alt nume, decat numele lui
Hristos, al Naseatoarei de Durnnezeu ~i al sfintilor;
deci ee rau fac ei? La aeeasta 'iti raspund ca pentru
aceasta se cuvine mai cu scama sa ura~ti pc femeia cea
rea ~i pe acel rau fermecator ~i ghicitor (din carti),
fiindea folosesc spre ocara ~i necinste numele lui
Durnnezeu.
Cre~tini fiind, lucreaza ca paganii. Pentru ea ~i
diavolii, cu toate ca numesc numele lui Dumnezeu,
Insa tot diavoli sunt. Unii, voind a se indrepta, zic ca
estc cre~tina femeia care a descantat ~i nimic alta nu
zice, rara numai numele lui Durnnezeu. Eu pentru
aceea mai vartos 0 urasc ~i rna tntorc de la ea, ca
intrebuinteaza numele lui Dumnezeu spre ocara.
Numindu-se pe dansa cre~tina, se arata pe sine ca
lucreaza cele ale paganilor" (Hristoitia, op. cit., p.
305-320).
138 NE VORBESTE
eei ce ghicesc prin deschiderea Psaltirii ~i a
altor dirti sfinte, se opresc de Imparta~anie pana la
~apte ani, pentru ca Psaltirea este 0 carte sffinta cu
multe proorocii In ea, insuflata de Duhul Sffint ~i este
pentru rugaciune, iar nu pentru ghicit ~i ca~tigat bani
spre osanda. Acela~i pacat fac ~i unii preoti care
"deschid cartea", cum se spune in pop or, ~i cad sub
grea osanda, atat ei, dit ~i cei care cer sa Ie deschida
Sffinta Evanghelie.
143. Pentru ce au dizut cre~tinii in vrajitorie?
Pentru ca a slabit In ei credinta ~i frica de
Dumnezeu; pentru ca nu se roaga lndeajuns cre~tinii
de astazi, ca sa-~i implincasca cererile lor prin
rugaciune, iar nu pnn ghicire; pentru ca nu citesc
Sfanta Scriptura sa vada ce osanda ajunge pe vrajitori
~i pentru ca nu merg regulat la biserica, nu se
spovedesc in ce1e patru posturi ~i nu cer la nevoic
sfatul ~i rugaciunile preotului. Mai a\earga
cre~tini la ghicit pentru ca au uitat ragaduinte1e pe care
Ie-au dat lui Hristos la S:rantul Botez, cand au spus:
"Ma lepad de satana, ~i de toate lucrurile lui, ~i de
toata slujirea lui ...". De asemenea, mai alearga
cre~tinii la ajutorul diavolului cand nu Ii se Impline~te
ccrerea lor la Biserica sau pentru ca uita de moarte ~i
de ziua judecatii lui Hristos.
De aceea, Sfintii Parinti ne indeamna sa alergam
numai la Dumnezeu, numai la Biserica ~i la preoti, iar
nu la diavoli ~i la slugile lor. Iar Sffintul Joan Gura de
Aur ne sfatuie~te, zidl.nd: "Va rog, fiti curati de
PA~RJNTELE CLEOPA 139
aceasta in~elaciune... ~i cand voie~ti a calea pragul
casei tale, sa zici mai intai acest cuvant: «Ma lepad de
tine, satana, ~i de cinstirea ta, ~i de slujirea ta ~i ma
unesc cu tine, Hristoase!» Fara cugetarea aceasta
niciodata sa nu ie~i din casa. Aceasta sa-ti fie toiag,
aceasta arma, aceasta cetate de aparare, ~i Impreuna eu
aeeste euvinte ra ~i semnul erueii pe fruntea tao Ca a~a,
de te vei intrarma pretutindeni, nu numai om, ci chiar
diavolul de te va 1ntalni, nu va putea sa te vatame pe
(Hristoitia, p. 316-317).
144. Cum pot cre~tinii sa se izbaveasdi de
vrajitorii ~i de tot felul de farmece izvodite de
diavolul?
Cel ee crede cu tarie In Dumnczeu, cel ee se
roaga nelncetat lui Dumnezeu ~i alearga regulat la
Stanta Biserica, nu va cere nieiodata ajutorul
diavolului ~i al vrajitorilor, care sunt vdljma~ii lui
Dumnezeu.
Deci, cei ce au credinta tare in Dumnezeu, sa-I
ceara nelncetat ajutorul. Iar cei slabi in crediI*i, care
au cerut vreodata ajutorul vrajitorilor, daca vor sa se
mfmtuiasca, mai intai sa se spovedeasca de acest paeat
~i sa ceara canon. Apoi, nu mai ape1eze la ajutorul
satanei, In orice nevoie ar fi, ci numai la Dumnezeu sa
alerge. Apoi sa se roage cat mai mult cu rugaciuni ~i
lacrimi din inima (Deut. 4, 29; Ps. 118, 58; ler. 29, 13)
~i a~a cu rabdare ~i cu credinta se vor izbavi de vraji ~i
vor primi darul Duhului stant.
140 NE VORBESTE
145. Ce sunt visuriJe ~i vedeniile, care este
deosebirea intre ele ~i de cate feluri sunt?
Va raspund cu cuvintele Srantului loan Scararul,
care zice: "Visul este mi~carea min!ii in vremea
nemi~dirii trupului. lar nalucirea (vedenia falsa) este
amagirea ochilor, cand doarme cugetarea. Nalucirea
este ie~irea mintii cfmd trupul vegheaza. Nalucirea
este 0 vedere a ceva Tara ipostas (nereal)" (Filocalia
vol. IX, Cuv. 3). lata dar ce sunt visele ~i vedeniile.
Ele sunt de doua feluri: vise ~i vedenii bune ~i rele. lar
deosebirea dintre ele este aceasta:
Visele ~i vedeniile bune sunt de la Durnnezeu,
prin care se descopera voia Lui cea mare, numai la cei
ce sunt cu totul desavar~iti ~i stinti ~i care fac
poruncile Lui, precum a fost dreptul losif, caruia i s-a
aditat Arhanghelul Gavriilln vis, poruncindu-i sa fuga
cu Pruncul Iisus ~i cu Fecioara Maria in Egipt. Visele
bune vin de la ingeri ~i ne amintesc de moarte ~i de
osanda, iar dupa ce ne de~teptam, ne indeamna la
rugaciune ~i la pocainta. Dimpotriva, visele ~i
nalucirile rele sunt de la diavoli, preTacuti in ingeri de
lumina sau in stinti, care ne amagesc in somn ca
sun tern buni ~i vrednici de rai; iar dupa ce ne
de~teptam "ne scufunda in mandrie ~i in bucurie"
(Filocalia vol. IX, Cuv. 3).
146. Este pacat sa creada cre~tinii in vise
vedenii'?
Spune Stantul loan Scararul ca "cel ce crede
vise este asemenea celui ce alearga dupa umbra sa
PiRINTELE CLEOPA 141
incearca s-o prinda". Tot el spune ca "diavolii slavei
de~arte sunt in visuri prooroci. Ei inchipuiesc, ca ni~te
vicleni, cele viitoare ~i ni Ie vestesc mai dinainte. lar
daca se tmplinesc vedeniile ne minunam ~i ne
mandrim cu gandul, ca ~i cum am avea darul inainte­
vederii (proorociei). Cei ce ascuita de diavolul, ace~tia
s-au Tacut adeseori prooroci mincino~i". Si mai
departe zice: "Oiavolii nu ~tiu nimic din cele viitoare,
dintr-o cuno~tin!a de mai inainte, caci ~j doctorii pot
sa prevada (vazand gravitatea bolii) ~i sa ne spuna
moartea de mai Inainte". Apoi incheie, zidind: "Cand
incepem sa credem in visele diavolilor, ei i~i bat joe
de noi, ehiar ~i cand suntem treji. Cel ee erede
visurilor ~i nalueirilor din somn este eu totul neeercat.
lar cel ee nu crede niei unora este tilosof' (Filocalia,
vol. IX, Cuv. 3).
Deci este paeat sa credern in visuri ~i in vedenii,
ca prin aeestea ne amagesc foarte u~or diavolii ~i ne
arunea in paeatul eel cumplit al mandriei ~i al slavei
de~arte, eand omul se increde in sine mai mult decat in
euvantul lui Dumnezeu. Cu acest me~te~ug ispititor,
diavolul a amagit pe multi cre~tini ~i calugari,
aruncandu-i apoi in prapastia pierzarii. lar daca cineva
are totu~i IndoiaUi de visul sau vedenia sa, sa se
spovedeasca la duhovnie ~i sa-i ceara sfatullui, ca prin
~i
duhovnic graie~te Dumnezeu.
147. Din cate pricini se in~eala oamenii de
~i vedenii ~i de visuri de~arte'?
II
 -.­
142 NE VORBESTE
Din ~aptc pricini se in~ala crc~tinii de vedenii ~i
visuri, ca ~i cum ar fi de la Dumnczeu, ~i anume: din
mandric; din slava dc~arta, care este prima fiica a
mandriei; din cauza mintii slabe ~i neiscusitc a
crqtinijor; din cauza ravnei nesocotite a unor cre~tini, CUPRINS
care se roaga ~i postesc mult ca sa aiba vedenii, de
eare spune Stantul Isaac SiruI: "Cu marc boala bole~te
eel ec are r3.vna cca rea" (Filocalia, voL X, Cuv. 58).
A cineca pricina a amagirii prin vedenii ~i visuri este
CUV{lnt inainte,
ncascultarca de duhovnici ~i indaratnicia unor
eredincio~i, mai ales a eelor mandri, din care cauza dc Arhimandrit Ioanichie Balan ......... 5
u~or sunt vana!i de diavolul. A ~asea prieina vine din
Desprc crcatic, eadcrea omului, rai ~i iad ............. 7
eauza vletll de sine ascunse a unora ~i din
ncmarturisirea curata a gandurilor la duhovnie. lar Dcsprc crcdinta, nadejde, dragostc ~i har ........... 29
ultima pricina prin care sc in~ala crc~tinii cu visuri ~i
Dcspre rugaciunc ~i Sfanta Liturghie ................. 55
vedenii mincinoase este necuno~tinta de sine ~i lipsa
de eitire a Sfintei Scripturi ~i a Sfintilor Parmti. Desprc pacat, Spovedanie, Sfanta Imparta~anic .. 81
Despre acestca spune ~i inteleptul Sirah, zicand:
Desprc suferinta, ispite ~i vrajitorie.................. 117
"Visurile cele relc sunt de~ertaciune, ca vrajile ~i
deseantecele, ~i pc multi visurile i-au in~elat ~i au
eazut toti eei ce au nadajduit intr-insele" (Sirah 34,
1-7). Cel ce erede 1csne in visuri ~i in vedenii, rara
multa cercetare ~i sfat, sa se canoniseasca la fel cu cel
ce merg Ia vraji ~i deseantece, adica pana la ~apte ani
sa se oprcasca de la Sffinta Imparta~anie.