I

\

~ . . )

\ \

VIATA LAuNTRICA

I ,

,

Coperta: Mona Curci

Redactor: Corina Gageanu

Traducere din limba rusa dupa originalul:

Sviatiteli Feafan Zatvornic, "Vnutrenniaia jizni. Izbrannie poucenia «, Sescricestvo vo imia Prepodobnomuceniti Velikoi Kneaghini Elizaveti, Moscova

ISBN: 973-98947-9-8

SFANruL TEOFAN zAvoRATUL

VIATA LAUNTRICA

Traducere din limba rusa si note de ELENA DULGHERU

Tiparita cu binecuvantarea

Prea SfinpnUui Parinte Galaction, Episcopul Alexandriei ~i Teleormanului

Bucuresri, 2000

"

cuv ANT lNAINTE

Spiritualitatea siava's-a}vit din traditiile Parintilor vechi si din curentele bizantine. Incepand din secolul al XVII-lea, aceasta a suferit si influenta Occidentului. De-a lungul veacurilor, traditiile s-au amestecat si adaptat exigentelor mentalit<i\ilor poporului. • .'

. Sursele celemei -veehi ale spiritualitatii slave sunt numeroasele 'biografii de sfinti, adesea ramase In manuscris. Monahismul devine populariacepdnd cu secolul al XI-lea. Istoriile exemplare ale primilor asceti din Kiev au fosrin curind reunite in Patericul de la Lasr« Pecerska. Mai tarziu au aparut si Regulile mona/-Jale, mai cu searna cele ale sfintilor Nil Sorsky (t 1508) ~i IosifVolokolamsky (t 1515).

Monahii sunt cei care au dat spiritualitatii slave cei mai buni scriitori ai sai: Sf'antul Dimitrie al Rostovului (t 1709), Sfmtul Tihon din Zadonsk (t 1783), Sfantul Paisie Velicikovsky (t 1794), Sfintul Teofan Zivoratul(t 1894). Preruirea acestora s-a intins in tot Rasaritul crestin. De aceasta pretuire s-au bucurat in mod special scrierile Sfintului Teofan Zavoratul. Aceasta ~i pentru ca "zavoratu1" rezuma invatatura traditionala, precizand ca: ,,Esenta vietii in Iisus Hristos, a vietii duhovnicesti, consta in transformarea sufletului si a trupului si in introducerea lor in sfera Duhului, adici lnduhovnicirea sau spiritualizarea sufletu1ui si a trupului iScrisori despre viara duhovniceascd, Moscova, 1903, p. 247).

Viata spirituala are insa 0 influenta determinants asupra relatiei noastre cu aproapele, precum si asupra raporturilor noastre cu natura irationala, cu intregul cosmos. Omul asezat

5

in lumca vazuta Isi realizeaza scopul duhovnicesc prin .spirirualizarea cosmica".

in cons~cinta, putem "admite ca scopul ultim aI evolutiei

lumii este spirimalizarea ei; la crearurile rationale aceasta se manifests prin ordinea morala, iar la celelaltc printr-o alta ordine oarccare", spune Sfanml Teofan (Serisori eatre diverse penoane, Moscova, 1892, p. 376).

Acest prc;>gres spiritual este lent, dar el corespunde struc-

turii "naturale" a flecaruia: "Omul ascuns in inima" (11 Cor. 4, 16; dupa explicatia Sfanmlui Teofan este Duhul), se naste si creste, E simtit, Dezvoltarea sa se face cu acele~i elemente care 11 constituic inca de la na~tere (Pisma k Raznym Likam,

86,160, p. 464).

Spre 0 astfel de crestere in viata duhovniceasca cheama ~i

continutul cartii de fata. Astazi, mai mult ca oricand, deoarece "lumina cea adevarata" este 0 "teologie a experientei". Teologul ~i savantul rus, parintele Pavel Florenski scrie: "Se spune ca acum, in strainatatc inotul se invata la aparate stand pe pamant. ~a poti deveni catolic sau protestant dupa carti, £ira sa fi venit in vreun fel in contact cu viata, in cabinet. Dar pentru a deveni ortodox, trebuie sa te cufunzi de indata in tnsusi elementul Ortodoxiei, rrebuie sa incepi sa traie~ti ortodox _ alta cale nu exista" (Stdlpul ii temelia adevarului, p. 8).

In faptul ca numai pc calea experientci se poate Intelege ce este Ortodoxia se vede ~i speciflcul acesteia fata de celelalte confesiuni. Aceasta pentrU ca "experienta religioasa vie este unicul mod legitim de cunoastere a dogmelor" (Ibidem, P: 3).

in cresterea duhovniceasca, Sfantul Teofan, cum era ~i firesc, tncepe cu na~terea (botezul) dnd "sentimenml dependentei de Dumnezeu renaste din pocainta, cuvantullumineaza con~tiinta, harul intiirqte libertatea, credinta in Domnul ... mijloceste comunicarea cu Dumnezeu. Astfel renasc toate stihiile, fiecare cu leacul ei timaduitor", obtinandu-se "omul inimii de raina", traind cu adevarat ortodox.

"Calea mantuirii, spune Sfanml Teofan, consta in a cinsti

cu sfintenie ~i a umbla neclintiti in toate invatamrile, legillirile ~i randuielile Sfintei Biserici rara sa ascultam nici un fel de cugetari desarte ale noii ftlosofii care se straduie~te sa darame totul rad. sa construiasd nimic", adica filosofia atee.

b~ncret, crestinul ce strabate "calea cea buna a manruirii" tre ute:

1. S~ sc prede~ unui conducator,

2. Sa se inconjoare cu reguli pentru implini ...•

a fiecarui lucru. rea cuvuncioasa

Pe !·c~/~gupr~~a~!t pelin~trud nufievo~te ~i necazuri, caci a pornit

4. ~l P a e s ennte.

". Si, pen~ru.a le suporta cu bine pe toate sa aiba duhul a~ato~ sau sa alba ravna fierbinte spre man~r· I

bmeplacea lui Dumnezeu. e ~l spre a-

Parcursul caii mantuirii se identified .

Purta C .. " sn ' prln urmare cu

" . rea rucn. fmrul Teofan invata ziditor d 't /1 . sunt aceste cruci" e ca C Ie un

"El. spuI1:~: ,,Pri~le sunt crucile exterioare alcatuite din

surennte ~l necazuri . , I d· '

"' x , ~l, 10 g~nera, mtr-o nefericita soarta

~~~te:.cai a doua cate.go~e '? reprezinta crucile interioare

. . e in u.pta cu patimile ~l cu poftele pentru a ca ti ~

v!r;rtl~e; )a treUl categorie 0 reprezinta cruche harice (de ~ d~ ~DI e ar ~are sunt primite prin total a predare in voia lui umnezeu.

Sf~~:ta~S~ ~~v~io~:l caii mantuirii este insernnat de

" e J oane, toate de 0 maxima impor

gnta spre a nu ra~iici, spunand ca: "Prima hotarare a lui

umnezeu cu referire la om este ca sa se afle 'In . .

El tar ac " . urure vie cu

cu'inima e:stt urure se arata cand ~ineva traieste cu mintea ~i

toate celelalte" umnezeu ... Acest smgur lucru le cuprinde pe

drestn cel" de-al'~aselea capitol al dirtii de fata Snantul.., c:

a eaza tutur ". il ' "l~ reoran

. . or traitor or m Hristos 0 seama de invata .

duhovnicesti pentru viata Iauntrica R ." . !. tun 'f; b . VI . . \ . osnte catre cresnnn din

am ov ~1 adimir rntre anii 1859-1866

d d ' . acestea se

ove esc in tlmp cuvinte de duh si viata" adi ! .

Cd A • • '? y t, ca vqruce

cu aces~~~it~~~:~~e viata duhd°:,niceas~a in confor~itate

d .t ~qce cu a evarat 0 vlata dupa Dumne-

~u, . eoarec~. ,,~Cl Soarele dreptatii lncepe sa straluc a . m ~te, adierea iubirii divine ne inclIze te sufl e s~a de vlata datatoare ale harului du ~. ctul, puterile

'" mnezelesc patrund .

lmprospat<:aza toate stihiile suflerului si ale trupul . Dt ne nezeu este izvorul vietii Cel ~ .w. urnun acelasi duh cu Do?· I ~~e p~eda Domn~w este lntr-

mnu ~I a din belsug din acest izvor

7

nesecat, apa vietii, Numai unuia ca acesta ii ~~te proprie viat~ cea adevarata sau numai unul ca acesta traieste. Celorlalti numai li se pare ca traiesc, cu toate ca ei descopera 0 viata

frematatoare si apareat felurita", . .

Asadar, iata careva motive pentru care, cu bucurie, binecuvantam aceasta aparitie editorial a care tntregeste pretuirea Sflntului Teofan, indreptatindu-nc sa-i consideram Invatatura ca 0 piatra pretioasa in cununa spiritualitatii ortodoxe.

Purcedem la aceasta cu Incredintarea ~i dorinta exprimata de insusi Sf'antul Teofan In rugaciunea cu care Incheie sfintele sale Inva~aturi din cartea de fata: "Doamne ! Trimite lumina Ta ~i adevarul Tau, ca sa putem alege elar caile vietii ~i ale mortii, binele ~i In~elaciunea, focul ~i apa si, inteleptindu-ne lntru msnruire, robindu-ne cu hotarare dreptatii, sa ne eliberam de pacat; ca sa nu stapaneasci picatulin muritorul nostru trup ~i sa nu dam ascultare pofte1or lui. Amio".

Cu arhieresti binecuvantari, GAlACTION, Episcopul Alexandriei si Teleormanului

17 ianuarie 2000,

La praznicuL Sfontului Antonie eel Mare

DovA CUVINTE DESPRE SFANTA TAINA A BOTEZULUI

I

. S~antul Apostol Pavel compara puterea nelumeasca a sfintel tame a botezu1ui cu moartea ~i invierea Domnului. Cufundindu-ne In cristelnita, noi rnurim, iar iesind afara din ea Invicm - spune Sf'antul. Murim in cristelnita pentru viata trupeasci ~i pacatoasa ~i inviem pentru viata in duh, sf'anta, placuta lw Dumnczeu. ,,Au nu jtifi eli toti eati in Hristos ne-am IIotezat, mem moart~a Lui ne-am bote~t ? Deci ne-am ingropat Cf# El, In moarte, pnn botez, pentru ce, precum Hristos a inPiat ." morti, prin slava 1a.tti.lui, Rja sa umbltim P noi ,nem tnnoirea I'iIFiij ( .. ) ~ ~ celv~chi a fo:t riistignit tmpreunti cu EI, "' ,. II '''''''"IU~ trHpul PlUatulu" penem a nu mai fi rob; ai ,.._1It (Rom. 6, 3-4,6)*.

PUnta noastri devine Ja fel de himinoasa ca ~ Domnul eel inviat, cl:OO se lnnoieste in baia de-a pururi-petrecerii cu haru1 Sfantulw Duh. Dar sa nu credem, fratilor, ca aici ar lucra numai harul, ~i ca ar lucra numai din afara sau mecanic. Nu nicidecu_m. L~crarea lui ~3.ntuit?are se sav~e~te in chip ne: vuut, launtnc. Harul Sfantulul Duh, care ne inraureste la s~~ bote~, ~~etluiqte o.serie de prefaceri launtrice ale inirru~ ~1 ale rniscarilor duhulw nostru si, din aces tea, creeaza in noi un om nou, omul eel tainic at inimii**. De aceea, Stantul

• Cita~clc bibli~c in lim~ romana. sunt prcluatc dupa Biblia B.O.R.

Unde versiunca rusa a cirarului esrc mat apropiata de context, am introdus traducerca libera a acesteia, specificand in subsol vcrsiunea B.O.R .

•• Toate sublinierile din text apartin rraducarorului.

9

Apostol Petru numeste botezul cererea tk har tk la Dumnezeu a con,tiintei, prin care se formeaza un caracter deosebit, intarit moral prin puterea harului. Ce anume se petrece aici si cum trebuie sa fie, va voi lamuri prin cateva ganduri.

Domnul cel multmilostiv, creand omul dupa chipul si asemanarea Sa, i-a ararat astfel ~i telul suprem in comuniunea cea mai launtrica cu El, lngradindu-I prin porunci, care ii sunt cunoscute ~i la indemana.

Dumnezeu a asezat calea spre atingerea acestui scop in irnplinirea sarguincioasa a sfintei Sale voi, pe care a pecetluit-o in curata si neprihanita constiinta a omului; dar nu i-a irnpus o lucrare anume, ci i-a daruit libertatea actiunii dupa propria sa voie, dupa propriul sau plac, pentru ca omul insusi, de bunavoie ~i nesilit de nimeni, sa se indrepte a umbla neclintit dupa stiuta voie a lui Dumnezeu. Si, tot pentru ea omul sa poata sa-si stapaneasca libertatca, In acelasi spirit In care in om sal~luie~te libertatea, a sadit in sufletul'omului frica de Dumnezeu, sau sentimentul dependentei depline de Dumnezeu atottiitorul, atoateproniatorul si atoatefacatorul. Acestea sunt toate stihiile vietii noastre duhovnicesri, asa cum au fost randuite dintru inceput. Unindu-se intr-una singura, ea a eonstituit chipul spiritual eel mai moral, a carui viata sc cladea si se sav~a astfel inclt omul, simtindu-si dependenta depli~ade Dumnezeu, sa se indrepte singur, de bnnavoie, a umbla pe calea sfintei Sale voi, asa cum 0 intelege constiinta, fiind incredintat d astfel va ramane in eomuniunea cea mai launtrica cu Dumnezeu, izvorul vietii, ~i se va ferici inrru E1. Acesta este rostul omului ~i asa ar fi decurs pururea viata lui, dupa cum astfel decurge de-a pururi viata sfintilor ingeri, de nu ar fi fost caderea,

Caderea a dereglat tocmirea launtrica a vietii spiritului.

Omul a cazut de la Dumnezeu ~i eomuniunea nernijlocita cu EI a fost intrerupta; sentimentul dependentei de El a pierit sau s-a vlaguir, si omul i~i pierdu puterea de a-si tine In frau libertatea, care acurn nu mai urmarea voia lui Dumnezeu, mai ales d si constiinta sau incera eu totul sa mai inteleaga voia lui Dumnezeu, sau incepu sa 0 intcleaga gresit. Astfel, stihiile vietii duhului s-au descompus, ~i viata nu a mai fost duhovniceasca.

10

eU to.ate ac~stea, ~atura omului ramase aceeasi, si aceeasi riJnasc .~I mernrea lUI ', De aceea, restaurarea lui nu s-a pumr Inftptw ~tf~l ~ec~t p~m resta~r.area puterilor lui duhovnicqti eelor ~tii-Zldite ~I p~ restabilirea legaturilor.dintru lncepur. ~ocmat ace~ta ~ce Tam~ botezului, dupa 0 pregatire prealabill a omulul pnntr-un ~Ir de prefaceri morale ...

VI YOi ~ce ';ffi ex~ml?lu I.~~tor. Sfantul Apostol Petru propIriduia in zrua Cincizecimii. La sfar~itul predicii, cei ce am cu el exclamara: "Ce avem de Iacut ?". Apostolulle raspunse: "pociip-va", iar intr-alt loc: .jJOcliiti-vli ~i crcdeti In Ewnghelie, Ii sa se boteze ftecare dintre voi In numele lui Iisus Hristos? [ . ._.J,.p ve# primi darul dubulu; Sfont« (Fapt. 2, 38).

Haideti sa vedem despre ce se vorbesre aici. Predica a luminat ~tiinta, constiinra iluminata a reinviat sentimentul dcpendcntei de Dumnezeu sau al fricii de Dumnezeu si iata d iJWna s~~a: »Ce avem de facur ?". Sa ne pocairn, s~ eredem, s:1 prumm harul prin sfantul botez. A te podi toseamna a t~ ho~ sa te lepezi de lucrarile neplacure lui Dumnezeu, sa te mtora spre. Dumnezeu (Fapt. 3, 19) ~i sa-ti restabilesti li~rtatea, ca vietuire dupa voia Sa, asa cum au fost tocmite dintru in.ceput. ~! ce se pocaieste este chiar gata sa fad asa, ~ nu sne cum .sa tnceapa, cand, pe de 0 parte, i~i simte slabiClUQea rnorala, rar pe de alta parte, neimpacarea cu Dumnezcu, ~ care mereu L-a m~a~ ~a ~i neimpacarea cu propria CDIlftiinCi. pc care mereu a injosrt-o. Pentru vindeearea acestor neputinre de capatai, i se da credinta in Domnul Iisus I:Iristos, ca unic mijloe de impacare ~i reunire cu Dumnezeu, ,I harul Duhului, ca reazem de tarie morala. Observati cum ~~, in no~a ~.an~ll:iala harica, toate stihiile ~i puterile de dinaintc. ale vietu spiriruale, slabite si decazure prin cadere, se tnaJ~ din nou la rnenirea si la unitatea lor dintru inceput ! Sennmcntul ~epen~entel ~e Dumnezeu renaste din pocainra, ~van~ lunun~ co~t~ta, harul intareste libertatea, ere?inta 10 DO~~.Iisus Hristos, unicul Ocrotitor divin pe care tI au oamenn, mijlocesre comunicarea cu Dumnezeu ... Astfel rcnasc toate stihiile, fiecare cu leacul ci de-viatii-tamaduitor

Ramane acum ca aces tea sa se uneasca intr-una sa sc adune, ca razele, intr-un singl.lr focar. Este ceea ce se i~tampla in

II

baia botezului, care, in acest sens, este un fel de creuzct baric, unde, din stihiile vietii spirituale dinainte restaurate dupa cum am vazut, prin puterea atoatelucratoare a harului, se faureste noua faptura in Hristos lisus, obtinindu-se omul inimii de tainti. Acesta este sensul in care iesirn Innoiti din baia botezului; simtim ci am gustat din viata cea noua ~i incepern sa petrecem in fericirea harului. Ascultati cc se spune despre eei care s-au schimbat prin predica Stantului Apostol Petru. Se spune ci eei ce au primit cuvantul lui s-au botezat ~i imediat se adauga: si au inceput sa stiiruiasci in invatatura, in irn~ire, in rugaciuni, toti erau impreuna ~i pe toate Ie aveau impreuna, ca ~i cum ar fi avut un singur suflet ~i un singur trup ~i staruiau intr-un cuget in biserica, laudand neintrerupt pe Durnnezeu, tr:iiau in bucurie ~i in simplitatea inimii (Fapt. 2). Imediat ce s-au botezat, au si inceput sa traiasca 0 viata nom. Aceasta viata nom este recunoscuta de toti cei botezati ~i este partea ~i mostenirea lor.

Adunand acum intr-un singur gaud toate tncepururile vietii spirituale in har, corespunzatoare rauduielii ei dintru tnceput, vom vedea cum estefiecare om ce se boteaza, dupa felul sau launtric de a fi. Dupa masura credintei in Domnul lisusHristos, impacandu-se cu sine ~i primind de la El puterea harului, crestinul sesirnteputernic in umblarea neseramut.ata dupa voia lui Dumnezeu, dupa care ravne~te, fiind gata sa indure orice greutati ~i chiar jerrfe, sirntind inca de aiei bucuria vrernelnica a comuniunii cu Dumnezeu ~i pregustand bucuria nepieritoare ee urmeaza sa fie in vesnicie. In aeeasta constii cererea de har a con,tiinfei sau formarea unui caracter in morala crestina, Va spun aceasta ca sa nu uitati ca taria 00- tezului nu consta numai in innoirea harica a puterilor firesti ale duhului, ci ~i in transformarea mOM a caracterului. Dupa randuiala lui Dumnezeu, mai incli se pettece in duhul omului transformarea morala, iar apoi harul, sala~luindu-se tainic in om, pecetluieste trasaturile morale, Inncindu-i astfel intreaga fiinta. In cresnn nu se mai atla doar fiinta sa naturala, ci fiinta si har. Privit din afara, el arata la fel ca ~i necrestinii ... dar, de fapt, in eI se dizolva (>i se combina fiinta cu harul. Arama singura, de cxemplu, scoate un sunet surd; dar amestecata eu ar-

12

ginrul, suna mai curat si mai puternic c _

~xte_ri~r nu tradeaza diferente intre u~a :i ~~:~~I~; ~ectul uata smgura, e:>te. fj~ta noastra; arama amestecata ~u ;~~~ ~ e.ste ac~ea~~ fimta,. preschimbarj; prin harul botezJIui

uan un mar paduret SI un mar de gradina L A_r. . •

idenri • .. . a hllatJ.~are sunt

poat~, I e1_1oce, dar calitatea lor este cu totul diu 't" '] ,

crestinul ~I necrestinul par din afara la fel, dar en~, _ ot asa, nu doar caracterul ci -' ale _ ' ~ , nauntru,

" ' ., .' I parca ~I catuirea Ie sunt difente Toata

tana cresunului sta in interior Cr ... tinii nu sunt A' "

, - • A " "' • -y m stare sa

Slffit~ ei ~~l ac~r:t ~ferent:i ~i aceasta schimbare _ nu n-

~ fa,I~ar fi prejudiciara smerenia, ci Intru recuno~tere~a_ vel '". ~nezeu, Cel ce ii mautuie~te. Nu totul moare in om, pnn eadere. Urme1e frumuse,;i dintru inceput ram- A

cunse in t te ril ," an as-

I' dO~ pure e omului, doar ca s-au imprastiat La fel

ca 0 og m a Sparta I A d A, .' l'

a vietii duhului ,~can se ~mnOl~te aldtuirea launtrica

~... ur, atunci ea redevme asemenea oglinzii A •

are retlecca limpede toate trasaturile . ~_;I ,I lI~tregl, privesre in ea Privi d Anl" I. ~I partue fetei celui ce se nu '. . n" ~ ~untru sau, poate oare crestinul sa botco~oent1zezel· desa,var~rrea care i-a fost diruita ? inainte de

ez,ornu este ca ~I cum ar fi vlagw't in toate "d I I

sale' nu po t ". " rna u are e

. a e mCI sa se ridice nici sa se miste D • 00

este '. , _...... ' upa tez

asemeni umn bolnav vindecar dar 'mca" slabir, A '

aud gl sui E ..' ID care se cine! m a vanghel.lel, aducandu.] aminte d era 0 vreme

mlrtul'is~a, alerga.~1 se bucura, Astfe!, poate oare sa nu fie

Itt in CO~olDta senzatia vigorii .1' a . '. .. t:

lor. ~ti In' .. y vroiciunn torte-

, r·~ crqtmul innoit prin har, in botez ] lata inca

:n emnp . ~ este aldl.tuiti din trei paqi, Cand acestea r:,t ~~~te ~adlOtr-alta, luneta nu arata obieetele asa cum

me, ar can sunt desfacure dupa rndrirne atun .' I vede bi . I uu , CI totu se

two '. dluhne prutllO e e: .. Luneta este modelul triplei noastre alci-

n. s et si trup D - Xd dub

tul ,.' . ,upa ca ere, ul s-a supus sufle-

UI, rar acestea doua tr I" A

stramb rela .... 1 d' 'I ~p~ ur, ~I omul a mcepur sa vada

,u e mrre e e Sl sa se poarre stram' b D -

n".te • h duhul A • , upa noua

-< re 10 ar; ,este lOaltat la rangul sau ~i tine sutletul i

s?pun~rea sa, ~I,'pr~ acesta, si trupul, .. Atunci omul rirnest~

~lnegd~I~~peceda di~~I~lte stabilita ~ paqilor fiintei sal~, i~i in-

,~ e retatn e cu cerul ~I cu pam A tul ' "

demnitat' I Oil' an ~I se poarta cu

. e In re an e cu aces tea, Poate oar al _

tuire sa se ascunda de .hii , .. ., e ,? ascmenea ca-

oc I rruntn ~I at consmnrei ? !

13

Vedeti acum care este puterea sfanrului botez ~i vedeti di nu se pot ascunde de noi lucrarile mantuitoare ale botezului ? ! Arum va JOg sa patrundeti in sufleru1 dumneavoastra ~i sa hotarati singuri: se afla oare acolo, sau nu, ceea ce ii este dat de la sfmtul botez ? Dad da, atunci sa-I multumim Domnului, lara sa ne inaItam cu mintea, intruclt toate sunt de la El; daci nu, sa ne invinovatim ~i sa ne mustram ~i 'sa ne grabim sa schimbam aceasta stare prin taina pocaintei, prin care padto~ii se boteaza din nou, nu in baie, ci in lacrimi, cu toate col viata noua pe care 0 primesc este la fel cu cea primita in cristelnita. Amin.

II

Aminriti-va de discutia mea precedenta, Ati vazut acolo ca, iesind din baia botezului, omul credincios trebuie sa ravneasca la un singur lucru: sa-I fie bineplacut lui Dumnezeu, fiind gata sa jertfeasd totul pentru aceasta. Aceasta infiacarare a ravnei dupa Dumnezeu, plina de dragoste ~i de jertfelnicie, reprezinta 0 caracteristici atat de inevitabila a vietii crestine, incat cine 0 are, accla traieste, iar cine nu, acda sau e mort, sau a amortit ~i doarme. Aceasta este samanta vietii si constituie, totodata, forta vietii. Ea este.fructul un;,;i hamlui cu libertatea. Omul se preda pe sine in tntregime dlauzirii lui Durnnezeu; harul pogorat ll cuprinde, il umple, se combina cu el, si din acest sacru tezaur al vietii iese omul reinnoirii (I Ptr. 2,9), nivnitor al faptelor bune (Tit 2,14), ales sa fie sfant ~i fara prihana inaintea lui Dumnezeu, in iubire (Ef. 1,4),

Cand se boteaza adultii.arunci ei devin astfel imediat dupa botez, caci ei vin preganti, avand pregatite toate starile inimii trebuitoare unirii cu harul. Referitor la cei care sc boteaza de rnici, iconornia dumnezeiasca a rnantuirii noastre a binevoit sa se stabileasca 0 astfel de randuiala, incit tot ce depinde de harul divin, in privinta punerii in noi a incepurului vietii cres. tine, sa ni se dea imediat, ~i lnnoirea se face ,prin har; iar ceea ce depinde de libertatea noastra este amanat pana crestem in varsti, pana la prima spovedanie si impartasanie, cand omul se of era constient ~i de bunavoie harului - si atunci tnnoirea petrecuta mai inainte parca independent de vointa noastra,

14

!lumai prin ~ar, este. asi.rnil~ta.persollal ~i incepe sa se infaptuWei adt pnn 00, cat ~l pnn libertate. Atunci si acesta devine prio harul durnnezeiesc, un puternic ravnitor in a-I bi: ncp~cea Donmului, plin de jertfelnicie si renuntare la sine.

, Este ~te cunoscut ca, p:1na la acel moment, amt de hoW&tor ~ YJa~ aproape totul depinde de parinti ~i de nasii de botcz. tar mat pc urma atat de ei, cat ~i de libertatea noasuti In continuarc, depinde ~i de variarele Imprejurari ale vierii In care este aruncat fiecare de catre neprevazuta combinare a InfAmpl1rilor vietii, Din actiunea tuturor acestor influente asupra constiintei si a libertatii noastre ~i din modul cum ne fol~im de ele, rezulti cl pentru unii totul este lumina, pentru a1tll totul este lntuneric, iar pentru altii, nici lumina nici Intuneric ... Vl'QU d, SpWl ca unii, dupa 0 copilarie ~i 0' adoIcacenCl ~tI, aj~i la co~tiinta de sine, ajung sa iubeud aqarusmul cu dragoste fierbinte si ravnesc neclintiti Ia .aceata, rididndu-sc din putere in putere si s:1rguindu-se s~ ating1, la ~ ~tei, implinirea in Hristos; altii se rup repede de Hristos, pierzandu-se pe calea patimilor, in robia duhului lumii ~i a regelui lumii acesteia, si traiesc in uitare de Dumnezcu ~i in obiceiuri potrivnice lui Dumnezeu; a treia categoric nu ,tic cui apartine: ba lui Hristos, ba lumii acestcia: participli superficialla toate randuielilc vierii crcstine dar eu gtnduriJe ~i cu inima se plimba prin alte locuri ~i in alte luauri Iti caud ~tca, mangaierea ~i fericirea - acestia sunt crqtinii clrora Ie Iipseste duhullui Hristos ! Nu de Dumnczcu duc ei grija, ci numai cum sa faca sa traiasca in liniste ~i pace pc pammt, printre toate randuielile in care ii asaza starea intimpllitoarc! a vietii trecatoare, fara lnsa a-si daseama ca sunt straini de rangul de crestini, dar tara sa se socoteasca IDIUfi, vrajm~i declarati ai crestinismului si ai lui Dumnezeu.

, As~cI, daca, intcrcandu-ne inapoi, vom vrea sa aflam, cu smcentare, carei categorii ii apartinem dupa atitudinea noastra fata de Domnul Iisus Hristos, ciruia, la sfanrul botez am fagaduit sa-I slujim in exclusivitate, atunci unii se vor dovedi iubitori p~i. de r.av~a ai Domnului si ai vietii crestine; altii, fide,It lumii ~l patimilor, vrajrnasi ai lui Hristos; a treia categone: crestini pe din afara, eu 0 inirna iubitoare de lume.

15

Carre care dintre acestia sa-mi indrept acum cuvantul ! Primii nu au nevoie de cuvant, Nu putem decit ca, privind in urma lor, sa slavirn pe Durnnezeu si sa-i fericim ... Periciti voi, cei ce ati ascultat de chemarea Domnului ! ... Voi umblati in lumina fetei Lui ~i intru numele Lui va bucurari in fiece clipa, cantand: "sa se topeasca inima mea in Tine, Doamne, Stii.panul inimii mele ~i Dumnezeul meu !". .

Carre a doua categorie ce rost are sa-mi indrept cuvanrul, cand acestia nici nu calca vreodata pc aici ? .. Acestia s-au ratii.cit cu totul pc calea pierz1rii. De acestia poate doar sa ne fie mila ~i sa ne rugam pentru ei.

~adar, cuvantul meu vi se adreseaza voua, crestinilor pe din afara, care nu aveti duhul lui Hristos, care nu aveti inima in Intregime afierosita Domnului, care nu aveti ravna in a-I bineplacea Lui ~i numai Lui ! ... Sau, nu numai voua, ci noua, cici ~i eu sunt primul dintre voi.

Ce avem a ne spune ? Ah, fratilor, sa ne straduirn a ne inalta pana la sentimentul grijii fata de suflet si fata d~ partc:a noastra din vesnicie ... Ganditi-va ce spun despre nOI adevaratii iubitori ai lui Hristos, atat cei ce se afla inca aici, pc pamant, cit ~i cei din cer ! Ce altceva pot spune, decat: "lata niste oameni care par sa fie de-ai nostri, dar nu sunt". Cuvan~ pare simplu,dar ce infri~ator ~~te ! ~a~i, ~a~a n~ sun~cm al lor, lnseamna d nici ei nu sunt ai nostn ~I rurmc din ce-i all?~ nu este al nostru. Adici, nici Hristos nu este al nostru, mCI toate lagaduintele Lui, nici raiul, nici fericirea vesnica, Iar dad nu-s ale noastre, stim foarte bine ce urmeaza sa fie al nostru ... Vedeti ce nenorocire ! in acelasi timp, priviti in jurul vostru: aproapc tot ce avem este crestin: obiceiurile ne s~t crestine, conceptele ne sunt crestine, cuvintele ne s~t cresnne, avem multe legi ~i lucr:iri tot crestine ! ... Ce ne lipseste ? Inima crestina l Inima nu lntr-acolo ni se-ndreapta ... nu in Durnnezeu Ii este fericirea, ci in ea ins~i ~i in lume si nu in cer Ii este raiul, ci pc pamant. Ne lipseste aceasta myna, .tare c~ moartea, pcntru mannnre ~i de a-I fi pc plac Domnului, Ca ~I cum am fi adormit ~i arnortit, ne miscam unde ne poarta curgerea vietii, Haideti sa trezim. in noi aceasta mYna, ca.ci cin~ ? va face, dad nu noi ? ! Singuri ne-am legat de lume, smgun sa

16

ne ~i rupem de ea. Haideti sa inrram in recile noastre inimi, rrandave ~i nepasatoare, si sa Incepem sa Ie induplecarn prieteneste ca sa-si vina, in sflir~it, in fire, sa-~i scuture legaturile patimilor ~i ale lurnii, cu care s-au legat de bunavoie, ~i sa se indrepte spre Dumnezeu. ~a sa-i spunem sufletului: "E~ti lacut dupa chipul ~i asem:lnarea lui Durnnezeu. Dumnezeul eel necuprins astfel a binevoit sa te alcatuiasca, incat sa straluceasca in tine cu toate desava~irile Sale, asa cum soareIe straluceste intr-o picatura de apa, sa Se vada in tine si sa fie vazut de toti cei ce te vad pc tine, din cer ~i de pc pamant. Iar tu te-ai lndepartar de Dumnezeu ~i te-ai apropiat de lume, ai preluat chipul ei m~av, prin care ai inceput sa porti asemanarea animalica a voievodului lumii acesteia. Adu-ri aminte de cea dindi mareata vrednicie a ta, care cu nimic nu se poate campara, ~i plange stare a decazura in care te afli ~i lntoarce-tc Ia Dumnezeu, ca sa te innoiesti dupa chipul Creatorului tau.

f Dumnczeu te cautii. si, cautdndu-re, te lnconjoara cu toate semnele milos~v~~ii si grijii Sale: v~ata ta este a Lui si toate cele necesare vietn sunt, de asemem, ale Sale: lumina, aerul, hrana, hnbracimineea, casa ~i tot ce ai ~i ce cste in tine sunt ale Sale. Pentru tine S-a pogorat din cer, a suferit, a murit pc Cruce, a inviat, S-a inaltat Ia cer, a trimis Sflintul Dub si a InlCmCiat pc pamant Biserica, in care a pus tot ce este nevoie

pcptru m4muirea ta ~i, eel mai important: de la nastere si prin toate rAnduielile exterioare ale vietii te-a facut deja partas aces~ tezaur de bunatati duhovnicesri ! ... Vezi cata dragoste ! ~I pentru toate acestea nu pretinde de la tine decat inima tao Pana ~i picatura de apa, incalzita de soare, se ridica spre cer. .. Iar tu de ce intarzii sa te intorci la Domnul, Incalzit fund din toate partile de caldura Lui?

Nu vezi oare cum toti cei din jurul tau se indreapta spre Dornnul, ~i saracii ~i cei lara titluri si neinvatatii ? De ce stai pe loc, lasandu-i pc toti sa ti-o ia inainre in bparatie? Ce, esri mai rau decir altii ? Oare te-a vatamat cineva ? Iti lipsesre oare ceva, ce Ie esre dat tuturor? De ce stai pc loc ? Misca-te, grabesre-re, pana nu s-a incuiar usa deschisa pentru prirnirea tuturor celor ce vin acum !

17

\

De ce stai ? Vino la Domnul si inccpe sa lucrezi cu sarg pentru El. Timpul zboara, puterilc imbatranesc, sc invarto~eaza si se apropic de nemiscare, rniscandu-se pc directia lor inselatoare. Iar azi-rnainc vine moartea. Vezi, ca nu cumva sa nlmai in aceasta raceala Impietrita fata de Domnul. Adu-ti aminte de groaznicul SIar~it, cand Durnnezeu Sc va indeparta definitiv de toti cei ce nu au venit citre El, cind Ii va respinge pe cei ce L-au res pins, si, irnpins de frica, apropie-te sprc Domnul.

Cauta-L pc Dornnul! Ori Dumnezeu, ori lumea: calc de mijloc nu exista. Sau dormi atat de lipsit de grija, incat nu vezi nimic ? ! Acolo este totul, aici - nirnic; acolo estC adevarul, aici - mirajul; acolo este linistea, aici - grijile chinuitoare; acolo, rnultumirea, aici - necontenite suferinte; acolo, bucuria si veselia, aici - numai necazuri ~i durerea inimii. Le stii pc toate acestea, le-ai incercat pe toate, dar rarnai, totusi, in aceeasi stare de d~ertaciune a mintii ~i a inimii ... Vrei sa aduci raiul pepamant ! ! lata, este al optulea mileniu, cum iubitorii de lume se tot straduiesc cu toate mijloacele sa instaureze raiul pe pamant ... $i nu numai ci nu reusesc, ci, dimpotriva, totul merge din ce in ce mai rau ... Nu-ti va reusi nici tie, ci numai re vei epuiza in goana dupa bunastarea ~elatoare a lurnii, precum copiii dupa curcubeul care fuge pc cer.

De fapt, care suflet nu cunoasre toate acestea ? Pe toate le stim, stim ca trebuie sa-l apartinern cu sufletul numai lui Dumnezeu ~i sa le facem pc toate - ~i lucrurile importante, ~i pe cele marunte - pcntru a-I fi pe plac numai Lui. Dar cand vine vreme.!...f~e~9-JJ.g_~i.ne vrern.<:a. sa..nc.Jepadarn de toate, lncepem sa gasim fel de fel de scuze, pentru a rarnane in patirnile no~c:.:.:. ,~u-ig_e'loi! -!lRyns:_~.Aceasta ~inalcl este pentm al~i... noi putem triii oricum ... cine este ales, acela este chemat... lata, Pavel Apostolul... ~i ceilalti, asemenea lui, care s-a vazut ca erau chemati ... ". Iata ce voi raspunde: Dar acesti alesi nu au venit singuri la chemarea Domnului ? Sau ii ducea harul Iegati ? Au auzit cuvantul, s-au supus ~i s-au indreptat citre Dornnul ... Sa zi~em ci exista anumiti alesi, d In viata lor totul este deosebit. Dar exisra ~i 0 cale cornuna tuturor... Haideti sa mergem pe

\

IR

aceasta cale comuna ... De fapt, cu totii suntem alesi. De vreme ce cuvantul adevarului s-a atins de urechea noastra, inseamna ci suntem alesi ... ne cheama Domnul ~i suntem iresponsabili dad nu mergem pc calea Sa. Priviti cum s-au convertit altii: unul a auzit: "Nu va adunati comori pe pamant" - ~i a lasat totul ... ; altul a citit: "in desert se zbate omul ! Stringe comori, ~i nu tot eel ce strange mananca" - si a paras it desertaciunea, p~ind pe calca cea trainica a bineplacerii Domnului; altul a privit Rasrignirea cu 0 inscriptie deasupra ei: "lata ce am facut Eu pentm tine; tu ce faci pentru Mine? ... " - ~i s-a predat Dornnului cu toata inima sa .... Ce sunt toate aces tea, decit chernari exceptionale ? ! in fiecare zi

auzim ~i citim despre mii de asemenea cazuri Putem, dupa

toare acestea, sa ne consideram nechemati ? Nu, fratilor,

problema nu sta in chemare, ci In noi. Cum s-au convertit acqti p~ ? Au inteles d nu exista viata, decat numai in Domnul, ~i si-au schimbat viata lor cea necuviincioasa, A~a trebuie sa se intample cu toti, Transformarea launtrica sau ruptura depinde de deschidcrea inimii noastre fata de adevirul Inteles. Iar aceasta deschidere depinde intotdeauna de noi ... Sa 0 folosim ~i ne vom depasi pc noi insine. In luminatonU tainic al inimii nu va patrunde nimeni din afara ... Acolo, omulle hotaraste pe toate, cu sufletul si constiinta ..... SA adm Inliuntrul nostru in fata Domnului si, implinind mal repcde tot ee vrea Dumnezeu de la noi si intelegdnd ca Iceatea sunt trebilincioase ~i de neinlocuit pentru mantuirea noaatri, 51 ne punem in inima aceasta lege: "De acum incolo Ii ~i apartine Domnului cu toata inima ~i numai pcntru EI VOl lucra cu toate puterile rnele ... " $i se va adeveri alegerea noastri, caci alegerea este conlucrarea hotararii noastre cu chemarea lui Dumnezeu. Domnul este aproape ... Vine la fiecare ,i-i bate in inima: oare va raspunde cineva ? Dad inima este un vas lnchis, cine-i de vina ? ! Pcntru toate este vinovata lipsa noastra de buna credinta fata de adevarul pe care l-am cunoscut. Dad n-ar fi asa, atunci toata lumea ar fi intotdeauna pornita pc calea Domnului. $i oare este mult ceca ce ni se cere? ! Caci nu suntem srraini cu totul de Domnul ! Doar d nu punem pe primul plan a-I bineplacea Lui: nu este acesta

lQ

primul nostru scop, ci este mai dcgraba un fel de adaos. Caci telul nostru este de a-i place lumii ~i obiceiurilor Iurnesti. Puneti acum pe primul plan a-I bineplacea Domnului ~i rea~ ranjati-le pe toate celelalte potrivit cererilor acestui unic tel: ~1 se va schimba starea voastra launtrica ... Totu! va ramane ca mai inainte ... numai inima va fi noua. Asta-i tot! Este mult, oare? !

Multe as mai avea sa va spun des pre acest lucru, dar vad d. v-am obosit ... Pe celelalte le yeti spune voi singuri sufletului vostru. Caci cine altcineva, dacl nu noi insine, Ii va ajuta . Domnului sa ne ia inimile in srapanire ? .•. Q, dad ne-am cuceri Lui ~i I -am oferi inimile noastre si dad L-am conrempla . in sinea noastra fatil catre fata si ne-am invfu-ti in lumina Sa, in jurul Sau ... asa cum se invdrt toti luminatorii in jurul som:lui, cu fata catre el si lurninati de el, alcatuind un cor deosebit ~i inaItiltor ! Amin.

CINCI iNvATATURI DESPRE CALEA MANTUIRII

I

Jnviif/itorule, ce sii fac ca sii mostenesc viaFa de veei ?(( (Le. 10, 25). ~a n intreba odinioara pe Domnul un lnvatator de 1cF. Acela n intreba ca sa-L ispiteasca, numai dintr-un fel de curiozitate, sa vada ce va spune invatatorul, caci stia si singur care este raspunsul. Dar putem intreba despre calea mantuirii nu doar din simpla curiozitate, ci din dorinta sincera de a primi un raspuns direct - un raspuns necunoscut sau uitat; putcm lntreba dintr-o necesitate vitala, pentru ca sufletu! ne doare ,i inima se chinuieste in nedumerirea: ce sa facem ca sa ~~v~nici?

., 0 udC1 de nclamurire chinuitoare este cu atat mai fireasca, CIJ. ... .,w ncdefiniti sfera de ganduri in care se afia cei QN ,lntrcabl ,a cu cit mai multe pareri diferite intamesc ac:qtia In sc:rierile ,i in cuvintele oamenilor. Dare nu intr-o asemenea situatie ne aflam ~i noi acum ? Uitati-va in jurul vostnl ,i veti vedea d. nici cei ce sum dintr-ai nostri nu spun ~ ace~i lucru. Unul, de pilda, spune: "roaga-te ~i te va mAntui Dwnnezeu"; altul: "plange, frange-ti inima, si DumDtKU nu te va urgisi"; al treilea: "fi milostenie ~i aceasta va acoperi multirne de pacate"; altul: "poSJ:~te si alipeste-te de casa Domnului"; iar altul: "Iasa toate, fugi ~i te departeaza ~i fl-Ci Ia~ in pustie". lata cate raspunsuri diferite au ai nostri ! Si toate acestea sunt adevarare reguli de manruire, cu care te Indln~ti neindoielnic pc calea salvarii. in ceea ce-i priveste pc cei ce se considera ca tiind dintre ai nosrri, dar au incetat sa

21

mai fie ai nostri - rna refer la crcstinii care s-au luat dupa duhul veacului ~i al parerii de sine, cei care, insusindu-si cateva concepte solide preluate din crestinisrn, dar Iniiltandu-se in parerea de sine, ne-au paras it si s-au despartit cu inima de Domnul Hristos, cu toate d II marturisesc cu limba - in ceca ce-i priveste pe ei, printrc acestia se afla 0 ~i mai trista ~i mai dureroasa discordie, care s-a indepartat de calea adevarului ~i ratacqte pe meandrele minciunii. Nu vi s-a intfunplat oare si voua sa auziti in discutii sau sa cititi din carti cum filozofeaza unii despre ordinea lucrurilor, care ar trebui sa fie alcatuita dupa mintea lor, iar nu cum este acum ? Despre mantuirea sufletului nici nu se pomene~te acolo. Fericirea vesnica, dad este acceptata ca atare, este considerata ca si cum am avea-o deja, dupa oarece drepturi ale omenirii, iar toata grija este Indreptata spre Indukirea, ca adaos Ia aceasta, a vietii terest;,re ~i spre transformarea acesteia, din amara, in paradiziaca, In acest spirit, unul proclarna: "Sa nu crezi in nimic, decat in ratiunea ta, urmeaza-ti chernarile firii, fii independent, traieste dupa bunul tau plac ~i nu permite unei maini straine sa se aseze pc grumazul tau - ~i vei fi fericit"; altul propavaduieste:

"Unde nu se inrmiltesc desratirile publice, ca teatrele ~i altele ca acestea, acolo viata nu este viata". in alta parte auzi: ,,Nu poti merge pe calea cea dreapta - trebuie sa ai stiinta de a trai, stiinta de a-ti dirija treburile astfel incat sa nu-ti prejudiciezi interesele si sa nu Ie perrniti altora sa-ri strice planurile, intentiile ~i sentimentele" (aceasta se numeste la ei intelepdune); in alta parte se spune ca esti pierdut dad nu-ti aperi cinstea si interesele.

Observati ce intunecate sunt aceste filozofari ? Si, cu toate acestca, putem spune ca ele constituie temelia obiceiurilor lumii ~i Ie putem incl.lni circuland libere adt intr-o sirnpla discurie, cat si intr-o ma~e sedinta, sau tiparite intr-o carte - si nu intr-una singura ! Inchipuiti-va acum ce trebuie sa se intample in mintea ~i in inima aproapelui vostru sau, poate, chiar a fiicei ori a fiului dumneavoastra, cand intr-o multirne dc locuri vor fi inrampinati dc asemenea fraze, cand vor citi dintr-o carte asrfel de pareri, iar din alte carti, altele si mai rele ~i aceasta nu intr-o singura zi, nici inrr-o singura luna, ci de-a

22

lungul multor ani; cand, rotodata, ci vad in jurullor obiceiuri Impregnate de acelasi spirit, iar in inima lor, ispitita de tentatu, se nasc ganduri pofticioasc, care clatina buna randuiala _ i~chipuiti-v~ ~a toate aceste i~~resii diverse sc vor strange, dfn~r-o data,. mt.r-un s~~e~ tanar ~au poatc ca nu neaparar tanar: ce va SlIDtI atunci imrna, mal ales 0 inima care nu L-a ui~at in~a pe Dumnezeu ~i care pretuieste cuvanrul adevarulUI, rostit de gura lui Dumnezeu? Aud iesind din strafundul a~el~i inimi un ~tr~gat, a~emenea strigatului apostolilor spenan de furtuna ~1 al lUI Petru, care incepuse sa se inece:

"Doamne ! Salveaza-ma, ca pier! Doamne ! Ce sa fac sa ma man~iesc ?". ~~e ~i tati ! Auziti voi, oare, acest strigar ?

Sa nu credeti ca m-am luat cu Yorba. Nu. Intentionat am vrut sa darific cum este firesc sa ne intrebam mai ales astazi asupra caii de rndntuire sau a drumului ~atre imparati~ cereasca, Sunt convins ca, dad in mijlocul nostru S-ar ivi acum Domnul, atunci toti cautatorii bine1ui autentic viz3.nd cum duhul zilei de azi, invataturile si randuielile de acurn se ~ontrazi~ una cu alta, toti acestia L-ar intreba pe Domnul, &ntr-~ sm~ glas: .Doamne, ce sa facem ca sa moftenim viafa ~ ~e~J ? ~~ sa fac~ ca sa ne mdntuim ?CC. Ei, fratilor, Domnul 1m p ~ p In peel, em acelafi (Evr. 13,8). Atunci i-a spus iud_eul~ sl cau~e rasp~sul.in_Lc~~: ce este scris tn Lege, cum "kin.? AatUi, tara indoiala ca i-ar spune crestinului sa dachidlst1nta .Evanghelie, sa se indrepte, in general, spre invICiNra Noulw Testament sau spre Biserica lui Dumnezeu si I'a_r intreba: »Ceea ce esre cuprins aici, cum Intelegi ?". Este eVI.dent_ c.a Domnul, in~.ptand ate~tia iudeului catre Lege, vO,lse ~a-I sugere~.: ,?,NICI nu trebuie sa intrebi, calea spre mannnre este sensa in Lege; ra asa ~i te vei mantui. Pentru aa:asta este data Legea, ca sa te dud la mantuire", Tot asa trebuie s~ Ie s~~em si ~?! crestinilor care se indoiesc din pricina nelarnuririlor care n tmpresoara: ,,Nici nu trebuie sa intrebati ! <?r~~~inismul este singura calc de mantuire, Piti crestini autennci ~! va veti. mantui". La ce serveste Sfanta Biserica, d~gmele ~I f'C?run~d~, la ce servesc Sfintele Taine, posturile, privegherile ~I rugaciunile noastre, sfintirile ~i toate cele1alte ? Teate acestea sau toate cele cuprinse de Sf'anta Biserica reprez-

inta ca1ea sigura de rnantuire. Cine va primi din toata inima ~i va implini sarguincios tot ce ne porunceste sfanra Biserid., acela nu este in afara drumului mantuirii, De aceea, dad acesta se afla in noi, insearnna ca rostul nostru nu este sa tntrebam, ci sa aducem slava; nu sa cautam unde se afla mmniirea, ci sa 0 primim de-a gata, ca apartinandu-ne sau cuprinzandu-ne cu totul; sa slavim, sa cinstim cu toata puterea ~i sa ne inchinam Domnuiui, care ne mantuieste prin Sfanra Sa Biserica. ~adar, ce trebuie sa facem ? Sa cinstim cu sfintenie ~i sa umblam neclintiti in toate invataturile, legiuirile ~i randuieWe Sfintei Biserici, tara sa ascultam nici un fel de cugetari desarte ale noii filozofii, care se straduieste sa darame totul, tara sa construiasca nirnic.

Cred ca in mintea noastra a rarnas inca nelamurirea: Ce anume trebuie sa facem, ca sa ne mdntuirn ? Va voi raspunde acum in cateva vorbe: credeti in tot ce ne porunceste Sf'anta Biserica si, primind puterile harului prin Sfintele Taine ~i Incalzindu-Ie in voi prin toare celelalte ierurgii, rugaciuni ~i randuieli ale Sfintei Biscrici, mergeti neabatuti pe calea poruncilor date noua de Domnul Iisus Hristos, calauziti de pastorii sfintiti si va yeti mantui. Descoperirea amanuntita a acestora o voi amana pentru alta ocazie ~i imi voi termina cuvanrul cu rugaciunea ca Domnul sa va daruiasca lumina ~i Intdegere, ca sa-L cunoasteti si sa va lamuriti limpede calea mantuirii, adusa de EI pe pamant si confirmata de Biserica, care a condus in rai deja pe acltia sfinti, pentru ca nici voi sa nu tip lipsip de implinirea acestei bune asteptari. Amin.

II

Din discutia precedenta ne-a ramas lamurirea unei situatii destul de importante. V-am spus d si acum, cu toata profunda divergenta de opinii a celor din jurul nostru, este firesc sa [ntrebdm: "Doarnne! Ce trebuie sa facem ca sa mostenirn viata vesnica ? Doamne ! Ce trebuie sa facem ca sa ne mantuim ?". Am spus, de asemeni, d aceasta intrebare este de prisos pentru crestinul care traieste in sanul Bisericii lui Hristos, in duhul crestinismului; pcntru ca tocmai crestinismul este singura cale pusa de Durnnczcu pc pamdnr spre a ne conduce la

tmparatia vesnica, sau calea mantuitoare. Cel ce merge pc ca, ce rost are sa mai intrebe de calea mdntuitoare ? Fii cresrin autentic ~i vei ajunge in rai: fii crestin adevarat si re vei manrui.

Dar poate cii nu tuturor Ie este limpcde ce inseamna sa fii crestin adevarat sau ce anume din crestinism li se propune eirept conditie indispensabila pentru manruire si, 0 data cu accasta, drept indiciu hotardtor ca se afla pe drumul spre viata yqnica, iar nu spre pierire. Ne-a ramas tocmai deslusirea ICCStci probleme, Atunci am raspuns printr-o consideratie generala, acum 0 vom lamuri mai pe larg, pornind de la comparatia dii spre rnantuire cu 0 cale obisnuita,

Ccl ce se pregareste sa piece la drum, pcntru ca sa-si incheie cu bine caiatoria, trebuie sa cunoasca drumul, sa-i cunoasc:i direqia ~i lungimea ~i tot ce poate sa-i iasa in cale; iar cand CIte pc drum, trebuie sa vada ~i drumul, si ceea ce-I inconjoart. La fel ~i crestinul care vrea sa ajunga la viata vesnica, ftbuie sa cunoasdi atat calea care il aduce acolo, cat ~i tot ce o Inconjoara, tot ce se afla deasupra, la stanga, la dreapta ~i in flta, trebuie sa-~i Iumineze mintea adunand principii sanatoasc despre tot ce exista ~i poate exista, trebuie sa stie: Ce este o"",neuu ? Ce este lumea aceasta, cum este #nutdFi incotra se ItulrMptii ? Ce suntem noi, de ce ne afldm aici fi ce ne afteaptd ..,. ,.",.,.? CNm n-ebuie sa ne purtam fata de toase celt din jIw: ~ tk Fiinta suprema - Dumnezeu, fata de frafii noftri - -- Ii foFd de lumea nevdzutd - tngerii fi sjin#i ? Cel cc cunoqte toate acestea, umbla in lumina; iar eel ce nu le cunoaste, sta in intuneric si, dad s-ar hotari sa mearga, s-ar Impiedica, pentru ca inrunericul il orbeste. Numai crestinismul risipesre acest intuneric, dand tuturor intrebarilor raspunsuri adevarate, prin invatatura sa. EI invata d Dumnezeu, Cel slavit in Treime - 'Iatal, Fiul si Duhul Sf'antul- creandu-le pe toate numai prin cuvantu! Sau, cuprinde totu! prin verbul puterii Sale ~i pc toate Ie conduce spre menirea lor, ~i mai ales are grija de om, pc care, vazandu-I cazut, il restaureaza in chip firesc in Mantuitorul Hristos, povatuindu-l prin revelatii ~i calauzindu-l prin porunci, care-i deterrnina toate relatiile firesti si akatuiesc calea pe care urmeaza sa mearga. Reunirea tuturor acestor principii este lumina care ne indicii drumul ~i

ni-l Iumineaza. Cunoastc, ~adar, invatatura crestin-ortodoxa ~i pastreaz-o din toata inima si vei vedea.calea spre I~~ar~tie~ ca si tot ce lnconjoara aceasta cale ~l tot ce pop intalni

mergand pe ea ! Aeesta este primullucru. . .

Dar: chiar dad cineva cunoaste calea, ~l calea este lurninata, ~ folos dad n-are putere sa 0 urmeze ? Un,?m bolnav, vlaguit, lara picioarc, asczat langa drumul pe care 11 este lmperios necesar sa mearga - atat de necesar, incat, dad nu va merge, va muri - nu va face ded.t sa-~i franga .ini~a ~i mai tare, pentru cl stie drumul ~i il vede. tn aceasta situane ne-am fi aflat si noi, dad Domnul, luminandu-ne cu lumina cunostintei, nu ne-ar fi dat puterea sa urmam aceasta lumina; caci prin propriile noastre puteri nu putem merge, nu avem forta suntem slabiti sfaramati. Dar JIU va inrimidati ! Dum-

• , ", 1

nezeiasca Lui putere ne-a pregatit deja, prin Domnul - Ce ee

ne-a chernat spre minunata Sa lumina - ,.IOate cele ce sunt spre_ viafti fi spre bunti cucernicie(( (II Ptr .. 1, .3 ~ ~ care se dau ~e~~1 credincios prin S~ntele T~n; ale Blsen.ell~ se dau a: dar':ll0e, din plin, fiecare cat vrea ~l ca: po~te_ pr~. Botezull~ol~te, mirungerea Intareste, sf'anta ~part~~e ne :me~te 10 _~o~~ eel mai intim eu Domnul Iisus Hristos, sfanta pocamta tl restaureaza pe cel cazut, pe eel cazut din nou dupa botez, ~i asa mai departs. Fiecare Sranta !aina of era 0 a~umi_ra_ ~utere dumnezeiasca, necesara omului pe calea spre lmparapa cereasca ... $i astfel, cunoscand Sfintele Taine ale Bisericii, la-te cat mai adesea pa~ul Lor, cu. evlavi~ .~i ~~pa. t~at3. ~d~:ua stabilita de sf3.nta si dumnezeiasca Biserica, ~l puterile divine trebuitoare parcurgerii drumului spre lmparatia .cereasd nu se vor micsora niciodata in tine. Acesta este al doilca lucru.

Dar, pe drum puterile se pot ~~u~a si sl3.~i? <?ri n~ putern lisa clclp in fel de fel de paslUOl ~l ademenm. In pru~~ caz drumul va inceta: in al doilea, vom adopta 0 cale gre~lta; rezcltatul ambelor es;e pieirea. Ce este de facut ? Puterile trebuie primenite, iar ademenirile, respinse. Ce t~b.uie sa face pentru aceasta ? in primul r~d,. treb~ie ~~ .implimm cu. statornieie toate hotararile ~i randwelile Bisericii: sfintele slujbe, rugaciunile si sfintirile. lata de ~e: i? S~n.te~e Taine p~~m.harul Sfmtului Duh, ea pe 0 scanteie divina, pogorata 10 fiinta

26

noastra. Dupa cum, PClltru ca 0 sdinteie cazuta lntr-o substanta sa se transforme in flacara este nevoie de aer si de miscarea aerului, la fel este necesara 0 anurnita atmosfera si rniscare a atmosferei, pentru ea scanteia harului divin primita in Sfintele Taine sa patrunda in fiinta noastra ~i sa devina flacara. Aceasta atmosfera este constituita de duhul Bisericii: toate ritualurile slujbelor, ale rugaciunilor si ale tipicurilor Biscricii, care-l inconjoara pe om in toate situatiile. Iar miscarea atmosferei este data de urmarea statornica a ierurgiilor bisericesti, dupa intocmirea lor, ~i de neincetata partieipare la ele. Ma refer la slujbele din timpul zilei: veeernia, utrenia, liturghia, praznicele bisericesti, proeesiunile Crucii, rugaciunile pcntru diferite trebuinte - in easele oamenilor ~i in biserica -, pclerinajele La locurile sfinte ~i mai ales sfintele posturi, tinute CU evlavie ~i eu impartasirea cu Sfintele Taine. Cu cat participa c:incva cu mai multa ravna la toate aceste sfinte ritualuri, cu adt mai tare se va aprinde in el scanteia harului, pana cand se va transforma intr-o flacara care-i va cuprinde toata alcatuirea fiintei - atat cea sufleteasca, cat si eea rrupeasca. Cine va face qa, acela nu-si va epuiza niciodata puterile, nu-si va pierde niciodati vigoarea pe drum ~i nu va cadea in nepasare. AeeasII IDClOdl ne este data ~i pentru ea sa respingem ademenirile " ... drile lumii. Cine vietuieste dupa randuiala Bisericii, ...... afl4ndu-se ca ~i ascuns in spatele unei lngradiri, nu se &erne de arnaginle l1llnii. Duhul Bisericii este asemeni candrilor psaltice ~i a molirvelor eitite Impotriva amaraciunii produse de respiratia duhului lumii. De este acins cineva de aceasta rnolima, sa fuga la biserica si va scapa de ea; sau sa respecte eu sratornicie preserierile Biserieii, ~i lumea nu va pi ocazia sa 11 molipseasca; caci tot ee se afla in lume se afla ,i la noi in Biserica, dar In Infatisarea cea mai curata si mai

. dumnezeiasca ... Ei au serbari, noi avern sfinte prazniee si sarbatori; ei au baluri, noi - slujbe bisericesti; ei au teatre, noi - dumnezeiesti ierurgii. Sa compare fiecare ee este mai bun ~i sa nu-si piarda vremea eu amagiri desarte, sa nu lase de dragul acestora ceea ee-i adevarat, rodnie ~i hranitor, Traieste, asadar, in duhul Biserieii ~i vei rrai ingradir in atmosfera duhovniceasca si nu-ti vor seca niciodata puterile pentm continuarea

)7

drurnului, si nici un fel de amagiri nu teo: vor aderneni pe carari gresite. Acesta este al treilea lucru.

Ca sa nu va obosesc, va voi expune pe scurt al patrulea lucru. Putem intalni pe drum piedici, pe care sa nu ne dam seama cum sa Ie indepartam; plasa poate fi pusa astfel inch sa nu 0 putem ocoli; putem intalni 0 incurcarura de drumuri din care sa nu stim cum sa iesim; ne poate invalui un nor care sa ne acopere complet calea ~i sa ne infricosczc cu tunete ~i cu fulgere: la cine alergam atunci ? Ce facem ? C!ne ne va ajuta i~ asemenea siruatii ? Ingerii din cer ? Dar acesua se arata numai in cazuri cu totul deosebite, lasand desfasurarea curenta a evenirnentelor in seama ordinii comune a vietii, Asadar, cine ne va ajuta ? Ne vor ajuta pastorii, parintii duhovnicesti, care sunt dati Bisericii, conform Apostolului, pentru a phi pe crestini de ratacirea in confuzii si pentru a-i conduce pe toti, neabatut, spre viata vesnica, inva¢ndu-l pe fiecare sa ajunga La mdsura varstei depliniitiifii lui Hristos (Ef. 4, 13). Asadar, supune-te parintilor duhovnicesti si vei evita ratacirea ~i lmpiedicarea pe calea spre imparatia cereasca, ~i vei ajunge grabnic ~i nepagubit la portile raiului.

lata tot ce ne propune crestinismul, in privinta dii man-

tuirii: •

1) Sa cunoastem si sa respectam invatatur~ cre~tin~, prin care aflam principii sanatoase des pre tot ce exists ~l pnn care

ni se arata, in porunci, calea spre imparatie. . .' ..

2) Sa ne aflam sub lucrarea Sfintelor Tame ale Bisericii,

prin care primim putere de viata ~i de r_raire evlavioasa: .

3) Sa participam la toate sfintele slujbe, molitve ~l ntualun ale Bisericii, dupa randuiala, pentru ca astfel sa .i~calzi~.in noi scanteia harului divin si sa respingem ademenirile lumu. 4) Sa ne incredintam conducerii pastorilor legitimi* ~i a parintilor duhovnicesti si sa le ascultam cu supunere indrumarile.

Asadar, aflati si pastrati in inima tot ce ne invata Sf'anta Bisericl si, primind puterileharului prin S~~tele Tai~e si i~calzindu-le prin toate celelalte sfinte ierurgu, merget1 neaba-

• Tcrmcnul de pastor; legitimi, tradus ~i piston legiui(i sau consfinfiti, folosit adesea de Sfrnrul Tcofan in prezentcle lucrari, cste reclarnar, probabi de prezcnta rniscarilor scctare, care banruiau Rusia rnijlocului de sceol XIX.

28

tuti pe calea poruncilor date noua de Domnul lisus Hristos, mergeti sub calauzirea pastorilor duhovnicesti si yeti ajunge, cu siguranta, in lmparatia cereasca si va Yeti rnanrui, Amin.

III

in discutia precedenta am ajuns la urmaroarea concluzie: atli ~i pastreaza in inima tot ce ne invata Sfanta Biserica si, primind puteri de la Dumnezeu prin Sfintele Taine ~i incalr.indu-le prin toate celelalte ierurgii ~i rugaciuni ale Bisericii, mergi neclintit pe calea poruncilor date noua de Domnul Iisus Hristos, sub conducerea pastorilor legitimi, ~i negresit vci ajunge in tmparatia cereasca si te vei rnantui. Acesta este rispunsul, raspunsul direct ~i singurul raspuns pentru toti cei ce intreaba: Ce sii facem ca sii mojtenim vuua vePJuti? Toti cei ce s-au mantuit, asa s-au manruit ~i nu pe alta cale, ~i roti cei ce astazi se mantuiesc, asa se mantuiesc, iar nu altrninteri.

Nici nu are rost sa rnai vorbirn despre aceasta. Insa ma tem de nu exista printre voi cineva care sa judece strarnb aceste lucruri ? Nu gande~te oare careva d nu toate cele aratate sunt la fel de trebuitoare, sau nu sunt toate trebuitoare tuturor, d s-ar putea lipsi de uncle, rara a-si pune in pericol rnantuirea, sau d unele ar putea fi lasate deoparte, nefiind obligatorii pentru toti ? De aceea rna simt obligat sa va Iamuresc d toate cele aratate de noi, adica dreapta invatatura a credintei - tespectarea poruncilor, prirnirea sfintelor Taine, participarea la toate rugaciunile Bisericii ~i ascultarea de pastorii legitimi - toate acestea sunt esentiale In Iucrarea mantuirii, caci numai acolo se infaptuieste mantuirea, unde toate acestea conlucreaza; unde lipseste ceva, acolo lucrarea mdntuirii este pusa !n mare pericol ~i este compromisa. Caci ce fel de mantuire poate a~tepta cineva care nu pastreaza invatatura adevarata a eredintei ~i a Bisericii ~i gandeste gresit sau despre Dumnezeu, lume ~I om, sau des pre actuala stare decazuta a noastra, sau despre mijIocul restaurarii fiintei noastre, care este unul singur, sau des pre moarte ~i< viata noastra viitoare, sau des pre oricare dintre dogme, cand Insusi Domnul ne spune d, de se va lepada cineva de cuvintele Lui»in neamul acesta desfrdnat fi pticiitos«, de acela se va lepada si EI in fata Tatalui Sau, care este in ceruri (Marc. 8, 38) ? Iar eel ce va fi lepadat de Dorn-

29

nul, unde I~i va gasi locul ? Desigur ca nu In imparatia cerurilor, Dar iata d exista oameni care spun: "crede cum vrei, este suficient sa traiesti corect ~i nu te teme de nimic", ca si cum poti trai corect fira sa ai principii sanatoase despre lucrurile pe care ne lnvata adevarata credinta ! N u va arnagiti, fratilor ! In alcatuirea view adevarate nu intra numai comportamenrul, ci si modul sanatos de judecata, asa ca des pre eel caruia Ii lipsesre acesta nu putem spune ci viata lui este buna si dreapta, Pe de alta parte, a trai corect inseamna a trai intr-un mod bineplacur lui Dumnezeu; 0 viata bineplacuta Domnului este traita in inrregime dupa voia lui Dumnezeu, iar una dintre primele definitii ale voii lui Dumnezeu fata de noi este sa credem in Cel pe care L-a trimis, adica in Domnul Iisus Hristos si in durnnezeiasca Sa invatitura. Asadar, eel ce spune "crede' cum vrei, nurnai traieste corect",' in timp ce avem porunca sa tinem adevarata credinta, se aseamana cu acela care I~i distruge singur fundatia pe care vrea sa-si ridice casa sau cu eel care vrea sa traverseze un rau cu 0 bard, al eire; fund II s==s= chiar e1.

Ce felde mantuire poate astepta acela care incalca anumite porunci dumnezeiesti, ca de pilda porunca dreptatii sau a rnilosteniei, a infranarii sau a harniciei, a curateniei sau a neagonisirii, a fidelitatii eonjugale sau oricare alta, micsorandu-si greutatea pacatelor eu unele interpretari deformate, ca de exernplu "firea tndeamna, inima cere", sau incercand sa le ascunda chipul had de constiinta prin unele fapte de evlavie vizibile ~i usor de implinit, ca umblatul pe la biserici, impodobirea icoanelor pretioase sau aprinderea candelelor? Ce fel de rnantuire, repet, pot ~tepta acestia, cand este spus dar ca, de wei sa intri in viatii, pazefte poruncile (I In. 3,23; Mt. 19, 17) ~i ca nedreptii, de orice fel ar fi, nu pot mosteni irnparatia lui Dumnezeu (I Cor. 6, 9) ? Desigur d este nevoie, este imr-adevir nevoie pentru rnanruire ~i de fapte vizibile de evlavie, dar nu numai de acestea: esre obligarorie ~i implinirea tuturor celorlalte porunci ale lui Dumnezeu. "Pe aceste« trebuia sa le facefi Ii pe aceleasanu le ldsati", spune Domnul (Mt, 23,23). Nu PO? merge fira picioare ~i nu PO? zbura fira aripi; la fel, nu poti ajunge la imparatia cere ascii fad irnplinirea poruneilor.

30

Mai exista unii care cred ca-s: pot ehivernisi singuri mintuirea, prin ei insisi, tara sa primeasca puterede la Dumnezeu prin Sfintele Taine, intru viata ~i curata evlavie, ~i fid sa Ie Incllzeasd prin sfintele slujbe ~i rugaciuni ale Bisericii. Am cxplicat deja d noi, cazuti fiind, suntem neputinciosi si nu putem face un pas pe calea cea buna fad ajutorul deosebit al harului; ca acest har se primestc in Sfintele Taine si ci, 0 dati primit, la inceput este asemenea unei mici scintei, care apoi se Incinge, devenind flacara, prin participarea activa la randulc1ilc sfintei si dumnezeiestiiBiserici. Toate acestea sunt de la line intelese, sunt constientizate prin experienta personala si sunt rnarrurisite de toata lumea. Dar iata ca exista persoane care spun: tot acest spirit eclezial estc necesar celor sirnpli, iar celor ce inteleg esenta lucrurilor Ie este suficienta numai slujirea rnentala, spirituals sau sufleteasca a lui Dumnezeu. Fericiti sunteti voi, suflete simple, care primiti torul tad impotrivire ~i care va supuneti cu bucurie fiecarei chernari a Bisericii ! Sunreri asemenea copacilor saditi linga ape izvoratoare, care-si dau roadele la buna vreme. Iar cei ce inteleg lucrurile in felul lor sunt, din punct de vedere duhovnicesc, asemanatori unor firave fire de iarba crescute pe piimant uscat, pietros sau nisipos si care abia dau slabe semne de viata; sau, mai rau: sunt asemenea sernintelor ingropate inca in rnaruntaiele p~antului, care au incoltit inainte de vreme sau prea tarziu. Inchipuiti-va cii afara ploua, ninge, viscolesre si scoateti afara pe 0 asemenea vreme un om ncimbracat cum se cuvine: cat credeti cit va rezista ? Exact in aceeasi situatie se afla eel ce se instraineaza de Sfintele Taine si de toata Biserica noastra de viata dataroare. Sunt jalnici acesti oameni ! Egoismn! ~i slava desarta le rnananca oasele.

In sfirsit, Domnul i-a ales pe apostoli, acestia si-au predat misiunea episcopilor, care si-au stabilit impreuna-lucratori pe presbiteri. Toti acestia, .laolalta, alcaruiesc pastorirea cea randuira de Dumnezeu in Biserica, a carei sarcina este sa-i ridice pe toti la starea barbatului desavarsit, ,,La mdsur« varJtei deplinatarii lui Hristos" (Ef. 4, 13), sfintindu-i cuTaincle, incalzindu-i cu sfintelc ierurgii ~i indrumandu-i cu sfaruri pe drumul cu rnulte faga~uri spre desavarsirea duhovniceasca,

31

Sa-I multumim Domnului d este asa l Noi suntem orbi; dupa cum orbul are nevoie de un ghid, la fel; ~i noi avem nevoie de 0 calauza care sa ne arate calea spre Irnparatia lui Dwnnezeu; ill foarte multe siruatii avem nevoie de 0 persoana care sa ne ia de maini ~i sa ne scoata din valma~agul de ganduri ~i de sentimente in care ne arunca uoeori vrajmasul ~i ! propria noastra neintelegere. Sa ou spuneti d indrumatorul tuturor este cuvantul lui Dumnezeu, d vom citi ~i vom vedea ! singuri de ce anume avem nevoie. Cuvdntul lui Durnnezeu contine indicatii generate pentru toti, dar ce anume am eu nevoie, ill situatia mea concreta, acestea trebuie sa mi Ie explice altul, 0 voce vie, iscusita, De n-ar fi asa, ~ fi nevoit sa cutreier pe carari intortocheate ~i sa rna aflu ill permanenta primejdie. lata de ce avem atata nevoie de ajutorul sfatului illtelept al preotului. Cum de li se pare unora si, poate ca multora, ca singure1e lor relatii firesti cu preotul apar 0 data cu necesitatea sava~irii unei Sfinte Taine sau a altei slujiri bisericesti ] Unii ca acestia uita d. ,.pnde lipsefte cdrmuirea, lumea cade ca frunzek; izbavireastti£nprisosulsjatului"* (Pild. 11, l4).

Din toate cele spuse reiese din nou aceeasi concluzie, expusa mai inainte: dad vrei sa te mantuiesti, cunoasre ~i pastreaza ill inima tot ce te iovata Sfanta Biserica si, primind dumnezeiestile puteri prin Sfintele Taine ~i Incalzindu-le prin toate sfintele ierurgii si rugaciuni ale Bisericii, mergi neclintit pe calea poruncilor pe care le-arn primit de la Domnul Iisus Hristos, sub calauzirea pastorilor legiuiti, ~i negresit vei ajunge la Imparatia lui Dumnezeu ~i te vei mantui. Toate acestea sunt cu totul esentiale in lucrarea mdntuirii, sunt necesare toate, impreuna, si pentru toti. Cel care nu primeste sau nu accepta ceva dintre aces tea, pentru acela nu este manruire, acela nu-si va lecui neputintele ~i nu va evita suferinta. Bise- . rica lui Dumnezeu este tamaduitoarea care contine in alcatuirea ei leacul care vindeca orice boala a duhului nostru. Partile componente ale leacului sunt acestea: invatatura ortodoxa, trairea potrivit poruncilor, Sfmtele Taine cu slujbele bisericesti

• in vcrsiunca B.o.R.: "untie lipse,te cdrmuirea, popurul cade; izblivirea shi £n mulp,ma sfetniciWr".

32

~i cdrmuirea pastorilor, Dupa cum in bolile trupesti leacul este vindecator numai atunci cand este compus din toate substantele pres crise in reteta, la fel, in boala duhului nostru, vindecarea poate avea loc numai cand primim toate stihiile care intra in componenta singurului nostru leac spiritual: crestinisrnul sau Biserica. Scoateti afara din componenta leacului trupesc oricare dintre aceste puteri, ~i acesta ~i va pierde eficacitatea. Respingeti ceva dintre cele ce intra ill mod necesar in componenta crestinismului sau a Bisericii, ~i va yeti lipsi singuri de leacul care va este atat de trebuincios si yeti ramane, asadar, ill aceeasi stare de nevindecare ~i de cadere, deci nu va yeti mantui si nu yeti vedea lmparatia cereasca, Amin.

IV

Discutand pana acum despre calea spre mdntuire, am aflat ca eel ce voieste sa-si salveze sufletul trebuie sa cunoasca si sa pastreze cu sfintenie illvatatura dumnezeiasca a sfmtei credinte, si, in acelasi timp, trebuie sa primeasca puterile dumnezeiesti prin Sfintele Taine, sa le incalzeasca prin toate ierurgiile Bisericii ~i apoi, cu ajutorul lor, sa mearga pe calea poruncilor lui Dumnezeu, sub calauzirea pastorilor legiuiti. Am mai vazut, de asemeni, ca toate aces tea sunt necesare ~i sunt de trebuinta toate impreuna, asa ca degeaba se va amagi cu mantuirea eel ce, cu de la sine putere, respinge oricare dintre aceste puteri lucratoare ale rnantuirii.

Referindu-ne acum la noi insine, la rnodul de viata care domneste in noi, ce vedem? Vedem ci toate acestea functioneaza deja ill jutul nostru, d nu suntem lipsiti de pastorirea legiuita randuita de Dumnezeu, prin care se savar~esc pentru nol izbavitoarele Taine, cu toate ierurgiile, prin care se propa..aduiqte sfanta credinta si sunt talcuite poruncile lui Dum- 11IICU; ca, asadar, dispunem de toate mijloacele intru viata si bun' cucemicie sau, ca sa spunem asa, traim intr-o atmosfera propice mantuirii.

Mantuirea ne esre adt de aproape, incat mai d putem s-o pip:iim. Cat de amarnic 0 sa plangern, cind in ceasul in care se va hotari vrednicia fiecaruia dintre noi ne vom afla nelucratori ai propriei noastre manruiri ! Cugetand la aces tea, nu te poti

33

,

abtine a intreba din nou: ce avem de facut ] Ce sa facem cu aceste durnnezeiesti puteri, ca sa ne mantuim ?

lata ce sa facem:

1) Sa- I multumirn Dornnului, care astfel a binevoit intru noi, sa-I rnultumim pentru ca, imediat dupa ce ne nastern, intrarn intr-un climat manruitor ~i aflarn gata pregatire toate cele trebuincioase mantuirii si, inca tnainre de a deveni constienti, suntem porniti pe calea mantuirii, intrand in fluxul comun al celor ce se manruiesc. Dupa cum, In natura vazuta, cea mai mid insecta, imediat dupa nastere, gase~te in jurul ei totul pregatir pentru viata, la fel ~i pe noi, imediat ce am aparut pe lume, Dumnezeu ne lnvaluie cu calda ~a grija, care se. continua apoi pana la sfa~itul zilelor noastre. Inca din leagan ne cuprinde in imbriiti~arile ei maica noastra, Biserica: ne ajutii sa renastem spre 0 viata noua, ne hraneste ~i ne ocroteste pe toate drumurile vietii ~i nu ne paraseste pana nu ne las a la groapi, mso\indu-ne cu rugiciunea - aducatoare de lmpicare pentru cei ramasi, plina de putere pentru repausati: in fericita adormire ddruiCfte, Doamne, vefnica odihna adormitului robului Tau (sau adormitei roabei Tale). Prin ce ne-am invrednicit de aces tea ? Prin nimic. Exista rnulte popoare care nu cunosc calea cea adevarata. Cei care se nasc printre ei trebuie sa caute calea cu multi srradanie, ~i inca nu se srie dad 0 vor gasi. Iar noi pasirn pe ea tad nici un fel de osreneala din partea noastra, 0 gasim tara sa 0 cautarn. De ce este asa ? Numai Durnnezeu stie. Dar nu se poate sa nu vedem, in aceasta lucrare a Proniei dumnezeiesti, sub toate aspectele, deosebita binevoire a lui Dumnezeu fata de noi.

Pentru toate acestea sa-I multumim, asadar, Domnului, care asa a binevoit intru noi ! Sa-I rnultumim, totodata, pentru insa~i convingerea noastra cii suntem in posesia mijloacelor cu adevarat manruitoare, caci, legata de aceasta convingere, sta alta convingere, aceea d Dumnezeu ne este cu deosebire apropiat, d singurul Dumnezeu adevarat este Dumnezeul nostru ~i noi suntem poporul Sau, Iar mai mult decal aceasta binefacere nici nu poate fi pe pamant.

2) Auzind acestea, poate d multi dintre noi vor fi gata sa exclarne, ca si cum ar fi pipair deja rnanruirea: Domnul meu #

34

Dumnezeul meu l Dar BU uitati, fratilor, cuvantul Domnului: ,,Nu oricme ... zice: Doamne, Doamne, va intra in impararia" lui Dumnezeu (Mt. 7,21). lata inca 0 intrebare: Ce altceva mai avem de facut ? lata ce mai avem de facut, Sa ne predarn cu toate gandurile, cu toata inima si cu toata puterea noastra in seama acestei randuiri dumnezeiesri a mantuirii noastre, ~i anume:

a) Sa ne pastram convingerea nedintita in adevarul acestei iconomii a rnantuirii ~i in.necesitatea ei imperioasa pentru toad lumea,in general. Vai, fratilor ! Biruiti-va ispita mintii si cugetarile desarte pe care le auziti de la altii. Nu va lasati prada indoielilor ~i nu ingaduiti ca indrazneata ~i orgolioasa intrebare: "De ce ?" ~i ,,Pentru ce ?" sa va zdruncine echilibrul credintei. Mai bine acceptati d este asa. Respingeti aceste amagiri. Nu suntem noi primii. Cap. s-au mantuir pe aceasta calc ? ! Cand suntem bolnavi, vine doctorulsa ne vindece. Ii explid,oare, doctorul, de ce ii administreaza bolnavului un anumit tratament si nu altul? Sa ne punem asadar paza buzelor ~i sa ne supunern, smeriti, rata de toa~e, 'ca fa'ta de randuiala lui Dumnezeu,

b) Si nu este numai aceasta, Sa adaugam partd,sia, asentimentul fata de toata aceasta randuiala, adica sa ne potrivim in asa fel starea launtrica, incar inima noastra sa afle bucurie atilt in primirea cu vrednicie a Sfintelor Taine, cat si in orice slujba dumnezeiasca ~i in orice ierurgie, in ascultarea propovaduirii adevarurilor durnnezeiesti, in supunerea atenta fata de dlauzirea ~i sfaturile pastorilor ~i, in general, In orice lucrare prescrisa de legea lui Dumnezeu. Fiecare este atras ins pre lucrurile: eu care se afta in ascntiment, fata de care se simte partas. Cine se simte partas cu cele ale manruirii, catre acestea se todreapta. Cine se simte partas cu altceva, catre aceea alearga. lata de ce, in timp ce unii se grabesc spre biserica, altii merg la

teatru, la bal sau la petrecere Dar stiti bine ce avern de

qteptat de la acestea din urma Mutati-va inima de la aceste

locuri desarte In veselitorul lacas dumnezeiesc ~i aflati acolo lndulcirea si toata plinatatea bucuriei inimii. Unde este comoara - spune Domnul- acolo se am. si inima. Deci, unde esee inima, acolo se am si comoara. Ce fel de comori propune

35

lumea ? Meritii oare sa ne rnurdarim inima cu ele, inima care a fost menita dintru inceput a fi lacasul lui Dumnezeu ? ! Sa nu cream cineva ci le putem impaca pe arndndoua ! Nu se poate. Inima noastra este una si este simpla, asa incat, acolo unde se afla ea, acolo se afla totul sinu 0 vorn mai gasi - caci nu se mai poate afla - in nici 0 alta parte. De aceea, eel ce este in lume cu inima, aceIa se afla In Biserica £ira inirna. Si invers, eel ee se afla eu inima In Biserica, aeela este in lume f:ldi inima. Dar, tara inima, nu este viata.· Este bine sa fii In lume tara inima, dar sa fii tara inima in Biserica lui Dumnezeu insearnna sa fii f:l~arnie in ochii lui Dumnezeu, in fata atoare-', vazatorului Dumnezeu.i .

lata de ce, far.i de toate cele .scrise mai sus, trebuie sil adaug}m:

c) Implinirea pund de rdvnd, neabdtutd # ford preget a tot ce se cere pentm mantuire, Caci, e una ~i buna: dad vrei sa te mantuie~ti, tine-te de lucruri mantuitoare; iar dad nu, treaba ' ta, numai sa stii d nu poti lucra ~i lui Dumnezeu, si lui marnona. Sa ne hotaram, asadar, fratilor, sa mergem hotarati pe calea mantuirii, tara sa ne inclinam nici la stanga, nici la' dreapta. Sa respingem impartirea sufleteasca ~i sa ne indreptim picioarele schiopataroare ! Ce yeti spune despre un bolnay care zace intr-un spital bun, este supravegheat de un O1e~ die bun, primeste medicamente potrivite exact pentru boals lui, dar le dispreruieste pe toate: nu-l ascuta pe medic ~i nu ia' mediearnentele ? Ce yeti spune, de asemeni, despre eel ce scl in fata unui izvor curat, sirnte setea si are posibilitatea, chiar are nevoia sa-si potoleasca setea tocmai de la aeel izvor dar, lIT loc de aceasta, lasa izvorul si fuge la raul eel plin de tina, de, clratoare si de murdarie si de acolo bea apa, care nu-i astam-' para setea ? Desigur d nu yeti fi de aeord nici cu unul, nici cu. celalalt. Dar oare nu asupra noastra insine vom proclama aceasta condarnnare dad, avand la dispozitie toate mijloacele rnantuitoare, nu ne vom folosi de de cum se cuvine ? Si n noua ni se va adresa, oare, mustrarea lui Dumnezeu: "Pe mine, ievorul apei celei vii, M-au parasit, # #-au sapat fdntdnt sparte, care nu pot fine apa« (Ici, 2, 13). Asadar, fratilor, sarnultumim Dornnului, ca, in marea Sa milostivire, Si-

36

apropiar de noi atat de mult mantuirea Sa. Dar sa punem si noi umarul ! Calea mantuirii ne-a fost aratata si larnurira, Ea se afla in fata noastra, Dar, cu toate aces tea, nu ne vom mantui dad nu 0 vom parcurge ! Am spus: afla si pastreaza invacatura credintei si, primind putere de la Sfintele Taine, mergi pe calea pomncilor, sub calauzirea pastorilor. Cunoasterea credintei si a poruncilor, Sfintele Taine cu toate ierurgiile ~i cu lndrumarea preotilor aldtuie~c Imprcuna ealea mantuitoare, care se afla in afara noastra, In ee se afla intreaga lucrare a mantuirii ? in urmarea acestei cai. Haideti deci s-o urmiim ! "lata Mum vreme potTivita, iatd Mum ziua mdntuirii« (II Cor. 6,2). Amin.

v

in timp ce rna gandeam ce sa va spun In concluzia discutii10r noastre despre mantuire, mi-arn amintit de 0 inclmplare anti demult intr-un vechi pateric. Este foarte apropiata de Nbiectul discutiei noastre si socotesc d nu este de prisos sa v-o povestesc, asa cum se deseneaza ea acum in mintea mea.

Un barran irnbunatatit, care traia retras in pustie, cazu in tmristare ~i intunericul gandurilor potrivnice incepu sa-i arnenincc sufletul, insuflandu-i indoiala asupra dreptei alegeri a ItJului sau de viata si intrebdndu-se dad poate sau nu nadajdui'ct !Date stradaniile lui se vor incununa cu succes. Pustnicalltltea cu capul plecat. Inima Ii pIangea, dar ochii nu izvonu lacrimi. 0 durere uscata il chinuia. In timp ce se omora .. del cu lntristarea, i se arata ingerul Domnului ~i Ii spuse: .De ce te tulburi ~i de ce intra inrrebarile In inima ta ? Nu esti as ruei primul, nici ultimul care mergi pe aceasta cale. Multi aU Itribatut-o, multi 0 strabat acum ~i multi vor ajunge pc ea • ~urile luminoase ale raiului. Mergi si iti voi arata atat diIe diferite pe care merg fiii oamenilor, cat ~i locurile in care dua: fiecare cale. Priveste ~i ia aminte 1".

Ascultsnd chemarea ingerului, pustnicul se ridica ~i rnerse; dar, abia facu cativa pasi inainte, cii iesi pard afara din sine si se cufunda in contemplarea unei vedenii minunate, care se deschise inaintea oehilor rnintii sale. Vazu in stanga sa un Intuneric pustiu, ca un perete de nepatruns, inauntrul caruia

37

se auzea zgomot, larrna ~l tulburare. Sfrcdelind Intunericul cu privirea, vazu un riu larg, involburat de valuri, care se rostogoleau inainte ~i inapoi, la stanga si la dreapta; si, de fiecare data dnd prin fata ochilor sai trecea in viteza un val, eineva pard Ii rostea deslusit In ureche: ,,Este valul necredinrei, al nepasarii, al racelii"; "Acesta - al nemilostivirii, al desfranarii, al luarii de mira"; "Acesta - al desfatarii, al huzurului, al pizmei, al vrajbei"; "Iar acesta - al betiei, al necurateniei, allenevirii, al infidelitatii dintre soti" si asa mai departe. Si, In fata pustnicului, fiecare val rasucea pe creasta lui 0 multi me nenumarata de oarneni, ridicandu-i din riu si iarasi cufundandu-i la fund. Batranul exclarna ingrozit: "Doamne! Oare tori ~ce~tia vor muri ~i nu este pentru ei nadejde de mantuire ?". Ingerul ii raspunse: "Prive~te mai departe si vei vedea milostivirea ~i dreptatea lui Dumnezeu l",

Pustnicul mai privi 0 data raul si vazu d era acoperit, le-a Lungul si de-a latul lui, cu mici barci In care stateau niste tineri luminosi cu fel de fel de arme, spre ajutorul celor ce se inecau. Ei ii chemau pe toti la ei ~i unora le intindeau mana, altora le coborau prajini si scanduri, altora le aruncau franghii, iar uneori scufundau pana la fund cange si carlige: poate ca se va aga\a ~i de aeolo eineva.. Foarte rar le raspundea cineva. chemarii, dar ~i mai putini erau cci cc se foloseau cum se cuvine de arrnele salvatoare care Ii se dadeau, Cea mai mare parte le respingcau sfidatori ~i cu un tel de sarisfactie salbatica se scufund au in raul care raspandea fum inabusitor, duhoarc grea. ~i miros de ars. Batranul isi intinse privirea mai departe de-a lungul raului si la capatul lui vazu 0 prapastie tara fund, In care raul se prabusea. Multirne de tineri luminosi treeeau iutc cu barcile incolo ~i incoace, ehiar pana la margine a prapastiei, dand ajuror, cu grija, fiecaruia; dar, en toate aces tea, In fiece clipa, In fieeare loc al raului multe mii de oameni se prabuseau impreuna cu raul In priipastie, de unde se auzeau vaiete de' disperare ~i scrasnirea dintilor, Batranul I~i acoperi fata ~i izbucni In lacrimi. Si auzi 0 voce din cer: "Este amar, dar eine-i de vina ? Spune, ce as mai fi putut sa fae pentru rnanruirea lor si nu am facut ? Dar ei resping, cu impietrire, orice ajutor le este dar. Ei Ma vor respinge si pe Mine, dad. Ma voi pogori In ajutorullor In cele mai amare locuride suferinta".

38

Linistindu-se cat de cat, pusmicul isi indrepta privirile spre dreapta, spre rasaritul luminos si fu mangaiar de 0 vedenie lmbucuratoare, Cei ce, ascultand chemarea tinerilor luminosi Ie intindeau mana sau se prindeau de vreo arma salvatoare, crau SCOfi de acestia pe malul drept. Aici ii intampinau alte pcnoane, Ii primeau In nisre mici cladiri zvelte, intinse In I'IUJ11k mare de-a lungullntregului mal, unde ii spalau cu apa cunei, ti imbracau in haine curate, ii Incingeau, ii inciltau, le cA1dcau un toiag si, intrernandu-i cu hrana, ii trimiteau la drum, mai departe spre riisarit, poruncindu-le sa nu se uite in Ikuri, sa mearga fara oprire, sa priveasca cu atentie pe unde aka si sa nu tread pe langa nici 0 cladire ca aceasta, fara sa intte in ea ~i sa se intremeze cu hrana si cu sfat de la eei In grija carora erau Iasate acele cladiri - la fel faceau tori cei ce intrau acolo.

Batranul i~i plimba ochii de-a lungul malului ~i vazu d pe toatii lungimea lui erau astfel de oarneni izbaviti care se prepteau de drum. Pe fetele tuturor se intiparise bucuria ~i l115ufletirea. Se vedea d tori sirnteau 0 deosebita usurinta si putere ,i se aruncau cu 0 anumita nestavilire pe calea ale carei prime etape erau impodobire eu flori placut mirositoare.

Apoi pustnicul isi indrepta privirea mai dcparte spre rasarit ~i iara ee i se descoperi. Frumoasa poi ana se terrnina nu departe de mal; mai departe urmau muntii, ale carer lanturi erau orientate in directii diferite. Muntii se ridicau tot mai sus f.i mai sus, se intersectau cu prapastii, ba erau golasi ~i stancosi, ba acoperiti cu rufaris si paduri. Peste tot, pe munti, se vedeau calatorii-nevoitori. Unul se catara pe 0 panta abrupta, alrul statea sa se odihneasca sau sa cugete, altul se lupta eu 0 fiara sau eu un ~arpe; unul mergea direct spre rasarit, altul pe o directie piezisa, iar altulle taia celorlalti calea, de-a curmezisul; l115a tori erau obositi ~i asudati, erau In lupta si in incordare sufleteasca ~i trupeasca, Rareori vreun drumet I~i vedea calea in permanenta: adesea, aceasta disparea cu totul sau se rasfrangea In mai multe carari intortocheare; intr-alt loc 0 acopereau ceata si intunecimea, intr-altul drumul era taiat de o prapastie sau de 0 stand abrupta; colo, calea era oprita de fiarele padurii sau de taratoarele veninoase din vagauni. Dar

39

iata ce era minunat: peste tot, prinrrc rnunti erau raspandire cladiri frumoasc, asemeni eelor in care fusesera primiti pentru prima data eei salvati din apa. Imcdiat ce intra calatorul in aceste cladiri, asa cum i se poruneise la inceput, oricat de epuizat ar fi fost pana atunci, icsea de acolo viguros ~i plin de puteri. Atunci fiarele si ddtoarele nu puteau sa-i suporte privirea si fugeau din calea lui.; nici un fel de piedici nu-l faceau sa intarzie prea mult ~i gasea repede calea care se ascunsese de el prin nu se stie ce mijloace, urmand indicatiile primite in acele cladiri. De fiecare data cand cineva depasea 0 piedica sau invingea un dusman, se face a mai puternic, mai inalt ~i mai chipes; cu cat cineva sc inalta mai sus, cu atat devenea mai frumos si mai lurninos. Pe varful muntelui, locul se faeea din nou lin si presarat de flori; dar cei ajunsi aeolo intrau repede intr-un nor luminos sau intr-o ceata, din care nu se mai vedeau.

Pustnicul ridica ochii mai sus de nor ~i ill sparele lui sau in spatele muntelui vazu 0 lumina minunata, de 0 frumusete nernaivazuta, din care se auzeau pana la el preadulci cantari:

Sfant, Sfant, Sfant este Domnul Sasaot ! Barranul cazu cu smerenie la pamant ~i deasupra lui treeu eu rasunet cuvantul Domnului: »Ale1lJa# afa casa-llua# {premiulr (I Cor. 9,24).

Ridicandu-se din nou In picioare, pustnicul vazu ca de pe diferitele piscuri ale muntclui erau destui calatori din locuri diferite care fugeau navalnic inapoi inspre rau, unii in tacere, altii cu strigate ~i cu cuvinte de hula ~i de ocara, Fiecare dintre acestia era strigat de sus ~i de prin alte patti sa se opreasd. Dar, impinsi de niste arapi scunzi de statura, acestia nu ascultau glasul prevenitor ~i se cufundau din nou in dul naclait. Atunci pustnicul intreba eu mirare: "Doamne, de ce 1" si auzi ca raspuns: .Este rodul samavolniciei ~i al nesupunerii fata de randuiala tocmita de Durnnezeu !". Cu acestea, vedenia lua sf~it.

Ingerul care Ii aratase pustnicului vedenia il intreba, in fine: "Ei, te-ai linistit 1". Batranul i se inclina pana in pamant.

Cred, fratilor, ca nu este nevoie de multi vorbarie pentru t:1lcuirea acestei vedenii. Raul este lumea; cei cufundati in el sunt oamenii care traiesc dupa duhullumii, in patirni, in vicii

~i in pacate; tinerii luminosi din barci sunt ingerii si, in general, harul care ne cheama la mantuire; prapastia fad. fund in care se prabusea raul eu tot eu oameni este pierzania; cladirea frumoasa de pe malul drept este Biserica unde, prin Taina pocaintei sau a botezului, pacatosii converriti se spala de pacate, sc imbraca in haina indreptatirii, l~i incing braul cu putere de sus si pornesc pe ealea manruirii; urearea muntelui, eu diferitele piedici, reprezinta diferitele nevointe in curatirea inirnii de patimi; fiarele ~i taratoarele sunt dusmanii rnantuirii; locul cellin de pe varful rmintelui este linistirea inimii; norulluminos care Ii acopera pe calatori este moartea lmpacata; lumina de dupa munte este raiul eel fericit; cladirile raspandite pe munte sunt templele lui Durnnezeu. Cine, aflandu-se pe cale, intra in aceste cladiri, adica cine primeste Tainele ~i participa la sfintele slujbe ~i rugaciuni ale Biserieii si se foloseste de sfatul ~i de indrumarea pastorilor, aeela depaseste cu usurinta toate piedicile ~i grabnic ajunge la desavarsire. Iar eel ce, din

,samavolnicie, le respinge si nu se supune sfaturilor si lndrumarilor pastorilor, acela cade repede, ~i duhullumii 11 va ademeni din nou.

Consider de prisos sa mai adaugam orice alta povata. Va ~p~or nurnai, fratilor, izbaviti-va de veacul acesta inselator ! 111.

CE ESTE DE TREBUINTA

CELUI CE SE POCAm~JE ~I rORNE~TE PE CALEA CRA BUNA A MANTUIRll

necuuoscuta pcntru el, trcbuie sa se foloscasca de 0 dreapta indrumare ~i sa nu ramana doar la propriile presupuneri. La inceput umbla ca prin ceata sau ca printr-un codru intunecos, lnconjurar de capcane - asadar, sa-i tntinda mana celui ce poate sa-l scoata de acolo ~i sa-l puna pc propriile lui picioare. EI este bolnav; cum te poti hotari sa te vindeci singur de cele mai subtile boli sufletesti, cand nici trupul nu ni-l vindecam singuri, nici macar medicii, daramite oamenii obisnuiti ? Putem sa ne deprindem, tara sa le invatiim, nurnai cu lucrurile pcntru care am fost, in mod firesc, nascuti; artele ~i rnestesugurile trebuie sa le invatam: de pilda, invati\m sa scriem, sa desenarn, sa cantam ~i asa mai departe. Iar lucrarea mantuirii este arta artelor ~i stiinta stiintelor: am putea, oare, aici, sa ne descurcam tara invatator ? Cine procedeaza astfel, aceta, chiar de la inceputul drumului mdnruirii, deschide portile sa paII'Wlda in el starea cea mai pagubitoare: increderea in sine, nidejdea in fortele proprii. Este adevarat ca unul este invaFlfttJruI nostru, Domnul (Mt. 23, 8), si Duhullui Dumnezeu vine intotdeauna in ajutorul neputintelor noastre (Rom. 8, 26), ~i ungerea Lui ne Jnvatd despre toate (1 In. 2, 27), dar Inccpatorul nu este inti de fel capabil de 0 astfel de conduita interioara, condusa nemijlocit dupa voia lui Dumnezeu, Rxista siruani dmd incepatorul este nevoit sa ramana numai In voia lui Dumnezeu, dar Dumnezeu nu-l rusineaza pe eel ce DId.Iidui~te in EI. Insa, 0 situatie ca aceasta trebuie s-o con~ ca ie~ita din comun, exceptionala, A spera pentru sine minuni, in cadrul ordinii firesti a evenirnentelor, inseamna a ilpiti pe Dumnezeu. Domnul, aratandu-Se Apostolului Pavel, ... trimis mai intai la Anania (Fapt. 9, 6) si de abia apoi I-a in"chiar El, nemijlocit (Gal. 1, 12); ~i acest Apostol, invatil ~ de Dumnezeu, pasind pe calea propovaduirii, alearga .. 1&tuI celorlalti apostoli, ,,ca nu cumva - spune el - sa alerg _ .. ft lllergat in zadar" (Gal. 2,2). Domnul ne poate invata ti prin ingeri, asa cum s-a intamplat ~i in vremurile noastre, in llricoriile americane; in vechime se intsmpla adesea ca ~i poVlCUirea $i hrana ~i sffnta cuminecarura sa tic aduse de tngeri, ... aun se vede din relatarea Sfantului Pafnutie despre eei paau tineri. Dar toate acestea sum cai de mantuire, sunt

Celui ce se pocaieste si porneste pe calea cea buna a mantuirii li sunt de trebuinra urmatoarele:

1) sa se predea unui conducator pe aceasta cale.

2) Sa se inconjoare cu reguli pentru implinirea cuviincioasa a fiecarui lucru.

3) Sa fie pregatit pentru nevointe ~i necazuri, caci a pomi

pc 0 cale ingusta si plina de suferinte. .

4) Si, pcntru a le suporta cu bine pc toate, sa aiba duh arzator sau sa aibd ravna fierbinte spre mantuire ~j spre abineplacea lui Dumnezeu,

Viata traita sub indrumare

Dupa cum pruncul nou-nascut nu poate tcii rara mama s care se Ingrijeste de el, II dezmiarda si II dadaceste, la fel ~i c nou-nascur in duh, care s-a convertit, are mare rrebuinta, pc tru inccput, de 0 dadaca si de dadaceala, de 0 cii.Hiuza ~i d caIauzire.

Necesitatea de a avea un parinrc-conducator este eviden de la sine. Nimeni, inccpand sa caute mantuirea, nu are yo' sa se apuce singur de aceasta lucrare sau sa-~i lucreze mol tuirea dupa voia sa si dupa cum il raie capul, ci de la b inceput trebuie sa se predea cuiva care sa-l invete tot ce tr buie. Caci, de vrerne ce a pa~it pc o cale cu totnl nona

42

indrurnari ~i povatuiri exceptionalc, pe care nu sc cuvine sa le asteptam, ba este chiar periculos, intrucdt vrajmasul poate lua intati~arca unui inger de lumina (II Cor. 11,14).

Asadar, trebuie sa ne tinem in cea mai mare smerenie si, pentru Dumnezcu, sa ne supunem omului ca lui Dumnezcu.

Aceasta cale este indreptatita de experientele tuturor sfintilor, care au luminat ca niste faclii pe ogorul trainic al crestinismului, Marii cuviosi ai lui Dumnezcu se foloscau Intotdeauna de sfat ~i de indrumare. Antonie eel Marc, Macarie Egipteanul, Pahomie, Ilarion, Eftimie, Sava ~i toti ceilalti si-au Inceput lucrarea mantuirii prin supunerca fata de parintele lor duhovnicesc ~i au deprins nevointa sub indrumarea acestuia. In schimb, se indreptau repede ~i se desavarseau Tara abateri pe carari gresire ~i tad caderi pagubitoere. Dimpotriva, cealalta calc, a voii proprii, condusa dupa propria minte ~i inirna, a fost considerata dintotdeauna drept calea raracirii ~i a pierzaniei. Au existat atatea experiente izbitoare in care nevoitorul, imediat cum se indeparta de indrurnare, cadea in nalueire, era inselat de satana ~i pierea ! Sf5.ntul loan Cassian relateaza despre Iron, un pustnic batran, care timp de cincizeci de ani petrecuse in post, in nevointa, in privegheri ~i rugaciune si Ii uimise pe roti cu asprimea vietii lui, dar mai tmiu, tocmai pentru ci I~i pusese In gaud sa ramana numai cu mintea ~i cu voia sa, il lua pc satana drept inger si, povatuit de acesta, se arunca noaptca intr-o fantana secata, nadajduind ci va fi ridicat de tngeri, ~i se vatma arnt de gray, mcat a treia zi, dupa ce fu scos afara din fantana, I~i dadu sufletul (Dialogul al doilea, Capitolul 5). Acelasi sfant mai aminteste de alti doi care, dupa voia ~i socotinta lor, plecara in pustie, asteptand c Domnul sa le dea hrana (ibid., Capitolul6). Unul dintre ei din pricina epuizarii, scapa, acceptand mancarea oferita d salbatici; iar celalalt pieri, ramanand si in pustie in voia s proprie. Acelasi Cassian povesteste despre unul care, asc rand revelatiile diavolului, vazu lumina m chilie ~i fu povatui sa-si sacrifice fiul, ceea ce, pana la urma, nu se intampl (Capito lui 7); si mai povestesrc despre un nevoitor foart inaintat in asceza, pe care, printr-un vis, diavolul il converti 1 iudaism (Capitolul B). 0 intamplarc de acelasi fel intalnim i

44

Proloage, in ziua a noua a lunii ianuaric: un tfmar nevoitor, dupa voia sa proprie, se muta intr-o pestera de munte, asculta descoperirile diavolului si Ii dadu crezare ca va fi dus in cer; ~i ar fi murit daci nu l-ar fi salvat harul dumnezeiesc, inspirandu-l sa-i descopere aceasta egumenului sau.

Asadar, nu se afia om mai nefericit, mai apropiat de pieire decit acela care nu are 0 caIauza pe calea spre Dumnezeu, mai ales eel ce abia s-a desprins din viata cea rau traira dinainte. Pe larg si cu mult folos a zugravit aceasta Sfantul Dorotei in cuvantul sau pe aceasta tema, cuvant pe care II sfatuim pe orice nevoitor sa-l poarte cu sine si sa-l citeasci cat mai des (vezi tnvatitura a cineca).

Sf'antul Petru Damaschinul, in prima sa carte din FiIocaJia, ia la rand pe toti oamenii din toate timpurile, in toata diversitatea varstelor; constirutiilor; chernarilor si a starii materiale ~i giise~te printre ei - trecand peste deosebiri, care merg uneori pana la opozitii - acat dintre cei care se mantuiesc, cat si dintre cei care pier. nCugerand la aceasta - spune el- mi-am frant sufletul si, in nedumerirea mea, imi chinuiam minrea cu intrebarea: «De ce se Intampla asa 1 Care cste inccputul mantuirii sau al pieririi noastre 1»". Mult se trudi sfanrul cu aceasta intrebare, durand cu mintea 0 rezolvare dreapta ~i iata ce judecara gasi la Sfintii Parinti: inceputul fiecarui bine si al fiecarui rau este in mintea data omului si, dupa minte, in vointa, inceputul mantuirii este ca omul sa-si lase dorintele si socotelile sale ~i sa Implineasca dorintele si socotelil'e lui Dumnezeu. inainte de Lege, in Lege si sub har se afla multi manruiti, pentru ci acestia au iubit intelepciunea ~i voia lui Dumnezeu, mai mult decit propria lor lntelegere ~i voie; ~i iarasi, in toate acestc vremuri se afla multi care au pierit, pentru ca au dat lntaietate dorintelor ~i voii lor, in locul celor ale lui Dumnezeu, lar voia lui Dumnezeu nu 0 putem afla (in cazuri particulare) decat prin judecata, dar nu prin propria noastra judecata, ci intarita prin intrebarea celor incercati, care au darul judecatii. Numai astfel putem afla ce fel de fapte voieste Dumnezeu de la noi. Altfel, nicicum nu ne putem manrui. fad aceasta, nici ceea ce socotim noi ca este bun nu ne este de folos, ori pentru ca nu este facur la momentul potrivit, ori

45

pentrU di nu ne este, de fel, l1t:ccsar. Tot asa, Sfantul loan Cassian, dovedind ci trebuie sa le facem pe roate cu judecata, pentrU a cun~te care este judecata adevarata si venita de la

. I' Dumnezeu si care este cea mincinoasa ~i tatarnicii, diavoleas\\\ . ca, II citeaza pe Avva Moise: judecata adeviirata nu vine altfel \ decat In urma smeririi adevarate, atunci cand le descoperim

" '/ piirintilor nu numai ceea ce vrem sa facern, ci ~i ceea ce gan-

ldim' si nu ne"ncredem ~ ~el !n p~opria n0a:'~~ jude~tii, c} in toate urmam povata batramlor mduhovruclP, conslderand bun ceea ce ei considcra ca este bun. 0 astfel de conduita nu numai ca il calauze~te cu bine pe om, nevatamat pe calea cea dreapta, dar 11 ~i apara de roate cursele diavolului. Caci cel ce-~i conduce viata dupa judecata si sfatul celor care au izbutit

u= caka credin~ei1, acela nu va cadea tnselat de diavol, deoarecc, chiar prin acrul marturisirii ~i al descoperirii gandurilor rele fa~ de piirinp, die curma ~i le face neputincioase. ~a cum un sarpe scos la lumina dintr-o viigauna intunecoasa se stradui~te sa fuga si sa se ascunda, la fel gandurile videnc, descoperite prin spovedanie ~i prin marturisirea lor catre piirinP, fug de la om (Dialogul al doilea, CapitolullO).

Este esentiala necesitatea de a te supune conducerii alrora

~i foloasele ei sunt incalculabile, dar nu este indiferent cui sa

te mcredintezi. Mulp piirinp - dupa cum spune, in acelasi loc, Sfantul Cassian _ aduc in loc de folos paguba, ~i In loc de mangaiere, dis pc rare celor ce yin la ei sa le ceara sfatul - si intare~te aceasta observatie cu un exemplu- srantul Petru Damaschinul spunea ca de multe ori a fost vatamat de cei la care venea cu intrebari. lata de ce, scrie cl ca nu oricine este varsmic cu anii este capabilsa tndrumc, ci numai eel ce a atins nepatimirea si a primit darul judecapi. Este bine sa nu-ti ascunzi gandurile de parinti, insa nu trebuie sa le dezvalui fiediruia pe care-IlntaLne~ti In cale, ci numai parinp!or induhovniciti si avand darul dreptei judecap, celor albiti de intelepciune, iar nu nurnai de ani. Multi, privind numai la varsta maintata, ~i-a.u descoperit gandurile si, din pricina neiscusintei celor care i-au ascultat, in loc de lecuire, au cazut in deznadejde. Nu fiecare este in stare sa mdrume, nu numai din pricina propriei neimbunatatiri ~i ncdesavar~iri, ci, adesea,

46

din pricina repeziciunii cu care as' ..

maru lor simplitati ~i a fo I' , p.ont. Multi, din cauza

p:de trepte si, astfel, sa~up~:ea:~;et~~~:~a;:.e repete ~e

"tm necunoscute. Cei neispititi da ai I, ca~. e.~t. n afara de aceasta dreapta s . n~ J'<?t ajutor c~w !Splttt. , Stantului Duh _ daruri oeo inta este unul din darurile

. tuturor. ci cui vrea Dumnez sunt mul~e si care nu se dau toate

, ezeu Deprinde ... ;";1

cernerea binelui i a _ .' . rea simnruor cu dis-

, categorisirea tuturo~ r crauluill este propne fiecarui curatit, dar

. azur or. rezolva . "1 . .

~I n~bi~nuite ~i hotararea a c~ an re~ situatu or obisnuite

, tat, iar ce trebuie res in ume din de poate fi accep-

:.. p s= accasta 0 pot fa . cl -

\ torn, De fapt, astfel de I . _. ce, numai ar-vaza\. Dum ,. urrunaron sunt crean de D .

un o~e:~I~Dumpunenleaztreeuaba. Citi~i in Vtefile SfinFi~;~g~~

cu nevomta _...,

insingureaza t _. ... trairu impreuna apoi se

, raieste ascuns de ochii '1' "'

se vorbeste despre el: A d t Durnn I oameni or ~I, m sra~it, vredni . "a ezeu un luminator I" Cel

c nu se poate ascund . ,- . .

rull . , . e, tncep sa se adune oamenii i '

UI ~I se constnneste un lac ,m JUasa a fost cu Antonie' eel M ~ potulat de mu1~e de lume;

Kievo- Pecerski, cu Serghie ~~ ~d~va .~e1 Sfintit, cu ~t?nie este si acum. nej; asa era atunci ~I asa

f' Vedem de aici ci adevarata cilauz;l

" cunoscut patimile si . poate fi numai eel ce a 1 Sfantuiui Duh c ,I care, p~tn neparimire, s-a facut vas al

, ' are te poate invata totul I

. cut de prima treapta si . ... ,sau ace a care a tre-

L-a primit pe D a ~I, pnn crucea ~i rastignirea launtrica

umnezeu sau a fost pri . d El . '

~i calauzit de EI N . ul nrrut e ~I este purtat " . umat un ca acesta poate fi . ,,'- -

incercata, neinselata iscusita de i d numit c ..... auza rarul ll compara cuMoi d. e mere ere. Srantui loan Sea-

nelii in fata lui Dumn oise, ,tn punctul de vedere al indraz-

d ezeu, ~I cu un mger. din tul d

ere al curateniei si al des- "'~ ... duh .' , p~c e ve-

_. . '( aV<u~lnl ovmcesn c;: • d .

sa iesirn ~i sa fugim din E . tid . . .... 1 not, onnd

nevoie de un anume Moirep ~ e La _F~aon? avem, de fapt, stand la mijloc intre fapta .' de un aparator ~I ocrotitor care

a Sl cugetarea d -- . - '

pentru noi mainile spre D' espanrmta, sa-si lnalte

umnezeu pentru ca ,,'- ., d

rraversind oceanul pacatelor adi: ,.' c_ ..... auzltl e el, fuga pe Amalec. Se afla in'i ca patimile, sa-l punem pe

punandu-~i m'idejdea m ei ins' .n~e.l~reh~la~ole_asd cei care,

.I~I, I~I mc IpUlC ca nu au ncvoie

47

de condudtor, Cei iesiti din bgipt l-au avut conducator pc Moise, iar cei fugiti din Gomora, pc inger, Unii sunt ascmeni vindecatorilor de patimi suflete~ti, sub indrumarea unor doctori iscusiti _ cum sunt cei iesiti din Egipt; altii, asemeni celor ce vor sa se izbaveasca de necuratcnia sarmanului trup - caci de aceasta au trebuinta - pentru ca sa le vina in ajutor ingerul sau, in caz extrem, cineva, sa zic asa, de 0 aceeasi masura eu ingerul, caci, dupa putreziciunea ranilor noastre, avem nevoie si de doctor, si de tamaduitor (Cuvantull, punctul 7).

Cum uebuic sa fie conducatorul, putem vedea mai pe larg

la accla~i loan Scararul, in indrumarile catre egurnenul sau, Acesta este numit acolo doctor, carmaci, invatator, om care are 0 carte sensa in inirna si care nu de la oarneni a primit invatatura, despatimit, uaitor in Dumnezeu ~i asa mai departc. Se vede, a~adar, ca eI uebuie sa fie dintre cei care s-an atins de ultimcle trepte ale desavaqirii, lata cum vorb~te despre aceasta Vasile eel Marc: "Cu multa bagare de searna si cu buna cumpanire stradui~te-te sa-ri gase~ti drept calami in viata un barbat neinselat. iscusit in indrumarea cclor ce merg spre Durnnezeu, infrumusetat de virruti, priceput in Scripturile

,,( dumnezei~ti, fara multe griji, neiubitor de arginti, neagonisitor, iubitor de racere, avand dragoste de Dumnezeu, iubitor In, de saraci, nemanios, fara tinere de minte a raului, mult folosi\ tor pcntru cei ce se apropie de e1, neiubitor de slava desarta, \ neorgolios, neiubitor de mangaieri, neschimbator, care nu

i pune nimic mai presus de Dumnezeu".

Acestea sunt desavar~irile unui parinte adevarat ! Fara ele,

nu va putea, indiferent de straduinta sa, sa conduci spre manmire sufletele care is-au incredintat. Calea spre Dumnezeu 0 putem cerceta din drti, din pildele ~i invati\.turile Sfintilor Parinti, si 0 putem arata si altora; dar conducitorul nu rrebuie doar sa arate, ci sa si conduc3., si nu uebuie doar sa condud, ci oarecum sa poarte in spate. Prin rugaciunea sa, el trebuie sa fie un putemic mijlocitor in fata lui DumntzcU si un izgonitor al vraima~ilor nevazuti, iar pentru aceasta trebuie sa aiba indrazneala si credintaputernica, prin care sa se arunce neispitit asupra puterii vraim~e - accstea se fac sau se dobandese pc 0 a doua treapta, cea a desavar~irii. Sfantulloan Scararul i

48

se arata in somn ~i-I treze °t .

sa se prii?~easci un mun~e~ ~~;~~UI peste care tocmai era

de expcnente in care' ~.. arsanufie are 0 rnultime baveau de chinurile ;a~n~tug~Cluml~ sale, ucenicii sai se izpoti calauzi trebuie sa ~~. or ~I ~e naprasnele dracilor, Ca sa

~uno~ti din' experienta p:~ t~ate.m~ur~~turile drurnului, sa Ie rar pentru aceasta trebuie sPa~ te ~ltl~al stn cum pot fi depasite;

_ e a 1 a 0 anum t" A -I'

pc e~ sa poti vedea toate drurnurile . .1 a ~na nme, de ele, ~I pc acela dintre ei . A ~I pc ton eel ee merg pe sau, ca printr-o mi~ea~laear~y.s-a incredintat. Cu cuvanrul cum sa rnearga drept fax mbamll,. conducitorul il va indruma

, ar" a aten repede fa - - - .

tre toate incurcaturile dru I' '. ' ara ratacire, prin-

timi stau cu totii e aeeem~ Ul. Ce~ ee nu ~~-au curatat de paneinvatati, fie d at eitit sa~~~~r~apta, fi~. ea sunt invatati sau alcaruiesc multimea nu -d A espre stnnta nevointei, Cei ee

A • ~ va mcotro ~I cum - -'

se lnghesuie unii intr-altii si . sa mearga, ci doar parte, cand intr-alta te t; I me~g. la nimereala, cdnd intr-o ca sa iasa la liman : as p ~d sa 11 se arate cararca eea buna

_ ' eu toate ea ar put . .. di

~Iasa calauziti de 0 voce di f: ea I.e~l trne rat, dad s-ar

gerea patirnilor: eel ce n ~ ar~ multimii. TotuJ sta in infran-

. nu ~I-a mvin . il

regula de incredere pentru inf ' s panm e nu poate da 0

I e t _. rangerea lor pentru - I A

I S e patlma~ ~i judeca _. ,ca e insusi

'-t: d patlm~. De aceca un d - .

ugent ar neincercat niciod _ ' con ueator 111te-

b ata nu te va due d

uncle sale intentii Atat aeest A • ce eparte, cu toate

vor discuta despre ~.:, D a, ~at ~I eel calauzit vor vorbi

c. cane ornnului ~l vo b ul A '

afara de aceasta e1 trebuie _ iba r ate pas pc loc. In

d _ ' sa al a 0 a . -

ucatoare naturals asup tl nurnita putere eon-

ra su etului . I'

cunoasca la fel ea pc al _ I ucerucu U1, pe care 8a-1

( cartirc si tara eomentasau'Dpentru ca aeesta sa i sc supuna tara

, _ . fII. ar nu

tara sa-n fi supus patimil . fa _ _potl avea puterea duhului

_ e ~I ara sa fi pri . D hul .

nezeu. Fara aceasta cuva tul fi ' nut u lUI Dumneroditor pentru ca: n an dva I intotdeauna neputincios , u poate a nast 1 ' el, asa cum ne invata Cuvi ul ...... ere a ceea ee nu este in

. Iat,a cate desavarsiri tr:~~ie ~~:;~el M~e. -

~I un indrumator de nadejd 'D ' adevarat eondueator

atunci cand Domnul ') ,e . ar ~I cel ce I se incredinteaza _"' __ , I va invrednici sa-si ~. ' I..d.lauza isi asuma m . . . ~l gaseasca 0 asemenea

, an ~I severe obligatii.

49

Escnta indrumarii si putcrca ci stau in legatura rainica dintre parinte ~i ucenic, Iacuta in fata lui Dwnne~u, .p~n care parintele ia asupra sa mantuireasuflemlui ~ceplcu1ul, l~ ue~nicul se prcda pc sine in tntregime acesnna. In acea~ta_legamci sau tagaduinta reciproca se atla deos.fblrea esen~ala ~~tre conducere ~i sratuire sau intrebarc. Indrumarca data in ultimele cazuri nu te 1eaga, pc dud, dincoace, fiecare cuvan~ este lege; acolo, eel cc intrcaba are inca libertatea sa )u~eee ~l sa verifice, pc cand aici oriee ccrcetare este ne1alocul ei ~l duce la pierz.anie. Ueenicul se prcda pc sin.e ~"t<:>tul. "Tu:: ~p~e Sfantul Vasile eel Mare - preda-te lui sarael~ cu d~savar~l~c~ adica sa nu mai ai nirnic al tau sau pentrU nne, ci totul sa-t apartina parintclui; altfel, rama~ita ~echilor framantamri va strica iarasi ceea ee se pune in tine ~l tot acest ames tee va fi fad neplacut Domnului, va fi dezgusrator." Sfantul loan Sea: rarul cia un excmplu, cum un ueenie ii spunea indrumatorulm sau: "M-am incredintat tie, cuvioase parinte, asa cum fierarului i se incredinteaza fierul" (Cuvantul al patrulea, puncm~ 23). Asemeni panzci curate in mainile pi~torului sau ase~eru unui bun material in mainilc sculptorulm, la fel este ucemcu1 in mainile piirintclui siu. El a luat asupra sa jugullui Hristos, hotirat sa-l bineplad, iar acum - asa cum spune_ Sfulml Scarar _ [ncearcf sa puna greutatea de pe grumazul sau p~ eel al altuia (ibid., puncrul 5). EI se aseamina celui care, tmut deasupra apei de mainile alruia, se prega.te~te sa ~raverseze marea inot (ibid.). De aceea, el num~te Vlat~ sub mdrumar~ moarte de bunavoie, mormsnr, calatorie in nmpul somnulm, inot neprimejduit. intr-un fel, ucenicul nu este eel ce lucreaza,

ci eel asupra caruia se lucreaza. ..'

Aceasta, din punctul de vedere al ~ce~cul~~ l?u: p~ctul sau de vedere, si parintele da 0 tagadumta hotara~a ca rasp~nde de mantuirea sufletului ucenicului, ale carui pacate ~I Ie asuma ca ~i raspunsulln fata infrico~atei Judecati. Aceasd idee es~e exprimatii in rnulte locuri ~i foarte ad~e~ de S:antul Varsanufie. De pilda, unuia care ce~ea: "Da-ml ~u~anml, stapane, cii raspunzi de ~i~~ in fata iui Dumnezeu ~I ca nu va fi vatamare asupr~ mea , 11 ~ispunse: "Scwnpul ~e~ s~et mi-l pun pentru nne, numai moartca ne va desparn (Ras-

50

t.·.·1

;'.

\ .

•

l'unsuL al57-lea); altuia ii raspun~e: "la aminte la ceea ce scriu ~l ascunde in sufletul tau: Voi face asa di vei auzi bucuric ce~asca, imparateasca, dumnezeiasca, vei fi mostenitorul darn~tlo~ mele'~ (Raspunsul al IO-Iea); altuia: "iau asupra mea )u~atate ~ pacatele tale", si, dupa ce aeesta I~i spori eererea:

"Bme, le "lau pe ~oat~, pentru ascultare" (Raspunsurile 163, 164). lata ce .tagadme~te: "Dad pasrrezi legarndntul meu la f~ ca pc al lui Dumnezeu, rnarturisesc ca raspund de tine in ziua cand Dumnezeu.va judeca In taina pe oameni" (Raspm:u'ul. al 58-lea). Iar intr-alt loc se roaga: ,,Pre a Puternice ! Ori pr.lffie~te, 0 ~at~ eu ~nc, ~i pe copiiii rnei in impiiratia Ta, on sterge-ma ~l p~ ~1l1~ din cartea Ta" (Raspunsul al 1l0-~e~). Dar 0 tagadul11ra atat de coplesitoare se da numai in conditiile lmplinirii hotarate, cnergice, necartitoare de catre ucerue a ~turor. poruncilor parintelui, din inima, ca ~i cum ar fi porunctl: l~l Dumnezcu, astfe1 incat, La cea mai mid a~atere, legamantul este rupt ~i fagaduinta I~i pierde puterea, Pa.~lI~tele purcede sa rid.ice I~ cer, am putea spune ca pe mamile sale, sufletul ucenicului, dar cu conditia ca si acesta sa cau~e, sa se straduiasca, sa se nevoiasca. Dumne~u ii ajuta unui astfel de cautator intr-ale credintei, ~i eel ce se increde in ?o~ul - Care vrea ca toti sa se mantuiasca - acela nu se ll1?Ole~t~ ca totul- si cuvanrul, si fapta - vor conlucra la manturrca lui, De ~apt,.parintel~ devine mijlocitor intre uccnic ~i Durnnezeu, mijlocitor nerruncinos, fidel, neprimejdios: ceea ce a spus, aceea va fi.

. . Astfel, unuia Ii spune: "Sa se inscrie cuvintele mele In !nu_na ta, inta~oara-ti-Ie in jurul mainilor, ca sa Ie ai mereu maintea ,~.?r" si, mai departe: "Arata-Ie ~i prin implinirea ~ fapta (Raspunsul alll-lea). Altuia ii spune: ,,Ma rog, zn.~a ~l noaptea ma nevoiesc pentru sufletul tau, dar straduiesre-te ~l tu, urneste-te, altfel, totul este zadarnic. Cauta ~ar~ ~l te voi sara" (Raspunsurile 24, 70). Si inca: "Daca vei incalca ceva din acestea, eu nu sunt vinovat· tu vei vedea si vei raspunde I.n ziua cea infricosatoare" (Rasp~ul al57-1e;).

. . ~tfel, 111~ C~I doi se e.reeaza 0 lcgarura nezdruncinata, de inima, 0 ~egatura ~uh~>vn~eeasd, in care parinrele se dizolva L"l1 duhuJ III fiu, ~l fiul in parl11te; ~I aceasta, 1111 numai pe peri-

51

oada formarii duhovnicesu- ci penrru vesnicie. Sf'antul Varsanufie ii scrie unuia aflar in suferinta: 'yaz~d suferinta si tulburarea ispitei care te-a cuprins, m-am i~bolnavit adt d~ tare, ca niciodata", amintind totodata cuvintele Apostolulm:

"Cu eel ce sufera, si eu sufar" (ibid.). Altuia ii spune: "Sunt nedespartit de tine; c~d mergi la ascultare fata de frati, lntotdeauna merge cu tine si inima mea, care a binevoit tntru Domnul" (Raspunsul al27-1ea). Sau: "Prin harullui Hristos, Fiullui Dumnezeu, nu rna despart de tine, ci, prin dragostea ta, sunt pururi cu duhul alaturi de tine" (Raspunsul al 55-lea). Sau, mai departe: "Frate, iti spun ca propriului meu suflet, caci Domnul a legat iotte ele sufletelc noastre, spunandu-mi: «sa nu te desparti de d»" (R3.spunsul al159-lea). La Sf'antul loan Scararul, adevaratul ucenic este zugravit astfel:

Un suflet legat de pastorul sau prin dragostea ~i credinta lui Hristos nu se va departa de el nici cu pretul varsarii de sange, mai ales dad ranile i-au fost candva vindecate de acesta. Sufletul tine minte cuvintele celui care a spus: nici Ingerii} nici tnceputurile, nici puterile ... nici vreo alta faptura nu ne poate despdr,; de dragostea lui Hristos. Daca cineva nu i~i va avea sufletul astfel legat, impletit [cu cdatalt suflet] ~i agatat [de acela], degeaba i~i petrece viata in purtari ratarnice ~i pre~cute fata de parinte (Cuvantul al patrulea, punctul 28). In aceasta uniune sufleteasci sta toata puterea ~i esenta legaturii [dintre ucenic ~i parinte 1. Prin aceasta, asupra ucenicului neputincios se revarsa toata puterea p3.rintelui. De aceea, vrajmasul tncearca pe toate caile sa distruga aceasta legatura, amt prin ganduri ascunse, cat ~i prin .vedenii, prin care ins~fl~ ba neincredcre, ba banuiala, ba dorinta de a rrece la alt pannte, dupa cum vedem din pildele Sf'antului Varsanufie (R3.spunsul al159-lea ~i urmatoarele). Datorita importantci sale, aceasta legatura sufleteasca rrebuie sa fie primullucru pentru care sa se roage ucenicul: "DezvaJuie- I cu mintea lui Dumnezeu eredinta si dragostea ta nepreracuti fata de indrumatorul tiu, ~~ Dumnezeu il va instiinta in taina de dragostea ta pentrU el ~l il va face sa tie la fel de binevoitor si de prietenos fata de tine (Scam, Cuvantul al patrulea, punctul45).

52

,.. 0 _as~el de uniune est~, de alrfcl, 0 mare taina duhovni-

I ceasca, = =. ~cuti de Ins,!~i Du~nezeu. Nu fiecare poate " fi cu adevarat parmte duhovmcesc oricarui ucenic ~i nu fiecare i poa~e ~ uce~lc_ a~eva:at oricarui parinte. Celui ce cauta cu I ~dinta deplina ~l cu mcredere, Domnul ii arata ~i il conduce I c~~ ac~~a care_poate, prin puterea Sa, sa-l aduca la mannure; '., ~l ~ m~~t~aza in duh pe vrednicul parinte duhovnicesc sa u

pnm~asca ~l sa poarte greutat~a acelui neputincios. &,a vedem la Sf~tul Vars~nufie: loan! se aratase si apoi nu mai veni multa vreme. Gand Avva Send crezu ca nu va mai veni deloc stan~ Va:sanufi~ ~i spuse: "01 trupullips~te, dar cu duhui este alaturi de ~?l ~l nu .s~ v~ desparti p~a in veci" (Raspunsul al 5-lea),; ~l inca mal mamte spunea: "Cu doi ani inainte, Do~n~.ml-a spus ca va veni" (Raspunsul I). Unul dintre uc~mcl 11 spuse: "Dom~ul mi. t~:a trimis lim an ~i adapost" (Raspunsul al ~59-1ea); tar alnua 11 spunea: "Credem ca Domnul te-a ~~us aici: nu is_piti ha~" (Raspunsul alI63-lea).

, De ~Cl se d~~opera de la sine cum trebuie sa fie ucenicul in relatiile cu parintele sau.

T<;>t ee se refera la acestea decurge firesc din duhul in care ~ceru~ se preda pe sine parintelui ~i din unirea care are loe mtre ei.

_ ~cenicul trebuie sa aiba deplina ~i neindoira incredere in parintele sau: sa aiba credinta cii acesta cunoaste calea lui ~~~~u, cii poate conduce pe ea spre desavarsire ~i cii il va , calauu ~1 pe. el, di _este ~uternic in fata lui Dumnezeu ~i cii Dumnezeu it va,arata, p:~ el, calea cea dreapta ~i neratacita; . de aceea, ~oate mdrum~rde sale trebuie primite ca fiind cu " totul. adevara~e, pe. deplin mantuitoare si bineplacute Dorn?ulUI. Ac~asta ~mta n:eb~e sa fie Iuminoasa, curata ~i ne-

~tune~ta de ~Cl eel mal rmc nor al indoielii, caci subrezirea C1 este ~1. subrezirea ~e~turii sufletesti, iar ~ubrezire~ legaturii sufletesti comp~filte rnrreaga lucrare ~i 0 face neroditoare. J:?e aee~a,_ trebuie sa p~tr~ aceasta credinta ca pc ochii din cap. "C~ta vreme cred_inta infloreste in suflet - spune Sflntul loan. Scar.arul - ~rat tlmp ~pului i~ izbutesre toata slujirea; ?ar, ~m~di~t ce cmeva_se atm?~ de piatra credintei, nu lncape indoiala ca acela va cadea, caci adevarat este ca tot ce nu este

53

diu credin;d este pacat (Rom. 14, 23) .... Dad supusii, in simplitatea inimii lor, nu vor recurge la viclcnii diavolesti, din curiozitate fata de poruncile parintelui, atunci vor strabate cu bine drumul spre Dornnul" (Cuvanrul al patrulea, punctele 7, 9). De aceea, parintii se incredintau mai intai de fidelitatea celor pe care-i primeau sub ascultare, si dad constatau d aceasta lipscstc, nici nu-i primeau. Astfel, Sffintul Varsanufie nu-l primi pc unul sub ascultare, cand observa neincredere la acesta; iar cand (prin navalirea vrajrnasului) neincrederea se strecura in inima celui pc care-I primise, se grabi sa il vindece (Raspunsul al161-lea).

Trebuie sa ne incredem lara nici 0 cercetare in cei care au primit sa se ingrijeasca, in Dornnul, de mantuirea noastra - spune Scararul - chiar dad ni s-ar parea d acestia ne cer ceva potrivnic rnanruirii. Toc.mai atu~ci, ca intr:_-un. cr~u:z;et al smereniei, ne este pusa la incercare increderea in ei, Caci acela este semnul adevaratei increderi, cand cineva, cu toate d vede d ceva li contrazice oarecum asreptarile, totusi, intrucat asa au randuit dlauzitorii, se increde cu totul in acestia (Cuvantul al patrulea, punctul 104).

Trebuie sa-~i cinsteasca parintele in toate felurile, sa-i past treze imagine a cinstita, luminoasa, nu numai in cuvant si in { sentimente, dar nici in minte sa nu aiba nimic care sa-i

l' intunece imaginea sau sa-i micsoreze lumina. "Dad dorim - spune Scararul - cu toata smerita lnteiepciune, sa ne plecam gnunazul sub jugul Dornnului si sa-i incredintam altuia, lara

fatarnicie, mantuirea noastra, atunci, inainte de a intra in m~nastire, dad avem cat de cat discernamant si ratiune, trebuie sa cercetarn ~i sa ne punem la incercare parintele, trebuie sa:1 ispitim, pcntru a nu nimeri, ca sa. spun. asa, ~u la un carmaci, ci la un simplu greblas, nu la un vmdecator,. cI.la un b~lnav, n~ la un neprihanit, ci la un iubitor de mangfu.~n, nu la I~an., CI intr-o valtoare si sa nu ne pregatirn, astfel, smgun naufragiul. La intrarea pe terenul bunci cucernicii ~i al respingerii lumii, nu mai trebuie sa judecam cu asprime pe bunul nostru conducator in nevointe, cu toate ca, om fiind, ~i acesta poate avea - vorn vedea - uncle grqeli, putin importante. Altrninreri, dad ispitim cu severitate faptele parintclui nostru, nu vom

54

i.

'I

.Ii

,~

avea. nici_lln folos din lasarea lumii, Cei care vor sa-~i mentina ne~tlrblt~ pentru totdcauna increderea in povatuitorii lor trebuie sa-si pastreze in inima nesterse si neuitate virtutik, lor, pcntru ca, atunci cand diavolii vor incerca sa scmcne in ei neinc~ederea fata de parinn, sa le inchida gurile cu amintirea virtutilor acestora ... Daca gandul te face sa-ri acuzi sau sa-ri hulesri parinrele, fugi. de aceasta tentatie ca de curvie ~i nu lasa ~~rpdul ace~tula ~IC! 0 spe.ranta, nici un loc, nici 0 intrare, mCI 0 apropl~re, CI dirnpotriva, striga-i: ,,0, amagitorule! Nu eu 0 sa-rni judec stapanul, ci eI este pus judecator peste ~ine !"~ (Cuvanrul al patrulea, punctele 6-7). Aceasta cinstire ~I e~la~le s;at?rnica ~re~te sub.obladuirea credintei si prin cre~ta.se. I?tar~te; ~I, dimpotnva, slabesre 0 data cu slabirea credint~~ ~I mve.rs: pe acee~, a~est~a doua sunt tintele inspre ca~e vr~Jm~~~ I~I I~dreapta sagetile. Adcsea el plasmuieste c~ar naluciri m~ mtunecarea cinstei parintelui, ca sa-l indeparteze pe uceruc de la eI; asa a suferit Elisei, ucenicullui Is~a. De a'7ea, c~d i~ Sca:a, uc~nicul n intreaba pc loan Savaitul, ~ 11 s0twse s~ se mcredinteze unui parinte: ,,$i daca ~ce~t pannte, ~ nepnce~erea sa, va gre~i cu ceva ?", staretul u rasp~de: ,,~~Iar .de l-ai vedea pacatuind, nu te departa de la ~I, CI spune-n III smea ta: «Frate, de ce-ai venit aici ? Atunci vel vedea cum va fugi pe la tine orice ina1tarc de sine»" (Cuvanrul al patrulea, punctul1l2).

_ In toat~ trebuie _sa n~ incred~m in parinte sau sa ne pas~am convmgerea ca, pnn rugaclunea parintelui, orice trebuIllta_ n<: va fi.implinita, orice rau va fi respins, orice bine ne va fi ~t. "TI~e-te de mine - spunea adesea parintele Varsanufie.- c~ te v<;)l scoate afara ~i te voi aduce grabnic La Iiniste si te VOl arata lui Durnnezeu"; sau: Yei fi urmasul meu te vei invrednici de darurile mele"; sau: Yom fi culcati a~andoi in ~cee~i racl~". Toate acestea sunt cup rinse in credinta, in mcrederea ca Dornnul- Cel ce caura mantuirea tuturor _ n va man~i pc ucenic .prin parinte ~i va face totul pentru el, dupa ~red_in~a lu!. Ucemcul a~t~apta ca Dornnul, in bunatarea Sa, sa il ~~asca p~ntru. rugaciunile parintelui, sa Ii ierte pacatele ~i nu 1I1~ps~asca mCI de bunatatile duhovnice~ti. De aceea, el aLearga din toate puterile la parinre, ca un fiu, cu speranra

55

I'

1'1 ,.11

neindoita ca va primi multumire si o prirneste. Ucenicii SIantului Varsanufie spun adesea: "Rost~te un cuvant, si asa va fi. Tu ne esri limanul". Cand panntele se imbolnavise, ei strigau:

"Ce 0 sa ne facem acum ?". .

Urmarea fireasca a increderii, a cinstirii ~i a sperantel trebuie sa fie linistirea sub ocarmuirea parintelui, ca sub un acoperis neprimejduit. Prin supunerea ~ata ~e ac~ta, ~~~n~cul.I~i

f reteaza orice preocupare pentrU el insusi, once gnp ~l once

I, temerev c.El ti spune din inima parintelui, scrie Sfantul Varsanufie: «Cred ci Domnul, prin tine tmi va izbavi sufletul; fa cu mine ce te va inspira Domnul. Eu nu mai sunr eu»" (Raspunsul al 57-lea). "Daci cineva - spune Sc~rarul.- ~-a predat cu constiinta curata, pentru totdeauna parintelui sau,

acesta nu se mai teme de moarte, la fel cum nu se teme de somn, stiind cu siguranta ci la iesirea din viata aceasta nu de la el, ci de la indrumatorul sau se va cere raspuns" (Cuvantul al patrulea, punctuI50). De a~eea, ~l co~ider~ lu~~area man: tuirii sale ca si rezolvata. "Tme mmte cat vel trai - adauga Scararul - pe acel mare nevoitor, care de-a lun~ a opt: sprezece ani incheiati nu a auzit niciodata cu urechile trU~tl de la indrumatorul sau cuvantul ,,mantui~te-te", in schimb zilnic cu auzul sufletesc, auzea de la Domnul nu "mantuieste-te" - care inseamna numai dorinta si nu estc sigur ci se va implini - ci "e~ti mantuit", care insearnna siguranta ~i certitudine" (ibid., punctul106). lata cu cata horarare il linisteste pe ucenic ins~i Do~u1. De partea.l~ cim~e. do~ ~Ioas~, sarguincioasa, energies lucrare dupa mdrumarile 'p~rmteJwcalauzitor. Caci linistirea nu inseamna absenta lucrarn, CI doar retezarea oricarei griji referitoare la t.reaba pe care 0 fac~, .Ia

f roadeJe ~i la reusita ei. Ucenicul rrebuie sa fie mereu pregant, sa fie mereu lntr-o stare de incor~ ,aten~a, ~ar nu co~le~it de lenevire. Sfantui loan Scararul ~I-I inchipuie stand liber pe . cele doua picioare, dintre care un picior II intmde spre slujire, iar pe celalalt il tine nemiscat la rugaciune (<:~v~tu1 al patru-

lea, punctul 2); iar ascultarea 0 numeste calatone c~ se fac.e dorrnind (ibid., punctul 3) - calatorie, dupa osteneala ~I realizari; facuta In somn, pentru d nu este eI eel care 0 face. SIantul Varsanufie Ie adresa adesea ceJor care ii cereau ajutorul

56

urmatorul cuv~nt: ,;rrude~te, nu sta intr-un loc, transpira la lu~rul pe care til-am ~pus sa-l faci" (Raspunsul al6l-lea). ,,Eu rna rog pentru nne lUI Dumnezeu - spunea eJ - dar dad nu te vei ruga ~_i .tu Lui la fel; mare este rusinea" (Raspunsul al 70-I~a). Pannt~le d~ovruc~c purcede sa-l rnanruie pe ucenic dar, in aparenta, pnn puterile aceluia; vrea sa fie lucrarorul dar in el [In ucenic] sa fie sufletullui. Iar ucenicul se mangai~ n~a~ in ferici~ buna na~ajduire ~i incredintare a sortii sale, fiind, in acest nmp, coplesir de truda ~i de sudoare.

r: L~crul sub conducerea parintelui-indrumator 11 obliga pe f! uceruc la urmatoarele trei actiuni:

a) Sa nu-si inchipuie nimic cu mintea sau cu inima nici referitor la trecut, nici la viitor, sa nu se increada in sine sa nu se increa~a.cu nimic in mintea si in inirna sa. Sa nu ~tie' nirnic despr~ rurruc, chiar sa nu vrea sa stie ~i sa-i fie teama sa se gandeasca la asa ceva, tara indicatia parintelui. Sa nu ia hotarari de unul singur: ca aceasta sau cealalta este buna sau rea nici ~feritor ~a sine, ~ci la ceil~ti, ci sa faca asa cum Ii spun~ parintele. Sa nu puna la cale ~l sa nu hotarasca nimic nici macar pentru clipa ~atoare, pent~ ca aceasta depinde'de parinte. ~tf~l, ace~st~ ~unt~ la o~ce plan este oprirea hotarata a oncaror rruscan launtrlce de sine statatoare, esre golirea, desertarea de tot. Ea cere ca mintea sa nu formuleze nimic inirna. sa nu simta, voinra sa nu aspire; gandurile, dorintele, 'gusturtle ne conduc unde vor ele si cand vor ele dar in Jipsa lor suntem lntr-o stare de desertare ~i de asteptare. Aceasta este 0 viata lipsira de curiozitati - dupa cuvintele Scararului (CuvantuI al ra~ruIea, punctul 3) - sau este neincrederea in fortele p.r~prll, m toate faptele bune, chiar pana la sfarsitul vietii (tb,d.,.punctul ~): In ac~st fel, se Inabu~a propriile simtiri, propriile gustun ~I pareri asupra lucrurilor. Este bine ceea ce parintele considera ca este bine; este rau ceea ce el considera ca este rau, chiar daca tie ti soar parea bun. in aceasta stare se afl.a eel ~e~ertat in fata indrumatorului sau, fiind gata sa pnrneasca tot ce se pune in el.

b) Dar, cu toata dorinta si osteneala, sa ne aducem in stare de total a tacere este, hotarat lucru, imposibil. Se vor naste ganduri, formulari, judecari, planuri, dorinte, temeri, porte;

57

neincctat vor striga dinaunrrul nostru cand una, cand alta. Refcriror la toate acestca, cste 0 singura regula: sa-i descopcrim totul indrumarorului, si b~ne, ~i rele. Astfel, intotdeauna ne vom curata pe dinauntru. Indrumatorul va avca un ternei ca sa judece starea ucenicului; nu va exista pierdere de timp; vor ti indepartate orice fel de rataciri ale gandurilor ~i ale inimii; sub supravegherea indrumatorului, se va acumula experienta in discernerea gandurilor, mai inrai in cele proprii, apoi si intr-ale altora. De aceea, Sfintii Parinti SpWl ca aceasta deschidere a inimii arc 0 putere deosebita in luerarea mantuirii, chiar daca soar manifesta fata de altcineva decat fata de parinrele-indrumator. Cu ajutorul ei putem evita orice primejdie, de a ne rataci sau de a cadea, primind un raspuns prevenitor. Vasile eel Mare astfel porunceste: »Oricine dintre supusi, daca vrca sa arate 0 sporire vrednica de lauda si sa se deprinda cu obiceiul de a trai neclintit dupa poruncile Domnului nostru Iisus Hristos, nu trebuie sa pastreze tainuita nici o singura miscare sufleteasca, ci sa-~i descopere tainele inirnii in fata acelora carora Ii s-a Incredintar sa se ingrijeasca cu bunatate si cu milostivire de neputintele fratilor, Asrfel, ceea ce este vrednic de lauda se consolideaza, iar ceea ce nu este de lauda prirneste tratamentul corespunzator; printr-o asemenea nevointa, vorn spori putin cate putin in desavarsirea vietii" (Reguli expuse pe larg in lntrebari si raspunsuri, Raspunsul 26). Totodata - ne invata acelasi sfant parinte - sa nu ne lasarn amagiti de 0 constiinta linistita si lara rnustrari, lndeparandu-ne astfel de la destainuirea gandurilor ~i de la buna sfatuire, $i in bolile trupesti - spune el - se Intampla ca cei aflati in neputinta sa nu-si simta boala, dar sa se increada mai mult In observatiile medicului, dacat in propria insensibilitate; la tel este ~i in cele sufletesti. Descopera-te altuia ~i acesta va stabili dad. esti sanatos sau neputincios si care ti-e neputinta. Asa faceau apostolii. Cand Domnul le spuse:

"Unul dintre poi nui pa vinde", fiecare se intreba: "Oare nu eu sunt acela i" (Scurte pravile, 301). Sfantul Varsanufie spune: ,,Nimeni sa nu-si ascunda gandurile. Cine si Ie ascunde, de acela se bucura duhurile rele, vazand ca au posibiliratea sa-i piarda sufletul".

58

. eel :e-~i as~unde ~andurile ram.inc ncvindecat, caci ele se vmdeca, nu~al pnn Intrebari frecvenre adresate parintilor du~ovn~ce~tJ (R.a~punsul al 317 -lea). Cel ce nu ascund~ In

adancunle sale IllCl un fel de sarpe acela isi arata di

d - . '. a ere ll1ta cu

a ;var~~~ lac cel ce ascunde ratace~te inca in afara drumului

manturrn - spune Sf.'mtul Scarar (Cuvdnrul al patrulca punctul 46). ~e~ea de a dezvalui totul aduce 0 mare frica in sufler n~ nwna~ sa n.u ~ad ceva rau, ci nici sa nu spuna sau sa n~ ~de~s~a, ammtmdu-i de judecata ce va urma din parte a pan~~elw-mdrwnator; aceasra lege pune pc frica si pe demoni C~~I astfel nu-si mai pot ascunde cu nici un chip uneltirile (Ibid., I:'unc~153). D: aceea, dracii incearca sa ne Indeparteze de ea_ ~I,. te~andu-se sa nu fie descopcrin, fug de acela care se dezvalu~e II1t~ ~?ate; ei urasc ~i nu pot lndura nici rnacar ~lasul sll~centatl1 - ne Invata Sfanrul Dorotei (Povam a cmce~). ~l ce marc usurare are sutletul de la aceasta! Trei ani s-a ~~llIt unul su~ p<)Var~ nesinceritatii (Proloagele, 6 mail ~i apor, cand s-a dcpa~lt pe sine, atunci a iesit din el un nor intu~cca:, semn ca n~sinceritatea este lucrare satanica, A1t!?l11ten,_c~ ne va vmdeca parinrcle, nestiind ce este In noi? In~rumarl generale putern gasi ~i in carti, De aceca Sflintul Scarar ne Inv~ta cii ucc?i~l, d~pa cum prima data ~i:a dcscopen~ sutletul_ll1 fata pan.n~ellll ,sau si i-a povesrir intreaga sa vrara, la fel sa nu se dezica IllCI pe mai departe rna tu ','

d' , r nSI11-

u-s~ cu smererue duhovnicului, mijlocitorului mantui .. al

ca I D (C A rrn s e,

A W ~~ze~ uva~tul:u patrulea, punctcle 10,63,66). ,,1ntr-o manastlfe - mal scne Sfanrul Scarar am - - b - - vazut ca

ucatarul purta la brau un carnctel si, inrrebandu-I la ce-i

folosesre, a~ aflat. ~a-~i nota acolo tot ce gandea peste zi ~i toate acele gandun. 1.le ~pllnea pastorului sau, Dar nu numai pe el, C1 ~IApe. rnulri fra~l ai acelui lac~ i-am vazut procedsnd asa, Mal ~arzlU am auzl~ ca aceasta regula fusese randuita de rnarele pannte al acelui lacas" (ibid., punctul 39). Un bun constructor de locuinte. i~~ socoresre in fiecare seara, cu atentie, venirul sau cheltuielile din acea zi. Dar cum Ie va aft r: acestea, dad nu-si va nota totul cu regularirare in catalogu~ sau? (IbId., punctul1l5).

59

c) Insa, lucrarea cea mai importanta a ucenicului este supunerea intru toate, pana la cel mai mic amanunt, lara edrtire, sincera, Tara judecare, din credinta si din inima c~rata? fa~a de parintele sau. Ucenicul trebuie sa fie asemeru unei masini, lips it de sufletul sau, care li este inlocuit cu ~utletul parintelui. Ucenicia este - dupa Sfantul Scarar - deplina respingere a propriului sutlet, manifestata in afara, in fiecare amanunt, prin faptele trupului, este omorarea rnentala a madularelor trupului, este miscarea neispirita, este lepadarea judecatii proprii - chiar de ar fi cineva bogat in aceasta - este lnmormantarea voii proprii ... Ucenicul este Wl fericit mort viu (Cuvantul al patrulea, punctele 3, 4). EI trebuie sa se supuna in simplitate, Tara sa judece, tara sa ce~eteze de eS.te bine sau de e rau, de este greu sau usor ceca ce 1 s-a poruncit; sa se supuna necontenit, cu rabdare, nec1intit, Tara nici Wl f~l de viclesug si fara vreo indoiala (ibid., punctele 5, 9). Trebwe sa se mentina lntr-o asemenea stare, incat, orice ar avea de facut, sa fad nu pentru d el a vrut sau a avut initiativa, c~ pentru d asa i s-a poruncit. De ~ nevoie ?e eeva, cere ~Ole ~~ tao de nu ti se da voie, rabda, chiar dad n-esre greu. $1, daca nu ai nici porunca, nici vreo treaba de facut, mai bine stai, dar nu ta nimic de capul tau. Tot ce este de la tine ~i dupa capul tau este pierderea duhului, este totuna cu a tnghiti otrav.a. Te-ai predat parintelui, de acum lasa-l pe el sa faca ce vrea din tine si cu sufletul tau. Altfel, se va intampla ca unul sa zideaseli ~r altul sli diirdme. Ultimul i~i face munca in van, iar rnunca primului ~i lucrarea mantuirii devin 0 truda zad~nid. Ucenicul care 0 data se supune, iar alta data face VOla sa - spune Scararul >- se aseamana cu eel ~are ~~r-un ochi i~i picura doctorie, iar in cel:ilalt, var nestms (Jbid., punctul 60). Cauta-ti 0 ascultare, impli~~te voia altu!a ~i fii ~e!ntr~~~at. Fericit eel ce si-a omorat von pana la capat ~I toata ingnprea de sine i-a Incredintat-o lndrumatoruhii sau intru Domnul: unul ca acesta va sta de-a dreapta Mantuitorului rastignit (ibid., pWlctul44): Din trei vi_rtuti - post, neprih:ma ~i ascultare - prima con?uce ~ Ia J~tan:a ~ul,?, ~~re Dum: nezeu, a doua, pani Ia mtrare, tar a treia, chiar pana m fata .Iw Dumnezeu. Cata pace ,i liniste are acesta in sutlet ! Nu se sin-

60

ch~~e~t~ .de esre bine s~u I.l~ ceea ce face, nici de ce vor spune altii, mCI la ce va folosi, mCI de este sau nu pe placullui Dumnezeu. Cand, dintre doi ucenici, unul implineste voia, in aparenta nesocotita, a dasc:ilului, iar altul nu, conducandu-se dupa propria lui judecata, primul se foloseste, iar al doilea se pagubeste (Scara, Cuvanrul al patrulea, punctulI08).

De aceea, regula generala a tuturor sfintilor este ca cine traieste dupa capul sau, acela traieste tara folos. Chiar de-ar face bine ceea ce face, nici in aceasta situatie constiinra nu-i poate fi impacata. Va avea 0 permanents nehotarare si tulbur~re. si, ce-i ~ai ~mportant, starea launtrica a voii' proprii ram~e aceeasi, Fa totul ~u s.tatuire. Fara sfat esti ca tara gard. Daca acest lucru nu este lipsir de primejdie, ce sa mai spunem despre nesupunerea ~i de contrazicerea directa ! Aceasta este 0 lucrare de-a dreptul draceasca, Mai exista inca speranta de indreptare, cand cineva se Impotrivesre unui egal sau unui mai mic in rang, dar eel ce cauta impotriva indrumatorului sau despre acela nici nu mai rnerira sa vorbim. Cel ce s-a lepada~ de ascultare se preda voii sale, si datorita voii sale - ~i a dut~tii vraj~~ilor - ~a pi~ri. Cel ascultator in toate ajunge grabrue Ia masura copilariei sau a simplitatii desavar~ite, asa cum ne zugravesre stantul Scarar (ibid., punctul 121). Printr-o as~tare h~tar:ara, u~.ii si-an o~o~t pe vecie toata lupta laun~~ cu parirnile; altii au dobandit 0 totala nepasare ~i nepanrrure fat3. de suparari; altii au atins cea mai Inalta treapta a nerautatii ~i a firestii simplirari a inimii s-au tacut prunci neavand nici un viclesug nici in cuvinte,' nici in fapte (ibid.; punctele 20,21). Un astfel de exemplu este Pavel eel Prost. Vasil~ cel. Mare considera.o asemenea ascultare ca prima dintre virtun (Canoane aseetJee pmtru eei ee se neJ10iese In viapl. de obfte Ii In sin!!urlitate, capitolele 19,22). EI ne da exemplul cel~r '7 depnnd vreo arta, care trebuie sa execute pana in eel mal rmc amanunr ceea ce Ii s-a ararat; da drept exemplu ,i supunere~ ta~ta a lui Avraam, cand i se poruncise sa iasa din Caldeea ~l, mat pe urma, sa-~i aduca fiul ca jertfa; din cealalta parte avem exemplul Apostolului Petru, care, dupa ce a fost mult l~udat p~nt~ un cuvanr de Impotrivire, care parea binevoitor, auzi: "Inapoi de La mine, satano l". In acelasi fel tal-

,

61

cuieste el si locurile din Scriptura: »Ascu1tati pe mai-marii vo~ # va supuneti lor" (Evr. 13, 17); "Gel ce va asculta pe voi, peMineMaasculta" (Luc. 10,16).

Ansamblul relatiilor legitime fata de parinte consta in a nu avea voie proprie, parere proprie, preferinta person:ua: ~oate trebuie sa fie ale parintelui, aratate de el, masurat~ ~l hota~te de el, pana la cea mai mica ~~~. ?tarea omulu! ~ar~ actioneaza dupa aceasta regula, adica sub indrumare, calauzit, aflat in afara voii sale, este starea ascultarii, mult laudata ~i preainaltata de Sf'antul Scarar si, in general, de toti Sfintii Parinti.

Calea ascultarii sau a lepadarii totale de ratiunea si de voia proprie ~i de orice conducere proprie, prin predarea de sine unui indrumator de nadejde, daruit de Durnnezeu, esre calea cea scurta ~i grabnica - asa cum 0 numeste Sfantul Scarar (Cuvanrul al patrulea, punctul 5). ~i ca_re ~u. pomit din. to~t~ inima pe ea ajung repede la desavarsire ~l evita, neprimejduiti, orice carare gresita, orice ratacire ~i int~rziere. Aceasta, atat prin starea launtrica a ucenicului, cat ~i prin lucrarea parin-

telui asupra lui. "

Ucenicul nu are nimic al sau, Asemeni apostolilor, care I -au spus dumnezeiescului lor Invatator: pe toate ~ Ui!~m: la tel spune ~i simte si el: .'~u s~t al ~e~, pentru ca mCI ~: durile, nici dorintele, mCI cuvinrele, mCI faptele nu trebuie sa tic ale mele. Chiar de as avea ceva bun, pentru mine nu este bun, de vreme ce fac acel lucru din voia si dupa mintea mea proprie". Printr-o astfel de dispozitie ~~ l~~~" e~ il loveste ~ permanenta drept in cap pe sarpele cuibarit m uuma noastra: mandria, a carei principala insusire este sa fad totul dupa voia sa si in beneficiul ei. Si, deoarece de mandrie atarna toate patimile, inseamna ca pe masura starpirii man~iei se s~g ~i celelalte patimi, sutletul se lumineaza, se ap~opI,e de .cu~~~enle si de nepatimire. Prin faptul ca nu se da ,frau lib~r ~e~l~ ~ inima a vreunui lucru facut sau inceput din propne irunanva, se inab~a orice lucrare a mandriei; prin descoperirea oricarui gand nelegiuit, mandria este slabita, caci pri~ e,xp.ulzarea urmasilor ei, este privata de hrana; pnn faprul ca rurruc nu se face din voie proprie, este lovita drept in inirna, Renuntarea la voia proprie este mantuitoare chiar pentru eel care, neavand

62

,I

J

un parinre duhovnicesc, sc incredinteazii altuia chiar unui nein~e1ept, eu singuml tel de a trai des prins de' judeeata ~i de VOla sa. lar rezultatul este rapid $i la inaltirne. Aeaehie _ din rexrul Sf'antului Scarar - traia la un starer foarte eapricios de la care suferea batai si invinuiri neinremeiare dar pentru ;abdare si ascultare, Iua cununa de mueenic, dupa cu'm a fost mai ~u desco~eritA de s~ (Cuvantul al patrulea, punctulllO). $1 loan Savaitui d sfatuieste pe unul dintre cei trei care venisera la el: "Alege-ti indrumatoml eel mai sever ~i mai aspru cu putinta in neamul ornenesc" (ibid., puncruI1l2). Vedem d ~ cat est~. mai d~tici lep~darca ~e sine, de voia ~i de sim{i~ rile proprn, cu atat este mal mannutoare. De aceea dorise atat de mult sfsntul sa traiasca sub voia altuia. Ei sufera, se tulbura cand ramdn in voia lor, sirntind d au intrat pe 0 carare necunoscura, Astfel se reteaza ~i se curma dinauntru izvorul mandriei si al pacatului. Dar astfel se respingc ~i orice parrundere tulburatoare a lor in timpul somnului. Nici 0 insutlare a !u~ii si a satanei nu primesre aprobare, nici mintea si nici irurna nu se irnpaca cu ele, ci, dimpotriva, prin rnarturisire, sunt comunicate parintelui ~i astfel sunt eliminate ~i racute de ~ine. G~dul tainuir este gand de preacurvie, iar un adevarat ucernc ~u preacurvesre astfel. EI este mort, s-a transformat intr-o fiinta rara voie propric, nu se increde nici In sine nici ~ fa_Pteie lui ~i? asa, se face vas incaparor ~i pregatit pen~ tru pnrrurea harului,

Aceasta este binefacerea uceniciei din punctul de vedere al starii duhului ucenicului. Ucenicia este incununara chiar ~i In ~psa ~ui parint~ intelepr si incercat; dar ceea ce aduce un pannte Intelepr prm lucrarea sa asupra duhului ucenicului sau prin conlucrarea cu el ~i prin adevarata carmuire, acestea nu pot fi inlocuite de nirnic. Asemeni unui vtizdtor, el vede dintr-o singura privire toata starea ucenicului, dispozitia lui sutleteas~a.' prin~i~ala sa suferinta; si, ca un tncercat; stie ce si cum sa-i adrninisrreze spre vindecare, Orice boala cedeaza repede, daca este cunoscuta cu precizie si dad este corect lecuita cu medicamentul potrivit. Sfantul Varsanufie observase ea ucenicul sau loan era iute la manie ~i iritabil si incepu sa lucreze direct impotriva acesrei boli: ~i cu cuvdnrul, si cu fapta

63

(Raspunsul al lO-lea). Lui Isidor, vlastar domnesc, temperament aprins, violent si crud, parinrele caruia acesta i se incredintase ii porunci sa stea la poarta manastirii si sa ccara fiecarui rrecaror sa se roage pentru el, ca este stapanit de un duh rau; si repede atinse cea mai adanca smerenie ~i frangere a inimii (Scara, Cuvanrul al patrulea, punctul 23). Adesea, omul nu este in stare sa-si vada singur propria nepurinta si moare in multumire de sine. De aceea, este intelept sa se dud la un vazator ~i sa-i spuna: "Uita-te, ce vezi in mine ?". Vazatorul va incepe sa lucreze ~i va izgoni din el nepurinta. Astfel, pc unul care se legase cu legamanrul tacerii si se afunda in inclntare de sine, Sfanrul Varsanufie 11 face sa consrienrizeze d se afla in ingimfare ~i in parere de sine *i il aduce la pociinta, tara de care ar fi murit, impreuna cu gandul sau pierzator (Raspunsul al68-lea ~i mai deparre). Numai un parinte iluminat ~i vazator cu duhul va descoperi ce se ascunde in noi, numai el ne va conduce ~i ne va aduce la tamaduire, penrm ca lucreaza rara gr~.

Cel ce-si lucreaza pentru mantuirea sa merge inainte spre desavarsire: dar nu toate Ie sunt tuturor de folos: ceea ce unuia ii '~~eaz;i drumul, altuia i-I face pagubiror sau, in eel mai bun caz, il opre~te in loc, asa cum poalele unei rochii lungi irnpiedica mersul. Cine va spune, asadar: "Fa aceea, iar de aceasta nu te atinge", explicandu-ne in acelasi timp cat este de drept si de mantuitor acest lucru pentru noi ? Numai 0 minte lurninata, vazatoare a inrregului nostru traseu de zidire duhovniceasca, parcurs de la inceput ~i pana la desavarsire, ~i care vede ce ni se potriveste si ce nu. Toate acestea Ie poate face numai un parinte adevarat si numai acesta. Omul singur - cate nu-i tree prin cap? De cate nu este gata sa se apuce ? ! Oare putine sunt cele cuvioase la intati~are, dar nu ~i mantuitoare? Fara indrumari si preveniri, omul se poate chinui in zadar, i~i poate cheltui tara rost toata energia sau ~i poate urzi niste randuieli nefolositoare care, ca niste buboaie, vor urati omul sau interior.

. Este bine, oare, sa ne adancirn in studiul Scriprurii penrru a-i cerceta tainele ? Este bine, mai ales cand avem inclinatie, pregatire si aspiratie spre asa ceva. Torusi, Sfanrului Damas-

64

ehin i se interzisese s,j xeric sau sa cugete vreun lucru. DaNfej este pedepsir si mustrar pcntru intrebarile sale referitoare Ia diferite locuri din Scriprura. Mai rarziu rcicsi d ambilor acest tratarnent !e fusese salvator. Cine si-a linistir indeajuns patimile, aceluia II este de folos sa stea in taccrc, pentru a fi cu Domnul, dar uneori nici macar 0 prevedere tacuta la timp nu ne duee la bun sfar~it. Sfantul Varsanufie Ie spunea multora: ,,Mai rabda ~ pie ... 0 sa-ti spun ... si 0 sa fie bine" - ~i asa era. Apa se fierbe 0 data sau de doua on si mai mult, in funcne de scopul pentru care 0 tierbem: asa este si aici. Uncori, un lucru [in aparenra] nevatamator poate aduce multc tulburari, In genere, nivelul eehilibrat al formarii duhovnicesri, repeziciunea mersului spre desavarsire, rara impiedicari, tara rataciri ~I fel de fel de opriri tin exclusiv de viata traita sub indrumarea unui parinte si, pe deasupra, a unuia vazator. Para aceasta incurcarurile, intarzierile ~i abaterile sunt inevitabile. '

. In_ sfarsit, s~ intampl.a ca si cei ravnitori la inceput sa-si pIarda elanul, sa se vlagwasd, sa devina molateci si tara viata, iar nu rareon chiar sa cada, De ce ? Datorira insuficientei exercitiului, a incercarilor in nevointe sau a slabei rniscari a duhului VIU dinJaunt:u. Cand omul i~i stabilesre singur reguli de actiune, atunci, cat nmp este ocupat cu osteneala deprinderii noilor reguli, duhul vorbeste in eI; dar mai tarziu, cand a ajuns sa se obisnuiascs cu de de tot - ori pentru ca ii sunt deja cunoscure, on pentru d duhul, care s-a copt, cere mai rnulte fapre - cele dinaint~ nu il mai cmotioneaza: el implinesre tot c~ tre,bme cu usurinta, tara osteneala, ca pe ceva obisnuir. CI~e II va aduce deci fapte spre iscusirea puterilor ? Cine ii va adauga lemne proaspete la focul ravnei ? Este nevoie de un nascocitor de astfel de incerdri, de unul iscusit ca nu cumva sa-i strecoare 0 piarra in locul unui lernn. Caci asa se intampia: parintele-indrumator il mentine in perrnanenja pc ucenic mtr-un fel de tensrune, cu ocuparii din ce in ce mai dificile si astfel ii mentine duhul aprins. Asrfel, citim la Scararul ca' i~ acest scop un parinte recurgea la diferite metode: pe unul il ~ldI~a de l~ ~asa si Ii poruncea sa ramana nernancar, pc alrul ~I dadea atara_dll1 biserica; altura, dupa ce i-a facur plecaciune, 11 poruncea sa srea culcat la pamant pana va citi toata pravila,

~i asa mai departe. lar mai tarziu, cand Scararul il intreba de ce face asa, ii raspunsc: ,,Pentru a Ie pregati cununa si pentru a Ie da exemplu si altora, dar mai ales ca sa le nu slabeasca duhul". "Dar soar putea crede ca este nedrept ~i daunator," ,,Nu, spuse indrumatorul. Cine este unit in iubire cu duhul meu, pe acela nimic nu-I va desparti" (Cuvanrul al patrulea, punctul 25 ~i mai departe). Cu alte cuvinte, toata rodnicia unui asemenea tratament este conditionata de Iegarnantul dintru inceput ~i de unirea inimilor.

Dar cu deosebire se arata nevoia conlucrarii parintelui in momentui trecerii de la viata activa la cea contemplativa. Duhul se parguieste ~i cand se va curata cu adevarat de patirni arde, in mod firesc, la inaltime. Aceasta ardere, daca este nesupravegheata de un parinte, cade eel mai adesea in rnainile rau-voitoare ale vrajrnasilor din vazduh, cade in nalucire diavoleasca sau piere sau nu mai inainteaza. De aceea, toti parintii au randuit cu strictete ca nimeni sa nu se atinga de aceasta comoara, dad nu este un staret iscusit, cunoscator si care a parcurs el insusi aceasta cale. Aici nu te mai poate indruma decdr experienta. Si nici nu pori pricepe ce se intampia, chiar daca este scris cu cuvinte de intelcs. Lucratorul orgolios se Iupta rara rezultat si, adesea, chiar in paguba sa. Dar, sub supravegherc, cu credinta, ucenicul intelege grabnic, intra in luminatorul interior si vedc cu duhul.

lata avantajele - care nu pot fi cu nimic recompensare - vietii traite sub 0 calauzire iscusita ! Este adevarat ci Domnul e milostiv: pe eel ce cauta ~i inseteaza, milosardia Sa 11 gas~te. Dar ~i EI ne lasa sa mergem pe 0 calc mai obisnuita. Omul lipsit de sfat face intotdeauna confuzii. Ceea ce ar fi putut sa faca intr-o zi face intr-un an, face si iar reface. Poate ca face ~i bine, dar, de vreme ce nu este sigur, incepe din nou sa refaca. Se cheltuieste astfcl ~i timp, si ostencala, Dar, rnai ales, rar poate cineva, rani ascultare, sa evite parerea de sine. Ucenicul - spune Scii.rarul- nu-si vede faptcle, pentru ca nu Ie face singur, dupa mintea lui, ci, chiar de ar face 0 minune, le pune pe toate in seama parintelui sau ~i a rugaciunilor acestuia; dimpotriva, eel ce este singur, acela inevitabil gandeste d face totul cu puterea lui si cade, astfel, in parere de sine (Cuvantul

66

al patrulea, punctele 54, 55). Un oarecare Eftimie, venit la Varsanufie dupa 0 Iunga perioada de Iegamant al tacerii, ne arata practic aceasta; de cate srradanii a fost nevoie, pentru a-I face .sa inteleaga ca se lasase condus de propria voie ! Si, in sfar~lt, dadu Dumnezeu ca acesta sa spuna: "vai, pacarosul de mine !" (Raspunsul all60-lea ~i mai departe). Dimpotriva, ce caracter bland se formeaza la eel ce traieste sub ascultare ! La inceput se forrneaza smerenia, din smercnie, nepatimirea, linisrea duhului si lumina dumnezeiasca: apoi simplitatea nerautarea, felul de a fi copilaresc: aceasta' este ~asura varstei lui Hristos, asa cum 0 inIati~eaza Sfantul Scarar,

lata esenta indrumarii, iata indrurnarorul potrivit pentru aceasra, iata conditiile la care 11 obliga pe eel indrumat ~i iata marile roade pe care Ie Iagaduie~te ! Teare alcatuiesc insusirile deosebite ale calauzirii, care se afla, negresit, ~i trebuie sa sc afle oriunde exista ~i se inrocmeste adevarata carmuire. Fiind, asadar, unica in esenta ei, in viata reala ea se inIati~eaza sub mai multe aspectc. Primul, eel mai general, eel mai adesea uti. liz~bil si eel mai larg raspdndir este pdstorirea bisericeascd; al doilea este egumenia monahaJd, iar al treilea, patrocra#a sau stdre#a.

Pdstorirea bisericeascd are tocmai aceasrs insusire a tndrumarii; vedern aceasta din faprul ca pastorului i se incredinteaza turma sprc a f manruira, adica [mai intai] formats; ea asculta de glasul pastorului, il urmeaza si merge numai pe unde-i indica el. Pastorul i~i pune sufletul pentru oi; el este paznicul, caruia i se spune: "Din mdinile tale le voi cere sufietele", Unirea reciproca si legatura dintre pastor si pastoriti este exprimata de Apostol astfe1:"Ascultafi pe mai-marii vOftri [. .. ] fiindcd ei privegheaza pentru sujletele voastre, avdnd sd dea de ele seama" (Evr, 13, 17). Vedem de aici cum pastoritii se predau pastorului ~i, vedern raspunderea acestuia pentru sufletele pasroritilor, In alte locuri, turma este Inchipuita ca un ogor, stand tacut in fata lucratorului, iar pastorul este inchipuir ca Iucratorul ogorului (I Cor. 3,9). De aici, porunca: "Staruiefte cu timp # fara de timp" (II Tim. 4, 2).

Asa a fosr la inceput, asa este si trebuie sa fie si acurn.

Domnul Iisus Hristos pregaresre doisprezece apostoli; apos-

67

tolii, dupa pogorarea Sfantului Duh, formeaza Biserica, in care se afla 0 singura inirna si un singur suflet, sub conducerea si obladuirea lor. Mai tarziu, dupa raspandirea pe fata pamantului pentru propovaduire, oriunde ar fi sernanat sernintele credintei, peste tot lasau in urrna lor pastori intai-statatori si conducatori ~i Ie porunceau supunere cu credinta, iar ei i~i asumau raspunderea pentru sufletele acelora. Prin aceasta putere se explica pastorirea in Epistolele apostolilor; la fel este ea inteleasa ~i astazi, in Biserica, De aceea, in Epistola ctitre Eftsen;', Sfantul Ignatie Teoforul lndemna la supunere fata de episcop si de presbiter, intru sfintire, pentru ca, aserneni unor strune bine lntinse, [supusii] sa emita cantare armonioasa. Stapanul casei il trimite sa-i dirijeze Casa; priviti-I ca pe Domnul ! La fel se facea ~i rnai tftrziu. Episcopul ~i presbiterii nu sunt niste martori muti ai mantuirii altora si nu sunt simple guri de propovaduire a caii de mantuire, ci sunt lucratori care lucreaza turma pastoritilor ca pe un ogor. De aceea, mai tarziu, prin hotararea generals a Bisericii, li s-au conferit cunoscutele drepturi, in scopul de a avea la indemana mantuirea altora ~i de a-i rapi de flacarile foeului.

Se vede de la sine ca egumenia rnanastireasca se bucura de aceleasi insusiri, in aceasta consta esenta organiziirii modului de viata manastiresc ~i a rrairii cucernice. Cel ce intra in comunitate este primit cu conditia ca sa nu aiba voie proprie si nici cuget propriu, ci va trai in supunere neconditionata ~i sub ocarmuirea parintelui-lndrumator (egumen). Cei ce Yin la manastire spun ca vor sa-si mantuiasca sufletul. Egumenul este, de asemeni, persoana care poate calauzi spre mdntuire; cu aceasta conditie este ales de frati, cu aceasta conditie acestia i se supun.

Staretia consta in predarea celui ce cauta rnanruirea nu egumenului, ci altei persoane incercate, dinauntrul sau din afara rnanastirii. Concret, astazi, eel mai adesea acestia sunt duhovnicii sau, in alte lacasuri, staretii (batranii imbunatatiti), care au binecuvantarea de a asculta descoperirea gandurilor ~i intre care este irnpartita intreaga comunitate. Aici, legatura dintre cei doi cste nevazuta, tine de constiinta, dar este la fel de puternica si de roditoarc. Penrru pustnici si

eremiti este singurul mod de indrumare, asa cum vedern din istorie, La acest mod se refera tot ce s-a scris in patcrice despre ~cult~. De fapr, puterea sa lucratoare decurge din faptul ca, nefiind [0 legatura] publica $i oficiala, prin aceasta cheama la mai rnulta deschidere ~i sinceritate. De aceea, daca astazi exista calauzire, ea se manifesra prin acest mod.

lar acum, intrebarea: "Cum ~i unde poate fi gasie indrumatorul ?" se rezolva de la sine. Du-te la acela pe care ti l-a trimis Dumnezeu si incredinteaza-te lui, asa cum invata Ignatie Purtarorul de Dumnezeu. Modurile de caJauzire prezentare lrnbrati~eaza intreaga viata crestina. ~dar, oricine ar fi eel ce se rrezeste, el are intotdeauna deasupra sa 0 calauza. Cine se trezesee fiind in viata civila ~i obsteasca, aceIa va urma carmuirea pastorului; cine se trezesre fiind la manastire, acela se va incredinta egumenului sau aceluia pe care egumenul i-l va indica. In ce rang se afoi fiecare, in acela sti rtimdnti si sa se foloseasca de calauzirea pe care 0 gaseste la indemana, rara sa treaca din proprie initiativa dintr-un loe intr-altul si dintr-o turma intr-alta, cu tngarnfare ~i dispret, si mai ales rad sa-si aleaga, samavolnic, 0 cale originals spre desavarsire. Aceasta este foarte periculos si este una dintre uneltirile satanei, prin care ornul, pocaindu-se ~i simtind nevoia unui Indrurnator; vrea sa fuga de indrurnatorul sau legitim, rara sa se uite indanit, tara sa stea sa cugete si sa cerceteze. Pe cand traia in pacar, ~u se ~andea la ~antuire; la fel gandea si despre altii, pe toti 11 considera la nivelul sau. Acum, pocaindu-se ~i intorcandu-se singur spre Dumnezeu - caci asa i se pare - crede ca toti au ramas acolo unde fusese el mai inainte, adica in intuneric in pacat, ~i numai el s-a lnaltar, a pasit in lumina lui Durnnezeu. cand, de fapt, poate ca el calca pentru prima data pe terenul pe care altii - cu care, eventual, petrece zi de zi in aceleasi cercuri - lucreaza de rnulta vrerne, deprinzand deja mestesugul, Aici se vede viclesugul satanei: de a-I lasa pe om rara calauzire, singur de capul sau, ce are ca urmare inevitabila caderea ~i in~eliiciunea diavoleasca sau mutarea dintr-un loc intr-altul, care nu este ziditoare, ci doar amaraste. Dad a facur asa, penitentului sau ravnirorului la rnantuire nu-i ramane decar sii-~i reinnoiasca legarura sau legamanrul cu parin-

69

tele care - in persoana pastorului, a cgurnenului sau a duhovnicului - ii este dat de Dumnezcu pentru chivernisirea vietii sale. Mai inainte nu se gandea la 0 dilauza, dar, in virtutea randuie1i1or srabilite, avea torusi un conducator, chiar dad numai formal; acum trebuie sa-si reconsidere credinta dupa semnificatia ei adevarata ~i sa se uneasca sufleteste cu acesta, in credinta, adica sa vina si sa-i spuna: ,,Mantuic~te-ma, rna incredintez tie, voi veni la tine eu toate greutatile si cu oriee nelamurire" - ~i apoi ehiar sa faca asa, Din partea indrumatorilor, obligatia ramane neschimbata: nimeni dintre ei nu poate ~i nu trebuie sa refuze eeea ee i se cere. Nu au voie sa-~i caute scuze nici in fata Bisericii, nici in fata judecatii lui Dumnezeu, nici in fata judecatii oamenilor. Pastoral raspunde de fiecare suflet, mai ales de acela care este gata sa i se incredinteze si chiar 0 face. in aceasta siruatie, se poate pune numai problema dad penitentul va rarnane sau nu pentru totdeauna la un astfel de parinre. Nepriceperea de a indruma se va descopcri imediat, si un prcot sau un duhovnie de buna eredinra va recunoasre pe loc: ,,Nu pot lua aceasta sarcina asupra mea". Apoi, chiar de va exista 0 schimbare, va fi 0 schimbare legitima si, ceca ce este mai important, 0 schimbare racuta cu sfaruire. Cel ce nu este in stare poate indica pc un altul care este in stare sa calauzeasca si totul se va termina dupa voia lui Dumnezeu, iar nu dupa voia si mintea penitentului.

~a ar trebui sa fie. Dar, rotodata, nu ineape niei 0 indoiala ca, foarte des, respectivele pcrsoane se numese pastori doar cu numele, nu si cu puterea; adesea, pastorul este un hot strecurat din alta parte sau un Iup in piele de oaie; adesea, egumenul este un simplu corabier, in 10cu1 unui carmaci, iar staretul esre staret numai dupa albimea parului, Acest lueru sau este vizibil tuturor, sau este foarte greu de depistat, fiind ascuns bine sub o lnfatisare cuvioasa. De aceea, exista inrotdeauna perieolul de a ajunge nu la 0 ciilauza adevarata, ci la una falsa, ~i sa suportam apoi, in loe de folos, paguba, si in loe de mantuire, pierzanie. Un carmaci neiscusit duee eorabia la fund. ,,Multi paguba am suferit de la cei pc la care am alergat", spune Petru Damasehinul. ,,Multi stareti, spune Cassian, in loc sa-i hraneasca, Ii adue la disperare pc eei care vin la ei", ~i da si exem-

70

J

pie. Astfel de plaugcri pot ti auzite ~i intalnite In orice vremuri. Numai cuvantul: "Traie~te ca pana acurn !" sau: .... Ce pui a~atea I~ eale ? !" va stinge intreaga ravna si, asadar, il va impmge din nou pe sarmanul care tocmai lsi venise in fire la obi~eiuri1e de rnai inainte. Apare intrebare~: Cum sa proeedeze

. m~r-u? ~stfel de caz eel ce lntelege necesitatca carmuitii si prirnejdia de moarte de a ramane lipsit de ea, eel ce i~i cunoaste, de asemeni, obligatia de a se adresa unui anumit pastor, dar, In acelasi timp, se teme, eu indrepratire, ea nu e';Iffiva sa aiba de suferit de pc urma lui ~i sa nu fie iarasi irnpms in prapastia de mai inainte ?

Pe de alta parte, nu prea rar - ba chiar adesea - si cei ce ~tau de partea lndrumarorilor i~i intelcg pe deplin rnenirea, mtrcaga putere a obligatiei lor ~i rnaretia raspunderii care atarna asupra lor, au sarguinta, ard de ravna de a fi cu adevarat cei ce trebuie sa fie, dar, pc masura varstei lor duhovnicesti, vad torusi ca sunt .?eparte de a putea ciilauzi lara gres, asa cum se cu~:,.pe altii, Dar, datorita !ipsei de experienta ~i ~ necun_o~tcm call pe care trebuie sa-i conduca pc altii, sunt indreptatiri a se terne sa nu-i piarda pe acestia din prea rnulta ravna pentru rnantuirea lor si, in loc sa-i indrume sa-i dud in ratacire, Apare intrcbarea: Cum sa se com porte in aceasta si~atie? Cum sa calauzcasca, dandu-si seama ca nu sunt capabili de aceasta, pentru d nu au atins, inca, rnasura cuvenita ?

~ste evid~nt d ~ceast~ intrebare ~i cealalta in legarura di~ct~ cuordinea existents a lucrurilor. Nu se poate rara calauzire. In forma sa autentica, ,ea este nobila ~i slavita, dar, in prezent, este desconsiderata, Intrebare: Ce avern noi de racut ? Cui sa se adreseze, atat eel ce cauta ciilauzire, cat si eel ce este pus sa caIauzeasca ?

, Refcr~tor la p~ma i?~e?are, purem adauga la ea 0 pravila inteleapra a Sfintilor Parinti: totul sa fie facut cu rabdare ~i cu cre~ta in Dumnezeu. Nu trebuie sa ne dam la 0 parte, cum am vazut mal sus, de la conducatorii pusi sa conduci, dar putem sa nu ne incredintam lor pe de-a-ntregul, dintr-o data, CI sa asteprarn 0 proniere speciala a lui Dumnezeu, 0 anurnita chc~are, 0 incli?atie sutleteasca, ramandnd, intre timp, predati 111 vora Sa, 111 chernare rugaroare, arzatoare, a numelui

71

I~i I

Sau, ca EI insll~i sa ne arate calea. Asadar, pazindu-te de amagire, cheama din tot sufletul numele Domnului, ca El sa-ti spuna calea pe care vci merge, predandu-te pc de-a-ntregul, cu neclintita nadejde, grijii Sale proniatoare, si Dumnezeu nu te va lasa niciodata. Uneori, preotul sau egumenul nu sunt de folos nimanui, decar unuia singur. Se schirnba de la sine in fata lui [a ucenicului] - de unde ii vine intelepciunea ? - ~i este randuita mantuire de la Dumnezeu ~i aeolo unde nu te asrepti. Toata puterea sta aici in predarea hotarata in voia lui Dumnezeu, Cel ce vrea ca toti sa se mantuiasca. Sfmtul Dorotei rezolva aceasta problema astfel. Dad cineva nu are cui sa ceara un sfat - spune sf'antul- ce sa fad atunci ? Dad cineva va dura cu adevarat voia lui Dumnezeu, din toata inima, Durnnezeu nu-l va lasa niciodata, ci 11 va calauzi in roate felurile dupa voia Sa. Dad cineva nu va cauta cu inima deschisa voia lui Dumnezeu, atunci, chiar de soar duce la un prooroe, Dumnezeu II va inspira pc acela sa-i raspunda dupa ipocrizia inimii lui, asa cum spune Scriptura: ,,$; proorocul se poate amagi {. .. 1. spune cupantul, ctici Domnul l-a amagit pc proorocul aceta" (Invatarura a cineca). La fel spune si Scararul. Dar chiar ~i atunci cand vezi limpede d duhovnicul randuit nu-ti este de folos, nu-ti rezolva indoielile, nu-ti da sfat, in general nu te zideste - din pricina lipsei de experienta sau din neatentie -, nu te grabi sa-l lasi sau sa-l schirnbi. Caci, cu cine-I vei schimba ? Cei din jurul tau iti sunt la fel de necunoscuti ca si el, iar pe acesta ri l-a dat Dumnezeu. Durnnezeu ti I-a indicat, cici tot ee avem este de la Durnnezeu; iar cu altul ce sa faeem ? Ce-i, asadar, de facut ? Ai 0 trebuinta. Rabda, sufera, striga tare catre Domnul, rugandu-L sa nu te abandoneze in primejdie si sa nu te lase prada amagirii: sau sa ti-l randuiasd pe acesta, sau sa-ti indice pe altul, dar in acest timp rarnai cu primul, sub ascultarea lui, in asteptare, cu rabdare, chemand pc Dumnezeu. Ce vei face sub aseultarea lui ? Caci rrebuie sa lucrezi spre manruire, nu-i asa ? Trebuie ! Randuiala vietii evlavioase iti este cunoscura; urmeaz-o ~i fii linistit, Pentru inceput, este eu totul de ajuns. Penrru eel ce se pocaieste, totul este acoperit cu negura necunoasterii, a neclaritatii. Sa nu iasa din obisnuintele sale cdc randuire de Pronie. Asa este

72

eel mai srncrit, mai ncprimcjdios, mai sigur. Cel ce sc afla in negura ar face mai bine sa stea intr-un loc, decat sa umble de colo colo, altfel se poatc Intampla sa cada in groapa. Este foarte periculos sa ia vreo hotarare curajoasa, deoscbita, iesita din comun; rarnai cu smerenie in simplitatc ! Daca, de la bun incepur, lncepi sa tot schimbi, nu te mai opresti, Gandurile, sa presupunem ci poti sa ti le lipcsti de altcineva - dar, iarasi, de eineva pc care ti-l va trimite Dumnezeu; poti chiar sa-l cauti activ, rnai ales prin rugaciune, ca sa ti-l indice chiar Dornnul - dar, totusi, asteapta ~i rabda pana cand va veni un semn hotarator, Daca ti l-a dat Durnnezeu, nu te impotrivi, nu judeca., nu-l neglija. ~tepta pc un altul de la Dumnezeu. Nu te va lasa Dornnul, iti va da, dad ai nevoie.

Sa iei aceasta drept regula pentru a evita parerea de sine, neglijenta fata de pronia lui Dumnezeu si primejdia de te incurca in curse1e vrajmasului, Dar iata inca ceva: din cand in cand, negura se va rarefia tot mai mult ~i ti se va descoperi intocmirea vietii, lirnpezindu-ri cunoasterea primejdiilor si a dtacirilor; ti se vor inmulti trebuintele, nelarnuririle, indoielilc. Teate aces tea au nevoie de explicatie de cuvanr lamuritor de Irnbldnzire a duhului. Indrumatorul :anduit nu-ti rezolva problemele, nu-ti inspira tncredere, nu te predispune la sinceritate. Ce-i de facut ?

Unii sfatuiesc ca, ramal1and la indrumarorul pe care-l avcm pentru problemele obisnuite, in problemele particulare, care ~e privesc propriu-zis pc noi, sa facem totul cu dreapta socotinta: aceasta va hotari ce este folositor ~i ce este daunator - ~i aduc drept argument cuvintele Apostolului: "Toate sa Ie tncerca#; #ne# ce este bine" (I Tes. 5, 21), ca ~i parerea general raspandita a tuturor Sfintilor Parinti ca cea mai inalta dintre virtuti este dreapta socotinta, Dar aceasta parere a Sfintilor Parinti nu trebuie urmata lara ingradiri, pc care tot ei Ie pun. Astfel, Sfintii Parinti afirma d dreapta socorinta este un dar care se ~tiga prin truda indelungata, cu smerenie ~i eu evla- . vioasa rugaciune. Cine a obtinut acest dar sao! pastreze si sa-l foloseasca pentru binele sau si al altora. Cine nu, sa nu indrazneasca in nici un caz sa-si alcaruiasca propria sa dreapra socotinta, nici cu cuvantul, nici cu fapta. Datoria unuia ca

73

acesta este sa-i intrebc pt: cci iscusm ~I incercati. Referitor ~a cel ce se afla la inceput, trebuie sa stabilim urmatoarea pr~vl: li: ra rorul cu dreapta socotinta, dar toata dreapta ta soconnta trebuie sa cons tea intr-o singura regula: sa nu faci nimic dupa socotinta ta, ci des pre toatc sa intrcbi: de este buna accasta, de se potrivesre cealalta, de ti se porriveste tie - caci nu. toate Ie sunt bune tuturor, ci - cum spune Petru Damaschinul .timpul, incepurul, starea, va~sta, put~rea, san~tatea, educat1~ si celelalte au mare greutate in aceasta deosebirc. De unde sa stii ca le vei rezolva pe toate cum trebuie si rani ratacire ? Dreapta socotinta trebuie sa fie telul, ea trebuie cautata si pentru aceasta trebuie sa exers~zi practic in ea, ~ar _flu prin propriile puteri, ci dupa soconnta altora. Trebuie s~ ne deprindem cu dreapta socotinta, Asadar, dreapra so~onnt:i es~e buna ~i de lauda, deprinde-te cu ea, dar nu te increde Illciodata in ea, pana cand nu te vei intari prin sfatul ~i experienta altora.

Altii spun: ia arninte la dumnezeiasca Scriprura si la invatitura parintilor ~i le vei invata pc toate. Nu incape indoial~ ci si lectura este printre primele surse de educare a duhului crestin ~i este la fel de trebuincioasa ca ~i ochiul pentru trup, ori lumina pentru Iume. Sfantul Nil S~rski ne ~vati_ c~ ast~i avcm un singur indrumator: dumnezeiasca Senptura ~l senerile Sfintilor Parinti. La fel povatuia si facea staretul Paisie. Cu siguranta c:i au slabit vazatorii dii. de ma.ntuire, dar, prin gr~ja lui Dumnezeu, ne-au lasar descrierea er. Tine-te de acesna, Purtati de Duhul Slant, ei au scris regulile de carmuire si de cal:iuzire pc calea mantuirii. Daca nu poti gasi un indrum~tor _ spune staretul Serafim - in star~ sa. te c:il:iuze~ca s~re ~lata contemplativa, ~ a~est c~ trebuie sa te conduci dup~ S~~ta Scriptura, intrucat Insusi Domnul ne po~ce~te ~a invatam din Sfanta Scriptura, spunsnd: IncercafJ .. · Trebuie, de. as~meni, sa citesti cu atentie scrierile patristice ~i sa te srraduiesti, pe cat posibil, dupa pu:erilc ~le, s~ tmpl~n~~ti ceca ~e ,te .invata de si astfel, putin cate putm, sa te ridici spre desavarsire.

, Dar iata din nou intrebarea: Cine, ce si cum sa citeasca ? -Si apoi: 6: an~e din cele citite ~i at1.at~ ~a ne p~n~m ca ~egula ~l ce nu? C1I1e-1 va da sfat celui neiscusit ~I nemcercat : "Re-

74

gula, in sine, este bund, dar nu penrru mine; mi se va potrivi, dar nu acum". Citi nu pier din aceasta pricina, eli incearca sa puna in aplicare tot ce ciresc prin carti ! Se spune d. exista oameni cu 0 asemenea consritutie, incat, cind aud de 0 boala - oricare ar fi ea - i~i tnchipuie ca sunt bolnavi si chiar se imbolnavesc de acea boala, La fel poate fi ~i cu cititul rara lndrumare. Asadar, citeste, cerceteaza, patrunde, lrnbogateste-te de intelepciune duhovniceasca, dar ce anume sa fad din toate acesrea, ce sa-ri alegi drept pravila personala, aceasta sa nu hotarasti singur. Cu alte cuvinte: ra totul eu sfat si nu dupa socorinta tao Daca ai citit ceva, du-re ~i intreaba cum este cu aceasta, de ti se porriveste ~i cum poti s-o tmplinesri ~i tu.

Dar apare problema: Pe cine sa intrebi ? Pasrorul-lndrumater race, ti-ai pierdut increderea in el, ti-e frica sa i te deschizi. Sa ramai In nehotarare este, iarasi, periculos: este 0 stagnare, 0 zabovire in van. Ce-i de facut ? Exista un singur raspuns: fa totul cu sfat, cu asteprare. Nimic sa nu hoti~ti brusc, niciodata dupa soconnta ta sau dupa ce ai citit in cacti, ci asteapta pana cand [siruatia ) se va stabiliza, iar pana arunci cauta sfat ~i rewlvare. In orice timp si in orice loe pot fi gasiti oameni incercati in traire evlavioasa, ravnitori mai rnult sau mai putin iscusiti, care il cauta pe Dumnezeu. Trebuie sa intri in legarura frateasca cu ei, sa Ii tc adresezi din inirna ~i apoi orice neinrelegere .~i indoiala sa le-o incredintezi lor. Unul, al doilea, al treilea, de unii singuri sau impreuna iti vor descurca cumva problema ~i ri-o vor rezolva. Procedeaza asa cum ti-o rezolva ei si nu-ti vei urma propria voie si socorinta. Tot ce sc face cu predarea de sine lui Dumnezeu si nu dupa socotinta proprie este pliicut Domnului si rndntuitor, De aceea, cand parintele-lndrumator nu este in stare sa horarasca, iar Dumnezeu inca nu ti-s indicat pe un altul caruia sa i te incredintezi, inteleptii dau urmatorul sfar: dad ai vreo indoiala si nu ai pe cine sa intrebi, fa rugaciune lui Dumnezeu pentru trebuinta ta si du-te la orice om respectabil si evlavios si fii convins ca Dumnezeu, care arc grijii de toate ~i pe toate Ie tine, nu te va lasa tara 0 rezolvare trainica, nu te va lasa sa cazi in amagire, numai sa ai, intr-adevar; 0 trebuinra care te apasa ~i nadejde purernica,

75

in privinta cazurilor particulare, dar si in general, putem ramane la aceasta pravila, caci intreaga noastra viata estc alcatuita din cazuri particulare. Si astfel se va alcatui 0 viata deosebita, traita cu sfat. Aceasta este 0 noua cale de calauzire, specified cu deosebire vremurilor noastre. Omul, predandu-se pc sine lui Dumnezeu, este invatat de Scripturile dumnezeiesti ~i de scrierile patristice, se foloseste si de judecata sa, dar nu hotaraste nimic singur, ci face totul cu sfat si cu lntrebare. Aici, calauza este Dumnezeu ~i Scriptura; lepadarea de voia ~i de judecata proprie sta in sfat; puterea de pornire sta in predarea lui Dumnezeu, rugandu-L fierbinte si cu cutremur sa ne izbaveasca de amagire, de raracire si de greseli,

o astfel de viati este smerita ~i lips ita de viclesug, iar celor smeriti, Dumnezeu Ie descopera tainele, ~i pc eel ce se lneaca nu-l rusineaza, Pe prunc il va invata sa spuna tot ce are nevoie, spWle Sfantul Dorotei, iar daci nu crezi, nici proorocul nu-ti este de folos. Cand, dimpotriva, eel ce intreaba vrea dinainte ~i asteapta 0 anumita rezolvare, aceasta este lucrarea amagirii. In aceasta situatie este mai bine sa nu intrebi, Cand intrebi insa ai grija ca balanta inimii sa fie dreapta, neinclinata nici la dreapta, nici la stanga - ~i Domnul te va cilauzi. Necunoscuta este calea adevaratei vieti crestine si nu avem voie sa mergem pc ea dupa propria noastra socotinta.

Sfanta este drmuirea lui Dumnezeu: mergi ca prin ceata, nwnai mana sa nu ti-o desprinzi din mana Domnului. Vedem din viata staretului Paisie d el s-a format pc aceasta cale. A intalnir 0 multime de sfatuitori si dupa sfatul tuturor se zidea pc sine, ~i cu toate ci nu a avut un singur carrnuiror - ceea ce i-a adus, dupa cum recunoaste, multa paguba - s-a format intr-un singur duh ~i a ajuns la varsta barbatului desavarsit. Principiul sau fundamental, de-a lungul intregii sale vieti, fusese ravnitoarea inchinare la Dumnezeu. Aceasta il calauzea, aceasta ii unifica duhul, in pofida diversitatii [sfaturilor]. invatat de experienta intregii vieti, iata la ce principiu de calauzire ajunse, la sfarsit: ajungand la concluzia necesitatii unui indrumator si descriindu-I cum trebuie sa fie, amintind cu lacrimi d astazi nu ai de unde sa gasesti unul ca acosta, cl conehide: "De aici rezulta, asadar, fratilor, extrema noastra

76

nevoie de a ne povatui zi ~i !luapte, eu rnulta intristare ~i cu multe lacrimi, in Scripturilc dumnezeiesti si in serierile Sfintilor Parinti si, impreuna cu ravnitorii cei intr-un gand cu noi, care s-au sfaruir cu cei mai batrani dintre parinti sa ne indrum~ spre poruncile Domnului ~i spre faptele ~fintilor nostri parinti, ~i asa, cu mila lui Hristos si cu silinta noastra, putem primi rnanruire". ~~ sfaruiesc toti parintii; asa sfaruia ~i facea Sfantul Nil Sorski: ,,Inainte, parintii duhovnicesti ii caIauzeau pc tori; dar, in atar de grelele vremuri de astazi, vrednice de multe plang~ri si tanguieli, cand ravnitorii au slabir atat de mult, Insusi Dumnezeu ~i invatatura durnnezeiasca sunt invatatorii si cilauzitorii cuviosilor parinti".

lata, asadar, care este astiizi cea mai buna ~i mai sigura cale de indrurnare sau de formare in viata crestina: viata traira cu predare in voia lui Dumnezeu, dupa Scripturile dumnezeiesti ~i scrierile patristice, cu sfatul ~i intrebarea celor ce sunt in ac~l~i cuget cu noi. Din mila lui Dumnezeu, ea poate ~i trebuie sa ne conduca la reusita, caci contine toate conditiile desavarsirii, ale rerezarii voii proprii si ale socotintei proprii. Dar este limpede ca aceasta cale se afla cu mult mai prejos decat cea a calauzirii, a indrumarii ~i a forrnarii individuale. ~a n~ se bucura de un atoarevazdtor, ci doar de un fel de ghiciton; nu are in centru un om de actiune hotarat, ci mai multi, care se rnisca cu sfiala, Nu mai este posibila 0 amt de grabnica ~i de sigura vindecare ~i desavarsire, nici intretinerea atat de sustinuta a duhului civnei, nici patrunderea atat de ne~ri?1ejduit~ in conternplatie. De aceea sunt astazi atat de putiru oameru sporiti [in credinta] ~i desavar~iti. Este adevarar, ei sunt ai lui Dumnezeu, iar pc cine Dumnezeu desavarseste, pc acela nu-l va tine sub obroc. Trebuie numai sa adaugarn ca aceasta cale este mult mai rodnicd dad cineva dobandeste un singur sfatuitor si, unindu-se sufletesre cu el, il va urma in sinceritate ~i in impreuna-sfatuire sau in prietenie duhovniceasca. Fiecare il vede si il cunoaste pc celalalt si, astfel, il poat~ sfa.mi mai repede si mai sigur, Scriptura, in privinra eredintci, este lumina pentru ei. Inteleptindu-se unul pe altul, ei se conduc reciproc, predandu-se unul pc altul lui Dumnezeu ~i Dornnului, care a fagaduir sa fie acolo unde sunt doi adu-

77

nati in nwnele Sau, Totodata, ei nu trebuie sa se desparta de poruncile lui Dumnezeu, caci fiecare hotarare si parere cornuna este buna daca i se poate da crezare ~i daca poate fi impliruta cu ingiiduinta Lui. Mutuala uniune in iubire le va da tarie, iar alergarea la un parinte duhovnicesc le va da binecuvantarea lui Dwnnezeu. 0 astfel de sfatuire sau calauzire reciprod - iarasi, dad este data, caci Dumnezeu ne daruieste prietenii - este foarte roditoare. Amintiti-va de cei doi calugari care au trait in perioada lui Macarie cel Mare in uniune frateasca, in calauzire si in imbarbatare reciproci; la ce masura a desavarsirii au ajuns ! Staretul Paisie poveste~te ca el, cautand de la Inceput, dupa cuviinta, un carmuitor si inal{and rugaciune fierbinte spre Dumnezeu, wnbla de colo, colo: si pe la noi, si prin Moldova, ~i in Valahia, ~i la Athos - ~i nimic nu gasea. "Am aflat numai - ne spune - aplecandu-ma la scrierile parintilor, d pierdusem foarte mult, pentru d Ia incepur am trait tara 0 calauzire activa." Cum a star~it? "Fara sa gasesc unde sa-mi plec capul- ne.spune - chibzuind sa-rni petree viata pe calea regala, alaturi de un singur frate, de un acelasi suflet si acelasi cuget cu mine, in 10c de parinte; sa-L avem pc Durnnezeu indrumdtor si invatatura Sfintilor Parinti, sa ne supunem unul altuia ~i asa sa ne slujim" - nedespartindu-se insa de parincelc duhovnicesc, asa cum specifics in alta parte. 0 astfel de calc - spunc el - este binecuvantata de toti parintii.

El era calugiir si 0 asemenea pravila se potriveste mai mult vietii calugaresti, Dar ea nu este de neimplinit nici in viata civila si, dupa cum putem vedea din starea acmala a lucrurilor ~i a situatiei noastre, trebuie sa fie recunoscuta ca singura valabila, Ravnitorii uniti lntr-un singur suflet, predati lui Dumnezeu ~i indrumati de scrierile parintilor, ramandnd in pace ~i nepagubiti in aceeasi randuiala, merg pe calea cea dreapra a desavarsirii crestine. Aici putern mentiona inalta lauda a priereniei, cantata de Sirah, care nwnai in aceasta situatie i~i gas~te aplicare deplina: "Prietenul credincios este acopertimdnt tare {. .. ] ,; cei ce se tem de Domnul il par ajla pe el" (Sir. 6, 14, 16).

Asadar, in privinta carmuirii putem pune urrnatoarele pravile: terne-rc sa rarnai rara nici 0 calauzire; caut-o ca pc bunul

78

cel mai de pret, Pentru inccpur, umbla dupa cunoscuta randuiala a evlaviei, sub indrumarea parintelui care iti este nurnit. Glnd Dumnezeu iti va cia semn prinrr-un folos mare, evident si netagaduit venit de la acela, ca semn ca acela este clrmuitorul tau, atunci preda-te lui. Daca se va intampla dimpotriva, doreste-ti un altul, dar cauta-l cu prudenta, cu dbdare, cu asteptare, cerand semnul iui Dwnnezeu sau intmrea unui trimis al Lui, ramanand in aceeasi lntocmire a vietii evlavioase ~i sub acelasi parinre, nedespartit de el. 'Iotodata, intra in legatura deschisa cu cei de un acelasi cuget cu tine si mergi spre Dumnezeu cu sfatul Ior ~i sub cal;iuzirea parinrehii duhovnicesc, nadajduind. De intalne~ti pe cineva de acelasi cuget cu tine, apropie-re cu sinceritate de el, tara sa-i parase~ti pe ceilalti, ~i traieste cu e1 in deplina pace ~i intelegere, intru Domnul, pentru mdntuire. Dar sa respecti lucrul eel mai important: predarea hotarata lui Dumnezeu, cu rugaciune ~utemica ~i cu frdngere a inirnii, pentru izbavirea de amagire, ~1 a nu re conduce niciodata in nimic dupa propria rninte ~i voie, ci tot ce faci, ra cu sf at, ~i Dumnezeu iti va intocmi calea pc nesimtire, pe nevazure, rara sa stii, rara sa prinzi de veste.

Cu aceasta oeazie, arnintim Inca 0 cale deosebita de autocarmuirc si de formare, prin a cere sfatul sau a intreba nu unul, ci rnai multi parinti-nevoiton, cunoscun la vremea lor, din acelasi loe sau de aiurea. In acest fel, Cuviosul Antonie cel Mare trecea pe la toti si I~i insusea virtutile tuturor, In acelasi fel, Sf'antul Vasile eel Mare rraversa Egiptul, Palestina, Siria, intreband ~i sfatuindu-se cu Sfintii Parinti din vremea sa, forrnandu-se in acelasi timp ~i pc sine, dar alcamind ~i un sistem a1 vietii asceticc pc care 11 puse in practica In manastirile si In turma sa - pravile dupa care ne conducern si noi, pana astazi. Sfantul Cassian Romanul a alcaruit din acestea 0 carte intreaga de sfaruri; la fel au facut Sofronie si loan, care au comp~s Limonariul. Cuviosul Nil Sorski a parcurs Rasarirul, deprinzandu-se ~i deprinzand-si pe alrii cu viata de insingurare. o asemenea cale de fnvatare ~i de indrumare poate fi folosita ~i astazi. Dar este evident d ea trebuie aplicata de un barbae tare in credinta, deja imbunatatir, eu 0 chernare specials, arzand de dragosre de intelepciune duhovniceasd, cu 0 rninte

79

puternica ~i nu oriundc, ci acolo unde sc asteapta 0 viata de nevointa - alrfel, cine stie ce se poate intampla ? Si iarasi, dintre cei cu adevarat ravnitori in nevointe, diti nu lucreaza, oare, pe cai diferite ? Si nu se vor sminti de aceasta varietate, vor reusi oare sa vada unitatea duhului care se asrunde deasupra ei ? De ce suflet puternic este nevoie pentru aceasta ! Aceasta este nevointa pelerinajului, in scopul Inteleptini duhovnicesti, Cel temator nu va porni pc aceasta calc, dar nici altul nu va ajunge cu usurinta la acest g~d. Dar cine va ajungc ~i va creste in el, acela sa se predea lui Dumnezeu, hotiir~du-se sa accepte orice fel de lipsa - ~i Dumnezeu ii va r~dui cu bine calea. Este nevoie, la vremea lor, de astfel de pelerini, pentru a se cunoasre aspectele adevaratei nevointe, pentru a vedea in ce fel de stare se aflii ea astazi, si apoi, cu privire la starea actuala a crestinisrnului, la viata sa exterioara, vazuta, pentru a preciza si a stabili cu claritate regulile de nevointa aplicabile dupa posibilitatile de azi. Cu toate ca esenta nevointei este una ~i neschimbata, inIati~area ei vizibila poate fi variata.

La fel se rezolva si cea de-a doua intrebare: Cum poate cineva sa-i cruauzeasca pc altii, stiind ca nu a ajuns inca la rnasura adevaratului indrumator ? Conform Scripturilor dumnezeiesti si scrierilor patrisrice, accasra consta in predarea de sine lui Dumnezeu. Mai inainte, pomenitul starer Paisie spune: "in vremurile vechi, multi dintre Sfintii Parinti i~i invatau ucenicii din luminarea harului lui Dumnezeu, iar nu dupa cacti. In vremurile de arum insa, Sfintii Parinti nu mai povatuiesc ca cineva sa invete pc altii dupa rnintea lui, ci din Sf'anta Scriptura si din invatatura cuviosilor parinti",

Rugaciunea pe care 0 face lui Durnnezeu, pentru ~-I in: telepti intru rnanruirea altor suflete - lucrare pc care Insusi Dumnezeu i-a incredintar-o -, nu va rarnane neauzita: cheama # te 'POi auzi. Aceasta se potriveste eel mai bine celui ce se afla pc post de indrumator, Si inca ceva: dintre acestia, cea mai mare parte se afla deja deasupra altora, prin faptul ca tin in mainile lor mai multe mijloace, au vazut si au auzit mai rnulte, au intrat rnacar in contact cu edncatia ~i cu experienra altora. (Despre cei nevrednici, nepasatori, nu avem ce sa dis-

80

cutarn.) Acum, dad Indrumatorul s-a ridicat la ravna mantuirii lui si a altora, el a pa~it pc calea cea buna si poate vedea mai bine decat altii, ~i in fata, ~i in spate. Chiar dad elemente1e confuziei inca nu s-au limpezit, e1 are Scriptura, care i Ie descrie: se va adanci in ea, va cugeta ~i poate ca va afla. in acelasi timp, sa se aseze ~i in ceata celor calauziti si, cu mulra stradanie, sa caute sfatul unuia sau al mai multora si astfel sporind din ce in ce mai mult, va atrage la el ~i ii va ~.uauzi pe tori cei ce yin, prin e1, la Dumnezeu. Cand, cunoscandu-si neputinta, ii va convinge pe cei calauziti ca drumul mantuirii este astazi unul - citirea ~i ascultarea Scripturilor dumnezeiesti ~i a scrierilor patristice - ~i cind ii va cruauzi catre acesta, atunci se va intemeia un grup de oameni uniri, care cerceteaza Scriptura pentru descoperirea caii rnantuitoare si pentru indrumarea reciproca, sub carmuirea intaistatatorului legitim ~i a indrumdtoruln].

lata formularea definitiva a calauzirii rnantuitoare neprimejdioase, potrivite vremurilor de acum. A5a s-a dliuzit N.il Sorski, care spunea: "Eu nu implinesc, ci arat Scriprura, Cine vrea sa traiasca cu mine, iara pravila: s-o implineasca; iar daca nu, sa pIece". La fel era ~i viata Sfantului Paisie; ea este po.vestita pc larg ~i de el, ~i de contemporanul sau, staretul Mihail, Si parintele Dorotei, pe cand compunea 0 pravila pentru viata ascetica, in loe de cuvant lnainte a pus 0 indrumare convingatoare intru citirea cuviincioasa ~i urmarea Scripturilor dumnezeiesri ~i a scrierilor parintilor, demonstrand ca aceasta este singura cale sigura si neprirnejdioasa de mantuire.

Astfe1 va fi satisfacuta prima cerinta obligatorie a penitentului, si anume: indrumarea si educarea. Alta cerinta esentiala este regula de viata, pravila lui despre ce si cum sa fad.

IT

Viata dupa pravile

Partial, am vazut deja necesitatea acestor pravile. Nu trebuie sa uitam ca ea nu este doar mai buna decar altele, ci este

II

li~ I

81

cu totul ob!igatorie. Pravila este mgradirea cea mai ncprimejdioasa a vietii traite intru mantuire.

Fara pravile nu putem pastra continuitatea ravnei, a tariei hotararii, nici sa dobandim fermitatea vointei, Duhul ravnitor, ca 0 stihie, se tine ~i se intareste prin exercitiu; dad exercitiul este insuficient, arunci, inevitabil, duhul slabeste si se vlaguieste, Cand sunt stabilite pravilc, atunci, dad sunt randuite cum se cuvine, se gase~te inrordeauna ca ocupatie evlavioasa, ceva care sa ne aduca arninte de viata cea nona ~i sa ne tina arentia ocupata cu acest gand, Trecerea de.la 0 inde~etnieire la alta este 0 continua antrenare a duhului, pe un smgur ton, dupa un singur plan. Astfel, foeul ravnei arde continuu. in !ipsa pravilelor, vor aparea timpi morti, incetiniri, opriri, rataciri, ~i viata nu va fi unitara, incordarea va slabi, ravna se va raci. De aceea, Sfantul Isaac Sirul spune (in Cuvanrul al optzeci si cincilea, P: 534) d. intunecarea mintii, furtuna launtrica, lenevirea ~i toate neregulile vietii se Woduc cand nu a fost stabilita in viata 0 anurnita randuiala. In caz contrar, totul va depinde de prezenta de spirit - dar poate cineva conta pe aceasta ? Ea esre schimbatoare, ca 0 suflare de vant, Cand vrei, faci totul repede; cand cazi in lenevire, nici putin nu mai poti face. Dar cand ai stabilit 0 pravila, vrei, nu vrei, 0 faci si o vei face necontenit.

Pravilele sunt necesare pentru formarea ~i dezvolarea purerilor. Cand ai tnceput 0 viata noua, trebuie, cu toare fortele, sa-i dai directia corespunzatoare. Dar de Ii sunt straine, sunt altfel orientate, de aceea trebuie sa stabilesti cum anume sa le folosesti in noul duh, dupa cum noului recrut i se arata totul

pana la eel mai rnic detaliu, pana. se de.prinde. "...

Fara pravile nu va exista 0 uniformitate a formam ~I a dezvoltarii. Ceea ce sunt aracii pentru mladitele tinere, aceea sunt pravilele pentru ocupatiile duh?vn.ic~ti. ~~~. se .pune .0 masura in toate si nu este urmata inclinarea uurnu, CI pravila stabilita, atunci nu mai dai intaietate unor lucruri ~i Ie lasi la urrna pe altele, ci faci din fiecare, atat cat s-a stabilit. De aceea, nu va exista mai rnulta sporire in uncle decat in altele, ci toate, puse in curnpana unele cu altele, vor creste armonios dupa un singur plan, in masura desavarsirii dinainte stabilite,

82

Dar si in general, se face ceva in lume fara reguli, tara planuri si tara proiecte ? Cand se construicsre 0 casa, se alcaruieste un proiect; cand se incepe un razboi, se stabileste un plan; cand se pregareste 0 judecata, se face un program. Fiecare lucrare i~i are regula ei, masura ei, greutatea si nurnarul ei. Ce inseamna canoanele - militar, scolar, juridic ~i celclalte ? o regula, 0 pravila, un plan de actiune. Para asa ceva nu se poate constitui, nu sc poate organiza nici un fel de viata activa: in planuri se intiparesc trasaturile de caracter ale domeniului de activitate luat in considerarc, La fel se intarnpla si in viata ascetica crestina, Dad. aceasta are un caracter propriu, trebuie sa aiba si 0 randuiala a ei, De aceea, se simte intordeauna 0 nevoie speciala de a avea pravile ~i reguli. Astazi, fiecare om hotarat sa fad ceva cere indrumare: ce ~i cum anume sa fad .. Fara reguli, el este ca in ceata, merge bajbaind, orbeste, nehotarat ~i temator, Dad are reguli, merge cu curaj ~i cu nadejde, tara sovaire. Asadar, ce fac cei ce cauta manruirea? Ei intreaba inrordeauna: "Ce sa rna fac, cum sa procedez ?". Toate scrierile despre predaniile parintilor sunt alcaruire din reguli. Paterice intregi sunt compuse din asernenca intr:~ari ~i raspunsuri, des pre post, despre priveghere, despre rugacnme.

_De altfel, ~i pravilele trebuie akaruite tot dupa pravile. Refentor la aceasta, esre cazul sa observam:

I). Cel ce are un Indrumaror, acesta ii alcimieste regulile.

Ucerucul este un executant smerit, care nu pune nirnic la indoiala. Cine este lipsit de aceasta binefacere, aceluia Ii revine sa se adanceasca, cu toata prudenta, in scrierile patristice, in experientele vietilor sfintilor ~i sa-~i adopte drept pravila din ceca ce gasesre acolo, dupa ce se sfatuiesre cu cine are posibilitatea.

2) La stabilirea pravilelor trebuie folosita toata prudenta si o scvera judecata, pentru ca, in loc de folos, sa nu ne aducem paguba ~i in loe de zidire, sa nu ne pierdem: nu toate sunt pentru ron. Varsta, puterea, trecutul personal, educatia, conjuncturile vierii, nivelul aptitudinilor, caracterul si celelalte, toate trebuie luate in consideratie si, potrivit lor, trebuie stabilite pravilele. Nu la fel se comports ucenicul si militarul, targoverul si functionarul.

83

3) De altfel, rrebuie sa tinern minte ca aceste pravile, cu toata aparenta lor varietate, in ansamblullor trebuie sa intatiseze, intr-un fel sau altul, spiritul vietii si al ascezei. De pilda, pravilele trupesti sunt diferire, dar esenta lor trebuie sa contina till singur lucru: tngradirea trupului, strunirea lui. Nu exteriocui este de pret, ci interiorul- duhul cu care se lucreaza.

4) Pravila de care trebuie sa se tina seama in apJicarea canoanelor este masura, potrivirea sub toare aspectele cu puteriIe persoanei in cauza, Iata lauda generala, adusa de toti: lucrul fdcut cu mdsurti este nepretuit. Trebuie sa Ie rocmesti astfel incat sa nu incapa loe nici de vreo slabire, nici de vreo severitate peste masura. Ultima epuizeaza, tara sa aduca folos, iar prima leneveste ~i stinge duhul ravnitor. Pravila stabilita cu masura cuprinde duhul intr-o ardere bine rernperara.

5) Din aceasta pravila decurge de la sine 0 alta, si anume trecerea treptatli. Duhul se maturizeaza prin exercitiu, se intareste ~i cere sarcini mai grele; in acceasi masura trebuie sa creasca si nivelul pravilclor. Postirea, rugkiunea, nevointa cresc, treptat, din putere in putere. 0 datil cu ele trebuie ridicata ~i exigenta pravilei. A bate pasul pe loe este aproape la fel de primejdios cu a merge inapoi, care este primejdia cea mai mare.

6) De aceea, este limpede ca eel mai bun indrumator in al-

caruirea pravilei este experienra. Experimenteaza ~i pastreaza ceca ce gasesti de folos. Astfel, din experienta se cunoaste masura necesarului de rnancare, de rugaciune ~i de toate celelalte. Nu trebuie sa luam hotarari definitive pana eand nu stabilim din practica cum estc mai bine: asa este mai neprimejdios. Arunci nu va exista trufie ~i inconsecventa fata de viata reala, asadar nu va exista niei nevoia departarii de pravila, care este foarte dauniitoare.

7) Trebuie doar sa venim L'U toata sinceritateasi buna eredinta, avand In fata oehilor telul: nevointa in vederea mantuirii ~i a bineplacerii lui Dumnezeu, far.i a ne ingadui niei 0 aurocompatimire. Trebuie sa retinem ca oriee privilegiu tine de amagire, Apreeiind cum se euvine 0 pravila folositoare, vedem ca ea este destul de anevoioasa. Ea trezesre, intareste si

I

J

I

rnentine starea de vioieiunc; dar, de permite inlesniri, fugi ca de otrava de 0 asemenea pravila,

8) De asemeni, nu trebuie sa pierdem din vedere ca pravila trebuie sa lmbratiseze toate aspectele vietii, in toate manifestarile ei: ~i trupul, ~i sufletul, ~i spiritul, ~i activiratea exterioara, ~i pe cea din sanul familiei, si pe cea civica, personala ~i publica. Omul, In intregime, trebuie sa fie inconjurat, ingradit de pravile. Numai in aceasta conditie va exista trebuincioasa armonie a dezvoltarii, ~i pravilele vor avea un spirit sau un ton adecvat.

9) Acum se vede deja de la sine ee legatura trebuie sa fie intre toate pravilele. Adica: cea rrupeasca trebuie subordonata eelei sufletesti, cea sufleteasca sa se supuna celei duhovnicesti, iar pravila exterioara, tuturor acestora Iaolalta, Aceste 'pravile trebuie sa fie echilibrate ~i sa se favorizeze reciproc. In momentul cand pravilele unui nive1 Ie deranjeaza pe altele, erebuie imediat sa presupunem ca eeva nu este la locullui, deci sau trebuie eliminat, sau trebuie modificat. lntr-adevar, eel ce se va ridica la nivelul conternplarii intregii alcatuiri, rareori se poate Insela in alegerea regulilor ~i in potrivirea masurii pentru fieeare. Cum pentru un arhitect sau pentru un pictor iscusit, masura unei patti slujeste adesea ca model pentru eonstruirea intregului plan al easei sau al figurii umane, la fel este si in aceste pravile. Cel ce construieste nu va permite ca ceva sa iasa in afara din planul general sau din stil. In aceasta sta toata iscusinta celui care stabileste pravilele. Caci telul tuturor este duhul, care trebuie sa fie in Dumnezeu.

10) Ansamblul tuturor pravilelor de acest fel va alcatui canonul lucrarii de nevointa ascetica. Dupa cum nevointa ascetici corespunde aspectelor vietii cresrine - caci viata crestina se prezinta sub doua aspecte: obsreasca si monahala - in consecinta, diferite vor fi ~i canoanele: obstesc si monahal. Unul tine de traiul in comun, iar altul, de cel pustnicesc.

11) Lucrarea dupa aceste pravile este nevointa ascetics ce presupune 0 incordare a fortelor, un efort, 0 stradanie. Deprinderea cu aceasta reprezinta virtutea ascetica. Se intelege de aici ca nu exista viata crestina Tara nevointa, nu exista viata crestina neascetica, Tara stradanie si tara transpiratie. Cine re-

85

fuza nevointa, acela rcfuza viata. Aceasra deprinderc este scopul, in ea este zidul de siguranta al vietii. Virtutile ascetice sunt un zid tare si de nepatruns al vietii autentic crcstine. Sc spune ca pravilele sunt temporare. Nu, sarguinta in implinirea pravilelor cste temporara, dar pravilele sunt netrecatoare, Doar ca, cu timpul, de vor deveni nectar si sange ~i vor fi Implinite cu hotarare ~i cu dragosre - de, care la lncepur erau implinite ea obligane, Ia~ de ee trebuie sa pretuim nevointele ascetice ! Nicidata nu da eu piciorul in ceea ce ai agonisit. Chiar de-i putin, pastrcaza: te va conduce la rnai multo Daca te-ai intarit in ceva, iata ca esti neprimejduit dintr-o parte.

Pentru ca pravilde alcatuite astfd sa te caIauzeasca la fericirea dorita si sa-~i poata implini menirea, iata cum trebuie sa te comporti fata de de:

1) Cand se va definiriva intregul plan de actiune si se va stabili ansamblul regulilor, cheama-L pe Dumnezeu cu rugaciune puternica, ca sa re binecuvanteze sa le implinesri neincetat, cu folos ~i intr-un mod placut Lui. Respinge orice ingamfare, parere de sine sau fantezie referitoare la desavsrsirea pc care 0 vei atinge in viitor, urmandu-Ie. Roaga-te eu sfiala si infricosare, ca sa nu te rusinezi prin indeparrarea de la de sau prin ineaIearea lor.

2) Pune legamant cu inirna ra sa nu abandonezi pravila stabilita, indiferent de greutare ~i sacrificiu. De aceea, nu-ti ingadui pc viitor nici macar in gand sa abandonezi sau sa schimbi vreuna dintre pravile: sa ramana asa cum sunt.

3) Pentru aceasta, primeste-le cu credinta ca sunt placute lui Dumnezeu ~i considera-Ie, in consecinta, ca pe 0 lege a constiintei, ca fiind voia lui Dumnezeu in privinta ta; socoteste deci drept crimd orice indlcare a pravilelor. Mai bine sa nu hotarasti, decat, hotarand, sa Ie abandonezi. Altfel, se va forma un caracter instabil, gata oricand sa procedeze dnd intr-un fel, cand intr-altul.

4) De aceea, lupta-te eu ispirele care apar impotriva implinirii pravilelor, La inceput, vrajrnasul ne lupta mai ales prjn ele. ~i imediat ce obtine 0 cat de mica victorie, nadajduie~te ca va birui si mai multo Sfintii Parinti si-au pus viata pentru de. Rarnanerea in de inseamna respingerea vrajmasului, in-

86

seamna biruinta, Estc deja vcrificar prin experienta cii in nici ~p~avlla ~u adc~arat folositoare nu te poti intari fara lupta. Fara lupra, pravda este nefolositoare, mincinoasa ~i inselatoare.

III

Calea lngusra ~i anevoioasa

in~~nj~~du,,~e~-pra.vile.,nevoitofUlin sar~-ina-uaw..jug bun ~1 lzbavltor, msa fo_arte JIteY4_S_unt ianturi pest~Q~l sau, foarte s~Pru;~t9_¥~_g.u!mp acesta este inca viu ~i in putereo Ele sunt indicatoarele lucrarii celei drepte, care la inceput este grea, din pricina lipsei de experienta ~i exercitiu, Urmandu-le, el se struneste necontenit ~i le implineste cu suferinta, De aceea, calca pe care lncepe sa rnearga este mereu Iii pretu.tindeni il_l~ta si ane_voioasa. lngustimea, greutatea, so:ururea eon~tltwe repertonul de neinlocuir al caii spre mantulfe;. este primul lucru pe care-I intalneste eel cc pa~e~te pe ea, primul Iucru pe care rrebuie sa-l ~tepte si pentru care trcbuie sa se pregateasca,

o astfel de stramtorare si greurate este de neinlocuit, decurgand din ins~i insusirile vietii crestine si ale nevointelor ei. Tre~"trai!!~!i..!:et.e~!l.gu-ti voia si judecata proprie, in Iupta cu p~timilc ~i in_in.fra.ngerea lor, sau intr-o neconrenira mortifica:c: ~i autor~gnire. A te Iupta eu patima este la fel ca a rupe earnea vie 111 aoua, pentru a scoate afara cea mai adanea ~i mai col~oasa ~hie. Trebuie sa pasrrezi tot ce este de folos, adica sa te lipsesri de multe, sa slabesti, sa suferi. Pe de alta pane, deprinderea cu binele sau cu viata eea noua cere o neincetata ineordare, launtrici ~i exterioara. NiciYJl.h,u;;ru bun cu adevarat nu se obtine rara ostene~t~. q~..Al~te cu sud0:u-e, cu lacrim.i,.:u~n.ev~!_lJ:~' V~tile nevointei (sau cele ascetice) - postu(_p..r..tvegherea, rugaciunea si eelelalte - sum anevoioase !ji dureroasepanane- oepnnaerrn:u-e1e,-diir foarte adesea f:hi.aqi-dm>~aeeeaAr OIl averrrporufiCa sa ne oprirn Ia de; de sunt doar tiiij1oacel?>pemru a ajungejg starea.de buna randuiala morala,: Penrru inradacinarea acesteia din urma, este nevoie de si mai multa truda, dar si aceasta nu este

X7

decat rnijlocul pcntru a ajuuge la viata traita in Dumnezeu. Trairea in Dumnezeu cere cu atat mai rnulta truda ~i nevointa, cu cat aceasta comoara divina este mai lnalta decdt lucrarea trupeasci. in acest fel, ~i acolo ~i aici este yorba de truda, sudoare, suferinta. Cacirupern raul din radacina, r::i!ll eel multiubit, ~i ne doare; rasadim binele, binele neiubit, ~ij~i ne doare. ,,indreapta-tespre Dumnezea' --spune Cuvlosul Macaric eel Mare - pentru a primi slava cea dintru inceput. Dar sa stii d vei primi aceasta comoara cu multa truda ~i cu multi sudoare a fruntii, Maiinainte (in..rai}..2i pcimic-Q. t6ri mtmd, dar tot lara rnunca ai_§i_pierduN);-a€um...p.se .da asa, Cel ce vrea sa se m[ntulm, sa se lege prin nevointa, cu toate puterile pe care le are, pentru a se curati, Atunci, de dragul silirii Ia care ne obligam de bunavoie, Domnul Se va rnilostivi de noi" (Cuvantu! al patrulea, 13-14). "Pentru cercetarea gandurilor, pentru deprinderea celor nepurinciosi cu simtirile sufletesti, pentru deosebirea binelui ~i a raului, pentru inrarirea ~i atatarea spre Dumnezeu a vlaguitelor madulare sufletesti, se cere 0 mare nevointa si 0 munca ascunsa ~i nevazuta. La orice implinire a poruncilor trebuie sa pastrarn necontenit in noi insine aceasta truda si nevointa ascunsa, pW cand vom atinge desavarsirea; atunci totuI va ti usor" (Cuvantul al doilea, 13-14).

impotriva luptei ~i a nevointei launtrice se pun intotdcau{ na piedici si greurati din afara. Voi nu suntep; din lume - spune I Domnul - Eu v-am ales, v-am desprins din ea; din acest motiv : lumea va urdfte {. .. j.t« lume vep; suferi. Si, cu siguranta, multe

sunt suferinfele drepfilar. Oricine ar fi, puternic.sau.aepu-

/ tincios, dad va incepesiimpline<lscayoia-~zeu, din inirna curat.~~Xara a cauta sa ~d oamenilor, ci tintind numai spre ~la'valUi DUmnezeu, imediat vor aparea d~maniri>nevoi ~inec;lZ1Jri. De aceea, tori sfintii - ~i cu deosebire Isaac Sirulconsidera suferintele ca semne deosebite ale virtutii si ale rururor faptelor sutTete~trcu adevfiat bune, Astfel indt, dad faci.un bine adevarat, te asteapta cu siguranta suferinta.

Darn:iJm~Url1U OOafn1e:-Etl'le ingreuneaza starea launrrica, dar ne a:pisa~l din afara ~i ne lmpresoara cu piedici..~i, de deasupra - spun sfintii - se strecoara si inaunttul nostru, ba cu naluciri si vedenii, ba ne strabate ca 0 sageata, napustin-

88

du-se cu fel de fel de ganduri lnfricosatoare, ba ne arde ca tU1 foe.

Astfel, imediat ce p~e~te cineva pe calea cea dreapta, din toate partile il asteapta dusmani, ~i dinauntru, ~i din afara, si vazuti, ~i nevazuti, Este ca un mid printre lupi, ~a i se si spune la tncepur: ,,Mutte sunt necazurile drep#lor" (Ps. 33, 18), "prin multe suferinre va trebui sii intriim in impiirii#a lui Dumnezeu" (Fapt. 14,22). Vor fi suferinte, caci spre aceasta suntem fJUfi (I Tcs. 3,3); "intra'; prin poana eea strdmtii« (Mt. 7, 13). Citeste si: Mt. 6, 24; loan 15, 20; I Petro 4, 12-13; Sir. 2, I; Mt. 5, 10; lac. 1, 12; II Cor. 4, 8-17; I Petro 4, I; Apoc. 7, 14; Mt. 7, 13-17 ~i altele, Cu tot» ne aflam in intuneric si in umbra rnortii, in mainile dusmanilor celor rai si vicleni: seaparea nu poate fi usoara, Chiar ~i cei ce canta libertatea exterioara, cata osteneala ~i sudoare trebuie sa jertfeasca l Cu acat mai mult aici, dte lmpiedicari ~i infrangeri, cate temeri si infricosari ! Va intreba, poate, careva: "Dar ce face Dumnez;eu.~El este Cel ce Ii intocmensre aceluia, pard inadins, 0 astfel de calc plinaAe ~ ba pentru a-I dcprinde cu suferintele Sale, ba pentru a-l ascunde de el ins~i, cand se afla in aceasta-nefericita stare. Nu poate Domnul.§ii:Si.exprime mai bine4r~H~il f;}t~_~~_cc~care~L cauta - spune Sfantul Isaac Sirul- decat supunandu-i la suferi!lte. De aceea, de sunt chiar indiciul neindoielnic al binevoirii lui Durnnezeu, semnul ci EI Si-a plecat ochii, aleganda-l pc acela care incepe sa sufere pentru adevar, pentru numele Sau. Omul acela rrece parci la curatat, ca aurul in creuzet, Cei str:iini4e suferinte, cei carora-t9ml!e_ ~e_rge din plin, sunt preacurvari~aupacuvantul Apostolului. Osreneala, lacrimile, suferintele sunt cea mai buna curatare, sunt ca batutul cu maiul pentru rufarie.'

De aceea, Apostolul ia la rand pe ~ge la inceputul lumii si pani acum ~i ii vede pc toti, pana la unnl, sufmnd, parimind, in ()~. Patriarhii au suferit; proorocii au suferit;._Qomnul - Incepatorul nevointei - a suferit eel mai mult dintre toti; apostolii, de aserneni; apoi, mucenicii, ascetii ~i toti sfintii - asa cum vede loan Teologul in Apocalipsa: "Aee~tia {. .. J de unde au venit? [. .. } din strdmtorarea cea mare" (7,

89

13-14); ei sunt cei care, dupacum sc spune acolo, nu si-au crutat suflctele.

De aceea, eel ce incepe sa Iucrezc pentru DO~~jJ:ebuie sa-si pregateasca sufletul J~t:lltr-U in~Nici p~c~, ~~j tnduleiri; mel inlesniri sa n_~ ~§te~~ os~a, c~~1:J9~9n ~l priva\iuni - chiar cauta-le ! Trebuie sa stu cu tane ca eel cc dob:ktde~te virtuti, dar lara osteneala, eel ce stain»~~r cu inlesniri rara str3.mtOt'iiridureroase, .a!:cla-~ -afbHrramagire. Ceva ~u-i acolo in regul,CNupoti a:-:,ea pace pri~1tre ?amem aad ram3.i in drcptate. D~I_ l),1lll.l.USte un uliu mancator de carne: imediat se n3.pust!:§te. De aceea, trebuie sa fii

p~~e ... - .. , •.

'".. Sfintii Parinti exprima aceastii pregatire simplu ~I l1l putme

~ cuvinte: du-tc __ C:!l_l~jJlOaft~~ful d. esti osandit Ia moarte_-:_rn.?a~e_<:'!l'~_-ti~te*te in fi.ece

clipa, f'ar<i.sa_~i'Cle-u!1~e~1 cum. .Numai acela va r~zl~ta neclintit - sespune> care va merge cu un asernenea legamant r= calea adevaratei vi~ti cre.~~ne:. Caci i~e~at ce .va m~ri cu simtirea sau cu legamantull1llffill, atunCl once va intalni va fi mai slab decat ceea ce se asteapta, adica mai slab decat rnoartea. Pentru aceasta, ei aduc pilda Mantuitorului despre imparatul care i~i face socoteala oastei inainte de razboi, sau cea despre gospodarul care incepe s.a-~i zid~asd.o casa: Ev~Iueaza-ti supararile pe care Ie asrepn ~l rnon cu ~,,?dul ~I cu SIl1~tirea, pentru ca numai moartea va aduce hm~t~a necesara, asteptata pe calea lui Hristos. flu poate fi ucenu;~l ~eu c~l

'~ [. .. J ce nu-,i urlifte sufletul sau« - sp~e Doffi1_1~. Sa fii p~gatit ca pentru moarte; Srantul Isaac ~lrul. ~xpli~ cu precadere acest lucru ~i il repeta adesea: "Once ar mtalm - spune el - spune-ti ca ai murit ~i te vei usura; pacea si traiul tihnit sunt cele mai nesuferite lui Dumnezeu".

Toate acestea Ie sunt de trebuinta nu numai celor ce s-au rupt de lume; cei ce traiesc in lurne au si mai mare nevoie de o astfel de stare. Pe toate aces tea Ie int3mpinii adeParafii ravni-

t" tori ai evlaviei; celor falfi Ie este usor, La acest legamanr facut cu inima trebuie sa mai adaugi 0 fierbinte ~i neclintita nadajduire in Dumnezeu Atottiitorul, trebuie sa lti pastrezi credinta ca, in pofida intunecimii drumului, tu esti al lui Durnne-

90

zeu, nu esri respins, nu esri dispreruir, ci esti veghea.uk._§); credinta ca El este~ tine, ca El re.tine, in-tim:p-ce esri s~iat din toate partile. Inchipuieste-ti c:i esti tinut de mana.lui Dumnezeu, ca 0 basma rnurdarita, care este scuatrltt:h:a sa se curate. Pastreaza credinta ca, orice ispitaar veni,<:iina!IDtru sau din afara, ai puterea sa 0 depasestipentru ca Domnul nu rc va lasa In ispita mai mult decar pop sa rezisti. EI ne calauzesre ~i ne formeaza cu adanca intelepciune. Tine minte, de ~semeni, ca ajutorul Sau este aproape, ca va aparea imediat ce II vei chema ~i ca numai cu un asemenea ajutor vei putea depasi ispita, f'ara sa cazi; de aceea, sa ~tij ca orice depasire a ispitelor 1-0 datorezi Lui. Incercarile care au fost depatite fad a-L chema pe Dumnezeu ~i nepuse pe seama Lui nu-I sunt placure ~i raman neroditoare, pentru ca, intordeauna, lasa in urrna lngamfare ~i parere de sine.

e ~ Nu trebuie Insa nici sa ne aruncarn cu capul inainte In napaste: rnandra incredere in.sineeste l!~pla9Jti.Dom.nului si esteJntotdeauna pedepsira: Fii gata de orice,chiar ~i de _nioarte, dar asteapta rorulcu fierbil!t~-m:siijduire -in Dum-

naeu ~i pr~<¥r < dY3J;;_Lui. Nu are decat sa teo dud unde ~i cum

binevoieste, ~_,h te impotriv~' \U.ioribauna. ba alta, nici In-

~ , .

lesniri, nici suferinte. Sa te uca nI;' mergi cu fara descoR~,

asteptand ntiiiiarri~l:aZllr!l._l}!qm:<:tui1l(! J.!lnumnezeu si predandu-te Lui. Fara_Q asemenea stare nu vei face un pas pe cale;i'aaevarata. Toti cei ce se lnrorc fac aceasta pentru ca sunt nepregatIfl pentru lupra si nevointa, sau dil1jl__r!<:_ina increderii In f~ii. Propriul foe intqjg.r te poate ajuta, insa nu pentru mult.timp. EI se racesre de la sine,~i omul ramane fara nimic.

---

IV

Ravna spre rndntuire

Se vede de aici ca eel ce paseste pe calea vietii crestine, fiind Incii slabanog, bolnav, neoranduir, trebuie sa posede deja 0 mare forta si tarie. Altfel, va cadea sub povara suferintelor ~i a nevointelor, care i se pregaresre, Puterea care i1 face rezistent si care ii face roditoare toate ostenelile este rdvna ;

91

osardia, sarguinta, grija de a-I bineplacca Domnului si de a-si mantui sufletul. Dupa cum eel ce cauta 0 comoara adevarata nu se uita la greutati, nu pierde vremea si nu se tnfriccseaza de piedici, la fel si crestinul, cand are ravna ~i dorinta de a cauta, va depasi toate greutatile ~i va parcurge nevatarnat intregul drum. Cine cauta gaseste tot de cauta; Domnul ne-a dat 0 ragaduintii dcosebita: cauta ~i vci gasi. Cautarea este duhul vietii, prin stingerea ei, viata se stinge. Ea este focul adus de Manruiror pe pamant; este lumina ~i viata Lui. Vaporul se opreste cand aburul este eliminat; la fel, eel ce- L urmeaza pe Hristos eade sau se rosrogoleste lnapoi cand se raceste [cu duhul]. lata cu ee trebuie sa ne aprovizionarn, pasind pe calea pLinirii poruncilor ~i a curatirii de patimi ! Altfel, nici nu putem sa ineepem aceasta lucrare intr-un duh adevarat; si chiar de-ar incepe-o careva, se va osteni rara rod, rara vlaga, Este 0 osteneala in zadar. Exista multi oameni trecuti prin nevointe ~i ispite, dar rara folos: roadele sunt ale duhului, iar duhullui Dumnezeu sta in ravna. El patrunde in patimasa ~i necurata fire prin nevointe sau prin pravilele vietii - care sunt inrudite cu el si cu noi - si intocrneste acolo vindecare, tamadui~te ~i desavarseste. In consecinta, nevointa si fapta sunt conductorii harului; iar ca1ea sau firul conducator este duhul ravnei. De aceea, toti parintii insists eu deosebire ca duhul acesta sa nu fie lasat sa se stinga, Sfmrul Isaac Sirul II numeste ogar care latra ~i porunce~te sa-l intaratam necontenir, Pe eel ce a pierdut acest dub, Sfintul Cassian il considera ca pe aeela d.ruia Domnul ii spune: DAm sa te vars din gura Mea, pentru c:i. nu esti nici fierbinte, nici reee, ei vJaguit" - ba face, ba nu face, ba face una si nu face alta. Macarie eel Mare spune: "Cauta ~i atat; in aceasta este ineeputul; pe aceasta ~a sa intri". Tu doar cauta ~i Domnul nu te va uita ... Cel ee are sarguinta este deja in legarura cu Dumnezeu. Sfintul Varsanufie ne sfaruieste aproape neincetat sa incaizirn in noi focul cel adus de Domnul. Si la Sc:i.rarul, ravna este ba foe care mistuie vreascurile, ba ternelia cea buna, sigura si neprimejdioasa. De aceea, el porunc~te sa ne grabirn sa 0 restauram, dad se va intampla, prin cine stie ce intamplare, sa 0 pierdem. Altora [i se nazare ca ar fi mai bine sa inlocuirn ravna

92

prin raria vointei, ternandu-se de nesabuinta ravnei, Dar taria voinrei este periculoasa, ea sc apropie de judecata rationala, de indiferenta reee ~i de gestul egoist. Ea este potrivita in lume; in viata crestina este insa periculoasa, Periculoasa este ~i ravna, lasara de capul ei; dar cine a imprejmuit-o cu ascultarea sau cu lepadarea de voia si de judecata proprie si a legat-o cu pravile, acela n-are de ce sa se tearna: n-are de cat sa ravneasca ! Este adevarat d ravna presupune rapiditatea actiunii, dar nu si nesabuinra sau nesocotinta, Ea inseamna: mergi, nu pierde vremea, nu taragana, alearga eu sarg, dar alearga supravegheat, pe calea indicata,

'Ioata alcatuirea acestei ravne poate fi exprimata asa: cauta nadajduind, tara sa iscodesti, incepdnd iara~i ~i iarasi, A~a cugeta Sf'antul Macarie cel Mare, repetind aceasta idee aproapc necontenit. Se vede, asadar, cii din pricina unui neajuns al celor ce trebuie sa intre aici, ravna se strica sau slabesre (de pilqa, Cuvantul al patrulea, 18,27-28).

In fata sunt multa osreneala ~i rnulte primejdii; dar mergi, caci vei avea roade. Lucratorul parnanrului se osteneste in sudoare ~i apoi rnananca paine; la fel este si eu tine. Grabnic vei treee de greutati si vei avea liniste ~i I? vei mingaia sufletul ~i aici, ~i acolo. Esti un luptator: privesre cununa si nu te terne de moarte. Curand se vor ivi semnele curatiei, vlastarii imbunatatirii inimii. Cu cat mai hotarat, eu atat mai repede, mai bine si mai mantnitor,

t.· A1earga, raptuiqte, osteneste-te, dar nu te gindi la roade.

~ Roada este darul lui Dumnezeu pentru osteneala ra, iar a darui este treaba Daruitorului. De aeeea, orice ai face, sa nu spui "am ajuns" sau "voi ajunge", ci "dad voi ajunge". Navi-

(! gatorul, dnd parcurge trei sferturi din cale, inca nu a ajuns ~i nu este In stare sa spuna dad va ajunge. La fel si tu, niciodara sa nu te consideri ajuns, ci doar In cautare, Nu te increde in 1\" implorarile patimilor, nu rc increde in taria virrutilor tale.

Caci pori pierde totul intr-o clipita. Nu te uita indarat, ci inainte. Tot ce ai este de la Dumnezeu; tot in puterea Lui este a ti le lua inapoi. De aceea, nimic sa nu consideri de nadejde, ci roaga-te numai: "Doarnne, manruieste-ma ! Atortiitorule, izbaveste-ma !".

('3

De aceea, niciodata sa nu-ti spui: "Gatal rn-arn ostenit indeajuns, pot sa rna odihnesc", 0 astfel de ialesnire si vlaguire este priniwdu~man-:-Gtndiil, cu toate ci este mie si slab, este cel mai viclean triidator: el deschide portile vrajmasilor, Cine se impaca cu el, acela carle. El a fost observat de Sfintii Parinti ~i fiecarui inceparorjse repeta neconrenit: veri, sa nu spui: "ga.E>-a~.$.:9 __ ~ai Il?_Q<Ik~', ci intreaba-te pentru ce ~~faci njmj_<,:,_$au, adresandu-te Domnului, roaga-te sa te ajute ca sa pui ~cepi)t mantuirii si lncepe ia~i ~i~a~i! incepe din nou si osten~te,.datla Wesiililsau favoruri nici sa nu te gande~ti, ci pastreaza-ti in inima ta gandul cl vei avea de dus greutatea si stramtorarea pana la ~i ca nu te asteapta nici 0 ~urares~ nl!f!laig~tati.

lata adevarata alcatuire a duhului ravnitor, care este neprimejdioasa, solida, neingaduind nici 0 fisura: nici infierbantare naciv~a, nici incredere in sine, nici ingfunfare !

TREI CUVINTE DESPRE PURTAREA caucn

I

"lay mie, sii nu-mi fie a mii liiuda, deeat in eruua Domnului nostru Iisus Hristos" - spune Sfantul Apostol Pavel (Gal. 6, 14). Cum a ajuns acest Stant Apostolla 0 astfel de stare, ca nu voia sa se laude cu nimic, decit cu erucea lui Hristos ? Crucea insearnna tot felul de suferinte, stramtoriiri, urnilinte; cum sa te lauzi cu ea ? Dar iata cl Apostolul Pavel se lauda cu ea. Impreuna eu el se liiudau, desigur, ~i ceilalti apostoli, si, urmandu-le lor, ~i top ceilalti purtatori ai crucii. De ce, oare ? Caci au lnteles barbatii cei inteleptiti de Dumnezeu adanca sernnificatie a crucii, au prctuit-o profund si se laudau cii s-an invrednicit sa 0 poarte. Ei vedeau in cruce, in lac de stramtorare, deschidere, in lac de arnaraciune, dulceata, in lac de umilire, in:l.ltare, in loe de necinste, slava; ~i se laudau cu ea, asa cum se lauda altii cu vreo podoaba minunara sau cu vreo distinctie.

0, de ne-ar darui Domnul ~i noua 0 asemenea Intelegere ~i a astfe1 de stare, ineat sa pricepem ~i sa simtim puterea erucii si sa ne taudam cu ea !

lata 0 scurta explicatie generala a semnificatiei crucii.

Domnul a plinit rnantuirea noastra prin moartea Sa pe Cruce; pe Cruce, El a rupt zapisul pacatelor noastre; prin Cruce, ne-a impacat cu Dumnezeu ~i cu Tatal; prin Cruce a pogorat peste noi darurile harului ~i toate binecuvantarile Cerului. ~a este Crucea Domnului prin ea insi~i. Fiecare dintre noi se face insi partas puterii ei mantuitoare numai prin propria sa cruce.

95

III

II:

Cruce a personala a fiecaruia, cand se uneste cu Crucea lui Hristos, atunci puterea si lucrarea acesteia din urma trece asupra noastra, devenind un fel de canal prin care, din Crucea lui Hristos, se revarsa asupra noastra orice binefacere ~i orice dar desavarsit. Prin urmare, crucile personaJe ale fiecaruia sunt la fel de necesare in lucrarea manruirii pe dt este ~i Crucea lui Hristos. Nu yeti intami nici un rnantuit care sa nu fi fost purtator de cruce. De aceea, fiecare este inconjurat din toate partile de cruci, ca sa nu se osteneasca caurandu-\,i crucea \,i ea sa fie aproape de puterea mantuitoare a Crucii lui Hristos. Putem spune ~i asa: uita-te in juruJ ta,u si lnlauntrul tau, descopera-ti erueea, poart-o cum se cuvine, unita cu Crucea lui Hristos, si vei fi mantuit,

Cu toate ea fiecare i~i poarta crucea si tara sa vrea si, de cele mai multe ori, crueea nu este usoara, ci anevoie de purtat, totusi nu fieeare 0 priveste in lumina Crueii lui Hristos; nu fiecare 0 pune in slujba lucrarii mantuirii sale; de aceea, crueea nu este mantuitoare pentru fiecare. Sa Iuarn la rand toate crucile posibile si sa vedem cum trebuie sa 0 purtarn pc fiecare dintre de, penrru ca ea sa capete putere mantuitoare.

Sunt multe cruci, dar felurile lor sunt trei: pri.mele sunt crucile exterioare, alcatuite din sufennte ~i necazuri si, in general, dintr-o nefericita soarta pamanteasca; a doua categoric 0 reprezinra crucile interioare, nascute din lupta cu parimile ~i cu pofrele, pentru a c~tiga virtu tile; a treia categorie 0 reprezinta crucile harice (de duh ~i de har), care sunt primite prin totala predare in voia lui Dumnezeu.

Va voi spune aeum cateva cuvinte des pre crucile exterioare. Aeestea sunt cele mai complexe \,i mai diverse cruci. Ele sunt raspandire pe toate drumurile noastre ~i se inralnesc aproape la fiece pas. Aici putem include supararile, necazurile, nenorocirile, bolile, pierderea celor apropiati, necazurile de la serviciu, tot felul de privatiuni \,i de pagube, neplacerile familiale, relatiile nefavorabile eu lumea, jignirile, supara rile, pierderile si, in general, soarta pamanteasca, mai rnult sau mai putin anevoioasa pentru fiecare. Cine nu are vreuna dintre aceste cruci? Nici nu se poate altfel. Nici celebritatea, nici bogatia, nici slava, nici 0 marire parnanreasca

nu ne scutesc de ele. Elc.: s-au impletit Cll viata noasrra pamdni reasca din dipa in care s-a tnchis raiul pamantesc si nu se vor , desprindc de ea, pana cand nu se va deschide raiul ceresco

i De vrei ca aceste eruci sa-ri fie mantuitoare, foloseste-te de / cle asa cum le-a randuit Dumnezeu pentru mantuirea ornului, ! in general, si a ta, in particular, De ce a randuit Domnul ea

\ nimeni sa nu se afle pe pamant tara necazuri ~i stramtorari ? Pentru ca omul sa nu uite eli este un exilat, ea sa nu traiasca pe pamant ca un bastinas in patria sa, ci ea un calator ~i ca un j venetie lntr-o tara straina si sa eaute intoarcerea in adevarata \ sa patrie. Cand omul a pa.catuit, a fost imediat izgonit din rai j si, in afara raiului, a fost inconjurat de necazuri ~i de lipsuri ~i

! de tot feIul de greutati, ca sa tina minte ca nu se afia la locul \ sau, ci este pedepsit, ~i ca sa se Ingnjeasca sa caute miluire si . revenire la rangul sau.

Astfel, nu te mira vazaud necazuri, nenorociri ~i lacrimi, ei rabda tara sa te necajesti. Nu ii sade bine criminalului ~i neascultatoruhri deplina bunastare ~i fcrieire. Primeste acest gand in inima ~i poarta-ti soarta eu seninatate.

"Dar de ce mie mi s-a dat mai mult, iar altuia mai putin 1" - vei spWle. "De ce pe mine rna stramtoreaza neeazurile, iar altuia ii merge bine aproape in toate? De ce eu rna frang de durere, iar altul se m:1ngaie ? Daca aceasta este soarta tuturor, rnacar sa se imparta in mod egal fiecaruia, tara exceptii''. Dar chiar asa se imparte. Uita-te mai bine ~i vei vedea, Tie ti-e greu arum, iar altuia i-a fost greu ieri sau ii va fi maine, iar astiizi ii ingaduie Domnul sa se odihneasca. De ee te uiti la cea-

iri si la zile ? Priveste intreaga viata, de la lnceput pana la f'~it, ~i vei vedea ca tuturor le este greu, chiar foarte greu. ase~te pe unul care sa jubileze de bueurie intreaga viata ! Pana ~i regii, adesea nu dorm noptile din pricina greutatii ce

la apasa inima. Ti-e greu acum, dar inainte n-ai avut parte de zile de bucurie ? ! Dumnezeu iti va mai da ~i vei vedea ~i alte zile de bucurie. Rabda, deci ! Cerul se va lumina si deasupra tao in viata este ea in natura, sunt ba zile inrunecoase, ba zile senine. S-a intarnplat vreodata ca un nor de furtuna sa nu tread? ! Si este cineva pe lume care sa creada d nu va trece ? !

97

Gandesre si tu la fel despre supararca ta, si te vei rnangaia de buna lladajduire.

Iri este greu. Dar este, oare, aceasta 0 intamplare fara motiv? Pleaca-ti cat de cat capul si adu-ti aminte ci exista Dumnezeu, care Se ingrijeste de tine ca un parinte ~i nu te scapa din ochi. De te-a ajuns nenorocirea, nu s-a intarnplat decat cu ingaduinta ~i cu voia Lui. Nimeni altul decat EI ti-a trimis-o, 1ar EI stie foarte bine ce, cui ~i cand sa-i trimita; si cand trimite, trimite spre binele aceluia care primesre suferinta, Asadar, uita-te in jurul tau ~i vei vedea, in nenorocirea care te-a ajuns, planul eel bun al lui Dumnezeu pentru tine. Dumnezeu vrea sa-ti curete vreun pacar sau sa te lndeparreze de vreo treaba picatoasa sau, printr-un necaz rnai mic, sa te fereasca de un altul mai mare, ori vrea sa-ti dea ocazia sa-ri arati rabdarea ~i credinta in El, pentru ca apoi sa-~i arate in tine slava rnilostivirii Sale. Desigur d ceva dintre accstea ~ se potrivestc. Cauta deci ceea cc ~ sc potriveste ~i oblojeste-ti cu aceea rana, asa cum folosesti un plasture, ~i se va racori arsura ei. De alrfel, dad nu vci vedea dar ce anume vrca sa-ti daruiasca Domnul prin ncnorocirea care te-a ajuns, pune-ti in inirna credinta generala ~i neiscoditoare ca tot ce vine de la Domnul este sprc binele nostru, si ta.rcuie~te-i su.tletului tulburat: asa a binevoit Dumnezeu. Rabda ! Pc cine pedepsesre Dumnezeu, acela-I este ca un fiu !

Mai bine opresre-ti privirea la starea ta morals ~i la starea din vesnicie care ii corespunde. Dad esti pacaros - cum esti, de altfel - bucura-te ca a venit focul napastei care-ti va arde pacatele. Tu privesri suferinta numai dinspre pamant. Dar muta-te cu gandul la cealalta viata, Treci de partea [udecatii. Priveste focul eel vesnic, pregatit pentru pacatele noastre. Si, de acolo, priveste-ri suferinta. Dad acolo vei fi osandit, care necazuri nu ti-ai dori sa fi suportat aici, numai ca sa nu fi cazut sub acea osandire ? ! Spune-ti in sinea ta: "Dupa pacatele mele irni sunt trimise aceste lovituri" ~i multurneste-I Dornnului d bunatatea Lui te indrurna sprc pocainta. Apoi, in loe sa te intristezi tara rost, afla care-ti este pacatul, pocaieste-te si nu mai pacarui. Cand vci eugeta astfel, vei spune, desigur:

"tnea este putin ceca ce am primit ! Caci, dupa pacatele mele, mult mai rau merit" .

Asadar indiferent de porti soarta amara a tururor, ori suferintele ~i necazurile personale, rabda-le eu inima impiicati, primindu-le cu recuno~tinta din rnainile Dornnului, ca pc un leac Impornva pacatelor, ori ca pc 0 cheie care deschide usa in Imparapa Cereasca, Nu carri, nu invidia pe altul si nu te lasa pradii tanguirii zadarnice. Caci asa se intampla in nenorocire: unul incepe sa se tanguiasca ~i sa d.rteasea, altul se pierde de tot cu firea ~i eade in deznadejde, iar altul se cufundii in necazul sau ~i doar sufera, farii a se rnisca cu mintea si fad sa-si inalte suferinta inimii spre Dumnezeu. Toti acestia nu se folosese cum se cuvine de erueile care Ie sunt trimise ~i pierd, astfel, momentul prielnic ~i ziua mantuirii.

Domnulle da In maini conlucrarea rnanruirii, iar ei 0 resping. I-a ajW1S neeazul si suferinta. Oricum, iti POr? deja c~cea. Fa, asadar, ea aceasta purtare sa-ti fie spre mantuire, tar nu spre pierzanie. Pentru aceasta nu trebuie sa rnuti munti~ din 10c, ci sa aduci 0 mica schimbare in miscarea gandurilor ~l in starile inimii tale. Desteapta-ti recunostinta, srneresre-re sub mana puternica, pocaieste-te, indrepteaza-ti viata, Dad te-a parasit credinta in pronia lui Durnnezeu, re~d~-t.i-o in suflet si vei saruta dreapta lui Durnnezeu, Dad n-ai pierdut simrul legaturii cu propriile pacare, ascute-ti ochiul c~n~tiintei si Ie vei vedea, iii vei pliiti pacarul si vei umezi uscaciunea necazului cu lacrimile pocaintei. Dad ai uitar ea amarul soartei pamantesu rascurnpara ~i mai amarnica soarra vesnica, inviaza-ti in minte acest gand si, cu inima impacata iti vei dori suferinte pentru ca pentru rnicile suferinre de aici, sa te inrampin~ 'acolo mil~stivirea vesnica a Domnului. Este mult, oare ? Esre greu ? Dar, in acelasi timp, aceste ganduri si senti: mente sunt legaturile care leagii erucea noastrii de Crueea IUl Hristos, din care se revarsa pentru noi pureri mantuitoare. Fiira acestea, erucea ramane tot in spatele nostru si ne apasa, dar nu are putere mantuitoare, fiind despartita de Crucea lui Hristos. Atunci nu mai suntem purtiitorii de cruce care se mantuiesc si nu ne mai putem lauda in Crucca Domnului nostru Jisus Hristos,

99

Spunand purine despre crucile din afara, Va invit, fratilor, sa umblati 10 lntelepciune, rascumparand timpul suferintei si al necazurilor printr-o senina, rnultumitoare ~i pocaita rabdare. Atunci vom simp puterea mantuitoare a crucilor suferintelor noastre ~i ne vom bucura, supunandu-ne lor, intrevazand prin ele lumina slavei, si vom invata sa ne liiudam cu ele nu numai pentru roadele lor viitoare, ci ~i pentru cele de acum.Amin.

IT

. Dintre cele trei fe~uri ~e croci, v-am vorbit cate ceva despre primul, despre crucile din afara: suferintele, nenorocirile ~i lipsurile. Arum va voi spune cate ceva despre eel de-al doilea fel, crucile Iauntrice.

Pe acestea le intaInim in timpul luptei cu patimile si cu poftele. Spune Sffuttul Apostol: »lar cei ce sunt a; lui Hristas lisus Ii-au ristignit trupul tmpreunti cu patimile ,; cu poftelea (Gal. 5, 24). ~i l-au rastignit ) ~adar, este vorba de 0 cruce pc care si-au rastignit aceste patimi ~i pofte. Care este crucea aceasta ? Este Iupta cu de. A rastigni patimile inseamna a le face nepurincioase, a le strivi, a le dezradacina, De va infrange omul ~ patima de cateva ori, 0 va face neputincioasa; de 0 va mat tnfrange de cateva ori, 0 va strivi; dad inca 0 va infrdnge atunci 0 va dezradacina cu totul, cu ajutorul lui Dumnezeu. Si fiindca aceasta lupta este anevoioasa, amara si dureroasa, ea este cu adevarat 0 cruce implmtata lnlauntrul nostru. eel ce lupta cu patimile, uneori pard are rnainile tintuite, parca i se pune pe frunte cununa de spini, inima ii este strapunsa de vie. Mt este de greu ~i de dureros.

. Fara ~tene~a ~i.Iara durere nu se poate, pentru d parimile, desi, verund din afara, ne sunt srraine, asa de tare s-au lipit de trupul ~i de sufletul nostru, incdr au patrons cu eadacinile in toate rnadularele sufletesti si in toate puterile noastre. Daca te vei apuca sa le dezradacinezi, doare. Doare, dar este mantuitor, ~i aceasta izbavire nu se obtine altfel decat prin durere. Cand ne dor polipii, un corp strain se naste in corpul nostru, creste ~i da radacini, Daca nu-i retezi, nu te poti vindeca, iar retezarea este dureroasa, Mai bine sa doara,

100

dar aceasta durerc sa inapoieze sanaratea. Iar dad ii lasi si nu-i tai tot vor durea, msa aceasta durere nu va mai fi spre sanatate, ci tnspre intetirea durerii, ~i poare chiar sprc moarte. Stii cum se vindeca boala siberiana j Se taie ~i se scoate afara buba, se arde locuI ~i se mai unge cu 0 otrava ~i se freaca cu ea. Doare, dar este spre vindecare. lar dad .. 0 lasi asa, d~r~a va ramane durere, dar de moarte nu scapI. La fel este ~l in lupta cu patimile sau cu dezradacinarea lor: este dure~oas~, dar mantuitoare. lar daca lasi patimile ~i nu le dezradacmezt, te vor stramtora 10 continuare, iti vor pricinui durere, suferirita, dar nu spre manruire, ci spre pieirea ~i rnoartea spirituala caci pIMa pticatului est« moartea (Rom. 6, 23).

, Care patima nu este dureroasa ? Mfulia arde, invidia usuca, pofta trupeasci vIagui~te, zgarcenia nu te lasa sa ~~ci ~i sa dormi, mandria jigniti roade ucigator inima; ~l once alta patima - ura, suspiciunea, g3.lceava, dorinta de a fi pc placul oamenilor, atractia pentru anumite lucruri si persoane - ne pricinuieste, fiecare, suferinta ei, astfel meat a trai i~ patimi este acelasi lucru cu a merge descult pc lame de cutit sau pc carbuni aprinsi, sau a fi in situatia omului caruia serpii ii invenineaza smgele. Si iar~i, cine nu este lipsit de patimi ? Toata lurnea le are. Cata vreme exista mandrie, exista toate patimile, caci aceasta este mama patimilor si nu urnbla tara fiicele ei. Dar d nu fiecare le are pe toate in aceeasi masura: la unul precumpaneste una, Ia altul alta, care Ie cia ~on~ c~orlalte. lar dad fiecare are patimi, insearnna ca\Se ~l chinuieste din pricina lor. Fiecare este chinuit si rastignit de patimi, insa nu spre mantuire, ci spre pierzanie,

Astfel, purtand patimile, te sf'~ii cu ele si pieri. Nu este oare mai bine sa-ti produci singur suferinta inlauntrul tau, tot din pricina patimilor, insa nu spre pierzanie, ci spre manmire ? Este de ajuns sa schimbi directia cutitului si, 10 loc sa te tai pc tine cu el, spre satisfactia patimilor, sa tai cu el patiI?~e~ pornind la lupta cu e1e ~i impotrivindu-te lor 10 toate. SI aici va fi durere ~i suferinta a inirnii, dar durerea va fi tamaduitoare, va fi imediat urmata de 0 linisrire imbucuratoare. asa cum se intarnpla cand rana este acoperita cu un plasture tamaduitor. Dad te supara, de pilda, cineva, este greu sa-ti depa-

101

~e~t! ~an!a ~i. nu-t! place; daca 0 biruiesti, te linistesti, dar daca 11 dai satisfactie, rnulta vreme te vei friimanta. De a fost cineva jignit, greu ii este sa se biruiasca pe sine ~i sa ierte: daca iarta, pace dobandeste, iar de se razbuna, nu va avea liniste. Dad s-a aprins .0 pasiune, ~u e~te de stins; de 0 stingi, 'vei vedea lUffil?a lUI ~ne~u, tar de nu, vei umbla ca ucis, ~a stau ·lucrurile cu once pauma, ~i patima te chinuieste, dar ~i lupta cu ea iti pricinuiesre suferinta, Insa prima te ucide, iar a doua te vindeca si te izbavesre, Oricarui patimas trebuie sa i se spuna: ,_,Mori.pe crucea patimilor tale! Rupe aceastii cruce si constnneste-n 0 alta: crucea luptei cu ele. ~i iti va fi rasrigrurea pe aceasta cruce spre manruire !". Toate acestea sunt limpezi ca lumina zilei, # alegerea ar trebui sa fie foarte usoara. Totusi, faptele nu 0 lndrepraresc intotdeauna.

Trebuie sa ne miram de orbirea noastra. Sufera unul de care 0 parima, dar tot ii da apa la rnoara. Vcde ca dandu-i satisfactie, i~i face din ce in ce mai rau, dar tot nu se lasa. Avem o dusmanie inexplicabila fata de noi in~ine ! Altul chiar se pregaeesre de lupra cu patima, dar imediat ce patirna se tre~~te cu ~ererile ei, ~ urme~ mll~aided.t. Iar pornesre ~i iar 11 cedeaza. Face de cateva on asa, ~I rezultarul este acelasi. Sufcrim de 0 inexplicabila vlaguire a puterii morale! in ce constau ~magire.a ~i tnselarea ? 10 faprul d patima, prin satisfacere~ ei, ,Pr?mlte 0 ~ada.de pliiceri,.iar lupta cu ea nu prormre rnmic. Dar de cate on nu s-a verificat, oare, d satisfacerea patimei aduce nu fericire ~i liniste, ci chin ~i irrtristare ? Ea promite multe, dar nu da nimic; iar lupta nu promite nirnic, da~ da totul. Dad nu ai trait aceasta experienta, rraieste-o ~i vel vedea. Dar aici este nenorocirea noastra, d nu ne horaram s-o traim, Motivul ar fi d ne este mila de noi insine. Autocompatirnirea este eel mai lingusiror tradator si eel mai mare dusrnan al nostru, este primul plod al rnandrei. Ne este mila de noi Insine ~i ne ucidem cu mana noastra. Credem ca ne facern bine, dar ne facem rau; si cu cat mai diu ne facem, cu at:1t mai mul.t ~rem sa ne facem rau, Astfel, raul creste ~i ne apropIe de pieirea finala.

Sa ne insuflctim, asadar, fratilor, si sa ne urcarn cu curaj pe crucea rastignirii de sine, prin rastignirea si dezradiicinarea

102

patimilor si a poftelor. Sa respingem mila de noi insine ~i sa incalzim ravna trudirii de sine. Sa avem 0 inima de doctor, care si celor pe care-i iubeste, si celor de vaza, la nevoie, le administreaza taieturi si arsuri dureroase. Nu va voi indica metoda ~i intreaga desfasurare a luptei. Apucati-va de treaba, ~i ea va va arata singura ~i vii va lnvata totul. inchipuiti-va linistea, bucuria ~i lumina care se vor instaura in inima dupa biruirea patimilor ~i cu aceasta indlziti-va ravna ridicarii impotriva lor. Lumina, pacea ~i bucuria se nasc chiar de la inceputul pomirii acestei luptc ~i tot cresc si se inalta, pana cand, la star~it, se vor implini prin Iinistirea inimii, in care Se odihneste Durnnezeu. Durnnezeul p:lcii traieste cu adevarat, de-a pururi, in acela care a ajuns la aceasta masura, Anm~i s~ adevereste pe deplin cii, intr-adevar; crucea este pomul VIettI:

Pomul vietii eel din rai a ramas in rai. In locul lui, pe pamant este ~altat pomul crucii. Rostul acestuia este unul singur: va gusta omul ~i va fi viu. Apropie-te, lipeste-ti buzele de el si bea din el viata, Te vci lipi de cruce cand, respingand mila de sine, vei ravni la rastignirea de sine; iar viata vei incepe sa bei din ea cand vei porni la lupta cu patimile. Fiecare biruire a patimii va fi ca pr~rcp. '!-fl0r sucuri.de.viata datiitoaredin crucea purtiitoare de Vla\'ii. Indeseste biruintele ~i re vei satura mai repede si te vei umple de viata, Minunata este tnsusirea riistignirii de sine! Pardi iti ia, dar, lumdu-ti, iti da; parca rereaza, dar, retezand, inr:ld:lcineaza; parca omoara dar, omorand, inviaza. Este exact Crucea lui Hristos, care a calcar moartea, viata daruind, Cata fericire ! Dar mare este, oare, osteneala ? Primul pas este desrul de anevoios - prima biruire a sinelui, prima hotarare de lupta; apoi insa, cu fiecare inclestare in lupta, devine tot mai usor, Ravna se va aprinde mai tare, ~i stiinta de a lupta va creste si dusrnanul va slabi, ~a cum in lupta obisnuita, ostasilor le este frici numai de inceput, iar apoi nu se mai tern de nimic, totul Ie vine usor ~i la indernana, Ia tel este si in lupta duhovniceasca: numai sa incepi, apoi lupta se va infierbanta de la sine ~i te va usura. ~i apoi, cu cat mai zeloase si mai aprige sunt inclestarile, cu atat mai aproape este sffifliitulluptei si pac~a. N-ai putere sa Incepi? Roaga-te. Domnul Iti va trimite. Inconjoara-tc de gan-

103

?ul pr~ejdiei de a nimane in patimi ~i astfel te vei smulge din ln~me~l~ul lo~, spre l.umi~a eliberarii de ele. Dar, mai ales, m~~ls~.~U-? neputmfa 10 fata ~mnulqi, stai ~i bate la usa milostivirii S~le, chema~du-!-- in ajutor, Iti va veni ajutor ! Domnul va cauta spre tine ~I lumina ochilor Siii iti va arde aurocomparimirea si iti va aprinde ravna de a te inarma cu b.iirb~~ie imp?triva patimilor. Iar dad Domnul este cu noi, cme-i nnpotnva noastrii ?

Doamne, Incepatorul nevointei, Cel ce ne-aiinsufletit cu ravna d~ a ~rni n~vointa luptei cu patirnile, Tu Insuti da-ne ~utere sa rezistarn ~n lup~, ca .sub s~mnul Crucii Tale sa (uptarn lupta.cea. buna, privind catre Tine, incepatoru( ~i Plinito~ ~edinrel noastre, Cel ce prin Cruce ne-ai randuit mantuire ~I ne-at daruit viatii prin ea ! Amin.

m

A Ne-.a mai ramas sii lamurim eel de-al treilea fel al crucii mantuitoare pentru noi, cruce a predarii de sine in voia lui ~~ze~. _Vii v~i spun~ ~i ~espre ea vreo doua vorbe, pentru ca mv~t~~ra m~re.~ga .Iml depasesre puterile. Pe aceasta cruce se .ndica cresnnu cei mai desiiva~iti. Ei sunt cei ce 0 cunosc ~I ar putea v~~bi. limpede despre ea, pe larg ~i cu putereo Cum ar purea al111 sa vorbeasca asa ? Dar nu se poate sa 0 trecem cu vederea, ca nu cumva cineva dintre voi biruind v~ doua patimi ~i Iinistindu-se cat de cat de fram~tarea lor d}nauntru, s~ ~reada d a facut deja tot ce trebuie ~i se a~teapra de la cresnru.

Nu, nici i? aceasta si~tie nu.a ~cut inca totul. Chiar si ~el ce s-a curatar pe deplin de panmi nu a facur inca cea mai Imp?rtan_tii fapta cre~ti~a, ci doar s-a pregarir pentru ea. Daca te-al. c~r~t~t ~e panrm, preda-te, curat, ca jertfa curatii ~i nep~lhanlta I~I_ ~umn.eze~, caci numai 0 astfel de jertfa I se cuvme.~epnhamtuIUl. Privesre Goigota. Acolo, crucea talharului m~e1ept este c~cea curatirii de patimi, iar Crucea Dornnului este crucea jertfei curate ~i ncprihanite. Ea este ro.d~l p~d~rii in voia lui Dumnezeu - neconditionara, deplina, rara mtoarcere. Ce L-a urcar pe Cruce pe MantuitomI nostru? Aceasta predare de sine. In grad ina Ghetsimani,

104

Dornnul nostru Iisus Hristos Se ruga sa tread de la,El paharul acesta, dar iata cum rosti hotararea definitiva: ,Jnsa nu precum voies~-Eu, ci precum Tu voiesti" (Mt. 26, 39). De la cuvantul"Eu sunt" cad cei ce veniserii sa-L lege. Dar apoi tot ei i.J Ieaga, De ce ? Pentru d EI Ins~i Se legase mai inainte, predandu-Se in voia lui Dumnezeu. Sub Cruce, intreaga raptura se cutremura ~i mortii inviau, iar El stiitea nemiscat pe Cruce, caci i~i predase duhullui Dumnezeu,

Astfe! sunt toti cei ajunsi la masura biirbatului desavarsit,

cei ce au atins masura varstei plinirii lui Hristos. Acestia sunt

~ cu totii, ca sa spunem asa, rastigniti pe crucea voii lui Dumnezeu. Pe ea este tintuita orice miscare voluntara a lor, orice gand si orice dorinta, Sau, mai bine zis, pe acestea din urma, in intelesul si sub forma lor obisnuita, nici nu Ie mai au: tot ce este a110r a murit pentru ei, fiind jertfit voii lui Dumnezeu. Mana lui Dumnezeu este cea care ii misca, inspiratia lui Dum-

\ nezeu, care, pecetluindu-se in inima lor printr-un mod numai de ei cunoscut, Ie determina toata activitatea. Sfantul Apostol ,Pavel, vorbind des pre sine, exprimii astfe! aceasta stare: ;~-am rtistignit impreuna cu Hristos; Ii nu eu mai traiesc, ci

Hrutos traiqte in mine<C (Gal. 2, 20). Imediat ce s-a rastignit impreuna cu Hristos - el, apostolul, biirbatul desavarsit -, a incetat sa mai traiasca prin cl lnsusi si Hristos a inceput sa traiasca in el. Sau a trecut intr-o stare despre care scrie asa in a1tii parte: "Dumnezeu este Gel ce lucreazd in voi* Ii ca sa voiri, Ii ca sastivar_siFi, dupd a Lui bunavointa" (FiL 2, 13).

Aceasta este culmea desavarsirii crestine, la care este omul in stare sa ajungii. Ea este inceputul srarii viitoare, de dupa inviere, cand Dumnezeu va fi prezent pe de-a-ntregul tn tori. De aceea, tori cei ce s-au invrednicit sa atinga aceastii stare se pun adesea in contradictie cu toate randuielile vietii pamantesti si ori sufera prigoane si chinuri, ori devin ~i sunt considerati nebuni intru Hristos, ori se retrag in pustic. Dar cu toate aceste aspecte ale vietii lor exterioare, liiuntrullor este unul: sunt uniti cu Dumnezeu, traind in inima numai cu Dumnezeu. Numai prin EI, Unicul, traiesc si lucreaza, ascunzan-

• in textul originar, ~,in noi".

105

du-se in cea mai adanci ~i mai tainuita tacere, intr-o totala lipsire de orice miscare, Se spune di sus, la limita atmosferei noastre, se opreste orice miscare a stihiilor pamantesti. Acolo troneaza lini~tita nwnai stihia universala. Acesta este modelul celor rastigniti impreuna cu Hristos, care au incetat sa mai traiasca prin viata lor ~i au lnceput sa trai~di numai in Hristos sau, altfcl spus, al celor care s-au urcat pe crucea predarii in voia lui Dumnezeu, singura care Ie da valoare ~i lucreaza in ei, respingand orice socoteli ~i actiuni personale.

Nu mai am nimic sa va spun despre aceasta, ,si pe acestea vi le-arn spus numai ca sa va sugerez unde se afla sfar~itul, unde trebuie sa fun ~i sa ajungem ~i pentru ca, stiind, sa Intelegeti cu totii ca, orice ali avea sau ali face bun, sa-l socotiti drept nimic, daca nu ati ajuns pana la aceasta in:iltime a vietii duhovnicesti, care ne-a fost rnenita ~i care este asteaptata de la noi. Multi cred cii viata crestina este la fel ca ~i alte feluri de a

trai; nu este asa, Ea incepe prin pocainta, se continua prin lupta cu patimile ~i se incheie prin rastignirca impreuna cu Hristos a omului launtric curatit de patimi ~i prin cufundarea in Dumnezeu. ,.11# murit - spune Apostolul - Ii viaFa voastrti este ascunsti cu Hristos tntru Dumnezeu« (Col. 3, 3). Aici, torul se SaV3.r~~te inlauntru, este nevazut pentru ochii oamenilor, fiind cunoscur doar constiintei si lui Dumnezeu. Cele din afara sunt aici nimic. Desigur ca ele sunt un ambalaj cuviin-

cios, dar nu sunt un rnartor hotarator si, cu acit mai putin, nu lc nasc pe cele dinauntru. Atat de adesea, comportamentul \ exterior cuviincios nu este decat superbul ambalaj al unui mormant plin de oase !

Stiind aces tea, sa stam, fratilor, pe Golgota, in fata crucilor, ~i sa incepern sa ne masuram cu ele ~i pe ele cu noi, fiecaruia care i se potriveste. Simon Cirineul, eel ce a purtat Crucea Domnului*, este modelul acelor purtatori de cruce care sufera necazuri si privatiuni exterioare. Tocmai v-am spus inainte pc cine reprezinta talharul eel intelept rastignit, ~i pc cine, Domnul pc Cruce: primul, pc eel ce se lupta cu patirniIe, iar Domnul, pc barbatii desavar~iti, rastigniti prin predarea

• MarUI 15, 21.

106

in voia lui Dumnezeu. Dar crucea talharului celui rau pc cine reprezinta ? Pe aceia care lucreaza patimilo~. Patimi~e. ii chinuiesc, ii sra~ie, li ristignesc de moarte, nedandu-le mCI 0 bucurie si nici un fel de speranta, Dupa aceste sernnalmente, masoara-tc cu fiecare dintre aceste cruei ~i, dupa ele, afla cine esti: Simon Cirineul, t3.lharul eel intelept sau. c.el ee tl.i~ta pc Domnul Hristos, sau t3.lharul eel rau, din pnellla panmilor ce

te consuma ]

r: ~a cum te .ve~ giisi, a~a sa-.ti astepti ~r~itul. Voi adauga , numai: scoaten-va afara din mmte cum ea am putea, pc calea t unei vieti tihnite sa devenim eei ee se cuvine sa tim intru \ Hristos! La cr~~inii adevarati, dad au cate 0 m.angaic:re, ( aeeasta este cu totul in~platoa~; tr3.s~tura e~a m~ defI?lto~

rie a vietii lor 0 formeaza suferintele ~I dureril~, launtnc~ ~I I din afara, de voic si d~ n~voie .. P~n mult~ suf:n_nte ~e cuvine \ sa intram in Imparatie, inclusiv III cea launtrica. Prirnul pas \ facut aici - frangerea voii dinspre rau inspre bine, alcatuind I inima pocaintei - se ~ecta intr-<? durere de ~oarte pric.inu! ita ranei produse de frangerea vou, care va sangera, apOl, ~ '. toata perioada luptei cu patimile si care se va inchlde. abia

; dupa dobandirea neprihanirii, care it ridi~a ~e cresnn pe i crucea impreuna-rastignirii eu Hristos, in voia lUI Dumnezeu~ i Totul este suferinta, durere, srramrorare. Putern spune ca \ tihna cste semnul drumului gre~it, iar suferinta, eel al drumu-

\~ drept, ., ..

Cugetand la aceasta, bucurati-va, purtatori ai CruCII ! Iar

voua ce va pasa, cei se stati in tihna ~i in mangaieri ? Cuvanrul lui Avraam catre cel bogat este in pilda despre Lazar si b0!1iatul nemilostiv. Aici va mangaiati, iar altii sufera pentrU Hristos si pentru sflnta Sa Lege; ~~r in ceal~ta l~~ va ~ invers: cei ce au mers pe drumul crucn se vor mangaia, tar eel ce s-au mangaiat vor suferi. Voi spuneti, de obicei: ."Ce, nu aveI?

I' voie nici macar sa ne distrarn sau sa ne permltem vreo placere ~". Faceti inrai ce este mai important, iar apoi penni! reti-va ~i aceasta. Unii n-au alte treburi deck azi sa mearg~ l~ ~ un bal maine la teatru, poimaine la plimbari, apoi la lecruri ~1

\ la conversatii mondene si la fel de fel de alre distractii, rrecand ide la unele placeri la altele. lar la ce estemaiimportant.la

"

107

II ,_Ct;m sa ajunga ceea ce trebuie sa tie fiecare crestin, nici nu se gande_:;c. Ce fel de roade sa astepn de la 0 astfel de viata ? Crcdeti ca raportarea noastra Iauntrica la Dumnezeu prin Hris-

1 tos, va creste de la sine, indiferent de aceste neorkduidi din

• [; - > I C •

) a ~ca.. urn s~ creases ? Arde oare lumanarea In vant ? Se

p~e~t~, o~e, .vlata de la otrava ? Nu. Dad vrei sa-p fie bine,

\ la~a mangaierile, pornesre pe drumul crucii ~i al pocaintei \. ~snu~~e.-t~~. focul ~astignirii de sine, dl~te-te in lacrimil~

f~an~ec.ll uumu ~l vel deveni aur sau argint sau piatra prepoa::a ~1, la timpul potrivit, v:ei fi luat d~ Stapanul ceresc pen':U infrumuserarea prealummoasdor ~l prealini~titelor Sale Iacasuri. Amin.

-

EXEMPLE DE NOTARE AGANDU~ORBUNECARENE~ iN TIMPUL CUGETARn LA DUMNEZEU $1 iN RUGACIUNE, iN NUMA.R. DE 162

c~kse din scrisori ctitre diveNe persoane, despre diferite domenii ak credin(ei p ale viepi

'V-am scris nu 0 data sa va notati Intr-un caiet anurne gandurile care va vin in timpul rugaciunii sau chiar in afaca ei, acele ganduri care nu va pirasesc repede, ci va ocupa mintea si inima multa vrerne si, in felul lor, va pun suflerul in buna randuiala. Penrru a va tndemna catre aceasta activitate sarguincioasa in felul ei ~i penrru a va da W1 exemplu, va tcimit caietul in care W1 om si-a notat din cand in cand asemenea ganduri. Vedeti cum se face acest lucru si faceti la fel.

1. lnima esre un burete p1in de fel de fel de lichide. Apas-o ~i va curge. Apasacea inimii este data de impresiile ~i de situaPile vietii de zi cu zi, care cheama ba binele, ba raul din inima, in functie de continutul pirtii care este apasata. Ia acninte la aceasta. Te poate conduce la 0 buna cunoastere de sine.

2. Se inclmpla ca unul, oriunde s-ar duce, top sa se fereaseli de el. Este exemplul unei constiinte framant~te: dad se indreapta spre Dumnezeu, vede d Dumnezeu Isi intoarce fata de la el; de se indreapta spre ingeri si spre sfinti, nici aceia nu vor sa-l priveasca; de se indreapra spre oamenii cu care traieste, ~i aceia se pace ca-l dispretuiesc; spre sine insusi de se indreapta, nici In el nu vede nimic la ce ar putea sa se opreasca si sa se mangaie. ~i aceasta aici, pe pamanr. Ce va fi, dar, acolo? ! Gande~te-te mai des la aceasta.

109

" 3. Ai simtir vreodara ca sperantele ti-au fost inselare ) Vai, cat este de cutremurator I Au sirntit-o fecioarele nebune. Nadajduiau sa-L intaIneasca pe Mire, dar n-au reusit, Si aceasta n-ar fi inc~ atat de amar. Ar fi putut sa se mangaie cu speranta de a-L rna! vedea altadata. Dar nenorocirea este d insusi Mirele le-a respins 0 data pentru totdeauna. Aceste fecioare nu erau stricare, dar le Iipsea ceva foarre important. Ce anume ? ~a aceasta trebuie sa ne gandim acum ~i sa plinim din vrerne Iipsa, pentru ca sa nu avem parte ~i noi de 0 astfel de soarta.

4. La examenele scolare se int:impJa uneori ca despre unul toata lumea crede ca stie materia, iar dnd este scos la tabla, nu scoate nici un cuvant ~i primesre nota minima. Vezi ca nu cumva ~i tu sa suferi la fel, cand te vor cherna la examen acolo de unde nu este intoarce~e. Aici, lucrurile inca se pot lndrepta, dar acolo nu se va mal putea face nimic.

5. Te paste primejdia de a fi respins ? Da. Pentru ca, iata, satan~ a fosr respins. Nici tu nu ai pe ce sa-ti intemeiezi privilegiul de a nu fi respins, cand esti ingreunat de pacare. Ce esre de facut ? Trebuie sa te indreprezi si, ca 0 vaduva la judecata, tara sa dai inapoi, sa chemi in ajuror milostivirea lui Durnnezeu,

6. Dupa pacatele tale, esti 0 buturuga arsa, un cadavru umflat, invinetit si plin de putreziciune, esri intunericul eel mai inrunecat, de pori sa-I tai cu cutitul,

7. Domnul este pe Cruce. Treci, cu mintea alaturi de EI si gandesre-re cu ce fel de ochi te-ar privi El de r:: Cruce. Riim~i mai mult in aceasta cugetare, siconstiinra itl va lamuri dar totul.

8. Despre vechiul-Israel este spus: s-au umflat, s-au Ingrdfat, s-a» IdFit, dar L-au uitat pe Dumnezeu. Acelasi lucru se poate spune si des pre fiii noului Israel, cand acestia, rnultumindu-se cu ceea ce au, se lasa in voia nepasarii si a tr:indaviei si nu mai vor sa placa lui Dumnezeu. Sunt satui si se odihnesc.

9. Pe ce iti intemeiezi nadejdea, acela-ri este dumnezeul.

D~c~ ~e av~re, averea-ti este dumnezeul; daca pe stiipanire, stapanirea-n cste dumnezeul; dad pe orice altceva, acela este dumnezeul tau. Cand Dumnezeul cel adevarat vrea sa intoarca pc cineva fa EI, mai intai ii distruge falsii dumnezei, pentru

110

ca acesta, vazand ca nu se poate increde in ei, sa se intoarca mai degraba si cu inima cat mai deschisa spre Dumnezeu.

10. In viata de zi cu zi se int:impla ca 0 sluga, care s-a facut vinovata ~i a fost data afara de stiipani, sa fie primita din nou, dad ~i recunoaste vinovatia ~i fagaduieste ca nu va mai gresi. Este primita si dad a gresit a doua oara, stapanii lnduplccindu-se la rugamintile ~i la fagaduintele ei. Este primita ~i a treia ~i a patra oara ... de atdtea ori, cata rabdare si ingaduinta au stapanii. Dar dad sluga este prinsa din nou in aceleasi nelegiuiri, acestia li spun, pana la urma: "Plead ~i sa nu te mai, intorci". Dupa aceea, oricit i-ar mai ruga, nu-i mai indupleci, spunandu-i: "Ne-am convins in privinta ta". Nu se poate inrampla, oare, acelasi lucru ~i cu pacarosul care de nenumarate ori s-a lntors la aceleasi pacate ~i continua inca sa se intoarca la ele ? Cel vinovat de astfel de caderi sa cugete la acest lucru.

11. Se inclm.pIa ca unuia sa i se incredinteze administrarea unei averi, iar el, fiind un om neserios, construieste planuri, face ~i reface, dar Bra a tine seama de nevoile si cerintele stapanului, ci dup~ fnchipuirile sale: se agira mult, dar fara rost, si averea se risipesre repede. La fel se intampla ~i in ordinea morala a lucrurilor, dnd cineva sufera d este cu capul in nori si, cu toate cii nu este prost si face treaba, nirnic din ce face nu-si gasesre rostul: nu se apropie de scap, ci este facut asa, intr-o doara.

12. Unde s-a dus eel ce nu a avut imbracaminte de nunta ] A apucat chiar sa se aseze la masa. Dar care i-a fost srar~itul? ! »LegaFi-1 de picware Ii de mdini fi aruneaFi-1 in intunerieul eel mai din afara« (Mt. 22, 13). La aceasta trebuie sa se gandeasca mai des cei care se cred cineva.

13. Se lntampla ca un obiect sa circule din mana in mana ~i toata lumea sa-l laude. Dar este suficient ca un cunoscator sa-~i arunce privirea si va vedea ca cste yorba de un fals, acceptat din greseala, din nepricepere sau intentionat. Acelasi lucru se intampla si in plan moral: unele fapte tree drept foarte bune si Iaudabile, unele persoane au faima de sfinti. Dar cunoscatorul va aprecia imcdiat fapta si va recunoaste persoana, din cateva cuvinte.

11 I

14. Adu-Fi aminte de unde ai cazut - se aude in constiinta accJuia care a purces cum se cuvine la lucrarea mantuirii ~i a sporit in ea cat de cit, dar apoi s-a tmprastiat si s-a intors la faptele dinainte sau chiar la mai rau, Cat este de trist !

15. Cand eel ce s-a intors pe calea pocaintei incepe sa lucreze asupra sa, atunci, vhlnd cum totul parca ii scapa din maini din pricina gravei slabiri a puterilor si a impotrivirii relelor naravuri, acesta va rosti, rara voie: Doamne, AtotFiitorule, mdntuiejte-md !

16. Ce este duhul staparut de suflet ~i de trup ? $i ce sunt sufletul si trupul, afIate sub smpanicea spiritului ? Fie ca fiecare sa judece la aceasta, ghidandu-se dupa sine. Ridicarea spre duh din planul trupului 0 arata Sfanta Pelaghia, Smnta Maria Egipteanca, Stanta Taisia, stantul Moise Murin, Srantul David ~i altii asernenea,

17. to lume, in omenice ~i in fiecare om in parte se inIapruieste 0 lucrare de cea mai mare insernnatate, sub actiunea iconomiei divine intrupate in Domnul Iisus Hristos. in miscarea evenimentelor pc aceasta directie intram ~i noi, dirijati de mana atoateconducatoare a lui Dumnezeu, De aceea, nu avem voie sa glumim nici in privinta vietii, in general, ~i nici in privinta vreunui lucru, amintindu-ne in ce directie trcbuie acesra atintit, Si sa nu pierdem timpul, nici pentru 0 clipa. Iner-o planta, de pilda, sau in trupul unui animal, nici 0 clips nu trece rara sa se savar~easd - adt in intregul organism, cat ~i in fiecare parricica a sa - ceea ce este necesar vietii, Dar aco- 10, aces tea se sav~esc inconstient si involuntar, pc dnd fiinta rationals trebuie sa fad acelasi lucru in plan moral-religios, din proprie initiativa, constient si voluntar.

18. Un om care activeaza in sfera sufletului - un om de stiinta, practicant intr-o disciplina oarecare, sau un pictor - aduce tot ce este dumnezeiesc in jertfa activitatii sale, amdnand mereu tocmai rugaciunea, cugetarea la Dumnezeu, faptele de evlavie ~i i~i reazerna nadejdea pc faptele si pc purerile sale.

19. Cel ce pacatuieste - de vreme ce orice pacar este deja condarnnat - ar trebui sa se simta ca un osandit, a carui condamnare la moarte a fost pronuntara deja ~i caruia nu-i raman

112

decat cateva minute pana la executarea pedepsei. Priveste cum in aceasta clipa se va deschide usa ~i VOT intra executantii

pedepsei! .

20. Lucrarea harului Stantului Duh este precedata de ier-

tarea pacatelor ~i de curatirea inimii de patimi; iertarea si curatirea sunt precedate de ura a tot ce este paciitos; iar aceasta ura,de sentimenrul osandirii ~i al respingerii de.ciitre Dumnezeu. Acesta din urma apare cand, sub actiunea fricii de Dumnezeu, in om se desreapta constiinta ~i el incepe sa ia la rand toate rusinile ~i neoranduielile vietii sale. Cea mai importanta este trezicea fricii de Dumnezeu ~i a constiiatei. Acestea sunt stihiile duhului nostru. Ele renasc sub actiunea harului, care exista de mai inainte in suflet.

21. Patriarhul Iacov a lucrat ~aptc ani pentru Lia ~i ~apte ani pentru Rahila. Lia este modelul vietii active (a faptei), iar Rahila, al vietii contemplative (a mintii). Reiese deci d. ambele - ~i fapta, ~i mintea - se dobandesc prin truda.

22. Omul care este tratat cu indiferenta si cu riiceala este nemultumit ~i iritat, Cum sa fie altfel Dumnezeu, Cel ce este pretutindeni ? Iar noinu nc putem lauda cu 0 neincetata atentie si caldura a inimii fata de El.

, 23. Cel ce sta pc loc, viata aceluia decurge linistit, asa cum a fost stabilita. Dar, de s-ar intampla sa-si piarda locul, neoranduirea se raspandeste pretutindeni. Exista un loc al fieciiruia si in viata spirituala. Cel ce se tine de acesta are liniste in suflet, iar eel ce se rnisca din el, in sufletul aceluia incepe imediat neoranduiala, mai periculoasa si mai pagubitoare decit orice neoranduiala din afara.

24. Cel ce se tine cum se cuvine, acela osteneste, lara sa-i fie mila de el.este atent la sufletul sau si incalzeste in inima sentimente religioase. Dar de incepc sa se dea la 0 parte de la osteneala de a-I bineplacea Domnului, imediat urmeaza riitacirca gandurilor si racirea inimii. Dad. nu se opre~te, cade repede in nepasare si in rrandavie, in nesimtire ~i in lmprastiere. Este 0 paralizie a sufletului, sau cufundarea sufletului in moarte.

25. Dumnczeu da ~i pedepse launtrice, atunci cand ne ia inapoi simtirile duhovniccsti. Se inrampla ca inima sa guste

113

din ceva patimas, eu toatc ca avusese posibilitatca sa evire momentul. Atunci ea devine incapabila de a primi simtirile duh~vn.ice.~ti. ~iv va rarnane astfel pana se va evapora orice urrna a ispiter panmase.

26. Exista un gand al stapanirii intregii lumi. Uitand de sine, sutletul incepe sa reconstruiasci ~i sa schimbe [cu mintea] totul in lume, dupa bunul sau plac - lucruri, oameni int3.nlplari. Vrajmasul 11 asaza intr-un fotoliu ~i face din el 0 mairnuta a carmuini mondiale. Peate fi ceva mai caraghios decir accasta pocitanie ?

.27. I.n timpul rugaciunii, eel mai adesea, vrajmasul ne aduce m mmte fe1 de fe1 de lucruri, in aparenra de cea mai mare urgenta, iar apoi ne rapeste ~i de la acestea, ducandu-ne nu se stie incotro. Trebuic sa ne lnradacinam in inima convingerea ~i horararca de a-L prefera, tuturor acestora, pc Dumnezeu, ~ai ales in timpul rugaciunii. Lui trebuie sa-I apartina intreg tirnpul nostru. Dar sa-I consacram macar, in lntregime ~i netulburat, scurtul ragaz al rugaciunii. Ins:! numai acesta este prea putin. Trebuie sa nc Iuptarn pcnt:ru. a umbla necontenit in fata lui Dumnezeu, cu fries ~i curata evlaVie. Caci EI este prerutindeni, in toata maretia Sa.

. 28. Ungcrea ~ilor cu sangele mielului pascal fuscse un simbol pentru noi. Ce reprezenta ea? Ungerea tainica a sufle.telor noastre, in srantul botez, cu sangele Domnului Mannntor, Sa ne rugam ca acest sange sa patrunda in toate rnadu!arele no~tre ~i sa pecetluiasca totul, ~i in duh, ~i in suflet, ~i m trup. -51 va fi acest sange apararorul nostru necuvantaror la Iudecata, care ne va trimite la viata sau la moartea vesnica.

. . 2?,. Rugaci_un~a .. poate fi a mintii (sau a gandului) ~r a imrnu (sau a simtirii). Prima, de este singura, nu este niciodata curata si netulburara, Nurnai sirntirea (trairea) poare sa-i confere ~ciuni.i ~ceste insusiri, a~ci cand inima este plina de .vreo ~alre religioasa. Acest lucru 11 da Dumnezeu, dar ~i n~~ t.rebul~ sa n~ st~aduim sa ne ~ducem inima spre asemenea tram, mal ales mamte de rugaciune. Rugaciunea va incalzi aceasta Fraire ~i atunci ea se va desfasura cum se cuvine.

30. In producerea pocaintei, indurerata parere de rau ca L-am suparat pc Durnnezeu cu pacatele noastre ne da 0 mai puternica hotarare de a nu pacatui decar regretul ca ne orno-

114

ram cu pacatele, cu toate ca si accsta i~i are locul sau in pociintoi si in intoareere.

31. Cine nu resimte in inima lucrarea harului Sf'antului Duh, mantuirea aceluia este pusa la tndoiala. Pentru d 0 asemenea stare se poate darora ~i pustietatii totale a sufletului. Dar, de obicei, Duhul Sf'ant nu-Si arata prea repede lasrarii lucrarii harului Sau, din grija ca nu cumva omul sa nu manance din ochi aceasta roada.

32. Exista dona feluri de de~legari de pacate: cea de taina ~i cea vizibila (sa zieem, fizica). In primul caz se dezleaga constiinta, ~i omul se simte, cu bucurie, dezlegat de orice osandi pentru pacate; in a doua categorie, fiinta este dezlegata de toate patimile care 0 leaga. Spre aceasta din urma ne conduc nevointele mortificarii ~i ostene1ile faptelor bune ~i ale rugaciunii. -5i aceasta este 0 epitimie a lui Dumnezeu (fizica), chiar dad preotul nu stabileste una bisericeasca; dar daca 0 stabileste, atunci, eu iIojutoJui ei, se termina mai repede ~i epitimia lui Dumnezeu, La aceasta dezlegare sunt ajutati sa ajunga ~i raposatii, prin rugaciunile Bisericii ~i prin faptele bune facute pentru ei.

33. "Qpr#i-vli ~i eunoa,tefi eli eu sunt Dumnezeu(( (Ps. 45, 11). Sa te opresri lnseamna sa izgonesti afara din suflet tot ce ar putea sa intunece chipullui Dumnezeu - asa cum II vede rnintea, cu simtirile ei -, sa izgonesti tot ce-ti indeparteaza atentia si simtirea de la Dumnezeu. Dar cum sa te opresti in acest fel in timpullucrului ? Propune-ti sa implinesti aceasta ca pc porunca lui Durnnezeu, iar nu ca pe un mceput al tau sau ca pc ceva cerut din afara .

34. Vrajmasul i~i face treaba necontenir pe langa noi. Prima sa grija este sa ne ocupc, daca nu cu ceva rau, macar cu ceva de o importanta secundara, ca sa ne indeparteze atentia de la lucrul eel mai important, singurul de trebuinta. Cand reuseste aceasta, atunci incepe sa ne arunce ~i cdte ceva rau ~i asa, putin cate putin, ne aduce la ganduri si la sirntaminte urate ...

35. Imagineaza-ti un imparat in salonul sau de primire.

S-au nimerit rnulte persoane de felurite neamuri, fiecare vrand sa ceara ceva. Dar, in loc sa se adreseze impararului cu rugamintile lor, unii privesc pc fereastra, altii strang gunoiul,

115

altii adrnira decoratiile salonului, iar altii se cearta. E gilagie. lar La imparat nu se uita aproape nimeni. Tot asa sum uneori si adunarile noastre bisericesti ~i rugaciunile de acasa. Si ne tot plangem d nu lle sunt auzite rugaciunile 1

36. Dumnezeu Isi construieste cetatea Sa duhovniceasca in cer. Materialele se pregaresc aici, pe pamant, in Biserica lui Dumnezeu din sufletele oamenilor. V rednieia lor se vede dupa moarte. Cei vrednici sunt asezati in lacas la locul cuvenit, cei nevrednici sunt aruncati unde le este locu1.

r 37. Cum sa ni-L lnchipuim pe Dumnezeu? In cer, In noi \ insine, sau cum ? Nicicum. Deprinde-re cu obiceiul de a sta in ,I convingerea d Dumnezeu este pretutindeni si, asadar, vede ,.\ reate ascunzisurile din sufletul tau, si tine-te eu evlavie In

t aceasta convingere, in fata Dumnezeului nevazut fara nici 0 ! !nehipuire a Lui. Dar roaga-re ea Dumnezeu insu~i sa re \ rnvete aceasta.

, 38. Pe omul launrric iI zideste Dilinnezeu. Dar Dumnezeu

incepe sa lucreze inlauntru, din clipa tn care omul recunoaste ca este cu desavdrsire nimic, in toate aspecrele sale, ~i se preda in intregime in mainile lui Dumnczeu, se preda atoarepronierii Sale.

\ 39. Totul sra !n Hristos, Mantuitorul nostru, EI II indu! pled pe Tatal si II trimite pe Sfintul Duh. Chivernisind lu"\, crarea manruirii, El a devenir srapanul nostru iar noi robii

i Sai, cumparati cu sangele Sau. Simp tu, oare, aceasta ? '

40. Cand auzi d se spune despre unul c:i este satul, s-a trantir intr-o rana si doarme ncintors, nu uita sa te gande$ti d el este modelul autornultumirii, care te aduce la nepasare,

41. Rugaciunea poate fi astfel lncat, cum s-ar zice, se lipe~te de tine, incat n-o pop dezlipi cu nimic sau, dimpotriva, II tot impingi pe om spre ea si degeaba.

42. Auzi ce se spune des pre unul: ci i s-a ureat la cap. Vezi sa nu spuna lngerii lui Durnnezeu despre tine acelasi lucru, judecand dupa cum te til in fata lui Dumnezeu, in rugaciune. N-ai ajuns oare sa-L bati pe urnar pe Dumnezeu? Un imparat pamantesc, oricat ar fi de milostiv si de ingaduitor, nu poate suporta familiaritatile, si celor ce si-au luat nasulla purtare le

116

refuza intrarea la el. Dar cu Impararul Cerurilor crezi ca-ti pop permite familiaritati ?

43. Linistea trupului distruge tot binelc castigat prin truda. Ea se asearnana cu situatia cand un stapan ar frange cu rnainile sale un porn frumos, pe care l-a crescut cu multi truda,

44. Inima este 0 groapa cu serpi. Serpii sunt patimile.

Cuibullor este indulcirea cu mancare, baurura, dormit dupa placu1 inimii; pierderea vremii, trandavire; dragoste de avutie, dragoste de agoniseala, zgarcenie, iubire de arginti, nadejdea pusa in avere; mandrie, orgoliu, slava desarta, dorinta de a placea oamenilor, Ingimfare; manie, ura, invidie, bucuria de necazul alruia; multele griji, risipirea gandurilor ~i altele, si altele .... Ce-i de facut ? De se arata oricare dintre serpi, da-i la cap 1 Ciocanul [eu care lovesti] este necrutarea de sine.

45. Un starer scria odata: sunt aserneni unui cal care p~te tara stapan: orice vrea, ma incaleca si porne~te; imediat ce coboara eel ce s-a sarurat de calarit, rna incaleca altul, care face acelasi lucru, ~i tot asa, Asa vorbea eI des pre ratacirea gandurilor de colo, colo. Cu ajutoru1 lor, vrajrnasul ne calareste. Trebuie sa adaugarn d acelasi lucru face cu noi vrajmasul cand, din ingamfarea noastra ~i din infierbantarea rnintii, ne impinge la rnulta agitarie ~i la grija de multe.

46. Cel ce se pocaiesre i~i vede la incepur numai pacatele, dar cand neoranduirea interioara i se mai dornoleste, incepe sa vada, ascunse sub pacate, patimile care i-au acoperit sufletul. Mai inainte se ruga: "Doarnne, milostiv fii mie, pacitosului !"; iar acum, adauga: "Doarnne, curateste-rna pc mine, padtosul!" sau "curate~te sufletul meu 1".

47. Bunei-Vestiri si intruparii Ie corespund inlauntrul nostru inceputul cautarii manruirii ~i primirea harului, care pune samanta vietii celei noi; iar Nasterii DOITUmlui ii corespunde formarea omului nou dinlauntru.

48. Cu adevarat, ne aflam In inruneric; si aceasta nu numai cand trairn in neoranduiala, ci ~i cand incepem si ne ingrijim de manruire. Viata ne face sa observam ~i sa simtim aceasta, dar sa ajungem la asta cu gindul nu se poate.

117

49. Auzi ce se spune despre unul: "Unde se baga ] I". Este foarte cuminte sa-ti repeti acest lucru, cand ti se niiziiresc ganduri de ingamfare.

50. Prime1e simtaminte de pocainta apar mai mult din instinct de conservare: sirnti ca ai pierit; apoi, ele se transferrna in durere, din pricina cii L-ai suparat pe Dumnezeu. 'Irebuie sa presupunem cii acest sirntamant va dura intreaga viata,

51. Faptele sunt 0 datorie de neamanat. Nu trebuie sa le dispretuim, pentru ca sunt valoroase. Dar nu ne putem intemeia rnantuirea pe ele. Mantuirea nu este treaba lor, ci a harului dumnezeiesc - adt ca miluire izbavitoare, cat ~i ca foqa mdntuitoare.

52. Ce este 0 casa nelocuita ? Pustiu, aer inchis, spariu neprimitor. Astfel este sufletul nepocait ~i tara frica de Dumnezeu.

53. Dumnezeu, creand lumea, 0 chiverniseste ~i 0 conduce spre telul final. Fiecare creatura este 0 arrna, Creaturile lipsite de libertate sunt arme ascultatoare, dar cele libere opun rezisrenta, Ele sunt cele care incetinesc ajungerea lumii la scopul final. Dar cum tara indreptarea lor, acest tel nu poate fi atins, intreaga grija a lui Dumnezeu este acum lndreptara spre a aduce ~i a tine fiintele rationale pe drumul cel bun. La temelia acestei griji sta iconomia divina intrupata. Este ceea ce a spus Domnul: Tatdl Meu pdnii acum lucream, !i Eu lucrez.

54. Sufletul nepocait, vrajmasul il face groapa de gunoi, in care aruncii toata necuratia,

55. Ai viizut cum esre tnconjurat omul de 0 haita de d.ini ?

Siirmanul, se tot invan:e~te, aparandu-se cu ce-i vine la mana. Dar, de se apropie la el cineva mai puternic, haita se destrama imediat. La fel se intampla cu eel ce se pocaiesre si merge pe calea de indreptare. Vriijma~ulintarata uneori in el 0 haita de patimi, care, ca niste dini scapati din lant, incep sa-l sfa~ie, cand una, cand alta. -Si numai ajutorul de sus destrama aceasta haita.

56. Dad observi urmele miscarii patimilor, dar n-ai de-a face cu de, sa nu-ti inchipui ca esti grozav. Poate ca n-ai avut de-a face cu ele din pricina cii nu ti s-a ivit ocazia. Dar de ti

118

s-ar ivi 0 ocazie, te-ai anita mai voluptos ca un rurc, mai hain ca un basibuzuc" , mai lacom ca un jidan.

57. La inceput, truda pocaintei, oricar ar fi de grea, pare nimic; dar mai tarziu, cand constiinta se va satura, ea poate pare a ceva mai grea. Nu trebuie sa ne ingaduirn sa ajungem pana acolo.

58. Dezlegarea tainica de pacate se petrece imediat dupa spovedanie, in momentul dezlegarii rostite de preot, dar dezlegarea urmelor lor din fiinta noastra se petrece dupa trudele pocaintei. Raposatii care nu au atins aceasta treapta in viata ajung la ea acolo prin rugaciunile Sfintei Biserici.

59. Duhul intristarii si al melancoliei, care se strecoara de jos in inima, incercand sa 0 cuprinda cu totul, nu este de bun augur. El trebuie alungat. El da 0 intristare nedefinita; intristarea cea buna este intotdeauna pricinuita de pacatele ~i de nimicnicia noastra,

60. Se intimpla ca, privita din afara, slujba sa mearga bine, dar dinauntru sa fie in total a neoranduiala, Exista si slujitori care, din afara, par in regula, iar pe dinauntru arata ca

raspopitii, .

f 61. Cred ca viata duhovniceasca este mai bine sa 0 numim viata launtrica, Este ~i mai dar, ~i mai general, ~i mai precis.

- 62. Nu numai pacatul trupesc, dar si orice favoare facuta hranci, baururii, somnului, odihnei, pozitiei [sociale], sau

reteaza miscarile duhovnicesti, sau le slabeste incordarea.

63. Nu veni cu griji la rugaciune, a1tfel rugaciunea nu-ti va fi rugaciune. Fiecare sa se roage pentru sine ca sa prirneasca sriinta de a-si curma grijile. Prin acestea, vrajmasul impinge sufletele de colo-colo, ca faina in sita,

64. Cand este tara griji, sufletul merge la rugiiciune ca la Dumnezeu. Dar cdnd este cu griji, ~i rugaciunea i se umple de ele, si dupa rugaciune tot ele raman.

65. ins~irea de bunuri spirituale straine (atribuirea nona insine a reusitei) se arata in feluri diferite ~i este un motiv al tndeparrarii pedagogice a harului. De aici, impictrirea inimii,

• Soldar al trupclor speciale de cavalcric, din Turcia secolclor XVIIIXIX; In sens figurat, 0 grosolan ~i violent.

Ill)

uitarea, intunecarca, pierderea energiei. Leaeul impotriva ci este sa primesti totul ea din mana lui Dumnczeu, cu recunostinta, ca pe un dar ~i sa traiesti mereu in predare de sine Domnului, asteptand totul de sus.

66. Gandurile bune care yin pe neasteprate ~i ne viziteaza suflerul sunr de la Domnul sau de la ingerul pazitor. Ele ne oranduiesc totul in suflet, ne lumineaza atat pe dinauntru, cat ~i pe din afara ~i ne aduc 0 stare de bucurie. Gandurile dusmanoase, chiar de nu-s rete, produc tulbura.rc ~i inttistare, f\ind insotite de muljurnire de sine, iar cele rele aduc intordeauna cu ele 0 furmna de miscari patimase, mai mult sau mai putin putemice ~i disrrugaroare.

67. Viata launtricii are legite ~i canoanele ei, randuielile ~i neoranduielile ei, recompensele ~i pedepsele ei, care nu au legatura cu cele din afara, ci i~i urrneaza cursul lor. In afara este 0 situatie, inauntru, alta.

68. Dupa pocainta ~i trudele curatarii, din cand in dnd constiinta ia la rand ~i judeca tot ce a gresit in viata, Aceasta judecata este inaintea celeilalte. Asta este foarte Iinistitor, Uneori ~i dusmanul se invoieste la aceasta; doar cii el ne aduee in minte uncle fapte rele dupa judeeata omeneasca, fapte necugetate sau gafe, dar nu se atinge de fapte ea cele prin care a fost rnaniat Dumnezeu. Iudecata constiintei - harica, putem spune - inviaza cainta ~i frangerea plina de nadejde, care este risipita apoi de bueuria rnilostivirii lui Dumnezeu; iar judeeata vrajmasului aduee 0 intristare grea ~i lipsita de bucurie.

69. De ee se intampla ea sutletul sa fie pustiu ? Pentru cii l-a parasit Cel ce viziteaza suflete1e, din pricina vreunei vine a lui sau ea sa-i dea vreo povata, Poate sa apara ~i 0 pauza fireasca, pentru odihna tuturor puterilor care, fiind &reate, nu se pot mentine in permanents lncordare faci sa se epuizeze si sa se odilineasca.

70. lata care sunt treprele indepartani de la singurullucru de trebuinta sau ale cadcrii din duh:

a. Preocuparea insuflerita de vreo aetivitate: srudiul vreunui domeniu, lucrul manual, vreo preocupare artistica sau grija cu vreo afacere;

120

-

b. Ca urmare a aeestora, apare 0 slabire in truda lucrarii rnantuirii: rugaciune, priveghere, post, insingurare ~i celelalte; c. De aici, slabeste arentia fata de suflet si se tulbura oranduirea interioara, ceca ce permite vrajmasului sa semene ganduri necurate si sa trezeasca miscarile patimilor;

d. De aici, nu este departe tnclinatia spre parima ~i pacat. 71. Trebuie sa tmbinam in sufletul nostru sentimentele celui muribund cu ale eelui mantuit. Caci ambele sunt adevarate,

72. Sunt doua mijloace de curatire a inimii: faptele ~i contemplatia. In eel ce a pomit cu adevarat pe drumul rndntuirii, ele incep irnpreuna ~i merg mana in mana; dar la inceput fapta merge inainte, iar apoi contemplatia i-o ia inainte, pentru ca la urma aceasta sa 0 aeopere cu totul.

73. In perioada curatirii, Dumnezeu nu doar ingaduie pagubele ~i necazurile, dar le ~i aduce, ca mijloaee lucratoare ale curatirii. Ultimele sunt deosebit de roditoare, pentru ca in urma lor ii este trimisa sutletului 0 putere deosebita de a Ie depasi. Insa, eel ce se ispitesre poate gresi ~i in acest caz, ca ~i in primul, Ia aminte !

74. Ceea ce este ~i poate fi gresit in noi ne este ararat, la lnceput, de legile si cerintele constiintei, apoi de starea impacata a inimii, iar la urma, de ochiullui Durnnezeu ~i de inima noastra.

75. Adanceste-ti mai mult temelia lucrarii rnantuirii.

Aeeasta temelie este sentimentul necontenit ca esti orb, gol, osandit, vlaguit.

76. Dumnezeu randuieste intalnirile dintre oameni pentru ea sa ne transmitem unul altuia ceea ce este bun in noi de la Dumnezeu si, astfel, sa ne tmbogarim reciproc. In schimb, vrajm~ul se lngrijeste in fel si chip ca sa faca aceste intalniri nu doar nefolositoare, ci chiar pagubitoare. Ia aminte !

77. V raim~ul, ispmndu-ne, se potriveste dupa caracterul oamenilor: intr-un fel se poarta cu oamenii cerebrali, intr-alt fel eu cei de actiune, intr-altul cu cei de inima, ~i nu intotdeanna reuseste sa ne convinga la rau, dar se bucura ehiar dad reuseste sa ne ocupe atentia cu tleaeuri. Ii este de ajuns sa ne indeparteze de la luerul eel mai important, singurul de tre-

121

buinta, ~i astfel sa nc ornoare timpu!. Toate acestea sunt in ci~tigu! lui.

78. Inlauntrul nostru, organizarea gandurilor despre lucrul eel mai important se schimba din cind in cand, dar esenta problemei trebuie sa ramana neschimbata, ~i anume: sunt pacaros si vrednic de osanda si de condamnare, dar nu dcznadajduiesc spre manruire, pentru moartea pc cruce a Mantuirorului Hristos.

79. Daca te-ai apucat de truda pocaintei si nu-i vezi roadele, nu te tulbura. Cauta iar ~i iar, nadajduind in fagaduintele lui Dumnezeu. Abia te-ai des prins de un mal, iar celalalt inca nu se vede deloc. Trage mai tare la vasle - prin mijloacele po_ caintei ~i ale nevointelor - si malul se va arara. Atunci vei trudi cu mai multa veselic. lar de te lnvrednicesn numai de un singur ajutor evident, deja se cheama d. ai Vazut celalalr mal. Atunci nu-si va mai afla locul ingrijorarea pentru reusita, decat dad te vei lenevi. Dar de asa ceva cine altcineva poare fi vinovat, decat tine?

80. Construieste-ti 0 bariera la intrarea in inima si asigur-o cu 0 paza severs, Orice s-ar apropia - gand, sentiment, dorin~a - lntreaba-l daca este a1 tau sau strain. Pe straini ahmga-i fara mila ~i fii neinduplecat.

81. Omul care se conduce dupa suflet actioneaza din placere, pentru folos ~i necesitarc; eel ce se conduce dupa spirit, actioneaza din datorie, pentru ca este 0 virtute placuta lui Dumnezeu. Si in viata duhovniceasca exista lucruri placute, folositoare ~i necesare ca cele de pe treapta sufieteasca, dar aici ele sun~ supuse legilor duhului vietii in lisus Hristos.

82. Indreptarea exterioara lara lucrare de indreptare launtrica este la fel ca 0 rana oblojita pe din afara, dar a carei pricina trupeasca este neglijata; sau ca 0 casa in putrezire, tencuita ~i vopsita.

83. Dumnezeu-Iatal, din bunavointa Sa, ne chearna pe noi, pacatosii, la Fiul Sau Unul-Nascut, prin harul Srantului Duh. Cel ce a luat aminte la chemare este spalar de Fiul lui Dumnezeu cu sangele Sau, iar Duhul Stant il naste din nou, imbracdndu-I in Hristos. Atunci, Tatal it primesre in bunavointa Sa lucratoare ~i de viata datatoare, in imbratisarile Sale.

122

84. Sfanta Biserica este pe pamant asemeni unei fabrici de cararnizi, Tcmplul final al lui Dumnezeu se construieste in cer, dar caramizile si celelalte sunt pregatite pe pamant, in Sfanta Biserica. Lutul se frimanta, se bate, se arde - el tace si devine caramida buna pentru constructie, Asernuieste-te si tu cu acesta in viata ta duhovniceasca si vei fi bun pentru templul ceresc al lui Durnnezeu.

85. Cand stringi in maini 0 bucata de blana imbibata cu apa, jetul de apa t~ne~te in sus, ca dintr-o tantana arteziana. Stramtoreaza-te ~i tu in timpul rugaciunii cu frica Iudecatii, ~i strigatul va ti~ni din inima in sus, ca dintr-o tantana, chemand indurarea lui Dumnezeu.

86. In lume, Dumnezeu I~i chiverniseste lucrarea Sa. Si toate puterile ceresti iau aminte. Ia aminte si tu. Toate sunt mijloace. Telul, numai Durnnezeu il cunoaste. Toate yin ~i se due, numai Dumnezeu este Cel ce este. Ramai cu El. El este pretutindeni cu fiinta Sa, iar nu numai cu stiinta. Vezi, sa nu fii judecat ca unul care se strarnba ~i face lucruri netrebnice in fata imparatului.

87. A~a cum nasii fagaduiesc in numele pruncilor care se boreaza, tinandu-le locul in ceea ce ei incl nu pot face, la fel, in privinta raposatilor, pentru cei ce au trecut dincolo punand inceput lucrator vietii celei adevarate, dar n-au apucat sa-I duca la capat, ceea ce nu mai pot face ci face obstea de credinciosi pentru ei, pana cand se curatesc si cresc [Ia rnasura cuvenita]. Apoi, acestia ii rasplatesc pe credinciosi prin rugaciunile pe care le fac pentru ei, de acolo. Acesta este circuitul puterilor de viata intru Hristos Iisus, Domnul nostru.

88. In lacasul dinlaunrru, de dupa perdea, nu intra nirneni cu fapta, decar numai Mantuitorul Hristos, Totusi, crestinii intra - cei care intra - cu gandul, cu simtirea ori prin contemplane. Este 0 stare, iar nu 0 miscare, Ea este roada intregii zidiri. Aceasta perdea arata ca Durnnezeu este nevazut: pune intuneric peste acoperiful Tau.

89. Cineva a spus: cred ca la marile sarbatori - de Stand lnvierea Domnului, de Craciun, de Pogorarea Sfanrului Duh ~i de altele, ca si in zilele de duminica si in cele de pomenire - repausatilor care ind nu s-au curarir Ii se da voie sa tread pe la

12i1

loeurile unde au petrecut in timpul vietii, mai ales pe la cei care se roaga pentru ei, si sa Ie arate in vis starea in care se afla, pentrU intetirea rugaciunilor acelora sau pentru mangdierea lor.

90. Cum poti sa-L vezi pe Dumnezeu in inima ta, tara sa-I rnicsorezi rnaretia ? Tinand in minte d EI este Preasfant si fara sa- I cuprinzi prezenta in nici 0 forma.

91. Dumnezeul eel rnilosard doreste ea rapturile Lui rationale sa traiasea in bucurie: uncle, desfatdndu-se cu traiullor fericit, a1tele, care si-an pierdut traiul fericit, m:ingiindu-se cu eonvingerea ca acesta este singurul mijloe potrivit pentru de de a-si dobandi viata fericita ~i aiei si, mai ales, acolo. Nesupunandu-ne cu inima impacat:i fata de ceea ce a hoto'iclt Dumnezeu pentru noi, conjuncturile in care ne aflam ~i pot pierde puterea lor manruitoarc si astfel putem sa ne pagubim pentru totdeauna.

92. Predecesorii ispitei sau ai trezirii patimii sunt desele ganduri la de sau ingaduirea unor favoruri si placeri ale trupului, Trebuie sa ne desteptarn.

93. Una este a discuta despre problemele credintei, ~i alta este a erede. in al doilea eaz nu se adauga nici 0 cunostinta noua, dar a1c:ituirea inimii este alta ~i a1tu1 este gustul cdor stiute.

94. Se poate inrampla ea, cu toate c3 nu am facut fapre rele, starea inimii sa ne fie rea. Dumnezeu il respinge pe unul ca acesta, cu toate d la vedere nu este rau. Cerceteaza-te, de nu apartii ~i tu, cumva, acestei categorii.

95. Dumnezeu intocmeste mantuirea fiecaruia astfel: cine

,l( este vrednic, r= aeela n duce la Fiul; Fiul u primeste; eel primit este transfigurat de harul Sfantului Duh. Este prima ~.. etapa, cea pregatitoare, Ea dureaza de la chernare, pana la momentul cand rostim in inima: »Dumnezeu este Cel ce face

totul in toti" ~i cand se naste in noi 0 deplina predare de sine in puterea atoatelucratoare a lui Dumnezeu. De aiei incepe lucrarea divina in om, insa prin puteri omenesri, sau divinoumane. Aceasta este a doua perioada. A treia perioada este pacea in Dumnezeu, al carei adev:irat loe este acolo, dar inceputul i se pune aici. Cea mai mare parte a oamenilor se afla in prima etapa; 0 mid parte se afla in ee de a doua; la a treia

124

.-

etapa ajung putini aiei, dar acolo, toti, fiecare insa dupa rangul sau, Aceasta este fericirca vesnica,

96. Nimeni nu-L cunoaste pe Dumnezeu-Tatal, decat numai Dumnezeu-Fiul ~i Dumnezeu-Duhul Sf'ant; ~i pc Fiul nu-L cunoaste nimeni, decat numai Tatil ~i Duhul Sf'ant; ~i pe Duhul Sf'ant nu-L cunoaste nimeni, decat numai Tatal ~i Fiul. Din aceasta Impreuna-cunoasrere decurge ~i Impreuna-vointa ~i impreuna-lucrarea care, unindu-se intr-una, dau cunoasterea unica, vointa unica ~i lucrarea unica. Cum cele trei Persoane sunt una, inseamna d Toate sunt: in tot. Niei una dintre Persoane nu este in nimic unica, decst in nastere ~i in purcedere. Dar si referitor la aeestea din urma, se cuvine sa spunem: Tatal, nascandu-L pc Fiul, co nimic nu-L deosebeste de Sine ~i de Duhul; ,i pc Duhul SEant II purcede, nedeosebindu-L cu nimie niei de Sine, niei de Fiul. Fiul, nascandu-Se, nu Se deosebeste de Tatal si de Duhul; nici Duhul, pureezand, nu Se deosebeste niei de Tat3.l, niei de Fiul. Tatal naste pc Fiul ~i pureede pc Sf'antul Duh, rara a avea intiietate asupra Lor si tara a fi mai mare decat Ei. Deopotriva, Fiul Se naste din Tatal, iar Duhul Sfant purcede din Tata!, tara sa se fad prin aeeasta u1teriori, ei fiind coexisrenti cu EI ~i nefacandu-Se mai miei decit EI, ci fiind egali cu EI in toate.

97. Persoanele Preasfintei Treimi, lmpreuna-cunoscandu-Se si unindu-Se in aceasta cunoastere, stiu di fiecare dintre Ele are acecasi fiinta, iar nu 0 tiinta asemenea cu a eelorlalte. 'Iatal, naseandu- L pc Fiul si purcezand Duhul, stie ca fiinta Lor este aceeasi eu a Sa, nemijlocita, Fiul nascut stie ca fiinta Lui este aceeasi eu a Tatilui ~i a Duhului. Duhul purees stie ca fiinta Lui este aceeasi cu a Tatalui ~i a Fiului. Astfel, Ele au constiinta unica a unitatii fiintei, sau constiinta d., in Treimea Persoanelor, Ele sunt un singur Dumnezeu.

98. In situatia noastra prezenta, ispitirile sunt incvitabile.

Suntem prizonieri. Dupa cum eel ee 'a cvadat dinrr-o cetate dusmana mai are multe de suferit, pana ajunge la granita patriei sale, la fel este ~i aiei.

99. Cunoasterea obiectelor credintei este de trci feluri: rationala sau stiintifica; experimentala, care se forrneaza prin trudele curatirii inimii; si vie, data celor ce au pasit nernijIoeit

125

in sfera luminii. Aceasta din urma este adevarara contemplatie, ale carei inceputuri se arata lnci din etapa a doua.

100. Cunoasterea sau lntrezarirea lucrurilor duhovicesti are loe in rugaciune, Dar nu in rugiiciunea citira, ci in rugaciunea proprie, cu putine cuvinte, unita cu cugetarea la Dumnezeu.

101. A,a cum orga mecanica, intoarsa, canta singura melodia, la fel, vrajmasul pom~te in stiflet motorul visarii ~i se indep:irteazii, urmarind de la distanta. Visarea se tot deruIeaza singuri, de la sine. Gand visarea se termina, vrajmasul se sn,ecoarii ~i niisc~ 0 alta reverie, pe care 0 porneste, ~i iar se indepmeazii ~i urmaresre, Cand se termina ~i aceasta, vine si 0 porneste pe a treia, ~i tot asa, Ddil respingem, retezdnd cu tarie orice reverie, el nu este trufas, se retrage putin, dar tot cautii cum sa faca sa trezeasci visarea din vreo altii parte. Si nu pleaci pana nu izbuteste, In aceasta este toata ocupatia lui. Cand in reverie apare 0 miscare patirnasa, el se apropie si lucreaza, astfel incat sa ne stoarca compasiune sau chiar un asentiment, total sau partial. Dad izbuteste si aceasta, ne lnvata mai departe cum sa punem in practica ceea ce am nascocit, Si nu este clipa in care el sa piarda din ochi sufletul sau sa-~i curme gandurile rele impotriva lui.

102. Cei ce cuceresc 0 cetate, mai intai 0 ataca cu sageti, apoi tree la asalt. La fel este in lupta duhovniceasca, La inceput, dusrnanul trimite sagetile gandurilor, apoi, cand vede ca sunt deja slab respinse - caci au fost indriigite -, naviil~te cu putere prin intacltarea patimilor. Dad in prima perioada sufletul s-a infranat cum se cuvine, atunci ~i in a doua va rezista vitejeste,

103. Vrajmasul ne ademeneste cu dulceata pacatului. Iar Domnul, prin abaterea de la pacat, celor ce se pocaiesc ~i se intorc din toata inima pe calea cea buna le da sa guste dulceata vietii impacare cu El si cu propria constiinta, Aceasta dulceata este mai curata, mai luminoasa si mai aduciitoare de pace decat dulceata pacatului, care este intotdeauna tulbure ~i inrunecata. De aceea, eel ce a gustat dulceata Domnului are in aceasta 0 arma puternica pentru a rezista atractiei vrajmase a dulcetii piicatului.

126

104. Cand vei observa () pornire de a face ceva cat mai repede, sa stii ca este de la vrajmasul, spre paguba sau batjocura ta, oricat de luminoasa ti s-ar parea,

r 105. Duhullui Hristos sta in totala renuntare la sine si in i disponibilitatea a fi gata oricand de jertfa intru slava lui Dum/ nezeu si fericirea aproapelui. EI se reflecra in toata fiinta omu'~ lui. Diavolii, cum n simt, fug cat mai departe.

106. Vrijma~ul vrea necontenit sa murdareasca inirna omului cu necurateniile sale si izbuteste sa arunce in ea 0 gramada de ganduri, adesea ~i simtiri pacatoase, Aceasta se inclmpla cand ornul doarme, ~i atentia ii este absenta, Trezindu-se ~i bagand de seama, el trebuie sa curate totul imediat, ca sa nu mai riimana nici 0 urma. Cu ce ? Cu numele Domnului Iisus, in mdinile Caruia este lopata. Manerul acestei lopeti este ciiinta zdrobita si hotiirarea de a nu mai perrnite pe viitor, din neatentie, sa se strecoare in somn uneltirile vrajmasului. Mana care apuci lopata este credinta plina de nadejde cii Domnul nu he va lasa, Motorul trudei este ravna. Reazemul ~i temelia ei este neprecupetirea de sine. Du-te, intrarmeaza-te in inirna cu toate acestea si curata totul acolo si nu lasa lucrul din mana, pana cand nu va mai ramane nici 0 rarama vrajma~a.

107. Vrajmasul it ispiteste pe om numai cat sa ll puna fata in fata cu gandul eel rau, apoi il lasa in pace, ~i omul continua singur lucrarea, pana 0 terrnina - asa d totul il face numai omul, el este vinovat in toate; vrajmasul a stat deoparte. Mare minune!

108. Cand vrajmasul vede d cineva a hotardt sa se desprindii din robia lui ~i sa p~easd pe calea cea buna, el nu i se impotrivestc de-a dreptul, ci se grabeste sa ii subrezeasca tiiria hotararii pe 0 cale liituralnid: ii sugereazii sa se apuee de vreuna dintre activitatile lui obisnuite, prezentandu-i-o ca de maxima importanta si ocupandu-i cu ea toata atentia. Cand atentia i se adanceste in aceastii preocupare, in toata desfasurarea ei, atunci el incepe sii-i aduca gapduri in favoarea a ceea ce, mai inainte, it tinuse in robie. Si se inrampla cii nu apuca sa-si termine treaba, si hotararea eea buna i se subrezeste - si lucrurile reintra pe vechiullor rag~.

127

109. De obicei, fiecare om actioncaza de unul singur: ia 0 initiativa, 0 chibzuiesre si 0 duce la implinire, cu ajutorullui Dumnezeu. Dar, din cand in cand, fiecaruia i se inclmpla sa devina mijlocul de manifestare al puterilor ceresti, care i~i transmit prin el eeruta putere binefacatoare, spre oamenii din jurullui. Acest lucru este atestat ~i insotit de 0 stare de insufletire spre yorba sau spre vreo activitate - dnd omul vorbeste ~i lucreaza nu in virtutea propriilor convingeri, ci sub presiunea unor sentimente ~i pasiuni nesrapanite. Poate sa nici nu fie in st~re sa pastreze pentru el ceea ce i se insufla cu aceasta ocazie. In aceasta situatie, el este doar un instrument, asa cum jgheabul este un instrument de dirijare a apei. Dar poate si sa ~i-l insuseasca, in acest caz se savar~~te prin el un bine indoit.

uo. ~i in credinta, ~i in viata trebuie sa ne stabilim 0 sigura convingere: in credinta, ca Dumnezeu a coborat pe pamant ~i ne-a intocmit mantuire; in viati\, d suntem cumparati, ~i de aceea trebuie sa muncim neobositi, in nadejdea de a ajunge la odihna ind de aici, nu numai acolo. Radacina vietii este ravna spre Dumnezeu si increderea in pronierea, dlauzirea ~i atoatelucrarea Sa.

UL Fiecare om are dow fete: esre ~i bun, ~i rau. La unul precurnpanesre binele, la altul, raul. Dar nici la primul rau nu tace, ci la orice inceput bun, ii aminteste de el, in mod direct sau indirect; si nici la al doilea binele nu tace, ci mereu, la orice ineeput diu, Ii arninteste de existenta sa. Credem uneori ci ceea ce nu este bun in noi este vreo persoana rea, cuibiiritii in fiinta noastra - buna, prin creatie - ~i care ne urrnareste cu vigilenta orice miscare, imboldindu-ne mereu cu propunerile ei.

112. Trezvia - neincetata incordare a energiei launtrice, care struneste sufletul si trupul - este retezata de ademenirea de a ne odihni, in tihna, alaturi de eeva ereat, eu indulcirea de aceasta ~i eu satisfactie - departe de Dumnezeu si de eele dumnezeiesti. Obiecte pentru aeeasta sunt eu carul: tot ce exista, in afara de Dumnezeu si de luerurile dumnezeiesti. Fii atent si, eand observi asa eeva, respinge-l imediat!

113. Cand ne incepem rugaciunea, eeea ce este rau in noi ne proplIDe intotdeauna vreo treaba in aparenta importanra,

128

ca sa ne facem griji eu ca. Daca eel ce ineepe sa se roage nu se pazesre, va zbura cu gandul la lucrarea propusa, uitand de Dumnezeu si de rugaciune: va bate metanii. ca 0 marioneta, Ca sa evitam aceasta, trebuie, cand ne asezam la rugaciune, sa respingem totul cu hotarare puternica ~i sa ne apropiem de rugaciune cu sufletul gol, pentru ca suflerul, racand rugaciunea, numai de ea sa se ingrijeasci.

U4. Nu putem trai rara treburi ~i ocupatii, Dumnezeu ne-a dat puterea de a lucra, care trebuie exersata. De aceea, fiecare i~i are treburile ~i ocupatiile lui. Acestea cer atentie, dar, pe de alta parte, sporirea rnorala, care este cea mai irnportanra, cere ea atentia sa ne fie mereu lndreptata la Dumnezeu. Cum sa le punem de acord ? Trebuie sa indeplinim toate treburile ~i ocupatiile ca ~i cum ar fi lucrari dumnezeiesti, pe care ni le-a dat Dumnezeu si sa I le inchinam Lui. Cand vom lucra astfel, nu ne vom departa atentia de la Dumnezeu, pentru d vorn fi insotiti de grija ca ceea ce facem sa-I fie placut Domnului.

US. Pentru ca treburile si ocupatiile sa nu ne rapeasca toata atentia, trebuie sa Ie facem f'ara pasiune, rara sa ne ata~am de de. Trebuie sa ne c~tigam aceasta deprindere, incordandu-ne in permanents si spunandu-ne ca facem ceea ce faeem nu pentru d la aceasta ne sta sufletul, ci din darorie, lar ce anume se cuvine sa facern si indernnul catre acea lucrare trebuie preluate din sf era celor 'dumnezeie~ti. Arunci, indeletnicirea cu diverse treburi va fi ~i constiincioasa, ~i desparimita - desparimita nu in van, ci Indreptara, astfel, chiar spre Dumnezeu. Astfel, cand vom trece la rugaciune, ne va fi lesne sa nu Ie mai dam nici 0 atentie. Ba chiar ele se vor desprinde singure din atentia noastrii, imediat ce le vom lasa deoparte. Toate acestea nu trebuie sa fie despartite de deprinderea d~tigata, ci sa se fad in prezenta lui Durnnezeu ~i cu sentimente de evlavie.

116. Un intelept a spus: inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu. Si un oarecare batran induhovnicit a grait: dobandeste 0 evlavioasa cugetare de Dumnezeu si atunei toate ale tale vor fi in buna randuiala, si cele dinlauntru, si cele din afara. Scolarii nazdravani obisnuiesc sa fad gaIagie si taraboi

129

inaintea venirii invatitonllui, dar imediat cum acesta se arata, se Iinistesc cu rotii ~i tree la locurile lor. La tel se inclmpla ~i Inlauntrul nostru, in urma evlavioasei cugetari.

117. Evlavioasa cugetare este data si insam:intata in sutlet de Durnnezeu, dar nu pe degeaba, ci celui ce 0 cauta ~i se trudeste pentru ea. Cel mai bun mijloc de caurare este truda neprecupetita in rugaciane, ~i la biserica, ~i acasa. Trudeste-te in aceasta tara sa te menajezi, cu dorinta de a te indarji impotriva multumirii de sine. Tine-ti mintea neincetat la Dumnezeu, sau umbla intotdeauna in prezenta lui Dumnezeu. Toate aceste nevointe sunt rnsa doar pregii.titoare. Adevarata evlavioasa cugetareti-o va insamanta in sutlet - sau ri-o va elibera din obezi - harullui Dumnezeu. Caci ea este fireasca duhului, dar a fast legata de striciciunea cea de demult.

lI8. Cand ravna este In putere, vrajmasul sta linistir la panda, in organul trupesc al parimii, ~i pande~te, asreptand momentul prielnic pentru atac. Imediat ce dinlauntru este permisa vreo usurare si vreo dorinta de inlesnire, el iese imediat ~i incepe sa arunce vreun gand sau sa atate vreo rniscare rrupeasca, Dad nu va fi respins cu tarie, ci, dimpotriva, va primi un oarecare asentiment, atunci atacuri1e se vor inteti, grabindu-se sa aprinda patimi1e ~i sa creeze 0 intdlnire fati~a, care va avea consecinte ~i mai grave, dad nu va fi indreptara. De aceea, iata cat este de important sa lovim vrajrnasul drept in cap, adica la prima lui initiativa de gand sau de miscare ! Uneori, ca sa nu ne sperie, vrajrnasul, dupa ce ne-a smuls una-doua invoiri, ne lasa in pace, ca sa it faca nepasator pe eel ce se lupta, ~i apoi, dintr-o data, navaleste din nou, intr-un asalt ~i mai puternic, Cel ce se mentine ~ stare de vigilenta ~i este mereu gata sa tina piept navii.lirilor, acela nu se teme de aceasta,

119. Terminandu-ti rugaciunea, sa nu crezi ca ramai in voia ta, ci stai mereu ca la liturghie, ca mereu minrea sa-ti fie treaza si gandul nepribanit,

120. Sa nu-L desparti cu gandul pe Domnul in Durnnezeu si om, ci contempla- L nedespartit, ca pc Dumnezeul intrupat, inchina-te Lui ca lui Dumnczeu si nadajduieste in El.

130

-

121. Odihnirea in altccva decat in Durnnczeu, sentimentul de a avea dreptulla inlesniri, linistea trupului, re1axarea rnadularelor sunt ganduri $i fapte periculoase, insa a caror netrebnicie rareori este lnteleasa.

r 122. Trebuie sa credem ca Domnul este in noi, caci la botez ne imbracam in EI, iar la imp:irtii~anie iI primim. Dad nu ai desrula credinta in aceasta, roaga-te: »Doamne, adauga-rni credinta", ~i-ti va adauga. $i cu privire la ce1elalte clemente ale confesiunii noastre, fata de care stii ca nu ai des-

; tula credinta, roaga-te la fel: »Adauga-mi, Doamne, credin~. ta". Si sa nu te opresti, p:ina nu-ti va adauga.

123. Contemplarea Preasfmtului Durnnezeu - asa cum II numeste Sf'antuI Efrem Sirul - sta in gandul ci El este desavar~it pentru toate fiintele, pcntru ingeri ~i pentru sfinti, Aceasta este cea mai inalta ~i cea mai curata contemplare a lui Durnnezeu. Ea ne conduce direct spre cugetarea de Dumnezeu fara nici 0 inchipuire des pre EI, spre credinta d EI este prezenr in noi, ca si pretutindeni.

124. Miscarea spre Dumnezeu tncepe prin Iucrarca mintii; din aceasta, daca este lucrare adevarata, se nasc simtirile duhovnicesti; de la de se ajunge la conremplatia duhovniceasd. Acestea nu se produc dupa vreun sistern anume. Dumnezeu 11 calauzeste pc eel ce I s-a predat, asa cum binevoiesrc, Tu ta-ti partea .ta: fmplineste-ti datoriile familiale, cetatenesri, bisericesti, fa fapte de binefacere, de nevointa ~i de rugaciune - toate, ca $i cum ar fi de la Durnnezeu ~i pentru Durnnezeu. $i Durnnezeu, pretudindeni fiind si pe toate implinindu-le, te va cilauzi la El peA calea indicata,

125, Crestinii Ii aduc lui Dumnezeu jertfa dumnezeiasca, randuita de Durnnezeu. Nimeni nu soar fi gandit la 0 asemenea jertfa ~i chiar daca, printr-o minune, soar fi g:indit, n-ar fi cutezat sa 0 lmplineasca. Ci ins~i Domnul a stabilit-o ~i ne-a dat lege: foceti aceasta, si chiar El lucreaza in sav3.r~irea jertfei, prin persoane consfintite pentru aceasta. Ce-i de partea noastra ? Duhul staramat, inima infr:inta ~i smerita, eu hotararea neclintita de a nu-L supara pc marele Binefacator ~i de a face totuI intru slava Sa.

131

126. Cum sa atingem starea de a fi neincetat in fata lui Dumnezeu ? Incepe prin a umbla in fata Lui cu simtaminte euviineioasc. De aiei va veni friea de Durnnczeu, care tc va conduce la telul cautat. Aecasta este calea adevarata - duhovniceasca - spre 0 stare duhovniceasca. Iar calea rnecanica, eea a lui Grigorie Sinaitul, este doar un sprijin si, singura, nu te va conduce spre tel. Dar mijloacelor rnintii este obligatoriu sa le adaugam si pe cele ale faptei: sa ne pastram constiinta curata, camea sa ne-o subtiern, sa staruim in rugaciune - toate, intr-un dub de fraugere ~i de smerenie, eu curara evlavie.

127. Privegheaza l Vrajmasul incearca in fel ~i chip sa nu te lase sa ajungi la acest bine: toate framautiirile lui sprc aeeasta sunt indreptate. Prima lui grija estc sa-p strecoare anumite preocupari ~i sa te lege de cleo ~i ehiar de nu sunt ele rele in sine, rau este ca, ocupandu-ti mintea ~i simtirea cu de, te indeparteaza de la ce este mai important, obligandu-te sau sa impingi acest lueru pe planul al doilca, sau sa uiti complet de el pentru 0 vrerne. Arnbelc sunt deosebit de primejdioase, mai ales ultimul. A doua grija a lui este sa te fad sa-ti giise~ti linistea trupului, sa-ti ingadui inlcsniri in hrana, in somn, in odihna, sa-p permiti libertate de miscare ~i libertate in impresiile asupra simturilor. Toate aces tea par rnaruntisuri, dar sunt deosebir de pagubitoare. Fii cu ochii-n patru !

128. Sarguieste-te, cu toata stradania, sa ajungi pana la starea in care conlucrarea mantuirii tale sa 0 pui, in mod constient ~i nedespartit, in legatura cu Dumnezeu, Cel inchinat in Treirne, unind intr-un singur act binevoirea DumnezeuluiTara, stropirea cu sangele Dumnezeului-Fiu ~i sfintirea prin Dumnezeu-SIantul Duh. Cu binevoirea Tatalui, harul Duhului irnpreuna eu Domnul unese intr-una duhul, sufletul si trupul. Aceasta este mantuirea !

129. Omenirea este unita cu unicul Dumnezeu triipostasiar, prin a doua Persoana a Preasfintci Treirni. Caci Fiul lui Dumnezeu, intrupandu-Se, nu a iesit afara din unitatea triipostasica, ci a ramas in ea. El S-a intrupar, asa cum dnta Sfanta Biserica,fora a lds« santtrile Iateilui. De vrerne ce EI, in Persoana Sa, a primit orncnirea, 0 data cu aceasta omenirea s-a unit si cu unitatea triipostasica, in sanul careia Se ana EI.

132

Apoi, fiecare credincios, fadndu-se, prin Tainele crestine, una eu Domnul, la fel se uneste ~i cu unitatea rriiposrasica.

130. Fie ca Domnul eel milostiv sa ne dea sa ajungem pana la inrrezarirea adancimii temeliei patimilor Domnului Iisus Hristos. Acest lueru este dinainte stabilit din veci. Prin urmare, a intrat in planul de zidire ~i de proniere a lumii ~pre tclul ei tinal. Asa ceva nu poate fi inteles eu rnintea, dar, neindoielnic, este asa,

131. Patimile Domnului forrneaza 0 scara pe care Manruitorul S-a coborat tot rnai jos ~i rnai jos, nu doar pana la eea mai mare umilinta si secaruire, ci chiar pana la a striga catre Dumnezeu-Tatal: De ce M-ai partisit ? ! Atat de adanci ne este caderea ! 0, de ne-ar da Domnul sa constientizam si sa simtim toata oroarea pacatului ! De ee jertfa a fost nevoie pentru aceasta ? ! Si milosardul Dumnezeu triipostasiat nu S-a dat la o pane din fata ei. 0, adancime a iubirii de oarneni !

132. Trebuie sa ne rugarn ca Dumnezeu sa ne daruiasca sa-L conternplam pe Mantuitorul ca pe Fiullui Dumnczeu intrupat, ~i in aceasta inomenire a Celui ce ramane Dumnezeu sa-L contemplam in acelasi timp ea fiind nedespartit In Treimea cea de 0 fiinta,

133. Taina Trupului ~i a Sangelui este cina iubirii penrru credinciosi, dar, in primul rand, este 0 jertTa. In toata lumea, oamenii adue jertfe lui Dumnezeu. Dar singura jertfa adcvarata este a no astra, ncpretuita: Trupul ~i Sangcle Domnului Hristos. Ea se atla neintrerupt in Biserica, unind cerul ell pamantul, Se cuvine ea crestinii sa tina minte aceasta, Caci toti, pretutindeni, sunt credinciosi: este 0 sigura Biserica. De aceea, ceca ce se face intr-o Biserica particulars nu este strain de celeIalte Biserici particulare, prin urrnare, nici de tori crestinii.

134. Iertfa eea fid de sange se aduce de catre Dornnul Iisus Hristos, capul Bisericii, impreuna cu toti crestinii, ~i viii, ~i mortii. Acesta este sensul marii Liturghii, oriunde ar fi ea savar~ita. Iertfa eea fira de sange are putere pentru ca, prin Domnul, Cel ee 0 savarseste, ea se uneste eu jertfa Sa de sange de pe Cruce. Astfel, toate jertfele particulare, unindu-se cu unica iertfa de pe Cruce, 0 fae sa se inalte, proteetoarc, prin ete, sa se inaltc de la toti ~i sa-i acopere pe toti cu ocrotirea ei.

133

135. Domnul Iisus Hristos, capul Bisericii, strange rugaciunile tuturor si, prin Persoana Sa, ca ocrotiror, le prezinra pc toate in fata Dumnezeului triipostasiat, Care hotaraste in privinta lor; iar ceea ce s-a hotarat este savar~it de unica Ittcrare triipostasicl.

136. Dimineata, cand te scoli, adu-ti aminte ca reintri in corul fapturilor lui Dumnezeu, care- L slavesc ~i se supun voii Lui -, din natura, din cer, din cinurile ingerilor ~i ale sfintilor - si ingnjeste-re sa nu riimai in urma lor nici in slavosloviri, nici in supunerea in fata voii lui Dumnezeu. Pastreaza-ti aceasta in con~tii.

137. Tot ce este ceresc se scalda intr-o prearnareata lumina.

Dumnezeirea triipostasiata, Cea in trei straluciri, este sfanta prin neapropierea luminii dumnezeiesti, care poate fi contemplata numai cu mintea. Dar, cu toate ca Dumnezeu-Cuvantul intrupat straluceste cu 0 lumina atat de stralucitoare, pana la care abia de poate sa ajunga lumina creata, torusi, aceasra lumina este accesibila si ochilor creati si se pr!me~te sau se ~prinde dupa masura desavarsirii fiintei care II coqtempl:1. In jurul Sau sunt cerestile Sale puteri fara de trup. Imparateasa, Nascatoarea de Durnnezeu este mai aproape. Apoi sunt apostolii si proorocii, care au fost luminati de Dumnezeu ind de pe pamant, Dupa ei urmeaza al doilea rang de primitori ai revelatiei divine a voii lui Dumnezeu. Apoi urrneaza tori sfintii, pe treptele lor: sfintitorii (arhiereii), mucenicii, cuviosii, dreptii din toate sernintiile. Toti sunt invaluiti in lumina care izvoraste de la fata Domnului, care este mai presus de orice cuvinte. Sub ei se afla cei se s-au pocait, dar n-au apucat sa se curateasca si care sunt pe cale de a se curati prin lucrarea harului primit prin pocainta si prin lucrarea rugaciunilor Bisericii pamantesri ~i ceresti ~i a sfintilor desav~iti, proslaviti in cer, Aici, lumina variaza, pc masura curatirii, tncepand de la slabe licliriri, pana la invecinarea cu lumina deplina a sfintilor,

138. Roaga-te asa: "Doamne, Dumnezeu1e, Tara Atotriitorule, lmbratiseaza-ma si pe mine cu parinreasca ~i nesfarsira Ta bunatate. Doamne, Dumnezeule, Fiule Rascumparator, stropeste-ma si pe mine cu Sangclc Tall dumnezeiesc. Doarn-

l34

ne, Dumnezeule, Duhulc Sfinte, de viata dararorule, inviaza cu harul Tau dumnezeiesc ~i sufletul meu eel ornorat de piicateo Preasfanta Treime, Cea deofiinta ~i nedespartita, Dumnezeule unie, Cel ce pretutindenea esri ~i pe toate le vezi ~i le contempli, lndreapta-Ti ochiul Tau eel milosard spre mine, eel plin de pacate si, Cel ce ai in mana vietile tuturor, intocmeste-mi mannure, pentru numele Tau".

139. Cand inima va simti lmbratisarile lui Dumnezeu, atunci dulceata izvorata din ele il face pe om sa uite tot ce exista, Daca va stii sa 0 piistreze, atunci, din acel moment, viata lui va decurge astfel incat singurul sau lucru de rrebuinta va fi sa stea cu mintea in inima in fata lui Dumnezeu, iar toate celelalte vor fi secundare.

140. Credinciosul care ravnqte sa-si afle mantuirea a p~it pc primul drum spre msnruire, dar nu se afia inca in casa izbavitilor, Trebuie sa mearga, sa se trudeasca, sa lupte, ternandu-se ca nu cumva sa nu ajunga.

141. Rugaciunea a fost poruncita de Durnnezeu, pentru ca, in fata dreptatii Sale, bunatatea Lui sa aiba indrepratirea de a milui. Caci este nedrept a trece cu vederea rugaciullea celor care cer.

142. Nu rrebuie sa stam nici 0 clipa fara treaba. Dar exista treburi vazure, pe care le face trupul, ~i treburi ale mintii, nevazute, Acestea sunt adevaratcle treburi. Prima dintre de este necontenita aducere aminte de Dumnezeu, cu rugaciune a rnintii si a inimii. Pe aceasta n-o vede nimeni, dar cei ce 0 fac se afla intr-o lucrare permanenta ~i incordata, Acesta este singurullucru de trebuinta, De vreme ce il ai, nu te mai ingriji de celelalte.

143. Dumnezeu a creat fapmrile pentru fericire ~i Se mangaie cu ele. De unde, atunci, supararile ! Supararile, suferintele, necazurile sunt calea spre fericire. Dumnezeu Se manr gaie ~i cu necazurile, pentru ca ele conduc direct la fericire. ! Fericirea se obtine prin suferinte si necazuri - aceasta este legea. Si Dumnezeu binevoieste ca noi sa suferim. Si ii ajuta

pe cei in suferinta nu sa se izbaveasca, ci sa rcziste. Izbavirea din suferinta este 0 exceptie de la regula generala.

1~5

144. Multurncste-I lui Dumnezeu in primul rand pentru ca, in nesfarsita Sa rnaretie, iti ingaduie tie, care esri nimic, sa-ti deschizi gura si sa vorbesti cu EI in rugaciune. Caci aceasta atintire si chemare rugatoare spre Dumnezeu este conditia primirii indurarilor Lui, cu toate d Dumnezeu stie si rara aceasta ce ii trebuie fiecaruia. Rugaciunea este deschiderea buzelor pentru primirea bunatatilor Domnului, dar a acelor bunatati pe care El binevoieste sa le daruiasca, iar nu a celor pe care le vrei tu. Din acest motiv, nu tot ce cerem se lmplineste. Sa nu ceri: "Da-mi acum", ci spune: "Fie voia Ta. Dad rna vei ajuta, slava Tie, dad nu - slava Tie". Daruieste- I numai rabdare. Rugaciunea sa-ti fie ca intinderea mainilor spre primirea darului, a acelui dar pe care Domnul va binevoi - atunci cand va binevoi - sa ti-l dea.

145. Nu pierde din minte ca sfarsitul este aproape, uite-l cum vine si iata Iudecata l Asteapta in fiecare clipa sa auzi strigarea: "Cutare, iesi in fata !", ca la examen. Si, astfel, adu-ti aminte cum te vei inIati~a ~i cu ce te vei lndreptati. Cum nu ai cu ce, cheama si roaga-te: "Doamne, miluieste ! Doamne, milostiv fii mie, pacatosul ! Pentru numele Fiului Tau, Cel ce S-a rastignit pentru noi, iarta-rni tot si acopera-mi toate pacatele !".

146. Urnbla in prezenta lui Dumnezeu, dar rara sa-ti micsorezi cu nimic sentimentul mareriei Sale. Sa-L vezi pe Dumnezeu cu mintea ca nesfarsit de marc, ca Cel ce patrunde in inima ta si vede toate cele ascunse in ea.

147. Biserica este trupul viu, aflat in legatura vie cu capul ei - Hristos, Mantuitotul. Fiecare credincios este dator sa se lnalte la sentimentul legarurii vii cu toti credinciosii si cu Capul (credinciosilor adevarati Ii se tntampla, intr-adevar, asa) si, cu acest sentiment, sa se Inalte in rugaciune spre Domnul iar prin El ~i spre Preasf'anta Treime. Lamurirea acestora 0 vei gasi in fiecare madular al corpului tau. Dad i s-ar da constiinta, ar lntelege imediat ca este legat de toate celelalte madulare, incepsnd cu cele mai apropiate de cap, iar prin cap, ~i cu rcstul.

148. Cel ce si-a pus nadejdea in Domnul trebuie sa se simta la fel ca eel ce se atla lntr-o cetate de nebiruit: in siguranta fata de orice dusmani, sau asa cum se simte eel ce a fost

136

primit sub acoperisul unui preaputernic imparat, care H ocroteste,

149. Nu-ti pierde din minte nadejdile si ragaduintele crestinilor - si cele pentru viata aceasta, ~i cele lasate pentru viata viitoare. Elc te vor reinsufleti pe toate caile ~i tti vor sustine energia fortelor morale. Trudeste-te in felul stabilit, osteneste-te neobosit in rugaciuni, in posturi, in fapte bune, atolt cat te tin puterile. Dad vei face asa, grabnic va veni pacea constiintei; apoi va incepe linistirea inimii, ca semn ca patimile au inceput sa se domoleasca, caci de la de yin toate tramantarile inimii. Cdnd inima se va linisti de tot, inseamna ca patimile au incetat. Atunci asteapta sa te viziteze Dumnezeu: harul va straluci ~i vei simti lamurit prezenta in tine a Dumnezeului Triipostasiat, dupa ragaduinta Mantuitotului Hristos. Acesta este pridvorul raiului. lata fagaduintele pentru viata aceasta, Ele se implinesc en siguranta in toti ravnitorii neprecupetiti ai manturii. Ce va fi in celalalta lume, nici nu putem sa ne inchipuim. Deci, imediat cc-ti va veni vreo chemare spre inlesnire sau lenevire, adu-ti atpinte mai repede de aceste ragaduinte si vei birui lenevirea. In acest caz va trebui sa te.gandesti ca, cu cat mai indarjit ~i mai grabnic vei face aceasta, en atat mai repede vei primi ceea ce cautio lar dad re vei lenevi, atunci se poate inrampla sa nu mai primesri nimic. Caci ragazul pe care ti l-ai permis dupa osteneli ti se va considera ca recompensa pentru de, ~i nu mai ai de ce sa primesti altceva.

150. in urma primirii Sfintelor Taine apare intotdeaua harul care coboara peste noi, dar nu intotdeauna se inddacineaza, Cel ce s-a pregatir cum se cuvine, in acela se inradacineaza, iar cine nu s-a pregatit, in acela nu se lnradacineaze, en toate ci patrunde in d. Se intampla la fel ca atunci cand se aprinde focul tntr-un cupror, Au fost asezate lemnele, s-au adaugat ~i aschiile. Dar pana ce focul nu aprinde lemnele, si lemnele, ~i aschiile stau unele langa altele; cand se aprind, atunci focul din aschii trece la lemne si incepe sa Ie cuprinda lernn dupa lemn, pana ce Ie cuprinde pe toate. Noi suntem lernne umede. Dupa cum aschiile nu vor aprinde lemnele umede, pana cand nu vor usca mai intoii locul pentru foe, la fel harul pe care il primim - fiind umezi de patimi ~i de pacare -

137

usuc:i mai intai 0 oarecare parte din fiinta noastra (daca aceasta nu s-a facur lnainte), ca sa poara intra, ~i intra cand ne-a uscat. Intrat inauntru, continua sa usuce de umezeala patimilor parte dupa parte a fiintei noastre ~i va continua sa patrunda pana va spala ~i cuprinde totul. Prima patrundere a harului este atestata de un anumit foe in inima, E inceputul curatirii harice ~i al transforrnarii intregului nostru sine. Atunci harul ne cheama la trude mai mari si, printre ele, ~i sav~e~te lucrarea. Star~itul acestei lucrari este aratarea darurilor harului; dar nici acesta nu este sfarsitul urcusului pc treptele desavar~irii. Caci ~i Apostolul Pavel spunea: alerg. Alpi consided. col aceasta prima lucrare a harului este ~i ultima, ~i se opresc. De aceea, lucrarea harului se vlaguieste ~ se stinge in ci, iar ei ajung sa traiasca numai cu amintirea lui, crezand ima c:i el continua sa se afle in ei.

;. 151. Dumnezeu vrea sa b sadim cu rugaciunile noastre, nu pentru E~ - ~a~i El ~tie ~~tul - ci p.e~tru noi., ca s.a fim mereu gata sa pnnum milostivirea Sa, oncand ar binevoi EI sa , ne-o dea. Rngaciunea este intinderea mainilor spre DumneJ zeu, pentru primirea indurarii Sale. Cel se se roaga neincetat, I acela are mereu mainile intinse; ~i oricand ar binevoi Domnul \. sa-l rniluiasca, el este intotdeauna gata sa-I primeasca mi-

. luirea. Inchipuieste-ti un binefacator care imparte milostenii, dar nu la ore stabilite, si obisnuieste sa le puna direct in mainile intinse ~i sa-i tread cu '.:ederea pe cei care, cascand gura prin alte parp, nu le intind. In acest fel, dintre cei veniti, cei care au mainile intinse primesc intotdeauna, iar cei ce nu Ie intind nu primesc, Mai tarziu, degeaba mai eeri. La fel, Dumnezeu, cand Isi va Imparti indurarile, nu va sta la povesti, ci va spune numai: "Sa aveti mereu mainile intinse spre Mine in rugaciune, pentru ca, ori.cand voi binevoi sa impart milostenii, voi sa fip gata sa Ie prirniti". Astfel, eel ce se roaga neincetat nu va pierde niciodata miluirea, iar eel ce nu se roaga mereu, acela sa nu se mire ca 0 va pierde.

152. Indiciul sesizabil al caderii noastre este dificultarea sufletului de a urea spre inaltirne - la Dumnezeu ~i la cele cercsti. De cata atentie ~i incordare a fortelor este ncvoie pentru aceasta ? ! Si, cu toate aces tea, sufletul plureste pc jos, ea

un abur care se plimba deasupra parnantului ~i nu urea eu usurinta spre inalt.

153. Crezand in puterca prcasfintelor Tame, ca ele sunt cu adevarat Trupul si Sange1e Domnului, nu se poate sa nu eredem ca si ingerii se afla de fata de fiecare data cand se sava~e~te aceasta Taina.

154. Ca in pilda cu cvasul turnat in raina, care lucreaza necontenit, producandu-i fermcntarea, pana cand face sa fermenteze complet intreaga masa, la fel, puterile restauratoare - asezate prin iconomia divina lntrupata nu numai in omenire, ci in intreaga creatura - lucreaza ~i i~i sav~esc lucrarea. Ce ~i cum se lucreazi in aspecte1e generale ale vie~i, nu putem vedea, dar ce se face in Biserica si, mai ales, in fiecare crcdincios, aceasta se vede. Mantuitorul Hristos, harul Sfantului Dub, ingerii pazitori, sfintii lui Dumnezeu ~i toara aldtuirea Sfintei Biserici restaureaza sufletele si le pun in buna randuiala si astfel plinesc impariitia lui Dumnezeu. Totul va continua sa rnearga asa paba se vor implini toate cele stabilite din veac. Slava nemasuratei iubiri de oameni, care ne-a adus si pe noi in aceasta rniscare a chivernisirii salvatoare a ruturor, tagaduindu-ne sa ne aduca ~i in Imparapa Sa desavar~ita, dad ne vom arata vrednici de aceasta .

155. Uneori se intampla ca sufletul sa fie foarte indignat de miscarile vreunei patimi; atunci el i~i pierde pacea pentru multa vreme, devine ncstatornic, sovaitor ~i sterp in rugaciune. Domnul illasa si sufletul se clatina, Pocainta ~i incordarea ne pregatesc sa fi~ arenti, iar sfanta impart~anie reface in intregime cuviincioasa alcatuire a sufletului.

156. Dumnezeu, zidind lumea, le-a dat tuturor un curs potrivit cu telul lumii, pe care numai EI il cunoaste. Puterile care tin l.umea, dupa l.egil.e puse In el.e, mcreaza singure necontenit, intretinute - numai in fiintarea lor - de mana atottiitoare a lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu, Care este pretutindeni ~i pe toate le chiverniseste, intra deseori in cursul evenimentelor care se desfasoara astfe1, printr-o lucrare deosebita, nu din pricina gresitei directii de actiune a fortelor fizice lucratoare, ei datorita plan uri lor Sale speciale, a carer indeplinire nu ar putea fi tncredintata fortelor fiziee nici partial, nici

B9

in actiunea lor conjugata. Acest lucru se vede ci este cu deosebire necesar, datorita libertatii creaturilor rationale, in virtutea careia acestea se pot indeparta de la directia pe care le-a imprimat-o voia lui Dumnezeu in planul general al existentei. Deoarece aceasta Indepartare compromite curgerea generala spre tel, conform planului de fiintare a lumii, este obligatoriu ca ele [creaturile rationale J sa fie lntoarse spre directia cuvenita, pentru atingerea telului general. Asta se savar~~te prin exceptionalele interventii nemijlocite ale lui Dumnezeu, pe langa puterile firesti, Interventia centrals de aceasta natura este iconomia divina intrupata, in jurul careia se invart si toate celelalte,

157. Exista 0 viata a mintii ~i 0 credintii a mintii, bazata pc principii ale mintii; exista si 0 rugaciune a mintii, care se misca in reprezentari mentale; exista si 0 activitate a mintii, bazata pe concepte ale mintii, $i aceasta Oeste viata, dar nu este viata adevarara. Inima lipseste de aici, i se da posibilirarea sa se regleze in fe1ul ei, indiferent de ceca ce gandim. Se misca ~i ea, sub impresiile reprezentarilor mentale, dar superficial, la fel cum se involbura 0 panza de apa in urma unei brize usoare, Avand in vedere ca 0 miscare de aceasta natura nu patrunde in profunzimea inimii, rezulta ca formarea ~i zidirea ei i~i urrneaza cursul, care poate ca nu raspunde deloc reoriilor mintii.

158. Darurile harului lui Dumnezeu sunt diferite, ~i darurile diferite pot fi de ranguri diferite. La fel este ~i in ordinea naturala a lucrurilor: unul este mai priceput la pictura, altulla muzica, altulla sculptura, altulla altceva; dar, in fiecare dintre aceste dornenii, aptitudinile se descopera.fiind de nive1uri diferite. De pilda, cat! vedem talentati la pictura ] Dar unul doar se tine de treaba, altul este foarte bun, al treilea este desavar~it. $i tori acestia, neexcluzandu-i nici pc ultimii, nu sunt decit imitatori. Deasupra lor se afla cei originali. La fel este ~i in viata duhovniceasca, Rugaciunea, de pilda, este un dar, insa cei ce se roaga se afia pc trepte diferite ale rugaciunii. La fel se intampla ~i in problema credintei, si in nevointele faptelor bune, si in cele ascetice, si in toate. Trebuie sa presupunem eli aceasta depinde de ornul insusi. Caci Dumnezeu este generos

140

~i este gata sa-i daruiasca pe toti, fara deosebire, fiecare cat poate cuprinde sau cit poate sa-~i faci de mare puterea de cuprindere. Aici sunt insa tainele pronierii lui Dumnezeu pcntru toti ~i pentru fiecare in parte. Caci toate sunt de la Dumnezeu, si cele naturale, nu numai cele harice.

159. Tatdl Meu panti acum lucreaza, Ii Eu lucrez, a spus Domnul. Desigur, ~i Duhul Slant lucreaza, nedespartit de Ei. Ce lucreaza ! Conduc lumea spre menirea ei finala, care este ~tiuta numai de Dumnezeul Triipostasiat. Cum? Pe calea lucrarilor stabilite pcntru fiecare creatura, Creaturile sunt chemate la viata, pentru ca fiecare, in locul in care se afIa ~i la vremea ei sa-~i faca lucrarea particulara, Prin implinirea de catre fiecare creatura a lucrarii incredintate, lumea se mi~ci spre menirea ei. Este ca intr-o orchestra de instrumente de suflat. Creaturile rationale trebuie sa inteleaga acest lucru si sa lucreze, fiecare ce i se potriveste, in locul in care se afla.

160. Putem considera d telul final al miscarii lumii consta in induhovnicirea ei in creaturile rationale, prin ordinea rnorala, iar in celelalte creaturi, printr-o alta ordine.

Temei pentru a judeca asa ne da Sfantul Apostol Pavel cind spune ca, in veacul viitor, corpul nostru va fi nu doar nestricacios, ci oarecum sufletesc si chiar duhovnicesc. Cum nici atunci nu va fi despartit de intregul concert al Creatiunii, ci va fi in legatura reala cu toate lucrurile, trebuie asadar sa conchidem ca totul va fi asemenea lui, adica nu numai neputrezitor, ci si induhovnicit. Vedem aceasta induhovnicire savar~indu-se in fiintele rationale, in puterea iconomiei divine intrupate. Dar trebuie sa presupunem ca, in virtutea aceleiasi iconomii, ea se savar~e~te de asemeni in lumea materiala, dar in chip nevazut - trebuie sa presupunem aceasta in virtutea nemarginitei maretii a iconomiei divine intrupate. La star~itullumii insa, aceasta lucrare nevazuta va deveni vizibila si totul va fi induhovnicit. Oare nu aceasta inseamna: va ft cer nou fi ptimdnt nou ? inra~area lor de acum va lmbauani ~i va disparea,

161. Deoarece prima hotarare a lui Dumnezeu cu referire la om este ca el sa se afle In unire vie cu EI, iar aceasta unire se arata cand cineva rraicste cu mintea si cu inima In Dumnezeu, rezulta ca, imediat cum cineva nazuieste spre 0 asemenea

141

viata ~i cu cat se face mai rnulr parta~ al ei intr-o anumita masura, unul ca acesta, trebuie sa spunem, Imphnestc scopul vietii, pentru care a fost adus la existenta, Sa inteleaga aceasta cei ce se trudesc lntr-o viata de acest fel ~i sa nu se rusineze ci n-ar face cine stie ce lucruri exterioare deosebit de importante. Acest singur lucru le cuprinde pe toate celelalte.

162. Dumnezeul Triipostasiat conduce lumea spre menirea finala. Deoarece conditia obligatorie a sfar~itului existentei lumii este mantuirea oamenilor, inseamna ca.intreaga grija a lui Dumnezeu este atintita acum spre aceasta. Acestea sunt grijile Sale: sa-i lntoarca pe pacit~i, iar pe cei intorsi sa-i curate ~i sa-i lnduhovniceasca. Acesta este rostul intregii iconomii divine intrupate, aceasta este menirea ingerilor ~i a sfintilor, Toate puterile sunt indreptate spre aceasta, toate lucreaza necontenit in acest fel, dupaIndrumarea lui Dumnezeu. ~i, totusi, nu toti se mantuiesc, Intrucat Dumnezeu nu obliga pe nimeni. Care este procentul celor care voiesc? Fiecare poate judeca dupa procente: cap sunt desavar~iti din fiecare feL

VIATA LAUNTRICA

(din cupintele c4tre tunnele din 1Rmbw P VUulimir, rostite tntre an# 1859-1866)

I

Vrednicia cea bund trebuie sa fie menfinutii nu fiqar

pe dinafora, ci Ii in inimii. Acesta em lucrul eel mai important.

Anul trecut, din aceasta duminica incepusem sa va explic in ce consta calea ce duce la mantuire si, dupa cateva discutii, daca va mai amintiti, am ajuns lmpreuna la urmatoarea concluzie: afla si pastreaza in inima tot ce ne invatii Stlnta Biserica si, primind puteri dumnezeiesti prin Sfintele Taine si incilzindu-Ie prin toate celelalte ierurgii ~i mgacmni ale Bisericii, mergi neclintit pe calea poruncilor date noua de Domnul Iisus Hristos, sub indrumarea pastorilor legiuiti, ~i negresit vei ajunge in lmpdratia cerurilor si te vei mantui. Inadins v-am repetat atunci de citeva on aceasta regula, dupa cum 0 repet si arum, pentru ca sa v-a lntipariti in minte mai usor, Dar, cu toate acestea, nu-rni propusesem sa va spun ceva nou, ci voiam doar sa va bucur, Tacandu-va sa tntelegeti cii toate cele prin care ciutiim sa-I tim pe plac Domnului ~i sa ne izbavim sufletul reprezintii, intr-adevar, calea cea data noua de Dumnezeu, singura cale de mantuire, ~i, bucurandu-va astfel, sa aprind in voi rivna cea vie, ca sa mergeti tocmai pe aceasta cale, iar nu pe 0 alta - tara sovairi, Tara ramaneri in urrna ~i fara rataciri,

Ce ne mai riimane de facur ] Ne ramane sa mergem. Sa mergem deci pentru ca nu cumva sa ne ajunga ~i pe noi ocara Mantuitorului, cea fata de iudei, cand accstia nu voiau sa as-

143

-------- ---------

culte de indrurnarile lui Ioan Botezatorul: "Acela era faclia care artie p lumineazd - spunea Mantuitorul - ;i vai ati voit sa va veselifi 0 clipa in lumina lui" (In. 5, 35). Caci loan Botezatorul le arata calea vietii in Domnul Hristos, iar ci nu i-au urmat indrumarea, Ceca ce s-a intdmplat atunci se poate int:impla si azi, ~i in orice vreme. Putem sta in fata drumului mantuirii, tndolndu-ne daca, intr-adevar; acesta este singurul drum ~i daca nu cumva exista vreun altul mai comod sau mai lesnicios. Putem, de asemeni, sa credem in adevarul ~i in necesitatea acestui drum ~i rotusi, in acelasi timp, sa dormim nepasatori in fata lui, sau sa amanam hotararea de la 0 zi la alta. Putem sa stam ~i sa ne rninunarn de fiecare ciilator de pc drum, fara sa ne urnim, totusi, din loc sau sa facem c:itiva pasi ~i sa ne retragem, si iar sa facem c:itiva pasi ~i iar sa ne retragem. Ce pacat ar fi ca, in ziua horaratoare a sortii obstesti, cu toate cii sriusem foarte bine cum putem primi vesnica izbavire, sa ne trezim, totusi, Iipsiti de ea !

Nu cred ca cineva dintre noi sa apartina vreuneia dintre

,I aceste categorii. Sa va fereasca Dumnezeu r.. Dar iata in ce stare ne mai putem afla: sa credem ci mergem, dar, de fapt, sa I stam pc loc; sau sa ne rniscam rara sa inaintim, asemeni unui l catar care invarte 0 road de moara, La aceste situatii va rog sa

luati aminte.

Si aici pot exista mai multe cazuri. Vi-I voi infati~a pe eel , principal. Se int:impla cand cineva se opreste lasuprafata, tara I sa ia arninte la starea launtrici a inimii, pc cand intrarea in , lmparatie nu se face altminteri, decat in inima si prin inima.

Ea se asearnana cu inaltarea in vazduh a unui aerostat. Balonul este umplut cu un aer foarte usor, ~i se ridici singur spre cer. La fel se int:impla in lucrarea mantuirii, De va primi cineva in inima stihiile durnnezeiesti, se va iniilta spiritualla cer, in desavarsirile duhovnicesti, ,5i cu cat le primeste mai mult, cu atat se inaltii mai sus, rnergand pc calea cea dreapta spre imparatia cereasca. Asadar, totul sd in inima; iar altul, neavand nimic in inima si facand numai lucruri de suprafata, pc care Ie considera indispensabile pc drumul spreImparatie - pc care i se pare ci merge - de fapt, nu merge deloc.

144

Asadar, ravnind la rnantuire, trebuie sa ne indreptarn toata atentia spre starea inimii sau spre intiparirea 10 ea a starilor ~i a simtamintelor autentic crestine, calauzindu-ne cu sarg cu ajutorul tnrregii randuieli vazute, care intra obligatoriu in alcatuirea caii mantuitoare. Nu trebuie sa ne multumim, de pilda, cu simpla cunoastere a Simbolului de credinta ~i chiar a intregului catehism, ci trebuie sa primim in inima si sa iubim din tot sufletul fiecare adevar spus acolo; nu trebuie sa ne rnultumim cu simpla participare, de suprafata, la rugaciunile Bisericii, ci trebuie sa ne iniiltam la Dumnezeu ~i cu mintea in inima; nu trebuie sa ne oprim numai la faptele bune ale trupului, ci trebuie sa culrivarn sentimentele si starile nobile, ~i asa mai departe. Caci ceea ee nu exista in inima, aeeea nu exista deloe.

Dad nu exista credinta in inima, atunci nu exista credinra deloe, ehiar de s-ar decIara eineva ortodox. Daca nu exista suspinuri in inima, atunci nu exista deloc, ehiar de ar agita cineva aerul ori s-ar bate cu pumnii in piept. Dad frid de Dumnezeu nu este in inima, atunei nu este deloc, chiar de ar parea eineva plio de blagocestie. De nu este curatenie ~i lepadare de sine in inima, nici acestea nu exista deloc, chiar de ar fi eineva eurat cu trupul ~i nu ar avea nimic din bunatatile lumii. Daci omul nu este cu inima in biserica, atunci nu esre deloc in biserica, chiar de ar fi si cu trupul. Totul trebuie facut, asadar, cu inima. Cu inima sa iubim, eu inima sa ne smerim, cu inima sa ne apropiem de Dumnezeu, cu inima sa iertam, cu inima sa ne frangem, cu inima sa ne rugam, cu inima sa binecuvantarn ~i asa mai departe. Caci, asa cum este omul cu inima, asa il vede ~i Dumnezeu de la inaltimea tronului Sau ~i potrivit eu aceasta il primeste la El. Cain ~i Abel au adus jertfe impreuna, insa Dumnezeu a cautat spre Abel ;i spre darurile lui, iar spre Cain p spre darurile lui n-a cautat (Fac. 4, 4-5). Vamesul ~i fariseul se rugau lmpreuna in biserica, insa vamesul a fost primit, iar fariseul a fost dat la 0 parte. De unde aceste diferentieri ? Din starea inimii. De aceea, Dumnezeu ne cere, prin cuvintele inteleptului: "Da-mi,jiule, Mi« inim« ta" (Pild. 23, 26). lar proorocul David ne pune pc buze urrnatoa-

145

rea rugaciune: "Inimd curatti zideste intru mine, Dumnezeule, # dub drept innoiefte intru cele dinltiuntru ale mele" (Ps. 50, II}.

Care trebuie sa fie starea inimii proprie unui crestin care merge neratacit pe calea mantuirii ? Acest Lucru viol voi explica din cand in cand, cate putin, macar in punctele esentiale. Amin.

13 tWiembrie 1860, ... a 2S-a saptdmdrni dupa Cincizecime

II

CUm este cineva In inima sa,

«.fa it are Dumnezeu !i &lfa Se poarta cu el

in discutia precedenta am ajuns la concluzia ca lucrul eel mai important al vietiinoastre este starea inimii ~i ca, asa cum este cineva in inima sa, asa il arc ~i Durnnezeu, indiferent de orice deosebiri si intaietati vizibile. Vreau ~i astazi sa va opresc atentia asupra aceluiasi gand, ca sa va invat sa va pretuiti cum se cuvine miscarile launtricc ~i sa va pregaresc sa va vegheati inima cu mai multa atentie, sa vegheati La tot ce intra si ce iese din ea.

Pe~tru aceasta, nu voi trece La consideratii prca largi. Va voi prezenta doar cateva cazuri ~i catcva exemple din cuvantul lui Dumcezeu si din vietile sfintilor, pentru tntarirea acestui adevar,

De pilda, in Evanghelia de astazi este prezentat un bogat, indestulat ca de obicei, care i~i pusese in gaud sa-~i refaca jitnitele, penrru a cuprinde tot belsugul recoltei. Nu-i nimic rau in aceasta. Nici Dumnezeu nu-I mustra pentru aceasta. Dar, in timp ce se gandise asa, iata ce gand li iesi din inirna: "De acum n-am decat sa mananc, sa beau ~i sa rna veselesc; n-am de ce sa-mi mai fae grili ~i pentru ee s~ rna tern". Nu pare yorba mare. Dar ce inseamna, de fapt ? Inseamna eli se intorsese cu inima de La Dumnezeu si eli se alipise in intregime de bogatie, punandu-~i nadejdea numai in ea si asteptand ca aceasta sa-i fie paznic de nadejde si sa-L apere intotdeauna - tiicaridu-o, astfel, dumnezeul sau, Nimeni din afara nu vazu in

146

el acest gaud. Dar il vazu Dumnezeu din Cerul Siu eel SIant si, in aceeasi clipa, ii dadu raspunsul cuvenit: "in aceastd noapte POT cere de la tine sujletul tau" (Le. 12, 20). ~i se culca bogatul, lara sa prevada vreo primejdie, iar dimineata a fost gasit mort. lata judecata lui Dumnezeu, nu dupa cele din afara, ci dupa inima ! Fratilor ! Cate cazuri de moarte n:iprasnica nu se cunosc ! ? Dar cine stie de nu sunt acestea raspunsui dreptatii divine fata de 0 stare a inimii neplacuta lui Dumnezeu, care-I face pe om nevrednic de a trai intr-o lurne condusa de Dumnezeu - stare pe care poate di cei ce murisera credeau c:i Dumnezeu nu 0 cunoaste, cum n-o cunostea nimeni dintre oameni !

Va mai prezint un caz de judecat:i a lui Dumnezeu.

~titi c:l poporul israelit fusese alesul lui Dumnezeu. Cata milostivire nu i-a aratat ~i de cate ori nu I-a izbavit Dumnezeu in chip minunat ! ... Israel, A din partea sa, Ii slujea lui Dumnezeu dupa Legea dat:i de Insusi Dornnul si se lauda fata de toate popoarele cu numele Domnului Savaot, Caruia Ii slujea. Sa intram acum, cu mintea, in tempullor si sa vedem ce se intampla acolo ... Se aduc jertfe de berbeci si de vitei, se timaiaza, se clnta psalmi; aceasta, de luna noua, in fiecare sambata si de sarbatori. Totul dupa Legea lui Dumnezeu. Privind la acesrea, am spune: "eA: popor evlavios ! Cu cata placere priveste Dumnezeu la aceste fapte de credinta si de devotament I". Dar iat:i ca apare proorocul Isaia; ascultati cum vorbeste despre ei, in numeJe lui Dumnezeu: "Sodomitilor ~i gornoritilor ! ... Neam vicIean ... limba p:lcatoasa ! ... Ce-Mi sunt Mie jertfele voastre, timaierile voastre - sunt uraciune pentru Mine ... Sufletul Meu uraste sarbatorile voastre ... ~i nu mai veniti aici sa va aratati in fata ochilor Mei ... " Auzind acestea, va intrebati cu mirare: "De ce, Doamne, aceasta manic ?". lata raspunsul: pentru ca inima le era plina de prefacatorie, viclenie~ hoti~, cruzime fa\a de vaduve si orfani, nedreptate, senzualitate ~1 desfranare. lata ce era in inimile lor! ... Dar, vazuti din afara, pareau, cu totii, vrednici.

~i mai izbitor este prezcntat acelasi lucru de proorocul Iezechiel. ,,~edeam in casa mea - povesreste - si m-a Luat Duhul si O1-a dus, in vedenii dumnezeiesti, la lerusalim, la intrarea

147

portii in templu ... Aici am vazut 0 spartura in perete. Atunci aparu un barbat, care imi spuse: «Sapa !» si am sapat. A~ela imi spuse iar: «Intra ~i vezi nelegiuirile pe care Ie fac cei de aici !». Am intrat si am vazut: pe pereti erau zugravite tot felul de chipuri de caratoare si de vite si desertaciuni dezgustatoare, iar barbatii israeliteni Ie cimaiau, fiecare tinand 0 cidelnita in mana*" (Iez. 8). Ce sa fie? A fost aievea ? Nu. Vedenia arata ce gandea fiecare in culcusul sau de taina, spunand:

"Nu ne vede Dumnezeu". Animalele intruchipau patimile care le umpleau inirnile, iar tamaierea, supunerea fata de p.atim~. ~a era inima israelitenilor ! ... Dar cinc-o vedea ? ... Nimeni, din afara ... 0 vedea Dumnezeu care, prin proorocul, Si-a rostit judecata asupra lor, dupa inima lor. Pentru ci - spune - s-au dedat la necuratenii, zicand: "Nu ne vede Dumnezeu". »Dar iata ci Eu sunt ... si ochiul Meu nu-i va cru!a ,; Eu nu Md voi indura" (Iez. 9, 9-10). $i asa a fost. Dar, judecati dupa purtarile din afara, puteau parea oameni cinstiti.

Amintiti-va de viata lui Andrei eel nebun intru Hristos, cum i se aratase stare a launtrica a unui om. Toti il cinsteau pentru harnicie, politete si infranare. Dar Sfantul Andrei, apropiindu-se de el, vazu sarpcle iubirii de arginti care i se incolacise in jurul gatuiui. Una era pe dinafara, iar alta, pe dinauntru,

Alta data, venea cineva - un barbat sau 0 femeie, nu mai tin minte. intati~area nu arata nimic rau, dar ochii duhovnicesti ai Sf'antului Andrei se deschisera si el vazu un Inger care se tinea de nas. intrebandu-I ce inseamna aceasta, ingerul ii raspunse: ,,E de la mirosul nesuferit al patimii desfraului, de care este scapanita aceasta persoana". Iar din afara nu se vedea nirnic de felul acesta.

in viata lui Eftimie eel Mare se poveste~te d era in tara lui un batran irnbunatatit, cinstit de toata lumea si de ale carui sfaturi ~i povete multi se folosisera, Top il considerau sIant ~i om allui Dumnezeu. Dar cand ajunse pe patul rnortii, veni la el alt starer si vazu cum dracii ii lnconjurasera triumfatori patul, asteptand sa-~i dea sufletul ... Vedeti, ce credea lumea ~i cum era de fapt !

• Texrul biblic estc rcpovcstir de autor.

148

Se mai povestea d in pustia Egiptuiui era un avva care, atunci cand cineva ii trimitea un cadou, vedea irnediat cu duhul ce avea pe suflet trimitatorul ~i le spunea mereu ucenicilor: »Aici sunt sange sau lacrimi, aceasta miroase a iubire de arginti, astalalta a necuratenie trupeasca sau a mandrie si slava desarra".

Au mai existat ~i multe alte cazuri care sa arate d toata puterea sta in starea inirnii ~i ca asa cum este omul cu inima, asa il vad Dumnezeu, ingerii ~i toti sfintii, Dar sunt de ajuns aceste exemple, ca sa va convingeti singuri ci asa este. Sa trecem acum la noi tnsine !

Dad i s-ar deschide cuiva ochii mintii ~i s-ar uita cu atentie la noi, cei adunati astiizi aici, ce ar descoperi? Da-ne, Doamne, sa fun cu totii, dupa puterile noastre, lara cusur ~i in fata Ta, asa cum ne cinstim unii pe altii ~i cum vrem sa fim respectati in relatiile noastre cu lumea. Dar, fratilor, ce rost au aici vorbele de lingusire ? Nu va amagiti cu increderea in voi in~iva, intrati mai bine inlaunrrul vostru si cercetati-va gandurile ~i aspiratiile cele mai fine ale inirnii - fiecare, in inima sa - ~i dupa aceasta judecati-va ~i stabiliti, tara nici 0 partinire, cine sunteti, stiind d in acest fel, iar nu altminteri, sunteti descoperiti in fata lui Dumnezeu ~i a intregii lumi duhovnicesti, Apoi, pe cele rele. indreprati-le, iar pe cele bune inmultiti-le. Cineva dintre sfintii parinti inchipuia inima omului ca pe un vas plin de serpi ~i de fel de fel de taratoare care, de fiecare data c;1nd pune omul ceva la cale, ies afara din el si, daca lucrul este rau, se hranesc cu el, iar de este bun, incearca sa-l pangareasd cu veninul lor. Dad omul este atent la eI insusi, atunci, neingaduindu-si fapre rele ~i nedand, astfel, hrana serpilor, ii slabeste si, zadarnicindu-le incercarilc de a-i pangari faptele bune, ii loveste in cap. Continuand neobosit aceasta truda, in acelasi fel ~i in acelasi duh, in sfar~it omoara serpii si le arunca lesurile afara, Serpii sunt patimile ~i inclinarile rele, Moartea lor este curatarea inirnii de patimi. Haideti sa ravnim la aceasta ! Sa incetam sa mai facem pacare, iar faptele bune sa le facem astfel Incat sa nu se amestece in de nici un fel de simtaminte ~i atitudini pagubiroare. lar de se va strecura totusi ceva, sa ne curatam prin pocainta. Procedand

149

I",

,I

asa, ne vorn arata curati nu numai in fata oamenilor, ci ~i in fata lui Dumnezeu, Atotvazatcrul..; Da-ne, Doamne, asa l Amin.

20 niMm/wie 1869, In sdptdmdna a 26-a dYpd Cincizecime

ill

Intrarea tnauntru ji cercetarea celor de acolo

Nu 0 singura data v-am propus atentiei acel simplu adevar, precum cii in crestinism esenta lucrurilor stii in starea inimii, in dispozitiile launtrice sau in lucrarea noastra launtrica ~i cred cii ~i dumneavoastra ap fost si sunteti de acord cu aceasta. Dar pana acum nu am incercat sa parrundem inauntru impreuna, sa supunem cercetarii tot ce se afla acolo, pentru ca, astfel, fiecare sa se deprinda sa deosebeasca in el insusi binele de rau si sa procedeze cu sine in modul corespunzator, Sa facem aceasta acum.

Amortiti-va simturile exterioare, indreptari-va ochiul atentiei spre interior ~i priviti ce este acolo.

La inceput nu yeti vedea nimic - nu pentru ca n-ar fi nimic, ci pentru ca sunt prea multe si reate sunt Ingramadite una intr-alta si umbla de colo, colo intr-o agitatie dezordonata. Yeti sirnti ceea ce simtiri dnd parrunderi intr-o ceata deasa, Asa cum ceata des parte de noi, ca un perete, toate obiectele [nconjuratoare, ascunzsndu-le in ea, la fel este eel ce se uita in el insusi pentru prima data si vede ci tot interiorul sau este acoperit ca de 0 paturii tnrunecoasa. Puteti acum sa va incredintati de acest lucru.

Dar nu incetati efortul adancirii in sine. Rabdati putin aceasta truda si curand veti distinge putin cate putin ceea ce se produce lnlauntrul vostru, la fel cum eel ce intra de afari intr-o camera slab luminata, dupa ce asteapta 0 vreme, incepe sa distinga, unul cate unul, obiectele din ea.

Intetiti-va acum atentia si priviti: iata un obiect care v-a atras, dar s-a indepartat; locul sau este luat de un altul; acesta este imediat inlocuit de un al treilea care, abia cum s-a ararat,

150

este impins la 0 parte de un al patrulea, care, la randul lui, estc gonit de un al cincilea ~i asa mai deparre. Fiecare gand este repede inlocuit de un altul, atdt de repede, fncat aproape niciodata nu putem sa spunem elar tot ce a trecut prin capul nostru. Aceastii agitatie a gandurilor nu ne da pace nu doar in rasrimpurile dintre diferite ocupatii, de pilda cand mergem dintr-un loc lntr-altul, ci ~i in timpul ocupatiilor, oricat de importante ar fi ele: ~i in timpul rugiiciunii, aici, in biserica, sau acasa, ~i in timpullecturii sau chiar in timpul adancirii in meditatie, si in altele. De obicei numim aceasta gandire jefoirea min';i sau distragerea Ii absenta aten,;ei in cordate * , atat de necesara in lucrarea autoindrumarii. Notati-va, asadar, cii aceasta este prima trasatura a omului nostru Zauntric. Ea se aseamana cu varrejul fulgilor de ziipada pe timp de furtuna sau cu norii de insecte din aer, zburand in serile de vard. Starea sfintilor, opusa acesteia, este atentia mintii, cand nimic nu intra ~i nu iese din cap samavolnic, ci totul este supus libertatii si constiintei; in aceasta stare se afla, de obicei numai Dumnezeu ~i persoane1e care II contempla. Intre aceste situatii opuse se gasesc sufletele aflate in stadii diferite, care asuda in lupta cu gandurile, straduindu-se sa le domoleasca.

. Priviti cu si mai multa atentie si, sub aceasta agitatie de miscari ale mintii ~i ale vointei, yeti distinge inlaunrrul vostru o neincetata grija de chivernisire a traiului, care ne roade sufletul necontenit, ca un viermc, si care il poarta pe nevoitor de la 0 lucrare la alta, impiogandu-l mereu inainte, din pricina nemultumirii cu tot ce are; tot ea, atunci cand nevoitorul produce un lucru, ii inchipuie mereu sute de alte lucruri, in aparenta foarte importante. Din primul moment dupa trezire, sufletul este asaltat de griji, care nu ne Iasa nici sa sedem locului, nici sa stam de yorba cu cineva cum se cuvine, nici macar sa mancarn in liniste, pana cand nu ne doboara osteniti la odihna, in noaptea adanci - odihna, la randul ei, tulburata de vise pline de griji. Aceastii boala se num~tegrija de multe, ea manancii sufletul, ca rugina fierul. Notati-o ca pe a doua trasatura a omului nostru ltiuntric. Trasarura sfinrilor, opusa aces-

• Sublinicrilc noastrc.

151

teia este neintristarea, care nu insearnna nepasare, ci Truda smerita si dreapta in predarea de sine si a Intregii vieti In grija atoateproniatoare a lui Dumnezeu. Intre ele se afla lupta autopronierii (grijii de multe) cu smerita predare de sine in grija Proniei lui Dumnezeu, insotita de Truda personals, dupa propriile puteri.

Priviti si mai in adancirne si yeti vedea un prizonier legat de maini si de picioare, impins de colo colo tara voia lui, prada autoamagirii, Inchipuindu-si insa ca se bucura de toata libertatea. Lanturile prizonierului sunt atractiile fata de diferite persoane ~i lucruri din jurul sau, de care ne este greu sa ne desprindem de bunavoie ~i ne doare despartirea, cand ni le iau altii, La fel cum un peste prins in undita mai inoata incl, dar in nici un caz nu mai departe de cat Ii permite ata, sau la fel cum 0 pasare inchisa In colivie zboara ~i umbla, dar In nici un caz dincolode peretii coliviei - tot asa, pasiunile Ii lasa sufletului 0 anumita libertate de actiune dupa voia lui, cata vremc nu se atinge de obiectul pasiunii. Dar, cand vine yorba de acesta, sufletul I~i iese cu totul din frau. Cu cit avem mai multe pasiuni, cu atat mai ingust ne este spatiul de libertate. Dar se intampla ca unii sa fie cu totul legati, incat sa nu fie in stare sa faca nici 0 miscare intr-o directie lara sa-~i pricinuiasca durere dintr-alta. La fel ca aceJa care, mergand prin padure, s-a incalcit cu mainile ~i cu picioarele si cu hainele intr-o iarba lipicioasa: oricum si-ar rnisca vreun umar, se simte legat, intocmai se simte eel ce se lasa atras de multe lucruri create. Notati aceasta ca pe a treia trtistitura a stan; noastr« ltiuntrice: tmpdtimirea. 'Irasatura sfintilor opusa acesteia este desprinderea de roate, libertatea inimii, independenta launtrica, Intre aces tea dow se afia stradania de eliberare a inimii de pasiuni.

Iefuirea mintii, grija de multe, impatimirea - ~i Inca nu este asta intreaga noastra parte. Cu toate ca s~luiesc inauntru, totusi Inca mai plutesc, pard, la suprafata inimii. Sa ne atintim atentia si mai adanc In inima ~i sa ascultam cu atentie ce se aude acolo. Va voi pregati pentru a intelege mai bine, aratandu-va 0 comparatie, Un drumet, mergand pe munte, vede 0 pestcra a carei intrare este acoperita cu buruieni, iar inauntru este intuneric. Lipindu-si urechea, aude acolo suier

152

de serpi, ragete de fiare ~i salbaticiuni scrasnindu-si dintii: acesta este modelul inirnii noastre. Vi s-a Intamplat vreodara sa-i urmariti miscarile ? incercati sa faceti acest lucru macar pe?tt:u un rastimp nu prea lung ~i vedeti ce puteti deslusi. Ati pnrrut 0 veste neplacuta, v-ati suparat; ati suferit un esec, v-ati lntristat; v-ati lntalnir cu un dusrnan, vi s-a aprins dorinta d~ ~bun~e; ati vazur pe un egal in. rang ridicindu-se pc 0 po~l?~ superioara: inc~peti sa-l pizmuiti. vs g:lnditi apoi la caliratile pe care le aven - va imbolnaviti de mandrie si de dispre~ fata de al~i. Apoi, in~ma este lovita, una dupa alta, de d.o~nta d~ a pla~ea. oamerul~r, de slava desarta, pofte, volupran, lenevire, ura ~l altele . .$1 toate aces tea se petrec, uneori, de-a lungul a cateva clipc. Toatc aces tea ies din inima ~i tot In inima se intorc. Unul dintre ascetii arenti la sine lnsusi vedea cu ~re.ptate inima omului plina de serpi veninosi: acestea sunt patimile. Cand se aprinde vreuna dintre patimi, este ca si cum un ~arpe ar iesi din inirnd si, aruncandu-se asupra ei, ar m~c~-o cu coltii sai. Ne doare ~i cand iese sarpele, ~i cand ne musca ... Muscandu-ne, se hraneste cu sange din inima noastra ~i se Ingrasa; ingr~:lndu-se, se face si mai veninos si mai cau si tiranizeaza si mai crunt inima in care traieste, ~'a 'se Inrampla nu numai cu 0 singura patima, ci cu toate caci ele nu locuiesc niciodata separat, ci mercu Impreuna, ac~perindu-se una pe alta, dar lara sa se omoare. ~a este inima omului care !u~reaza p~catul':1i, oricine ar fi acesta. Opusa acesteia este l~a sfintilor: eliberata de patirni sau infrumusetara cu nepanrrurea, Intre acestea dow se afia. ce~ ce se lupta cu patimile ~i :u poft~le, sub semnul Domnului - Incepatorul nevoinrei - ~i inarman cu armele Lui.

De ajuns ! Nu rna desfasor mai departe. Ei, s-a subtiat ceata, care ne a.~opera interiorul ? .. Si, daca s-a subtiat, va este spre bucurii sau spre intristare ? Sa se intristeze cei impra~ti~ti, c_u mult~ griji, cei atasati de voluprari si sf3.~iati de panmi ! Dimpotriva, sa se fericeasca sufletele atente la ele Inscle, care !~i a~ odihna In Domnul, desprinse de toate si care si-au curatat rrurna de patimi ! Binecuvanrare sunt si trudele ac~l~ra care, las~d paguba primilor, se straduiesc sa ajunga la fericirea celorlalti ! Unde va va aseza, pc fiecare, propria con-

15~

~I~"

~tiinta ? Mi-as dori sa apartincti eu totii eategoriei fericitilor, care se mangaie de desavarsirea intru Domnul. Dar dad nu aeeasta va este 1nsa partea, fiti rnacar in eategoria eelor ee se trudese si lupta pcntru a primi aceasta eea mai inalta cinstirc. Dar nimeni sa nu ramana in categoria celor indiferenti, a celor loviti de nesimtire si de orbire, care se lasa sta~iati de patimi In mijlocul nepasarii, al risipirii gandurilor, al grijilor si a tot felul de pasiuni. Amin,

11 decembrie 1860, In a 29-a ~ttimdna dupti Cincizecime

IV

Semnul haricei invieri launtrice intru Domnul

»Dar Dumnezeu, bogat ftind in mila, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit, pe no; cei ce cram morti prin gre~alele noastre, ne-a facut vii tmpreund cu Hristos - prin har sunte# mdntu#i !CC (Ef. 2,4-5) - asa ne invata astazi Sf'antul Apostol Pavel. Pe noi, cei ce cram morti prin greselile noastre, Dumnezeu ne-a inviat prin Hristos. Aici se aila toad. esenta crestinismului ! Pentru aceasta a venit Domnul pe pamant, spre aceasta este atintita intreaga chivernisire a m:intuirii noastre in sfanta Biserica ! Am cazut si am murit. Ne ridicam prin Hristos ~i incepem sa traim 0 viata now.

Dar, fratilor, aceasta moarte ~i aceasta inviere din morti nu sum lucruri vizibile, palpabile, ci sunt ceva care se petrece in chip nevazut, inauntru, in inima omului. Apostolul Pavel spune despre pagani: ,1"4# morti" (Ef. 2, 1), si apoi adauga: ,~i noi - adica iudeii - cram morti, cand eram asemenea voua" (Ef. 2, 5 ~i mai departe). ~adar, ~i pag:inii, ~i iudeii cei asemenea lor - dupa cuvantul Apostolului - erau morti p:ina la primirea M:intuitorului Hristos. Totodata, ei mergeau, vorbeau, munceau, faceau negot, se judecau ~i altele; faceau tot ce Ie este propriu oamenilor vii sa fad. Apoi, c:illd acestia ~i altii au inceput sa creada in Domnul, ne spune Apostolul ca au inviat in Hristos, eu toate ca, din afara, continuau sa duca aceeasi viata omeneasca, la fel ca mai inainte, Asadar, au invi-

154

at in inima lor, in consriinta lor in fata lui Durnnezeu si pentru Dumnezeu, asa cum, mai inainre, fusesera morti pentru Dumnezeu in inimile lor.

Opnti-va, fratilor, atentia la acest caracter invizibil al invierii n?~s~ ~~ ~istos ! ~a e_st~ nevazuta, asadar nu putem stabili rurruc vizibil drept indiciu ~i dovada a faptului ca ea exista in noi, ca s-a infaptuit ~i d lucreaza, Semnele trebuie sa fie la~trice, nevazute, ca .~i intreaga lucrare. Nu putem sa folosirn drept dovada, de pilda, faptul d ne-am nascut ~i traim printre crestini, ca facem parte din Biserica crestin-ortodoxa, d nu ne sunt straine datinile crestine ~i altele de acest fel, pentru ca, cu toate acestea, putem fi morti pe dinauntru; iar dad suntem rnorti, inseamna d nu suntem partasi cu Domnul Iisus Hristos, Cel ce ne-a inviat; iar dad nu-I suntern partasi Lui, inseamna di nu avem m:intuire si sun tern

printre cei in pierzanie. '

Va pun in vedere aceste lueruri, ca sa va indemn sa patrundeti inlauntrul vostru ~i sa cercetati cu mai rnulta atenrie trasaturile invierii launrrice intru Hristos, ca apoi sa puteti raspunde cu hotarare dad ea lucreaza in voi sau suntem vii doar in aparenta, iar in realitate suntem morti. $i, at1:ind cum ~st~, ori sa ne bu~, ori sa ~e aprindem de r:ivna pentru a mlatura cele netrebnice, ca sa instauram ceea ce trebuie sa se afle intotdeauna in cei renascuti in Iisus Hristos.

Sa-l intrebam pe Apostol de ce paganii si iudeii cei asemenea lor fusesera rnorti pana la primirea M:intuitorului Hristos. Iat~ ~e ne.riisp~de Apostolul: pentru ca faceau "poftele trupuluJp ale nmturilor« (Ef. 2, 3). Dar ce s-a int:implat cu ei, dupa ce au renascut in Hristos ? S-a int:implat ca, in pofida poftelor trupului ~i ale simturilor, s-au ararat ziditi in Iisus Hristos, pentru lucrarea faptelor bune. In acest fel, irnpotrivirea fati de poftele trupului ~i ale simturilor si nazuinta in Iisus Hristos, spre lucrarea binelui, care Ie este opus - acesta este semnul direct al renasterii in Hristos. Dupa cum vedeti, este foarte simplu. Haideri sa clarificam diferitele sale aspecte.

Voia trupului ~i a sirnturilor trebuie sa ne fie clara. Intr-alt loc, Apostolul 0 numesre simplu: trup, sau trup cu patirni si pofte, sau pacatul eel ce traieste in noi, iar directia opusa aces-

155

teia 0 numeste duh; iar. legca principala a crestinului 0 exprima astfe!: JJ'n Duhul !~ umblaf~ ti sa nu .mpli,!iripft.a trupului" (Gal. 5, 16). Caci umblati m Duhul, daca tram m Duhul (Gal. 5, 25); iar daca traiti in Duhul, se poate vedea, dad nu tmpliniti poftele trupului. Dintru tnceput, noi nu am avut aceasta pofta, acest pacat s:il~luit in noi, aceste patimi: eram duhovnicesti. Pecetea omenirii era in duh, iar duhul- 0 putere rraind in Dumnezeu, adapandu-se cu viat~ din Dumnezeu ~i atintindu-le pe toate spre Durnnezeu - ~l pe cele ale omului, ~i pe cele din afara lui, acat pe cele l:iuntrice, cat si pe cele din afara. Apoi, din zavistia sarpelui, acest duh a fost impiedicat de pe calea nazuintelor sale si, ascultand viclesugul, a primit samanta sarpelui in fiinta sa si s~a in~~ in .s~~ ~~ ~i-a propus sa traiasd dup~ Iege~ sa;, a~c~, efl~viile vietn ~IVt~e se curmara, duhul se snnse ~l se implini cuvantul: "in ZS1fR In care pei mdnca din el, vei muri negrejit" (Fapt. 2, 17). Intre timp, samanta sarpelui, chuta in huma fiintei noastre, nu ~ camas singura, ci s-a tot inmultit, si toti plozii ei erau plozn mortii sau noile efluvii ale puterilor ucigatoare, care se raspandira atat de mult, inc~t intre~ga lume - .. du~a ~uvantul Apostolului loan - devem un taram al mOf\l~. Samant.a ~.arpelui din noi este individualismul; odrasl~l~ er sunt pa~e: mai intai, mandria, dragostea de agomsire, senzualitatea; apoi, mama, pofta, ura, invidia, slava desarta; in sfarsit, mul?~ mea tara numar de miscari si naravuri patimase, mai subtiri sau mai grosolane, pe care nici nu rnerita sa le pomenim. Aceasta este 0 atmosfera de moarte ~i ucigatoare, si toate pe care Ie imbr:iti~eaza se afla in moarte. Caci, 0 data patimile instaurandu-se in acest fel, Durnnezeu este uitat, nazuintele duhovnicesti se sting si omul nu mai este om.

Acum, sa intre fiecare tnlauntrul sau ~i sa se cerceteze, sa vada care este puterea lucratoare in el ~i care il impinge inainte, unde-i arcul principal care-i conduce pornirile, sim~r~e si faprele. Si daca te vei afla lucrand in favoarea trupulw .~l a simturilor, in scopuri de inavutire ~i egoiste, ori din dorinta de a te in:ilta in rang ~i a iesi in evidenta - in general, numai in favoarea ta si a dorintelor tale, fara sa-ti refuzi nimic si supunandu-te tara cartire oricarei patimi, imediat ce apare -, atunci

156

este lirnpede ca esti rob mortii ~i pacatului, sau - dupa cuvantul Apostolului - esti mort prin pacate, intrucat implinesti voia carnii ~i a simturilor,

{Sa implinesti voia carnii si a sirnturilor inseamna sa fa, ci ce-ti trece prin cap sau sa alergi dupa ceea ce poftesti. Cand te apuca mania, sa te infurii; cand te apuca pofta rrupeasca, s·o I Implinesti imediat; de se iveste ocazia vreunui c~tig necinstit, I sa profiti imediat; de poftesti sa te lnalti in rang, sa fii gata sa l 0 faci prin orice mijloace - cu alte cuvinte, sa faci imediat tot \ ce-ti trece prin cap. Cel ce este asa se aseamana foarte tare cu . un animal de povara. La fel cum unui asin i se pun desagii in

spate ~i este dus oriunde, fiind pe deasupra ~i batut, tot asa vrajmasul a pus in spatele omului greutatea patirnilor, l-a legat cu ele, il conduce cu ajutorullor ~i il duce unde vrea el, tiranizandu-l si batandu-~i joe de el. Pe buna dreptate, padtosului care se caieste, amintindu-si de starea lui dinainte, proorocul David ii pune in gura urmatoarele cuvinte: "spatele mi-au twit piicatojii" (Ps. 128, 3). -Si Apostolul spune d necredinciosii sunt dusi ca ~i cum ar fi manari la idolii cei mu!i (1 Cor. 12,2), adica sunt ademeniti, ca ~i legati, pe calea patimilor ~i a poftelor. Ce fel de viata este aceasta ? Ce este aici omenesc ? Tot ce este omenesc s-a stins ~i lucreaza numai individualismul, patima, satanismul, plodul rnortii, iar nu al vietii,

Ce-i de facut acum ? Omul va rarnane in corltinuare pe acest taclm ucigator, pana cand nu se va intoarce la Domnul ~i pana cand harul, pogorat pentru intoarcerea lui, nu-l va slobozi din legarurile mortii, Omul se sufoca si se chinuieste in aceasta lucrare. Chiar de pare vreunul multumit din pricina ca-si satisface poftele, inlauntrul lui nu se afla bucurie ~i veselie. ~a cum rugina mananca fierul sau cum viermeIe roade copacul, la feI inlauntrul omului, acul veninos al mortii ii roade moral fiinta vie, ~i eI se chinuieste in aceasta stingere treptata, Dar, dad va da Durnnezeu, omul i~i va veni in fire si, uitandu-se de jur imprejurul sau, va simti oprimarea starii in care se afla si va spune: "De ce lucrez acestor patimi marsave ] Le fac toate hatarurile, dar liniste nu am, numai n rndnii pe Dumnezeu si-mi pregatesc osanda vesnica, Nu mai vreau sa Ie slujesc, de acum inainte, arunc la 0 parte toate pof-

157

I

tele si incep sa lucrez lui Dumnezeu, Mantuitorului meu, Celui care a venit in lume pentru noi ~i care-i cheama la EI pe r toti pacatosii". Cand va spune asa pacatosul in inima sa ~i I cand se va intoarce cu adevarat la Dumnezeu, marturisindu-se ~ cu frangerea inimii, atunci, prin Sfintele Taine, va prirni har si , putere de a rezista in hotararea sa ~i de a respinge patimile cu

C care se obisnuise, indiferent de puterea cu care ar niivili asu-

pra lui. Prin acest gest al hotaririi de a lucra lui Dumnezeu ~i prin aceasta pogorare a harului in Sfintele Taine se sadeste samanta vietii in Iisus Hristos, singura viata adevarata care se descopera ~i se faureste prin Impotrivirea fata de patimi ~i prin respingerea lor. Harul pogorat da viata noua duhului care, prirnindu-si drepturile, incepe sa Ie atinteasca pe toate spre Dumnezeu si, incllnind in cale piedicile patimilor, le de-

~~qte, Ie alunga ~i le dezradacineaza, Din aceasta clipa incepe 0 lupta pe viata ~i pe moarte ~i cu cat cineva se impotri. q~e mai apr~g p~u.milor si Ie .~e~a~acine:za, cu atat s~aI;>.a j mal repede din taramul mortu ~l paseste in acela al vietn. l Cand, prin harul lui Dumnezeu, Ie va stinge de tot, astfel

incat miscarea lor va inceta in el sau va fi ca si straina, atunci, in biruinta duhului sau, el va putea exc1ama: "lata ca moartea a fost biruita de viata, caci nu mai lucrez pacatului ~i patimilor si nu mai hranesc stihiile rnortii intru paguba mea".

/ Asa, fratilor, dad vreti ca viata noua in Iisus Hristos sa se

l arate lucratoare in voi, rarnaneti in lupta cu patimile si cu

t poftele. De fiecare data cand Ie simtiti navalirea, impotriviti-va si alungati-le, Dad, de pilda, cineva a facur sau a spus ceva suparator si vine mania care va indeamna la razbunarc, nu-i ascultati indemnurile, alungati mama ~i transformati-o in smerenie. Daca se iveste vreo oeazie de petrecere, dad se ridid voluptatea ~i i~i cere drepturile, oprimati-o, respingeti-o

~i restabiliti-va trezvia si curatia. De se iveste 0 ocazie de ca~rig necinsrit, de primire a unor onoruri deosebite sau de inaltare in rang prin mijloace necinstite, sau dad se arata parerea de sine ori rnandria, indemnandu-va la fapte lipsite de lauda, biruiti-va pornirea si impotriviti-va, asa cum va cere dreptatea si constiinta. Faceti asa intru toate, cu orice oeazie, indiferent ce patima v-ar veni: nu-i ascultati chemarile, lucrati impotriva

158

ei, respingeti-o; astfel, nu veti lucra mortii ci veti trai in

Domnul Iisus Hristos. . ,

• Va voi da cateva exemple pentru aceasta situatie, ca sa va starnesc ravna de a va impotrivi patimilor. Se povesteste despre un tanar care slujea patimilor, in car~ie cu altii, Dar se incimpla ca harullui Dumnezeu sa lucreze in inim~ lui. HI s-a cair si a hotarat sa nu se mai dedea la netrebniciile de dinainte ', Dar cand it lntalnira carnarazii sai, care ramasesera in connnuare robi patimilor, acestia Ii propusera: "Hai sa mergem in. ':'ltare loe, sa facem curare si cutare". ,,Mergep ~i faceti ce doriti, eu nu mai sunt acelasi" - le raspunse el. Asa sa-i spunem. fiecarei pat.~i. c~e ~ai inainte ne fusese prietena:

"Nu mat sunt acelasi , ~l sa ne mtorcem de la ademenirile ei.

r· S_Iantul Avva loan Colov zugraveste si mai viu starea sufletului .car~ fuge de patimi. lntr-W1 oras - povesteste el - era 0

t. feI_Ilele.ple:dUtii care a~ea_~ulti I?rieteni. Este sufletul cu patii ~111e. lI_Il~ara~1 _~~elel t~n v.em. la ea .~i ii spuse: "FagaduIl~te-1111 ca vel trai In curateruc ~l te VOl lua de nevasta". Este

1 Domnul, care cheama suflerul. Ea ragadui si el 0 lua si 0 !. ad~e _I~ ~sa I~ .. Esu: s~fletul care s-a cait, ~ ragaduit sa' nu

mat I?a~atmasca ~l a pnrrut harul drept ajutor. lnsa, prietenii ei s~ p~ctIsea~ rru:a e~ si, stiind ca se afla in casa srapanului, i~i zisera: "Hatdetl, sa mergem sa-i dam un semn. Ea va auzi si n~ va iesi _in Int~pina~e". Sunt patimile care revin si incep din nou sa ~~em~I_1~asca suflenil, Dar fosta pacatoasa, auzindu-l~ ~e~arile, ~11I_1fundi urechile, fugi in carnarile dinauntru ~l ~cme t~ate ~~. ~~e sufletul care, dupa ce s-a pocait, nu mat .asculta ~e pa~UIll .~l ~ge de ele, ca de amigirea vrajmasului, Asa sa fugim ~l noi de ademenirile patimase de

fiecare data cand le simtim navalirca. '

sa mai arnintim 0 istorisire a Sflntului Macarie eel Mare.

Ac~ta vazu oc:tata pe vrajmas, purtand tot felul de vase ~i il intreb~: ."Ce faci cu de ?". Acela ii raspunse: "Sunt arme1e ade~em~llor mele, Le ofer tuturor, si eel ce le primeste incepe imediat sa fad ce vreau eu". ,,~i incotro te duci cu ele ?". "intr-acolo."* "Dar ce, esti primit acolo ?" ,,Nu, sunt rai cu

: I?intr-o vcrsiune mai vcchc a povcsririi, aflarn d diavolul sc ducca la o manasnre.

159

I

totii; arn un singur prieten, care, de cate ori Yin la el, nu stie ce sa mai fad de bucurie." Afland nume1e aceluia, Sfantul Macarie il intoarse la Dumnezeu ~i-l invata sa se Impotriveasca patimilor. Cand dracul veni din nou cu ademenirile lui, acela nu le mai primi, ci le respinse ~i le alunga cu manic. Vazandu-l i~i pe acest drac, Srantul Macarie il intreba: ,,Ei, cum iti mai merge pe-acolo ?". "Acum cu totii sunt rai; chiar ~i acela care, mai inainre, rna asculta, s-a facut rau, mai rau decat ceilalti." ~a sa ne lnraim si noi tmpotriva patimilor, stiind d astfel il biruim pe vrajrnasul, ucigatorul de oarneni.

Si, cu cit vom respinge ademenirile patimilor cu mai multa rautare, incrancenare si neclintire, cu adt mai repede vor slabi si, neprimind de mancare, se vor vlagui de tot ~i vor muri, asa cum se vliiguie~te si se usuca un copac, dad nu primeste apa ~i lumina. Atunci sufletul, ajuns intr-o dulce tihna, va gusta din belsug pacea si bucuria in Duhul Sran!, band prisos de viata din adancurile Domnului. Atunci sufletul va trece intr-o stare cu totul opusa celei dinainte. Acolo traia numai pentru patimi ~i era mort, acum este mort pentru patimi si plin de viata, Acum, orice patima ar veni, ea nu se rnai face simtita ~i nu produce tulburari ~i furtuna, ca tnainte. Este ca izbitura unui praf usor peste un perete solid sau ca 0 lovitura de ciocan intr-o camera lipsita de aer, al carei suner nu se aude; sau ca un gospodar care se odihneste in odaile dinauntru, dupa ce a poruncit sa fie incuiate toate usile, iar cand yin unii de pe strada ~i bat in usi ~i in gearnuri, el nu aude; atunci aceia plead, spunand: "Parc-au murit cu totii, n-a mai ramas nici un suflet". ~a trebuie sa ne pregatim ~i noi in privinta patimilor. N-au decat sa bata in ferestrele simturilor si in usile carnii: noi ne vom ascunde in inima ~i ne vom linisti lntru Domnul, incat nici sa nu le simtim, oricat de puternice le-ar fi ademenirile ~i intiiratiirile. Aceastii stare este a ce1ei mai inalte desavsrsiri, este telul catre care trebuie sa nazuim.

Cei cc au atins-o pasesc in fericita nepatirnire, stare in care sufletul, in adancul constiintei, marturiseste: ,,Nu eu traiesc, ci Hristos triiiqte in mine" (Gal. 2,20). Acum yeti tntelege ce spun sfintii parinti despre atitudinea noastra fata de patimi. Dupa atitudinea lor fata de patirni - spun parintii - oarnenii

160

sunt de trei categorii: unii sum supusi patimilor, altii se lupta cu ele, altii le-au dezradacinar. Primii se afla in moarte, a doua categorie renaste de la moarte la viata, iar a treia a p~it pe taramul vietii ~i s-a cufundat in belsugul izvoarelor ei.

Stiind acestea, fratilor, "socotifi-va ca suntefi morti pacatului, dar vii pentru Dumnezeu, in Hristos Iisus, Domnul nostru. Deci sa nu imparaFeasca pticatul in trupul vostr» eel muritor, ca sa va supunefi pofteWr lui; nici sa nu pune,; mlidularek voastre ca arme ale nedreptafii in slujba pticatului, ci mfafifafi-va pe voi lui Dumnezeu ca vii, sculaFi din morti, mlidularek voastre ca arme ale dreptti.fii lui Dumnezeu « (Rom. 6, 11-13). Acestea sa vi le daruiasca Domnul, Cel ce a venit in lume sa ne invieze pe noi, cei morti prin pacare, Amin.

27octombrie 1863, in saptamdna a 23-a dupa Cinciiecime

V

Cum sa veghem, sa hrdnim ,i sa ne sporim viaFa duhovniceascd tnceputd prin pocainFd ,i prin sfanta impdrtdfanie

lata, pentru unii a trecut 0 saptamana, pentru altii, 0 zi de cand v-ati atins de paharul Domnului, de cand, pentru fagaduinta de a nu mai pacatui, ati fost iarasi primiti in cea mai deplina impiirtii~ire cu Domnul, de cand ati luat hotararea de a duce 0 viata noua si, intarindu-va cu harul Sfintelor Taine, ati p~it pe srantul ogor al adevaratei lucrari crestine. Ei ? Va merge totul cu bine ?

Frati ~i parinti ! Nu presupun ca ar exista printre voi nevrednici ~i nepasatori; nu presupun ca ar fi printre voi dintre cei care, apropiindu-se de Sfintele Taine cu raceala, din obisnuinta, continua sa traiasca si acum ca mai inainte sau sa traiasca cum se nirnereste, tara sa se ingrijeasca dad obiceiurile vietii lor sunt sau nu in concordanta cu voia Domnului, Cel primit in Sfintele Taine. Presupun ca nu exists nici dintre cei care, primind Taina cu inima deschisa si hotarand in sufletul lor, cu aceasta ocazie, sa nu-L mai manie pc Domnul, au

161

cazut din nou In vechile tapre ~i obiceiuri pacaroase. Crcd d acum II bucurati cu totii pe Domnul ~i pe Ingerii Lui, infati~andu-va aici cu aceeasi curatenie ~i plinatate a vietii cu care ati fost sloboziti in urma primirii sfintei impartasanii - ba chiar, pe deasupra, ca aduceti mai multa bucurie, dupa ce ati apucat sa adaugati roade1e faptelor bune, ca pe 0 ~goniseala Ia puterile harice primite. Un singur Iucru caut si Ii cer Dornnului: sa fie asa.

lar dad este asa, atunci, ravnind dupa 0 viata crestina vrednica, tngrijindu-va cum sa fiti pe plac Domnului, Cel ce v-a ararat nu demult 0 aclt de mare mila, desigur ca v-ati Iovit de intrebarea: "Cum sa facem ca sa nu eadem iarasi, cum sa ne chivemisim 0 asemenea randuiala care sa nu 1mpiedice, ci sa incurajeze viata cea noua, Inceputa dupa ragaduinta, ceruta de constiinta ~i dorita de inima ?".

ProbabiI d fiecare a dat deja raspuns acestor lntrebari, pentru el insusi, dupa priceperea sa si dupa cum a gasit ca este mai bine. Dar, pentru ca nu cumva sa se strecoare vreo greseala intr-un lucru atat de important, va voi spune cateva cuvinte despre aceasta: despre cum trebuie sa ne chivernisim, pentru ca viata cea noua pe care am inceput-o sa se pastreze, sa se intareasca ~i sa creasca.

Viata crestina, inradacinandu-se in inima, se dezvolta si creste pe ogorul vietii noastre, asemeni unui copac. De aceea, putem ajunge la cunoasterea mijloacelor de a 0 culriva in noi, prin comparatie cu mijloacele folosite pentru cultivarea copacilor.

Priviti ce face gradinarul cu radacinile sau cu altoiurile tinere ~i faceti acelasi lucru cu voi ~iva ~i cu viata voastra crestina. Acela i~i ingradesrc pomisorul si, cand trebuie, ll acopera, pentru ca sa nu-i dauneze actiunile nefaste ale stihiilor din afara; aceasta este prima miisurii. Dupa ce l-a ingriidit pc dinafara, il uda, pentru ca sa aiba in jurul sau destula substanta pe care s-o absoarba si sa-~i formeze din ea sevele vitale; aceasta este a doua masura, Apoi, ca sa creasca drept, in afara de supraveghere si de taierea ramuritor de prisos, il leaga de 0 prajina sau de un arac bine intipt in pamant,

162

o asemcnea Ingriiire trebuie acordata ~i vlastarilor vietii noasrre duhovnicesti. In primul rand, ea trebuie ingraditii de influentele daunatoare din afara, Ce inseamna aceasta ? Am luat hotararea ferma sa nu pacatuirn ... Trebuie acum sa indepartam tot ce poate sa ne clarine aceasta hotarare, ~i anume: sa ne schimbam vechile deprinderi ~i sa lasiim obiceiurile care ne hraneau patirnile dinainte; sa ne alcatuim 0 noua pravila a purtarilor, a ocupatiilor casnice sau din afara casei ~i a tuturor relatiilor noastre; si, mai ales, sa ne ferim de intalnirile ispititoare cu lucrurile, persoanele ~i obiectele care pot trezi in noi istovitoarele patimi paciitoase ... Dad nu vom face asa, cu usurinta putem cadea, ~i vlastarul vietii noastre duhovnicesti iarasi se va stinge, asemeni pomisorului lovit de influenta daunatoare a arsitei, a frigului sau a manei !

Dar, chiar dad am ingradit vlastarul in acest fel, nu trebuie sa ne oprim aici, .. Nu trebuie, in al doilea rand, sa-l hranim ... Trebuie sa-i procuram, ca sa zicem asa, puterile prin care, insusindu-si-Ie, i~i va spori sevcle, va creste si se va intari ... lata ce anume trebuie sa facem de fapt:

1) Sa citim ~i sa ascultarn cuvantul lui Dumnezeu ~i scrierile sfintilor parinti, dar sa cugetiim ~i singuri asupra adevarurilor manruitoare ~i sa purtarn discutii des pre aceasta, cu oameni de aceleasi convingeri cu noi sau cu persoanele cele mai incercate in viata duhovniceasca,

2) Sa mergem cit mai des - fiecare, cat poate -la Biserica Domnului, la sfintele slujbe si sa ne aranjam in casa un coltisor pentru rugaciune, un timp pentru rugaciune ~i 0 pravila a rugaciunii.

3) Sa nu pierdem nici 0 ocazie de a face fapte bune, sau de a face orice alta nevointa, a rabddrii sau a renuntarii de sine ...

Dad vom face a~a,'ne vorn inconjura omul nostru launtric cu lumina, cu ciildura ~i cu vlaga si 11 vorn adapa cu tot felul de puteri duhovnicesti, prin care, absorbindu-le, se va face ca un copac rasadit langa ape izvoratoare: va fi bogat in frunzis, se va dezvolta repede ~i se va maruriza; iar dad nu vom face asa, atunci acest lastar, asemeni unui copac rasadit In pamant uscat si nisipos, se va vlagui repede, sc va usca si va pieri.

163

in tine, ce tel de indrepraror vom aseza langa acest copac, pentru ca sa creases drept ~i sa nu dea crengi nefolositoare ? Aceasta este, in primul rand, propria noastra dreapta socotinta, Observati cu atentie totul in jurul vostru si lndreptati-le pc toate catre un singur tel. Daca nu sunteti singuri in stare si va opriti in drum, plini de nedumerire, mergeti la parintii vostri duhovnicesti: intrebati-i pc stareti ~i va vor spune. Dar, in acelasi timp, nu-l uitati pc principalul gradinar si cultivator al tainicului nostru pomisor al vietii: Domnul nostru lisus

I Hristos, Caruia predati-I in intregime sufletde voastre. Pe cei f care I s-au predat, Domnul nu-i paraseste niciodata, ci ii \ dilauzqte drept ~i Tara abatere - ba prin indemnurile liiuntrice f date de EI tns~i, ba prin mijlocirea lndrumarilor date de \ parintii duhovnicesti, pc calea cea scurta, spre desavarsirea " vietii crestine !

lata ce trebuie sa fad cei ce doresc sa-~i pasrreze inceputurile vietii celei noi ~i sa sporeasca in ea ! Nu rna risipesc in prea multe, pentru ca cei ce ravnesc la manruire n-au nevoie de convingere lndelnngare. Lor trebuie doar sa Ie aduci aminte si imediat i~i iau drept pravila tot ce este considerat mantuitor pentru sufletele lor. ~a va doresc ~i voua sa fiti; un singur lucru socot cl mai trebuie sa adaug ... Chivernisindu-le pc toate cele pomenite - iar ceea ce am pomenit nu este doar o suma de cuvinte, ci toate sunt esentiale in lucrarea pastrarii si forrnarii vietii duhovnicesti - chivernisindu-le, asadar, pc toate acestea, feriti-va mai ales de risipirea atentiei, de pasiunile inimii fata de anumite lucruri ~i de ingreunarea vointei prin mereu preocupata grija de multe. Risipirea, pasiunile ~i grija de multe sunt cei trei mari dusmani ai vietii launtrice, Fiind las ate sa intre inauntru, in scurt timp ele vor inabusi viata duhovniceasca ~i va vor arunca din nou intr-un fel de somn letargic, in uitare, in nepasare ~i race ala. Iar asta este moartea duhovniceasca. Fie ca Domnul eel milostiv sa va izbaveasca de aceasta ~i sa va intelepteasca intru manruire ! Amin.

28 ftbruarie 1860. a 2-a s4ptdmdnd a Marelui Post

164

VI

Plan general al desfdfurdrii vie#i duhovnice,n, pomind de la ridicarea imptira#lor p pdnti la intronare

,Celu; ce biruiqte Ii voi da s4 puld cu Mine pc scaunul Meu, precum Ii cu am biruit ,; 11m fezut cu Tatdl Me" pc scaunul Luia (Apoc, 3, 21)

Cugeta# pe cele ceresti, iar nu pe cele ptimante/ti - ne-a poruncit Apostolul Pavel. Sfintii parinti, implinind aceasta porunca, cugetau neintrerupt nu numai la cele ale duhului, ci dadeaulucrurilor ~i evenimentelor celor mai materiale 0 sernnificatie spirituala, pentru ca, astfel, ~i din cele sensibile sa-~i alcatuiasca in jurullor un fel de invatiitura duhovniceasca, ~a faceau ~i ei, la fel ii sfatuiau ~i pc altii. Sa ne supunem ~i noi lnteleptei lor povatuiri.

Biserica ~ patria noastra celebreaza astazi intronarea preacucernicului suveran, imparatul Aleksandr Nikolaevici*. Dar exista, fratilor, 0 alta imparatie, alte tronuri ~i alte iniltiiri la ele. Acestea sunt imparatia si prestolurilc lui Hristos, ~i inaltarea la de este numai crestina. Asadar, nutrind, mai ales acum, sincere simtaminte de smerita multumire Domnului, Care a daruit tar tronului Rusiei, ~i - ca niste fii ai patriei pamantesti - un sentiment de fidelitate filiala fata de eel intronat de EI, iubitul nostru monarh, sa ne ridicam cu min tea ~j cu inima - ca niste fii ai patriei ceresn - de la prestolul pamantesc la prestolurile ceresti. Aceste prestoluri se impart in cealalta viatii dupa dreapta ~i rnilostiva judecata a Dumnezeului Judecator, insa trebuie sa ne invrednicim de de inca de aici, inca din aceasta viata trebuie sa Incepem urcusul spre ele, sa-l lncepem ~i sa-l continuam cu barbatie pana la sf'ar~itul vietii, Putern vedea intreaga imagine a inaltiirii la prestolul ceresc in inaltarea pe prestolurile pamantesti. Haideti sa urmam cu gandul aceasta Inaltare.

Persoana tarului, de care depind destine1e a lntregi rnilioane de oameni - ~i nu nurnai pe perioada domniei lui, ci

• Alcksandr al Il-lea (17/29 apr. 1818-1/13 mart. 1881): Fiul eel marc al tarului Nikolai 1. Imparar al Rusiei din 19 fcbr. 1855.

165

I

I:'

pentru multe veacuri de atunci inainte -, este 0 persoapa menita, printr-o chemare deosebita, spre slujirea omenirii. In~ll.\ii Domnul il ridica pc impararul potrivit pentru a imparati. Insusi Domnul, nemijlocit, ne cheama ~i pc noi spre mostenirea tronului ceresc - si, la vremea potrivita, ii va proslavi prin el numai pc cei pe care i-a chemat, in prealabil, de aici. Prin propriile sale puteri, tara aceasta chcmare, omul nici nu s-ar fi gandit la aceste prestoluri nevazute ~i indepartare, de vreme ce in jurul sau sunt raspandite, cu atata bogatie, bunatatile cele vazute si apropiate. Pacatosul este asemeni celui care doarme: dad nu-l trezesti nu se va scuia, dad nu-I lmpingi, nu va porni. De aceea, tnsu~i Domnul ii viziteaza pc oameni cu milostiviri ~i cu oprelisri, ii imboldeste pc toti ~i pc fiecare in modul Sau deosebit. Va auzi, oare, careva, ~i se va supune, oare, chemarii Lui rnantuitoare ? Dar ce ar insemna acest lucru ? lata, trairn cu rotii lmpreuna, dupa 0 randuiala stabilita de veacuri, tara sa banuim nici un fel de deosebiri nici in noi insine, nici la altii, Dar, cu toate acestea, se intampla foarte adesea ca unul, altul sau un al treilea sa lnceapa a se deosebi vizibil de noi: se lasa de multe dintre cele obisnuire, multe lucruri incepe sa Ie fad altfel, ceva din purtarea lui este cu totul altfel; au ajuns ca niste straini printre noi si, cu toate acesrea, sunt neincerat adanciti In ei in~i~i, se af1:i Intr-o necontenita activitate incordata, ca ~i cum s-ar pregati pentru ceva important, ca si cum s-ar pregati pentru un drum lung si ar vrea sa ne paraseasca si sa se mute in alta parte. Ce inseamna 0 astfel de transformare ? De unde 0 aserneneainstrainare ? Este Domnul, Care i-a vizitat in chip nevazut si a grait, In taina, inimii lor: Yeniti dupa Mine" iar ei, lasand toate, au plecat cu bucurie dupa El. Domnul vine ~i ne cheama, vine pc

r 0 cale nevazuta, ca Duh, Care sufia acolo unde vrea fi auzi . glasul Sau, dar nu ~tii de unde vine ~i incotro Se duce. Sa nu va fie tcama ca vreunul dintre voi ar ramane oeolit de Domnul. ! Nu! EI vrea ca toti sa se rnanruiasca, de toti Se apropie, pe ! toti ii irnboldesre. Stau ldnga u~a # bat - spune DomnuI- cine I va auzi ? Trebuie doar sa fim cu mai multa luare aminte fata \ de aceasta chemarc si, cand 0 vom auzi, sa alergam sa nc \deschidem inima incuiara: atunci Domnul va intra liber in

166

l acest luminator si EI Insusi nc va malta pc tronul Sau. Nu trebuie sa ne temem decat de invartcsarea si de cerbicia inimii noastre, iar nu ca Domnul ne-ar uita sau ne-ar parasi,

o fata imparateasci este de neam imparatesc. lar mostenitori ai lui Dumnezeu, impreuna-mostenirori cu Hristos nu

pot fi decat cei nascuti de la Dumnezeu. "De nu se va naste cineva din apa # din Dub - spune Domnul -: ntt va putea sa intre in impdrdfia lui Dumnezeu a (loan 3, 5). In Imparatia lui Hristos toate vor fi noi: si ceruI, ~i pamantul; cum putem intra, asadar, in ea, ramanand cei dinainte ? De aceea, eel ce asteapta mostenirea tronului ceresc trebuie sa se nasca din nou cu totul si s.:i se innoiasca. Iar eel ce a ascuitat cu inima curata chemarea lui Dumnezeu ajunge intotdeauna pe calea cea dreapta pana la aceast:i innoire hotaratoare, atat in intreaga sa viata, cit si in toate purt:irile sale. Caci, din clipa in care i~i va indrepta atentia spre glasullui Dumnezeu, imediat in sufletulsau va incepe sa se petreaca aceast:i minunata transformare. Gandurile curg dupa ganduri, inchipuiri, care mai de care mai surprinzaroare, patrund, cizb:itand ru 0 deosebita putere, pan3. in str:ifundurile inimii, si ba 0 inmoaie cu rniIostiviri, ba 0 lovesc cu ingrozire, ba 0 cutremura cu apropierea

:I' mortii si a Iudecatii, ba 0 insufletesc cu n:idejde. Arunci, omul ( I~i simte toata netrebnicia purtarii sale, i~i recunoasre pe i deplin vinovatia, se rusineaza chiar de numele de om pe care ! I-a injosit, se loveste cu ura si cu dispret fata de sine, tremur:i \rin fata lui Dumnezeu, pe care n vede cu oehii mintii, ~i simte I in sutlet chinurile de foe ale iadului. Dar, lntraripsndu-se cu . n:idejdea mantuirii in Iisus Hristos, cade cu inima infclnt:i in

rugaciune, vars:i lacrimi, fagaduieste cu jurarnant sa nu se mai intoarca niciodat:i pe calea nedreptatii, s:i lase totul ~i sa nu mai stie nirnic altceva, decat poruncile lui Hristos; este gata de orice, chiar ~i de moarte, numai s:i-l izh:iveasd Domnul de pieire si s:i-i mangiie zbuciumata ~i QUnuita sa inirna, Dornnul vede vointa ornului ~i nu preget:i siwllumineze cu binecu-

( vantarea Sa ~i sa-l pecerluiasca, prin Tainele Bisericii, eu harul ! Sf'antului Duh. Arunci inima, cuprinsa de bucurie, paseste pc ealea dreptatii cu ravn:i intlacarat:i intru slava lui Dumnezeu si eu hotararea insufletita sa nu paraseasca niciodata acest drum,

167

~ ..

I

chiar daca ar trebui sa verse transpiratie, sange ~i sa-~i piarda chiar viata, Din aceasta clipa, inirna incepe 0 viata cu totul noua: viata in duhul Evangheliei ~i al indrumarilor harului. "Orieine este nliseut din Dumnezeu nu sdva'1efU piicat, pentru ca stimdnta lui Dumnezeu ramdne in acesta; p nu poate sa piicdtuiased, ftindcli este niiscut din Dumnezeu« (I In. 3, 9).

Viitorul irnparat, nascut din imparat, primesre 0 educatie tmparateasca, prin care invata inalta stiinta a domniei. lar cei nascuti din Duh, cei chemati la rnostenirea tronului vesnic, sunt educati prin mari necazuri $i dureri sufletesti. Prin suferinte a trebuit sli ni se puna tneeput ~ntuirii noastre; prin multe suferinfe se cUT1ine { ... } sa intrtim tn Imparti#a lui Dumnezeu, ~i tot cel ee-L urrneaza se cuvine sa sufere. Fericit acela care va rabda ispita, pentru ca, depasind incercarea, va prirni cununa vietii, cea ragaduita de Domnul celor ce- L iubesc. Cel ce se inalt;l catre prestolul ceresc va fi inrampinat negresit de dureri sufletesti, de ispite ~i de necazuri. Sufletul care a ascultat de chemare se inaltii pana la hotararea insufletita sa traiasd ~i sa moara numai pentru Hristos. Insa 0 asrfel de hotarare, care marturiseste des pre renasterea produsa in inima, este doar inceputul vietii crestine, iar nu plinatatea ei, este abia primul pas pe ca1ea spre cer, nu si strabaterea caii, Aici, inima urasre pacarul, dar acesta ind sala~luie.5te In ea; uraste mania, zavisria, mandria, ingamfarea si toare sentimentele vicioase, dar ele se afla inca In sutlet si, din cand in cand, ies afara din el, ca niste nori intunecati, straduindu-se sa intunece orizonrul abia mijit al vietii duhovnicesti, Sufletul viteaz intra acum in lupta crancena cu el lnsusi - lupta mai dureroasa ~i mai chinuitoare decat orice lupta vazuta, caci aici este sta~iata in bucati propria fiinta, este atacata propria inima, propriul slnge este, pard, varsat cu propriile maini, Fericit eel ce va rezista acest~i atat de dureroase ineercari, Dar batalia aceasta nu se va terrruna de tot ~i va incepe alta. Adesea, pc calea virtutilor, omul este intampinat de lmpotrivirea tuturor: disprer, batjocuri, ocari, ura ~i chiar dusmanie, care ii pregatesc prigoana si moartea. Acestor incercari, crunte ~i asa, Ii se adauga, in fine, cea mai crunta: videniile si tirania duhurilor rele, care de obicei se grabesc sa se impotriveasca pe tara cautarorului de ade-

16~

var, pe care nu au reusit sa-l ispiteasca prin tovarasii lor. Uneori, toate aceste ispite venite din afara ~i dinauntru invaluie cu atata putere ~i strasnicie sufletul ce lucreaza Domnului, incat sufletul, pares scufundat cu totul in apa, srriga eu putere catrc Domnul, chernandu-L: ,,0, Doamne ! Mantuie~te-ma! 0, Doamne, grabeste-Te I". lata inevitabilii insotitcri pc drumul urcusului spre cer. Drurnul Crucii este singurul drum spre incununarea cereasca, iar suferintele sunt eei mai buni dascali ai evlaviei ~r ai desavarsirii pentru cei ce vor sedea pe prestolurile tnparatiei lui Hristos. Acolo va fi 0 multime de prestoluri de diferite ranguri ~i slave, dar toate sunt tronuri ale muceniciei, care se arata pe pamant in nenumarate chipuri. Cine nu a rabdat durerile luptei Iauntrice, cine nu a suferit pentru Hristos, indiferent in ce fel, acela nadajdui~te zadarnic sa fie incununat in tnparatia lui Hristos.

in sf'~it, mostenitorul la tron primeste, la vremea potrivita, cununa de imparat ~i urea pe tron. Si sufletul, dupa ce a parcurs toate treptele desavarsirii cresrine, trecand la cealalta viata, este tnaltat pe tron de Iudecata cea dreapta a lui Dumnezeu, pentru ca s-a biruit pe sine ~i se incununeaza sau cu cununa smereniei, sau cu cea a faptelor bune, sau a ascultarii, sau a neprihanirii, sau cu 0 alta, dupa nevointa si stradania in care s-a ostenit. In aceasta viata, fiecare om vine pe lume cu un anumit caracter, care, din punct de vedere al pacatului, predispune sufletul cu precadere catre 0 anumita dorinta vicioasa, care devine izvorul tuturor celorlalte dorinte ~i fapre pacatoase. Astfel, de la natura unul este mai sensibil fata de onoare, altul catre altceva. Sufletul care ravneste sa se indrepteze i~i atinteste toate puterile cu precadere In directia din care, ca dintr-un izvor, se scurge tot raul care II copleseste, dtre patima lui dominants, cu aceea se Iupta, pe ea se straduiesre sa 0 lnfranga. Si de aceea, in ziua cispli~ii, primeste 0 anumita cununa, proprie numai lui: cununa smereniei pentru biruirea maniei, cununa infranarii pentru biruirea carnii, cununa rnilostivirii pentru infrangerea avaritiei ~i asa mai deparre. In general, numai invingatorii vor primi aceste cununi si vor straluci pe accste tronuri.

169

»Celui ce btruieste - spune Domnul - ii voi da sa fada cu Mine pe scaunul Meu, precum fi Eu am biruit fi am sezut' cu 'Iiudl Meu pe scaunul Lui. « Exista oameni care au primit de la natura anumite bune insusiri. Unul este bland ~i lipsit de rautate de la natura, altul este ascultator, altul este infrumusetar de la nastere de alte virtuti, Ei nu sum incununati pcntru aceste virtu~ caci nu s-au luptat L'U ei in~i~i, nu s-au autodepasit, nu si-au cultivat in inima aceste calitati cu sudoare ~i cu lacrimi, ci le-au primit de la Durnnezeu, Ci este incununat numai acela care fiind manics de la natura, dobandcste nerautatea, eel care, fiind inclinar de la natura spre nelnfranare, devine infranat, eel pc care, fiind voluntar de la natura, i1 vedem mat apoi bland, linistit si supus. Unul ca acestia este L'U adevarat mare biruitor al naturii umane ~i mucenic.

lata, fratilor, singura cale ce duce la Imparatia lui Hristos ! lata treptele urcusului spre tronul ceresc 1 Cel ce nu urmeaza aceasta cale, acela nu merge in Imparatia lui Hristos; eel ce nu se afla pc vreuna dintre aeeste trepte, acela inca nu a inceput sa urce spre prestolul eeresc. Toti cei care s-au ureat la prestolurile din eer ale lui Hristos sunt veniti de pe pamant ~~ au ajuns acolo pe aceasta eale, descoperita noua de insu~l Domnul Hristos. Si fiecare rob allui lisus Hristos, care s-a supus voii Lui ~i s-a predat eu smerenie calauzirii Lui, care ravneste, dupa puterilc sale, la indreptarea sa, face fapte bune atat cit poate si cit se pricepe, aeela se va odihni in voia l~i Dumnezeu. 0 astfel de nadajduire este sfanta ~i dreapta. Fie ca Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos, Cel Care a nascut in noi aceasta vie nazuinta, sa renasca si in noi si sa intareasca aceasta nadajduire, si mai ales sa aseze cit mai adanc in noi temelia acestei nadajduiri: duhul evlaviei crestine. Sa-L rugam pentru acestea, mai ales pentru iubitul nostru monarh, sa-i dea Dumnezeu ea, prin urcarea pe tronul pamaatesc, sa ajunga ~i la prestolul cerese. Amin.

in ziua intro.ui.rij preacucernicului suveran, imptiratul Aleksandr Nikolaevici

170

V1I

Nazuinrele fiinrei noastre fi calea cea sigura de a le implini

lara, a trecut aproape 0 saptamana de cand urechile noastrc rasuna de cantari bisericesri des pre inserare. Fiecare dintre noi este indemnat .sa strige catre Domnul: "insetez sa-rni potolesti inima" ... Insusi Domnul li chcarna la EI pe toti cei insetati, spunand: Gel ce inseteazti sa vina La Mine Ii sa bea, Tot despre insetare discuta ~i Mantuitorul cu samarineanca in Evanghelia de astazi, Samarineanca II roaga: "Da-mi 0 astfel de a~a, ca sa nu mai trebuiasca sa Yin dupa apa aici, la fanrana, ~l chiar sa nu mai insetez deloc". Domnul ii spune: »Oricine bea din apa aceasta va inseta iarlifij dar eel ce va bea din apa pe care 1-0 VOt AA Eu nu va mai tnset« in veae" (loan 4, 13-14).

Va dati seama ci aici nu se vorbesre des pre setea obisnuita cea pe care 0 sirntim cand vrern sa bern apa, ei despre 0 altfel de insetare, mult mai pretioasa ~i mai generals. Prin cuvantul sete se inteleg cerintele cele mai inalte ale duhului omenesc care nu-si pot gasi implinirea deplina ~i rrainica nicaieri, deci; in Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos. In aceasta privinta, samarineanea inIati~eaza natura umana care, cu 0 sere ?eimplinita, se adreseaza Domnului, dupa ce de multe on si-o satisfacuse din fantana bunatatilor create de maini omenesti, fad sa si-o lini~teascii.

Aceasta Evanghelie ne este citita mtotdeauna primavara, pentru ca, deslusindu-i intelesul, sa nu alergam, asemeni copiilor rara minte, dupa ademenirile placerilor care ni se des eopera mai ales in aceasra perioada a anului si sa nu incetam a rarnane cu DomnuJ, Unicul izvor al bunararilo- atoaternultu-

rnitoare. "

Ca sa ajugeti ~i voi la aceeasi concluzie, va voi infa\i~a doar ce este natura orneneasca si ce cauta ea. Veti vedea dte insetari exists si dt de nedrepri suntern fata de noi insine, dand satisfactie unei singure parti si las and in umbra si in dispret pe cealalta.

, Ornul, dupa cum vedeti, nu are numai trup, ci si sufler, iar In suflet, sau in intreaga sa viara launrrica, nu are doar suflet,

171

I'r'

ci si duh, care este infinit superior sufletului ... Fiecare din aceste parti ale fiintei omenesti - duhul, sufletul si trupul - i~i are necesitatile ei. Sirntul necesitatii este setea. Asadar, avem trei feluri de lnsetari: setea trupeasca - senzuala, carnala -, setea sufleteasca si setea duhovniceasca. Prima, cea carnala, cauta placeri piimante~ti si senzuale; a doua, cea sufleteasca, cauta bunatatile vietii sau ale lumii; a trcia, cea a duhului, cauta bunatati duhovnicesti - ceresti, sau pe Dumnezeu si lucruri dumnezeiesti,

Va voi prezenta ~i mai amanuntit aceste insetari ... Asadar, in rrupul nostru exista onecesitate de autoconservare: a manca,a bea, a dormi; exista 0 necesitate a miscarii: a merge, a munci, a trudi - care se transforma in necesitatea distractiilor, a dansurilor, a luptelor cu pumnii ~i altele; exista 0 necesitate a satisfacerii simturilor: a privitului, a auzului, a pipairului, a mirosului. Sunt trei categorii de necesitati trupesti, asadar, trei feluri ~i trei insetari ale simturilor, care sunt satisfacute de lucrurile sensibile din jurul nostru ... Cel ce se preocupa cu precadere de satisfacerea aces tor trebuinte, acela se afla pe treapta animalelor. S-a sculat, a umblat, a stat de yorba, a visat cu ochii deschisi, a citit, a mancat si apoi iar a adorrnit; a facut o plimbare, s-a invartit de colo, colo, a cascat gura, a ascultat vorbe desarre, a mai flecarit ~i eI, apoi a adormit din nou ... lata intregul program al vietii ... Este goala; dar, din pacare, un imens cere de oameni apartine acestei categorii. Pentru acestia, setea este potolita pentru clteva ore ~i invie din noll, rozandu-l pc om ca viermele.

in suflet exista 0 necesitate a cunoasterii: omul i~i doreste sa le cerceteze si sa le cunoasca pe roate in mod stiintific - sau din auzite, sau din lecturi. Auziti in fiece clipa: Ce e aceasta ? De ce ? Cum? Pentru ce ? .. Aceasta curiozitate 0 are fiecare. Exista 0 necesitate a treburilor sau a initiarivelor gospodaresti a vietii comerciale, militare, stiintifice, juridice, cetatene;ti sau 'siite~ti ... Nu trece 0 clipa fara ca cineva sa nu ia 0 initiativa, sa nu 0 duca la bun sfar~it, si, dupa aceasta, sa nu se apuce de 0 alta ... Acesta este spiritul lntreprinzator (de initiativa) si grija de multe. Exista 0 necesitate a lnfrumusetarii propriei persoanc, a locuintei si a intregii vieti. Avem nevoie

172

de 0 mobili bunii, de lmbracaminte, de tablouri frumoase, de mirosuri plicute, de cant:iri, de muzica si de altele de acest fel. Omul vrea sa-~i sadeasci raiul in jurul sau, in locul celui pierdut. Sunt asa-numitele placeri nevinovate. lata deci ca si sufletul are trci necesirari: trebuinta cunoasterii, a initiativei sau grija de multe ~i cautarea placerilor estetice ... Tot atatea sunt ~i inset:irile sutletului. Setea aceasta nu este potolita niciodata, ci mereu ll roade pe om, cu toate ca omul nu-si of era nici 0 clipa de Iiniste, Toate acestea le cunoasteti ~i singuri.

! r Duhul are 0 necesitate a contemplarii lui Dumnezeu ~i a \ (,... lucrurilor divine, care este satisracuta de cunostinte din lumea , I spiritului; exista 0 necesitate a Iinistirii in Dumnezeu sau a

~acii constiintei, satisfacuta prin implinirea voii lui Dumnezeu; exista 0 trebuinta a impart~irii cu Dumnezeu sau a gustarii din Dumnezeu, satisfacuta de part~ia, prin rugaciune, cu Dumnezeu. cate trebuinte are spiritul, tot atatea ~i inset:iri are. Adica: setea desprinderii de toate, prin rugaciune; setea linistirii in Dumnezeu ~i in contemplarea de Dumnezeu care, nefiind • .. te lasa un dor, iar dad sunt implinite cum trebuie, lmpaca si , a uc ~1 pace in suflet ~i in trup, implinindu-le lipsurile cu preaplinullor sau inlocuind scopurile sufletului ~i trupului cu cele ale lor, ca de pilda: inlocuind placerile estetice prin inaltarea rugaroare spre Dumnezeu; grija de multe, prin Iinistea constiintei; sterila cautare a adevarului pe calea stiintei, prin contemplarea de Dumnezeu ~i a lucrurilor dumnezeiesti.

lata ca avem, asadar, trei categorii de insetari ~i cate trei feluri de insetari in fiecare categorie: in total, now, un fel de noua guri, din care omul aude neincetat stngarul: ,,Mi-e sete !" ... Toata viata sa, omul se lupt:i sa inabuse cumva acest

/strigat, dar nu reuseste, De ce? in primul rand, pentru canu face ordine cum trebuie in aceste insetari, Priviti cum se in, tarnpla: necesitatile sensibile stau pe primul plan, in jurullor ) sunt cele mai multe griji; apoi urmeaza ccle sufletesti, impliI nite, deja, intr-o mai mid masura; iar cele ale duhului sunt { considerate ultimele, de de ne ingrijim putin sau deloc, astfel , incat omul se gasesre, acum, intr-o pozitie rasturnata: are

deasupra ceca ce ar trebui sa tie dedesubt. Dar incercarea de

173

,

a-I sarura pe omul aflat in accasta pozitie este acelasi lucru cu stradania umplerii cu apa a unui vas asezat cu fundul in sus. lata de ee omul nu are mulrumire: nu se sarura, insctcaza tot mai mult si mai mult, in eiuda faptului d se ingrijC1ite necoptenit de placeri ~i uneori este inconjurat de multe bunatati. In aeest fel, eel ce-si doreste linistea trebuie sa eoreeteze aceasta gre~eala, si se vor intoarce tihna ~i paeea, eea mai presus de orice ratiune. Adica, mai inaintc de toate trebuie sa satisfacem

I duhul, .. ridicandu-l la star~a imparta~ir~i .cu Dumnezeu, a gustarn din Dumnezeu ~l a co~templaru lui ~.umnezeu. "'i Apoi, prin puterea duhului ~l sub mdrumarea ~I calauzirea lui, I sa satisfacem necesitatile sufletesti si pe cele trupesti. Dum-

, nezeu, Plinacnea bunatatilor, implinind duhul, va turna prin acesta multumirile implinitoare pentro necesitatile sufletului _ pentro cunostintele, initiativele ~i placerile lui - ~i1>entru

rrebuintele trupului, dandu-le rnasura, greutate ~I rost. .

Vedeti acum cand omul poate inceta sa mai strige: ,,MI-e sere!". Atunci cand va da satisfactie duhului, prin impartasirea cu Dumnezeu. Ne intrebam: Cum sa facem aceasta? lata cum. Omul a fost zidit, dintru inceput, pentrU a se afla in

j impartasire cu Dumnezeu, pentro a trai in Durnnezeu ~i a fi ferieit. Asa a si fost. Prin cadere, el s-a despartit de Durnnezeu si a pierdut imparta~irea eu Dumnezeu. Pierzand tmparrasirea eu Dumnezeu, a devenit vesnic insetat. Ramanand singur, duhul omului a slabit; asupra lui a pus stapanire suflctul, cu f trebuintele sale, el insusi dand intaietate carnii. Pentru restau-

i rarea celui cazut a venit Domnul si, ciand satisfaqie dreptatii lui Dumnezeu prin nemasuratele Sale suferinte, a trim is l Duhul durnnezeiese pentro ea, fiind primit de credinciosi prin

Sfintele Taine, sa restaureze duhul omului la rangul Sau, iar 0 data cu aceasta, si sufletul ~i rrupul, si pentru ca astfel sa-i redea eelui cazut desavarsirea eea dintru [nceput: viata eea

/ dulce si plina de toate mul~mirik, traita in imparta~i~e cu f Durnnezeu. Toate acestease infaptuiesc astfel: omul se caieste ~ cu parere de rau de netrebniei~ ,~i de vinovatia sa in f,:_ta lui I Dumnezeu; apm, pnn credinta in Dumnczeu, se ridica spre ! buna nadejde a mantuirii; apoi, fagadumd sa-I apartina lui l Dumnezeu, prirncste Sfinrele Taine. Harul Preasfanrului

174

Duh, primit prin Sfanta Taina, il uncstc in legatura vie eu Hrisros, ea pc 0 rarnura salbatica eu un las tar, iar, prin Domnul, il inalta catre eea mai adanca irnpartasire eu Dumnezeu. Implinindu-se prin aceasta impartasire cu Dumnezeu, toata fiinta omului este impacata si intra in sabatul lui Dumnezeu, netulburat de niei 0 chemare a necesitatilor inferioare. lata intregul secret! Cel ce insetezi, vino la Dornnul si te vei samra de la EI de apa dupa eare cei ec beau nu mai inseteaza. Iar fara aceasta, eele noua trebuinte aratate mai sus vor chinui neincetar bietul suflet, nedandu-i pace, il vor roade ca viermii care rod inirna copacului, ll vor vlagui ca lipitorile care absorb sucurile de viata ale trupului ...

( Asta nu inseamna ci cei care au pasit pe calea impartasirii v cu Durnnezeu nu mai au necesitati sufletesti ~i trupcsti si ci ~ nu Ie implinesc, ci ca, la acestia, setea i~i pierde usrurimea si ) neinduplecarea si, cu aceasra conditic, se pogoara de la Dum-

(' nezeu ~i asupra lor mangaietoarea atoatemulturnire. Cel ce , traieste in Dumnezeu, acela are totul si nu are nicaieri nici un , neajuns sau nu este niciodata tulburat de sentimentul saraciei

sau al frustrarii, lata in ce consra toata puterea lui!

Astazi, Domnul ne cheama pe top: Cel ce £nseteazii sa vina fa Mine fi sa bea ... Sa mergem cu totii la Domnul cel dulce ~i de la EI sa ne potolim setea; dar in asa fcl ca apoi sa nu mai tragem pc la alte fantini, chiar de ar fi sapate de cine stic ee fete importante. Amin.

1 mai 1860, lH .aptdmdHa fI.mariHeHcei

VIII

Cum fi cu ce sa ne hranim sufletul, ca sa crtasca duh(JVnice[te

Cand, trecand printr-un pustiu, intalnesti un copac sau vreo alta planta pe solul nisipos sau pietros, nu poate sa nu ti se fad mila de ea. Are 0 infatisare jalnica, Lipsa de substante hranitoare din parnant si din aer 0 vlaguieste. Ea se usuca si se ofilesre in mod vizibil si, prin infatisarea ei, pare sa-i spuna

17S

,

dcslusit fiecarui trecator: ,,Mi-e rau aici, luati-rna de aici ~i saditi-rna in alta parte".

Cu totul alte simtaminte trezeste un copac care creste langa un curs de apa, intr-un pamanr umed si roditor. Acesta cste plin de viata si, bucurandu-se de toata indestularea, prin toate partile organismului sau pare sa came 0 d.ntare de multumire Sernanatorului tuturor fiintelor, pentru posibilitatea de a se adapa din plin din sevele hranitoare raspandite peste tot in jurul sau,

Nu sunt oare adesea, fratilor, ~i suflete omenesti aflate in acesre siruatii ? ! Da! Adesea ~i de mor de foame ~i se chinuiesc, ca intr-o ternnita tad aer, de lipsa a ceea ce le poate hrani si oferi multumire, ~i acest lucru este deseori in totala contradictie cu aspectul vizibil de indestulare al ace!or oameni ! Crestinismul - sfanta noastra credinta - sau Sf'anta Biserica sunt menite chiar de Dumnezeu sa fie locul de linistire ~i de hranire implinitoare a sufletelor omenesti ... Dar nu toata lumea se afla in d, iar dintre cei ce se afla, nu toti se folosesc cum se cuvine de tot ce ne propune d. Si aici se afla multe suflete care se vlaguiesc si se istovesc din simplul motiv allipsei de cugetare.

Priviti cum se intampla.

Planta, rasarind din pam ant, I~i primeste hrana din pamanr si din ceea ce se afla in jurul ei; dimpotriva, sufletul, creat dupa chipul si asernanarca lui Dumnezeu, fiind de provementa cereasca, se poate hrani numai cu stihiile cerului, provenite din Dumnezeu ~i indreprare spre suflet, sau destinate lui. Astfe!, planta are nevoie de lumina, fara lumina se ofileste. Si sufletul are nevoie de lumina - de lumina cereasca. Este un adevar durnnezeiesc, care este oferit din belsug in Biserica, tuturor celor ce vor sa asculte; este oferit ~i prin citirea cuvantului lui Dumnezeu, ~i in predici, si in cantarile bisericesti, ~i in toate randuiclile ~i tipicurile Bisericii, si in scrierile Sfintilor Parinti, ~i intr-o multime de cacti rnantuiroare. Doritorii se adapa de aici din belsug cu lumina adevarului dumnezeiesc ~i se vese!esc de stralucirea lui. Dar nu roti fac asa si nu toti cei ce par a fi purtatori ai adevarului lui Dumnezeu 11 cup rind cu adevarat in sufletul lor. Exista oarneni care i~i pierd zile!e ~i

'I

176

noptile studiind vreo ~tiinta - maternarica, fizica, astronomie, istorie si altele -, crezand di.-~i hranesc sufletul cu adevarul, dar sufletul lor se vlaguieste si se chinuieste. De ce? Din pncina ca nu se afla adevar acolo unde ei il cauta ! Nu spun cii stiintele n-ar putea cuprinde adevarul, ci d adesea de II izgonesc, inlocuindu-I cu iluzii sau cu presupuneri potrivnice adevarului, Dar sufletul nu-I poti insela, cum nu pori insela pe un om infometat, ddndu-i 0 piatra in loe de paine. De aceea sufletul se chinuieste !

Dar acestea - stiintele - inca par preocupari serioase. Dar ce sa mai zicem de cititorii impatimiti ai publicatiilor noastre periodice ? Priviti cu cata stradanie se zbate un taniir, sau uneori chiar unul mai putin tanar sa obtina cat mai repede banalul numar al vreunei reviste lunare, cu cata nestapanire se arunca sa devoreze, cum se zice, prada obtinuta ! Nu-i mai arde nici de mancare, uita uneori ~i de somn ... Si care-i folosui? ! Doua-trei fraze reusite, dteva fantezii mincinoase, d.teva presupuneri inselatoare, ~i atat. .. Restul nu-i bun de nimic. lar suflerul ramane nemultumir. Luarn 0 alta carte, apC!,i alta ... mereu, acelasi lucru ... Te doare suflerul !

Incepem conversatiile ... Mereu, acelasi lucru, pentru ca atat subiecteIe conversatiilor, cat si modul lor de tratare sunt preluate din aceleasi cacti ... Adaugati la aceasta medioeritatea ocupatiilor si a relatiilor de zi cu zi ~i veri intelege ca, dad am descoperi ace! auz care aude vocea sufletului, am deslusi un strigar amar: "Scoate~-ma afara din aceasta inchisoare ! ... Ma

. lnabus aici ! Dati-rni sa privesc macar 0 clipa lumina lui DumI nczeu I". ~a ~i este. Dar cine-I asculta ] ! Vedeti, aici nu este

t. de bon ton sa hranesri sufletul eu adevarul lui Dumnezeu ! ...

Si suflerul se chinuiesre. Si rnacar dac-ar trebui sa mearga ,I departe dupa acest adevar ! Dar nu, e1 este aici, insa nu vor , sa-~i deschida ochii ca sa-i primeasca lumina. Intra in biserica, asculta ce se canta, ce se citeste si sc face aici ~i vei vedea lumina adevarului lui Dumnezeu, Deschide Evanghe!ia sau macar tine in maini aceasta carte dumnezeieasca ~i deja se va bucura suflerul tau. Iar scrierile parintilor - nu avern destule acurn, in traduceri accesibile tuturor ? Si alte carp ziditoare de sufler ~i tipariruri periodice duhovnicesti, care nu avem >! Dar noi nu

177

cunoastem toarc accstc cornori ale adevarului dumnezeiesc, n-am auzit nici de titluri1e lor! Frati si parinti ! Cc fcl de cresrini suntern, cind nici nu ne atingem de cartile In care este explicat cresrinismul, in schimb citim cine stie ce aiureli ? Si ne chinuim sufletul intr-un inruneric inabusitor - noi, fiii zilei

~i ai luminii, cum ne numea Sf'antul Apostol! ,

Mai adaug vreo doua ganduri, Planta, ca sa traiasca ~I sa creases are nevoie de aer. Fara aer, rnoare. SI suflctclc au ncvoie de aer ceresc. .. Acesta cstc, cum v-arn spus nu 0 singura data, intre~ spirit eclezial sau toa~e, d~mnezeie~tile ierurgii ale Bisericu". Numai aici suflerul ~1 gasqtc propna atmosfera, in afara ei sc lnabusa. Asa cum se vlaguiestc un ruberculos, la fel se vlaguieste sutlctul in afara Bisericii, In aparent vastele ~i flexi,bilele obicei~ri ale lurnii.v. lata d~ (e, Acela care nu stie decat de balun ~1 de teatre, de plimban la serate tablouri vivantc", scarnatorii ~i altele asemenea, cand rarnane singur cu el insusi, sufletul aceluia tanjesre ~i sufera de dor !.,. Si sufletul ii spune atunci: ,,Ma sufoc.. , la-ma de aici ~i du-ma acolo unde aerul este intotdeauna curat si cerul cste senin".

Planta are nevoie de urnezeala: de seva, pc care 0 absoarbeprin dd:kini si 0 conduce In tulpini, formandu-se prin rransformarea precipitatelor ei. Si pentru suflet este nevoie de o anume transformare a precipitatelor sevelor duhovnicesti.

l Aceasta are loc prin faptele bune facute in fiecare zi sau prin implinirea poruncilor, a acelora pe care ni Ie pun in fata 1 inramplarile din cursul obisnuit al vietii noastre. ~a cum seva J din planta sau hrana din trupul nostru, r~asa neprelucrata, ! doar ne ingreuneaza, rara sa ne aduca mCI un folos, la fel? L toate puterile duhovnicesti, primite ,de .su0et - a~e~iruIIUl

Durnnezeu, Sfintele Taine, dumnezeiestile ierurgu ~l altele - doar vor ingreuna suflerul atat aici, cat ~i la vesnica judecata a

• Gen .1 artclor spectac_?luhli, originar in mistcriilc medievalc, A d?atat 0 amploare dcoscbira In Franta CPOCI! lUI Ludovic al XIV-lea, ,cand devine una dintrc distraqii1c favorite de la curtc. Dad rnisrcriilc mcdicvalc prezemau, in rablouri vivante, s~e:le ale victii MantuitOr~hl1, tab~ol1rile vivantc ole barocului sc onenteaza carrc subiccrc ale anrichitatii sau, In general, carre scene alegorice, Grupul de acrori reprezcnra 0 anurnita sccna, rarndnand un timp nemiscar in atirudinca rcspcctiva.

178

•

constiintei si a lui Dumnezeu, dad sufletul l1l1 le va prelucra, transformandu-le, prin fapte bune, in propriul lui sange / duhovnicesc. lata de ce SUl1t bolnave, suferinde si ranjesc

(1 sufletele celor cufundati numai in griji lurnesti sau numai in treburile de la serviciu sau, si mai rau, in lueruri patimase, iar a face vreo fapta buna nici nu le trece prin minte. Cu toate d nu pierd niei 0 particica hranitoare pentru suflet, ea se ofileste tot rnai multo Nu vreau sa spun d treburile de la scrviciu si

cele ale traiului zilnie - grijile de familie, negustoria, feluritele tranzactii ~i inrreprmderi - ar fi pagubitoare de suflet ... Nu.

I Nu ele insele sunt pagubitoare, ci pagubitor este a ne ocupa '\ numai de ele, neglijind faptele bune, cat ~i preocuparea cu ele / nu intru slava lui Durnnezeu, ei pentru anurnite scopuri indii vidualiste. Asa cum sevele trupului nostru se transforms In

singe viu prin unirea cu oxigenul din aer, la fel roate treburile, ~i eele de la serviciu, si cele ale traiului zilnic se pot transforma intr-o stihie hranitoare de sutlet, dad le vom inehina lui Durnnezeu ! Iar cand nu facem asa si nici fapte bune nu avern, atunci cu ce sa se hraneasca suflerul ? ! lata d atunei sufletul tinje~te ~i se vaita, spunandu-i omului In chip deslusit: ,,Muta-ma din acest pirnant useat si argilos ~i rasadcste-rna in ogoml lui Dumnezeu, pe ogorul faptelor bune, cerute de poruncile lui Hristos".

Asta-i tot! Dar, fratilor, pe toate acestea le cunoasreti !

Stiti d suflctul, luminat din belsug de lumina adcvarului lui Durnnezeu, pastrat in aerul curat si ceresc al rugaciunilor ~i al ierurgiilor Bisericii ~i intarit cu hrana bogata a faptelor bune, este asemeni unui copac rasadit ldnga ape izvordtoare, care-si va da rodul la timpul cuvenit, p Jrunza nu-i va ctidea. Iar un alt suflet, lips it de toate aces tea, se aseamana cu 0 plants nobila tinuta, eu cruzime, intr-un loe fara lumina, fad aer eurat ~i

I fara umezeala, si care 5e vlaguieste ! Le stiti pe reate acestea, l\Fericiti sunteti, daca Ie faceti. De ce, omule, iti tiranizezi !suflerul, robindu-te, orb ~i rara socotinta, zbuciumului vietii \.1 umesti ?!

Aeeste ganduri, pe care vi le-arn expus acurn, mi le-a sugerat ziua de astazi, inchinata Sfantului loan Scararul, care a trait In pus tie si a fost un indrumaror al vietii pustnicesti.

179

;:,",,"

"

.'

Multi cred ca pustia sau lacasurile de insingurarc sunt locuri uscate, care nu ofera nimic hranitor pentru suflet. Dar priviti

~' faprele Sf'antului loan, deschideti Scara lui si cititi orice din ea si yeti vedea cata viata si putere era In el ! Pustia epuizeaza numai trupul, dar sufletulll hraneste din belsug cu fclurite bunuri ceresti. Lurnea vi se pare bogata, dar ea ingrasa numai trupul, dar sufletul il epuizeaza prin infometare, neoferindu-i , 0 cat de mica particica hranitoare, Chivernisiti-va viata dupa aceasta deosebire, roti cei ce vreti sa va cresteti sufletul ca sa

devina un porn viu, vrednic de a fi rasadit in raiul ceresco Amin.

13 martie 1860, in a 4-a J4ptdmdmi a Mftrelui Post

IX

in numele inti#tirii Domnului, trebuie sa ne reeunoaytem mtisura cereasai ti sti-i etiuttim pe cei ce au aceastti mtisurti

S-a inaltat Domnul in slava la ceruri. Cum S-a inaltat Acela care, Dumnezeu fiind, este pretutindeni ~i pe toate le plineste ?! Si-a inaltat natura orneneasca. Este omul din EI, cel pe care L-a inaltat la ceruri.

Domnul S-a inaltat si S-a asezat de-a dreapta Taralui si a lui Dumnezeu. Cum S-a asezar' de-a dreapta lui Dumnezeu, Cel care petrece de-a pururi nedespartit impreuna cu EI, intr-o singura carmuire si sade pe acelasi prestol ? Este firea orneneasca cea pe care a asezat-o de-a dreapta lui Dumnezeu, este omul din El, eel pe care l-a adus la impreuna-imparatirea cu Dumnezeu, la stapanirea proniatoare peste toate cele vazute ~i nevazute.

Asa s-a implinit binevoirea lui Dumnezeu intru noi, Fiul lui Dumnezeu, coborat pc pamant, I-a urcat pe om pe umerii Sai, ca pe 0 oaie pierduta, ~i l-a adus Tatalui Sau. Sa slavirn bunatatea ~i intelepciunea iubitorului de oameni Dumnezeu. Nu ne-a parasit ~i nu ne-a lasat prada nenorocirii noastrc, ci a rusinat viclenia vrajmasului si, lndumnczeind in EI fiinta

180

noasrra, ne-a daruit in chip mantuitor lucrul prin care fusescram la inceput amagiti, spre nenorocirea noastra.

Asadar, sa ne scuturam acum, fratilor, de subrezenia gandurilor noastre si, suindu-ne cu mintea la cer, sa starn in fata prestolului lui Durnnczcu, Ia picioarele firii omenesti slavi~e in Domnul, ~i sa 0 contemplam spre invatarura noastra.

Vedeti cum este marita firea omeneasca in Domnul: estc indumnezeita, este facuta impreuna-domnitoarc cu Durnnezcu, este mai presus de orice inceput, de orice stapdnire ~i de orice putere. Sa ne srraduim si noi sa nu injosim in noi aceasta fire prin fapte pacatoase, prin ganduri si atitudini necuvioase, prin patimi rusinoase trupesti si sufletesti, Cum este Cel ceresc, asa se cuvine sa fim si noi, avand chemare sa fim ccresti, Cum este Capul- Domnul-, la fel se cuvine sa fie ~i rnadularele - toti credinciosii; cum este Intaiul-Nascut, La fel trcbuie sa fie ~i toti cei pe care Acesta nu S-a rusinat sa-i numeasca frati. Domnul este intemeietorul sernintiei celei noi. Genealogia Sa sc zideste in duh, din toate semintiile parndntului. Printre ei ne numararn si noi si impreuna cu ei trebuie sa alcaruim semintia aleasa, preoria irnparateasca, ncamul sf'ant, oamenii innoirii, ca sa vestim bunatatile Lui ale Celui ce ne-a chernat dintru intuneric, la minunat; Sa Lurcina

r (I Petro 2, 9). Asadar, sa se straduirn si noi sa fim desavarsiti, ~ asa cum Tatal nostru Ceresc desavarsit este. Domnul S-a

l rugat pentru noi ca, asa cum El este una cu Tatal, la fel si noi sa fim una cu El. Prin credinta si prin har suntem adusi la t a~easta uni~e. Ce f~l.de ra~nitori ai vietii m~ credinta rrebuie jJ sa fim, ca sa ne aratam stand la rangul ce 111 se cuvine ?! Insa,

j pentru aceasta fiind alesi, 0, iubitilor l, sa ne curatirn si sa f petrecem mereu in curatenie, neatinsi de nici 0 murdarie a \ trupului sau a duhului.

-, Sa ne intiparim in inirna acest gand, ca sa nu pacatuim. /_ Dar ~i dacti va paetitui cineva, avem Mijlocitor cdtre Tattil pc

7!SUS Hristos eel drept (I In. 2, 1). La inceput, am pacaruit ~i am 6azut de la Dumnezeu, Unindu-ne cu lisus Hristos, ne unim iarasi cu Durnnezeu, Dar dad si acum gresim iara~i eadem de la Dumnezeu si de la Mantui~orul Iisus ~;, 0 'dara eu aceasta, pierdem toate darurile pc care le-arn primit prin El. Ce sa

l81

f fad aeum deci eei ee cad iarasi in p:kare? Ai c:izut? RiI dica-te l Ai pacaruit ! Pocaieste-te l Dar, in nici un chip nu L deznadajdui sau, deznadajduind, nu tc lasa eu totul prada

I d.d~rii. "Avem Mijwcitor ctitre Tatat, pe Iisus Hristos eel drept. ('

l. Ve~l d El sra de-a dreapta Tatalui ~i rnijloceste pentm noi. Ca Primul Preot, EI intra eu sangele Sau in Sfanta Sfintelor, in cerul cerurilor, ea sa Se arate pentm noi fetei lui Dumnezeu

fiind pururi viu, ea sa mai mijloceasca pentru noi. Mijlocirea Domnului va fi auzita ~i implinita. Trebuie doar sa 0 atragem spre noi, prin sincera pocainta ~i prin hotararea neclintita ~i nesovaielnica de a lasa pacatele, cu care vrajmasul reuseste sa pacaleasca sufletele, prin promisiunile lui mineinoase despre nevinovatia si nepedepsirea pacatelor, Veniti dar sa eadem ~i sa plsngem In fata Domnului, Cel ee ne-a zidit, Cel ee ne-a izbavit ~i ne izbaveste.

"Dar Dumnezeu, bogat fiind in mild - serie Apostolul Pavel - pentm multa Sa iubire cu care ne-« iubit, pe noi cei ce cram moyti prin grefelile noastre, ne-« fticut vii impreunti cu Hristos [. .. J fi impreunti cu El ne-a sculat fi tmpreund ne-a Ilfezat tntru ceruri, in Hristos Iisus" (Ef. 2, 4-6). lata deei unde ne este locul !. ~rin urmare, nu rrebuie sa vietuirn pe pamarn, ea ~i cum aici ar fi locul nostru pentru totdeauna, ei sa traim cum

{ se n:aie~te [ntr-o tara srraina. Srrainii traiesc cu trupul in tara straina, dar eu mintea ~i eu inima in patria lor. La fel ne porunceste si noua Apostolul: "Afadar, dacd a# inviat tmpre. una cu Hristos, cduta# cele de sus, unde Se afld Hristos, jezdnd de-a dreapta lui Dumnezeu. Cugeta# cele de sus, nu cele de pe

pdmdnt; ctici voi a# murit fi viata voastrti este ascunsd in Dumnezeu" (Col. 3, 1-3). In lisus Hristos, suntem deja In cer, ne r~~e sa ne mutam aeolo cu mintea ~i eu inima, ea sa ne fie ~1 mima aeolo unde ne este comoara. lntr-aeolo trebuie sa Ie indreptam pe toate: si gandurile ~i cuvintele ~i faptele. lntr-aeolo trebuie sa ne atintim toate grijile si toata petreeerea noastra pamanteasca trebuie astfe! sa 0 ehivemisim, meat sa ne fie 0 pregatire pentm vesnica, ferieita perrecere In cer, eu Iisus Hristos, Domnul nostru. Traind pe pamant, nu se poate sa nu le faeem pe eele parnantesti si ale traiului zilnic. Dar toate aeestea pot fi astfe! eonduse incat sa devina a eale eare sa

182

\ nc aduca. aeolo u~de S~ a~li Hristos, de-a dreapta lui Dumnezcu. Ai a bogatie - trurute-o acolo, prin saraci. Ai stapallire - dobandesre domnia de acolo, prin inmultirea faptelor bunco Ai un dar - nu tnglopa talantii In pamant, ci da-le voie sa creasca, pentm ca, fiind vrednic in cele mici, peste rnulte sa fii asezat, Ai energie - munceste, ea sa gusti acolo din roadele

tale. Chiar de ai saracie, suparari si dureri, si pe aces tea, eu rabdare necartitoare, ell nerautate ~i cu multumire, transferma-le in mijloaee de agonisirc a bucuriei ncpieritoare.

(,:L!n;blaFi cu inFelepciune fara de cei ce sunt din afara (de BiserI led) - ne porunceste Apostolul (Col. 4, 5). "Deci luar; seama (~ c~ grijd ~u,,!, umblayi, n~ c.a nifte netntelepri, ci ca cei {nte1epri,

~-a:c,:!mparand vr~~a, =. zilel« rele sunt. Drept aceea, nu fi# r:tra de mmte, Ct mFelegeFt care este voia Domnului" (Ef. 5 5-17). ' Adunand laol¥ta aceste purine ganduri, vom primi aceasta invatatura de la Inaltarea Domnului. Cunoscind ca cetatea

noastra ~ste in c.erun) ~ unde ji aftepttim Mantuitor, pe Domnul nostru It~ Hristos (Fil. 3, 20) -Ia fel cum si ingerul le-a spus Apostolilor, pc cand acestia priveau in unna Domnului Care Se indlta - sa purcedem si noi eu osardie la einstirca inaltei noastre chemari Intru Iisus Hristos: cate sunt adevtirate, cate runt de cinste, cdte sunt drepte, cdte sunt curate, cate sunt vrednice de iubit, cdtc sunt cu nume bun, orice virtute si once laudti

ria acestea sa ne fie gandul (Fil. 4, 8), lmpiedicdndu-ne ~i \ s~u}-andu-ne? dar tara sa. sl~bim niciodata ravna, pe eele vechi luitandu-le ~l spre cele dinainte, nazuind,

.~a. sa petreceti. $i dad yeti petrece asa, veti atinge neindoielnic ceea ce dorim cu totii, prin harul Domnului Cel inaltat la eeruri si ~ezand de-a dreapta lui Dumnezcu si a

Tatalui. Amin. '

28mai 1864, de ziua i nd!rdrii Domnuiui

183

X

Fii asemenea Sfintei Maria Egipteanca . in pocdinfti p in autoindreptare

Duminica de astazi este inchinata mcmoriei Cuvioasei, maicii noastre Maria Egipteanca. l-am adus deja laude, impreuna cu Biserica, la rniezonoptica, in cantece si in d.ntari duhovnicesti si ne-am rugat ei pentru ajutor in greaua lucrare de lndreptare a vietii ~i a moravurilor noastre. Astazi vom invata de la ea acest lucru. Sf'anta Biserica, dandu-ne exemplul Madei Egipteanca, vrea sa ne indemne: "Daca vreti sa va pocaiti si sa va lndreptati viata asa cum se cuvine, iata cum trebuie sa va pocaiti si sa va tndreptati !". ~a ati procedat, oare, pe durata acestui post? Dad da, ferice de voi ... lar de nu, mai aveti doua saptamani: veti avea timp sa indreptati ceea ce n-ati indreptat sau sa adaugati ceea ce v-a scapar. Numai sa nu stati nepasatori. .

Dar va spune cineva: ,,Maria Egipteanca - model de urmat ?! Oare chiar trebuie ca toata lumea sa fuga in pustie,

. in I~i nelocuite, in rnunti ]" Nu, nu roata lumea. Dar toti trebuie sa 0 aiba drept model in truda ei de autoindreptare, in hotararea ei neclintita de a-si schimba viata si in felul cum a ajuns la aceasta hotarare. lata partile care trebuie urmate ! Cum a ajuns Cu¥ioasa Maria la hotararea de a-si schimba viata ? Domnul a adus-o. Pentru ce ? Deoarece, in pofida patimii naprasnice care 0 stapanea, ea nu se gandise niciodata sa ramana pentru totdeauna in acesta arnara robie. Ea a suferit silnicia carnii ~i a vrajrnasului care lucra prin aceasta carne si s-a lasat prada pasiunii, dar nu pina la sfarsir. Dornnul S-a milostivit de suferintele fapturii ~i a venit s-o elibereze din legaturile care 0 chiriuiau. Aceasta este invatatura la care sa luam aminte din viata Sfintei Maria Egipteanca.

Asadar, de are cineva nefericirea sa se afle in robia vreunei patimi trupesti sau sufletesti, sa aiba macar atata tarie ca sa nu se robeasca ei fara putinta de intoarcere, sa nu se asemene acelora care, cazuti prada deznadcjdii, sc dcdau prcacurvici. Patima il Ieaga pc om ~i ll duce legat spre fapte pe placul ei;

184

dar ru, fiind chiar in lanturile robiei, manifesta-ri macar dorinta de a nu face asemenea lucruri, riimai macar nemultumir de ele. Sa nu spui: "Ei, nu-i nimic, probabil, fie ... Sa ramana cum a fost sau sa mearga lucrurile ca pana acum". Ci, la fel ca eel ce este dus legat ~i nu are purere sa se irnpctriveasca, dar macar se propteste cu picioarele - asa si tu, iridiferent de taria patimii care te stapanesre, arata-ti macar prin ceva revolta fata de ea, si spune: ,,E pentru ultima oara, nu rna mai las"; si, de cazi iarasi, spune la fel, ~i tot asa; dar spune nu doar cu limba, ci si cu inima ~i striga dupa Domnul sprc ajutor, ~a cum eel ce a fost legat si dus prizonier de vriijmas avand totusi posibilitatea de a striga, striga - doar, doar'i-o auzi cine.:.; ~i 1-0 elibera - la fel striga ~i tu catre Domnul: "Doamne! Mai inainte de a muri, izbaveste-ma ! Doamne, inainte de obstescui sfarsir, daruieste-mi pocainta !" ~i vei fi auzit. Dupa cum pruncul inr~at, culcat in leagan, care nu poate sa-~i misre nici mainile, nici picioarele, i~i apuca, totusi, mama de inirna prin tiparu] sau. ~i 0 atrage, ca vdjiti, spre el- dad la fel vei striga ~l tu, II vel atrage pe Domnul, Cel ce a Spl1S d mai degraba mama i~i va uita pruncul, de cat ii va uita EI pe cei care II cheama,

Cand, in sf'ar~it, Domnul va veni la tine, ia aminre, atunci, frare, sa nu-ti ingadl1i sa nu te folosesri cum se cuvine de aceasta mare milostivire a lui Dumnezeu fata de tine. Te vei asernana atunci Sfintei Maria, pe cand era in fata intriirii in mormanrul Domnului ~i fusese prinsa de judecata lui Dumnezeu. Dupa cum ea, lovita de 0 putere nevazuta, nu statu mult pe ganduri, ci intelese imediat motivul, care era piicatul ei, ~i luii imediat hotararea sa parasea~ca acest pacar pagubiror ~i sa nu se mai intoarca la el niciodara, asa trebuie sa faci ~i tu. Ia aminte, deci ! Atunci cand 0 puternica rernuscare a constiintei, sau frica de judecata ~i de rnoarte, sau apropierea unui pericol atamand ca 0 sabie deasupra capului tau, sau sentimentul rnaretiei lui Dumnezeu si al marii Lui bunatati, sau orice altceva iti va cutremura profund inima ~i iti va scurura toate incheieturile, astfel incat vei simti d ti-au cazut toate lanturile care te stramtorau pana atunci - sa stii d s-a atins de tine harul lui Dumnezeu si d te slobozesre sa calci pe calca

185

binelui - slobozenie care pana atunci iti lipsea. Ia aminte ! Acest moment este foarte pretios ! Ceea ce simri atunci este lucrarea harului ... Adauga aici si lucrarea ta, adica spune asa: ,,,\furdar am trait, radnd pe plac patirnilor ... De acum nu voi mai face asa''. Apoi, marturisindu-te si primind dezlegare, tine-tc de ragaduinta facuta ...

Asa a facut Sfanta Maria. Nu si-a amanat pe maine hotararea de a-si schimba viata, ci s-a hotarat imediat, si asa facu. La fel trebuie sa fad fiecare. Harul, cand vine, dezleaga imediat legaturile patimii, dar dad cineva nu se hotarasre imediat sa paraseasca faptele pacatoase, atunci se leaga din nou in aceleasi lanturi. Cand Ingerul se arata Apostolului Petru in inchisoare, acestuia ii cazura lanturile, dar daca apoi nu l-ar fi urmat pe Inger afara din ternnita, ci ar fi ramas inauntru, ar fi venit paznicul temnitei, l-ar fi pus iarasi In fiare ~i ar fi incuiat ternnita ... Si ar fi ramas Sfantul Petru priwnier mai departe. ~a il leaga la loe lanturile patimii pe acela care, simtind lucrarea harului lui Dumnezeu slobozindu-l din patimi, nu se hotaraste imediat sa-si schimbe viata, ci amana pentru alta data. Nu amana, frate ! Caci nu stii de va mai veni vreodata un moment atat de prielnic.

Luand hotararea neclintita de a te indrepta, trebuie cu adevarat sa incepi imediat tndreptarea, asa cum a facut Sf'anta Maria. Lasandu-le pe toate, intarita cu Sfintele Taine, catauzita de sfaturile parintelui duhovnicesc, ea se indrepta spre pustia de dincolo de Jordan, in insingurare, post ~i rugaciune, pentru a dezradacina deprinderile pacatoase insamantate in ea si cultivate de viata vicioasa, Apuca-re ~i tu imediat de truda ~i de nevointe. Desigur, nu toti au aceeasi cale de intoarcere. Unul se indeparteaza in pustie ~i traieste in insingurare; a.laIl se duce la manastire ~i se mantuieste printre frati; altul ramane In randuiala vietii civile si de familie, comune tuturor. Multi au parcurs deja toate aceste cai; pe fiecare dintre e1e au mers cei care s-au mantuit ~i multi oameni mario Ce cale sa aleaga fiecare? Sa hotarasca fiecare, dupa inclinatia sa, dupa inspiratia harului lui Dumnezeu ~i dupa sfarul parintelui sau duhovnicesc. Trebuie numai sa stii ca rara munca nu poti face nimic. Pe tori cei ce vor sa biruie carnea ce se lupta cu ei li as-

186

teap_ta un l~are razboi. Care Ill! a rabdat Cuvioasa Maria' ... :e ftecan: ~l asteapra stradania ! Trebuie, cum am spus mai malllt~, sa indcpartarn tot ceca ce poare sa nc hrancasca patimile; tar aceasta cere desrul efort, Trebuie sa lucram tot ceea ce poate hrani si intari noua noastra viata: dar nici aceasta nu se face rara eforr, Trebuie sa ne povatuirn In adevarul lui Dunme~u, sa ne aflam dt se poate de des sub lucrarea Sfintelo: Tame, p~rti.cipand la sfintele slujbe ale Bisericii, sa ne Iupta~ :u patirnile ~l sa facem fapre bune, opuse deprindenlor p~catoa.~e; dar toate aces tea sunt rnunca. Jar, ceea ce este eel mar ~portant:_ sa nu ram.anem niciodara singuri ... Lipeste-te de parmte~e tau duhov?lCeSC, gase~te-ti pe cineva de acele_~l convm~en cu .tme, a.da~1Ce~te-te In povatuirile sfintilor pannn ~l nu mtre~nnde rurmc rad sa. t~ interesezi pe la toare aceste surse. ~u .mcerca s-o copiezi in toate pe Cuvioasa Mana. Ea a trait singura, dar calea ei a fost special aleasa astfel de Dunmez:.eu. ~o~a ne este mai bine sa ne tinern de randuiala ?enerala a vietn. Vulrurul plutesre singuratic in inaltun, atat de sus, ca se intarnpla sa nu-l vedem. Dar el este vultur ... Asadar, ,imita ~dele ~e indreptare ale Cuvioasei Maria, statorn:C1a ei m aceasra lupta ~I devotamentul ei neclintit fata de ra~adumta racuta:" Iar incelelalre, mergi pe calea obsteasca a .celor ce ~e mantulesc. Insa fii tare, nu-ti permire sa re molesesri ~I, ~up~,ee. teo,? trudit purin, sa nu-ti inchipui ca ai facut tor:u, caci ~~ar~ltul incununeaza opera.

In.tlpare~te-rl In. m1fl~e de pc acum aeest sfarsit fericit ~i mcqp spr~ el :- dupa cuvan~ Apostolului - uitandu-le pe cele v_echl ~l nazuind spre cele dmainte, pana d.nd vei ajunge la la.ca~u1 de odihna, pregatit de DOlTIllUl tuturor truditorilor Sar. Amin.

20 martie 1860, tn sliptlimdna a 5-a aAYire/ui Post

187

Xl

Trtbuie sa ne luam in spate crucea autoindreptarii: in ce constti ea ?

Propun~du-ne in aceasta zi Sfanta Cruce. spre inchinare ~i cinstire, Sfanta Biserica vrea sa ne pregateasca pentru purtare~ crucii, daca nu ne-arn apucat inca de aceasta sf'anta luc~~ ~l sa ne intareasca in purtarea ei, dad ne-am apuc~t. ~ls~nc.a parca ne spune: ,yede~i Crucea ~e care ~.omnul S~-a .ras~~~ de bunavoie mainile pentru noi ? Veniti d,:u ~l ra~~gn.l~-va impreuna cu El". Astazi, Domnul de ~e ~ruce v~ invita pe fiecare sa va luati crucea ~i sa-I urman Lui. Luati-o, asadar, luati-o ~i nu va temeti, caci, la fel cum Domnul de p~ C~ce Si-a predat duhul Sau lui Dumnezeu ~i Tatalui, ~a fel ~l VO.l, de pe cruce, aveti un sing~r drum: spre ~ac~~urll~ raiului, p~ urmele Domnului, care 11 va spune fiecarw purtator al crucn ca cllharului intelept: »Astazi vei fi cu Mine in rai l".

Nu cred di ar exista cineva sa refuze aceasta insarcinare, dar se poate ca nu fiecare sa stie in ce consta purtarea crucii, care ne este data tuturor, ~i unul ca acesta se poate crede purtator de cruce, rara sa fie. Ca nu se afla pe lume nimeni rara cruce, 0 stie fiecare; dar printre a~este croci exist~ si ~rucea cllharului, caci si pe aceasta se rasngnc:sc oam_e~l. Ca sa ?U s.e produca vreo netntelegere, fo~e penculoas~ ~ ~ceasta pnvinta, va voi expune pe scurt din ce este alcatulta crucea pc care fiecare dintre noi trebuie sa 0 ia ~i s-o poarte ...

Ea este aldituita, in primul rand, din stramtorarea carnii ~i a intregii noastre vieti exterioare ~ din implinirea rabdatoare a pravilelor care reglementeaza aceasta ~tr3.mtorare:. .

Am primit porunca de la D?m_nul ~l de la Sfintii ~postoli sa ne rastignim carnea cu patimile ~l cu poftele, sa ~p:~ toate legaturile pam~tului si toate madularelc trupulw sa m le facem arme ale dreptatii, asa cum mai inainte erau arme ale pacatului. Altii consi~era aceas~ .o.siluire, da,r de f~pt .este c~ totul inevitabil sa he asa. Priviti ce face 111 noi pacatul . inradacin~du-se in inima, el patrunde in toate stihiile suflerului, umple toate functiile si madularele corpului nostru, ne

188

intocmeste traiul zilnic dupa placul sau ~i ne alege in spiritul sau relatiile si legarurile publice ... Astfel, langa pacatos troneaza un fel de atmosfera pacatoasa, pe care 0 produce pacatul ce traieste in noi ~i din care, apoi, tot eI se hraneste, Hotarandu-ne definitiv sa lucram Domnului trebuie in primul rand, Sa risipim aceasta atmosfera, sa distrugern aceasta intocmire pacatoasa a vietii si sa instauram peste tot reguli noi, in spiritul noii vieti. Trebuie sa nu mai mergem acolo unde cadeam in pacat sau unde se aprindeau in noi poftele pacatoase ... Daca este yorba de teatru, sa lasam teatrul; dad este yorba de plirnbari, sa renuntam la e1e; daca este yorba de cercul de prieteni, sa-l abandonam. Sa ne pasrram, din relati~e exterioare, numai pe cele ale datoriei sau ale profesiei, dar ~l pe acestea sa le randuim astfe1 incat implinirea lor sa fie pe placul lui Dumnezeu, iar nu in favoarea patimilor; si apoi renuntand la vechile prietenii, relatii ~i moduri de petrecere pl3.cuta a timpului, sa ne stabilim noi relatii ~i noi preocupari, in orele ramase libere dupa impJinirea datoriilor: in locul discutiilor sterile, discutii pe teme duhovnicesti; in loe de baluri ~i serate, intalnirea cu oameni avand frica de Dumnezeu: in locul lecturii revistelor, citirea cuvantului lui Dumnezeu ~i a scrierilor patristice, ~i altele asemenea. Schimbandu-ne comportarnentul din afara, din societate, trebuie sa ne schimbam ~i obisnuintele vietii zilnice. Sa ne stabilim alte ore pentru sculare si pentru mersul la culcare, sa ne fixarn pravila de rugaciune dimineata ~i seara, sa ne fixam ce bucate mancam si ora mesei ~i modul in care ne asezam ~i ne scularn de la masa, cum iesim din casa ~i cum intram, cum sa ne folosim fiecare clipa de timp liber, pc cine ~i cum sa primim si cum sa ne purtam in timpul vizitei. Cea mai frumoasa podoaba a vietii noastre trebuie sa fie alta: sa ne curatarn de cele patirnase si sa facem loc celor ziditoare, ale duhului. Pe toate acestea le fac toti tncepatorii vietii celei noi, dintr-un fel de instinct al acesrei vieti, Este, desigur, strarntorant ... Dar cel ce este stramtorat in acest fel este pacatul care traieste in noi, iar nu noi; noi, in schimb, prin aceasra stramtorare ne eliberam din lanrurile pacarului. Aceasta este una dintre aripile crucii mantuitoare, pc care trebuie sa ° purtam.

189

,

Reconstruind astfel totul in jurul nostru, trecem la noi insine. Caci ~i aici fiecare maduiar al trupului nu-i altceva decat un cuib al pacatului. Trebuie si aici sa-l strarnroram. Trebuie sa ne stramtoram sirnturile: ochiul sa nu priveasca spre lucruri ispititoare, urechea sa nu asculte vorbe patimase, si nici mirosul ~i pipaitul sa nu srarneasca pacarul abia domolit. Mai lnainte, panrecele slujise Iacomiei. Trebuie sa-l istovirn ~i sa-l deprindem cu 0 saturare cumpatata; trupului ii place au dezrnierdarile somnului si ale statului degeaba - tre: buie sa-l deprindem cu truda ~i cu incordarea, spre munca ~I spre trezvie. lar pofta, cate iesiri nu avea ? ! Pe toate aceste~ trebuie sa Ie ingradirn. Ce nu vorbea limba, acest foe, aceasta gangayitoare de minciuni? Trebuie sa 0 legam ... Si c~iar pielea sa 0 asuprim cu aspnme pentru arracna ei numai catre dezrnierdari, Stabilind 0 astfel de pravila, vom omori legarurile pamantesti sau vom face ca toate rnadularele trupului sa devina arme ale dreptatii. Este greu, dar manruitor. Procedand asa fata de trup, vom face la fel ca cei ce spala rufele: adica ne vorn clati, ne vom stoarce si bate trupul cu maiul, ca sa stoarcem din el tot ce este pikatos si patimas ~i sa-l readucern la neprihanirea veghetoare dintru inceput ... lata ind 0 aripa a crucii manruiroarc, pe care trebuie sa 0 luam asupra noastra ! Toate acestea, laolalta, consrituie ceea ce am numit la inceput stramtorare a trupului ~i a intregii noastre vieti din afara si implinire rabdatoare a pravilelor, care reglernenteaza aceasta stramtorare. Adica, asezand pravile noi peste vechile noastre relatii ~i ocupatii exterioare ~i peste trupul nostru, trebuie sa Ie respectam neabatut, ca ele sa-~i implineasca lucrarea manruiroare ... Fiecare dintre aceste pravile de stramtorare este ca un plasrure pus pe 0 rana, Plasturele nu este seas de pe rana pana cand nu-si termina lucrarea; asa trebuie ~i noi sa ramanem in pravila cea nona, lara a 0 schimba, pana cand ne vom stabiliza si ne vom intari in ea, pana dnd ne va deveni aut de familiara, pe cat ne fusese mai inainre pravila pacaroasa,

Dar toate acestea nu constiruie decit crucea din afara ...

Mai exista si 0 alta, launtrica. Va voi pomeni pe scurt des pre ea. Ea consta din autoconstrangeri ~i impotriviri fata de propria noastra voie. Cata vrerne omul se afla in pacat, el nu

190

iubeste binele, nu are parrasie eu cl si nu cugeta la el. Luand hotararea ferrna ca de acurn incolo sa nu mai pacannasca, el se rccunoaste daror sa doreascii. noul bine, sa cugete numai la el sr numai in acesta sa-si afle bucuria. Dar intorcandu-se in sine, inlauntrul sau, el nu gase~te acolo asemenea lnclinatii, Mmte~. doreste sa se ocupe de altele, viseaza si plasrnuieste ~antezll, iruma nu Yibrea~a la bine, inclmatiile vointei sum mdreptate spre altele. Ce-i de facut ? Trebuie sa lc desprindem de unele ~i sa Ie legam de altele: sa Ie rupem de patima ~i de pacat si sa le indrepram spre bine, spre despatimire, spre duh. Adica trebuie sa ne impotrivim noua insine in cele relc si sa ne obligam sa facem binele ... ~i aceasta, aproape cu orice ocazie. De pilda, apare prilejul de a ajuta pe cineva aflat in nevoi. Constiinta iii spune sa-l ajuti ~i esti gata s-o faci; dar intr-o parte s~ dragostea de agoniseala, care repeta: ,,Nu-i da, ai ~i tu nevoie 1". Trebuie sa ne biruim sau sa ne inabusim acest egoism ~i sa ne educam suflerul spre a da de bunavoie. Te-a suparat eineva. Constiinra crestina iti spune sa ierti, dar mandria te obliga sa re razbuni. Trebuie sa ne rupem inima de la aceasta patirna rea ~i sa 0 indreptam spre smerenie si spre ingaduinta. Asa sa faeem cu fiecare ocazie. Peste tot trebuie sa ne ~pem de cele patima~e ~iASa ne indrepram spre cele sfinte ~l placute lUI Dumnezeu ... In aceasta consta razboiul launrric, prod us, ca de doua maini, de autoconstrangere ~i de impotriYirea futa de noi lnsine. Este dureros ' Ce mult ne doare scoaterea unei aschii sau desprinderea unui deget lipit, lama, de 0 bucara de fier inghetar -Ia fel ne doare inima, cind este rupra de uncle, pentru a fi indreptata spre altele. Doare, dar este manruitor. De aeeea se ~i numeste cruce manruitoare prin care dobandim belsug de tamaduiri pentru patirnasa noastra inirna.

In aceasta consta crueea launtrica sau partea launtrica a erucii, care, impreuna cu partea diu afara descrisa mai sus, alcaruieste 0 singura cruce, pe care orice crestin este dator sa 0 poarte si pe care, intr-adevar, 0 poarta fieee om care, lasand pacatul, se face lucrator al adevarului. Fie ca Domnul sa va binecuyanteze stradania, truditori ai lui Dumnezeu ! Rabdati In aceasta noua pravila ... Ranile de pe cruce usrura numai I~

191

inceput, apoi cuiele rastignirii incep sa izvorasca mir tamaduitor pcntru ranile pricinuite tot de ele. Sunt stramtorante aceste pravile, dar ele sunt calea spre slobozirea fiilor lui Dumnezeu. Aveti rabdare ! Patimile se vor domoli, ~i duhul vostru se va inilta in zbor lin spre prestolullui Dumnezeu ~i, sila~luindu-se acolo, va incepe sa guste din fericirea vederii cu mintea a fetei lui Durnnezeu, inci mai inainte de a iesi din trup ~i mai inainte de incepcrea zilei in care nu va mai fi nici intristare, nici durere, nici sus pin. Amin.

6 mlJrtie 1860, In 4 3-4 sliptlim4ni 4 Ma,.elui Post

XII

Testamentul Domnului de pe Cruce: in,;ruirea simFamintelor ,; a atitudinilor cre[tine

in aceasta zi se termina citirea Evangheliei. Vreau sa va atrag atentia asupra insemnatatii acestei citiri ~i la ce ne obliga ea. Ce inseamna citirea tuturor Evangheliilor, in toate zilele ? Este repetarea testamentului dat nom de Dornnul Iisus Hristos. Dornnul, murind pentru noi, a lasat testament tuturor celor ce vor crede in EI - testament scris si sernnat cu sangele Sau, Oricine vine cu credinta la Dornnul face legamant cu EI si se obliga sa implineasca testarnentul lasat de EI, inchipuit de Evanghelie. Maine se vor sav~i Sfintele Patimi. Peste 0 zi ni se va oferi spre cinstire imaginea Dornnului de pe sf'antul epitaf, dupa coborarea de pc Cruce, chinuit si plin de rani. Primul gand al fiecaruia care se apropie sa sarute sf'antul <;pitaf va fi gandulla testamentul intarit prin moartea Domnului. Prin irnaginea Sa vlaguita si prin ranile Sale, ii va aminti fiecaruia: "Tineti minte, oare, ~i impliniti testamentul Meu, pe care v-ati obligat sa-l impliniti, intrand in legamant cu Mine 1". Pentru ca fiecare crestin sa poata raspunde cu constiinta curata, in fata sf'antului epitaf "Da, Doamne, tin minte legamantul Tau ~i cunosc testamentul", Sf'anta Biserica a randuit ca inaintea Patirnilor Mantuitorului sa se citeasca

192

~oate Evangheliile, ca sa se improspateze in mintea fiecaruia mtregul tablou al datoriilor poruncite de Dornnul.

. lata de ce se citesc toate Evangheliile in aceste zile ! Ei, se atmge scopul ? Pai, lntr-o mai mare sau mai mica masura fiecare stie ce ~t~apta Domnul de la el, ca de la orice cresrin, Dar este pO~lbil ca .n~ fiecare sa-~i fi reprezentat lim pede intrea~ e.senta ~ lucra~ll care ne-a fost poruncita; poate d nu a rc:~lt sa cup~da dintr-o unica privire toate indatoririle stabilite de Legiuitor; poate ca nu si-a facur 0 imagine unitara d~p~ toate. c~le re~e~itoare la aceasta. vs voi veni in ajutor si va VOl z~gravl, schitand pc scurt intregul continue al testament;ul~ D~rnnului. Aeeasta ne va ajuta in fata Dornnului in sufen~ta, on s~ ~e in~m mai bine in viata pe care 0 dueem -: daea e vre'!-mea :' on sa ne insuflerim spre sehimbarea si indreptarea ei, daea este nevrednica,

Stiti ea esenta crestinismului sta in restaurarea omului cazut, Omul, prin creatie, are menirea sa fie in comuniune cu Durnnezeu, sa rraiasca in EI si sa fie fericit. Prin calcarea ~runeii, el a cazut de la Dumnezeu, a pierdut viata adevarata .~I a fost nevoit sa sufere atat vremelnic, cat ~i vesnic, Fiullui Dumnezeu, Unul-Nascut, prirnind firea omeneasca a lnvia:-o i~ EI, a impaea~ prin moartea Sa dreptatea lui D~ezeu ~I a rerntors ornului bunastarea in Dumnczeu. Penrru ca oa~e~! sa po~ta s~-~i insuseasca in toare timpurile acesre bu~~t~tI, El a randmt pe pamanr Sf'anta Biserica - casa a rnantuin! ~~ o~ad~ a ed?r se mantuiesc. Astfd, oricine doresre acum sa-si annga memrea - sa guste din fericirea comuniunii eu Dumneze~ - poa.te sa 0 obtina numai prin imparta~irea cu I?omnul IlSUS Hnstos, in Sf'anta Biserica, ,,Nirneni nu poate aJun_ge la Tatal, decdt pt:in Mine« - spune Dornnul (loan 14 6). In aceasta consta esenta testamenrulni Sau catre noi. D~ aici reiese de la sine ca elementele cele mai concrete ale acestui testament se refera La:

I) Caile pe care sa ne inaltarn la cornuniunea eu Iisus Hristos.

2) Petrecerea in Dumnezeu; in urma comuniunii cu Iisus Hristos ~i

193

,

3) Petrecerea in Biserica, unde se afla toate puterile si mijloacele pentru implinirea celor de mai sus.

1) Cum sa ne inaltarn la comuniunea cu Domnul si ce indatoriri decurg de aici ?

Calea de inaltare la trnpartasirea cu Domnul consta in urmatoarele. Ajungand sa se caiasca de pacatele sale, omul ar fi cat pe-aci sa cada in deznadejde, dad in fata lui nu ar sta Dornnul cu ajutoarele Sale. Insusindu-si-le prin credinta in Domnul Iisus Hristos, el se ridica la nadejdea mantuirii si, primind puteri dumnezeiesti, se hotaraste sa lucrezc Domnului in toate zilele vietii lui. Pentru aceasta, se uneste prin Sfintele Taine cu Dornnul. Ca urmare, iata ce se cere fiecarui crestin:

a) Sa-fi cunofti p sti-fi cercetezi saraeia ,i nimicniaa: d. esti cersetor, orb, gol ~i ai fi pierit atdt vremelnic, cat ~i pc vecie, de n-ar fi fost Dornnul ...

b) Cunoayte- L ii sporeite in cunoastere« Domnului Iisus Hristos, care a venit in lume sa mantuiasca pe cei pacatosi. El a satisfacut in locul tau dreptatea lui Dumnezeu, te-a readus la viata intru El ~i te-a asezat in ceruri, de-a dreapta Taralui.

c) Sa crezi cu toad credinta di. Dornnul, Gel ce a izbavit intreaga lume, te mdntuieite ,; pe tine si srriga spre EI, irnpreuna cu Toma: Domnul meu ,i Dumnezeul meu !

d) Ca atare, ntidtijduie/te ca vei ft mdntuit. Tine in inima d pericolul a trecut deja, dar nu cadea in nepasare ~i in moleseala, ci umbla in fapte1e lepadarii de sine, a c:irei uitare te-a impins de atatea ori spre necazuri.

e) Nutre/te sentimentul paeii cu Dumnezeu. Conternpla in duh fata luminoasa ~i binevoitoare fata de tine a lui Dumnezcu, dar nu slabi fraul patimilor ~i nici m:icar pe acela al gandurilor patimase, ci, de fiecare data cmd, in pofida voii tale, se vor rupe din frau, grabeste sa te curari cu lacrimile pocaintei sau pastreaza-ti mereu aceste lacrimi, spaland cu de orice necuratie.

{ t) Pastreaza-ti in inima convingerea d. esti fiu allui Dumnezeu, caruia i s-a dat puterca sa-L strige: Avva Pdrintc ! si, pomenind acest gand, lucreaza ca din partea lui Durnnczeu,

194

dumne~ei~te, pentr~ D~l1l111eze~, mer~u intru slava preasf'anrului Sau nume. lata pnma sene de sirntarninrc si atitudini poruncite de Dornnul ! .,

! .2) Inalt~du-se la imparta~irea cu Iisus Hristos si, prin El, . urundu-se din nou cu Dumnezeu, omul sta in fata lui Dum- 1 nez~u~ d~ ~a ~~re c:iz~s~, si II conte~l?la in nesfarsitele Sale

d_es;v~r~1fI ~l in lucranle Sale de zidire, de proniere si de savarsire a tuturor, lata cu ce fel de simtaminte ~i de atitudini trebuie sa se umple fiecare in acest caz l Ca urmare, iata ce cere de la noi Domnul:

/ a] Contempldndu-L pe Durnnezeu in adancimile Sale \ nepatrunse, ca pe Cel de neatins, minuneaza-te de EI. Sa I inc~te~ in tine orice rniscare a gandului, asa cum tace in fata " LUI orice crearura, cereasca sau p:irnanteasca.

~~ ~ntemplandu-L in nesfarsita Sa maretie, cazi eu urn dire in fata Lui, umplandu-re de frica evlavioasa si de cutremur.

I c) Contemplandu-L in atoatedesavar~irea Sa, lauda-L Iii slavoslovesre-L, dntandu-l lmpreuna cu corul de ingeri:

Sf~n.t, sf Ant, sf Ant me Domnul Savaot, plin e tot ptimdntul de mIJ"rea Ta!

d) Contemplandu-L ca peste-tot-fiiror atoatevazator si atoateimplinitor, umbla in fata Lui la fel c~ ai umbla in fa~a

unui imparat, .

l e) Durnnezeu te-a zidit ~i te pazeste, esri eu totul al Lui. Supune-te deci Lui ca Stapanului vietii, intr-un sentiment de rotala dependenta fata de EI.

'/ t) Durnnezcu, Gel ce te-a zidit, Se ingrijeste de tine; asa~. dar, toa~e ale tale sum ale Lui. Multumesre-I pentru toate ... , De. te aJunge vreo neplacere, fii bland ~i rabdator si nu lasa

l l1Icl?dat~ s~ sIabeasc:i.~ tin~ sentimentul de rnultumire fata

de randuielile Pronierii 111 privinta tao

II ~) Durnnezeu_, Gel ce pe toate Ie carrnuiesre, te conduce si I [ pe tine spre merurea ta. Prin urmare, tot ce se va intampla cu I) tine va fi de la Dumnezeu. Asadar, preda-te voii preabunului

" Dumne~eu, Care stie mai bine ca tine ce ai nevoie, linist: rcste-te III EI, ncingaduindu-n sa te sra~ii cu indoieli desarte ~i

195

..

eu prabusiri ale duhului si, nutrind deplina nadejdc ca El te ~a aduce la bun lirnan, inalta-te la EI cu mmtea ~l cu imrna, in

rugaciune.

h) Dumnezeu, Cel ee pe toate le-a zidit si pc toate Ie car-

muiesre, va duce la bun sfar~it ra.nduiala veacul';li de acum, va rransfigura ccrul ~i pamantul si va instaura Imparatia cea vesnica a fericirii pentrU om. Asadar, asteapta aceasta a doua venire a Dom.nului, avand nu numai credinta in ea, ei si dorind-o si pregatindu-te sa-L Inrampini in ori~e c~~s. Pre~a: teste-to pentrU moarte; tine minte judeeat:, raiul ~l l~dul. ~I fi~ ea un calator pe pamant. lata al doilea rand de aritudini ~l simtaminte poruncite de Dom.nul !

3) Cei ce intra In impart~ire cu lisus Hristos, iar prin EI, cu Dumnezeu, ajung la aceasta numai in Sfanta Biserica, cu indrumarile si sub conduce rea ei ~i se intaresc si pe!rec in accasta impartasire numai prin comuniune cu Biserica. I.n Biserica se afla toate mijloacele hariee trebuitoare pentrU aceasta, si toti cei ce se folosesc in Biserica de aceste mijloace. ~i se roaga lui Dumnezeu devin ';ffi singur trUp, avand un sm~ duh. Biserica este casa manruirii sau vasul mijloaeclor harice

si ograda eclor ee se mantuiesc. . . .

A) Biserica este easa mantuirii sal! vasul mijloacelor harice.

Asadar, adreseaza-te ei si cauta in ca implinirea nevoilor tale duhovnicesti. Vei gasi in ea tot ce iti trebuie:

a) Ai nevoie de luminarea mintii; Bis~rica ~ste IUl~inatoarea. Crede si tine in inirna ca numai ea smgura este stalpul ~i temelia adevarului ~i cauta in ea acest adevar, in cuvin~llui Dumnezeu, in serierile patristice, in invatamantul blse~lCes~ care-ti sta la dispozitie. Sub indrumarea acesnua cauta-ti ~) orice alta invataturd dar confrunt-o cu prima.

b) E~ti slab, ai n~voie de intarire: Biserica es:e darato~re: harului ~i educatoarea duhului haric. Sapte sam ne okra maica noastra: sapte Taine. Apropie-te de de eu credinta si adapa-te cu puteri datatoarc de viata, dupa nevoile tale, apOl incalzeste-le, participand la toate randmelile ~l canoanele BlScricii: posruri, rugaciuni ~i la toate celclalte,

196

c) Esti inconjurat de dusrnani, ai nevoie de mijloeire si de ocrotire: Biseriea este mijlocitoarea si aparatoarca tao Mergi in ternplele lui Dum.nezeu. Adunandu-si fiii, Biserica i~i pogoara asupra lor puterea ei ocrotitoare. Aici este Iertfa cea flira de singe, aici sunt corurile ingcrilor si ale sfintilor, aici sunt rugaciunile pentru toata trebuinta sufleteasca ~i trupeasd. Adaposteste-te aici si ingradeste-te cu rugaciunea Bisericii.

B) Biserica esre ograda celor ce se mantuiesc. Tori credinciosii sunt un singur trUp si un singur duh. Asadar:

a) Petrcce cu roti in unitatca duhului; petrece intr-un singur.cuget, nu cauta puncte de vedere de sine statatoare in , problemele credintei, caci din cle yin ereziile; petrece in partt¥ie cu toti, ftind gata sa lucrezi spre binele tuturor. Sunt cele

r trei puteri ale iubirii adevarate, care te va invata, mai apoi, sa prirnesti cu bunavointa, cu buna dispozitie ~i cu solicitudine pe orice frate; te va tnvata sa cinstesti pe altii mai mult decat pe tine ins uti ~i sa pastrezi curata fata aproapelui; sa jertfesti totul pentru bincle sufletesc si trupesc al aproapelui si, in neinrreruptele legaturi dintre frati, sa fie bucurie sincera, modestie, blandete, ingaduinta, dragoste neprefacura ~i altele; ne va invata sa ne purtam asa nu numai fata de binefacatori ~i de prieteni, ci si fa~a de dusmani si de cei ce nu ne sunt binevoitori.

b) Biseriea cste ograda cdor ce se mantuiesc; tori credinciosii sunt un singnr trup, avand un singur duh. Straduieste-te dar cu toata ravna sa petreci in uniune cu ea, si sa te aduci ~i pe tine in acelasi duh. lar pentru aceasta tine mime ragaduintele date la intrarea in ea, la botez, ~i innoicste-ti-le in mime cat mai des; leapada-te de tine ~i adu-te necontenit ca jertfa Dom.nului; jertfesre-I mintea ta si prirneste mintea lui Hristos; jertfeste-I voia ta ~i umbla numai in voia lui Dumnezeu; jertfeste-I inima ta si nu iubi nimic, in afara de El; jertfeste-I trupul tau trudit si plin de suferinte trupesti, pentru mantuirea tao Fii treaz si privegheaza ~i pastreaza-ti simtirile nerisipite. lata al trcilea rand de simtaminre ~i atitudini poruncite noua de Domnul '

Mai exista porunei deosebite pentru parinti si copii, soti ~i sotii, slujitori si stapani, scfi si supusi, pastori si cnoriasi,

197

'1

I

r

vanzatori ~i cumparatori, judecatori si judecati: pentru orice profesie ~i stare sociala; dar aces tea se clarifica de la sine, in urma primelor porunci. Peste tot sa d_g__mneascii dyhuLi~.~rii si al I~dirii de s~, in ravna de a lmpIini lntru totul unica voie a h.llD~zeu, careia trebuie sa-i inchinarn toata viata,

-I~~hita a testamentului pe care ni l-a lasat Domnul si iata ce vrca Biserica sa ne readuca in minre, citindu-ne in aceste zile toare Evangheliile, ca sa ne arate nerusinati ~i eel putin cunoscatori, dad nu in intregime implinitori, stand la picioarcle Crucii pe care este rastignit Cel ce ne-a legiuit acest testament. Dar, fratilor, ce sa facem don cu cunoasterca ] ! Aceasta numai ne va-condamna , Sa He sililD putin sUIl:ctiiT,Fioate d ~r~Ynisa adangc Ia ClJooastere ~i fapta ! Este scurt timpul ? ! Nu, nu e scurt. Chiar ~i intr-o singura clipa putem indrepta totul ... lata ce sa facem: sa ne verificam viata dupa schita propusa ~i tot ce vorn gasi ncrnultumitor sa spalam cu lacrimile pocaintei si sa ne hotaram cu tarie ca, de acum incolo, sa fim vrednici in privintele in care, pana acum, am fost nevrednici. Dornnul, Cel ce sufera pe Cruce Pwtru noi, ne va so~mLintentia ... 4r<:.p_t_faptJ) uumai sa fie sincera si insotita de hotararea de a r;yp.j,o~~u pretul victii. Macar prin aceast!! sa - L bucurarn pe Dornnul, in ac~zile de pomenire. In perioada Vechiului Testament fusese 0 vrerne cand in fata intregului popor se citcau cu glas tare Cartile Legii, cu blesterne pentru cei nesupusi si binecuvantari pentru cei ascultatori, si intregul popor raspundea: tot ce spune Domnul, pom face p pom ascutta... lata, Domnul de pc Cruce ne repeta EI Insusi testamentul Sau; sa ne descoperim auzul inirnii, sa ne adunam, potrivit celor scrise, sirntamintelc si atitudinile ~i sa spunem: ,yom pazi, Doamnne, toate cele poruncire de Tine, chiar dad, pentru aceasta, va trebui sa mergem la inchisoare sau la moarte". Amin.

30 martie 1860,

in miercurea Siiptdmdnii Patimilor

198

XIII

Cel mai important este sri ne cunoastem # sci simtim. sdrdcu; noastrd si bogtiFia lui Hristos fi sa petrecem in unire cu Hristos

In Miercurea Mare, dad va aduceti arninte, v-arn prezeutat testamentul lasat noua de Domnul Iisus Hristos, scris cu sangele Sau ~i pecctluit cu moartea Sa pe Cruce. Punctelc restamentului, in ordinea I~r,au putut fi arunci doar indicate pc scurt sau doar enuntate. Dar, avand in vedere ca toate acestea trebuie sa akatuiasca obiectul principal al stiintei noastre, dar ~i grija principala a vietii si a activitatii noastre, rna consider dator sa vi le ci.lcuiesc mai pc larg, dar pe durnneavoasrra 0 sa va rog sa rna ascultati cu toata atentia ~i rabdarea, Cred cii este momentul potrivit sa va talcuiesc acestea acum pentru d Domnul, dupa Invicrea Sa, ararandu-Se timp de ~atruzeci de zile ucenicilor Sai, le-a vorbit despre Imparatia lui Durnnezeu; iar Imparatia lui Durnnezeu, care se afla in noi, din ce consta oare dad nu din simtarninrele si atitudinile pc care ni le-a poruncit Cel ce a murit pentru noi ~i a inviar ? Discutdnd astfcl despre acestea, vom deveni partasi la convorbirile Domnului ~i vorn continua, oarecum, lucrarea Sa, pe care a savarsit-o in zilele urrnatoare. De asemeni, poate chiar saptamanilc care vor urma, prin continurul si scrnnificatia lor, ne vor conduce spre diferite puncte ale testamcntului pe care suntem datori sa-l irnplinirn. Cel putin, despre saptarnana curenta putem spune Cll siguranta acest lucru si tara prea mari eforturi inrelecruale,

Amintiti-va care este esenta noului legamanr allui Dumnezeu Cll noi. Iat-o, pe scurr: ea consra in comuniunea vie cu Dumnezeu prin Domnul Iisus Hristos, in Sfinta Sa Biserica. Punctul principal al noului legamant este comuniunea vie cu Dumnezeu. Insa noi, fiind cazuti, nu putem intra in cornuniune cu Dumnezeu, altfel decat prin Domnul Iisus Hristos. Prin urmare, trebuie mai intdi sa ne unim cu Domnul Iisus Care a intrat in comuniunea cca mai adanca cu fiinra noastra: apoi, dupa ce am atins-o, trebuie sa trairn in aceasta imparrasire cu Manruitorul ~i In comuniune cu Dumnezeu, pe care

199