SFÂNTUL TEOFAN ZVORÂTUL

VIATA LUNTRICA
 Coperta: Mona Curc

Redactor: Corina Ggeanu SFANUL TEOFAN ZVORÂTUL

VIAA LUNTRIC

Traducere din limba rus si note de

ELENA DULGHERU

Tiprit cu binecuvântarea
Traducere din limba rus dup originalul: Prea Sfinitului Printe Galaction,
Sviatiteli Feofcm Zatvornic, „Vnutrenniaia jizni. Izbrannîe Episcopul Alexandriei i Teleormanului
poucenia", Sescricestvo vo imia Prepodobnomuceniî Velikoi
Kneaghini Elizavetî, Moscova

tact.

Bucureti, 2000
ISBN: 973-98947-9-8
 CUVÂNT ÎNAINTE

Spiritualitatea slav s-a ivit din tradiiile Prinilor vechi i

din curentele bizantine. începând din secolul al XVII-lea,
aceasta a suferit i influena Occidentului. De-a lungul veacu-
rilor, tradiiile s-au amestecat i adaptat exigenelor mentali-
tilor poporului.
Sursele cele mai Vechi ale spiritualitii slave sunt nume-
roasele biografii de sfini, adesea rmase în manuscris. Mona-
hismul devine popular începând cu secolul al XJ-lea. Istoriile
exemplare ale primilor ascei din Kiev au fost în curând
reunite în Patericul de la Lavra Pecerska. Mai târziu au aprut
i Regulile monahale, mai cu seam cele ale sfinilor Nil Sorsky
(t 1508) i Iosif Volokolamsky (t 1515).
Monahii sunt cei care au dat spiritualitii slave cei mai
buni scriitori ai si: Sfântul Dimitrie al Rostovului (t 1709),
Sfântul Tihon din Zadonsk (f 1783), Sfântul Paisie Velici-
kovsky (t 1794), Sfântul Teofan Zvorâtul (t 1894). Preui-
rea acestora s-a întins în tot Rsritul cretin. De aceast pre-
uire s-au bucurat în mod special scrierile Sfântului Teofan
Zvorâtul. Aceasta i pentru c „Zvorâtul" rezum învtu-
ra tradiional, precizând c: „Esena vieii în Iisus Hristos, a
vieii duhovniceti, const în transformarea sufletului i a tru-
pului i în introducerea lor în sfera Duhului, adic înduhovni-
cirea sau spiritualizarea sufletului i a trupului (Scrisori despre
viaa duhovniceasc, Moscova, 1903, p. 247).
Viaa spiritual are îns o influen determinant asupra
relaiei noastre cu aproapele, precum i asupra raporturilor
noastre cu natura iraional, cu întregul cosmos. Omul aezat
 realizeaz scopul duhovnicesc prin „spiri-
Concret, cretinul ce strbate „calea cea bun a mântuirii"
în lumea vzut îi trebuie:
tualizarea cosmic".
c scopul ultim al evoluiei 1. S se predea unui conductor.
în consecin, putem „admite
creaturile raionale aceasta se
2. S se înconjoare cu reguli pentru împlinirea cuviincioas
lumii este spiritualizarea ei; la a fiecrui lucru.
iar la celelalte printr-o alta
manifest prin ordinea moral,
Sfanul Teofan (Scrison ctre diverse
3. S pregtit pentru nevoine i necazuri, cci a pornit
fie
ordine oarecare", spune pe o cale îngust i plin de suferine.
Moscova, 1892,p. 376).
persoane,
dar el corespunde struc-
4. i, pentru a le suporta cu bine pe toate, aib duhul s
Acest progres spiritual este lent,
în inima (II Cor.
arztor sau s
aib râvn fierbinte spre mântuire i spre a-I
turii naturale" a fiecruia: „Omul ascuns
bineplcea lui Dumnezeu.
Teofan este Duhul), se nate
4 16- dup explicaia Sfântului Parcursul cii mântuirii se identific, prin urmare, cu
Dezvoltarea sa se face cu aceleai elemente
si' crete E simit. „purtarea Crucii". Sfântul Teofan înva ziditor de câte feluri
care îl constituiede la natere (Puma k Raznym Ltkam,
înc sunt aceste „cruci".
86, 160, p. 464). El spune: J'rimele sunt crucile exterioare, alctuite din
duhovniceasca cheam i
Spre o astfel de cretere în viaa suferine i necazuri i, în general, dintr-o nefericit soart
coninutul crii de fa. Astzi, mai mult ca oricând, deoare- pmânteasc; a doua categorie o reprezint crucile interioare,
o „teologic a experienei Teo- nscute din lupta cu patimile i cu poftele, pentru a câtiga
ce „lumina cea adevrat" este .

printele Pavel Florenski sene: „Se virtuale; a treia categorie o reprezint crucile harice (de duh
logul i savantul rus,
acum, în strintate înotul se înva la
aparate stand
spune c i de dar) care sunt primite prin totala predare în voia lui
pmânt. Aa
poi deveni catolic sau protestant dup carp, Dumnezeu".
pe
venit în vreun fel în contact cu
viaa, in cabinet. Dar Drumul
fr s fi
acesta anevoios al cii mântuirii este însemnat de
pentru a deveni ortodox, trebuie s
te cufunzi de îndat in Sfântul Teofan cu 162 de jaloane, toate de o maxim impor-
însui elementul Ortodoxiei, trebuie începi s s
trieti orto- tan spre a nu rtci, spunând c: „Prima hotrâre a lui
dox - exist" (Stâlpul i temelia adevarulut, p. 8).
alt cale nu Dumnezeu cu referire la om este ca s
se afle în unire vie cu
înelege ce
c numai pe calea experienei se poatede
în faptul
El, iar aceast unire se arat când cineva triete cu mintea i
specificul acesteia fa celelalte cu inima în Dumnezeu... Acest singur lucru le cuprinde pe
este Ortodoxia se vede i
confesiuni. Aceasta pentru c „experiena religioasa vie este toate celelalte".
(Ibtdem, p. 3).
unicul mod legitim de cunoatere a dogmelor In cel de-al aselea capitol al crii de fa, Sfântul Teofan
duhovniceasc, Sfântul Teofan, cum era i fi- adreseaz tuturor tritorilor în Hristos o seam de învturi
în creterea
(botezul) când „sentimentul depen- duhovniceti pentru viaa luntric. Rostite ctre cretinii din
resc începe cu naterea
cuvântul luminea- Tambov i Vladimir între anii 1859-1866, acestea se
denei de Dumnezeu renate din pocin,
credina in Domnul dovedesc în timp cuvinte „de duh i via", adic venice.
z contiina, harul întrete libertatea,
Astfel renasc toate sti- Cel care îi rostuiete viaa duhovniceasc în conformitate
mijlocete comunicarea cu Dumnezeu.
obinandu-se „omul ini- cu aceste învturi triete cu adevrat o via dup Dumne-
hiile, fiecare cu leacul ei
tmduitor",
mii de tain", trind cu adevrat ortodox. zeu, deoarece: „Atunci Soarele dreptii începe s
strluceasc
const in a cinsti în minte, adierea iubirii divine ne înclzete sufletul, puterile
Calea mântuirii, spune Sfanul Teofan, de via dttoare ale harului dumnezeiesc ptrund i ne
în toate învturile, legiuirile
cu sfinenie si a umbla neclintii
împrospteaz
Biserici fr s ascultm nici un tel de toate stihiile sufletului i ale trupului. Dum-
si rânduielile Sfintei nezeu este izvorul
care se strduiete sa darame Cel ce se pred Domnului este într-
vieii.
filosofii
cugetri dearte ale rioii
un acelai duh cu Domnul i bea din belug din acest izvor
totul fr s construiasc nimic",
adic filosofia atee.
nesecat, apa vieii.Numai unuia ca acesta îi este proprie viaa
cea adevrat sau numai unul ca acesta triete. Celorlali
numai li se pare c
triesc, cu toate c
ei descoper o via

fremttoare i aparent felurit".

Aadar, iat câteva motive pentru care, cu bucurie, binecu-
vântam aceast apariie editorial care întregete preuirea
Sfântului Teofan, îndrepttindu-ne sâ-i considerm învtura
ca o piatr preioas în cununa spiritualitii ortodoxe. DOU CUVINTE DESPRE
Purcedem la aceasta cu încredinarea i dorina exprimat SFÂNTA TAIN A BOTEZULUI
de însui Sfântul Teofan în rugciunea cu care încheie sfintele
sale învturi din cartea de fa: „Doamne ! Trimite lumina
Ta i adevrul Tu, ca s putem alege clar cile vieii i ale
morii, binele i înelciunea, focul i apa i, înelepindu-ne
întru mântuire, robindu-ne cu hotrâre dreptii, ne s
Sfântul Apostol Pavel compar puterea nelumeasc a sfin-
eliberm de pcat; ca s
nu stpâneasc pcatul în muritorul
moartea i învierea Domnului. Cufun-
taine a botezului cu
nostru trup i nu s dm
ascultare poftelor lui. Amin".
tei

dându-ne în cristelni, noi murim, iar ieind afar din ea,

Cu arhiereti binecuvântri, înviem - spune Sfântul. Murim în cristelni pentru viaa tru-
GALACTION, peasc i pctoas i înviem pentru viaa în duh, sfânt, pl-
Episcopul Alexandriei i Teleormanului cut lui Dumnezeu. „Au nu tii c
toi câi în Hristos neam
botezat, intru moartea Lui ne-am botezat ? Deci neam îngropat
cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat
17 ianuarie 2000,
la praznicul Sfântului Antonie celMare din mori, prin slava Tatlui, aa s
umblm i noi întru înnoirea
vitiii [. .] omul nostru cel vechi a fost rstignit împreun cu El,
.

ca su nimiceasc trupul pcatului, pentru a nu mai robi ai

fi
pctuim" (Rom. 6, 3-4,6)*.
Fiina noastr devine la fel de luminoas ca i Domnul cel
înviat, când se înnoiete în baia de-a pururi-petrecerii cu harul
SfântuluiDuh. Dar s
nu credem, frailor, c
aici ar lucra nu-
mai harul, i c
ar lucra numai din afar sau mecanic. Nu,
nicidecum. Lucrarea lui mântuitoare se svârete în chip ne-
vzut, luntric. Harul Sfântului Duh, care ne înrâurete la
sfântul botez, pecetluiete o serie de prefaceri luntrice ale ini-
mii i ale micrilor duhului nostru i, din acestea, creeaz în
noi un om nou, omul cel tainic al inimii**. De aceea, Sfântul

Citatele biblice în limba român sunt preluate

*
dup Biblia B.O.R.
Unde versiunea rus a citatului este mai apropiat de context, am introdus
traducerea liber a acesteia, specificând în subsol versiunea B.O.R.
** Toate sublinierile din text aparin
traductorului.
 . !

Dumnezeu Cu toate acestea, natura omului râmase aceeai, i aceeai

Apostol Petru numete botezul cererea de har de la
a contiinei, prin care se formeaz un caracter deosebit, întrit
moral prin puterea harului. Ce anume se petrece
trebuie s fie, vvoi lmuri prin câteva gânduri.
Domnul cel multmilostiv, creând omul dup chipul i ase-
mnarea Sa, i-a artat astfel i elul suprem în comuniunea cea
rimase i menirea lui. De aceea, restaurarea lui nu s-a putut
înfptui altfel decât prin restaurarea puterilor lui duhovniceti
aici i cum
celor întâi-zidite i prin restabilirea legturilor dintru început.
Tocmai aceasta face Taina botezului, dup o pregtire preala-
bila a omului printr-un ir de prefaceri morale.
.

mai luntric cu El, îngrdindu-1 prin porunci, care îi sunt cu- VI voi aduce un exemplu lmuritor. Sfântul Apostol Petru
propovduia în ziua Cincizecimii. La sfâritul predicii, cei ce
noscute i la îndemân.
erau cu el exclamar: „Ce avem de fcut >". Apostolul le rs-
Dumnezeu aezat calea spre atingerea acestui scop în îm-
a
pe care a pecetluit-o punse: „pocii-v", iar într-alt loc: ^ocii-v i credei în
plinirea sârguincioas a sfintei Sale voi,
în curata i neprihnita contiin a omului; dar nu i-a impus
Evanghelie, i s se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus
o lucrare anume, ci i-a druit libertatea aciunii dup propria
Hristos, [...], i vei primi darul duhului Sfânt" (Fapt. 2, 38).
sa voie, dup propriul su plac, pentru ca omul însui, de
Haidei s
vedem despre ce se vorbete aici. Predica a lu-
bunvoie i nesilit s se îndrepte a umbla
de nimeni, neclintit minat contiina, contiina iluminat a reînviat sentimentul
dup tiuta Dumnezeu. i, tot pentru ca omul
voie a lui s dependenei de Dumnezeu sau al fricii de Dumnezeu i iat
poat s-i stpâneasc libertatea, în acelai spirit în care în ci inima strig: „Ce avem de fcut >". ne pocim, S cre- s
sdit în sufletul' omului frica de dem, si primim harul prin sfântul botez. A te poci înseamn
om slluiete libertatea, a
Dumnezeu, sau sentimentul dependenei depline de Dumne- a te hotrî ste lepezi de lucrrile neplcute lui Dumnezeu, s
zeu atdtiitorul, atoateproniatorul i atoatefacâtorul. Acestea
te întorci spre Dumnezeu (Fapt. 3, 19) i s-i restabileti li-
sunt toate stihiile vieii noastre duhovniceti, aa cum au fost
bertatea, ca vieuire dup
voia Sa, aa cum au fost tocmite
rânduite dintru început. Unindu-se într-una singur, ea a dintru început. Cel ce se pociete este chiar gata fac aa, s
constituit chipul spiritual cel mai moral, a crui via se cldea dar nu tie cum s
înceap, când, pe de o parte, îi simte slbi-
i se svârea astfel încât omul, simindu-i dependena depli-
ciunea moral, iar pe de alt parte, neîmpcarea cu Dumne-

n de Dumnezeu, s se îndrepte singur, de bunvoie, a umbla leu*

P?
carc mereu L-a mâniat, ca i neîmpcarea cu propria
constan, pe care mereu a înjosit-o. Pentru vindecarea aces-
pe calea sfintei Sale voi, aa cum o înelege contiina, fiind
încredinat c astfel va rmâne în comuniunea cea mai lun- tor neputine de cptâi, i se d
credina în Domnul Iisus
tric cu Dumnezeu, izvorul vieii, i se va ferici întru EL Aces- Hristos, ca unic mijloc de împcare i reunire cu Dumnezeu,

ta este rostul omului i aa ar fi decurs pururea viaa lui, dup

i harul Duhului, ca reazem de trie moral. Observai cum
cum astfel decurge de-a pururi viaa sfinilor îngeri, de nu ar acum, în noua rânduial haric, toate stihiile i puterile de
fi fost cderea. dinainte ale vieii spirituale, slbite i deczute prin cdere, se

Cderea a dereglat tocmirea luntric a vieii spiritului. înali din nou la menirea i la unitatea lor dintru început
Omul a czut de la Dumnezeu i comuniunea nemijlocit cu Sentimentul dependenei de Dumnezeu renate din pocin,
El a fost întrerupt; sentimentul dependenei de El a pierit sau cuvântul lumineaz contiina, harul întrete libertatea, cre-
s-a vlguit, i omul îi pierdu puterea de a-i ine în frâu liber-
dina în Domnul Iisus Hristos, unicul Ocrotitor divin pe care
Dumnezeu, mai îl au oamenii, mijlocete comunicarea
tatea, care acum nu mai urmrea voia lui ales cu Dumnezeu... Astfel
c i contiina sau încet cu totul s mai îneleag voia lui renasc toate stihiile, fiecare cu leacul ei de-via-tmduitor.
Dumnezeu, sau începu s o îneleag greit. Astfel, stihiile vieii Rmâne acum ca acestea s se uneasc întruna, s se adu-
duhului s-au descompus, i viaa nu a mai fost duhovniceasc. ne, ca razele, într-un singur focar. Este ceea ce se
întâmpl în

10 1 1
 !

baia botezului, care, în acest sens, este

un fel de creuzet hanc, gintul, sun mai curat i mai puternic, cu toate c aspectul
unde, din stihiile vieii spirituale dinainte
restaurate dup exterior nu trdeaz diferene una i cealalt. Arama,
între
luat singur, este fiina noastr; arama amestecat cu argin-
cum am vzut, prin puterea atoatelucrtoare a harului, se
tul este aceeai fiin, preschimbat prin
furete noua fptur în Hristos Iisus, obinîndu-se omul harul botezului.
ieim înnoii din baia Luau' un mr pdure i un mr
de grdin. La înfiare sunt,
inimii de tain. Acesta este sensul în care
nou poate, identice, dar calitatea lor este cu totul diferit.
botezului; simim c am
gustat din viaa cea i începem
cretinul i necretinul par din afar la fel, dar pe
Tot aa,
despre
s petrecem în fericirea harului. Ascultai ce se spune dinuntru^
nu doar caracterul, ci parc i alctuirea le sunt diferite. Toat
cei care s-auschimbat prin predica Sfântului Apostol Petru.
tria cretinului st în interior. Cretinii nu sunt
au primit cuvântul lui s-au botezat i ime- în stare s
Se spune c cei ce
simt ei înii aceast diferen i aceast schimbare - nu pen-
în învtur, în îm-
diat se adaug: i au început sa struiasc tru c le-ar fi prejudiciat smerenia,
împreun i pe toate le aveau ci întru recunoaterea sla-
prtire, în rugciuni, toi erau
Dumnezeu, Cel ce îi mântuiete. Nu totul moare în
vei lui
împreun, ca i cum ar fi avut un singur suflet i un singur om, prin cdere. Urmele frumuseii dintru început rmân as-
trup i struiau într-un cuget în biseric,
ludând neîntrerupt
triau bucurie i în simplitatea inimii (Fapt.
cunse în toate puterile omului, doar c
s-au împrtiat. La fel
pe Dumnezeu, în ca o oglind spart. Iar când se reînnoiete
Imediat ce s-au botezat, au i început s triasc
o via alctuirea luntric
2). a vieii duhului, atunci ea redevine asemenea oglinzii
botezai întregi,
nou. Aceast via nou este recunoscut de toi cei
care reflect limpede toate trsturile i prile feei
celui ce se
i este partea i motenirea lor. privete în ea. Privind înluntrul su, poate oare cretinul
s
Adunând acum într-un singur gând toate începuturile nu contientizeze desvârirea care i-a fost druit ? înainte de
rânduielii ei dintru
vieii spirituale în har, corespunztoare botez, omul este ca i cum ar fi vlguit în toate mdularele
cum om ce se boteaz, dup s se ridice,
început, vom vedea este fiecare
Domnul
sale: nu poate nici nici s se mite. Dup botez,
felul su luntric de a fi. Dup msura credinei în esteasemeni unui bolnav vindecat, dar înc slbit, în care
se
Iisus Hristos, împcându-se cu sine i primind de la El pute- aude glasul Evangheliei, aducându-i aminte era o vreme c
în umblarea nestrmu-
rea harului, cretinul se simte puternic când mergea, alerga i se bucura. Astfel, poate oare
nu s fie
tat dupvoia lui Dumnezeu, care dup
râvnete, tund gata mrturisit în contiin senzaia vigorii i a vioiciunii fore-
s îndure orice greuti i chiar jertfe, simindiînc de aici lor, prezent In cretinul înnoit prin
har, în botez ? Iat înc
bucuria vremelnic a comuniunii cu
Dumnezeu pregustând un exemplu. Luneta este alctuit din trei pri. Când acestea
bucuria nepieritoare ce urmeaz s fie în venicie. In aceasta sunt bgate una într-alta, luneta nu arat
obiectele asa cum
unui caracter in
const cererea de har a. contiinei sau formarea trebuie; dar când sunt desfcute dup mrime, atunci totul se
morala cretin. V
spun aceasta ca s nu uitai
înnoirea haric a puterilor fireti
c tria bo- vede bine prin ele. Luneta este modelul triplei
tuiri: duh, suflet i trup.
.
.

Dup
noastre alc-
tezului nu const numai în cdere, duhul s-a supus sufle-
ale duhului, ci i în transformarea moral a caracterului. Dup tului, iar acestea dou, trupului, i omul a începuts vad
rânduiala lui Dumnezeu, mai întâi se
petrece în duhul omului strâmb relaiile dintre ele i s
se poarte strâmb. Dup noua
transformarea moral, iar apoi harul, slluindu-se tainic in natere în har, duhul este înlat la rangul su i ine
sufletul în
morale, înnoindu-i astfel întreaga supunerea sa, i, prin acesta, i trupul. .. Atunci omul
om peceduiete trsturile primete
natural, ci fiina 1 rânduiala cea dinainte stabilit a
fiin în cretin nu se mai afl doar fiina sa prilor fiinei sale, îi în-
arat fel ca i necretinu. dar, de . elege limpede relaiile cu cerul i cu pmântul si se
si har Privit din afar, el la .
poart cu
combin cu harul. Arama sin- demnitate în relaiile cu acestea. Poate oare
fapt în el se dizolv i se fiina o asemenea alc-
amestecat cu ar- tuire s se ascund de ochii minii i ai
gur de exemplu, scoate un sunet surd; dar contiinei ?

12 13
 Vedei acum care este puterea sfântului botez i vedei c numai prin har, este i începe se înfptu-
asimilat personal s
nu sepot ascunde de noi lucrrile mântuitoare ale botezu- iasc atât prin har, cât i prin libertate.
Atunci i acesta devine,
lui ? Acum
! rog v s
ptrunderi în sufletul dumneavoastr i prin hanii dumnezeiesc, un puternic râvnitor în a-I bi-
s hotrâi singuri: se afl oare acolo, sau nu, ceea ce îi este ncplcea Domnului, plin de jertfelnicie i renunare la sine.
dat de la sfântul botez ? Dac da, atunci s-I mulumim Dom- Este îndeobte cunoscut c, pân la acel moment, atât de
nului, farâ nes înlm cu mintea, întrucât toate sunt de la hotrâtor tn viai, aproape totul depinde de prini i de naii
El; dac nu, s
ne învinovim i s
ne mustram i ne gr- s de botez, iar mai pe urm atât de ei, cât i de libertatea noas-
bim s schimbm aceast stare prin taina pocinei, prin care trt; In continuare, depinde i de variatele împrejurri ale vieii

pctoii se boteaz din nou, nu în baie, ci în lacrimi, cu toate Ui cuc este aruncat fiecare de ctre neprevzuta combinare a
c viaa nou pe care o primesc este la fel cu cea primit în întâmplrilor vieii. Din aciunea tuturor acestor influene
cristelni. Amin. asupra contiinei i a libertii noastre i din modul cum ne
folosim de ele, rezult c
pentru unii totul este lumin, pentru
II alii totul este întuneric, iar pentru alii, nici lumin, nici

v
Amintii- de discuia mea precedent. Ai vzut acolo c, întuneric... Vreau spuns unii,c dup
o copilrie i o ado-
ieind din baia botezului, omul credincios trebuie s râv- lesceni minunai, ajuni la contiin de sine, ajung
1
iu- s
neasc la un singur lucru: s-I fie bineplcut lui Dumnezeu, beasc cretinismul cu dragoste fierbinte i râvnesc neclintii
fiind gata s jertfeasc totul pentru aceasta. Aceast înflcrare la acesta, ridicindu-se din putere în putere i sârguindu-se
s
a râvnei dup Dumnezeu, plin de dragoste i de jertfelnicie, atingi, la msura vârstei,
împlinirea în Hristos; alii se rup re-
reprezint o caracteristic atât de inevitabil a vieii cretine, pede de Hristos, pierzându-se pe calea patimilor, în robia du-
încât cine o are, acela triete, iar cine nu, acela sau e mort, hului lumii i a regelui lumii acesteia, i triesc în uitare de

sau a amorit i doarme. Aceasta este smâna vieii i consti- Dumnezeu i în obiceiuri potrivnice lui Dumnezeu; a treia
tuie, totodat, fora vieii. Ea este fructul unirii harului cu li- categorie nu tie cui aparine: ba lui Hristos, ba lumii aces-
bertatea. Omul se pred pe sine în întregime cluzirii lui teia: participi superficial la toate rânduielile vieii cretine,
Dumnezeu; harul pogorât îl cuprinde, îl umple, se combin dar cu gândurile i cu inima se plimb prin alte locuri i în alte
cu el, i din acest sacru tezaur al vieii iese omul reînnoirii (I lucruri (si caui linitea, mângâierea i fericirea - acetia sunt

Ptr. 2, 9), râvnitor al faptelor bune (Tit 2, 14), ales s fie sfânt cretinii crora le lipsete duhul lui Hristos Nu de Dum- !

i fr prihan înaintea lui Dumnezeu, în iubire (Ef. 1,4). nezeu duc ei grij, ci numai cum s s
fac triasc în linite i
Când se boteaz adulii, atunci ei devin astfel imediat dup pace pe pmânt, printre toate rânduielile în care îi aaz starea
botez, cci vin pregtii, având pregtite toate strile inimii
ei întâmpltoare a vieii trectoare, fr
îns a-i da seama c
trebuitoare unirii cu harul. Referitor la cei care se boteaz de sunt strini de rangul de cretini, dar fr s
se socoteasc,
mici, iconomia dumnezeiasc a mântuirii noastre a binevoit totui, vrjmai declarai
ai cretinismului i ai lui Dumnezeu.

s se stabileasc o astfel de rânduial, încât tot ce depinde de Astfel, dac, întorcându-ne înapoi, vom vrea s aflm, cu
harul divin, în privina punerii în noi a începutului vieii cre- sinceritate, crei categorii îi aparinem dup atitudinea noas-

tine, s
ni se dea imediat, i înnoirea se face prin har; iar ceea tr fa de Domnul Iisus Hristos, cruia, la sfanul botez, am
ce depinde de libertatea noastr este amânat pân cretem în fgduit s-I slujim în exclusivitate, atunci unii se vor dovedi
pân la prima spovedanie i împrtanie, când omul se iubitori plini de râvn ai Domnului i ai vieii cretine;
vârst, alii,
ofer contient i de bunvoie harului - i atunci înnoirea fideli lumii i patimilor, vrjmai ai lui Hristos; a treia cate-
petrecut mai înainte parc independent de voina noastr, gorie: cretini pe din afar, cu o inim iubitoare de lume.

14 ÎS
 Ctre s-mi îndrept acum cuvântul ?
care dintre acetia nei rupem de ea. Haidei s intrm în recile noastre inimi,
nu au nevoie de cuvânt. Nu putem decât ca, privind
Primii trândavei nepstoare, i s începem s le înduplecm prie-
în urma lor, s slvim pe Dumnezeu i s-i fericim. Fericii . . tenete ca s-i vin, în sfârit, în fire, s-i scuture legturile
voi, cei ce ai ascultat de chemarea Domnului Voi umblai
! . . . patimilor i ale lumii, cu care s-au legat de bunvoie, i s se
în lumina feei Lui i întru numele Lui v
bucurai în fiece îndrepte spre Dumnezeu. Aa s-i spunem sufletului: „Eti
clip, cântând: „S se topeasc inima mea în Tine, Doamne, fcut dup chipuli asemnarea lui Dumnezeu. Dumnezeul
Stpânul inimii mele i Dumnezeul meu !". cel necuprins astfel a binevoit s te alctuiasc, încât s strlu-
Ctre a doua categorie ce rost are s-mi îndrept cuvântul, ceasc în tine cu toate desvâririle Sale, aa cum soarele str-
când acetia nici nu calc vreodat pe aici ?... Acetia s-au lucete într-o pictur de ap, s Se vad în tine i s fie vzut
rtcit cu totul pe calea pierzrii. De acetia poate doar s ne de toi cei ce te vd pe tine, din cer i de pe pmânt. Iar
tu
fie mil i s ne rugm pentru ei. te-aiîndeprtat de Dumnezeu i te-ai apropiat de lume, ai
Aadar, cuvântul meu vi se adreseaz vou, cretinilor pe
din afar, care nu avei duhul lui Hristos, care nu avei inima
preluat chipul ei mârav, prin care ai început pori asem- s
narea animalic a voievodului lumii acesteia. Adu-i aminte
în întregime afierosit Domnului, care nu avei râvn în a-I de cea dintâi mrea
vrednicie a ta, care cu nimic nu se poate
bineplcea Lui i numai Lui Sau, nu numai vou, ci nou,
! . . .
compara, i plânge starea deczut în care te afli i întoarce-tc
cci i eu sunt primul dintre voi. la Dumnezeu, ca s te înnoieti dup chipul Creatorului tu.
Ce avem a ne spune ? Ah, frailor, s ne strduim a ne Dumnezeu te caut i, cutându-te, te înconjoar cu toate
înla pân la sentimentul grijii fa de suflet i fa de partea semnele milostivirii i viaa ta este a Lui i toate
grijii Sale:
noastr din venicie. Gândii-v ce spun despre noi adev-
. .

cele necesare vieii sunt, de asemeni, ale Sale: lumina, aerul,

raii iubitori ai lui Hristos, atât cei ce se afl înc aici, pe p-
mânt, cât i cei din cer Ce altceva pot spune, decât: „Iat ni-
!
hrana, îmbrcmintea, casa i tot ce ai i ce este în tine sunt
ale Sale. Pentru tine S-a pogorât din
te oameni care par s fie de-ai notri, dar nu sunt". Cuvântul pe cer, a suferit, a murit
Cruce, a înviat, S-a înlat la cer, a trimis Sfântul Duh i a
pare simplu, dar ce înfricotor este Cci, dac nu suntem ai
!

întemeiat pe pmânt Biserica, în care a pus tot ce este nevoie

lor, înseamn c nici ei nu sunt ai notri i nimic din ce-i al lor
pentru mântuirea ta i, cel mai important: de la natere i prin
nu este al nostru. Adic, nici Hristos nu este al nostru, nici
toate rânduielile exterioare ale vieii te-a fcut deja prta
toate fgduinele Lui, nici raiul, nici fericirea venic. Iar
dac nu-s ale noastre, tim foarte bine ce urmeaz fie al s acestui tezaur de bunti duhovniceti !... Vezi cât dragos-
nostru. Vedei ce nenorocire în acelai timp, privii în jurul
. . !
te ! i pentru toate acestea nu pretinde de la tine decât inima
vostru: aproape tot ce avem este cretin: obiceiurile ne sunt
ta. Pân i pictura de ap, înclzit de soare, se ridic spre
cretine, conceptele ne sunt cretine, cuvintele ne sunt creti-
cer... Iar tu de ce întârzii s te întorci la Domnul, înclzit
ne, avem multe legi i lucrri tot cretine ... Ce ne lipsete ?
!
fiind din toate prile de cldura Lui >

Inima cretin Inima nu într-acolo ni se-ndreapt... nu în

!
Nu vezi
cum toi cei din jurul tu se îndreapt spre
oare
Dumnezeu îi este fericirea, ci în ea însi i în lume i nu în Domnul, i sracii i cei fr titluri i neînvaii De ce stai ?

cer îi este raiul, ci pe pmânt. Ne lipsete aceast râvn, tare ca pe loc, lsându-i pe toi s i-o ia înainte în împrie ? Ce,

moartea, pentru mântuire i de a-I fi pe plac Domnului. Ca i eti mai ru decât alii ? Oare te-a vtmat cineva ? îi lipsete
cum am fi adormit i amorit, ne micm unde ne poart cur- oare ceva, ce le este dat tuturor ? De ce stai pe loc ? Mic-te,
gerea vieii. Haidei strezim în noi aceast râvn, cci cine o grbete-te, pân nu s-a încuiat ua deschis pentru primirea
va face, dac nu noi > Singuri ne-am legat de lume, singuri s
!
tuturor celor ce vin acum !

16 17
 De ce stai ? Vino la Domnul i începe s lucrezi cu sârg aceast cale comun... De fapt, cu toii suntem alei. De
pentru El. Timpul zboar, puterile îmbtrânesc, se învârto- vreme ce cuvântul adevrului s-a atins de urechea noastr,
eaz i se apropie de nemicare, micându-se pe direcia lor înseamn c suntem alei...
ne cheam Domnul i suntem
îneltoare. Iar azi-mâinc vine moartea. Vezi, ca nu cumva s iresponsabili dac nu mergem pe calea Sa. Privii cum s-au
rmâi în aceast rceal împietrit de Domnul. Adu-i fa convertit alii: unul a auzit: „Nu v adunai comori pe p-
aminte de groaznicul sfârit, când Dumnezeu Se va îndeprta mânt" - i a lsat totul...; altul a citit: „în deert se zbate
definitiv de toi cei ce nu au venit ctre El, când îi va respinge omul Strânge comori, i nu tot cel ce strânge mnânc" - i
!

pe cei ce L-au respins, i, împins de fric, apropie-te spre a prsit deertciunea, pind pe calea cea trainic a binepl-
Domnul. ecriiDomnului; altul a privit Rstignirea cu o inscripie dea-
Caut-L pe Domnul Ori Dumnezeu, ori ! lumea: cale de supra ei: „Iat ce am fcut Eu pentru tine; tu ce faci pentru
mijloc nu exist. Sau dormi atât de lipsit de grij, încât nu Mine ?..."- i s-a predat Domnului cu toat inima sa.... Ce
vezi nimic ? ! Acolo - nimic; acolo este ade-
este totul, aici sunt toate acestea, decât chemri excepionale în fiecare
? ! zi
vrul, aici - mirajul; acolo este linitea, aici - grijile chinuitoa- auzim i citim despre mii de asemenea cazuri... Putem, dup
re; acolo, mulumirea, aici - necontenite suferine; acolo, toate acestea, s ne considerm nechemai >... Nu, frailor,
bucuria i veselia, aici - numai necazuri i durerea inimii. Le problema nu st în chemare, ci în noi. Cum s-au convertit
tii pe toate acestea, le-ai încercat pe toate, dar rmâi, totui, aceti pgâni > Au îneles c
nu exist via, decât numai în
în aceeai stare de deertciune a minii i a inimii... Vrei s Domnul, i i-au schimbat viaa lor cea necuviincioas. Aa
aduci raiul pe. pmânt ? ! Iat, este al optulea mileniu, cum iu- trebuie s se întâmple cu toi. Transformarea luntric sau
bitorii de lume se tot strduiesc cu toate mijloacele instau- s ruptura depinde de deschiderea inimii noastre de ade- fa
reze raiul pe pmânt... nu numai i
nu reuesc, ci, dim- c vrul îneles. Iar aceast deschidere depinde întotdeauna de
potriv, totul merge din ce în ce mai ru. Nu-i va reui nici . . noi. . . S
o folosim i ne vom depi pe noi înine. în lumin-
ie, ci numai te vei epuiza în goana dup bunstarea înel- torul tainic al inimiinu va ptrunde nimeni din afar...
toare a lumii, precum copiii dup curcubeul care fuge pe cer. Acolo, omul hotrte
pe toate, cu sufletul i contiina
le

De fapt, care suflet nu cunoate toate acestea > Pe toate le ta. SA tim înliuntrul nostru în faa Domnului i, împlinind
.
.

tim, tim c
trebuie s-I aparinem cu sufletul numai lui mai repede tot ce vrea Dumnezeu de la noi i înelegând c
s
Dumnezeu i le facem pe toate - i lucrurile importante, i acestea sunt trebuincioase i de neînlocuit pentru mântuirea
pe cele mrunte - pentru a-I fi pe plac numai Lui. Dar când noastr, si ne punem în inim aceast lege: „De acum încolo
vine vremeajfajrtelor^când_vme vremeja. siLxieJcpdm de Ii voi aparine Domnului cu toat inima i numai
pentru El
toate, începem s
gsim fel de fel de scuze, pentru a rmâne în voi lucra cu toate puterile mele..." se va adeveri alegereai
patimile no astre. .. „Nu-i de noi - j^uj^ faunei Aceast ! noastr, cci alegerea este conlucrarea hotrârii noastre cu
vîâlnalt este pentru alei... noi putem tri oricum... cine chemarea lui Dumnezeu. Domnul este aproape... Vine la fie-
este ales, acela este chemat... Iat, Pavel Apostolul... i care si-i bate în inim: oare va rspunde cineva > inima Dac
ceilali, asemenea lui, care s-a vzut erau chemai...". Iat c este un vas închis, cine-i de vin ? Pentru toate este vinovat
!

ce voi rspunde: Dar aceti alei nu au venit singuri la che- lipsa noastr de bun credin fa
de adevrul pe care l-am
marea Domnului Sau îi ducea harul legai ? Au auzit cuvân-
> cunoscut. Dac n-ar
aa, atunci toata lumea ar fi întotdeau-
fi

tul, s-au supus i s-au îndreptat ctre Domnul... zicem S c na pornit pe calea Domnului. i oare este mult ceea ce ni se
exist anumii alei, c în viaa lor totul este deosebit. Dar cere ? Cci nu suntem strini cu totul de Domnul Doar
! ! c
exist i o cale comun tuturor... Haidei s mergem pe nu punem pe primul plan a-I bineplcea Lui: nu este acesta
 !

primul nostru scop, ci este mai degrab un fel de adaos. Cci

elul nostru este de a-i place lumii i obiceiurilor lumeti.
Punei acum pe primul plan a-I bineplcea Domnului i rea-
ranjai-le pe toate celelalte potrivit cererilor acestui unic el: i
se va schimba starea voastr luntric. Totul va rmâne ca
. .

mai înainte... numai inima va fi nou. Asta-i tot ! Este mult,

oare?
Multe a mai avea s v
spun despre acest lucru, dar vd ci CINCI ÎNVTURI
v-am obosit... Pe celelalte le vei spune voi singuri sufletului
DESPRE CALEA MÂNTUIRII
vostru. Cci cine altcineva, dac nu
noi înine, Ii va ajuta
Domnului s ne ia inimile în stpânire?... O, dac ne-am cu-

ceri Lui i l-am oferi inimile noastre i dac L-am contempla

în sinea noastr fa ctre fa i ne-am învârti în lumina Sa, în
jurul Su... aa cum se învârt toi lumintorii în jurul soare- jjnvdtorule, ce s fac ca s motenesc viaa de veci ?" (Le.
lui, cu faa ctre el i luminai de el, alctuind un cor deosebit 10, 25). Aa îl întreba odinioar pe Domnul un învtor de
i înltor Amin.! fcge. Acela îl întreba ca s-L ispiteasc, numai dintr-un fel de
curiozitate, s vad ce va spune învtorul, cci tia i singur
care este rspunsul.Dar putem întreba despre calea mântuirii
nu doar din simpl curiozitate, ci din dorina sincer de a
primi un rspuns direct - un rspuns necunoscut sau uitat;
putem întreba dintr-o necesitate vital, pentru c sufletul ne
doare si inima se chinuiete în nedumerirea: ce s facem ca s
motenim viaa venic ?
. O astfel de nelmurire chinuitoare este cu atât mai fireasc,
Of. cât ne mai nedefinii sfera de gânduri în care se afl cei
cast tntreabi i cu cât mai multe preri diferite întâlnesc
acetia In scrierile i Oare nu într-o
în cuvintele oamenilor.
asemenea situaie ne aflm i noi acum ? Uitai-v în jurul
vostru i vei vedea c
nici cei ce sunt dintr-ai notri nu spun
toi acelai lucru. Unul, de pild, spune: „roag-te i te va
mântui Dumnezeu''; altul: „plânge, frânge-i inima, i Dum-
nezeu nu te va urgisi"; al treilea: „fa milostenie i aceasta va
acoperi mulime de pcate"; altul: „pos|ete i alipete-te de
casa Domnului"; iar altul: „las toate, fugi i te deprteaz i
fi-ri lica în pustie". Iat câte rspunsuri diferite au ai notri !

i toate acestea sunt adevrate reguli de mântuire, cu care te

întâlneti neîndoielnic pe calea salvrii. In ceea ce-i privete pe
cei ce se consider ca fiind dintre ai notri, dar au încetat s

21
mai fie ai notri - m refer la cretinii care s-au luat dup lungul multor ani; când, totodat, ei vd
în jurul lor obiceiuri
impregnate de acelai spirit, iar în inima lor, ispitit de ten-
duhul veacului i
prerii de sine, cei care, însuindu-i câte-
al
gânduri pofticioase, care clatin buna rânduial -
taii, se nasc
va concepte solide preluate din cretinism, dar înâlându-se în
prerea de sine, ne-au prsit i s-au desprit cu inima de
închipuii-v c
toate aceste impresii diverse se vor strânge,

c
Domnul Hristos, cu toate II mrturisesc cu limba - în ceea dintr-o dat, într-un suflet tânr sau poate nu neaprat c
i mai tânr: ce va simi atunci inima, mai ales o inim care nu L-a
ce-i privete pe ei, printre acetia se afl o i mai trist
dureroas discordie, care s-a îndeprtat de calea adevrului i
uitat înc pe Dumnezeu i care preuiete cuvântul adevru-
lui, rostitde gura lui Dumnezeu ? Aud ieind din strfundul
rtcete pe meandrele minciunii. Nu vi s-a întâmplat oare i
acelei inimi un strigt, asemenea strigtului apostolilor spe-
vou s auzii în discuii sau s citii din cri cum filozofeaz
riai de furtun i al lui Petru, care începuse s se înece:
unii despre ordinea lucrurilor, care ar trebui sa fie alctuit

dup mintea lor, iar nu cum este acum ? Despre mântuirea su- „Doamne Salveaz-m, c pier Doamne Ce s fac s
mântuiesc
!

?". Mame i tai

!

Auzii voi, oare, acest strigt ?

! m
fletului nici nu se pomenete acolo. Fericirea venic, dac !

este acceptat ca atare, este considerat ca i cum am avea-o S nu credei c

m-am luat cu vorba. Nu. Intenionat am
vrut s clarific cum este firesc s ne întrebm, mai ales astzi,
deja, dupoarece drepturi ale omenirii, iar toat grija este
asupra cii de mântuire sau a drumului ctre împria
îndreptat spre îndulcirea, ca adaos la aceasta, a vieii terestre
cereasc. Sunt convins c, dac în mijlocul nostru S-ar ivi
i spre transformarea acesteia, din amar, în paradiziac. In
proclam: „S nu crezi în nimic, decât în ra- acum Domnul, atunci toi cuttorii binelui autentic, vzând
acest spirit, unul
iunea ta, urmeaz-i chemrile firii, fii independent, triete
cum duhul zilei de azi, învturile i rânduielile de acum se
dup bunul tu plac i nu permite unei mâini strine s se contrazic una cu alta, toi acetia L-ar întreba pe Domnul,

aeze pe grumazul tu - i vei fi fericit"; altul propvduiete:

într-un singur glas: JDoamne, ce facem ca s
motenim viaa s
„Unde nu se înmulesc desftrile publice, ca teatrele i altele
ic veci ? Ce s
facem ca s
ne mântuim ?*. Ei, frailor, Domnul
ini fi aei fi în
veci, este acelai (Evr. 13, 8). Atunci i-a spus iu-
ca acestea, acolo viaa nu este via". în alt parte auzi: „Nu
deului si caute rspunsul în Lege: ce este scris în Lege, cum
poi merge pe calea cea dreapt - trebuie sa ai tiina de a tri,
tiina de a-i dirija treburile astfel încât s nu-i prejudiciezi âttftif Astzi, fr
îndoial c
i-ar spune cretinului s
interesele i s nu le permii altora s-i strice planurile, in-
deschid sfinta Evanghelic, s
se îndrepte, în general, spre în-
vitaira Noului Testament sau spre Biserica lui Dumnezeu i
teniile i sentimentele" (aceasta se numete la ei înelep-
ciune); în alt parte se spune c
eti pierdut dac nu-i aperi l-ar întreba: „Ceea ce este cuprins aici, cum înelegi ?". Este

cinstea i interesele.
evident c Domnul, îndreptând atenia iudeului ctre Lege,
Observai ce întunecate sunt aceste filozofri ? i, cu toate
voise s-i sugereze: „Nici nu trebuie s întrebi, calea spre
acestea, putem spune c
ele constituie temelia obiceiurilor
mântuire este scris în Lege; fa aa i te vei mântui. Pentru
lumiii le putem întâlni circulând libere atât într-o simpl dis- aceasta este dat Legea, ca te duc s la mântuire". Tot aa tre-
cuie, cât i într-o mare edin, sau tiprite într-o carte - i buie s le spunem i noi cretinilor care se îndoiesc din prici-
Inchipuii-v acum ce trebuie s se în- na nelmuririlor care împresoar: „Nici nu trebuie s între-
îi
nu într-una singur !

bai Cretinismul este singura cale de mântuire. Fii cretini

tâmple în mintea i în inima aproapelui vostru sau, poate,
!

dumneavoastr, când într-o mulime

chiar a fiicei ori a fiului
autentici i v
vei mântui". La ce servete Sfânta Biseric,
de locuri vor întâmpinai de asemenea fraze, când vor citi
fi
dogmele i
poruncile, la ce servesc Sfintele Taine, posturile,
privegherile i rugciunile noastre, sfinirile i toate celelalte ?
dintr-o carte astfel de preri, iar din alte cri, altele i mai rele
Toate acestea sau toate cele cuprinse de Sfânta Biseric reprez-
i aceasta nu într-o singur zi, nici într-o singur lun, ci de-a

22 23
 sigur de mântuire. Cine va primi din toat inima i
intâ calea împria venic, sau calea mântuitoare. Cel ce merge pe ea,
va împlini sârguincios tot ce ne poruncete sfânta Biseric, ce rost are s mai întrebe de calea mântuitoare ? Fii cretin au-

acela afara drumului mântuirii. De aceea, dac aces-

nu este în tentic i vei ajunge în rai: fii cretin adevrat i te vei mântui.
ta se afl în noi, înseamn c
rostul nostru nu este s
între- Dar poate cnu tuturor le este limpede ce înseamn s fii
s
bm, ci aducem slav; nu s cutm unde se afl mântuirea, cretin adevrat sau ce anume din cretinism li se propune
cis o primim de-a gata, ca aparinându-ne sau cuprinzân- drept condiie indispensabil pentru mântuire i, o dat cu
du-ne cu totul; slvim, s cinstim cu toat puterea i s ne
s aceasta, drept indiciu hotrâtor cse afl pe drumul spre viaa
închinm Domnului, care ne mântuiete prin Sfânta Sa Bise- venic, iar nu spre pierire. Ne-a rmas tocmai desluirea
ric. Aadar, ce trebuie s facem ? S
cinstim cu sfinenie i s acestei probleme. Atunci am rspuns printr-o consideraie ge-

umblm neclintii în toate învturile, legiuirile i rânduielile neral, acum o vom lmuri mai pe larg, pornind de la compa-
Sfintei Biserici, fr s ascultm nici un fel de cugetri dearte raia cii spre mântuire cu o cale obinuit.
ale noii filozofii, care se strduiete s
drâme totul, fr s Cel ce se pregtete s plece la drum, pentru ca s-i înche-
construiasc nimic. ie cu bine cltoria, trebuie s cunoasc drumul, s-i cunoasc

Cred c în mintea noastr a rmas înc nelmurirea: Ce direcia i lungimea i tot ce poate s-i ias în cale; iar când
anume trebuie s facem, ca s ne mântuim ? V
voi rspunde este pe drum, trebuie s vad i drumul, i ceea cel încon-
acum în câteva vorbe: credei în tot ce ne poruncete Sfânta joar. La fel i cretinul care vrea s ajung la viaa venic,
Biseric i, primind puterile harului prin Sfintele Taine i în- trebuie s cunoasc atât calea care îl aduce acolo, cât i tot ce
clzindu-le în voi prin toate celelalte ierurgii, rugciuni i rân- o înconjoar, tot ce se afl deasupra, la stânga, la dreapta i în
duieli ale Sfintei Biserici, mergei neabtui pe calea porun- fa, trebuie s-i lumineze mintea adunând principii sn-
cilor date nou de Domnul Iisus Hristos, cluzii de pstorii toase despre tot ce exist i poate exista, trebuie s tie: Ce este
sfinii v vei mântui. Descoperirea amnunit a acestora
i Dumnezeu ? Ce este lumea aceasta, cum este inut i încotro se
o voi amâna pentru alt ocazie i îmi voi termina cuvântul cu îndreapt ? Ce suntem noi, de ce ne aflm aici i ce ne ateapt
rugciunea ca Domnul s v druiasc lumin i înelegere, ca inpâ mtmrte ? Cum trebuie s ne purtm faa de toate cele din
s-L cunoatei i s v lmurii limpede calea mântuirii, jmrfmfd de Fiina suprem - Dumnezeu, fa de fraii notri -
adus de El pe pmânt i confirmat de Biseric, care a con- mtmtnii fifk de lumea nevzut - interii i sfinii ? Cel ce
dus în rai deja pe atâia sfini, pentru ca nici voi s
nu fii lip- cunoate toate acestea, umbl în lumin; iar cel ce nu le

sii de împlinirea acestei bune ateptri. Amin. cunoate, st în întuneric i, dac s-ar hotrî s mearg, s-ar
împiedica, pentru c întunericul îl orbete. Numai cretinis-
II mul risipete dând tuturor întrebrilor rs-
acest întuneric,
Din discuia precedent ne-a rmas lmurirea unei situaii punsuri adevrate, prin învtura sa. El înva c Dumnezeu,
destul de importante. V-am spus c i acum, cu toat profun- Cel slvit în Treime - Tatl, Fiul i Duhul Sfântul - creându-le
da divergen de opinii a celor din jurul nostru, este firesc s pe toate numai prin cuvântul Su, cuprinde totul prin verbul
întrebm: „Doamne Ce trebuie
! s
facem ca s
motenim via- puterii Sale i pe toate le conduce spre menirea lor, i mai ales
! s
a venic ? Doamne Ce trebuie facem ca ne mântu- s are grij de om, pe care, vzându-1 czut, îl restaureaz în chip
im ?". Am
spus, de asemeni, c
aceast întrebare este de prisos firesc în Mântuitorul Hristos, povuindu-1 prin revelaii i

pentru cretinul care triete în sânul Bisericii lui Hristos, în câluzindu-l prin porunci, care-i determin toate relaiile
duhul cretinismului; pentru c
tocmai cretinismul este sin- fireti i alctuiesc calea pe care urmeaz s mearg. Reunirea

gura cale pus de Dumnezeu pe pmânt spre a ne conduce la tuturor acestor principii este lumina care ne indic drumul i

1±
ni-1 lumineaz. Cunoate, aadar, învtura cretin-ortodox noastr. Dup cum, pentru ca o scânteie czut într-o sub-
i pstreaz-o din toat inima i vei vedea calea spre împrie,
stan s se transforme în flacr este nevoie de aer i de
ca i tot ce înconjoar aceast cale i tot ce poi întâlni micarea aerului, la fel este necesar o anumit atmosfer i
mergând pe ea Acesta este primul lucru.
!
micare a atmosferei, pentru ca scânteia harului divin primit
Dar, chiar dac cineva cunoate calea, i calea este lumi- în Sfintele Taine s ptrund în fiina noastr i s devin
nat, ce folos dac n-are putere s o urmeze ? Un om bolnav, flacr. Aceast atmosfer este constituit de duhul Bisericii:
vlguit, fr picioare, aezat lâng drumul pe care îi este impe- toate ritualurile slujbelor, ale rugciunilor i ale tipicurilor Bi-
rios necesar s mearg - atât de necesar, încât, dac nu va sericii, care-1 înconjoar pe om în toate situaiile. Iar micarea
merge, va muri - nu va face decât s-i frâng inima i mai atmosferei este dat de urmarea statornic a ierurgiilor bise-
tare, pentru c
tie drumul i îl vede. în aceast situaie ne-am riceti, dup întocmirea lor, i de neîncetata participare la ele.
fi aflat i noi, dac Domnul, luminându-ne cu lumina

cunotinei, nu ne-ar fi dat puterea s urmm aceast lumin;

M refer la slujbele din timpul zilei: vecernia, utrenia, li-
turghia, praznicele bisericeti, procesiunile Crucii, rugciunile
cci prin propriile noastre puteri nu putem merge, nu avem pentru trebuine - în casele oamenilor
diferite i în biseric -,
for, suntem slbii, sfrâmai. Dar^riu intimidai Dum- v !
i mai ales sfintele posturi, inute
pelerinajele la locurile sfinte
nezeiasca Lui putere ne-a pregtit deja, prin Domnul - Cel ce CU evlavie i cu împrtirea cu Sfintele Taine. Cu cât particip
ne-a chemat spre minunata Sa lumin - joate cele ce sunt spre cineva cu mai mult râvn la toate aceste sfinte ritualuri, cu
via i spre bun cucernicie" (II Ptr. 1, 3), care se dau fiecrui atât mai tare se va aprinde în el scânteia harului, pân când se
credincios prin Sfintele Taine ale Bisericii, se dau cu drnicie, va transforma într-o flacr care-i va cuprinde toat alctuirea
din plin, fiecare cât vrea i cât poate primi. Botezul înnoiete, fiinei- atât cea sufleteasc, cât i cea trupeasc. Cine va face
mirungerea întrete, sfânta împrtanie ne unete în modul aa, acela nu-i va epuiza niciodat puterile, nu-i va pierde
cel mai intim cu Domnul Iisus Hristos, sfânta pocin îl niciodat vigoarea pe drum i nu va cdea în nepsare. Aceas-
restaureaz pe cel czut, pe cel czut din nou dup botez, i d metoda ne este dat i pentru ca respingem ademenirile
s
aa mai Sfânt Tain ofer o anumit putere
departe. Fiecare iltofctrile lumii. Cine vieuiete dup rânduiala Bisericii,
dumnezeiasc, necesar omului pe calea spre împria ce- •oda, afllndu-se ca i ascuns în spatele unei îngrdiri, nu se
reasc. . . i astfel, cunoscând Sfintele Taine ale Bisericii, fa-te ICtne de amgirile lumii. Duhul
Bisericii este asemeni cân-
cât mai adesea prtaul cu evlavie i dup toat rânduiala
lor, trilor psaltice i
a molitvelor citite împotriva amrciunii
stabilit de sfânta i dumnezeiasca Biseric, i puterile divine produse de respiraia duhului lumii. De este atins cineva de
trebuitoare parcurgerii drumului spre împria cereasc nu aceast molim, s
fug la biseric i va scpa de ea; sau s
se vor micora niciodat în tine. Acesta este al doilea lucru. respecte cu statornicie prescrierile Bisericii, i lumea nu va
Dar, pe drum puterile se pot împuina i slbi, ori ne pu- gsi ocazia s îl molipseasc; cci tot ce se afl în lume se afl
tem lsa târâi în fel de fel de pasiuni i ademeniri. In primul i noi în Biseric, dar în înfiarea cea mai curat i mai
la

caz, drumul va înceta; în al doilea, vom adopta o cale greit; dumnezeiasc. Ei au serbri, noi avem sfinte praznice i sr-
. .

rezultatul ambelor este pieirea. Ce este de fcut Puterile tre- ?

btori; ei au baluri, noi - slujbe bisericeti; ei au teatre, noi -
buie primenite, iar ademenirile, respinse. Ce trebuie s facem S
dumnezeieti ierurgii. compare fiecare ce este mai bun i s
pentru aceasta ? în primul rând, trebuie s împlinim cu stator- nu-i piard vremea cu amgiri dearte, s
nu lase de dragul
nicie toate hotrârile i rânduielile Bisericii: sfintele slujbe, ru acestora ceea ce-i adevrat, rodnic i hrnitor. Triete, aadar,
gciunile i sfinirile. Iat de ce: în Sfintele Taine primim ha în duhul Bisericii i vei tri îngrdit în atmosfer duhovni-
rul Sfântului Duh, ca pe o scânteie divin, pogorât în fiina ceasc i nu-i vor seca niciodat puterile pentru continuarea

26 77
drumului, i nici un fel de amgiri nu te vor ademeni pe crri tui pe calea poruncilor date nou de Domnul Iisus Hristos,
greite. Acesta este al treilea lucru. mergei sub cluzirea pstorilor duhovniceti i vei ajunge,
Ca s
nu v
obosesc, v
voi expune pe scurt al patrulea cu siguran, în împria cereasc i vei mântui. Amin.v
lucru. Putem întâlni pe drum piedici, pe care nu ne s dm
seama cum s
le îndeprtm; plasa poate fi pus astfel încât s in
nu o putem ocoli; putem întâlni o încurctur de drumuri din In discuia precedent am ajuns la urmtoarea concluzie:
care snu tim cum s
ieim; ne poate învlui un nor care s •fia i pstreaz inim tot ce ne înva Sfânta Biseric i,
în
ne acopere complet calea i s
ne înfricoeze cu tunete i cu primind puteri de la Dumnezeu prin Sfintele Taine i încl-
fulgere: la cine alergm atunci ? Ce facem ? Cine ne va ajuta în andu-le prin toate celelalte ierurgii i rugciuni ale Bisericii,
asemenea situaii ? îngerii din cer ? Dar acetia se arat numai mergi neclintit pe calea poruncilor date nou de Domnul
în cazuri cu totul deosebite, lsând desfurarea curent a Iisus Hristos, sub conducerea pstorilor legitimi, i negreit

evenimentelor în seama ordinii comune a vieii. Aadar, cine vei ajunge în împria cereasc i te vei mântui. Acesta este

ne va ajuta ? Ne vor ajuta pstorii, prinii duhovniceti, care rspunsul, rspunsul direct i singurul rspuns pentru toi cei
sunt dai Bisericii, conform Apostolului, pentru a pzi pe ce întreab: Ce s facem ca s motenim viaa venic ? Toi cei
cretini de rtcirea în confuzii i pentru a-i conduce pe toi, ce s-au mântuit, aa s-au mântuit i nu pe alt cale, i toi cei
neabtut, spre viaa venic, învându-1 pe fiecare ajung s ce astzi se mântuiesc, aa se mântuiesc, iar nu altminteri.
la msura vârstei deplintii
supune-te prinilor duhovniceti
lui Hristos (Ef. 4, 13).
i vei evita
Aadar,
rtcirea i îm-
Nici nu are rost s mai vorbim despre aceasta. Ins
de nu exist printre voi cineva care
tem
s judece strâmb
m
aceste
piedicarea pe calea spre împria cereasc, i vei ajunge grab- lucruri ? Nu gândete oare careva c nu toate cele artate sunt
nic i nepgubit la porile raiului. la felde trebuitoare, sau nu sunt toate trebuitoare tuturor, c
Iat tot ce ne propune cretinismul, în privina cii mân- s-ar putea lipsi de unele, fr
a-i pune în pericol mântuirea,
tuirii: sau c
unele ar putea fi lsate deoparte, nefiind obligatorii
1)
,

S cunoatem i s respectm învtura cretin, prin

i
pentru toi ? De aceea m
simt obligat lmuresc sv
toate c
care aflm principii sntoase despre tot ce exist prin care cele artate de noi, adic dreapta învtur a credinei -
ni se arat, în porunci, calea spre împrie. respectarea poruncilor, primirea sfintelor Taine, participarea
2) S ne aflm sub lucrarea Sfintelor Taine ale Bisericii, la toate rugciunile Bisericii i ascultarea de pstorii legitimi -

prin care primim putere de via i de trire evlavioas. toate acestea sunt eseniale în lucrarea mântuirii, cci numai
3) S participm toate la molitve i
sfintele slujbe, ritualuri acolo se înfptuiete mântuirea, unde toate acestea conlu-
ale Bisericii, dup rânduial, pentru ca astfel s înclzim în creaz; unde lipsete ceva, acolo lucrarea mântuirii este pus
i s respingem ademenirile lumii.
noi scânteia harului divin tn mare pericol i este compromis. Cci ce fel de mântuire
4) S ne încredinm conducerii pstorilor legitimi* i a poate atepta cineva care nu pstreaz învtura adevrat a
prinilor duhovniceti i s le ascultm cu supunere în- credinei i a Bisericii i gândete greit sau despre Dumne-
drumrile. ttu, lume i om, sau despre actuala stare deczut a noastr,
Aadar, aflai i pstrai în inim tot ce ne înva Sfânta Bi- sau despre mijlocul restaurrii fiinei noastre, care este unul
seric i, primind puterile harului prin Sfintele Taine i în- singur, sau despre moarte i viaa noastr viitoare, sau despre
clzindu-le prin toate celelalte sfinte ierurgii, mergei neab dogme, când însui Domnul ne spune c, de se
oricare dintre
valepda cineva de cuvintele Lui „tn neamul acesta desfrânat i
* Termenul ic pstori legitimi, tradus i pstori legiuii sau consfinii,
de Stanrul Tcofan în prezentele lucrri, este reclamat, probabil,
pctos", de acela se va lepda i El în faa Tatlui Su, care
folosit adesea
de prezena micrilor sectare, care bântuiau Rusia mijlocului de secol XIX. este în ceruri (Marc. 8, 38) ? Iar cel ce va fi lepdat de Dom-

28 29
nul, unde îi va gsi locul ? Desigur c
nu în împria ceru- Mai exist unii care cred c-i pot chivernisi singuri mân-
rilor. Dar iat c
exist oameni care spun: „crede cum vrei, tuirea, prin ei înii, fr s primeasc putere de la Dumnezeu
este suficient s trieti corect i nu te teme de nimic", ca i Crin Sfintele Taine, întru via i curat evlavie, i fr s le
cum poi tri corect fr s
ai principii sntoase despre icilzeascâ prin sfintele slujbe i rugciuni ale Bisericii. Am
lucrurile pe care ne înva adevrata credin Nu amgii, ! v explicat deja c noi, czui fiind, suntem neputincioi i nu
frailor In alctuirea vieii adevrate nu intr numai compor-
! putem faceun pas pe calea cea bun fr ajutorul deosebit al
tamentul, ci i modul sntos de judecat, aa despre cel c harului; c acest har se primete în Sfintele Taine i c, o dat
cruia îi lipsete acesta nu putem spune viaa lui este bun c primit, la început este asemenea unei mici scântei, care apoi se
i dreapt. Pe de alt parte, a tri corect înseamn a tri încinge, devenind flacr, prin participarea activ la rându-
într-un mod bineplcut lui Dumnezeu; o via bineplcut ielile sfintei i dumnezeietii Biserici. Toate acestea sunt de la
Domnului este trit în întregime dup voia lui Dumnezeu, (ine înelese, sunt contientizate prin experien personal i
iar una dintre primele definiii ale voii lui Dumnezeu fa de sunt mrturisite de toat lumea. Dar iat c
exist persoane
noi este s credem în Cel pe care L-a trimis, adic în Domnul care spun: tot acest spirit eclezial este necesar celor simpli, iar
i în dumnezeiasca Sa învtur. Aadar, cel ce
Iisus Hristos celor ce îneleg esena lucrurilor le este suficient numai slu-
cum vrei, numai triete corect", în timp ce
spune „crede jirea mental, spiritual sau sufleteasc a lui Dumnezeu. Feri-
avem porunc s inem adevrata credin, se aseamn cu cii suntei voi, suflete simple, care primii totul fr împo-
acela care îi distruge singur fundaia pe care vrea s-i ridice trivire i care v
supunei cu bucurie fiecrei chemri a Bise-
casa, sau cu cel care vrea s
traverseze un râu cu o barc, al ricii Suntei asemenea copacilor sdii lâng ape izvorâtoare,
!

crei fund îl gurete chiar el. care-i dau roadele la bun vreme. Iar cei ce îneleg lucrurile
Ce fel de mântuire poate atepta acela care încalc anumite în felul lor sunt, din punct de vedere duhovnicesc, ase-
porunci dumnezeieti, ca de pild porunca dreptii sau a mntori unor firave fire de iarb crescute pe pmânt uscat,
milosteniei, a înfrânrii sau a hrniciei, a cureniei sau a nea- pietros sau nisipos i care abia dau slabe semne de via; sau,
gonisirii, a fidelitii conjugale sau oricare alta, micorându-i mai ru: sunt asemenea seminelor îngropate înc în mrun-
greutatea pcatelor cu unele interpretri deformate, ca de taiele pmântului, care au încolit înainte de vreme sau prea
exemplu „firea îndeamn, inima cere", sau încercând le s târziu. închipuii-v c
afar plou, ninge, viscolete i scoa-
ascund chipul hâd de contiin prin unele fapte de evlavie tei afar pe o asemenea vreme un om neîmbrcat cum se cu-
vizibile i uor de împlinit, ca umblatul pe la biserici, împodo- vine: cât credei c
va rezista ? Exact în aceeai situaie se afl
birea icoanelor preioase sau aprinderea candelelor ? Ce fel de cel ce se înstrineaz de Sfintele Taine i de toat Biserica
mântuire, repet, pot atepta acetia, când este spus clar c, de noastr de via dttoare. Sunt jalnici aceti oameni Egois- !

via, pzete poruncile (I In. 3, 23; Mt. 19, 17) i

vreisâintri in mul i slava deart le mnânc oasele.
c nedrepii, de orice fel ar fi, nu pot moteni împria lui In sfârit, Domnul i-a ales pe apostoli, acetia i-au predat
Dumnezeu (I Cor. 6, 9) Desigur c este nevoie, este într-ade-
? misiunea episcopilor, care i-au stabilit împreun-lucrtori pe
vr nevoie pentru mântuire i de fapte vizibile de evlavie, dar presbiteri. Toi acetia, laolalt, alctuiesc pstorirea cea rân-
nu numai de acestea: este obligatorie i împlinirea tuturor ce- duit de Dumnezeu în Biseric, a crei sarcin este s-i ridice
lorlalte porunci ale lui Dumnezeu. „Pe acestea, trebuia, s k facei pe toi la starea brbatului desvârit, Ja msura vârstei
fi s nu lsai", spune Domnul (Mt. 23, 23). Nu poi
pe acelea le deplintii lui Hristos" (Ef. 4, 13), sfinindu-i cu Tainele,
merge fr picioare i nu poi zbura fr aripi; la nu poi fel, înclzindu-i cu sfintele ierurgii i îndrumându-i cu sfaturi pe
ajunge la împria cereasc fr împlinirea poruncilor. drumul cu multe fgauri spre desvârirea duhovniceasc.

30 31
S-I mulumim Domnului c este aa Noi suntem orbi;
!
i cârmuirea pstorilor. Dup cum în bolile trupeti leacul este
dup cum orbul are nevoie de un ghid, la fel, i noi avem vindector numai atunci când este compus din toate substan-
nevoie de o cluz care s ne arate calea spre împria lui ele prescrise în reet, la fel, în boala duhului nostru, vindeca-
Dumnezeu; în foarte multe situaii avem nevoie de o persoa- rea poate avea loc numai când primim toate stihiile care intr

n care s ne ia de mâini i s
ne scoat din vlmagul de gân- în componena singurului nostru leac spiritual: cretinismul
duri de sentimente în care ne arunc uneori vrjmaul i
i sau Biserica. Scoatei afar din componena leacului trupesc
propria noastr neînelegere. nu spunei S îndrumtorul c oricare dintre aceste puteri, i acesta îi va pierde eficacitatea.
tuturor este cuvântul lui Dumnezeu, c
vom citi i vom vedea Respingei ceva dintre cele ce intr în mod necesar în compo-
singuri de ce anume avem nevoie. Cuvântul lui Dumnezeu nena cretinismului sau a Bisericii, i v vei lipsi singuri de
conine indicaii generale pentru toi, dar ce anume am eu ne- leacul care v este atât de trebuincios i vei rmâne, aadar, în

voie, în situaia mea concret, acestea trebuie s mi le explice aceeai stare de nevindecare i de cdere, deci nu v vei mân-
altul, o voce vie, iscusit. De n-ar fi aa, a fi s cutreier
nevoit tui i nu vei vedea împria cereasc. Amin.

pe crri întortocheate i s m
aflu în permanent primejdie.
Iat de ce avem atâta nevoie de ajutorul sfatului înelept al IV
preotului. Cum de li se pare unora i, poate c multora, c Discutând pân acum despre calea spre mântuire, am aflat
singurele lor relaii fireti cu preotul apar o dat cu necesitatea c cel ce voiete s-i salveze sufletul trebuie s
cunoasc i s
svâririi unei Sfinte Taine sau a altei slujiri bisericeti > Unii pstreze cu sfinenie învtura dumnezeiasc a sfintei credin-
ca acetia uit c
jmde lipsete cârmuirea, lumea cade ca frun- e, i, în acelai timp, trebuie s
primeasc puterile dumne-
zele; izbvirea st în prisosul sfatului"* (Pild. 11, 14). zeieti prin Sfintele Taine, s le înclzeasc prin toate ierur-
Din toate cele spuse reiese din nou aceeai concluzie, ex- giile Bisericii i apoi, cu ajutorul lor, s mearg pe calea po-
s
pus mai înainte: dac vrei te mântuieti, cunoate i ps- runcilor lui Dumnezeu, sub cluzirea pstorilor legiuii. Am
treaz în inim tot ce te înva Sfânta Biseric i, primind mai vzut, de asemeni, c toate acestea sunt necesare i sunt
dumnezeietile puteri prin Sfintele Taine i înclzindu-le prin dc trebuin toate împreun, aa c
degeaba se va amgi cu
toate sfintele ierurgii i rugciuni ale Bisericii, mergi neclintit mântuirea cel ce, cu de la sine putere, respinge oricare dintre
pe calea poruncilor pe care le -am primit de la Domnul Iisus aceste puteri lucrtoare ale mântuirii.
Hristos, sub cluzirea pstorilor legiuii, i negreit vei ajun- Refcrindu-ne acum la noi înine, la modul de via care
ge la împria lui Dumnezeu i te vei mântui. Toate acestea domnete în noi, ce vedem ? Vedem c toate acestea funcio-
sunt cu totul eseniale în lucrarea mântuirii, sunt necesare neaz deja în jurul nostru, c nu suntem lipsii de pstorirea
toate, împreun, i pentru toi. Cel care nu primete sau nu legiuit rânduit de Dumnezeu, prin care se svâresc pentru
accept ceva dintre acestea, pentru acela nu este mântuire, Mi izbvitoarele Taine, cu toate ierurgiile, prin care se prop-
acela nu-i va lecui neputinele i nu va evita suferina. Bise- ttfdukftc sfânta credin i sunt tâlcuite poruncile lui Durn-
rica lui Dumnezeu este tmduitoarea care conine în alctui- ncxeu; c, aadar, dispunem de toate mijloacele întru via i
rea ei leacul care vindec orice boal Prile
a duhului nostru. bun cucernicie sau, ca s spunem aa, trim într-o atmosfer
componente ale leacului sunt acestea: învtura ortodox, propice mântuirii.
trirea potrivit poruncilor, Sfintele Taine cu slujbele bisericeti Mântuirea ne este atât de aproape, încât mai c
putem s-o
pipim. Cât de amarnic o s plângem, când în ceasul în care se
* In versiunea B.O.R.: „unde lipseti cârmuirea, poporul cade; izbvirea
va hotrî vrednicia fiecruia dintre noi ne vom afla nelucrtori
st in mulimea sfetnicilor".
ai propriei noastre mântuiri Cugetând la acestea, nu te poi
!

32
abine a întreba din nou: ce avem de tcut ? Ce s facem cu Dumnezeul meu ! Dar nu uitai, frailor, cuvântul Domnului:

aceste dumnezeieti puteri, ca s ne mântuim ? „Nk oricine zice: Doamne, Doamne, va intra in împria''
. . .

Iat ce s facem: lui Dumnezeu (Mt. 7, 21). Iat înc o întrebare: Ce altceva

1) S-I mulumim Domnului, care astfel a binevoit întru

mai avem de fcut Iat ce mai avem de fcut.
? ne predm S
noi, s-I mulumim pentru c, imediat dup ce ne natem, cu toate gândurile, cu toat inima i cu toat puterea noastr
intrm într-un climat mântuitor i aflam gata pregtite toate înseama acestei rânduiri dumnezeieti a mântuirii noastre, i
cele trebuincioase mântuirii i, înc înainte de a deveni con- anume:
tieni, suntem pornii pe calea mântuirii, intrând în fluxul a) S
ne pstrm convingerea neclintit în adevrul acestei
comun al celor ce se mântuiesc. Dup cum, în natura vzut, iconomii a mântuirii i în necesitatea ei imperioas pentru
cea mai mic insect, imediat dup natere, gsete în jurul ei toat lumea, în general. Vai, frailor Biruii-v ispita minii i !

totul pregtit pentruvia, la fel i pe noi, imediat ce am ap- cugetrile dearte pe care le auzii de la alii. Nu lsai v
rut pe lume, Dumnezeu ne învluie cu calda Sa grij, care se prad îndoielilori nu îngduii ca îndrznea i orgolioasa
continu apoi pân la sfâritul zilelor noastre. înc din leagn întrebare: „De ce ?" i „Pentru ce ?" s v zdruncine echilibrul
ne cuprinde în îmbririle ei maica noastr, Biserica: ne aju- credinei. Mai bine acceptai c este aa. Respingei aceste
t s renatem spre o via nou, ne hrnete i ne ocrotete pe amgiri. Nu suntem noi primii. Câi s-au mântuit pe aceast
toate drumurile vieii i nu ne prsete pân nu ne las la cale ? ! Când suntem bolnavi, vine doctorul s
ne vindece. îi
groap, însoindu-ne cu rugciunea - aductoare de împcare explic, oare, doctorul, de ce îi administreaz bolnavului un
pentru cei rmai, plin de putere pentru repausai: în fericit anumit tratament i nu altul ? S ne punem, aadar, paz bu-
adormire druiete, Doamne, venic odihn adormitului robului zelor i s ne supunem, smerii, fa de toate, ca fa de rân-
Tu (sau adormitei roabei Tale). Prin ce ne-am învrednicit de duiala luiDumnezeu.
acestea Prin nimic. Exist multe popoare care nu cunosc
?
b) i nu este numai aceasta. adugm prtia, asenti- S
calea cea adevrat. Cei care se nasc printre ei trebuie s caute mentul fa de toat aceast rânduiala, adic s ne potrivim în
calea cu mult strdanie, i înc nu se tie dac o vor gsi. Iar aa fel starea luntric, încât inima noastr s afle bucurie atât
noi pim pe ea fr nici un de osteneal din partea noas-
fel în primirea cu vrednicie a Sfintelor Taine, cât i în orice slujb
tr, ogsim fr s o cutm. De ce este aa Numai Dumne- ? dumnezeiasc i în orice ierurgie, în ascultarea propovduirii

zeu tie. Dar nu se poate s nu vedem, în aceast lucrare a adevrurilor dumnezeieti, în supunerea atent de clu- fa
Proniei dumnezeieti, sub toate aspectele, deosebita binevoire zirea i sfaturile pstorilor i, în general, în orice lucrare pre-

a lui Dumnezeu fa
de noi. scris de legea lui Dumnezeu. Fiecare este atras înspre lucru-
Pentru toate acestea s-I mulumim, aadar, Domnului, cu care se afl în asentiment,
rile de care se simte prta. fa
care aa a binevoit întru noi S-I mulumim, totodat, pen-
!
Cine se simte prta cu cele ale mântuirii, ctre acestea se
tru însi convingerea noastr c suntem în posesia mijloa- îndreapt. Cine se simte prta cu altceva, ctre aceea alearg.
celorcu adevrat mântuitoare, cci, legat de aceast convin- Ut de ce, în timp ce unii se grbesc spre biseric, alii merg la
gere, st alt convingere, aceea c
Dumnezeu ne este cu teatru, la bal sau la petrecere... Dar tii bine ce avem de
deosebire apropiat, c
singurul Dumnezeu adevrat este ateptat de la urm. Mutai- v inima de la aceste
acestea din . .

Dumnezeul nostru i noi suntem poporul Su. Iar mai mult locuri dearte în veselitorul lca dumnezeiesc i aflai acolo

decât aceast binefacere nici nu poate fi pe pmânt. tndulcirea i toat plintatea bucuriei inimii. Unde este

2) Auzind acestea, poate c

muli dintre noi vor fi gata s comoara - spune Domnul - acolo se afl i inima. Deci, unde
exclame, ca i cum ar fi pipit deja mântuirea: Domnul meu i este inima, acolo se afl i comoara. Ce fel de comori propune

34 35
lumea Merit oare s ne murdrim inima cu ele, inima care a
? apropiat de noi atât de mult mântuirea Sa. Dar s punem i
fostmenit dintru început a fi lcaul lui Dumnezeu ?! nu S noi umrul Calea mântuirii ne-a fost artat i lmurit. Ea
!

cread cineva c le putem împca pe amândou Nu se poate. !

se afl în faa noastr. Dar, cu toate acestea, nu ne vom mân-

Inima noastr este una i este simpl, aa încât, acolo unde se dac nu o vom parcurge Am spus: afl i pstreaz înv-
tui !

afl ea, acolo se afl totul i nu o vom mai gsi - cci nu se
mai poate afla - în nici o alt parte. De aceea, cel ce este în
lume cu inima, acela se afl în Biseric fr inim. i invers,
cel ce se afl cu inima în Biseric, acela este în lume fr
inim. Dar, fr inim, nu este via. Este bine s fii în lume
fr inim, dar s fii fr inim în Biserica lui Dumnezeu în-
tura credinei i, primind putere de la Sfintele Taine, mergi
pe calea poruncilor, sub cluzirea pstorilor. Cunoaterea
credinei i a poruncilor, Sfintele Taine cu toate ierurgiile i cu
îndrumarea preoilor alctuiesc împreun calea mântuitoare,
care seafl în afara noastr. în ce se afl întreaga lucrare a
mântuirii? In urmarea acestei ci. Haidei deci s-o urmm !

seamn s fii farnic în ochii lui Dumnezeu, în faa atoate- „Iat acum vreme potrivit, iat acum ziua mântuirii" (II Cor.
vaztorului Dumnezeu. 6, 2). Amin.
Iat de ce, fa de toate cele scrise mai sus, trebuie s
adugm: V
c) împlinirea plin de râvn, neabtut i fr preget a tot ce In timp ce m gândeam ce s v spun în concluzia discui-
se cerepentru mântuire. Cci, e una i bun: dac vrei s te ilor noastre despre mântuire, mi-am amintit de o întâmplare
mântuieti, ine-te de lucruri mântuitoare; dac nu, treaba
iar citita demult într-un vechi pateric. Este foarte apropiat de
ta,numai s tii cnu poi lucra i lui Dumnezeu, i lui subiectul discuiei noastre i socotesc c nu este de prisos s
mamona. S ne hotrâm, aadar, frailor, s mergem hotrâi v-o povestesc, aa cum se deseneaz ea acum în mintea mea.
s ne înclinm
pe calea mântuirii, tar stânga,
nici la nici la Un btrân îmbuntit, care tria retras în pustie, czu în
dreapta. S respingem împrirea sufleteasc i s ne îndrep- întristare i întunericul gândurilor potrivnice începu s-i ame-
tm picioarele chiopttoare Ce vei spune despre un bol-
!
nine sufletul, insuflându-i îndoial asupra dreptei alegeri a
nav care zace într-un spital bun, este supravegheat de un me- felului su de via i întrebându-se dac poate sau nu ndj-
dic bun, primete medicamente potrivite exact pentru boalaf dui C toate strdaniile lui se vor încununa cu succes. Pustni-
lui, dar le dispreuiete pe toate: nu-1 ascut pe medic i nu ia cul sttea cu capul plecat. Inima îi plângea, dar ochii nu izvo-
medicamentele ? Ce vei spune, de asemeni, despre cel ce st rtU lacrimi. O durere uscat îl chinuia. In timp ce se omora
în faa unui izvor curat, simte setea i are posibilitatea, chiar astfel cu se art îngerul Domnului i îi spuse:
întristarea, i

are nevoia s-i potoleasc setea tocmai de la acel izvor dar, în
loc de aceasta, las izvorul i fuge la râul cel plin de tin, de
târâtoare i de murdrie i de acolo bea ap, care nu-i astâm-'
c
par setea ? Desigur nu vei fi de acord nici cu unul, nici cu
cellalt. Dar oare nu asupra noastr înine vom proclama
„De ce te tulburii de ce intr întrebrile în inima ta ? Nu eti
tu nici primul, nici ultimul care mergi pe aceast cale. Muli
au strbtut-o, muli o strbat acum i muli vor ajunge pe ea
n lcaurile luminoase ale raiului. Mergi i îi voi arta atât
Ciile diferite pe care merg fiii oamenilor, cât i locurile în care

aceast condamnare dac, având la dispoziie toate mijloacele

1
duce fiecare cale. Privete i ia aminte !".
mântuitoare, nu ne vom folosi de ele cum se cuvine > i nu Ascultând chemarea îngerului, pustnicul se ridic i merse;
nou ni se va adresa, oare, mustrarea lui Dumnezeu: „Pe dat, abia fcu câiva pai înainte, c iei parc afar din sine i

mine, izvorul apei celei vii, M-au prsit, i i-au spat fântâni se cufund în contemplarea unei vedenii minunate, care se
sparte, care nu pot ine ap" (Ier. 2, 13). Aadar, frailor, s-î deschise înaintea ochilor minii sale. în stânga sa un Vzu
mulumim Domnului, c, în marea Sa milostivire, i- întuneric pustiu, ca un perete de neptruns, înuntrul cruia

36 37
se auzea zgomot, larm i tulburare. Sfredelind întunericul cu Linitindu-se cât de cât, pustnicul îi îndrept privirile spre
privirea, vzu un râu larg, învolburat de valuri, care se rosto- dreapta, spre rsritul luminos i fu mângâiat de o vedenie
goleau înainte i înapoi, la stânga i la dreapta; i, de fiecare îmbucurtoare. Cei ce, ascultând chemarea tinerilor luminoi,
dat când prin faa ochilor si trecea în vitez un val, cineva Ic întindeau se prindeau de vreo arm salvatoare,
mâna sau
parc îi rostea desluit în ureche: „Este valul necredinei, al cnu scoi de acetia pe malul drept. Aici îi întâmpinau alte
nepsrii, al rcelii"; „Acesta - al nemilostivirii, al desfrânrii, penoane, îi primeau în nite mici cldiri zvelte, întinse în
al lurii de mit"; „Acesta - al desftrii, al huzurului, al piz- numai mare de-a lungul întregului mal, unde îi splau cu ap
mei, al vrajbei"; „Iar acesta - al beiei, al necureniei, al lene- curata, îi îmbrcau în haine curate, îi încingeau, îi înclau, le

virii, al infidelitii dintre soi" i aa mai departe. i, în faa ddeau un toiag i, întremându-i cu hran, îi trimiteau la

pustnicului, fiecare val rsucea pe creasta lui o mulime ne-
numrat de oameni, ridicându-i din râu i iari cufundân-
du-i la fund. Btrânul exclam îngrozit: „Doamne Oare toi ! calci
acetia vor muri i nu este pentru ei ndejde de mântuire ?".
îngerul îi rspunse: „Privete mai departe i vei vedea milos-
tivirea i dreptatea luiDumnezeu !".
Pustnicul mai privi o dat râul i vzu c era acoperit, le-a
lungul i de-a latul lui, cu mici brci în care stteau nite tineri
luminoi cu fel de fel de arme, spre ajutorul celor ce se înecau.
Ei îi chemau pe toi la ei i unora le întindeau mâna, altora le
coborau prjini i scânduri, altora le aruncau frânghii, iar une-
ori scufundau pân la fund cange i cârlige: poate c
se va
aga i de acolo cineva. Foarte rar le rspundea cineva che-
mrii, dar i mai puini erau cei ce se foloseau cum se cuvine
de armele salvatoare care li se ddeau. Cea mai mare parte le
respingeau sfidtori i cu un fel de satisfacie slbatic se scu-
fundau în râul care rspândea fum înbuitor, duhoare grea i
miros de ars. Btrânul îi întinse privirea mai departe de-a
lungul râului i la captul lui vzu o prpastie fr
fund, în
care râul se prbuea. Mulime de tineri luminoi treceau
cu brcile încolo i încoace, chiar pân la marginea prpastiei,
dând ajutor, cu grij, fiecruia; dar, cu toate acestea, în fiece
clip, în fiecare loc al râului multe mii de oameni se prbueau
împreun cu râul în prpastie, de unde se auzeau vaiete de
disperare i scrânirea dinilor. Btrânul îi acoperi faa i
izbucni în lacrimi. i
auzi o voce din cer: „Este amar, dar
cine-i de vin ? Spune, ce a mai fi putut s
fac pentru mântu-
irea lor i nu am fcut ? Dar ei resping, cu împietrire, orice
ajutor le este dat. Ei M vor respinge i pe Mine, dac M
voi
pogorî în ajutorul lor în cele mai amare locuri de suferin".
drum, mai departe spre rsrit, poruncindu-le s nu se uite în
laturi, s mearg fr oprire, s priveasc cu atenie pe unde
i sa nu treac pe lâng o cldire ca aceasta,
nici fr s
intre în ea i s
se întremeze cu hran i cu sfat de la cei în
grija crora erau lsate acele cldiri - la fel fceau toi cei ce
intrau acolo.
Btrânul îi plimb ochii de-a lungul malului i vzu pe c
toat lungimea lui erau astfel de oameni izbvii care se pre-
gteau de drum. Pe feele tuturor se întiprise bucuria i însu-
fleirea. Se vedea c
toi simeau o deosebit uurin i putere
i se aruncau cu o anumit nestvilire pe calea ale crei prime
etape erau împodobite cu flori plcut mirositoare.
Apoi pustnicul îi îndrept privirea mai departe spre rsrit
i iat ce i se descoperi. Frumoasa poian se termina nu de-
parte de mal; mai departe urmau munii, ale cror lanuri
erau orientate în direcii diferite. Munii se ridicau tot mai sus
i mai sus, se intersectau cu prpstii, ba erau golai i stân-
coi, ba acoperii cu tufri i pduri. Peste tot, pe muni, se
vedeau cltorii-nevoitori. Unul se cra
pe o pant abrupt,
iute
altul sttea s se odihneasc sau s cugete, altul se lupta cu o
fiar sau cu un arpe; unul mergea direct spre rsrit, altul pe
o direcie piezi, iar altul le tia celorlali calea, de-a curme-
ziul; îns toi erau obosii i asudai, erau în lupt i în încor-
dare sufleteasc i trupeasc. Rareori vreun drume îi vedea
calea în permanen: adesea, aceasta disprea cu totul sau se
rsfrângea în mai multe crri întortocheate; într-alt loc o
acopereau ceaa i întunecimea, într-altul drumul era tiat de
o prpastie sau de o stânc abrupt; colo, calea era oprit de
fiarele pdurii sau de târâtoarele veninoase din vguni. Dar

38 39
iat ce era minunat: peste tot, printre muni erau rspândite i în pcate; tinerii luminoi din brci sunt
îngerii i, în gene-
cldiri frumoase, asemeni celor în care fuseser primii pentru ral, harul care ne cheam
mântuire; prpastia fâr fund în
la

prima dat cei salvai din ap. Imediat ce intra cltorul în care se prbuea râul cu tot cu oameni este pierzania; cldirea
aceste cldiri, aa cum se poruncise la început, oricât de epu-
i frumoas de pe malul drept este Biserica unde, prin Taina po-
izat ar fi fost pân atunci, ieea de acolo viguros i plin de pu- cinei sau a botezului, pctoii convertii se spal de pcate,
teri. Atunci fiarele i târâtoarele nu puteau s-i suporte se îmbrac în haina îndreptirii, îi încing brâul cu putere de

privirea i fugeau din calea lui; nici un fel de piedici nu-1 f- sus ipornesc pe calea mântuirii; urcarea muntelui, cu dife-
ceau sîntârzie prea mult i gsea repede calea care se ritele piedici, reprezint diferitele nevoine în curirea inimii
ascunsese de el prin nu se tie ce mijloace, urmând indicaiile de patimi; fiarele i târâtoarele sunt dumanii mântuirii; locul
primite în acele cldiri. De fiecare dat când cineva depea o cel lin de pe vârful muntelui este linitirea inimii; norul lumi-

piedic sau învingea un duman, se fcea mai puternic, mai nos care îi acoper pe cltori este moartea împcat; lumina
înalt i mai chipe; cu cât cineva se înla mai sus, cu atât de- de dup munte este raiul cel fericit; cldirile rspândite pe
venea mai frumos i mai luminos. Pe vârful muntelui, locul se munte sunt templele lui Dumnezeu. Cine, aflându-se pe cale,
fcea din nou lin i presrat de flori; dar cei ajuni acolo intrau intr în aceste cldiri, adic cine primete Tainele i particip
la sfintele slujbe i rugciuni ale Bisericii i se folosete de sfa-
repede într-un nor luminos sau într-o cea, din care nu se
mai vedeau. tul i de îndrumarea pstorilor, acela depete cu uurin
Pustnicul ridic ochii mai sus de nor i în spatele lui sau în
toate piedicile i grabnic ajunge la desvârire. Iar cel ce, din
spatele muntelui vzu o lumin minunat, de o frumusee ne- samavolnicie, le respinge i nu se supune sfaturilor i
maivzut, din care se auzeau pân la el
îndrumrilor pstorilor, acela cade repede, i duhul lumii îl va
preadulci cântri:
ademeni din nou.
Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot ! Btrânul czu cu sme-
renie la pmânt i deasupra lui trecu cu rsunet cuvântul
Consider de prisos s
mai adugm orice alt pova. V
_. implor numai, frailor, izbvii-v de veacul acesta îneltor
Domnului: „Alergai aa ca sâ-l luai [premiul]" (I Cor. 9, 24).
!

Ridicându-se din nou în picioare, pustnicul vzu de pe

^Amin.
c
diferitele piscuri ale muntelui erau destui cltori din locuri
diferite care fugeau nvalnic înapoi înspre râu, unii în tcere,
alii cu strigte i cu cuvinte de hul i de ocar. Fiecare dintre
acetia era strigat de sus i de prin alte pri s
se opreasc.
Dar, împini de nite arapi scunzi de statur, acetia nu ascul-
tau glasul prevenitor i se cufundau din nou în râul nclit.
Atunci pustnicul întreb cu mirare: „Doamne, de ce ?" i auzi
ca rspuns: „Este rodul samavolniciei i al nesupunerii fa de
rânduiala tocmit de Dumnezeu !". Cu acestea, vedenia lu
sfârit.
îngerul care artase pustnicului vedenia îl întreb, în
îi

Btrânul 1 se înclin pân în pmânt.

fine: „Ei, te-ai linitit ?".
Cred, frailor, c
nu este nevoie de mult vorbrie pentru
tâlcuirea acestei vedenii. Râul este lumea; cei cufundai în el
sunt oamenii care triesc dup duhul lumii, în patimi, în vicii
 necunoscut pentru el, trebuie s se foloseasc de o dreapt

îndrumare i s nu rmân doar propriile presupuneri. La

la

început umbl ca prin cea sau ca printr-un codru întunecos,

înconjurat de capcane - aadar, s-i întind mâna celui ce
poate s-1 scoat de acolo i s-1 pun pe propriile lui picioare.
El este bolnav; cum te poi hotrî s
te vindeci singur de cele
mai subtile boli sufleteti, când nu ni-1 vindecm
nici trupul
CE ESTE DE TREBUINA singuri, nici mcar darmite oamenii obinuii ?
medicii,
CELUI CE SE POCIETE I PORNETE Putem s ne deprindem, fr s le învm, numai cu lucrurile
PE CALEA CEA BUN A MÂNTUIRII pentru care am fost, în mod firesc, nscui; artele i meteu-
gurile trebuie s le învm: de pild, învm s scriem, s
desenm, s cântm i aa mai departe. Iar lucrarea mântuirii
este arta artelor i tiina tiinelor: am putea, oare, s ne aici,

Celui ce se pociete i pornete pe calea cea bun a mân descurcm fr învtor ? Cine procedeaz astfel, acela, chiar
tuirii îi sunt de trebuin urmtoarele: de la începutul drumului mântuirii, deschide porile s p-
1) S se predea unui conductor pe aceast cale. trund în el starea cea mai pgubitoare: încrederea în sine,

2) S se înconjoare cu reguli pentru împlinirea cuviuv ndejdea în forele proprii. Este adevrat c
unul este înv-
cioas a fiecrui lucru. torul nostru, Domnul (Mt. 23, 8), i Duhul lui Dumnezeu
3) S fie pregtit pentru nevoine i necazuri, cci a porni vine întotdeauna în ajutorul neputinelor noastre (Rom. 8,

pe o cale îngust i plin de suferine. 26), i ungerea Lui ne înva despre toate (I In. 2, 27), dar

4) i, pentru a le suporta cu bine pe toate, aib duhu s începtorul nu este înc de fel capabil de o astfel de conduit
arztor sau s
aib râvn fierbinte spre mântuire i spre a-! interioar, condus nemijlocit dup voia lui Dumnezeu.
bineplcea lui Dumnezeu. Exist situaii când începtorul este nevoit s rmân
numai
In voia lui Dumnezeu, dar Dumnezeu nu-1 ruineaz pe cel ce
ndjduiete în El. îns, o situaie ca aceasta trebuie s-o con-
Viaa trit sub îndrumare nderm ca ieit din comun, excepional. A spera pentru sine
minuni, în cadrul ordinii fireti a evenimentelor, înseamn a
Dup cum pruncul nou-nâscut nu poate tri fr mama sa ispiti pe Dumnezeu. Domnul, artându-Se Apostolului Pavel,

el, îl dezmiard i îl ddcete, la fel i ce

care se îngrijete de
nou-nscut în duh, care s-a convertit, are mare trebuin, pen
tru început, de o ddac i de ddceal, de o cluz i di
cluzire.
Necesitatea de a avea un printe-conductor este evident
!• trimis mai întâi la Anania (Fapt. 9, 6) i de abia apoi 1-a în-
va* chiar El, nemijlocit (Gal. 1, 12); i acest Apostol, înv-
pt deja de Dumnezeu, pind pe calea propovâduirii, alearg
lsatul celorlali apostoli, ja nu cumva - spune el - s alerg
Hm lAfi alergat in zadar' 1
(Gal. 2, 2) Domnul ne poate înva
.

de la sine. Nimeni, începând s

caute mântuirea, nu are voi liprin ingeri, aa cum s-a întâmplat i în vremurile noastre, în
s se apuce singur de aceast lucrare sau s-i lucreze mâi teritoriile americane; în vechime se întâmpla adesea ca i po-

tuirea dup voia sa i dup cum îl taie capul, ci de la b vtuirea i hrana i sfânta cuminectur s fie aduse de îngeri,
început trebuie s se predea cuiva care s-1 învee tot ce w aa cum se vede din relatarea Sfântului Pafnutie despre cei
buie. Cci, de vreme ce a pit pe o cale cu totul nou patru tineri. Dar toate acestea sunt ci de mântuire, sunt

42 43
îndrumri i povâuiri excepionale, pe care nu se cuvine s le Prolonge, în ziua a noua a lunii ianuarie: un tânr nevoitor,
ateptm, ba este chiar periculos, întrucât vrjmaul poate lua dup voia sa proprie, se mut într-o peter de munte, ascult
înfiarea unui înger de lumin (II Cor. 11, 14). descoperirile diavoluluii îi ddu crezare va fi dus în cer, i c
Aadar, trebuie s ne inem în cea mai mare smerenie i, ar murit dac nu l-ar fi salvat harul dumnezeiesc, inspirân-
fi

pentru Dumnezeu, s ne supunem omului ca lui Dumnezeu. du-1 s-i descopere aceasta egumenului su.
Aceast cale este îndreptit de experienele tuturor Aadar, nu se afl om mai nefericit, mai apropiat de pieire
sfinilor, care au luminat ca nite fclii pe ogorul trainic al decât acela care nu are o cluz pe calea spre Dumnezeu, mai
cretinismului. Marii cuvioi ai lui Dumnezeu se foloseau în- ales cel ce abia s-a desprins din viaa cea ru trit dinainte. Pe
totdeauna de sfat i de îndrumare. Antonie cel Mare, Macarie larg i cu mult zugrvit aceasta Sfântul Dorotei în
folos a
Egipteanul, Pahomie, Ilarion, Eftimie, Sava i toi ceilali cuvântul su pe aceast tem, cuvânt pe care îl sftuim pe ori-
i-au început lucrarea mântuirii prin supunerea fa de prin- ce nevoitor s-1 poarte cu sine i s-1 citeasc cât mai des (vezi

tele lor duhovnicesc i au deprins nevoina sub îndrumarea învtura a cincea)

acestuia. în schimb, se îndreptau repede i se desvâreau fr Sfântul Petru Damaschinul, în prima sa carte din Filocalia,
abateri pe crri i tar cderi pgubitoare. Dimpotri
greite ia la rând pe toi oamenii din toate timpurile, în toat diversi-
v, cealalt cale, a voii proprii, condus dup propria minte i tatea vârstelor, constituiilor, chemrilor i a strii materiale i
inim, a fost considerat dintotdeauna drept calea rtcirii i a gsete printre ei - trecând peste deosebiri, care merg uneori
pierzaniei. Au existat atâtea experiene izbitoare în care nevoi- pân la opoziii - atât dintre cei care se mântuiesc, cât i din-
torul, imediat cum seîndeprta de îndrumare, cdea în nlu- tre cei „Cugetând la aceasta - spune el - mi-am frânt
care pier.
cire, era înelat de satana i pierea Sfântul Ioan Cassian re-
! sufletul i, în nedumerirea mea, îmi chinuiam mintea cu între-

lateaz despre Iron, un pustnic btrân, care timp de cincizeci barea: «De ce se întâmpl aa ? Care este începutul mântuirii

de ani petrecuse în post, în nevoina, în privegheri i rugciu- sau al pieririi noastre >»". Mult se trudi sfântul cu aceast
ne i îi uimise pe toi cu asprimea vieii lui, dar mai târziu, întrebare, cutând cu mintea o rezolvare dreapt i iat ce ju-
tocmai pentru c îi pusese în gând rmân numai cu min-
s decat gsi la Sfinii Prini: începutul fiecrui bine i al fie-
tea i cu voia sa, îl lu pe satana drept înger i, povuit de crui ru este în mintea dat omului i, dup minte, în voin,
acesta, se arunc noaptea într-o fântân secat, ndjduind c începutul mântuirii este caomul s-i lase dorinele i socote-
va fi ridicat de îngeri, i se vtma atât de grav, încât a treia zi, lile i s împlineasc dorinele i socotelile lui Dumnezeu,
sale

dup ce fu scos afar din fântân, îi ddu sufletul (Dialogul al
doilea, Capitolul 5). Acelai sfânt mai amintete de ali doi
care, dup voia i socotina lor, plecar în pustie, ateptând ca
s
Domnul le dea hran (ibid., Capitolul 6). Unul dintre ei.
înainte de Lege, în Lege i sub har se afl muli mântuii,
pentru c acetia au iubit înelepciunea i voia lui Dumnezeu,
mai mult decât propria lor înelegere i voie; i iari, în toate
aceste vremuri se afl muli care au pierit, pentru c au dat

din pricina epuizrii, scp, acceptând mâncarea oferit dq intâietate dorinelor i voii lor, în locul celor ale lui Dumne-

slbatici; iar cellalt pieri, rmânând i în pustie în voia sa zeu. Iar voia lui Dumnezeu nu o putem afla (în cazuri parti-

proprie. Acelai Cassian povestete despre unul care, ascul. culare) decât prin judecat, dar nu prin propria noastr jude-
tând revelaiile diavolului, vzu lumin în chilie i fu povuit cat, întrit prin întrebarea celor încercai, care au darul
ci

s-i sacrifice fiul, ceea ce, pân la urm, nu se întâmpla judecii. Numai astfel putem afla ce fel de fapte voiete
(Capitolul 7); i mai povestete despre un nevoitor foarte Dumnezeu de la noi. Altfel, nicicum nu ne putem mântui.
înaintat în ascez, pe care, printr-un vis, diavolul îl converti li Fr aceasta, nici ceea ce, socotim noi este bun nu ne este c
iudaism (Capitolul 8). O întâmplare de acelai fel întâlnim de folos, ori pentru c nu este fcut Ia momentul potrivit, ori

44 45
 Tot aa, Sfântul Ioan din pricina repeziciunii cu care a sporit. Muli, din
cauza
c nu ne este, de necesar.
pentru fel,
marii lor simpliti i a focului râvnei, trec foarte
SSx dovedind c este judecata pe toate cu judecata,
trebuie s facem le repede de
primele trepte i, astfel, sar peste multe încercri, care
£nTa cunoate care mincinoasa«*%*£"£££
i farnica, diavoleas ^
mân necunoscute. Cei neispitii nu pot da ajutor celui ispitit.
le r-
f Dumnezeu si care este cea
In afar de aceasta, dreapta socotin este unul din
judecata adevrat nu vine
altfel
cTSS' pe Awa Mo.se:
adevrate, atunci când
descoperim le
X,

Sfântului Duh - daruri care sunt multe i care nu

darurile
se dau toate
^ decât în urma smeririi
tuturor, ci cui vrea Dumnezeu. Deprinderea
'
oarini nu numai ceea ce vrem s
facem, ci , ceea ce gan- { simirilor cu dis-
noastr judecata, a in cernerea binelui i a rului este proprie fiecrui curit,
I
propria /
dar
Sm 5 nu ne încredem de fel în
SSSn povaa btrânilor înduhovnicii,
considerând i categorisirea tuturor cazurilor, rezolvarea situaiilor
obinuite

V S ceTcîei consider c este bun. O astfel de conduit

nevtmat
^numaiT îl cluzete cu bine pe om, diavolului. Cci cel
nu
edea ce pe
:

j
i neobinuite i hotrârea
tat, iar
a ce anume din ele poate
- aceasta o pot face numai clar-vz-
ce trebuie respins
torii. De fapt, astfel de lumintori
sunt creai de Dumnezeu i
fi accep-

dreapt dar îl i apr de toate cursele

1

v Dumnezeu îi pune la treab.

judecata i sfatul celor care au
izbutit Citii în Vieile Sfinilor: Se leag
Seduce viata dup cdea înelat de diavol, un om al lui Dumnezeu cu nevoina tririi împreun, apoi se
[L Sea credinei], acela nu va
i al descoperim gan- însingureaz, triete ascuns de ochii oamenilor i, în sfârit,
mrturisirii
deoiece chiar prin actul neputincioase. se vorbete despre el: „A dat Dumnezeu
un lumintor !". Cel
dSr r£ fa de prini, el le curm i le face
SSTun arpe scos lumin dintr-o vgun întunecoasa vrednic nu se poate ascunde; încep s se adune oamenii
în ju-

s^strtate ag la

i s se ascund, la fel gândurile

i prin mrturisirea
VKlenc,
lor ctre
rul lui i se construiete un lca populat de
mulime de lume;
aa a fost cu Antonie cel Mare, cu Sava cel Sfinit, cu Antonie
de ?opS prin spoVedame
SS
P
TsteSalâ
omrag de la (Dialogul
necesitatea de
al doilea,

a te
Capitolul 10).
supune conducem altora
Kievo-Pecerski, cu Serghie de Radonej; aa era atunci
este i acum.
i aa

dar nu este indiferen au

sa /> Vedem de aici c adevrat cluz poate fi numai cel ce a
i foSasSe ei sunt incalculabile, cum in acelai loc cunoscut patimile i care, prin
e încredinezi. Muli
prini - dup
spune ; neptimire, s-a fcut vas al
paguba, . in loc de Sfântului Duh, care te poate înva totul, sau acela
care a tre-
S>aSxassian - aduc în loc de folos
/

le ceara sfo ui - .
cut de prima treapt i, prin crucea i rstignirea
disperare celor ce vin la e,
sa j luntric,
mângâiere, L-a primit pe Dumnezeu sau a fost primit de El i este
întrete aceast observaie cu
un exemplu. Sfanul Petru purtat

S^Sunul spunea c de multe or, a

^tajtdccoh i cluzit de El. Numai unul ca acesta poate fi numit cluz
este încercat, neînelat, iscusit, de încredere. Sfântul
care venea cu întrebri.
Iat de ce, sene el ca nu oricine Ioan Sc-
îndrume, ci nurna, ce ce a atu»
s rarul îl comparcu Moise, din punctul de vedere al îndrz-
vârstnic cu anii este capabil
. a prirnTdarul judecii. Este
bine nu-u as- a nelii în faa lui Dumnezeu, i cu un înger,
din punctul de ve-
SSrnirea
prini, îns nu trebuie s le
dezvlui dere al cureniei i al desvâririi duhovniceti. i noi,
S33iik * ci numai parindor m- s ieim i s
dorind
fugim din Egipt i de la Faraon, avem, de fapt,
Scmia pe care-1 întâlneti în cale, judeci, celor alb.i de nevoie de un anume Moise, de un aprtor i ocrotitor
darul dreptei care,
duSmcki i având
Muli, privind numai la stând la mijloc între fapt i cugetarea desptimit,
s-i înale
iSpe une iar nu numai de ani. pentru noi mâinile spre Dumnezeu, pentru ca, cluzii
gândurile i, din pricina neis- de el,
vlS a înaintat, i-u descoperit
lecuire, au czut in traversând oceanul pcatelor, adic patimile, s-1
de
SeTcSor care i-au ascultat, în locîndrume, punem pe
nu numa. dm fug pe Amalec. Se afl în înelare diavoleasc cei care,
Sdeide Nu fiecare este în stare sncdesâvârm, ci, adesea, punându-i ndejdea în ei înii, îi închipuie c nu au nevoie
prSna propr,e, neîmbuntin i

46 47
 !

l-au avut conductor pe se arata in somn

de conductor. Cei ieii din Egipt
i-1 trezete pe ucenicul peste
care tocmai era
rugii din Gomora, pe înger. Unu sunt asemeni sa se prbueasc un munte. Sfântul Varsanufie are
Moise, iar cei o mulime
sub îndrumarea unor doc- de experiene în care, prin rugciunile
vindectorilor de patimi sufleteti, sale, ucenicii si se iz-
- cum sunt ieii din Egipt; alu asemeni celor bveau de chinurile patimilor i de
tori iscusii cei
srmanului trup - cci
nprasnele dracilor. Ca s
ce vor se izbveasc de necurenia
s poi cluzi, trebuie vezi toate s încurcturile drumului le s
-
de aceasta au trebuin pentru ca
le vin s in ajutor îngerul cunoti din experien proprie i s
tii cum pot fi depite-
s
zic aa, de o aceeai msura cu .ar pentru aceasta trebuie
s
sau în caz extrem, cineva, te afli la o anumit înlime
de
îngerul, cci, dup putreziciunea rnilor noastre, avem nevoie pe care sa pop vedea toate drumurile
i pe toi cei ce merg pe
i de tmduitor(Cuvântul 1, punctul 7). ele, i pe acela dintre
i de doctor, ei care i s-a încredinat.
Cu cuvântul
sconductorul, putem vedea mai pe larg sau, ca pnntr-o
Cum trebuie fie micare a mâinii, conductorul îlva îndruma
ctre egumenul sau. cum
la acelai Ioan Scrarul, în îndrumrile sa mearg
drept, fr
abateri, repede, fr
cârmaci, învtor, om care rtcire, prin-
Acesta este numit acolo doctor, tre toateîncurcturile drumului. Cei ce nu s-au
curat de
de la oameni a primit în- pa-
inim i care nu timi stau cu toii pe aceeai
are o carte scris în
Dumnezeu i aa mai departe.
treapt, fie c sunt învai sau
vtura, desptimit, tritor în
atins de
neinvaaa, fie c au citit sau nu despre tiina nevoinei. Cei ce
Se vede, aadar, el c
trebuie s
fie dintre cei care s-au alctuiesc mulimea nu vd încotro i cum s mearg, ci doar
Iat cum vorbete despre
ultimele trepte ale desvâririi. se înghesuie unii într-alii
i merg la nimereal, când într-o
aceasta Vasile cel Mare: „Cu mult bgare de seam i cu buna parte, când intr-alta, ateptând s li se arate
cumpnire strduiete-te s-i gseti drept cluz in viaa un crarea cea bun
celor ce merg spre
ca sa ias la liman, cu toate
c
ar putea iei imediat, dac s-ar
brbat neînselat, iscusit în îndrumarea ,
las cluzii de o voce din afara
mulimii. Totul
in Scripturile st în înfrân-
Dumnezeu, înfrumuseat de virtui, priceput Uerea patimilor: cel ce nu i-a învins patimile
fr
multe griji,ne.ubitor de argini, neagonisi- nu poate da o
dumnezeieti, regula de încredere pentru
l
/
I tor, iubitor de tcere,
având dragoste de Dumnezeu iubitor
este
înfrângerea
ptima i judec ptima. De
lor, pentru c el însui
inere de minte a rului mult folosi-
fr | aceea, un conductor inte-
/ de sraci, ncmânios, Tigent dar nemcercat niciodat nu
neiubitor de slava deart, te va duce departe, cu toate
\ tor pentru cei ce se apropie de el, bunele sale intenii. Atât acesta,
mângâieri,jieschimbtor, care nu cât i cel cluzit vor vorbi
\ neiubitor de
neorgolios, vor discuta despre cile Domnului
i vor bate pasul pe loc în
pune nimic mai presus de Dumnezeu".
I
1
Acestea sunt desvâririle unui
printe adevrat !
Fara ele,
afara de aceasta, el trebuie
s
aib o anumit putere con-
ductoare natural asupra sufletului
nu va putea, indiferent de strduina
sa, s
conduc spre mân- ucenicului, pe care s-1
spre Dumnezeu o
cunoasc la fel ca pe al su, pentru ca
tuire sufletele care i s-au
încredinat. Calea acesta i se supun s fr
cri, din pildele i învturile finilorPa- A cârtire , fr comentarii. Dar nu poi avea puterea duhului
putem cerceta din
i o putem arta i altora; dar conductorul nu
trebuie tara sa-i fi supus patimile i fr s fi primit Duhul lui Dum-
rini,
s arate, ci s i conduc, i nu trebuie doar sa conduc,
nezeu. Fr aceasta, cuvântul va fi întotdeauna neputincios
doar
ci oarecum s poarte în
spate. Prin rugciunea sa, el
trebuie sa neroditor, pentru c nu poate da natere la ceea ce nu este în
Dumnezeu t
un izgoni- V el, aa cum ne înva Cuviosul Macarie
fie un puternic mijlocitor în faa lui cel Mare
trebuie sa aib Iat câte desvâriri trebuie s aib
vrjmailor nevzui, iar pentru aceasta
tor al un adevrat conductor
îndrzneal i credin puternic, prin care s se arunce neis- . un îndrumtor de ndejde Dar i cel ce se
încredineaz,
!
i

asupra puterii vrjmae

- acestea se fac sau se dobândesc atunc, când Domnul îl va
învrednici s-i gseasc o asemenea
pitit
Sfanul Ioan Scrarul caJauza, îi asum mari i severe
pe o a doua treapt, cea a desvâririi. obligaii.

48 4')
 stau în legtura tainic din- punsul al 57-lea); altuia îi rspunse: „Ia
Esena îndrumrii i puterea ci aminte la ceea ce scriu
tre printe i ucenic, fcut in faa lui Dumnezeu, prin care i ascunde în sufletul tu: Voi face aa c
vei auzi bucurie ce-
printele asupra sa mântuirea sufletului ucenicului, iar uce-
ia
reasca, împrteasc, dumnezeiasc, vei fi motenitorul daru-
nicul se pred pe sine în întregime acestuia. In aceast
leg- rilor mele" (Rspunsul al 10-lea); altuia: „Iau asupra mea
tur sau fgduinreciproc se afl deosebirea esenial din- jumtate din pcatele tale", i, dup
ce acesta îsi spori cererea-
tre conducere i stârnire sau întrebare. îndrumarea dat în „Bine, iau pe toate, pentru ascultare"
le
(Rspunsurile 163
nu leag, pe când, dincoace, fiecare cuvânt 164). Iat ce fgduiete: „Dac pstrezi legmântul
ultimele cazuri te meu la
este lege; acolo, cel ce întreab are înc libertatea judece i s felca pe al lui Dumnezeu, mrturisesc c rspund de tine în
ei i duce ziua când Dumnezeu va judeca în
s verifice, pe când aici orice cercetare este nelalocul tain pe oameni" (Rs-
la pierzanie. Ucenicul se pred pe sine cu totul. „Tu
- spune punsul al 58-lea). Iar într-alt loc se roag:
„Prea Puternice >

Mare - pred-te lui srcit cu desvârire, Ori primete, o dat cu mine, i pe copiiii
Sfântul Vasile cel mei în împria
adic s nu mai ai nimic al tu sau pentru tine, ci totul s-i Ia ori terge-m i pe mine din cartea Ta" (Rspunsul al
aparin printelui; altfel, rmia vechilor frmântturi va 110-lea). Dar o fgduin atât de copleitoare se d numai în
amestec va fi condiiile împlinirii hotrâte, energice,
strica iari ceea ce se pune în tine i tot acest necârtitoare de ctre
Sfântul Ioan Sc- ucenic a tuturor poruncilor printelui,
fad, neplcut Domnului, va fi dezgusttor." din inim, ca i cum ar
rarul d
un exemplu, cum un ucenic îi spunea îndrumtorului
fi poruncile lui
Dumnezeu, astfel încât, la cea mai mic
su: JVI-am încredinat ie, cuvioase printe, aa cum fieraru-
abatere legmântul este rupt i
fgduina îi pierde puterea
lui i se încredineaz fierul" (Cuvântul
al patrulea, punctul I anntele purcede s
ridice la cer, am putea spune c pe
mâinile pictorului sau asemeni mâinile sale, sufletul ucenicului,
23). Asemeni pânzei curate în dar cu condiia ca si acesta s
unui bun material în mâinile sculptorului, la fel este
ucenicul caute, sa se strduiasc, s se nevoiasca. Dumnezeu îi ajut
asupra jugul lui Hristos, unui astfel de cuttor
în mâinile printelui su. El a luat sa într-ale credinei, i cel ce se încrede în

hotrât s-I bineplac, iar acum - aa cum spune Sfântul 1 Domnul - Care vrea ca toi s se mântuiasc - acela nu se
Scrar - încearc s pun greutatea de pe grumazul su pe
cel îndoiete c totul - i cuvântul, i fapta - vor conlucra la mân-
al altuia (ibid., punctul 5). El se
aseamn celui care, inut tuirea lui. De printele devine mijlocitor între ucenic
fapt,
i
deasupra apei de mâinile altuia, se pregtete s
traverseze Dumnezeu, mijlocitor nemincinos, fidel,
neprimejdios- ceea
ce a spus, aceea va fi.
marea înot (ibid.). De aceea, el numete viaa sub îndrumare
moarte de bunvoie, mormânt, cltorie în timpul somnului,
Astfel, unuia îi spune: „S se înscrie cuvintele mele în
inima înfoar-i-le
înot neprimejduit. într-un fel, ucenicul nu este cel ce lucreaz, ta, în jurul mâinilor, ca s
le ai mereu
inauitea ochilor" i, mai departe: „Arat-le i prin împlinirea
ci cel asupra cruia se lucreaz.
Din punctul cu fapta' (Rspunsul al 11-lea). Altuia
Aceasta, din punctul de vedere al ucenicului. îi spune: „M
su de vedere, i printele d o fgduin hotrât c rspun- ziua i noaptea m rog
nevoiesc pentru sufletul tu, dar str-
de de mântuirea sufletului ucenicului, ale crui
pcate i le duiete-te i tu, urnete-te, altfel, totul este
zadarnic Caut
asum, ca i rspunsul în faa înfricoatei Judeci. Aceast
sare i te voi sra" (Rspunsurile 24, 70). i înc: „Dac vei
adesea de Sfântul încalc ceva din acestea, eu nu sunt vinovat;
idee este exprimat în multe locuri i foarte tu vei vedea i vei
De pild, unuia care cerea: „D-mi cuvântul, rspunde în ziua cea înfricotoare" (Rspunsul
Varsanufie. al 57-lea).

stpâne, rspunzi de mine în faa lui Dumnezeu i

c nu va c Astfel, între cei doi se creeaz o
legtur nezdruncinat de
fi vtmare asupra mea", îi rspunse: „Scumpul meu suflet inima, o legtur duhovniceasc, în care
printele se dizolv
despri" (Rs- cu duhul m fiu, i fiul în printe; i aceasta,
mi-1 pun pentru tine, numai moartea ne va nu numai pe peri-

50 51
oada formrii duhovniceti, ci pentru venicie. Sfântul Varsa- O astfel de
uniune este, de altfel, o mare tain
duhovni-
fceaca cci este fcut
nufie îi scrie unuia aflat în suferin: ,yzând suferina i tul- I

de însui Dumnezeu. Nu
poate fiecare
burarea ispitei care te-a cuprins, m-am îmbolnvit atât de /;fi cu adevrat printe duhovnicesc
,
oricrui ucenic i nu fiecare
tare, ca niciodat", amintind totodat cuvintele Apostolului: P CC C adcvrat oricrui
„Cu cel ce sufer, i eu sufr" (ibid.). Altuia îi spune: „Sunt
I °T
- ?
credina deplin
!" P rinte Celui ce caut cu
i cu încredere, Domnul îi arat i îl conduce
-

nedesprit de tine; când mergi la ascultare fa de frai, întot-

deauna merge cu tine i inima mea, care a binevoit întru
/
<

N
f

^
i îl
ace a carc
! P° ate
întiineaz in duh pe vrednicul printe
primeasc i s poarte greutatea acelui
P™
puterea Sa, s-1 aduc la mântuire-
>

duhovnicesc s îi
Domnul" (Rspunsul al 27-lea). Sau: „Prin harul lui Hristos, neputincios. Asa vedem
Fiul lui Dumnezeu, nu m
despart de tine, ci, prin dragostea
la Sfanul Varsanufie:

multa vreme. Când

Ioan i se artase i apoi nu mai
Am veni
ta, sunt pururi cu duhul alturi de tine" (Rspunsul al Serid crezu c nu va mai veni
deloc,
Sfântul Varsanufie ,. spuse:
mai
55-lea). Sau, departe: „Frate, îi spun ca propriului meu „Cu trupul lipsete, dar cu duhul
este alturi de noi i nu se va despri pân
cci Domnul a legat între ele sufletele noastre, spunân-
suflet, în veci" (Rspun-
sul al 5- ea); , inc mai
du-mi: «s nu te despari de el»" (Rspunsul al 159-lea). La înainte spunea: „Cu doi ani
înainte
Sfântul Ioan Scrarul, adevratul ucenic este zugrvit astfel:
Domnul mi-a spus c va veni" (Rspunsul
Unul dintre 1).
ucenic, ,, spuse: Domnul mi
Un suflet legat de pstorul su prin dragostea i credina lui te-a trimis liman i adpost"
(Rspunsul al 159-lea); iar altuia îi spunea:
Hristos nu se va deprta de el nici cu preul vrsrii de sânge, „Credem c Dom-
nul te-a adus aici: nu ispiti harul"
mai ales dac rnile i-au fost cândva vindecate de acesta. (Rspunsul al 163-lea)
De aia se descoper de
Sufletul ine minte cuvintele celui care a spus: nici ingerii, nici
in relaiile
la sine cum trebuie s fie ucenicul
cu printele su.
începuturile, nici puterile... nici vreo alt fptur nu nepoate
Tot ce se refer la acestea decurge firesc din duhul
despri de dragostea lui Hristos. Dac cineva nu îi va avea ucenicul se pred pe
în care

sufletul astfel legat, împletit [cu cellalt suflet] i agat [de

sine printelui i din unirea care are loc
intre ei.
acela],degeaba îi petrece viaa în purtri farnice i pref- Ucenicul trebuie aib deplin s i neîndoit încredere
cute fa de printe (Cuvântul al patrulea, punctul 28). în s în

aceast uniune sufleteasc st toat puterea i esena legturii

printele sau: aib credina c acesta cunoate calea lui
Dumnezeu, ca poate conduce pe ea spre desvârire
[dintre ucenic i printe]. Prin aceasta, asupra ucenicului cluzi i pe el, c este puternic în faa
i c îl va
neputincios se revars toat puterea printelui. De aceea, vrj-
Dumnezeu i c
lui
Dumnezeu ., va arta, prin el, calea cea
dreapt i nerâtcit-
s
maul încearc pe toate cile distrug aceast legtur, atât Ct r 0atC
prin gânduri ascunse, cât i prin vedenii, prin care insufl ba r^ î' -
totul adevrate, pe deplin
lndrumarilc «le trebuie primite ca
mântuitoare
fiind cu
i
neîncredere, ba bnuial, ba dorina de a trece la alt printe,
L .

nului. Aceast credin trebuie

bineplcute Dom-
; s fie luminoas, curat i ne-
dup cum vedem din pildele Sfântului Varsanufie (Rspunsul întunecata de nici cel mai mic nor
al îndoielii, cci ubrezirea
al 159-lea i
urmtoarele). Datorit importanei sale, aceast ei este . ubrezirea
legturii sufleteti, iar ubrezirea
legtur sufleteasc trebuie s
fie primul lucru pentru care s j

sufleteti compromite întreaga

legturii
lucrare i o face neroditoare
se roage ucenicul: „Dezvluie-I cu mintea lui Dumnezeu cre-
•
^.^ue s pstrm aceast credin ca pe ochii din
dina i dragostea ta neprefcut fa de îndrumtorul tu, i cap. „Cat vreme credina
înflorete în suflet - spune Sfântul
Dumnezeu îl va întiina în tain de dragostea ta pentru el i Ioan Scrarul - timp trupului îi izbutete toat
atât
slujirea;
îl va face s
fie la fel de binevoitor i de prietenos fa
de tine CC C,nCVa
(Scara, Cuvântul al patrulea, punctul 45). fnS atingC de
mdo.ala ca acela va cdea, cci ,
P' atra credm tei nu Î"«F
adevrat este
?
tot ce nu esle c
>

52 53
 din credin este pcat (Rom. L4, 23 ) .... Dac supuii, în sim- avea nici un folos din lsarea hanii.
Ce, care vor
plitatea inimii lor, nu vor recurge la viclenii diavoleti, din neurbita pentru totdeauna menin s-i
încrederea în povâtuitorifS
curiozitate fa de poruncile printelui, atunci vor strbate cu bu.e sa-, pstreze ,n inim ?SS
neterse i neuitate virtuile lor
bine drumul spre Domnul" (Cuvântul al patrulea, punctele 7, pentru ca, atunc, când diavoli,
vor încerca s semene* ei
9). De prinii se încredinau mai
aceea, întâi de fidelitatea «crederea faa de prini, s le ne
închid gurile cu
celor pe care-i primeau sub ascultare, i dac constatau c m Dac
amintirea v"r-

— ™£
.lor acestora.
gândul te face s-i acuzi sau
Zi
aceasta lipsete, nici nu-i primeau. Astfel, Sfântul Varsanufie
nu-1 primi pe unul sub ascultare, când observ neîncredere la
acesta; iar când (prin nvlirea vrjmaului) neîncrederea se
sarX S^ speran,
arpelu, acestuia nici o
nu:, o
i

apropiere,
'
Si aCCaSt tCntafle
nici
dcM
un loc, nici
*
o intrare

^
dimpotriv, stng-i: „O, amgitorule
c,
strecur în inima celui pe care-1 primise, se grbi s îl vindece nJ
^<*
!

'" 9 d d «= P US P«te
(Rspunsul al 161-lea). mine -
!
<7r
» (Cuvântuli"?
al patrulea, punctele
Trebuie s ne încredem fr nici o cercetare în cei care au
6-7) Aceast cinstire
evhv.e statornic crete sub
s.
oblduirea credinei fprb
primit s se îngrijeasc, în Domnul, de mântuirea noastr - credina se întrete; i, dimpotriv,
spune Scrarul - chiar dac ni s-ar prea c slbete o dat cu s
D abE
^^ ^
acetia ne cer ceva
carfS " r^
S C aCCCa aCCSKa d °"
SUnt antele1«ple
potrivnic mântuirii. Tocmai atunci, ca într-un creuzet al
-
'
,
smereniei, ne este pus la încercare încrederea în ei. Cci acela ctoar
chiar nT - S C Adcsea d P^muiete
nalucn intru întunecarea cinstei
printelui, ca s-1 înde-
-

estesemnul adevratei încrederi, când cineva, cu toate vede c prteze pe ucenic de la el; aa
a suferit Elisei, ucenicul
c ceva îi contrazice oarecum ateptrile, totui, întrucât aa Isara De
aceea când în Scara, ucenicul
îl întreab pe loa*
lui

au rânduit cluzitorii, se încrede cu totul în acetia (Cuvân- Sa-

vantul, care .1 sftuise se încredineze unu,s prini „i dac
punctul 104).
tul al patrulea, acest pruite, din nepriceperea
sa, va gre, cu ceva .>«,
Trebuie s-i cinsteasc printele în toate felurile, sâ-i ps- a stareul
rspunde: „Chiar de
r treze imaginea cinstit, luminoas, nu numai în cuvânt i în la el, ci
l-ai vedea pcnoind,
spune-, în sinea ta: «Frate, de
nu te depTde
s
nu aib nimic care s-i
ce-ai venit aici ? Atunci
sentimente, dar nici în minte
întunece imaginea sau s-i micoreze lumina. „Dac dorim -
ve. vedea cum va
fug. pe la tine orice
(Cuvântul al patrulea, punctul
112).
înlare dcS
spune Scrarul - cu toat smerita înelepciune, ne plecm s In toate trebuie s
ne încredem în printe sau s
grumazul sub jugul Domnului i s-i încredinm altuia,
frnicie, mântuirea noastr, atunci, înainte de a intra în
fr
m- !7n?^
eK "-
^ "S^™ ne ps-
Pastelul, orice trebu-

Kit î""^
t 3 ° nce ru va
nstire, dac avem cât de cât discernmânt i raiune, trebuie
« respins, orice bine ne va
'
t druit „ine-te de
muie - spunea adesea printele
s
s cercetm i ne punem la încercare printele, trebuie s-1 fie - ca te voi scoate afar
i te voi aduce grabnic
Varsanu-
ispitim, pentru a nu nimeri, ca s
spun aa, nu la un cârmaci, vo. arata iui Dumnezeu"; sau: „Vei
la linite si te

ci la un simplu grebla, nu la un vindector, ci la un bolnav, nu

uriaul meu^vri £. fi

mClC " ; SaU: "

V° m « cuIc -ândo, în
la un neprihnit, ci la un iubitor de mângâieri, nu la liman, ci Zl^\t^\
aceeai racla Toate acestea
sunt cuprinse în credin
*
într-o vâltoare i s
nu ne pregtim, astfel, singuri naufragiul. merederea c Domnul - Cel ce
caut mânuurea tuturor -U
în
La intrarea pe terenul bunei cucernicii i al respingerii lumii, mantu, pe ucen.c pnn pânnte i
va face totul pentru el dup
£
nu mai trebuie s
judecm cu asprime pe bunul nostru con- cred,na Iu,. Ucenicul ateapt
ca Domnul, în buntatea
ductor în nevoine, cu toate c, om fiind, i acesta poate avea Sa" sa
- vom vedea - unele greeli, puin importante. Altminteri, nutZT
nu
^^.^«^Ic printelui, s pcatele , î, ,erte
lipseasc n,c, de buntile
,1
duhovniceti. De aceea
dac ispitim cu severitate faptele printelui nostru, nu vom alearg din toate puterile el
la printe, ca un fiu, cu spenma
54
55
 neîndoit c va primi mulumire i o primete. Ucenicii Sfân- urmtorul cuvânt: „Trudete, nu sta într-un loc, transpir la
spun adesea: „Rostete un cuvânt, i aa va fi. lucrulpe care i l-am spus s-1 faci" (Rspunsul al 61-lea). „Eu
tului Varsanufie
Tu ne eti limanul". Când printele se îmbolnvise, ei strigau: m rog pentru tine lui Dumnezeu - spunea el - dar dac nu te
vei ruga i tu Lui la fel, mare este ruinea"
„Ce o s ne facem acum ?". (Rspunsul al
Urmarea fireasc a încrederii, a cinstirii i a speranei tre- 70-lea). Printele duhovnicesc purcede s-1 mântuie pe ucenic
buie s fie linitirea sub ocârmuirea printelui, ca sub un aco- dar, în aparen, prin puterile aceluia; vrea fie lucrtorul,s
peri neprimejduit. Prin supunerea fa de acesta, ucenicul îi
dar în el [în ucenic] s
fie sufletul lui. Iar ucenicul se mângâie

orice preocupare pentru el însui, orice grij i orice

numai în fericita bun
ndjduire i încredinare a sorii sale,
f reteaz
temere. „El îi spune din inim printelui, scrie Sfântul
fiind, în acest trud i de sudoare.
timp, copleit de
Varsanufie: «Cred c
Domnul, prin tine îmi va izbvi sufletul; r— - Lucrul sub conducerea printelui-îndrumtor îl oblig
pe
ucenic
f cu mine ce te va inspira Domnul. Eu nu mai sunt eu»" fy
la urmtoarele trei aciuni:
(Rspunsul al 57-lca). „Dac cineva - spune Scrarul - -a a) S nu-i închipuie nimic cu mintea sau cu inima nici
predat cu contiin curat, pentru totdeauna printelui su,
referitor la trecut, nici la viitor, s nu se încread în sine, s nu
acesta nu se mai teme de moarte, la fel cum nu se teme de
se încread cu nimic în mintea iS nu tie nimic
în inima sa.

somn, tiind cu siguran c

la ieirea din viaa aceasta nu de despre nimic, chiar s nu vrea s tie i s-i fie team s se gân-
la el, ci de la îndrumtorul su se va cere
rspuns" (Cuvântul deasc la aa ceva, fr indicaia printelui. S nu hotrâri ia

al patrulea, punctul 50). De aceea, el consider lucrarea mân- de unul singur: c aceasta sau cealalt este bun sau rea, nici
tuirii sale ca i rezolvat. „ine minte cât vei tri
- adaug referitor la sine, nici la ceilali, ci s fac aa cum spune p- îi

Scrarul - pe acel mare nevoitor, care de-a lungul a opt- rintele. S nu pun la cale i s nu hotrasc nimic, nici mcar
sprezece ani încheiai nu a auzit niciodat cu urechile trupeti pentru clipa urmtoare, pentru c
aceasta depinde de printe.
de la îndrumtorul su cuvântul „mântuiete-te", în schimb Astfel,aceast renunare la orice plan este oprirea hotrât
a
la Domnul nu „mântu-
cu auzul sufletesc, auzea de oricror micri luntrice de sine stttoare, este golirea,
zilnic, de-
iete-te" - înseamn numai dorin i nu este sigur c se
care
ertarea de tot. Ea cere ca mintea s
nu formuleze nimic, ini-

va împlini - ci „eti mântuit", care înseamn siguran i cer-

ma s nu simt, voina s nu aspire; gândurile, dorinele, gus-
turile ne conduc unde vor ele i când vor
titudine" (ibid., punctul 106). Iat cu cât hotrâre îl linitete ele, dar în lipsa lor
suntem într-o stare de deertare i de ateptare. Aceasta este
pe ucenic însui Domnul. De partea lui rmâne doar zeloasa, o
sârguincioasa, energica lucrare dup îndrumrile printelui- via lipsit de curioziti - dup cuvintele Scrarului (Cuvân-
nu înseamn absena lucrrii, ci doar tul al patrulea, punctul 3) - sau este
cluzitor. Cci linitirea neîncrederea în forele
retezarea oricrei griji referitoare la treaba pe care o faci, la
proprii, în toate faptele bune, chiar pân
la sfâritul vieii
s
P roadele i la reuita ei. Ucenicul trebuie fie mereu pregtit, (tind., punctul 5). In acest fel, se
înbu
propriile simiri,
propriile gusturi i preri asupra lucrurilor.
fie mereu într-o stare de încordare atent, iar nu
s
1
copleit de Este bine ceea ce
lenevire. Sfântul Ioan Scrarul i-1 închipuie stând liber pe
printele consider c
este bine; este ru
ceea ce el consider
|

cele dou picioare, dintre care un picior îl întinde spre slujire, c este ru, chiar dac ie i s-ar prea bun.
în aceast stare se
afl cel deertat în faa îndrumtorului su, fiind
iar pe cellalt îl tine nemicat la rugciune (Cuvântul al patru- gata s
primeasc
lea, punctul 2); iar ascultarea o numete
cltorie ce se face pune în el.
tot ce se

dormind (Und., punctul 3) - cltorie, dup osteneal i reali- b) Dar, cu toat dorina i osteneala, ne aducem în stares
zri; fcut în somn, pentru c
nu este el cel care o face. Sfân- de total tcere este, hotrât lucru, imposibil. Se vor
nate
cereau ajutorul gânduri, formulri, judeci, planuri, dorine,
tul Varsanufie le adresa adesea celor care îi temeri, pofte;

56 57
neîncetat vor striga dinuntrul nostru când una, când alta.
Referitor la toate acestea, este o singur regul: s-i descope-
?
* a,,dunlC rmAnc '^indexat,
cci ele se
vin^L numai prin ?întrebri
vndeca
rim totul îndrumtorului, i bune, i rele. Astfel, întotdeauna frecvente adresate prinilor
duhovniceti (Rspunsul al
ne vom cura pe dinuntru. îndrumtorul va avea un temei 317-lea). Cel ce nu asLideîn
adancunle sale nici un fel de arpe,
ca s judece starea ucenicului;
nu va exista pierdere de timp; adevrat ,ar cel ce
acela î, arat
ascunde rtcete înc în afara
„dina «
vor îndeprtate orice fel de rtciri ale gândurilor i ale
fi drumului
mântuiri, - spune Sfanul Scrar (Cuvântul
inimii; sub supravegherea îndrumtorului, se va acumula al patrule^punc-
tul 46). Legea de a dezvlui totul aduce

^
experien în discernerea gândurilor, mai întâi în cele proprii, o
mare fric în suflet
nu numa s nu fac ceva ru,
i De aceea, Sfinii Prini spun c aceast ci nici s nu spun
apoi într-ale altora.
gândeasc ammtmdu-, de judecata
sauTnu
deschidere a inimii are o putere deosebit mân- ce va urma
în lucrarea din partea p-
tuirii, chiar
printele-îndrumtor.
dac s-ar manifesta fa de altcineva decât fa de
Cu ajutorul ei putem evita orice pri-
c
cac,îttfd
astfel nu-s,
^
P me P e fric * Piemont
aCCaSt
mai pot ascunde cu nici un chip
uneltirile
(Und., punctul
mejdie, de a ne rtci sau de a cdea, primind un rspuns pre- 53). De aceea, dracii încearc s
ne îndeprteze
venitor. Vasile cel Mare astfel poruncete: „Oricine dintre
de ea i, temându-se s
nu fie descoperii, fug de acela^se
dezvluie intru toate; ei ursc
supui, dac vrea s arate o sporire vrednic de laud i s se i nu pot îndura nici mcar
deprind cu obiceiul de a tri neclintit
nului nostru Iisus Hristos, nu trebuie
dup poruncile Dom-
s pstreze tinuit nici
U S1
ctce i sTcT
cmcea).
tan
"
cc marc uurare are
"
SfânWa ^
° r0tei P° v
(
sufletul de la aceasta Trei
D
ani -
^
o singur micare sufleteasc, ci s-i descopere tainele inimii
în faa acelora crora li s-a încredinat s se îngrijeasc cu
l^iSnH a -
apo, când s-a depit
?° Vara nesmccrit
pe sine, atunci a ieit din el
^
(Probele, 6 mai) i
un nor în-
buntate i cu milostivire de neputinele frailor. Astfel, ceea
tunecat, semn ca nesinceritatea
este lucrare satanic
Alt-
laud se consolideaz, iar ceea ce nu este de
ce este vrednic de rantm, cum ne va vindeca printele,
netiind ce este în noi >
laud primete tratamentul corespunztor; printr-o asemenea
nevoin, vom spori puin câte puin în desvârirea vieii" ScrTnHnf^
6
Scrar ne înva ca ucenicul,
peri sufletul în faa
^f? * «** De aCeca '
"
dup cum prima dat i-a desco-
^tul
(Reguli expuse pe larg în întrebri i rspunsuri, Rspunsul printelui su , ,-a povestit
întreagaTa
26). Totodat - ne înva acelai sfânt printe - s nu ne viaa, la fel snu se dezic nici pe ma, departe,
mrmn
in
lsm amgii de o contiin linitit i fr mustrri, înde-
prându-ne
sftuire.
astfel de la destinuirea gândurilor
i în bolile trupeti - spune el - se întâmpl ca cei
i de la buna ca
ca^ul
lui D™™'^™^
Dumnezeu (Cuvântul
Jntr-o mnstire - mai scrie
al
™^on5u, mântuiri,"£
patrulea, punctele
10, 63, 66)
Sfântul Scrar - am vzut
aflai în neputin s nu-i simt boala, dar s se încread mai buctarul purta la brâu un c
carneel ,, întrebânTu-Tîa ^-
mult în observaiile medicului, dacât în propria insensibili- folosete am aflat c-, nota acolo tot ce gândea
peste
tate; la fel este i în cele sufleteti. Descoper-te altuia i aces-
ta va stabili dac eti sntos sau neputincios i care i-e
neputina. Aa fceau apostolii. Când Domnul le spuse:
Z r cit
pe el ci
dU
r frai
, pe muli
aa. Mai târziu am auzit
£ SPUnea PSt0mlUI sf
a, acelui lca
-
,-am
Darnu
vzut procedând
c aceast regul fusese rânduitide
z, s
n^
„Unul dintre voi m
va vinde", fiecare se întreba: „Oare nu eu aCClUI lCa (im
" UnCtul 39 >- U "un
sunt acela ?" (Scurte pravile, 301). Sfântul Varsanufie spune: constXT
constructor de 1locume > P «

S
î, socotete în fiecare sear
s
„Nimeni
acela se
nu-i ascund gândurile. Cine i le ascunde, de
bucur duhurile rele, vzând c au posibilitatea s-i
e
ste7d^-
SaU ChdtUldlle dm
v a nota totul ai reguiantatc
^
ZI Dar CUm le v
-
cu

h
-^
-^
piard sufletul".
^rs.Xz'i i 5,

58
59
 c) îns, lucrarea cea mai important a ucenicului este chisete de este bine sau nu ceea ce face, nici
de ce vor spune
supunerea întru toate, pân la cel mai mic amnunt, câr- fr aloi, nici la ce va folosi, nici de este
sau nu pe placul lui Dum-
tire, sincer, fr
judecare, din credin i din inim curat, nezeu. Când, dintre doi ucenici, unul
împlinete voia, în
fa de printele su. Ucenicul trebuie fie asemeni unei s aparen nesocotit, a dasclului, iar altul nu,
conducându-se
maini, lipsit de sufletul su, care cu sufletul
îi este înlocuit dup propria lui judecat, primul se folosete, iar
al doilea se
printelui. Ucenicia este - dup
Scrar - deplina res-
Sfântul pgubete (Scara, Cuvântul al patrulea, punctul 108).
pingere a propriului suflet, manifestat în afar, în fiecare De aceea, regula general a tuturor sfinilor este c cine
amnunt, prin faptele trupului, este omorârea mental a triete dup capul su, acela triete fr folos. Chiar de-ar
mdularelor trupului, este micarea neispitit, este lepdarea face bine ceea ce face, nici în aceast situaie contiina nu-i
judecii proprii - chiar de ar fi cineva bogat în aceasta - este poate fi împcat. Va avea o permanent
nehotrâre i tulbu-
înmormântarea voii proprii... Ucenicul este un fericit mort rare i, ce-i mai important, starea luntric a voii' proprii
viu (Cuvântul al patrulea, punctele 3, 4). El trebuie s se ramane aceeai. F totul cu sfâtuire. Fr sfat eti ca fr gard
supun în simplitate, fr s judece, fr s cerceteze de este Dac acest lucru nu este lipsit de primejdie, ce s mai spunem
bine sau de e ru, de este greu sau uor ceea ce i s-a poruncit; despre nesupunerea i de contrazicerea direct
Aceasta este o!

s se supun necontenit, cu rbdare, neclintit, nici un fel fr lucrare de-a dreptul drceasc. Mai exist înc speran de în-
de vicleug i fr
vreo îndoial (ibid., punctele 5, 9). Trebuie dreptare, când cineva se împotrivete unui
egal sau unui mai
s se menin într-o asemenea stare, încât, orice ar avea de mic în rang, dar cel ce caut împotriva
îndrumtorului su,
fcut, s fac nu pentru c el a vrut sau a avut iniiativa, ci despre acela nici nu mai merit s vorbim.
Cel ce s-a lepdat
pentru c aa s-a poruncit. De
i nevoie de ceva, cere voie i
ai de ascultare se pred voii sale, i datorit voii
sale - i a ru-
f; de nu i se d
voie, rabd, chiar dac i-este greu. i, dac tii vrjmailor - va pieri. Cel asculttor în toate
ajunge grab-
nu ai nici porunc, nici vreo treab de fcut, mai bine stai, dar nic la msura copilriei sau a simplitii
desvârite, asa cum
nu f nimic de capul tu. Tot ce este de la tine i dup capul ne zugrvete Sfântul Scrar (ibid., punctul
121). Printr-o
tu este pierderea duhului, este totuna cu a înghii otrav. ascultare hotrât, unii i-au omorât pe
vecie toat lupta lun-
Te-ai predat printelui, de acum las-1 pe el s fac ce vrea din tric cu patimile; alii au dobândit o total
nepsare i nep-
tine i cu sufletul tu. Altfel, se va întâmpla ca unul s zideas- timire fa de suprri; alii au atins
cea mai înalt treapt a
c, iar altul s
drâme. Ultimul îi face munca în van, iar nerutu i simpliti
a firetii a inimii, s-au fcut prunci
munca primului i lucrarea mântuirii devin o trud zadarnic. neavând nici un vicleug nici în cuvinte, nici în fapte (ibid
'

Ucenicul care o dat se supune, iar alt dat face voia sa - punctele 20, 21). Un astfel de exemplu este Pavel cel
Prost'
spune Scrarul - se aseamn cu cel care într-un ochi îi pi- Vasile cel Mare consider o asemenea ascultare ca prima din-
cur doctorie, iar în cellalt, var nestins (ibid., punctul 60). trevirtui (Canoane ascetice pentru cei ce se
nevoiesc in viaa de
Cut-i o ascultare, împlinete voia altuia i fii neîntristat. obte si tn singurtate, capitolele 19,
22). El ne d exemplul
i-a omorât voia pân la capt i toat îngrijirea celor ce deprind vreo art, care trebuie
Fericit cel ce
s execute pân în cel
de sine i-a încredinat-o îndrumtorului su întru Domnul: mai mic amnunt ceea ce li s-a artat; d
drept exemplu i
unul ca acesta va sta de-a dreapta Mântuitorului rstignit supunerea tcut a lui Avraam, când i se
poruncise s
ias din
(ibid., punctul 44). Din trei virtui - post, neprihan i ascul- Caldeea i, mai pe urm, s-i aduc fiul ca jertfa;
din cealalt
tare - prima conduce pini la jumtatea drumului spre Dum- parte avem exemplul Apostolului Petru, care, dup ce a fost
nezeu, a doua, pani la intrare, iar a treia, chiar pân în faa lui mult ludat pentru un cuvânt de împotrivire,
care prea
Dumnezeu. Cât pace i linite are acesta în suflet Nu se sin- ! binevoitor, auzi: „înapoi de la mine, satano !".
în acelai fel tâl-

60 61
cuiete el i locurile din Scriptur: „Ascultai pe mai-marii un printe duhovnicesc, se încredineaz
i v supunei lor" (Evr. 13, 17); „Cel ce va ascultate voi, altuia, chiar unui ne-
votri
pe Mine M ascult" (Luc. 10, 16).
Ansamblul relaiilor legitime fa de printe const în a nu
melept cu singurul el de a tri
desprins de judecata si de
s extul Sfanului Scarar - tria
avea voie proprie, prere proprie, preferin personal: toate
la un stare foarte capricios, de
la care suferea bata, i învinuiri
trebuie s fie ale printelui, artate de el, msurate i hotrâte
neîntemeiate, dar, pentru b-
dare, ascultare, lu cunun de mucenic, dup' curTa
de el, pân la cea mai mic micare. Starea omului care acio- fost mai
neaz dup aceast regul, adic sub îndrumare, cluzit, aflat i Ioan t?^,^
sIToan Savaitul îl
(CUVântUl
115
^ P am,lea <
sftuiete pe unul dintre cei trei
P™^ HO).
în afara voii sale, este starea ascultrii, mult ludat i prea- care venis-
înlat de Sfântul Scârar i, în general, de toi Sfinii Prini. ™* n^
putina
•
"
in
^î lndrumtorul ce
neamul omenesc"
' mai sever i mai aspru cu
Calea ascultrii sau a lepdrii totale de raiunea i de voia
(ML, punctul 112). Vedem c
proprie i de orice conducere proprie, prin predarea de sine
unui îndrumtor de ndejde, druit de Dumnezeu, este calea
cea scurt i grabnic - aa cum o numete Sfântul Scrar
fe V* ^
cu cat este mai drastic lepdarea

de mult sfanul sa triasc sub

când raman in vo.a lor, simind
de sine, de voia i de sim,-'
mai mântuitoare. De aceea dorise

c
atât
voia altuia. Ei sufer, se tulbur

(Cuvântul al patrulea, punctul 5). Cei care au pornit din toat au intrat pe o crare
necunoscuta Astfel se reteaz i
se curm dinuntru izvorul
inima pe ea ajung repede la desvârire i evit, neprimejduii, mândrie, i al pcatului. Dar astfel
se respinge i orice
orice crare greit, orice rtcire i întârziere. Aceasta, atât dere tulburtoare a lor în timpul
ptrun-
prin starea luntric a ucenicului, cât i prin lucrarea prin-
somnului. Nici o insufla
urni, i a satane, nu primete
aprobare, nici mintea , nici
telui asupra lui.
inima nu se împac cu ele, ci,
Ucenicul nu are nimic al su. Asemeni apostolilor, care
d,mpotriv, prin mrturis,re
«m.comunicate printelui , astfel sunt elimLte
l-au spus dumnezeiescului lor învtor: pe toate le lsm, la ruine. Gândul tinuit este
,
gând de preacurvie, iar un ade-
££*
fel spune i simte i el: „Nu sunt al meu, pentru nici gân- c n P UrVCtC âStfeL E1 eSte mort s " a
durile, nici dorinele, nici cuvintele, nici faptele nu trebuie s mTîn^Tf
mat r'
K fara voie proprie,
mer-o fima '
for-
nu se încrede nici în sine
fie ale mele. Chiar de a avea
ceva bun, pentru mine nu este nici m
faptele lui i, aa, se face vas
bun, de vreme ce fac acel lucru din voia i dup mintea mea încptor si pregtit
y S*"ipen
pen-
tru primirea harului.
proprie". Printr-o astfel de dispoziie i lucrare, lovete în
el îl
Aceasta este binefacerea uceniciei
permanen drept în cap pe arpele cuibrit în inima noastr: din punctul de vedere al

mândria, a crei principal însuire este s

fac totul dup voia
sa i în beneficiul ei. i, deoarece de mândrie atârn toate
stan, duhului ucenicului.
Va
Ucenica este încununat chiar
unui pannte înelept i încercat;
nnte înelept prin lucrarea sa
dar ceea ce aduce un pa-
X
asupra duhului
patimile, înseamn cpe msura stârpi™ mândriei se sting i pnn conlucrarea cu el i prin adevrat
ucenicului sau
celelalte patimi, sufletul se lumineaz, se apropie de curenie cârmuire, acestea nu
pot fi înlocuite de nimic.
Asemeni unui vztor, el vede din-
i de neptimire. Prin faptul nu se c dfrâu liber ieirii din tr-o singur toat starea ucenicului, dispoziia
privire
inim a vreunui lucru fcut sau început din proprie lui su-

se înbu orice lucrare a mândriei; prin descoperirea oricrui

gând nelegiuit, mândria este slbit, cci prin expulzarea
iniiativa,
cumT-
cum sa-, T aP3h ^ SUferin; ?i
administreze spre vindecare.
repede, daca este cunoscut
Un
Orice
' "
tie <~,
boal cedeaz
ce"i

cu precizie i dac
urmailor ei, este privat de hran; prin faptul c
nimic nu se cuita cu medicamentul potrivit. Sfântul Varsanuf.e
este corect le-

face din voie proprie, este lovit drept în inim. Renunarea la observase
S * U IOan Cra 1UK ' a
mânlC * irltabil începu s
voia proprie este mântuitoare chiar pentru cel care, neavând kK-^H
lucreze direct împotriva acestei
boli: i cu
?'
cuvântul, , cu fapta
62
63
 '

(Rspunsul al 10-lea). Lui Isidor, vlstar

domnesc, tempera-
ment aprins, violent i crud, printele
cruia acesta i se încre-
dinase 11 porunci s
stea la poarta mnstirii si s
cear fie-
SSîSi'S ^
â " Ie
*«£
crui trector s se roage pentru el,
rau; i repede atinse cea mai
inimii (Scara, Cuvântul al
adânc smerenie
patrulea, punctul 23)
c
este stpânit de un duh
i frângere a
Adesea
diferite locun

Ic, aceluia
dir
tratament le fusese
îi este
salvai
de
Cine
foS S'sSa în
<

r
^
bmm
referi

* amWor **"
!ndcaJ un «
Po-
omul nu este în stare s-i vad singur
propria neputin i
rnii, dar uneori nici
macaT o n T*)f™*™,aa ™ D °™- fi

moare in mulumire de sine. De aceea,

este înelept s se duc
duce la bun sfârit
îftnL £ T t,m*?"* P nu «
la un vztor i s-i spun: „Uit-te, ce vezi
în mine >« Vz-
s lucreze i va izgoni din el neputina. Astfel
-Mai rabd un pic
era. Apa T
™2 ^ rSanufic ,e s P""ea

* ° ?* flC bine" " *

multora:
^
torul va începe
pe unul care se legase cu legmântul «
se fierbe
o dat au de
de scopul pentru
care o fierh
'-'

1 ^ ^
mult ta «**•

T
'
tcerii i se afunda în lucru [în *** i a cL Uneori •»
încântare de sine Sfântul Varsanufie
îl face s contientizeze c ^entaTnevît^ '
'
>

se afla in îngâmfare i prere de

în sine i
aduce la pocin
vârslT ™ ,°vnic^> *P«i-
îl
aunea mersului spre de duh
fârade care ar fi murit, împreun cu gândul su pierztor
(Rspunsul al 68-lea l mai departe).
Numai un printe ilumi-
nat i vztorcu duhul va descoperi ce se
ascunde în noi
numai el ne va conduce i ne va aduce
lucreaz fr gre.
la tmduire, pentru
^ c
Cel ce-i lucreaz pentru mântuirea
sa merge înainte spre
P.ardt5
- nu eSasS^^" " " *»*«** ^
desvârire; dar nu toate le sunt tuturor
unuia ii uureaz drumul, altuia i-1
de folos- ceea ce
face pgubitor sau,
rareori chiar
exerciiului, a
I^TSc^dTT^
Datonta
încercrilor în „
V insuficientei
mai bun caz, ii oprete în loc, aa cum
poalele unei rochii
în cel duhului
de aciune,
«J^^^S*****^ ***g- -guh
vm'dinîE^SS omT* f
mi * cri a

JduhufSwW ^^
lung! împiedic mersul. Cine sin
va spune, aadar: „F aceea, iar
de aceasta nu te atinge", explicându-ne derii no.lor reguli de P rin "
de drept i de mântuitor acest lucru
în acelai timp cât este
pentru noi ? Numai o
ajuns s se obinuiasc cu ek d? o „
H™ ™'
^"^
^^ când a
minte luminat, vztoare a întregului
duhovniceasc, parcurs de la început
care vede ce ni se potrivete
nostru traseu de zidire
i pân la desvârire i
i ce nu. Toate acestea le poate
cunoscute, ori pentru
fapte -
ce trebuie cu
cele

u^urin"
c duh.Î r
diuLt^nu M
«riTos^T^
Cne îi va aduce deci fa'p "
S ~

d ""P**»* «
PC CCVa ob ^™-
** " SUnt de>*
S " 3 C ° pt Cere
mai multe
<

tace numai un printe adevrat

i numai acesta. Omul singur e Dr?L
'
,
-cate nu-i trec prin cap ? De câte nu aduga lemne proa^et <?" " Va ?
s focul 'Snei fîf"
Oare puine sunt cele cuvioase la
toare ? Fara îndrumri i preveniri,
zadar, îi poate cheltui fr
este gata se apuce >
înfiare, dar nu i mântui-
omul se poate chinui în
nascocitor de
s-i strecoare o
pl: pânntele-înE
de încercTr, hI
astfel

pia^înS"' T^
mr u m e r' ^
^^
na Cd
StC nCVOIe dc
Ca nu c
un

^ Se întâ<»-
™
omul su interior.
rost toat energia sau îi
nite randuieh nefolositoare care,
poate urzi
ca nite buboaie/vor Urâi
v
într-un
astfel
de terJT
îi
fel
™
ZST
P ™*»* P* «cenic
menine dSS ^rinsTtf? " " f mai difidle »
" Qm h ScraruJ c în
6

'

Este bine, oare, s ne adâncim în studiul Scripturii pentru acest scop un pnnte
recur "ea îffi
a-, cerceta tainele Este bine, mai ales când
?
avem înclinaie
pregtire i aspwaie spre aa ceva. Totui, Sfântului Damas-

64
i aa mai mai târziu, când Scraral îl întreb de
departe. Iar
al patrulea, punctele 54, 55). Un
ce face aa,
rspunse: „Pentru a le pregti cunun i pentru
îi
oarecare Eftimie, venit la
Varsanufie dup o lung perioad de legmânt
a le da exemplu i altora, dar mai ales ca le nu slbeascs arata practic aceasta; de câte
strdanii a fost nevoie, pentru a-1
al tcerii ne
duhul". „Dar s-ar putea crede c
este nedrept i duntor." tace sa îneleag c
se lsase condus de propria voie
„Nu, spuse îndrumtorul. Cine este unit în iubire cu duhul ! i, în
starit ddu
Dumnezeu ca acesta spun: „Vai, pctosul s de
meu, pe acela nimic nu-1 va despri" (Cuvântul al patrulea, mine (Rspunsul al 160-lea i mai departe). Dimpotriv,
I

punctul 25 i mai departe). Cu alte cuvinte, toat rodnicia ce

caracter blând se formeaz la cel
ce triete sub ascultare La
unui asemenea tratament este condiionat de legmântul
început se formeaz smerenia, din
dintru început i de unirea smerenie, neptimirea
inimilor. linitea duhului i lumina dumnezeiasc;
Dar cu deosebire se arat nevoia conlucrrii printelui în apoi, simplitatea
nerautatea, felul de a fi copilresc:
aceasta este msura vârstei
momentul trecerii de la viaa activ la cea contemplativ. Du- luirinstos, aa cum o înfieaz Sfântul
hul se pârguiete i când se va cura cu adevrat de patimi Scrar.
Iat esena îndrumrii, iat îndrumtorul
arde, în mod firesc, la înlime. Aceast ardere, dac este potrivit pentru
aceasta, iat condiiile la care îl oblig pe cel
nesupravegheat de un printe, cade cel mai adesea în mâinile îndrumat* iat
marile roade pe care le fgduiete
ru-voitoare ale vrjmailor din vzduh, cade în nlucire Toate alctuiesc însuirile!

deosebite ale cluzirii, care se afl,

diavoleasc sau piere sau nu mai înainteaz. De aceea, toi
afle oriunde exist i se
negreit, i trebuie se s
întocmete adevrata cârmuire Fiind
prinii au rânduit cu strictee ca nimeni s nu se ating de aadar, unic în esena ei, în viaa real
aceast comoar, dac nu este un stare iscusit, cunosctor i ea se înfieaz sub
mai multe aspecte. Primul, cel mai general,
care a parcurs el însui aceast cale. Aici nu te mai poate cel mai adesea uti-
lizabil i cel mai larg rspândit este pstorirea
îndruma decât experiena. i nici nu poi pricepe ce se întâm- doilea este egumenia
bisericeasca- al
monahal, iar al treilea, patrocratia sau
pl, chiar dac este scris cu cuvinte de îneles. Lucrtorul stareta.
orgolios se lupt fr rezultat i, adesea, chiar în paguba sa.
Pstorirea bisericeasc are tocmai aceast
Dar, sub supraveghere, cu credin, ucenicul înelege grabnic, însuire a îndru-
mam; vedem aceasta din faptul c
pstorului se încredin-
intr în lumintorul interior i vede cu duhul. eaz turma spre a fi mântuit, adic [mai întâi]
i

Iat avantajele - care nu pot fi cu nimic recompensate - format- ea

asculta de glasul pstorului, îl
urmeaz i merge numai pe
vieii trite sub o cluzire iscusit Este adevrat
! Domnul c unde-i indic ei. Pstorul îi pune
sufletul pentru oi- el este
caut i înseteaz, milosârdia Sa îl gsete.
e milostiv: pe cel ce
paznicul, cruia se spune: „Din
Dar i El ne las s mergem pe o cale mai obinuit. Omul
i
mâinile tak le voi cere sufle-
tele .
Unirea reciproc i legtura dintre pstor i pstorii este
lipsit de întotdeauna confuzii. Ceea ce ar fi putut
sfat face s exprimat de Apostol astfel: „Ascultai
pe mai-marii votri
fac într-o zi face într-un an, face i iar reface. Poate face i c /..Jflmdca ev pnvegbeaz pentru sufletele voastre,
având s
bine, dar, de vreme ce nu este sigur, începe din nou refac. s de ek
.

seam" (Evr. 13, 17). Vedem de aici cum pstorii, se

'dea

Se cheltuiete astfel i timp, i osteneal. Dar, mai ales, rar

predau pastorului i vedem rspunderea acestuia pentru
poate cineva, fr
ascultare, s
evite prerea de sine. Ucenicul sufletele pstoriilor. In turma este închipuit ca
alte locuri,
- spune Scrarul - nu-i vede faptele, pentru c
nu le face sin- un ogor, stand tcut în faa lucrtorului, iar pstorul este
gur, dup mintea lui, ci, chiar de ar face o minune, le pune pe închipuit ca lucrtorul ogorului
toate în seama printelui su i a rugciunilor acestuia; dim-
(I Cor. 3, 9). De aici, porun-
potriv, cel ce este singur, acela inevitabil c face
ca: „Staruiete cu timp i fr de timp" (II Tim. 4 2)
gândete Aa a fost la început, aa este i trebuie' s i acum
totul cu puterea lui i cade, astfel, în prere de sine (Cuvântul Domnul Iisus Hristos
fie
pregtete doisprezece apostoli; apos-

66
67
tolii, dup
pogorârea Sfântului Duh, formeaz Biserica, în
erernip este s.ngurul
o singur inim i un singur suflet, sub conducerea
care se afl mod de Îndrumare, aa cum vedem
«tone. La acest d.n
i oblduirea lor. Mai târziu, dup rspândirea pe faa pmân- mod se refer tot ce s-a scris
în paterice de
spre ascultare^ fapt, puterea sa lucrtoare
tului pentru propovduire, oriunde ar fi semnat seminele decurge din fap.
tul ca nefiind [o legtur] public i
credinei, peste tot lsau în urma lor pstori întâi-stttori oficial, prin aceasta
i cheam la ma, mult
conductori i le porunceau supunere cu credin, iar ei îi deschidere i sinceritate. De aceea dac
astzi exista caluz,re, ea se
asumau rspunderea pentru sufletele acelora. Prin aceast pu-
tere se explic pstorirea în Epistolele apostolilor;
îneleas i astzi, în Biseric. De
la fel este ea
aceea, în Epistola
ctre Efe-
torS?™'
torul T^?*
se rezolva
>
"
manifest prin acest
CUm i
P° atc
de la sine. Du-te la acela
Dumnezeu . încredineaz-te lui, aa
^ mod
fi ga»* ^anima-

pe care i 1-a trimis

seni, Sfântul Ignatie Teoforul îndemna la supunere
fa de cum înva Ignatie Pur
de Dumnezeu. Modurile de
tatorul
episcop i de presbiter, întru sfinire, pentru ca, asemeni cluzire preState îm-
unor bra,eaza întreaga via cretin.
strune bine întinse, [supuii] s
emit cântare armonioas. Aadar, oricine ar fi ceîceTe
Stpânul casei îl

Domnul La fel se fcea i mai

!
trimite s-i dirijeze Casa; privii-1 ca pe
târziu. Episcopul i presbiterii
Stn ^ mt0tdc una deasu Pra
zete fiind in viaa civil
f
» ° cluz. Cine se tre-
i obteasc, acela va urma cârmuirea
pastorului; «ne se trezite
nu sunt nite martori mui ai mântuirii altora i nu sunt sim- fiind la mnstire, acela
credma egumenului sau aceluia se va m-
ple guri de propovduire a cii de mântuire, ci sunt pe care egumenul ,-1 va indi-
lucrtori
"#"&<**> in ™l» sd rmân i s se folo-
care lucreaz turma pstoriilor ca pe un ogor. De aceea,
ma cii ATX"
târziu, prin hotrârea general a Bisericii, li s-au
conferi si J Calauz,rea e care o gsete
treac d,n proprie inipativ
la îndemân, fr s
.P

cunoscutele drepturi, în scopul de a avea

tuirea altora
Se vede de
i de a-i rpi de flcrile focului.
la sine
aceleai însuiri. în aceasta
la îndemân mân

c egumenia mnstireasc se bucur de

S T
2e foaTr
este
\

°
f' i este
foarte periculos
0r,giml
una dintre
dintr-un loc într-altul
™ îngâmfare i ***> * mai *• &* **
^ desvâ ^ re Ace -ta ^
i

-
dintr-o

const esena organizrii modului

de via mnstiresc i a tririi cucernice. Cel ce intr în
comunitate este primit cu condiia ca s nu aib voie proprie
ZI
vrea AT^* i
fuga de .ndrumatorul
sa

M
tind nevoia
"*
satanei prin

rsu legitim, îndrum

uneltirile

Tar s se uite înd-

S
i nici cuget propriu, ci va tri în supunere necondiionat i 6 C "gCtC ?1 S
CCrCCtczc Pe când *fc în
pcat
nî'lT-V
nu se gândea ?la mântuire;
-

sub ocârmuirea printelui-îndrumtor (egumen). Cei ce vin

iiconsidera la nivelul su. Acum,
la fel gândea i despre
alii
tot £
la mnstire spun c
vor s-i mântuiasc sufletul. Egumenul
du-se singur spre Dumnezeu -
pocâmdu-se i intK,
este, de asemeni, persoana care poate cluzi spre
mântuire; au rmas acolo unde fusese
cci a?a i se pare - crede Toi 2
cu aceast condiie este ales de frai, cu aceast condiie acetia
i se supun.

Streia const în predarea celui ce caut mântuirea nu

egumenului, ci altei persoane încercate, dinuntrul sau din
«
S? ciÎhT?
4
erenul pe care a
Pt
el mai înainte, adic

u ' ^"^ ak
S"a

- cu care, eventual, petrece

.
în înttSerk

" Cl
a pit

zi de z. în
în lumina
P entru Prima d
,U1 Dum
« 1*
*£
-

leai cercuri - lucreaz

afara mnstirii. Concret, astzi, cel mai adesea acetia de mult vreme, depnnzând deja
sunt 8U?
^
"
WdeUgUj Satanei: de a "] lasa
*
duhovnicii sau, în alte lcauri, stareii (btrânii îmbun-
tii), care au binecuvântarea de a asculta descoperirea gân-
S33!
fira
-

cluzire, singur de capul su, ce

are ca urmare inefabil
om F
" ClaC,lmea d 1CaSCa MU
durilor i între care este împrit întreaga comunitate. Aici,
legtura dintre cei doi este nevzut, ine de contiin, dar
ntr S'
intr-altul, care nu este ziditoare,
Scut ^penitentului sau
T
ci doar
din
amârte Dac
«-
"
'o
a
este la fel de puternic i de roditoare. Pentru pustnici râvnitorului la
mântuire nu
i mane decât sa-, reînnoiasc legtura
sau legmântul cu prm-

68
69
tele care - în persoana pstorului, a egumenului sau a du- ple. Astfel de plângeri pot fi auzite i întâlnite
hovnicului - în orice vre-
îi este dat de Dumnezeu pentru
chivernisirea muri. Numaicuvântul: „Triete ca pân acum .'«
vieii sale. Mai înainte nu se gândea la o cluz, dar, sau: Ce pui
în virtu- atâtea la cale> |- va stinge
tea rânduielilor stabilite, avea totui un conductor,
chiar dac
întreaga râvn i, aadar,
pinge din nou pe srmanul care
îfvX
tocmai îi venise în fire la obi-
numai formal; acum trebuie s-i reconsidere credina dup ceiurile de ma, înainte.
semnificaia ei adevrat i s
se uneasc sufletete cu acesta,
Apare întrebarea: Cum
mtr-un astfel de caz cel ce înelege
s
procedeze
în credin, adic s
vin i s-i spun: „Mântuiete-m,
încredinez ie, voi veni la tine cu toate greutile i cu orice
m .

primejdia de moarte de a rmâne

cunoate, de asemeni, obligaia de
necesitatea cârmuirii i
lipsit de ea, cel ce îi
a se adresa unui anumit
nelmurire" - i apoi chiar s
fac aa. Din partea îndrumto- pastor, dar ,n acelai timp, se
teme, cu îndreptire, ca nu
rilor, obligaia rmâne neschimbat: nimeni cumva sa aib de suferit de pe urma
dintre ei nu
poate i nu trebuie s lui i s
nu fie iari îm-
refuze ceea ce i se cere. Nu au voie s-i pins m prpastia de mai înainte ?
caute scuze nici în faa Bisericii, nici în faa judecii Iui
Dum- Pe de alt
parte, nu prea rar - ba chiar
adesea - si cei ce
nezeu, nici în faa judecii oamenilor. Pstorul rspunde stau de partea îndrumtorilor
de îi îneleg pe deplin menirea,
fiecare suflet, mai de acela care este gata
ales s
i se încredin- întreaga putere a obligaiei lor
i mreia rspunderii care
eze i chiar o în aceast situaie, se poate pune numai
face. atârna asupra lor, au sârguin,
ard de râvna de a fi cu adev-
problema dac penitentul va rmâne sau nu pentru totdeauna
la un astfel de printe. Nepriceperea de a
rat cei ce trebuie s
fie, dar, pe msura
vârstei lor duhovni-
îndruma se va ceti, vad totui c
sunt departe de a putea cluzi
eres fr
descoperi imediat, i un preot sau un duhovnic de bun aa cum se cuvme, pe alii. Dar, datorit
cre-
lipse, de experien i
din va recunoate pe loc: „Nu pot lua aceast sarcin asupra a necunoateri, cii pe care trebuie s-,
mea". Apoi, chiar de va exista o schimbare, va fi o schimbare conduc petii, sunt
îndreptii a se teme s nu-i piard pe acetia din prea mult
legitim i, ceea ce este mai important, o schimbare fcut cu râvna pentru mântuirea lor i,
în loc s-i îndrume, s-i duc
sfatuire.Cel ce nu este în stare poate indica pe un altul care în
este în stare s
cluzeasc i totul se va termina dup voia lui
ratac, re. Apare .nrebarea:
s
Cum se comporte în aceast si-
tuaie > Cum sa cluzeasc,
Dumnezeu, iar nu dup voia i mintea penitentului.
dându-i seama c
nu sunt capa-
Aa
bil, de aceasta, pentru
c
nu au atins, înc, msura cuvenit >
ar trebui s
fie. Dar, totodat, nu încape nici o îndoial bste evident c
aceast întrebare i cealalt în
c, foarte des, respectivele persoane se numesc pstori doar cu legtur di-
recta cu ordinea existent
a lucrurilor. Nu se poate
numele, nu i cu puterea; adesea, pstorul este un ho strecurat Tar c-
luzire. In forma sa autentic,
ea este nobil i slvit,
din alt parte sau un lup în piele de oaie; adesea, egumenul dar în
prezent, este desconsiderat.
întrebare: Ce avem noi de f-
este un simplu corbier, în locul unui cârmaci, iar cut ? Cui sa se adreseze, atât
stareul este cel ce caut cluzire,
stare numai dup albimea prului. Acest lucru sau este cât si
* cel ce
vizibil este pus s cluzeasc ?
tuturor, sau este foarte greu de depistat, fiind ascuns Referitor la prima întrebare,
bine sub putem aduga la ea o pravil
o înfiare cuvioas. De aceea, exist întotdeauna pericolul îneleapt a Sfinilor Pruii: totul s
fie fteufeu rbdare
de a ajunge nu la o cluz adevrat, ci la una fals, i s credina m Dumnezeu. Nu trebuie s ne dm la o parte icum
cu
suportm apoi, în loc de folos, pagub, i în loc de mântuire, am vzut mai sus, de la conductorii
pierzanie. Un pui s conduc dar
cârmaci neiscusit duce corabia la fund. „Mult putem sa nu ne încredinm lor pe de-a-ntregul,
pagub am suferit de la cei dintr-o dat
pe la care am alergat", spune Petru ci ateptam o proniere special a lui
sa
Damaschinul. „Muli starei, spune Cassian, în loc s-i hr-
Dumnezeu, o anum.t
chemare, o înclinaie sufleteasc,
rmânând, între timp, pre-
neasc, îi aduc la disperare pe cei care vin la ei", i d
i exem- dat, m vo,a Sa, ,n chemare
rugtoare, arztoare, a numelui

70
71
Su, ca El însui s ne arate calea. Aadar, pzindu-te de am- cel mai smerit, mai neprimejdios, mai sigur. Cel ce se afl în
cheam din tot sufletul numele Domnului, ca El s-i
gire, negur ar face mai bine s stea într-un loc, umble de
decât s
spun calea pe care vei merge, predându-te pe de-a-ntregul, colo colo, altfel se poate întâmpla s
cad în groap. Este
cu neclintit ndejde, grijii Sale proniatoare, i Dumnezeu nu foarte periculos s ia vreo hotrâre curajoas, deosebit, ieit

te va lsa niciodat. Uneori, preotul sau egumenul nu sunt de

din comun; rmâi cu smerenie în simplitate Dac, de la bun
!

folos nimnui, decât unuia singur. Se schimb de la sine în s tot schimbi, nu te mai opreti. Gândurile,
început, începi

faa lui [a ucenicului] - de unde îi vine înelepciunea ? - i este s presupunem c poi s i le lipeti de altcineva - dar, iari,
rânduit mântuire de la Dumnezeu i acolo unde nu te a- de cineva pe care i-1 va trimite Dumnezeu; poi chiar s-1
tepi. Toat puterea st aici în predarea hotrât în voia lui caui activ, mai ales prin rugciune, ca s
i-1 indice chiar
Dumnezeu, Cel ce vrea ca toi s se mântuiasc. Sfântul Do- Domnul - dar, totui, ateapt i rabd pân când va veni un
rotei rezolv aceast problem astfel. Dac cineva nu arc cui semn hotrâtor. Dac i l-a dat Dumnezeu, nu te împotrivi,
s cear un sfat - spune sfântul - ce s fac atunci Dac cine- ? nu judeca, nu-1 neglija. Atept pe un altul de la Dumnezeu.
va va cuta cu adevrat voia lui Dumnezeu, din toat inima, Nu te va lsa Domnul, îi va da, dac ai nevoie.
Dumnezeu nu-1 va lsa niciodat, ci îl va cluzi în toate S
iei aceasta drept regul pentru a evita prerea de sine,

felurile dup voia Sa. Dac cineva nu va cuta cu inima neglijena fade pronia lui Dumnezeu i primejdia de te în-
deschis voia lui Dumnezeu, atunci, chiar de s-ar duce la un curca în cursele vrjmaului. Dar iat înc ceva: din când în
prooroc, Dumnezeu îl va inspira pe acela s-i rspund dup când, negura se va rarefia tot mai mult i i se va descoperi în-
ipocrizia inimii lui, aa cum spune Scriptura: „i proorocul se tocmirea vieii, limpezindu-i cunoaterea primejdiilor i a r-
poate amgi [...) spune cuvântul, cci Domnul l-a amgit pe tcirilor;i se vor înmuli trebuinele, nelmuririle, îndoielile.
proorocul acela" (învtura a cincea). La fel spune i Scrarul. Toate acestea au nevoie de explicaie, de cuvânt lmuritor, de
Dar chiar i atunci când vezi limpede c duhovnicul rânduit îmblânzire a duhului. îndrumtorul rânduit nu-i rezolv pro-
nu-i este de folos, nu-i rezolv îndoielile, nu-i sfat, în d blemele, nu-i inspir încredere, nu te predispune la sinceri-
general nu te zidete - din pricina lipsei de experien sau din tate. Ce-i de fcut ?

neatenie -, nu te grbi s-1 lai sau s-1 schimbi. Cci, cu Unii sftuiesc ca, rmânând la îndrumtorul pe care-1

cine-1 vei schimba ? Cei din jurul tu îi sunt la fel de necunos- avem pentru problemele obinuite, în problemele particulare,
cui ca i el, iar pe acesta i l-a dat Dumnezeu. Dumnezeu i care ne privesc propriu-zis pe noi, s facem totul cu dreapt
l-a indicat, cci tot ce avem este de la Dumnezeu; iar cu altul
socotin: aceasta va hotrî ce este folositor i ce este dun-
ce s facem ? Ce-i, aadar, de fcut > Ai o trebuin. Rabd, tor - i aduc drept argument cuvintele Apostolului: „Toate s
sufer, strig tare ctre Domnul, rugându-L nu te aban- s le încercai; inei ce este bine" (I Tes. 5, 21), ca i prerea gene-

doneze în primejdie i s
nu te lase prad amgirii: sau i-1 s ral rspândit a tuturor Sfinilor Prini c
cea mai înalt din-
rânduiasc pe acesta, sau s-i indice pe altul, dar în acest timp tre virtui este dreapta socotin. Dar aceast prere a Sfinilor

rmâi cu primul, sub ascultarea lui, în ateptare, cu rbdare, Prini nu trebuie urmat fr îngrdiri, pe care tot ei le pun.
chemând pe Dumnezeu. Ce vei face sub ascultarea lui ? Cci Astfel, Sfinii Prini afirm c dreapta socotin este un dar
trebuie s lucrezi spre mântuire, nu-i aa ? Trebuie Rânduiala !
care se câtig prin trud îndelungat, cu smerenie i cu evla-
vieii evlavioase îi este cunoscut; urmeaz-o i fii linitit. Pen- vioas rugciune. Cine a obinut acest dar s-1 pstreze i s-1
tru început, este cu totul de ajuns. Pentru cel ce se pociete, foloseasc pentru binele su i al altora. Cine nu, nu s
totul este acoperit cu negura necunoaterii, a neclaritii. S îndrzneasc în nici un caz s-i alctuiasc propria sa dreapt
nu ias din obinuinele sale cele rânduite de Pronie. Aa este socotin, nici cu cuvântul, nici cu fapta. Datoria unuia ca

72 73
acesta este s-i întrebe pe cei iscusii i încercai. Referitor la gula, în sine, estebun, dar nu pentru mine; mi se va potrivi,
cel ce seafl la început, trebuie s
stabilim urmtoarea pravi- dar nu acum". Cîi nu pier din aceast pricin, câ încearc s
l: f totul cu dreapt socotin, dar toat dreapta ta socotin pun în aplicare tot ce citesc prin cri ! Se spune c exist oa-
trebuie s
constea într-o singur regul: s
nu faci nimic dup meni cu o asemenea constituie, încât, când aud de o boal -
socotina ta, ci despre toate s
întrebi: de este bun aceasta, oricare ar fi ea - îi închipuie c
sunt bolnavi i chiar se îmbol-
de se potrivete cealalt, de i se potrivete ie - cci nu toate nvesc de acea boal. La fel poate fi i cu cititul fr îndru-
le sunt bune tuturor, ci - cum spune Petru Damaschinul
- mare. Aadar, citete, cerceteaz, ptrunde, îmbogete-te de
timpul, începutul, starea, vârsta, puterea, sntatea, educaia înelepciune duhovniceasc, dar ce anume s faci din toate
i celelalte au mare greutate în aceast deosebire. De unde s acestea, ce s-i alegi drept pravil personal, aceasta s nu
tii c le vei rezolva pe toate cum trebuie i fr rtcire ? hotrti singur. Cu alte cuvinte: f totul cu sfat i nu dup
Dreapta socotin trebuie s fie elul, ea trebuie cutat i socotina ta. Dac ai citit ceva, du-te i întreab cum este ai
pentru aceasta trebuie s exersezi practic în ea, dar nu prin aceasta, de i se potrivete i cum poi s-o împlineti i tu.
propriile puteri, ci dup socotina altora. Trebuie s ne de- Dar apare problema: Pe cine s
întrebi ? Pstorul-îndru-
prindem cu dreapta socotin. Aadar, dreapta socotin este mtor tace, i-ai pierdut încrederea în el, i-e fric s i te des-
bun i de laud, deprinde-te cu ea, dar nu te încrede ni- chizi. S rmâi în nehotrâre iari, periculos: este o
este,
ciodat în ea, pân când nu te vei întri prin sfatul i expe- stagnare, o zbovire în van. Ce-i de fcut ? Exist un singur
riena altora. rspuns: f torni cu sfat, cu ateptare. Nimic s nu hotrti
Alii spun: ia aminte la dumnezeiasca Scriptur i la înv- brusc, niciodat dup socotina ta sau dup ce ai citit în cri,
tura prinilor i le vei înva pe toate. Nu încape îndoial ciateapt pân când [situaia] se va stabiliza, iar pân atunci
c i lectura este printre primele surse de educare a duhului caut sfat i rezolvare. In orice timp i în orice loc pot fi gsii
cretin i este la fel de trebuincioas ca i ochiul pentru trup, oameni încercai în trire evlavioas, râvnitori mai mult sau
ori lumina pentru lume. Sfântul Nil Sorski ne înva ca astzi mai puin iscusii, care îl caut pe Dumnezeu. Trebuie s intri
avem un singur îndrumtor: dumnezeiasca Scriptur i scrie- în legtur freasc cu ei, s li te adresezi din inim i apoi
rileSfinilor Prini. La fel povuia i tcea stareul Paisie. Cu orice neînelegere i îndoial s le-o încredinezi lor. Unul, al
siguran c au slbit vztorii cii de mântuire, dar, prin grija doilea, al treilea, de unii singuri sau împreun îi vor descurca
lui Dumnezeu, ne-au lsat descrierea ei. ine-te de acetia. cumva problema i i-o vor rezolva. Procedeaz aa cum i-o
Purtai de Duhul Sfânt, ei au scris regulile de cârmuire i de rezolv ei i nu-i vei urma propria voie i socotin. Tot ce se
cluzire pe calea mântuirii. Dac nu poi gsi un îndrumtor face cu predarea de sine luiDumnezeu i nu dup socotina
- spune stareul Serafim - s te cluzeasc spre viaa
în stare proprie este plcut Domnului i mântuitor. De aceea, când
contemplativ, în acest caz trebuie s te conduci dup Sfânta printele-îndrumtor nu este în stare s hotrasc, iar Dum-
Scriptur, întrucât însui Domnul ne poruncete s învm nezeu înc nu i-a indicat pe un altul cruia s te încredin- i

din Sfânta Scriptur, spunând: încercai... Trebuie, de ase- ezi, înelepii dau urmtorul sfat: dac ai vreo îndoial i nu
meni, s s
citeti cu atenie scrierile patristice i te strduieti, ai pe cine s întrebi, f rugciune lui Dumnezeu pentru tre-

pe cât posibil, dup s împlineti ceea ce te în-

puterile tale, buina ta i du-te la orice om respectabil i evlavios i fii con-
va ele i astfel, puin câte puin, s te ridici spre desvârire. vins c Dumnezeu, care arc grij de toate i pe toate le ine,
Dar, iat din nou întrebarea: Cine, ce i cum s citeasc i ? nu te va lsa fr o rezolvare trainic, nu te va lsa s cazi în
apoi: Ce anume din cele citite i aflate s ne punem ca regul amgire, numai s ai, într-adevr, o trebuin care te apas i
si ce nu ? Cine-i va da sfat celui neiscusit i neîncercat ? „Re- ndejde puternic.

74 75
 in privina cazurilor particulare, dar i în general, putem nevoie de a ne povui zi i noapte, cu mult
întristare i cu
rmâne la aceast pravil, cci întreaga noastr via este alc- multe lacrimi, în Scripturile dumnezeieti i în
scrierile Sfin-
tuit din cazuri particulare. i
astfel se va alctui o via deo- ilor Prini i, împreun cu râvnitorii cei
într-un gând cu noi,
sebit, trit cu sfiit. Aceasta este o nou cale de cluzire, care s-au sftuit cu cei mai btrâni
dintre prini, ne îndru- s
specific cu deosebire vremurilor noastre. Omul, predându-se mm spre poruncile Domnului i spre faptele sfinilor notri
pe sine lui Dumnezeu, este învat de Scripturile dumneze- prini. i aa, cu mila lui Hristos i cu silina noastr, putem
ieti i de scrierile patristice, se folosete i de judecata sa, dar primi mântuire". Aa sftuiesc toi prinii;
aa sftuia i fcea
nu hotrte nimic singur, ci face totul cu sfat i cu întrebare. Sfântul Nil Sorski: „înainte, prinii duhovniceti
îi cluzeau
Aici, cluza este Dumnezeu i Scriptura; lepdarea de voia i pe toi; dar, în atât de grelele vremuri de
astzi, vrednice de
de judecata proprie st în
sfat; puterea de pornire st în pre- multe plângeri i tânguieli, când râvnitorii au slbit
atât de
Dumnezeu, rugându-L fierbinte i cu cutremur s
darea lui mult, însui Dumnezeu i învtura
dumnezeiasc sunt
ne izbveasc de amgire, de rtcire i de greeli. învtorii i cluzitorii cuvioilor prini".
O astfel de via este smerit i lipsit de vicleug, iar celor Iat, aadar, care este astzi cea mai bun
i mai sigur cale
smerii, Dumnezeu le descoper tainele, i pe cel ce se îneac de îndrumare sau de formare în viaa cretin:
viaa trit cu
nu-1 ruineaz. Pe prunc îl înva s spun tot ce are nevoie,
va predare în voia lui Dumnezeu, dup Scripturile
dumnezeieti
spune Sfântul Dorotei, iar dac nu crezi, nici proorocul nu-i i scrierile patristice, cu sfatul i întrebarea celor ce sunt în
estede folos. Când, dimpotriv, cel ce întreab vrea dinainte acelai cuget cu noi. Din mila lui Dumnezeu,
ea poate i tre-
i ateapt o anumit rezolvare, aceasta este lucrarea amgirii. buie s ne conduc la reuit, cci conine toate condiiile
In aceast situaie este mai bine s
nu întrebi. Când întrebi desvâririi, ale retezrii voii proprii i ale socotinei proprii.
îns ai grij ca balana inimii s
fie dreapt, neînclinat nici la Dar este limpede c aceast cale se afl cu mult mai prejos
dreapta, nici la stânga - i Domnul te va cluzi. Necunoscut decât cea a cluzirii, a îndrumrii i a formrii individuale.
este calea adevratei viei cretine i nu avem voie mergem s Ea nu bucur de un atoatevztor, ci doar de un fel de ghi-
se
pe ea dup propria noastr socotin. citori; nu are în centru un om de
aciune hotrât, ci mai
Sfânt este cârmuirea lui Dumnezeu: mergi ca prin cea, muli, care se mic cu sfial. Nu mai este posibil
o atât de
numai mâna s nu i-o desprinzi din mâna Domnului. Vedem grabnic i de sigur vindecare i desvârire, nici întreinerea
din viaa stareului Paisie c el s-a format pe aceast cale. A atât de susinut a duhului râvnei, nici ptrunderea
atât de ne-
întâlnito mulime de sftuitori i dup sfatul tuturor se zidea primejduit în contemplaie. De aceea sunt astzi
atât de pu-
pe sine, i cu toate c
nu a avut un singur cârmuitor - ceea ce ini oameni sporii [în credin] i desvârii.
Este adevrat,
i-a adus, dup cum recunoate, mult pagub - s-a format ei sunt ai lui Dumnezeu, iar pe
cine Dumnezeu desvârete^
într-un singur duh i a ajuns la vârsta brbatului desvârit. pe acela nu-l va fine sub obroc. Trebuie numai
Principiul su fundamental, de-a lungul întregii sale viei, fu-
adugm s c
aceast cale este mult mi rodnic dac cineva
dobândete un
sese râvnitoarea închinare la Dumnezeu. Aceasta îl cluzea, singur sftuitor i, unindu-se sufletete cu el, îl va urma în sin-
aceasta îi unifica duhul, în pofida diversitii [sfaturilor], ceritate i în
împreun-sfatuire sau în prietenie duhovni-
învat de experiena întregii viei, iat la ce principiu de c- ceasc. Fiecare îl vede i îl cunoate pe cellalt
i, astfel, îl poa-
luzire ajunse, la sfârit: ajungând la concluzia necesitii unui te sftui mai repede i mai sigur.
Scriptura, în privina cre-
îndrumtor i descriindu-1 cum trebuie fie, amintind cu la-s lumin pentru ei. Inelepindu-se unul pe altul, ei
dinei, este
crimi c
astzi nu ai de unde s
gseti unul ca acesta, el seconduc reciproc, predându-se unul pe altul lui Dumnezeu
conchide: „De aici rezult, aadar, frailor, extrema noastr i Domnului, care a fgduit s fie acolo unde sunt doi
adu-

77
nai în numele Su. Totodat, ei nu trebuie s se despart de celmai de pre. Pentru început, umbl dup cunoscuta rân-
poruncile lui Dumnezeu, cci fiecare hotrâre i prere duial a evlaviei, sub îndrumarea printelui care îi este
comun este bun dac da crezare i dac poate fi
i se poate numit. Când Dumnezeu îi va da semn printr-un folos mare,
împlinit cu îngduina Lui. Mutuala uniune în iubire le va da evident i netgduit venit de la acela, ca semn c acela este
trie, iar alergarea la un printe duhovnicesc le va da binecu- cârmuitorul tu, atunci pred-tc lui. Dac se va întâmpla dim-
vântarea lui Dumnezeu. O
astfel de sftuire sau cluzire reci- potriv, dorete-i un altul, dar caut-1 cu pruden, cu rb-
proc - iari, dac este dat, cci Dumnezeu ne druiete dare, cu ateptare, cerând semnul lui Dumnezeu sau întâlnirea

prietenii - este foarte roditoare. Amintii-v de cei doi clu- unui trimis al Lui, rmânând în aceeai întocmire a vieii evla-
gri care au trit în perioada lui Macarie cel Mare în uniune vioase i sub acelai printe, nedesprit de el. Totodat, intr

freasc, în cluzire i îmbrbtare reciproc; la ce

în msur în legtur deschis cu cei de un acelai cuget cu tine i mergi

a desvâririi au ajuns Stareul Paisie povestete

! el, cu- c spre Dumnezeu cu sfatul lor i sub cluzirea printelui du-

tând de la început, dup cuviin, un cârmuitor i înlând hovnicesc, ndjduind. De

întâlneti pe cineva de acelai
rugciune fierbinte spre Dumnezeu, umbla de colo, colo: i cuget cu cu sinceritate de el,
tine, apropie-te fr
s-i prseti
pe la noi, i prin Moldova, i în Valahia, i la Athos - i nimic pe ceilali, i triete cu el în deplin pace i înelegere, întru
nu gsea. „Am aflat numai - ne spune - aplecându-m la Domnul, pentru mântuire. Dar s
respeci lucrul cel mai
scrierile c
pierdusem foarte mult, pentru
prinilor, la c important: predarea hotrât lui Dumnezeu, cu rugciune
început am trit fr o cluzire activ." Cum a sfârit ? „Fr puternic i cu frângere a inimii, pentru izbvirea de amgire,
s gsesc unde s-mi plec capul - ne spune - chibzuind s-mi i a nu te dup propria minte i
conduce niciodat în nimic
petrec viaa pe calea regal, alturi de un singur frate, de un f cu sfat, i Dumnezeu îi va întocmi calea
voie, ci tot ce faci,

acelai suflet i acelai cuget cu mine, în loc de printe; s-L pe nesimite, pe nevzute, fr s tii, fr s prinzi de veste.
avem pe Dumnezeu îndrumtor i învtura Sfinilor Cu aceast ocazie, amintim înc o cale deosebit de auto-
Prini, s ne supunem unul altuia i aa s ne slujim" - nedes- cârmuire i de formare, prin a cere sfatul sau a întreba nu
pârindu-se îns de printele duhovnicesc, aa cum specific unul, ci mai muli prini-nevoitori, cunoscui la vremea lor,
în alt parte. O astfel de cale - spune el - este binecuvântat din acelai loc sau de aiurea. în acest fel, Cuviosul Antonie cel
de toi prinii. Mare trecea pe la toi i îi însuea virtuile tuturor. în acelai
El era clugr i o asemenea pravil se potrivete mai mult fel, Sfântul Vasile cel Mare travers Egiptul, Palestina, Siria,
vieii clugreti. Dar ea nu este de neîmplinit nici în viaa ci- întrebând i sftuindu-se cu Sfinii Prini din vremea sa, for-
vil i, dup cum putem vedea din starea actual a lucrurilor i mându-se în acelai timp i pe sine, dar alctuind i un sistem
a situaiei noastre, trebuie s fie recunoscut ca singura vala- al vieii ascetice pe care îl puse în practic în mnstirile i în

bil. Râvnitorii unii într-un singur suflet, predai lui Dumne- turma sa - pravile dup care ne conducem i noi, pân astzi.
zeu i îndrumai de scrierile prinilor, rmânând în pace i Sfântul Cassian Romanul
a alctuit din acestea o carte în-
nepgubii merg pe calea cea dreapt a
în aceeai rânduial, treag de au fcut Sofronie i Ioan, care au com-
sfaturi; la fel

desvâririi cretine. Aici putem meniona înalta laud a priete- pus Limonariul. Cuviosul Nil Sorski a parcurs Rsritul, de-
niei, cântat de Sirah, care numai în aceast situaie îi gsete prinzându-se i deprinzând'i pe alii cu viaa de însingurare.
aplicare deplin: „Prietenul credincios este acopermânt tare [...] O asemenea cale de învare i de îndrumare poate fi folosit
i cei ce se tem de Domnul îl vor afla pe el" (Sir. 6, 14, 16). i Dar este evident c ea trebuie aplicat de un brbat
astzi.

Aadar, în privina cârmuirii putem pune urmtoarele pra- tare în credin, deja îmbuntit, cu o chemare special,
vile: teme-tc s rmâi fr nici o cluzire; caut -o ca pe bunul arzând de dragoste de înelepciune duhovniceasc, cu o minte

78 79
 !

puternic i nu oriunde, ei acolo unde se ateapt o via de cutam.) Acum, dac îndrumtorul s-a ridicat la
nevoina - altfel, cine tie ce se poate întâmpla ? i iari, din- râvna mân-
tuiri, lui i a altora, el apit pe calea cea bun si poate vedea
tre cei cu adevrat râvnitori în nevoine, câi nu lucreaz,
mai bine decât alii, i în fa, i în spate. Chiar dac ele-
oare, pe ci diferite ? i nu se vor sminti de aceast varietate,
mentele confuziei înc nu s-au limpezit,
vor reui oare s vad unitatea duhului care se ascunde dea- el are Scriptura, care
i le descrie: se
va adânci în ea, va cugeta i
supra ei ? De ce suflet puternic este nevoie pentru aceasta poate c
va afla. în
Aceasta este nevoina pelerinajului, în scopul înelepirii
aceiai timp, s se aeze i în ceata celor cluzii i, cu mult
duhovniceti. Cel temtor nu va porni pe aceast calc, dar nici
strdanie s
caute sfatul unuia sau al mai
multora, si astfel
sporind din ce în ce mai mult, va
altul nu va ajunge cu uurin la acest gând. Dar cine va atrage la el si îi va cluzi
pe"
to, cei ce vin, prin el, la Dumnezeu.
ajunge i va crete în el, acela s
se predea lui Dumnezeu, ho-
putina, „ va convinge pe cei
Când, cunoscându-i nV
trându-se s accepte orice fel de lips - i Dumnezeu îi va
este astaz. unul - citirea
cluzii drumul mântuirii c
rândui cu bine calea. Este nevoie, la vremea lor, de astfel de i ascultarea Scripturilor dumne-
zeieti . a scrierilor patristice - i
pelerini, pentru a se cunoate aspectele adevratei nevoine, când
va cluzi ctre aces-îi

pentru a vedea în ce fel de stare se afl ea astzi, i apoi, cu

ta, anina se va întemeia un grup de
oameni unii, care
privire la starea actual a cretinismului, la viaa sa exterioar, cerceteaz Scriptura pentru
descoperirea cii mântuitoare i
vzut, pentru a preciza i a stabili cu claritate regulile de ne- pentru mdrumarea reciproc, sub
cârmuirea întaistttorului
voina aplicabile dup posibilitile de azi. Cu toate leginm i a îndrumtorului.
esena c Iat formularea definitiv a
nevoinei este una i neschimbat, înfiarea ei vizibil poate cluzirii mântuitoare ne-
variat. pnmqdioase, potrivite vremurilor de
fi
acum.
NU Sorski, care spunea: „Eu nu împlinesc,
s-a cluzit Aa
La fel se rezolv i cea de-a doua întrebare: Cum poate ci- ci art Scriptura
neva s-i cluzeasc pe alii, tiind c nu a ajuns înc la m- Cmc vrea sa tnuasc cu mine, iat pravila:
s-o împlineasc; iar
sura adevratului îndrumtor Conform Scripturilor dumne- daca nu, sa plece" La fel era
>
i viaa Sfântului Paisie: ea este
zeieti i scrierilor patristice, aceasta const în predarea de povestita pe larg i de el, i
t de contemporanul su, stareul
sine lui Dumnezeu. Mai înainte, pomenitul stare Paisie Mihail. i
printele Dorotei, pe când compunea o pravil
spune: Jn vremurile vechi, muliPrini îi în-
dintre Sfinii pentru viaa ascetic, în loc de
cuvânt înainte a pus o îndru-
vau ucenicii din luminarea harului lui Dumnezeu, iar nu mare convingtoare întru citirea
cuviincioas i urmarea
dup cri. In vremurile de acum îns, Sfinii Prini nu mai Scripturilor dumnezeieti i a scrierilor prinilor,
povuiesc ca cineva s învee pe alii dup mintea lui, ci din demon-
strând ca aceasta este singura
Sfânta Scriptur i din învtura cuvioilor prini".
cale sigur i neprlmqdioas de
mântuire.
Rugciunea pe care o face lui Dumnezeu, pentru a-I în- Astfel va fi satisfcut prima cerin obligatorie
elepi întru mântuirea altor suflete - lucrare pe care însui a peniten-
tului, , anume: îndrumarea i educarea. Alt cerin
esenial
Dumnezeu i-a încredinat-o -, nu va rmâne neauzit: cheam este regula de via, pravila
si te Aceasta se potrivete cel mai bine celui ce se afl
voi auzi.
lui despre ce i cum s fac.
pe post de îndrumtor. i
înc ceva: dintre acetia, cea mai
II
mare parte se afl deja deasupra altora, prin faptul in în c Viaa dup
mâinile lor mai multe mijloace, au vzut i au auzit mai pravile
multe, au intrat mcar în contact cu educaia i cu experiena Parial, am vzut deja necesitatea acestor pravile
altora. (Despre cei nevrednici, nepstori, nu avem ce s dis- Nu tre-
buie sa uitm c ea nu este doar mai bun decât
altele, ci este

80
81
 L

cu totul obligatorie. Pravila este îngrdirea cea mai neprimej- Dar i

dioas
in general, se face ceva in lume fr reguli, fr pla-
a vieii trite întru mântuire. nuri i fr proiecte ? Când se construiete o cas, se
Fr pravile nu putem pstra continuitatea râvnei, a triei iete un proiect; când se începe un
alctu-
rzboi, se stabilete
hotrârii, nici s dobândim fermitatea voinei. Duhul râvni- plan; când se pregtete o judecat,
un
tor, ca o stihie, se ine i întrete prin exerciiu; dac exer-
se
se face un program Fie-
care lucrare îi are regula ei, msura ei, greutatea i
ciiul este insuficient, atunci, inevitabil, duhul slbete i se numrul
ei.Ce înseamn canoanele - militar, colar, juridic
vlguiete. Când sunt dac sunt rân- i celelalte >
stabilite pravile, atunci, O regula, o pravil, un plan de aciune. Fr
aa ceva nu se
duite cum se cuvine, se gsete întotdeauna ca ocupaie evla- poate constitui, nu se poate organiza nici
vioas, ceva care s ne aduc aminte de viaa cea nou i s ne un fel de viat acti-
va: in planuri se întipresc
trsturile de caracter ale dome-
in atenia ocupat cu acest gând. Trecerea de la o îndeletni- niului de activitate luat în considerare.
La fel se întâmpl i în
cire la alta este o continu antrenare a duhului, pe un singur viaa ascetic cretin. Dac aceasta are un
caracter propriu
ton, dup un singur plan. Astfel, focul râvnei arde continuu. trebuie s aib i o rânduial a ei.
In lipsa pravilelor, vor aprea timpi mori, încetiniri, opriri,
De aceea, se simte întot-
deauna o nevoie special de a avea pravile
rtciri, i viaa nu va fi unitar, încordarea va slbi, râvna se
i reguli. Astzi fie-
care om hotrât s fac ceva cere îndrumare: ce i cum anume
va rci. De aceea, Sfântul Isaac irul spune (în Cuvântul al sa fac. Fr reguli, el este ca în cea, merge
optzeci i cincilea, p. 534) c
întunecarea minii, furtuna bete, nehotrât i temtor.
bâjbâind, or-
Dac are reguli, merge cu curaj i
luntric, lenevirea i toate neregulile vieii se produc când nu cu ndejde, fr ovire. Aadar, ce fac
cei ce caut mântui-
via o anumit
a fost stabilit în rânduial. In caz contrar,
totul va depinde de prezena de spirit - dar poate cineva conta T -f
lntreab înt otdeauna: „Ce
! fac, cum sm
proce- s
dez ? Toate scrierile despre predaniile
.
prinilor sunt alctui-
pe aceasta ? Ea este schimbtoare, ca o suflare de vânt. Când te din reguli. Paterice întregi
sunt compuse din asemenea
vrei, faci totul repede; când cazi în lenevire, nici puin nu mai întrebri i rspunsuri, despre post, despre priveghere,
poi face. Dar când ai despre
stabilit o pravil, vrei, nu vrei, o faci i rugciune. r
o vei face necontenit. De altfel, i
Pravilele sunt necesare pentru formarea i dezvolarea pute-
pravilele trebuie alctuite tot dup pravile. Re-
Când via nou,
feritor la aceasta, este cazul s observm:
rilor. ai început o trebuie, cu toate forele,
1) Cel ce are un îndrumtor, acesta îi
s-t dai direcia corespunztoare. Dar ele
alctuiete regulile
îi sunt strine, sunt Ucenicul este un executant smerit, care
nu pune nimic la îndo-
de aceea trebuie
altfel orientate, s
stabileti cum anume le s iala. Cine este lipsit de
aceast binefacere, aceluia îi revine
foloseti în noul duh, dup cum noului recrut i se arat totul adânceasc, cu toat prudena, în scrierile
se s
patristice în ex-
pân la cel mai mic detaliu, pân se deprinde. perienele vierilor sfinilor i s-i adopte
Fr pravile nu va exista o uniformitate a formrii i a dez- ce gsete acolo, dup ce se sftuiete
drept pravil din ceea
cu cine are posibilitatea
voltrii. Ceea ce sunt aracii pentru mldiele tinere, aceea sunt 2) La stabilirea pravilelor trebuie folosit toat
prudena si
pravilele pentru ocupaiile duhovniceti. Când se pune o m- o sever judecat, pentru ca, în loc de
folos, s nu ne aducem
sur în toate i nu este urmat înclinarea inimii, ci pravila sta- paguba i în loc de zidire, s nu ne pierdem:
nu toate sunt
bilit, atunci nu mai dai întâietate unor lucruri i le lai la pentru toi. Vârsta, puterea, trecutul
personal, educaia, con-
urm pe altele, ci faci din fiecare, atât cât s-a stabilit. De aceea, juncturile vieii, nivelul aptitudinilor,
nu va exista mai mult sporire în unele decât în altele, ci toate,
caracterul i celelalte
toate trebuie luate în consideraie
i, potrivit lor, trebuie sta-
puse în cumpn unele cu altele, vor crete armonios dup un bilite pravilele. Nu la fel se comport ucenicul i militarul târ-
singur plan, în msura desvâririi dinainte stabilite. goveul i funcionarul.

82
83
 3) De altfel, trebuie s inem minte c
aceste pravile, cu menine starea de vioiciune; dar, de permite
toat aparenta lor varietate, în ansamblul lor trebuie s înf- de otrava de o asemenea pravil.
înlesniri, fugi ca

ieze, într-un fel sau altul, spiritul vieii i al ascezei. De pild,

8) De asemeni, nu trebuie s
pravilele trupeti sunt diferite, dar esena lor trebuie s conin la trebuie
pierdem din vedere c
s îmbrieze toate aspectele vieii, în toatepravi-
un singur lucru: îngrdirea trupului, strunirea lui. Nu exterio- mani-
festrile ei: . trupul, i sufletul,
rul este de pre, ci interiorul - duhul cu care se lucreaz.
i spiritul, i activitatea exte-
rioara, i pe cea din sânul familiei, i pe cea civic,
4) Pravila de care trebuie s
se in seama în aplicarea ca-
personal i
publica. Omul, ,n întregime, trebuie s fie
noanelor este msura, potrivirea sub toate aspectele cu puteri- înconjurat
îngrdit de pravile. Numai în aceast condiie va exista tre-
le persoanei în cauz. Iat lauda general, adus de buincioasa armonie a dezvoltrii,
toi: lucrul i pravilele vor avea
msur este nepreuit. un spi-
fcut cu Trebuie s le tocmeti astfel rit sau un ton adecvat.

încât s nu încap loc nici de vreo slbire, nici de vreo severi- 9) Acum se vede deja de
tate peste Ultima epuizeaz, fr
msur. s
la sine ce legtur trebuie s fie
aduc folos, iar intre toate pravilele. Adic: cea trupeasc trebuie subordonat
prima lenevete i stinge duhul râvnitor. Pravila stabilit cu celei sufleteti, cea sufleteasc s
se supun celei duhovniceti
msur cuprinde duhul într-o ardere bine temperat. iar pravila exterioar, tuturor acestora laolalt.
Aceste pravile
5) Din aceast pravil decurge de la sine o alta, i anume trebuie s fie echilibrate i s se favorizeze reciproc. în mo-
trecerea treptat. Duhul se maturizeaz prin exerciiu, se înt- mentul când pravilele unui nivel le deranjeaz pe altele tre-
rete i cere sarcini mai grele; în aceeai msur trebuie s buie imediat s
presupunem c
ceva nu este la locul lui deci
creasc i nivelul pravilelor. Postirea, rugciunea, nevoina sau trebuie eliminat, sau trebuie
modificat. într-adevr cel ce
cresc, treptat, din putere în putere. O dat cu ele trebuie ridi- se va ndica la nivelul contemplrii
întregii alctuiri, rareori se
cat i exigena pravilei. A bate pasul pe loc este aproape la fel poate înela in alegerea regulilor
, în potrivirea msurii pen-
de primejdios cu a merge înapoi, care este primejdia cea mai tru fiecare. Cum pentru un
arhitect sau pentru un pictoris-
mare. cusit, msura unei pri
slujete adesea ca model pentru
cons-
6) De aceea, este limpede c
cel mai bun îndrumtor în al-
truirea întregului plan al casei
sau al figurii umane, la fel este
ctuirea pravilei este experiena. Experimenteaz i pstreaz i in aceste pravile. Cel ce construiete nu va
permite ca ceva
ceea ce gseti de folos. Astfel, din experien se cunoate
sa ias mafar din planul general sau din stil.
în aceasta st
toata iscusina celui care stabilete
msura necesarului de mâncare, de rugciune i de toate cele- pravilele. Cci elul tuturor
lalte. Nu trebuie s lum hotrâri definitive pân când nu sta- este duhul, care trebuie s
fie în Dumnezeu.
10) Ansamblul tuturor pravilelor de
bilim din practic cum este mai bine: aa
mai neprimej-
este acest fel va alctui ca-
nonul lucrm de nevoina ascetic.
dios. Atunci nu va exista trufie i inconsecven fa de viaa Dup
cum nevoina asce-
tica corespunde aspectelor
real, aadar nu va exista nici nevoia deprtrii de pravil, care vieii cretine - cci viaa cretin
se prezint sub dou aspecte:
este foarte duntoare. obteasc - i monahal în con-
secina, diferite vor i
7) Trebuie doar s venim cu toat sinceritatea i buna cre- i monahal. Unul
fi canoanele: obtesc
ine de traiul in comun,
iar altul, de cel pustnicesc.
din, având în faa ochilor elul: nevoina în vederea mân-
tuirii i a bineplacerii lui Dumnezeu, fr a ne îngdui
11) Lucrarea dup
aceste pravile este nevoina
ascetic ce
nici o presupune o încordare a forelor, un efort, o
autocomptimire. Trebuie s reinem c
orice privilegiu ine strdanie De-
prinderea cu aceasta reprezint
de amgire. Apreciind cum se cuvine o pravil folositoare, virtutea ascetic. Se înelege
de aici ca nu exist via cretin fr
vedem c ea este destul de anevoioas. Ea trezete, întrete i cretina neasceticâ, fr
nevoint, nu exist viat
strdanie i fr
transpiraie Cine re-

«4
85
fuz nevoina, acela refuz viaa. Aceast deprindere este seamn biruin. Este deja verificat prin experien c în nici
scopul, în ea este zidul de siguran al vieii. Virtuile ascetice o pravil cu adevrat folositoare nvi te poi întri fr lupt.
sunt un zid tare i de neptruns al vieii autentic cretine. Se Fr lupt, pravila este nefolositoare, mincinoas i înel-
spune c pravilele sunt temporare. Nu, sârguina în împlinirea toare.

pravilelor este temporara, dar pravilele sunt netrectoare.

Doar c, cu timpul, ele vor deveni nectar i sânge i vor fi îm- in
plinite cu hotrâre i cu dragoste - ele, care la început erau Calea îngust i anevoioas
împlinite ca obligaie. Iat de ce trebuie s preuim nevoinele
Inconjurândursexu-pravile, nevoitorul în sarcina unui
ascetice ! Nicidat nu da cu piciorul în ceea ce ai agonisit. ug j

bun i izbvitor, îns Jfo»«e^[y^»^.S.unt lanuri peste_orgoliul

Chiar de-i puin, pstreaz: te va conduce la mai mult. Dac
su, foarte supâware^câjimp acesta este înc viu i în pute-
te-ai întrit în ceva, iat c
eti neprimejduit dintr-o parte.
Ele sunt indicatoarele lucrrii celei drepte, care
Pentru ca pravilele alctuite s te cluzeasc la feri-
astfel
re. la început

cirea dorit i s-i poat împlini menirea, iat cum trebuie s

este grea, din pricina lipsei de experien i exerciiu. Ur-

te compori fa de ele:
mându-le, el se strunete necontenit i le împlinete cu sufe-

1) Când va definitiva întregul plan de aciune i se va

se
rin. De aceea, calea pe care începe s mearg este mereu i
stabili ansamblul regulilor, cheam-L pe Dumnezeu cu rug-
pretutindeni îngust i anevoioas. îngustimea, greutatea,
strunirea constituie repertoriul de neînlocuit al cii spre mân-
ciune puternic, ca s
te binecuvânteze s
le împlineti neînce-
tuire; este primul lucru pe care-1 întâlnete cel ce pete pe
tat, cu folos i într-un mod plcut Lui. Respinge orice îngâm-
ea, primul lucru pe care trebuie s-1 atepte i pentru care tre-
fare, prere de sine sau fantezie referitoare la desvârirea pe
care o vei atinge în viitor, urmându-le. Roag-te cu sfial i
buie s se pregteasc.
înfricoare, ca s nu te ruinezi prin îndeprtarea de la ele sau
O astfel de strâmtorare i greutate este de neînlocuit, de-
curgând din însi însuirile vieii cretine i ale nevoinelor
prin înclcarea lor.

s nu abandonezi pravila sta- Trebuies trieti jretezându-i voia i judecata proprie, în

ei.
2) Pune legmânt cu inima ta
sacrificiu. De aceea, nu-i îng-
lupt cu patirriileijijnjnfringerea lor, sau într-o necontenit
bilit, indiferent de greutate i
dui pe viitor nicimcar în gând s abandonezi sau s schimbi mortificare i autorstignire. A te lupta cu patima este la fel ca
vreuna dintre pravile: s rmân aa cum sunt.
a rupe~carnea vie îrTHou, pentru a scoate afar cea mai
3) Pentru aceasta, primete-le cu credina c sunt plcute adânc i mai coluroas achie. Trebuie s
pstrezi tot ce este

lui Dumnezeu i consider-le, în consecin, ca pe o lege a de folos, adic s

te lipseti de multe, s
slbeti, suferi. Pe s
contiinei, ca fiind voia lui Dumnezeu în privina ta;
de alt parte, deprinderea cu binele sau cu viaa cea nou cere
o neîncetat încordare, luntric i exterioar. Nici unjucru
socotete deci drept crim orice înclcare a pravilelor. Mai
bine s
nu hotrti, decât, hotrând, s
le abandonezi. Altfel,
bun cu adevrat nu se obine fr osteneal, ci e„cucejje,te cu
se va forma un caracter instabil, gata oricând procedeze s sudoare, cu lacrimi, cu nevoina. Virtuile nevoinei (sau cele
ascetice) - postul, rtrivegnerea, rugciunea i celelalte - sunt
când într-un când într-altul.
fel,

4) De aceea, lupt-te cu ispitele care apar împotriva îm-

anevoioase i dureroase~parîa"ne deprindem "cU"ele,"dar foarte
plinirii pravilelor. La început, vrjmaul ne lupt mai ales prin
adesea ctuar^Ldjip aceea Dar nu avem porunc
> ne oprim s
la ele; ele sunt doar r^ijl6acel£> pentru a ajunge listarea, de
ele. iimediat ce obine o cât de mic victorie, ndjduiete
c va birui i mai mult. Sfinii Prini i-au pus viaa pentru
bun rânduial moral." Pentru înrdcinarea acesteia din
ele. Rmânerea în ele înseamn respingerea vrjmaului, în-
urm, este nevoie de i mai mult trud, dar i aceasta nu este

86 87
 decât mijlocul pentru a ajunge la viaa trit în Dumnezeu. du-se cu fel de fel de gânduri înfricotoare, ba ne arde ca un
Trirea în Dumnezeu cere cu atât mai mult trud i nevoin, foc.

cu cât aceast comoar divin este mai înalt decât lucrarea Astfel, imediat ce pete cineva pe calea cea dreapt, din
trupeasc. în acest fel, i acolo i aici este vorba de trud, su- prile îl ateapt dumani, i dinuntru, i din afar, i
toate
doare, suferin. Cci rupem rul din rdcin, rul cel mult- vzui, i nevzui. Este ca un miel printre lupi. Aa se i spu- i

iubit, i ne doare; rsdim binele, binele neiubit, j iari ne
doare. „îndreapt-te .spre Dumnezeii -«pune Cuviosul Maca-
rie cel Mare - pentru a primi slava cea dintru început. Dar
tii c vei primi aceast comoar cu mult trud i cu mult
sudoare a frunii. Mai înainte (în-rai)~ai primit- o f munc,r
dar tot fr munc ai i.pierdut^Oj-aeani.i se aa. Cel ce d
vrea s se mântuiasc, s se lege prin nevoin, cu toate pute-
rile pe care le are, pentru a se curai. Atunci, de dragul silirii la
care ne obligm de bunvoie, Domnul Se va milostivi de noi"
(Cuvântul al patrulea, 13-14). „Pentru cercetarea gândurilor,
ne început: „Multe sunt necazurile drepilor" (Ps. 33, 18),
la
„prin multe suferine va trebui s
intrm în împria lui Dum-
s nezeu" (Fapt. 14, 22). Vor fi suferine, zzspre aceasta suntem
pui (I Tes. 3, 3); „intrai prin poarta cea strâmt" (Mt. 7, 13).
Citete i: Mt. 6, 24; Ioan 15, 20; I Petr. 4, 12-13; Sir. 2, 1;
Mt. 5, 10; Iac. 1, 12; II Cor. 4, 8-17; I Petr. 4, 1; Apoc. 7,
14; Mt. 7, 13-17 i altele. Cu toii ne aflm în întuneric i în
umbra morii, în mâinile dumanilor celor ri i vicleni: sc-
parea nu poate fi uoar. Chiar i cei ce caut libertatea exte-
rioar, cât osteneal i sudoare trebuie s jertfeasc Cu atât !

pentru deprinderea celor neputincioi cu simirile sufleteti, mai mult i

aici, câte împiedicri înfrângeri, câte temeri i
pentru deosebirea binelui i a rului, pentru întrirea i aâa- înfricori Va întreba, poate, careva: „Dar ce face Dum-
!

rea spre Dumnezeu a vlguitelor mdulare sufleteti, se cere o nezeu >^. El este Cel ce îi întocmente aceluia, parc înadins, o
mare nevoin i o munc ascuns i nevzut. La orice împli-
astfel de cale plimde suicrijitc* ba pentru a-1 deprinde cu su-
nire a poruncilor trebuie s pstrm necontenit în noi înine ferinele Sale, ba pentru a-1 ascunde de el însui, când se afl
aceast trud i nevoin ascuns, pân când vom atinge des-
uor" (Cuvântul doilea, 13-14).
în aceastâTnefericit stare. Nu poate Domnul_:§i exprime
vârirea; atunci totul va fi al
mai bine dragostea fai decei care-L caut - spune Sfântul
împotriva luptei i a nevoinei luntrice se pun întotdeau-
Isaac irul - decât supunându-i la suferine. De aceea, ele sunt
{ na piedici i greuti din afar. Voi nu suntei din lume - spune
chiar indiciul neîndoielnic al binevoirii lui Dumnezeu, sem-
Domnul - Eu v-am ales, v-am desprins din ea; din acest motiv
i

\ lumea vurte {...]. în lume vei suferi. i, cu siguran, multe

nul c El i-a plecat ochii, alegându-1 pe acela care începe s
sufere pentru adevr, pentru numele Su. Omul acela trece
sunt suferinele drepilor. Oricine ar fi, puternic -sau-aepu-
parc curat, ca aurul în creuzet. Cei strinide suferine,
/ tincios, dac va începe s
împlineasc voia-hu-Dumnezeu, din
la

cei crora.totul le merge din plin, sunt preacurvari~<$ap£~ai-

inim curatj fr a cut s
plac oamenilor, ci intind numai
vântul Apostolului. Osteneala, lacrimile, suferinele sunt cea
spre slaVa lui Dumnezeu, imediat vor aprea dumniri, nevoi
i necazuri. De aceea, toi sfinii - i cu deosebire Isaac irul -
mai bun curare, sunt ca btutul cu maiul pentru rufârie.
consider suferinele ca semne deosebite ale virtuii i ale tu- De aceea, Apostolul ia la rând pe drepii de la începutul

turor faptelor suffetetTcu adevrat bune. Astfel încât, dac lumii i pân acum i îi vede pe toi, pân la unul, suferind,

facLunbine adevrat, te ateapt cu siguran suferina. ptimind, în osteneli. Patriarhii au suferit; proorocii au sufe-
Darvrajfnaul nulldafm'eriîl'ne îngreuneaz starea lun- rit^Pomnul - începtorul nevoinei - a suferit cel mai mult
tric, dar ne apas i din afar i ne împresoar cu piedicL §i, dintre toi; apostolii, de asemeni; apoi, mucenicii, asceii i

de deasupra - spun sfinii - se strecoar i înuntrul nostru, toi sfinii - aa cum vede Ioan Teologul în Apocalips: „Ace-
ba cu nluciri i vedenii, ba ne strbate ca o sgeat, npustin- tia [...] de unde au venit ?[...} din strâmtorarea cea mare" (7,

88 89
 13-14); ci sunt cei care, dup cum se spune acolo, nu i-au
cruat zeu nu eti respins, nu eti
sufletele. dispreuit, ci eti vegheat_deEl-
s
De aceea, cel ce începe lucreze pentru Domnul .trebuie credit ca El este cu tine, c El te^me. în*mp-ce
din toate prile. Inch.puiete-i
estimat
sa-i pregteasc sufletul pentru încercata Nici pace, nici c eti inut de mâaa.'kii
s Dumnezeu, ca o basma murdrit, care este
îndulciri^ nici înlesniri nu atepji,_ci^fenea}, batjocorii scutare^a s se
curate. Pstreaz credina c,
privaiuni - chiar cauta-le Trebuie ! s
tucutne "cel ce do- c sau din afara, a, puterea s o
orice ispit ar veni, dinuntru
bândete virtui, dar fr
osteneal, cel ce st în nevoine^dar depeti,. pentru c Domnul nu
te va las in ispit mai
cu înlesniri, fr
strâmtorri duramse, acela-se aflTiram- mult decât poi s reziti. El ne
gireXeva nu-i acolo în regul. Nu poi avea pace printre oa- cluzete , ne formeaz cu adânc înelepciune.
Tine minte
meni dac rmâi în dreptate. DjjhullurniLeste un uliu mân- de asemeni, c ajutorul Su este aproape, c va aprea imediat
ctor de carne: imediat se nputett^De aceea, trebuie s fii ce II vei c numai cu un asemenea ajutor vei putea
chema i
pre^tiJajQQce... S dC 3CCCa S tii C orice de
I-o datorezi ^S
isnirXT^
ispitelor
' p4e a
Lj- Sfinii Prini exprim aceast pregtire simplu i în puine Lui.
încercrile care au fost depte Tar
cuvinte: du<c, ca la naoarte-i puns- i în ini m
l egmântul c

eti osândit la moarte - moartejeare. tise-pfegatete în fiece

a-L chema pe Dumnezeu i
nepuse pe seama Lui nu-I sunt
plcute i raman neroditoare, pentru
c, întotdeauna, las în
urma îngâmfare i prere de sine.
clip, fari-^i^tii-drunde' j
cum. Numai acela va rezista
Nu trebuie îns
neclintit - se spune - care va merge cu un asemenea
legmânt ^
npaste: mandra
nici s
ne aruncm cu capul înainte în
pe calea adevratei viei cretine. Cci imediat ce va muri cu meredere în„sine este neplcut
este întotdeauna pedepsit:
Somnului i
simirea sau cu legmântul inimii, atunci orice va întâlni va fi Fii gata de orice, chiar
si de
mai slab decât ceea ce se ateapt, adic mai slab decât moar*, dar ateapt totulcu fierbinte
moar- _ ndijdui re in Dum-
nezeu . precMndu^Lui. Nu are
tea. Pentru aceasta, ei aduc pilda Mântuitorului despre împ- decât s te duc unde cum s,
ratul care îi face socoteala oastei înainte de rzboi,
sau cea
binevoiete. kji te taipatri^taLb^ ba alta, nici în-
despre gospodarul care începe s-i zideasc o cas. Evalu- esmn, mc^ufenne. S
te duci j^mergi cu faa
descoperit
eaz-i suprrile pe care le atepi i mori cu gândul i cu sim- ateptând numa,n-«azuri^nadjdujnd
în dumnezeu sipr?-
irea, pentru c numai moartea va aduce linitea necesar, dandu-te Lui. Frj, asemenea
stare nu vei face un palpe
calea adevrata. To, cei ce
ateptat pe calea lui Hristos. Jiu poate fi ucenicul Meu cel se întorc fac aceasta pentruc
sunt
nepregatiipentru lupt i nevoint, sau
[...] ce nu-i urte sufletul su" - spune Domnul. fii preg- S m for^ejejppr,,. dinrpricinaJncrederii
titca pentru moarte; Sfântul Isaac irul explic cu precdere Propriul foc interior te poakajuta,
îns nu
acest lucru i îl repet adesea: „Orice ai întâlni - spune Pentru multflmp. El se rcete de
el - la sine, i omul rmâne rar
spune-i c
ai murit i te vei uura; pacea i traiul tihnit
sunt
cele mai nesuferite lui Dumnezeu".
Toate acestea le sunt de trebuin nu numai celor ce s-au IV
rupt de lume; cei ce triesc în lume au i mai mare nevoie de Râvna spre mântuire
o astfel de stare. Pe toate acestea le întâmpin adevraii râvni-
d
tori ai evlaviei; celor fali le este uor. La acest legmânt fcut fiindM^'
hind t "u"/
inca slbnog,
a,Ci
" pCte Pe calea vie <» cre ^ne,
s mai adaugi o fierbinte i neclintit ndj-
,
bolnav,
cu inima trebuie
deja o mare for ,
neorânduit, trebuie s posede
duire în Dumnezeu Atotiitorul, trebuie s îi pstrezi credin- trie. Altfel, va cdea sub
povara suferin-
elor , a nevoinelor, care i se
a c, în pofida întunecimii drumului, tu eti al lui Dumne- pregtete. Puterea care îl face
rezistent , care ., face roditoare
toate ostenelile este râvna

90
9]
osârdia, sârguina, grija de a-I bineplcea Domnului i de a-i prin tria voinei, temându-se de nesbuina râvnei. Dar tria
mântui sufletul. Dup cum cel ce caut o comoar adevrat voinei este periculoas, ea se apropie de judecata raional,
nu se uit la greuti, nu pierde vremea i nu se înfricoeaz de indiferena rece i de gestul egoist. Ea este potrivit în
de piedici, la fel i cretinul, când are râvn i dorin de a lume; în viaa cretin este îns periculoas. Periculoas este i
cuta, va depi toate greutile i va parcurge nevtmat râvna, lsat de capul ei; dar cine a împrejmuit-o cu ascultarea
întregul drum. Cine caut gsete tot de caut; Domnul ne-a sau cu lepdarea de voia i de judecata proprie i a legat-o cu
dat o fgduina deosebit: caut i vei gsi. Cutarea este pravile, acela n-are de ce s
se team: n-are decât râv- s
duhul vieii, prin stingerea ei, viaa se stinge. Ea este focul neasc Este adevrat
! c
râvna presupune rapiditatea aciunii,
adus de Mântuitor pe pmânt; este lumina i viaa Lui. dar nu i nesbuin sau nesocotin. Ea înseamn: mergi, nu
Vaporul se oprete când aburul este eliminat; la fel, cel ce-L pierde vremea, nu trgna, alearg cu sârg, dar alearg
urmeaz pe Hristos cade sau se rostogolete înapoi când se supravegheat, pe calea indicat.
rcete [cu duhul]. Iat cu ce trebuie ne aprovizionm,s Toat alctuirea acestei râvne poate fi exprimat aa: caut
pind pe calea plinirii poruncilor i a curirii de patimi Alt- ! ndjduind, fr siscodeti, începând iari i iari. Aa
fel, nici nu putem s
începem aceast lucrare într-un duh ade- cuget Sfântul Macarie cel Mare, repetând aceast idee aproa-
vrat; i chiar de-ar începe-o careva, se va osteni fr rod, fr pe necontenit. Se vede, aadar, c
din pricina unui neajuns al
vlag. Este o osteneal în zadar. Exist muli oameni trecui celor ce trebuie s
intre aici, râvna se stric sau slbete (de
prin nevoine i ispite, dar fr
folos: roadele sunt ale duhului, pild, Cuvântul al patrulea, 18, 27-28).
iar duhul lui Dumnezeu st în râvn. El ptrunde în ptimaa în fa sunt mult osteneal i multe primejdii; dar mergi,
i necurata firenevoine sau prin pravilele vieii - care
prin cci vei avea roade. Lucrtorul pmântului se ostenete în
sunt înrudite cu i
cu noi - i întocmete acolo vindecare,
el sudoare i apoi mnânc pâine; la fel este i cu tine. Grabnic
tmduiete i desvârete. în consecin, nevoina i fapta vei trece de greuti i vei avea linite i îi vei mângâia sufle-

sunt conductorii harului; iar calea sau firul conductor este tul i aici, i acolo. Eti un lupttor: privete cununa i nu te

duhul râvnei. De aceea, toi prinii insist cu deosebire ca teme de moarte. Curând se vor ivi semnele curiei, vlstarii
duhul acesta s nu fie lsat s se sting. Sfântul Isaac irul îl îmbuntirii inimii. Cu cât mai hotrât, cu atât mai repede,
numete ogar care latr i poruncete s-1 întrâtm necon- mai bine i mai mântuitor.
tenit. Pe duh, Sfântul Cassian îl consid-
cel ce a pierdut acest />' Alearg, fptuiete, ostenete-te, dar nu te gândi la roade.
er ca pe acela cruia îi spune: „Am
Domnul te vrs din s Road este darul lui Dumnezeu pentru osteneala ta, iar a
gura, Mea, pentru c
nu eti nici fierbinte, nici rece, ci vlguit" drui este treaba Druitorului. De s nu
aceea, orice ai face,
- ba face, ba nu face, ba face una i nu face alta. Macarie cel spui „am „dac voi ajunge". Navi-
ajuns" sau „voi ajunge", ci
Mare spune: „Caut i atât; în aceasta este începutul; pe gatorul, când parcurge trei sferturi din cale, înc nu a ajuns i
aceast us intri". Tu doar caut i Domnul nu te va uita. . nu este în stare s spun dac va ajunge. La fel i tu, niciodat
s nu te consideri ajuns, doar în cutare. Nu te încrede în
Cel ce are sârguina este deja în legtur cu Dumnezeu. Sfân- ci

tul Varsanufie ne sftuiete aproape neîncetat înclzim în s |

implorrile patimilor, nu te încrede întria virtuilor tale.
noi focul cel adus de Domnul. i
la Scrarul, râvna este ba foc I Cci poi Nu te uita îndrt, ci
pierde totul într-o clipit.
care mistuie vreascurile, ba temelia cea bun, sigur i nepri- 1 înainte. Tot ce ai esteDumnezeu; tot în puterea Lui este
de la

mejdioas. De aceea, el poruncete s ne grbim s o restau- ^ a i le lua înapoi. De aceea, nimic s nu consideri de ndejde,
rm, dac se va întâmpla, prin cine tie ce întâmplare, so ci roagâ-te numai: „Doamne, mântuiete-m Atotiitorule, !

pierdem. Altora li se nzare c ar fi mai bine s înlocuim râvna izbvete-mâ !".

92 03
 !

De aceea, niciodat s nu-i spui: „Gata, m-am ostenit în-

deajuns, pot s m odihnesc". O astfel de înlesnire i vlguire
este primuTdumarTTSârfdul, cu toate c
este mic i slab, este
cel mai viclean trdtor: el deschide porile vrjmailor. Cine
se împac cu el, acela cade. El a fost observat de Sfinii Prini
i fiecrui începtor i se repet necontenit: vezi,s_nu_gpui:
„gat^acuni^oijs^._ks_rnaijnoale''i ci întreab-te pentru ce
m
c Sau adresându-te Domnului,
TREI CUVINTE
'•gjjjj sail i^f-Cil" fac n ' ' ' -

roag-te
i

s te ajute ca s pui începît mântuirii i începe iari DESPRE PURTAREA CRUCII

i iari !începe din nou i ostenete, dar ia înlesniri sau fa-
voruri nici s
nu te gândeti, ci pstfeaz-i în inima ta gândul
c vei avea de dus greutatea i strâmtorarea pân la xapaae-i
c nu te ateapt nici o uurare^ci numai greuti.
Iat adevrata alctuire a duhului râvnitor, care este „Iar mie, s
nu-mi fie a. m
luda, decât în cruce» Domnului
neprimejdioasâ, solid, neîngduind nici o fisur: nici înfier- nostru Iisus Hristos" - spune Sfântul Apostol Pavel (Gal. 6,
bântare nrva,nici încredere în sine, nici îngâmfare ! 14). Cum a ajuns acest Sfânt Apostol la o astfel de stare, c nu
voia s se laude cu nimic, decât cu crucea lui Hristos
? Crucea

înseamn de suferine, strâmtorri, umiline; cum s

tot felul
te lauzi cu ea ? Dar iat c
Apostolul Pavel se laud cu ea. îm-
preun cu el se ludau, desigur, i ceilali apostoli, i, urmân-
du-le lor, i toi ceilali purttori ai crucii. De ce, oare ? Cci
au îneles brbaii cei înelepii de Dumnezeu adânca semni-
ficaie a crucii, au preuit-o profund i se ludau s-au în-c
vrednicit so poarte. Ei vedeau în cruce, în loc de strâmto-
rare, deschidere, în loc de amrciune, dulcea, în loc de
umilire, înlare, în loc de necinste, slav; i se ludau cu ea,
aa cum se laud alii cu vreo podoab minunat sau cu vreo
distincie.
O, de ne-ar drui Domnul i nou o asemenea înelegere i
o astfelde stare, încât pricepem is s
simim puterea crucii
is ne ludm cu ea
Iat o scurt explicaie general a semnificaiei crucii.
Domnul a plinit mântuirea noastr prin moartea Sa pe Cruce;
pe Cruce, El a rupt zapisul pcatelor noastre; prin Cruce, ne-a
împcat cu Dumnezeu i cu Tatl; prin Cruce a pogorât peste
noi darurile harului i toate binecuvântrile Cerului. Aa este
Crucea Domnului prin ea însi. Fiecare dintre noi se face
îns prta puterii ei mântuitoare numai prin propria sa cruce.

95
 !

Crucea personal a fiecruia, când se unete cu Crucea lui nu ne scutesc de ele. Ele s-au împletit cu viaa noastr pmân-
Hristos, atunci puterea i lucrarea acesteia din urm trece teasc din clipa în care s-a închis raiul pmântesc i nu se vor
asupra noastr, devenind un fel de canal prin care, din Crucea desprinde de ea, pân când nu se va deschide raiul ceresc.
lui Hristos, se revars asupra noastr orice binefacere i orice De vrei ca aceste cruci s-i fie mântuitoare, folosete-te de
dar desvârit. Prin urmare, crucile personale ale fiecruia ele aa cum le-a rânduit Dumnezeu pentru mântuirea omului,
sunt la fel de necesare în lucrarea mântuirii pe cât este i în general, i a ta, în particular. De ce a rânduit Domnul ca
Crucea lui Hristos. Nu vei întâlni nici un mântuit care nu s nimeni s
nu se afle pe pmânt fr necazuri i strâmtorri ?

fi fost purttor de cruce. De aceea, fiecare este înconjurat din

Pentru ca omul s nu uite este un exilat, ca c s nu triasc pe
toate prile de cruci, ca s
nu se osteneasc cutându-i pmânt ca un btina în patria sa, ci ca un cltor i ca un
crucea i ca s
fie aproape de puterea mântuitoare a Crucii lui
venetic într-o ar strin i s caute întoarcerea în adevrata
Hristos. Putem spune i aa: uit-te în jurul tu i înluntrul
sa patrie. Când omul a pctuit, a fost imediat izgonit din rai
tu, descoper-i crucea, poart-o cum se cuvine, unit cu Cru-
i, în afara raiului, a fost înconjurat de necazuri i de lipsuri i
cea lui Hristos, i vei fi mântuit.
de tot fehil s in minte c nu se afl la locul
de greuti, ca
Cu toate c
fiecare îi poart crucea i fr s
vrea i, de
su, ci este pedepsit, i ca s se îngrijeasc s caute miluire i
celemai multe ori, crucea nu este uoar, ci anevoie de purtat,
revenire la rangul su.
totui nu fiecare o privete în lumina Crucii lui Hristos; nu
Astfel, nu te mira vzând necazuri, nenorociri i lacrimi, ci
fiecare o pune în slujba lucrrii mântuirii sale; de aceea,
crucea nu este mântuitoare pentru fiecare. lum la rând S rabd fr s te necjeti. Nu îi sade bine criminalului i neas-

toate crucile posibile i s vedem cum trebuie s o purtm pe

culttorului deplina bunstare i fericire. Primete acest gând
fiecare dintre ele, pentru ca ea s
capete putere mântuitoare.
în inim i poart-i soarta cu senintate. •

__ „Dar de ce mie mi mai mult, iar altuia mai puin ?"

s-a dat
Sunt multe cruci, dar felurile lor sunt trei: primele sunt cru-
cile exterioare, alctuite din suferine i necazuri i, în general,
- vei spune. „De m
strâmtoreaz necazurile, iar
ce pe mine
dintr-o nefericit soart pmânteasc; a doua categorie o altuia îi merge bine aproape în toate ? De ce eu frâng de m
reprezint crucile interioare, nscute din lupta cu patimile i durere, iar altul se mângâie ? Dac aceasta este soarta tuturor,

cu poftele, pentru a câtiga virtuile; a treia categorie o repre- mcar s se împart în mod egal fiecruia, fr excepii". Dar
zint duh i de har), care sunt primite prin
crucile harice (de chiar aa se împarte. Uit-te mai bine i vei vedea. ie i-e
totala predare în voia lui Dumnezeu. greu acum, iar altuia i-a fost greu ieri sau îi va fi mâine, iar as-

V voi spune acum câteva cuvinte despre crucile exte- tzi îi

i
îngduie Domnul s se odihneasc. De ce te uii la cea-
Privete întreaga via, de început pân
rioare. Acestea sunt cele mai complexe i mai diverse cruci. \suri la zile ? la la

Ele sunt rspândite pe toate drumurile noastre i se întâlnesc sfârit, i vei vedea c tuturor le este greu, chiar foarte greu.
aproape la fiece pas. Aici putem include suprrile, neca- Gsete pe unul care s jubileze de bucurie întreaga via !

zurile, nenorocirile, bolile, pierderea celor apropiai, necazu- Pân i regii, adesea nu dorm nopile din pricina greutii ce
rile de la serviciu, tot felul de privaiuni i de pagube, nepl- la apasinima. i-e greu acum, dar înainte n-ai avut parte de
cerile familiale, relaiile nefavorabile cu lumea, jignirile, su- zile de bucurie ? Dumnezeu îi va mai da i vei vedea i alte
!

prrile, pierderile i, în general, soarta pmânteasc, mai zile de bucurie. Rabd, deci Cerul se va lumina i deasupra
!

mult sau mai puin anevoioas pentru fiecare. Cine nu are ta. în via este ca în natur, sunt ba zile întunecoase, ba zile
vreuna dintre aceste cruci ? Nici nu se poate altfel. Nici senine. S-a întâmplat vreodat ca un nor de furtuna nu s
celebritatea, nici bogia, nici slava, nici o mrire pmânteasc !

treac ? §i este cineva pe lume care s cread

! nu va trece ? c
96 97
I
Gândete i tu la fel despre suprarea ta, i te vei mângâia de „înc este puin ceea ce am primit ! Cci, dup pcatele mele,
bun ndjduire. mult mai ru merit".
Ii este greu. Dar este, oare, aceasta o întâmplare mo- fr Aadar, indiferent de pori soarta amar a tuturor, ori su-
tiv? Pleac-i cât de cât capul i adu-i aminte exist Dum- c ferinele i necazurile personale, rabd-le cu inima împcat,
nezeu, care Se îngrijete de tine ca un printe i nu te scap primindu-le cu recunotin din mâinile Domnului, ca pe un
din ochi. De te-a ajuns nenorocirea, nu s-a întâmplat decât cu leac împotriva pcatelor, ori ca pe o cheie care deschide ua în
îngduina i cu voia Lui. Nimeni altul decât El i-a trimis-o. împria Cereasc. Nu cârti, nu invidia pe altul i nu te lsa

Iar El tie foarte bine ce, cui i când s-i trimit; i când trimi- prad tânguirii zadarnice. Cci aa se întâmpl în nenorocire:

te, trimite spre binele aceluia care primete suferina. Aadar, unul începe s
se tânguiasc i s
cârteasc, altul se pierde de
uit-te în jurul tu i vei vedea, în nenorocirea care te-a ajuns, tot cu firea i cade în dezndejde, iar altul se cufund în ne-

planul cel bun al lui Dumnezeu pentru tine. Dumnezeu vrea cazul su i doar sufer, fr
a se mica cu mintea i s-i fr
s-i curee vreun pcat sau s te îndeprteze de vreo treab înale suferina inimii spre Dumnezeu. Toi acetia nu se folo-
pctoas sau, printr-un necaz mai mic, s te fereasc de un sesc cum se cuvine de crucile care le sunt trimise i pierd, ast-

altul mai mare, ori vrea s-i dea ocazia s-i ari rbdarea i fel, momentul prielnic i ziua mântuirii.

credina în El, pentru ca apoi s-i arate în tine slava mi- Domnul le d în mâini conlucrarea mântuirii, iar ei o res-

lostivirii Sale. Desigur c

ceva dintre acestea i se potrivete. ping. I-a ajuns necazul i suferina. Oricum, îi pori deja cru-
cea. F, aadar, ca aceast purtare s-i fie spre mântuire, iar
Caut deci ceea ce i se potrivete i oblojete-i cu aceea rana,
aa cum foloseti un plasture, i se va rcori arsura ei. De alt- nu spre pierzanie. Pentru aceasta nu trebuie s mui munii
din loc, ci s aduci o mic schimbare în micarea gândurilor i
fel, dac nu vei vedea clar ce anume vrea s-i druiasc Dom-
în strile inimii tale. Deteapt-i recunotina, smerete-te
nul prin nenorocirea care te-a ajuns, pune-i în inim credina
sub mâna puternic, pociete-te, îndrepteaz-i viaa. Dac
general i neiscoditoare c tot ce vine de la Domnul este spre
te-a prsit credina în pronia lui Dumnezeu, readu-i-o în
binele nostru, i tâlcuiete-i sufletului tulburat: aa a binevoit
suflet i vei sruta dreapta lui Dumnezeu. Dac i-ai pierdut
Dumnezeu. Rabd Pe cine pedepsete Dumnezeu, acela-I
!
simul legturii cu propriile pcate, ascute-i ochiul conti-
un fiu
este ca
pcatul i umezi uscciunea
!

inei i le vei vedea, îi vei plti vei

Mai bine oprete-i privirea la starea ta moral i la starea Dac ai uitat c amarul soar-
necazului cu lacrimile pocinei.
din venicie care îi corespunde. Dac eti pctos - cum eti,
tei pmânteti rscumpr i mai amarnica soart venic, în-
de altfel - bucur-te c a venit focul npastei care-i va arde viaz-i în minte acest gând i, cu inim împcat îi vei dori
pcatele. Tu priveti suferina numai dinspre pmânt. Dar suferine, pentru ca, pentru micile suferine de aici, te în- s
mut-te cu gândul la cealalt via. Treci de partea Judecii.
tâmpine acolo milostivirea venic a Domnului. Este mult,
Privete focul cel venic, pregtit pentru pcatele noastre. i, oare ? Este greu ? Dar, în acelai timp, aceste gânduri i senti-
de acolo, privete-i suferina. Dac acolo vei fi osândit, câte mente sunt legturile care leag crucea noastr de Crucea lui
necazuri nu i-ai dori s fisuportat aici, numai ca s nu fi c- Hristos, din care se revars pentru noi puteri mântuitoare.
zut sub acea osândire ? ! Spune-i în sinea ta: „Dup pcatele Fr acestea, crucea rmâne tot în spatele nostru i ne apas,
mele îmi sunt trimise aceste lovituri" i mulumete-I Dom- dar nu are putere mântuitoare, fiind desprit de Crucea lui

nului cbuntatea Lui te îndrum spre pocin. Apoi, în loc Hristos. Atuncinu mai suntem purttorii de cruce care se
s te întristezi tar rost, afl care-i este pcatul, pociete-te i mântuiesc i nu ne mai putem luda în Crucea Domnului
nu mai pctui. Când vei cugeta astfel, vei spune, desigur: nostru Iisus Hristos.

98 99

j
 Spunând puine despre crucile din afar,
saumblai in înelepciune, rscumprând
v
invit, frailor dar aceast durere s
înapoieze sntatea. Iar dac îi lai i nu-i
timpul suferinei si tai, tot vor durea, îns aceast durere nu va mai fi spre sn-
al necazurilor printr-o
senin, mulumitoare si pocit rb-
dare Atunci vom simi puterea i poate chiar spre moarte. tii
tate, ci înspre întetirea durerii,
mântuitoare a crucilor
rinelor noastre i ne vom bucura, supunându-ne lor, între-
sufe- cum se vindec boala Se taie i se scoate afar
siberiana ?

vazand prin buba, se arde locul i se mai unge cu o otrav i se freac cu

lumina slavei, i vom înva
ele
ele nu numai pentru roadele
s
ne ludm cu ea. Doare, dar este spre vindecare. Iar dac o lai aa, durerea
lor viitoare, ci i pentru cele
de va rmâne durere, dar de moarte nu scapi. La fel este i în
acum. Amin.
lupta cu patimile sau cu dezrdcinarea lor: este dureroas,
dar mântuitoare. Iar dac lai patimile i nu le dezrdcinezi,
n te vor strâmtora în continuare, îi vor pricinui durere, sufe-
Dintre cele trei feluri de cruci, v-am vorbit
câte ceva despre rin, dar nu spre mântuire, ci spre pieirea i moartea spiritua-
pnmuL despre crucile din afar: suferinele,
nenorocirile i l, cci plata pcatului este moartea (Rom. 6, 23).
hpsurile Acum v
voi spune cate ceva despre cel
de-al doilea Care patim nu este dureroas ? Mânia arde, invidia usuc,
tel, crucile luntrice.
Pe acestea le întâlnim în timpul luptei pofta trupeasc vlguiete, zgârcenia nu te las s mnânci i
cu patimile i cu s dormi, mândria jignit roade ucigtor inima;
poftele. Spune Sfântul Apostol: Jar cei ce sunt ai alt i orice

7?
(Oal.
S ft
,
r
c*1 ^
3nit *"**
5, 24).
**™»*
pe care i-au rstignit aceste patimi i
?
ou patimile
lui Hristos
cu
i l-au rstignit Aadar, este vorba de poftele"
fi

o cruce
patim - ura, suspiciunea, gâlceava, dorina de
pe placul
oamenilor, atracia pentru anumite lucruri i persoane - ne
pricinuiete, fiecare, suferina ei, astfel încât a tri în patimi
a fi

pofte. Care este crucea

este acelai lucru cu a merge descul pe lame de cuit sau pe
aceasta ? Este lupta cu ele. A
rstigni patimile înseamn a
face neputincioase, a le strivi, a
le crbuni aprini, sau a fi în situaia omului cruia erpii îi
le dezrdcina. De va înfrânge
omul vreo patim de câteva ori, o va face neputincioas- deo
învenineaz sângele. i
iari, cine nu este lipsit de patimi ?
ya mai înfrânge de câteva Toat lumea le are. Cât vreme exist mândrie, exist toate
ori, o va strivi; dac înc
o va patimile, cci aceasta este mama patimilor i nu umbl fr
înfrânge atunci o va dezrdcina
cu totul, cu ajutorul lui
Dumnezeu. i
fiindc aceast lupt este anevoioas,
fiicele ei. Dar c nu fiecare le are pe toate în aceeai msur: la
amar i unul precumpnete una, la altul alta, care le d tonul celor-
dureroasa, ea este cu adevrat o cruce
împlântat înluntrul dac
nostru. Cel ce lupt cu patimile, lalte. Iar fiecare are patimi, înseamn c^se i chinuiete
uneori parc are mâinile
intuite, parca i se pune pe frunte din pricina lor. Fiecare este chinuit i rstignit de patimi, îns
cununa de spini, inima îi
este strpuns de vie. Atât este de nu spre mântuire, ci spre pierzanie.
greu i de dureros
Fr osteneal i fr durere nu se poate, pentru c pati- Astfel, purtând patimile, te sfâii cu ele i pieri. Nu este
mile, dei, venind din afar, ne oare mai bine s-i
produci singur suferin înluntrul tu, tot
sunt strine, aa de tare s-au
hpit de trupul i de sufletul nostru, din pricina patimilor, îns nu spre pierzanie, ci spre mân-
încât au ptruns cu r-
dcinile in toate mdularele sufleteti tuire ? Este de ajuns s
schimbi direcia cuitului i, în loc te s
i în toate puterileynoas-
tre. Daca te vei apuca s
le dezrdcinezi, doare.
taipe tine cu el, spre satisfacia patimilor, s
tai cu el patimile,
Doare dar pornind la lupt cu ele i împotrivindu-te lor în toate. i aici
este mântuitor, i aceast izbvire
nu se obine altfel decât
prin durere. Când ne dor polipii, va fi durere i suferin a inimii, dar durerea va fi tmdui-
un corp strin se nate în
toare, va fi imediat urmat de o linitire îmbucurtoare, aa
corpul nostru, crete i d
rdcini. Dac
nu-i retezi nu te
cum se întâmpl când rana este acoperit cu un plasture tm-
pop vindeca, iar retezarea este dureroas.
Mai bine s doar duitor. Dac te supr, de pild, cineva, este greu s-i dep-

100
101
 est. marna , nu-. place; dac o
daca n da, satisfacie, mult vreme
b.ru.eti, te liniteti, dar
patimilor i a poftelor. S respingem mila de noi înine i s
cineva jignit greu îi este s
te vei
se biruiasc pe sine
frmânta. De a fost
i s ierte- dac
înclzim râvna trudirii de S avem o inim de doctor,
sine.

arta, pace dobândete, iar care i celor pe care-i iubete, i celor de vaz, la nevoie, le ad-
de se rzbun, nu va avea linite ministreaz tieturi i arsuri dureroase. Nu v voi indica me-
Daca apnns o pasiune, greu este de stins;
s-a
de o stingi vei toda i întreaga desfurare a luptei. Apucai-v de treab, i
vedea lumina lui Dumnezeu, iar
ea v va arta singur i v va înva totul. închipuii-vâ lini-
de nu, vei umbla ca ucif .Aa
tau lucrunle cu once patim.
i patima te chinuiete, da7i tea, bucuria i lumina care se vor instaura în inim dup biru-
lupta cu ea ii pncmuiete
suferin. îns prima te ucide iar
doua te vindeca i te izbvete. Oricrui a irea patimilor i cu aceasta înclzii-v râvna ridicrii împo-
ptima trebuie s
se i triva lor. Lumina, pacea i bucuria se nasc chiar de la înce-
spun: ,,Mon pe crucea patimilor tale
Rupe aceast cruce si
!
putul pornirii acestei lupte i tot cresc i se înal, pân când,
constnuete-p o alta: crucea luptei cu
ele. i îi vafi rstig-
nirea pe aceast cruce spre la sfârit, se vor împlini prin linitirea inimii, în care Se odih-
mântuire !«. Toate acestea sufît
limpezi ca lumina zilei, i nete Dumnezeu. Dumnezeul pcii triete cu adevrat, de-a
alegerea ar trebui
uoara_ Totui, faptele nu o îndreptesc
fie foarte s pururi, în acela care a ajuns la aceast msur. Atunci se ade-
întotdeauna verete pe deplin c, într-adevr, crucea este pomul vieii.
Trebuie sne mirm de orbirea noastr.
Sufer unul de Pomul vieii cel din rai a rmas în rai. în locul lui, pe
cate o patun, dar tot îi d
ap la moar. Vede c, dându-i sa- pmânt esteînlat pomul crucii. Rostul acestuia este unul
tisfacie, îi face din ce în ce
mai ru, dar tot nu se las Avem
o dumnie inexplicabil singur: va gusta omul i va fi viu. Apropie-te, lipete-i buzele
fa
de noi înine Altul chiar se
!
de el i bea din el via. Te vei lipi de cruce când, respingând
pregtete de lupt cu patima, dar
imediat ce patima se tre-
zete cu cererile ei, o urmeaz numaidecât. mila de sine, vei râvni la rstignirea de sine; iar via vei
u cedeaz. Face de câteva ori aa,
Iar pornete si iar începe s
bei din ea când vei porni la lupt cu patimile.
i rezultatul este aceiai' Su- Fiecare biruire a patimii va fi ca primirea unor sucuri de via
ferim de o inexplicabil vlguire
a puterii morale ! în ce
con- dttoare din crucea purttoare de via. îndesete biruinele
stau amgirea i înelarea ? în faptul c patima,
prin satisface- i te vei stura mai repede i te vei umple de via. Minunat
rea a, promite o grmad de plceri, iar lupta cu
ea nu pro- este însuirea rstignirii de sine Parc îi ia, dar, luându-i, îi
mite nimic. Dar de cate ori nu s-a !

verificat, oare, c satisface-

rea paamei aduce nu fericire d; parc înrdcineaz; parc omoar
reteaz, dar, retezând,
i linite, ci chin i întristare > Ea
omorând, înviaz. Este exact Crucea lui Hristos, care a
promite multe^ dar nu d
nimic; iar lupta nu promite
nimic
dar,
clcat moartea, via druind. Cât fericire Dar mare este,
dar da totul. Dac nu ai trit !
aceast experien, trieste-o l
ve. vedea. Dar aic, este oare, osteneala ? Primul pas este destul de anevoios - prima
nenorocirea noastr, c nu ne hotrâm biruire a sinelui, prima hotrâre de lupt; apoi îns, cu fiecare
s-o trim. Motivul ar fi c ne este mil de noi înine Auto- încletare în lupt, devine tot mai uor. Râvna se va aprinde
compatimirea este cel mai linguitor trdtor i cel mai mare mai tare, i tiina de a lupta va crete i dumanul va slbi.
duman al nostru, este primul
plod al mândrei. Ne este mil
de noi înine i ne ucidem cu Aa cum în lupta obinuit, ostailor le este fric numai de în-
mâna noastr. Credem
cem bine, dar ne facem ru; i cu cât mai ne fa- c ceput, iar apoi nu se mai tem de nimic, totul le vine uor i la
ru ne facem, cu atât îndemân, la fel este i în lupta duhovniceasc: numai s
ma, mult vrem s
ne facem ru. Astfel, rul crete
i ne apro-
v începi, apoi lupta se va înfierbânta de la sine i te va uura. i
pie de pieirea final.
S ne însufleim, aadar, frailor,
, ne s urcm cu
apoi, cu cât mai zeloase i mai aprige sunt încletrile, cu atât

crucea rasngnin. de sine, prin

curaj pe mai aproape este sfâritul luptei i pacea. N-ai putere s în-
rstignirea i dezrdcinarea cepi ? Roag-te. Domnul îi va trimite. înconjoar-tc de gân-

102
103
 dul primejdie, de a rmâne în patimi I astfel te vei smulge din
întunericul lor, spre lumina eliberrii de ele.
Domnul s treac de la El pa-
nostru Iisus Hristos Se ruga
Dar mai ales harul acesta, dar iat hotrârea definitiv: Jns nu
cum rosti
marturisindu-i neputina în faa Domnului,
stai i 'bate la usa' precum voiesc'Eu, ci precum Tu voieti" (Mt. 26, 39). De la
milostiviri, Sale, chemându-L în ajutor. îi va veni ajutor -
cuvântul „Eu sunt" cad cei ce veniser s-L lege. Dar apoi tot
Domnul va caut spre tine i
autocomptimirea i îi va aprinde râvna
lumina ochilor Si îi va arde ei îl leag. De ce ? Pentru c
El însui Se legase mai înainte,
de a te înarma cu predându-Se în voia lui Dumnezeu. Sub Cruce, întreaga fp-
brbie împotriva patimilor. Iar dac Domnul este
cu noi ' tur se cutremura i morii înviau, iar El sttea nemicat pe
cine-i împotriva noastr ?
Cruce, cci îi predase duhul lui Dumnezeu.
Doamne, începtorul nevoinei, Cel ce ne-ai însufleit cu Astfel sunt toi cei ajuni la msura brbatului desvârit,
râvna de a porni nevoina luptei cu
patimile, Tu însui d-ne cei ce au atins msura vârstei plinirii lui Hristos. Acetia sunt
putere sa rezistm în lupt, ca sub
semnul Crucii Tale lup- s cu toii, ca s spunem aa, rstignii pe crucea voii lui Dum-
tam lupta cea bun,
privind ctre Tine, începtorul i
Plbi- nezeu. Pe ea este intuit orice micare voluntar a lor, orice
torul credinei noastre, Cel ce
prin Cruce ne-ai rânduit mân- gând i orice dorin. Sau, mai bine zis, pe acestea din urm,
tuire i ne-ai druit via prin ea Amin. ! ^ în înelesul i sub forma lor obinuit, nici nu le mai au: tot ce
este al lor a murit pentru ei, fiind jertfit voii lui Dumnezeu.
m Mâna lui Dumnezeu este cea care îi mic, inspiraia lui Dum-
Ne-a mai rmas s lmurim cel de-al treilea fel al crucii nezeu, care, peceduindu j e în inima lor printr-un mod numai
mântuitoare pentru noi, crucea predrii
de sine în voia lui de cunoscut, determin toat Apostol
Dumnezeu. V
voi spune i despre ea vreo dou
vorbe pen-
> ei

iPavel,
le

vorbind despre sine,

activitatea. Sfântul
exprim astfel aceast stare:
tru ca învtura întreag îmi
depete puterile. Pe aceast jyM.-a.rn rstignit împreun cu Hristos; i nu eu mai triesc, ci
cruce se ridic cretinii cei mai
desvârii. Ei sunt cei ce o Hristos triete în mine" (Gal. 2, 20). Imediat ce s-a rstignit
cunosc . ar putea vorbi limpede despre -
ea, pe larg i cu pute- împreun cu Hristos el, apostolul, brbatul desvârit -, a
re. Cum ar putea alii s
vorbeasc aa > Dar nu se poate s o încetat s mai triasc prin însui
Hristos a început
el i s
trecem cu vederea, ca nu cumva triasc în el. Sau a trecut într-o stare despre care scrie aa în
cineva dintre voi, biruind
vreo dou patimi i linitindu-se cât de cât de frmântarea alt parte: „Dumnezeu este Cel ce lucreaz în voi* i ca voii, s
lor
dinuntru, scread c a fcut deja tot ce trebuie i se ateap- i ca s svârii, dup a. Lui bunvoin" (Fii. 2, 13).
t de la cretini. r
Aceasta este culmea desvâririi cretine, la care este omul
Nu, aceast situaie nu a fcut înc
nici în în stare s
ajung. Ea este începutul strii viitoare, de dup
totul Chiar i
cel ce s-a curat pe deplin de când Dumnezeu va fi prezent pe de-a-ntregul în toi.
patimi nu a fcut înc cea mai înviere,
important fapt cretin, ci doar s-a De aceea, toi cei ce s-au învrednicit ating aceast stare se s
pregtit pentru ea. Dac
te-ai curat de patimi, pun adesea în contradicie cu toate rânduielile vieii pmân-
pred-te, curat, ca jertf curat
neprihnita lui Dumnezeu, cci numai
i
o astfel de jertf I se teti i ori sufer prigoane i chinuri, ori devin i sunt conside-
cuvine Neprihnitului. Privete rai nebuni întru Hristos, ori se retrag în pustie. Dar cu toate
Golgota. Acolo, crucea tâl-
harului înelept este crucea aceste aspecte ale vieii lor exterioare, luntrul lor este unul:
curirii de patimi, iar Crucea
Domnului este crucea jertfei curate i sunt unii cu Dumnezeu, trind în inim numai cu Dum-
neprihnite. Ea este
rodul predri, in voia lui Dumnezeu - nezeu. Numai prin El, Unicul, triesc i lucreaz, ascunzân-
necondiionat, de-
plina, Tara întoarcere. Ce L-a
urcat pe Cruce pe Mântuitorul
nostru? Aceast predare de sine.
In grdina Ghetsimani, în textul originar, „in noi".

104
105
 du-se în cea mai adânc i mai tinuit tcere, într-o total
lip- în voia lui Dumnezeu. Dar crucea tâlharului celui ru pe cine
sire de or.ce micare. Se spune c
sus, la limita atmosferei reprezint > Pe aceia care lucreaz patimilor. Patimile îi chi-
noastre, se oprete orice micare
a stihiilor pmânteti. Acolo
nuiesc, îi sfâie, îi rstignesc de moarte, nedându-le nici o bu-
troneaz linitit numai stihia universal.
Acesta este modelul curie nici un fel de speran. Dup aceste semnalmente,
i
celor rstignii împreun cu
Hristos, care au încetat
triasc prin viaa lor i au început s mai s msoar-te cu fiecare dintre aceste cruci i, dup ele, afl cine
triasc numai în Hris- eti: Simon Cirineul, tâlharul cel înelept sau cel ce îl imit pe
tos sau altfel spus, al celor
care s-au urcat pe crucea
predrii Domnul Hristos, sau tâlharul cel ru, din pricina patimilor ce
tn voia lui Dumnezeu, singura
ei, respingând orice
care le d
valoare si lucreaz în ' te consum ?
socoteli i aciuni personale
Nu mai am nimic sv Aa cum te vei gsi, aa s-i atepi sfâritul. Voi aduga
spun despre aceasta. pe acestea i n
numai: scoatei-v afar din minte cum c
am putea, pe calea
vi le-am spus numai ca sv
sugerez unde se afl sfâritul
s
unde trebuie fim is s
ajungem i pentru ca, tiind,
unei viei tihnite, devenim cei ce se cuvine fim întru s
legei cu tou c, orice ai avea sau
îne- s Hristos La cretinii adevrai, dac au câte o mângâiere,
!

ai face bun, s-1 socotii

drept nimic, dac nu ai ajuns pân aceasta este cu totul întâmpltoare; trstura cea mai definito-
la aceast înlime a vieii
|

duhovniceti, care ne-a fost menit i care |

rie a vieii lor o formeaz suferinele i durerile, luntrice i
este ateaptat de la
noi. Muli cred c
viaa cretin este la fel ca i alte |
din afar, de voie i de nevoie. Prin multe suferine se cuvine
trai; nu este aa. Ea începe
feluri de a
prin pocin, se continu prin j
s intrm în împrie, inclusiv în cea luntric. Primul pas
Kipta cu patimile , se încheie fcut aici - frângerea voii dinspre ru înspre bine, alctuind
prin rstignirea împreun cu j

Hristos a omului luntric curit de inima pocinei - se reflect într-o durere de moarte pricinu-
patimi i prin cufundarea
[

.n Dumnezeu. *4ft murit - spune it ranei produse de frângerea voii, care va sângera, apoi, pe
Apostolul -i viaa, voastr
este ascunsa cu Hristos intru toat perioada luptei cu patimile i care se va închide abia
Dumnezeu" (Col. 3 3) Aici totul
,

se svârete înluntru, este nevzut pentru ochii I

dup dobândirea neprihnirii, care îl ridic pe cretin pe
oamenilor crucea împreun-rstignirii cu Hristos, în voia lui Dumnezeu.
tund cunoscut doar contiinei i lui i
Dumnezeu. Cele din
afara sunt aia nimic. Desigur c
ele sunt un ambalaj cuviin-
; Totul este suferin, durere, strâmtorare. Putem spune c
cios, dar nu sunt un martor
hotrâtor i, cu atât mai puin nu \ tihna este semnul drumului greit, iar suferina, cel al drumu-
le nasc pe cele dinuntru. lui drept.
Atât de adesea, comportamentul
exterior cuviincios nu este decât superbul ambalaj Cugetând la aceasta, bucurai-v, purttori ai crucii ! Iar
al unui
mormânt plin de oase !
vou ce v pas, cei se stai în tihn i în mângâieri Cuvântul ?

tiind acestea, s stm, frailor, pe Golgota, în faa cru- lui Avraam ctre cel bogat este în pilda despre Lazr i boga-

cilor, i sa începem s ne msurm cu ele i pe ele cu noi tul ncmilostiv. Aci v

mângâiai, iar alii sufer pentru Hris-
fiecruia care se potrivete. tos i pentru sfânta Sa Lege; iar în cealalt lume va fi invers:
i
Simon Cirineul, cel ce a purtat
Crucea Domnului», este modelul acelor purttori de cruce
cei ce au mers pe drumul crucii se vor mângâia, iar cei ce s-au
care sufer necazuri i privaiuni
exterioare.
mângâiat vor suferi. Voi spunei, de obicei: „Ce, nu avem
Tocmai v-am spus
înainte pe cine reprezint tâlharul
cel înelept rstignit
i pe
voie nici mcar s
ne distrm sau s
ne permitem vreo pl-
ane, Domnul pe Cruce: primul, pe cel ce se lupt
cu patina
cere ?". Facei întâi ce este mai important, iar apoi permi-
le, iar Domnul, pe brbaii desvârii, rstignii tei-v i aceasta. Unii n-au alte treburi decât: azi s mearg la
prin predarea
un bal, mâine la teatru, poimâine la plimbri, apoi la lecturi i
\ la conversaii mondene i la fel de fel de alte distracii, trecând
* Marcu 15,21.
i de la unele plceri la altele. Iar la ce este mai important, la

106
107
 .

_cum sa ajung ceea ce trebuie s

fie fiecare cretin, nici nu se
gândesc. Ce fel de roade satepi de la o astfel de via > Cre-
dei ca raportarea noastr luntric la Dumnezeu, prin Hris-
tos, va crete de la sine, indiferent
I de aceste neorânduieli din
atara ? !Cum s creasc > Arde oare lumânarea în vânt
? Se
plinete, oare, viaa de la otrav ? Nu. Dac vrei s-i fie bine
las mângâierile, pornete pe drumul crucii
i al pocinei'
\ mistuiete-te în focul rstignirii de sine,
clete-te în lacrimile EXEMPLE DE NOTARE
Irangeru inimii i vei deveni aur sau argint A GÂNDURILOR BUNE CARE NE VIN
sau piatr pre-
ioas i, la timpul potrivit, vei fi luat de Stpânul ÎN TIMPUL CUGETRII LA DUMNEZEU
ceresc pen-
tru înfrumusearea prealuminoaselor
lcauri. Amin.
i prealinititelor Sale I ÎN RUGCIUNE, ÎN NUMR DE 162
culese din scrisori ctre diverse persoane,
despre diferite domenii fde credinei fi ale vieii

V-am scris nu o dat s v notai într-un caiet anume gân-

durile care v vin în timpul rugciunii sau chiar în afara ei,

acele gânduri care v prsesc repede, v ocup mintea i

nu ci

inima mult vreme i, în v pun sufletul în bun rân-

felul lor,
duialâ. Pentru a v îndemna ctre aceast activitate sârguin-
cioas în felul i pentru a v da un exemplu, v trimit caietul
ei
în care un om i-a
notat din când în când asemenea gânduri.
Vedei cum se face acest lucru i facei la fel.
1 Inima este un burete plin de fel de fel de lichide. Apas-o

i va curge. Apsarea inimii este dat de impresiile i de situa-

iile vieii de zi cu zi, care cheam ba binele, ba rul din inim,
în funcie de coninutul prii care este apsat. Ia aminte la
aceasta. Te poate conduce la o bun cunoatere de sine.
2. Se întâmpl ca unul, oriunde s-ar duce, toi s se fereas-

c de el. Este exemplul unei contiine frmântate: dac se

îndreapt spre Dumnezeu, vede c
Dumnezeu îi întoarce
faa de la el; de se îndreapt spre îngeri i spre sfini, nici aceia
nu vor s-1 priveasc; de se îndreapt spre oamenii cu care
triete, i aceia se pare c-i dispreuiesc; spre sine însui de se
îndreapt, nici în el nu vede nimic la ce ar putea s se opreasc
i s se mângâie. §i aceasta aici, pe pmânt. Ce va fi, dar,
acolo ? ! Gândete-te mai des la aceasta.

109
 !

3. Ai simit vreodat c speranele i-au fost înelate

? Vai ca acesta, vzând c
nu se poate încrede în ei, s se întoarc
cat este de cutremurtor Au simit-o fecioarele nebune
dajduiau sa-L întâlneasc pe Mire,
!
N- mai degrab i cu inima cât mai deschis spre Dumnezeu.
n-ar fi mea atât de amar. Ar fi
dar n-au reuit. aceasta i 10. In viaa de zi cu zi se întâmpl ca o slug, care s-a fcut
putut se mângâie s cu sperana vinovat i a fost dat afar de stpâni, s
fie primit din nou,
de a-L mai vedea altdat. Dar
rele le-a respins o dat
nenorocirea este însui Mi- c dac îi recunoate vinovia i fgduiete nu va mai grei. c
pentru totdeauna. Aceste fecioare
nu Este primit i dac a greit a doua oar, stpânii înduplecân-
erau stricate, dar le lipsea ceva foarte important. Ce anume > du-se la rugminile i la fgduinele ei. Este primit i a treia
La aceasta trebuie s ne gândim acum i s plinim din vreme i a patra oar... de atâtea ori, cât rbdare i îngduin au
lipsa, pentru ca s nu avem parte i noi
de o astfel de soart stpânii. Dar dac sluga este prins din nou în aceleai nele-
4. La examenele colare se întâmpl
uneori c despre unul giuiri, acetia îi spun, pân la urm: „Pleac i s nu te mai,
toata lumea crede c tie materia, iar când este scos la tabl întorci". Dup aceea, oricât i-ar mai ruga, nu-i mai înduplec,
nu scoate nici un cuvânt i primete nota minim.
Vezi ca nu spunându-i: „Ne-am convins în privina ta". Nu se poate în-
cumva , tu s suferi la fel, când te vor chema la examen acolo tâmpla, oare, acelai lucru i cu pctosul care de nenumrate
de unde nu este întoarcere. Aici,
lucrurile înc se pot îndrep-
ta, dar acolo nu se va mai
putea face nimic
ori s-a întors la aceleai pcate i continu înc s
se întoarc

5. Te pate primejdia de a
fi respins ? Da.
la ele Cel vinovat de astfel de cderi
? s
cugete la acest lucru.
ana a fost respins. Nici tu nu ai
Pentru c, iat, sa- 11. Se întâmpl ca unuia s
i se încredineze administrarea

pe ce s-i întemeiezi privi- unei averi, iar el, fiind un om neserios, construiete planuri,
legiul de a nu fi respins, când
eti îngreunat de pcate. Ce
este face i reface, dar ftr a ine seama de nevoile i cerinele
de fcut .^Trebuie s
te îndreptezi i, ca o vduv
la judecat f-
r sa dai înapoi, chemi în ajutor milostivirea lui stpânului, ci agit mult, dar fr
dupi( închipuirile sale: se
s Dumnezeu rost, i averea se risipete repede. La fel se întâmpl i în or-
6. Dup pcatele tale, eti o buturug ars,
un cadavru
umflat, ,nv,ne.t . phn de
putreziciune, eti întunericul cel
dinea moral a lucrurilor, când cineva sufer c
este cu capul

mai întunecat, de poi s-1 tai cu

în nori i, cu toate c
nu este prost i face treab, nimic din ce
cuitul.
face nu-i gsete rostul: nu se apropie de scop, ci este fcut
7 Domnul este pe Cruce. Treci, cu mintea, alturi
de El si aa, într-o doar.
gandete-te cu ce fel de ochi te-ar privi
El de pe Cruce. Rmâi Unde s-a dus
12. cel ce nu a avut îmbrcminte de nunt
torni"
1
'"
aCCaSt CUgCtare i con
' m*
îi va lmuri clar A apucat chiar s se aeze la mas. Dar care i-a fost sfâritul ?
?

8. Despre vechiul Israel este spus: s-au

„Legai-l de picioare si de mâini i aruncai-l în întunericul cel

at, s-au lan, dar L-au uitat

umflat, s-au îngr-
pe Dumnezeu. Acelai lucru se
mai din afar" (Mt. 22, 13). La aceasta trebuie se gân- s
poate spune . despre fiii noului
deasc mai des cei care se cred cineva.
Israel, când acetia,
mulu- 13. Se întâmpl ca un obiect s circule din mân în mân i
mindu-se cu ceea ce au, se las în
voia nepsrii si a trândviei toat lumea s-1 laude. Dar este suficient ca un cunosctor
i nu mai vor s plac lui Dumnezeu. Sunt stui
odihnesc i se s-i arunce privirea i va vedea c
este vorba de un fals, ac-
9.Pe ce i, întemeiezi ndejdea,
acela-i este dumnezeul' ceptat din greeal, din nepricepere sau intenionat. Acelai
Daca pe avere, averea-i este dumnezeul;
dac pe stpânire lucru se întâmpl i în plan moral: unele fapte trec drept foar-
stapamrea-, este dumnezeul; dac
pe orice altceva, acela este te bune i ludabile, unele persoane au faim de sfini. Dar
dumnezeul tau. Când Dumnezeul cel adevrat
c pe cneva vrea s
întoar- cunosctorul va aprecia imediat fapta i va recunoate per-
la El, mai întâ. î, distruge falii dumnezei,
pentru soana, din câteva cuvinte.

110
111
 ! ' !

14. Adu-a ammte de unde ai czut - se aude în contiina

aceluia care a purces cum se cuvine la lucrarea mântuirii
decât câteva minute pân la executarea pedepsei. Privete cum
ia în aceast clip se va deschide ua i vor intra executanii
spont in ea cât de cât, dar apoi s-a împrtiat i s-a întors la pedepsei
laptele dinainte sau chiar la mai ru. Cât este de trist
Când cel ce s-a întors pe calea pocinei
15. 20. Lucrarea harului Sfântului Duh este precedat de ier-

lucreze asupra sa, atunci, vzând

începe s tarea pcatelor i de curirea inimii de patimi; iertarea i cu-
cum totul parc îi scap din rirea sunt precedate de ura a
mâini dui pneina gravei slbiri a puterilor tot ce este pctos; iar aceast
i a împotrivirii re- ur, de sentimentul osândirii i al respingerii dextre Dumne-
lelor nravuri, acesta va rosti, fr
voie: Doamne, Atottiitomle
' zeu. Acesta din urm apare când, sub aciunea fricii de Dum-
mântutete-m '

16. Ce este duhul stpânit de

nezeu, în om deteapt contiina i el începe s ia la rând
se
suflet i de trup ? ce sunt i toate ruinile i neorânduielile vieii sale. Cea mai important
sufletul i trupul, aflate sub stpânirea
spiritului ? Fie ca fie-
trezirea fricii de Dumnezeu i a contiinei. Acestea sunt
care s judece la aceasta, ghidându-se dup
sine. Ridicarea
este

spre duh din planul trupului o arat Sfânta stihiile duhului nostru. Ele renasc sub aciunea harului, care
Pelaghia, Sfânta exista de mai înainte în suflet.
Mana Egipteanca, Sfânta Taisia, Sfântul Moisc
Murin Sfân-
tul David i alii asemenea.
21. Patriarhul Iacov a lucrat apte ani pentru Lia i apte
ani pentru Rahila. Lia este modelul vieii active (a faptei), iar
17. în lume, în
omenire i în fiecare om în parte se înfp-
tuiete o lucrare de cea mai mare
însemntate, sub aciunea
Rahila, al vieii contemplative (a minii). Reiese deci c am-
iconomiei divine întrupate în Domnul bele i fapta, i mintea - se dobândesc prin trud.
-
Iisus Hristos în mi- 22. Omul cârc este" tratat cu indiferen i cu rceal este
carea evenimentelor pe aceast
direcie intrm i noi, dirijai nemulumit i iritat. Cum s fie altfel Dumnezeu, Cel ce este
de mana atoateconductoare a lui
Dumnezeu. De aceea nu
avem voie s glumim nici în privina vieii, pretutindeni ? Iar noi nu ne putem luda cu o neîncetat aten-
în general, i 'nici
in privina vreunui lucru, amintindu-ne ie i cldur a inimii fa de El.
în ce direcie trebuie
acesta aintit. is
nu pierdem
23. Cel ce st pe
viaa aceluia decurge linitit, aa cum
loc,
timpul, nici pentru o clip a fost stabilit. Dar, de s-ar întâmpla s-i piard locul, ne-
Intr-o plant, de pild, sau în trupul
unui animal, nici o clip
nu trece fr s orânduirea se rspândete pretutindeni. Exist un loc al fie-
se svâreasc - atât în întregul
organism cât cruia i în viaa spiritual. Cel ce se ine de acesta are linite
i in fiecare prticic a sa - ceea ce este necesar
vieii. Dar aco-
lo, acestea se svâresc incontient
i involuntar, pe când fiina
în suflet, iar cel ce se mic
din el, în sufletul aceluia începe
imediat neorânduiala, mai periculoas i mai pgubitoare
raional trebuie s
fac acelai lucru în plan moral-religios
dm proprie iniiativ, contient i voluntar. decât orice neorânduial din afar.

18. Un om care activeaz în sfera sufletului -

un om
24. Cel ce se ine cum se cuvine, acela ostenete, s-i fr
de ti- fie mil de el, este atent la sufletul su i înclzete în inim
ina, practicant într-o disciplin
oarecare, sau un pictor -
aduce tot ce este dumnezeiesc în jertfa
activitii sale, amâ-
sentimente religioase. Dar de începe se s dea la o parte de la
osteneala de a-I bineplcea Domnului, imediat urmeaz rt-
nând mereu tocmai rugciunea, cugetarea
la Dumnezeu, fap-
cirea gândurilor i rcirea inimii. Dac nu se oprete, cade re-
tele de evlavie i îi reazem ndejdea pe faptele i pe
puterile pede în nepsare i în trândvie, în nesimire i în împrtiere.

19. Cel ce pctuiete - de vreme

Este o paralizie a sufletului, sau cufundarea sufletului în
ce orice pcat este deja
condamnat - ar trebui s se simt ca un moarte.
osândit, a crui con-
damnare la moarte a fost pronunat deja i 25. Dumnezeu d
i pedepse luntrice, atunci când ne ia
cruia nu-i rmân înapoi simirile duhovniceti. Se întâmpl ca inima guste s
112
113
 .

dm ceva ptima, cu toate ca avusese posibilitatea s evite

momentul. Atunci ea devine incapabil de
râm cu pcatele, cu toate c i acesta îi are locul su în po-
duhovniceti i va rmâne astfel pân se va
a primi simirile cin i în întoarcere.
evapora orice 31. Cine nu resimte în inim lucrarea harului Sfântului
urm a ispitei ptimae.
26. Exist
Duh, mântuirea aceluia este pus la îndoial. Pentru c o
un gând al stpânirii întregii lumi. Uitând de
asemenea stare se poate datora i pustietii totale a sufletului.
sine, sufletul începe s reconstruiasc i s schimbe [cu min- Dar, de obicei, Duhul Sfânt nu-i arat prea repede listrii
tea] totul in lume, dup bunul su plac - lucruri, oameni în- lucrrii harului Su, din grija ca nu cumva omul s nu
tâmplri. Vrjmaul îl aaz într-un fotoliu i face din el o
maimua a cârmuirii mondiale. Poate mnânce din ochi aceast road.
fi ceva mai caraghios
decât aceast pocitanie ? 32. Exist dou feluri de dezlegri de pcate: cea de tain
27. In timpul rugciunii, cel mai adesea, i cea vizibil (s zicem, fizic). In primul caz se dezleag con-
vrjmaul ne adu-
ce in minte de fel de lucruri, în apareni de cea mai
fel tiina, i omul se simte, cu bucurie, dezlegat de orice osând
mare
urgena, iar apoi ne rpete i de la acestea, pentru pcate; în a doua categorie, fiina este dezlegat de
ducându-ne nu se
tie încotro. Trebuie s ne înrdcinm toate patimile care o leag. Spre aceasta din urm ne conduc
în inim convingerea
i hotrârea de a-L prefera, tuturor acestora, pe nevoinele mortificrii i ostenelile faptelor bune i ale rug-
Dumnezeu
mai ales în timpul rugciunii. Lui trebuie
s-I aparin întreg
ciunii. i o epitimie a lui Dumnezeu (fizic),
aceasta este
timpul nostru. Dar s-I consacram mcar,
în întregime i ne
chiar dac preotul nu una bisericeasc; dar dac o
stabilete
tulburat, scurtul rgaz stabilete, atunci, cu ajutorul ei, se termin mai repede i epi-
al rugciunii. îns numai acesta este
prea puin. Trebuie s ne luptm pentru a umbla necontenit timia lui Dumnezeu. La aceast dezlegare sunt ajutai s ajun-
in faa lui Dumnezeu, cu fric i curat evlavie. Cci El este g i rposaii, prin rugciunile Bisericii i prin faptele bune
toat mreia Sa.
pretutindeni, în fcute pentru ei.

28 Ungerea uilor cu sângele mielului pascal fusese

un 33. „Oprii-v i cunoatei c
eu sunt Dumnezeu" (Ps. 45,
simbol pentru noi. Ce reprezenta ea ?
Ungerea tainic a su- 11). S te opreti înseamn s izgoneti afar din suflet tot ce
fletelor noastre, m sfântul botez, cu sângele Domnului Mân- ar putea s
întunece chipul lui Dumnezeu - aa cum îl vede
tuitor. Sa ne rugm ca acest sânge s ptrund în toate mdu- mintea, cu simirile ei -, s
izgoneti tot ce-i îndeprteaz
larele noastre i s pecetluiasc totul, i în duh, i în suflet i atenia i simirea de la Dumnezeu. Dar cum te opreti în s
in trup. i va fi acest sânge
aprtorul nostru necuvânttor la acest fel în timpul lucrului ? Propune-i s împlineti aceasta
Judecata, care ne va trimite la viaa sau ca pe
la moartea venic. porunca lui Dumnezeu, iar nu ca pe un început al tu
29. Rugciunea poate fi a minii (sau a sau ca pe ceva cerut din afar.
gândului) r"a
inimii (sau a simirii). Prima, de este
singur, nu este nicio- Vrjmaul îi face treab necontenit pe lâng noi. Prima
34.
dat curata i netulburat. Numai simirea (trirea) s ne ocupe, dac nu cu ceva ru, mcar cu ceva de
sa grij este
poate s-i
confere rugciunii aceste însuiri, atunci
când inima este plin o importan secundar, ca s ne îndeprteze atenia de la
de vreo trire religioas. Acest lucru îl
Dumnezeu, dar id lucrul cel mai important, singurul de trebuin. Când reuete
noi trebuie sa ne strduim s
ne aducem inima spre asemenea aceasta, atunci începe s ne arunce i câte ceva ru i aa, puin
triri, mai ales înainte de rugciune. Rugciunea va înclzi câte puin, ne aduce la gânduri i la simminte urâte. .
aceast trire i atunci ea se va desfura cum
30. In producerea pocinei,
se cuvine. 35. Imagineaz-i un împrat de primire.
în salonul su
îndurerata prere de ru
L-am suprat pe Dumnezeu cu pcatele noastre
c S-au nimerit multe persoane de felurite neamuri, fiecare

puternic hotrâre de a nu pctui decât regretul

ne o mai d vrând s
cear ceva. Dar, în loc s
se adreseze împratului cu
ne omo- c rugminile lor, unii privesc pe fereastr, alii strâng gunoiul,

114
11:
alii admir decoraiile salonului, iar alii se ceart. E glgie. refuz intrarea la el. Dar cu împratul Cerurilor crezi c-i
Iar la împrat nu se uit aproape nimeni. Tot aa sunt uneori poi permite familiariti ?

i adunrile noastre bisericeti i rugciunile de acas. i ne 43. Linitea trupului distruge tot binele câtigat prin tru-
tot plângem c
nu ne sunt auzite rugciunile !
d. Ea se aseamn cu situaia când un stpân ar frânge cu
36. Dumnezeu îi construiete cetatea Sa duhovniceasc mâinile sale un pom frumos, pe care 1-a crescut cu mult
în cer. Materialele se pregtesc aici, pe pmânt, în Biserica lui trud.
Dumnezeu din sufletele oamenilor. Vrednicia lor se vede 44. Inima este o groap cu erpi. erpii sunt patimile.
dup moarte. Cei vrednici sunt aezai în lca la locul cuve- Cuibul lor este îndulcirea cu mâncare, butur, dormit dup
nit, cei nevrednici sunt aruncai unde le este locul. placul inimii; pierderea vremii, trândvire; dragoste de avuie,
37. Cum s
ni-L închipuim pe Dumnezeu ? în cer, în noi dragoste de agoniseal, zgârcenie, iubire de argini, ndejdea
înine, sau cum ? Nicicum. Deprinde-te cu obiceiul de a sta în pus în avere; mândrie, orgoliu, slav deart, dorina de a
convingerea c
Dumnezeu este pretutindeni i, aadar, vede plcea oamenilor, îngâmfare; mânie, ur, invidie, bucuria de
toate ascunziurile din sufletul tu, i ine-te cu evlavie în necazul altuia; multele griji, risipirea gândurilor i altele, i
aceast convingere, în faa Dumnezeului nevzut, nici o fr altele. . . . Ce-i de fcut > De
arat oricare dintre erpi, d-i la
se

închipuire a Lui. Dar roagâ-te ca Dumnezeu însui s te cap Ciocanul [cu care loveti] este necruarea de sine.
!

învee aceasta. 45. Un stare scria odat: sunt asemeni unui cal care pate
38. Pe omul luntric îl zidete Dumnezeu. Dar Dumnezeu fr stpân: orice vrea, m
încalec i pornete; imediat ce
începe s lucreze înlâuntru, din clipa în care omul recunoate coboar cel ce s-a sturat de clrit, m încalec altul, care face

c este cu desvârire nimic, în toate aspectele sale, i se pred acelai lucru, i tot aa. Aa vorbea el despre rtcirea gân-
în întregime în mâinile lui Dumnezeu, se pred atoatepro- durilor de colo, colo. Cu ajutorul lor, vrjmaul ne clrete.
nierii Sale. Trebuie s adugm c acelai lucru face cu noi vrjmaul
39. Totul st în Hristos, Mântuitorul nostru. El îl îndu- când, din îngâmfarea noastr i din înfierbântarea minii, ne
plec pe Tatl i îl Duh. Chivernisind lu-
trimite pe Sfântul împinge la mult agitaie i la grija de multe.
crarea mântuirii, El a devenit stpânul nostru, iar noi, robii 46. Cel ce se pociete îi vede la început numai pcatele,
Si, cumprai cu sângele Su. Simi tu, oare, aceasta > dar când neorânduirea interioar i se mai domolete, începe
40. Când auzi c
se spune despre unul este stul, s-a c s vad, ascunse sub pcate, patimile care i-au acoperit sufle-
trântit într-o rân i doarme neîntors, nu uita s te gândeti c tul. Mai înainte se ruga: „Doamne, milostiv fii mie, pctosu-
modelul automulumirii, care te aduce la nepsare.
el este lui !"; iar acum, adaug: „Doamne, curete-m pe mine, p-
41. Rugciunea poate fi astfel încât, cum s-ar zice, se li- ctosul !" sau „curete sufletul meu !".
pete de tine, încât n-o poi dezlipi cu nimic sau, dimpotriv, 47. Bunei-Vestiri i întruprii le corespund înluntrul nos-
îl tot împingi pe om spre ea i degeaba. tru începutul cutrii mântuirii i primirea harului, care pune
42. Auzi ce se spune despre unul: c
i s-a urcat la cap. Vezi smâna vieii celei noi; iar Naterii Domnului îi corespunde
s nu spun îngerii lui Dumnezeu despre tine acelai lucru, formarea omului nou dinluntru.
judecând dup cum te ii în faa lui Dumnezeu, în rugciune. 48. Cu adevrat, ne aflm în întuneric; i aceasta nu numai
N-ai ajuns oare s-L bai pe umr pe Dumnezeu Un împrat ? când trim în neorânduial, ci i când începem ne îngrijim s
pmântesc, oricât ar fi de milostiv i
de îngduitor, nu poate de mântuire. Viaa ne face observm i s
simim aceasta, s
suporta familiaritile, i celor ce i-au luat nasul la purtare le dar s
ajungem la asta cu gândul nu se poate.

116 117
 49. Auzi ce se spune despre unul: „Unde se bag !".
? Este o ocazie, te-ai arta mai voluptos ca un turc, mai hain
s-ar ivi
foarte cuminte s-i repei acest lucru, când ti se
nzresc gân- ca un baibuzuc*, mai lacom ca un jidan.
duri de îngâmfare.
57. La început, truda pocinei, oricât ar fi de grea, pare
50. Primele simminte de pocin apar mai
mult din nimic; dar mai târziu, când contiina se va stura, ea poate
c
instinct de conservare: simi ai pierit; apoi, ele
se transfor- prea ceva mai grea. Nu trebuie s ne îngduim s ajungem
ma m durere, din pricin c L-ai suprat pe Dumnezeu. Tre- pân acolo.
buie s presupunem c acest simmânt va
dura întreaga 6 58. Dezlegarea tainic de pcate se petrece imediat dup
via.
spovedanie, în momentul dezlegrii rostite de preot, dar
51. Faptele sunt o datorie de neamânat. Nu
trebuie le s dezlegarea urmelor lor din fiina noastr se petrece dup
dispreuim, pentru c
sunt valoroase. Dar nu ne putem înte-
trudele pocinei. Rposaii care nu au atins aceast treapt în
meia mântuirea pe ele. Mântuirea nu este treaba
lui dumnezeiesc - atât ca miluire
lor, ci a haru- via ajung la ea acolo prin rugciunile Sfintei Biserici.
izbvitoare, cât i ca for 59. Duhul întristrii i al melancoliei, care se strecoar de
mântuitoare.
52. Ce este o cas nelocuit > Pustiu, aer închis,
jos în inim, încercând s o cuprind cu totul, nu este de bun
neprimitor. Astfel este sufletul nepocit
i
spaiu
fric de Dum- fr
augur. El trebuie alungat. El d
o întristare nedefinit; în-
tristarea cea bun este întotdeauna pricinuit de pcatele i de
nezeu.
nimicnicia noastr.
Dumnezeu, creând lumea, o chivernisete i o conduce
53.
spre elul final. Fiecare creatur este
o arm. Creaturile lipsite
60. Se întâmpl ca, privit din afar, slujba s mearg bine,
de libertate sunt arme asculttoare, dar cele
dar dinuntru s fie în total neorânduial. Exist i slujitori
libere opun rezis-
care, din afar, par în regul, iar pe dinuntru arat ca
ten. Ele sunt cele care încetinesc ajungerea
lumii la scopul
final. Dar cum flr îndreptarea
rspopiii.
lor, acest el nu poate fi atins
întreaga grij a lui Dumnezeu este acum
f" 61 Cred c viaa duhovniceasc este mai bine s o numim
.

îndreptat spre a
aduce i a ine fiinele raionale pe drumul cel \ via luntric. Este i mai clar, i mai general, i mai precis.
bun. La temelia
acestei griji st iconomia divin întrupat.
62. Nu numai pcatul trupesc, dar i orice favoare fcut
Este ceea ce a spus
hranei, buturii, somnului, odihnei, poziiei [sociale], sau
Domnul: Tatl Meu pân acum lucreaz, i Eu lucrez.
54. Sufletul nepocit, vrjmaul
reteaz micrile duhovniceti, sau le slbete încordarea.
îl face groap de gunoi în 63. Nu veni cu griji la rugciune, altfel rugciunea nu-i va
care arunc toat necuria.
55. Ai vzut cum este înconjurat omul de o hait
fi rugciune. Fiecare s
se roage pentru sine ca primeasc s
de câini > tiina de a-i curma grijile. Prin acestea, vrjmaul împinge
Srmanul, se tot învârtete, aprându-se cu ce-i vine
la mân
Dar de se apropie la el cineva mai puternic, haita sufletele de colo-colo, ca fina în sit.
se destram
imediat. La fel se întâmpl cu cel ce se Când este fr griji, sufletul merge la rugciune ca la
64.
pociete i merge pe
calea de îndreptare. Dumnezeu. Dar când este cu griji, i rugciunea i se umple de
Vrjmaul întrât uneori în el o hait de
patimi, care, ca nite câini scpai ele, i dup rugciune tot ele rmân.
din lan, încep s-1 sfâie
65. însuirea de bunuri spirituale strine (atribuirea nou
când una, când alta. i
numai ajutorul de sus destram aceast
hait. înine a reuitei) se arat în feluri diferite i este un motiv al
56. Dac observi urmele îndeprtrii pedagogice a harului. De aici, împietrirea inimii,
micrii patimilor, dar n-ai de-a
tace cu ele, s nu-i închipui c eti grozav. Poate c n-ai avut * Soldat
de-a face cu ele din pricin c nu i s-a ivit ocazia. Dar de i XIX; în sens
al trupelor speciale de cavalerie, din Turcia secolelor XVIII-
figurat, o grosolan i violent.

118
119
 . !

uitarea, întunecarea, pierderea energiei. Leacul împotriva ei b. Ca urmare a acestora, apare o slbire în truda lucrrii
s primeti totul ca din mâna lui Dumnezeu, cu recuno-
este mântuirii: rugciune, priveghere, post, însingurare i celelalte;
tin, ca pe un dar i s trieti mereu în predare de sine Dom- c. De aici, fa de suflet i se tulbur orân-
slbete atenia
nului, ateptând totul de sus. duirea interioar, ceea ce permite vrjmaului s semene gân-
66. Gândurilebune care vin pe neateptate i ne viziteaz duri necurate i s trezeasc micrile patimilor;
sufletul sunt de la Domnul sau de la îngerul pzitor. Ele ne d. De aici, nu este departe înclinaia spre patim i pcat.
orânduiesc totul în suflet, ne lumineaz atât pe dinuntru, cât 71 Trebuie s îmbinm în sufletul nostru sentimentele
i pe din afar i ne aduc o stare de bucurie. Gândurile dum- celui muribund cu ale celui mântuit. Cci ambele sunt ade-

noase, chiar de nu-s rele, produc tulburare i întristare, fund vrate.

! însoite de mulumire de sine, iar cele rele aduc întotdeauna 72. Sunt dou mijloace de curire a inimii: faptele i con-
cu ele o furtun de micri ptimae, mai mult sau mai puin templaia. In cel ce a pornit cu adevrat pe drumul mântuirii,

puternice i distrugtoare. ele încep împreun i merg mân

în mân; dar la început
fapta merge înainte, iar apoi contemplaia i-o ia înainte, pen-
67. Viaa luntric are legile i canoanele ei, rânduielile i
neorânduielile ei, recompensele i pedepsele ei, care nu au
tru ca la urm aceasta s o acopere cu totul.
73. în perioada curirii, Dumnezeu nu doar îngduie
legtur cu cele din afar, ci îi urmeaz cursul lor. în afar
pagubele i necazurile, dar le i aduce, ca mijloace lucrtoare
este o situaie, înuntru, alta.
68. Dup pocin i trudele currii, din când în când
ale curirii. Ultimele sunt deosebit de roditoare, pentru în c
urma lor îi este trimis sufletului o putere deosebit de a le
contiina ia la rând i judec tot ce a greit în via. Aceast
depi. îns, cel ce se ispitete poate grei i în acest caz, ca i
judecat este înaintea celeilalte. Asta este foarte linititor.
în primul. Ia aminte !

Uneori i dumanul se învoiete la aceasta; doar el ne adu- c 74. Ceea ce este i poate fi greit în noi ne este artat, la
ce în minte unele fapte rele dup judecata omeneasc, fapte
început, de legile i cerinele contiinei, apoi de starea împ-
necugetate sau gafe, dar nu se atinge de fapte ca cele prin care
cat a inimii, iar la urm, de ochiul lui Dumnezeu i de inima
a fost mâniat Dumnezeu. Judecata contiinei - haric, putem
noastr.
spune - înviaz cina i frângerea plin de ndejde, care este
75. Adâncete-i mai mult temelia lucrrii mântuirii.
risipit apoi de bucuria milostivirii lui Dumnezeu; iar judeca- Aceast temelie este sentimentul necontenit eti orb, gol, c
ta vrjmaului aduce o întristare grea i lipsit de bucurie. osândit, vlguit.
69. De ce se întâmpl ca sufletul s fie pustiu ? Pentru c 76. Dumnezeu rânduiete întâlnirile dintre oameni pentru
1-a prsit Cel ce viziteaz sufletele, din pricina vreunei vine a
cas ne transmitem unul altuia ceea ce este bun în noi de la
lui sau ca s-i dea vreo pova. Poate s apar i o pauz Dumnezeu i, astfel, s ne îmbogim reciproc. în schimb,
fireasc, pentru odihna tuturor puterilor care, fiind £ reate, nu vrjmaul se îngrijete în fel i chip ca s fac aceste întâlniri
se pot menine în permanent încordare fr s se epuizeze i nu doar nefolositoare, ci chiar pgubitoare. Ia aminte
s se odihneasc. 77. Vrjmaul, ispitindu-ne, se potrivete dup caracterul
Iat care sunt treptele îndeprtrii de
70. la singurul lucru oamenilor: într-un poart cu oamenii cerebrali, într-alt
fel se
de trebuin sau ale cderii din duh: felcu cei de aciune, într-altul cu cei de inim. i nu întot-
a. Preocuparea însufleit de vreo activitate: studiul vreu- deauna reuete s ne conving la ru, dar se bucur chiar
nui domeniu, lucrul manual, vreo preocupare artistic sau dac reuete s ne ocupe atenia cu fleacuri. îi este de ajuns s
grijacu vreo afacere; ne îndeprteze de la lucrul cel mai important, singurul de tre-

120 121
 .

buin, i astfel sâ ne omoare timpul. Toate acestea sunt în 84. Sfânta Biseric este pe pmânt asemeni unei fabrici de
câtigul lui. crmizi. Templul final al lui Dumnezeu se construiete în cer,
78. Iniuntrul nostru, organizarea gândurilor despre lucrul dar crmizile i celelalte sunt pregtite pe pmânt, în Sfânta
celmai important se schimb din când în când, dar esena Biseric. Lutul se frmânt, se bate, se arde - el tace i devine
problemei trebuie s rmân
neschimbat, i anume: sunt crmid bun pentru construcie. Asemuiete-te i tu cu
pctos i vrednic de osând i de condamnare, dar nu acesta în viaa ta duhovniceasc i vei fi bun pentru templul
dczndjduiesc spre mântuire, pentru moartea pe cruce a ceresc al lui Dumnezeu.
Mântuitorului Hristos. 85. Când strângi în mâini o bucat de blan îmbibat cu
79. Dac te-ai apucat de truda pocinei i nu-i vezi roa- ap, jetul de ap ânete în sus, ca dintr-o fântân artezian.
dele, nu te tulbura. Caut iar i iar, ndjduind în fgduinele Strâmtoreaz-te i tu în timpul rugciunii cu frica Judecii, i
luiDumnezeu. Abia te-ai desprins de un mal, iar cellalt înc strigtul va îni din inim în sus, ca dintr-o fântân, chemând
nu se vede deloc. Trage mai tare la vâsle - prin mijloacele po- îndurarea lui Dumnezeu.
cinei i ale nevoinelor - i malul se va arta. Atunci vei 86. în lume, Dumnezeu îi chivernisete lucrarea Sa. i
trudi cu mai mult veselie. Iar de te învredniceti numai de un toate puterile cereti iau aminte. Ia aminte i tu. Toate sunt
singur ajutor evident, deja se cheam c ai vzut cellalt mal. mijloace. elul, numai Dumnezeu îl cunoate. Toate vin i se
Atunci nu-i va mai afla locul îngrijorarea pentru reuit, duc, numai Dumnezeu este Cel ce este. Rmâi cu El. El este
decât dac te vei lenevi. Dar de aa ceva cine altcineva poate fi pretutindeni cu fiina Sa, iar nu numai cu tiina. Vezi, nu s
vinovat, decât tine ? fii judecat ca unul care se strâmb i face lucruri netrebnice în
80. Construiete-i o barier la intrarea în inim i asigur-o faa împratului.
cu o paz sever. Orice s-ar apropia - gând, sentiment, do- 87. Aa cum naii fgduiesc în numele pruncilor care se
rin - întreab-1 dac este al tu sau strin. Pe strini alung-i boteaz, inându-le locul în ceea ce ei înc nu pot face, la fel,
fr mil i fii neînduplecat. în privina rposailor, pentru cei ce au trecut dincolo punând
81 Omul care se conduce dup
acioneaz din pl-
suflet început lucrtor vieii celei adevrate, dar n-au apucat s-1
cere, pentru folos i conduce dup spirit,
necesitate; cel ce se duc la capt, ceea ce nu mai pot face ci face obtea de credin-
acioneaz din datorie, pentru c
este o virtute plcut lui cioi pentru ei, pân când se curesc i cresc [la msura
Dumnezeu. i în viaa duhovniceasc exist lucruri plcute, cuvenit]. Apoi, acetia îi rspltesc pe credincioi prin rug-
folositoare i necesare ca cele de pe treapta sufleteasc, dar aici ciunile pe care le fac pentru ei, de acolo. Acesta este circuitul
ele sunt supuse legilor duhului vieii în Iisus Hristos. puterilor de via întru Hristos Iisus, Domnul nostru.
82. îndreptarea exterioar fr
lucrare de îndreptare lun- 88. în lcaul dinluntru, de dup perdea, nu intr nimeni
tric este la fel ca o ran oblojit pe din afar, dar a crei cu fapta, decât numai Mântuitorul Hristos. Totui, cretinii
pricin trupeasc este neglijat; sau ca o cas în putrezire, ten- intr - cei care intr - cu gândul, cu simirea ori prin contem-
cuit i vopsit. plaie. Este o stare, iar nu o micare. Ea este road întregii
Dumnezeu-Tatl, din bunvoina Sa, ne cheam pe
83. zidiri. Aceast perdea arat c
Dumnezeu este nevzut: pune
noi,pctoii, la Fiul Su Unul-Nscut, prin harul Sfântului întuneric peste acoperiul Tu.
Duh. Cel ce a luat aminte la chemare este splat de Fiul lui 89. Cineva a spus: cred c
la marile srbtori - de Sfânt

Dumnezeu cu sângele Su, iar Duhul Sfânt îl nate din nou, învierea Domnului, de Crciun, de Pogorârea Sfântului Duh i
îmbrcându-1 în Hristos. Atunci, Tatl îl primete în bun- de altele, ca i în zilele de duminic i în cele de pomenire - re-
voina Sa lucrtoare i de via dttoare, în îmbririle Sale. pausailor care înc nu s-au curit li se d
voie sâ treac pe la

122 123
locurile unde au petrecut în timpul vieii, mai ales pe la cei care etap ajung puini aici, dar acolo, toi, fiecare îns dup ran-
se roag pentru ei, is le arate în vis starea în care se afl, pen- venic.
gul su. Aceasta este fericirea
tru înteirea rugciunilor acelora sau pentru mângâierea lor. 96. Nimeni nu-L cunoate pe Dumnezeu-Tatl, decât
90. Cum poi s-L vezi pe Dumnezeu în inima ta, tar s-I / numai Dumnezeu-Fiul i Dumnezeu-Duhul Sfânt; i pe Fiul
micorezi mreia ? inând în minte c
El este Preasfânt i nu-L cunoate nimeni, decât numai Tatl i Duhul Sfânt; i pe
•

fr s-I cuprinzi prezena în nici o form. \ Duhul Sfânt nu-L cunoate nimeni, decât numai Tatl i Fiul.
91. Dumnezeul cel milosârd dorete ca fpturile Lui raio- Din aceast împreun-cunoatere decurge i împreun-voina
i

nale s triasc în bucurie: unele, desftându-se cu traiul lor i împreun-lucrarea care, unindu-se într-una, dau cunoa-
•

fericit, altele, care i-au pierdut traiul fericit, mângâindu-se cu terea unic, voina unic i lucrarea unic. Cum cele trei Per-
;

convingerea c
acesta este singurul mijloc potrivit pentru ele soane sunt una, înseamn c Toate sunt în tot. Nici una dintre
de a-i dobândi via fericit i aici i, mai ales, acolo. Nesu- : Persoane nu este în nimic unic, decât în natere i în
punându-ne cu inima împcat fa de ceea ce a hotrât Dum- purcedere. Dar i referitor la acestea din urm, se cuvine s
nezeu pentru noi, conjuncturile în care ne aflm îi pot pierde spunem: Tatl, nscându-L pe Fiul, cu nimic nu-L deosebete
puterea lor mântuitoare i astfel putem s ne pgubim pentru de Sine i de Duhul; i pe Duhul Sfânt îl purcede, nedeose-
totdeauna. bindu-L cu nimic nici de Sine, nici de Fiul. Fiul, nscându-Se,
92. Predecesorii ispitei sau ai trezirii patimii sunt desele nu Se deosebete de Tatl i de Duhul; nici Duhul, purce-
gânduri la ele sau îngduirea unor favoruri i plceri ale zând, nu Se deosebete nici de Tatl, nici de Fiul. Tatl nate
trupului. Trebuie s
ne deteptm. pe Fiul i purcede pe Sfântul Duh, fr a avea întâietate asu-
93. Una este a discuta despre problemele credinei, i alta pra Lor i fr
a fi mai mare decât Ei. Deopotriv, Fiul Se
este a crede. In al doilea caz nu se adaug nici o cunotin nate din Tatl, iar Duhul Sfânt purcede din Tatl, fr se s
nou, dar alctuirea inimii este alta i altul este gustul celor fac prin aceasta ulteriori, ci fiind coexisteni cu El i nefcân-
tiute. du-Se mai mici decât El, ci fiind egali cu El în toate.
94. Se poate întâmpla ca, cu toate c nu am fcut fapte "*•'
97. Persoanele Preasfintei Treimi, împreun-cunoscân-
rele, starea inimii s ne fie rea. Dumnezeu îl respinge pe unul du-Se i unindu-Se în aceast cunoatere, tiu c fiecare dintre
ca acesta, cu toate c la vedere nu este ru. Cerceteaz-te, de Ele are aceeai fiin, iar nu o fiin asemenea cu a celorlalte.
nu aparii i cumva, acestei categorii.
tu, Tatl, nscându-L pe Fiul i purcezând Duhul, tie fiina c
95. Dumnezeu întocmete mântuirea fiecruia astfel: cine Lor este aceeai cu a Sa, nemijlocit. Fiul nscut tie fiina c
este vrednic, pe acela îl duce la Fiul; Fiul îl primete; cel pri- Lui este aceeai cu a Tatlui i a Duhului. Duhul purces tie c
mit este transfigurat de harul Sfântului Duh. Este prima fiina Lui este aceeai cu a Tatlui i a Fiului. Astfel, Ele au
etap, cea pregtitoare. Ea dureaz de la chemare, pân la contiina unic a unitii fiinei, sau contiina c, în Treimea
momentul când rostim în inim: „Dumnezeu este Cel ce face Persoanelor, Ele sunt un singur Dumnezeu.
totul în toi" i când se nate în noi o deplin predare de sine 98. în situaia noastr prezent, ispitirile sunt inevitabile.
în puterea atoatelucrtoare a lui Dumnezeu. De aici începe Suntem prizonieri. Dup cum cel ce a evadat dintr-o cetate
lucrarea divin în om, îns prin puteri omeneti, sau divino- duman mai are multe de suferit, pân ajunge la grania
umane. Aceasta este a doua perioad. A treia perioad este patriei sale, la fel este i aici.

pacea în Dumnezeu, al crei adevrat loc este acolo, dar înce- 99. Cunoaterea obiectelor credinei este de trei feluri: ra-

putul se pune aici. Cea mai mare parte a oamenilor se afl în

i ional sau tiinific; experimental, care se formeaz prin
prima etap; o mic parte se afl în ce de a doua; la a treia trudele curirii inimii; i vie, dat celor ce au pit nemijlocit

124 125
 în sfera luminii. Aceasta din urm este adevrata contem- 104. Când o pornire de a face ceva cât mai
vei observa
plaie, ale crei începuturi se arat înc din etapa a doua. repede, s tii c este devrjmaul, spre paguba sau bat-
la

100. Cunoaterea sau întrezrirea lucrurilor duhoviceti jocura ta, oricât de luminoas i s-ar prea.
are loc în rugciune. Dar nu în rugciunea citit, ci în rug- r 105. Duhul lui Hristos st în totala renunare la sine i în
ciunea proprie, cu puine cuvinte, unit cu cugetarea la Dum- \ disponibilitatea a fi gata oricând de jertf întru slava lui Dum-
nezeu. / nezeu i fericirea aproapelui. El se reflect în toat fiina omu-
101. Aa cum orga mecanic, întoars, cânt singur - lui. Diavolii, cum îl simt, fug cât mai departe.
melodia, la fel, vrjmaul pornete în suflet motorul visrii i 106. Vrjmaul vrea necontenit s
murdreasc inima
se îndeprteaz, urmrind de la distan. Visarea se tot deru- omului cu necureniile sale i izbutete s
arunce în ea o gr-
I leaz singur, de la sine. Când visarea se termin, vrjmaul se mad de gânduri, adesea i simiri pctoase. Aceasta se în-
strecoar i nscocete o alt reverie, pe care o pornete, i iar tâmpl când omul doarme, i atenia îi este absent. Trezin-
seîndeprteaz i urmrete. Când se termin i aceasta, vine du-se i bgând de seam, el trebuie s cure totul imediat, ca
i o pornete pe a treia, i tot aa. Dac îl respingem, retezând s nu mai rmân nici o urm. Cu ce ? Cu numele Domnului
cu trie oricereverie, el nu este trufa, se retrage puin, dar tot
Iisus, în mâinile Cruia, este lopata. Mânerul acestei lopei este
caut cum s fac s trezeasc visarea din vreo alt parte. i nu cina zdrobit i hotrârea de a nu mai permite pe viitor, din
pleac pân nu izbutete. în aceasta este toat ocupaia lui.
neatenie, s
se strecoare în somn uneltirile vrjmaului. Mâna
Când în reverie apare o micare ptima, el se apropie i lu- care apuc lopata este credina plin de ndejde Domnul c
creaz, astfel încât s ne stoarc compasiune sau chiar un
nu ne va lsa. Motorul trudei este râvna. Reazemul i temelia
asentiment, total sau parial. Dac izbutete i aceasta, ne
ei este neprecupeirea de sine. Du-te, întrarmeaz-te în inim
s
înva mai departe cum punem în practic ceea ce am ns-
cu toate acestea i cur totul acolo i nu lsa lucrul din
cocit. i nu este clip în care el s piard din ochi sufletul sau mân, pân când nu va mai rmâne nici o frâm vrjma.
s-i curme gândurile rele împotriva lui.
107. Vrjmaul îl ispitete pe om numai cât s pun fa îl
102. Cei ce cuceresc o cetate, o atac cu sgei,
mai întâi
în fa cu gândul cel ru, apoi îl las în pace, i omul continu
apoi trec la asalt. La fel este în lupta duhovniceasc. La în-
singur lucrarea, pân o termin - aa c totul face numai îl
ceput, dumanul trimite sgeile gândurilor, apoi, când vede
omul, vinovat în toate; vrjmaul a stat deoparte. Mare
c sunt deja slab respinse - cci au fost îndrgite -, nvlete
el este

cu putere prin întrâtarea patimilor. Dac în prima perioad minune

sufletul s-a înfrânat cum se cuvine, atunci i în a doua va 108. Când vrjmaul vede c cineva a hotrât s se des-
rezista vitejete.
prind din robia lui i s peasc pe calea cea bun, el nu i se

103. Vrjmaulne ademenete cu dulceaa pcatului. Iar împotrivete de-a dreptul, ci se grbete s
îi ubrezeasc tria

Domnul, prin abaterea de la pcat, celor ce se pociesc i se hotrârii pe o cale lturalnic: îi sugereaz se apuce de vre-s
întorc din toat inima pe calea cea bun le ds
guste dulcea- una dintre activitile lui obinuite, prezentându-i-o ca de
a vieii împcate cu El i cu propria contiin. Aceast dul- maxim importan i ocupându-i cu ea toat atenia. Când
cea este mai curat, mai luminoas i mai aductoare de atenia i se adâncete în aceast preocupare, în toat desfu-
pace decât dulceaa pcatului, care este întotdeauna tulbure i rarea ei, atunci el începe s-i aduc gânduri în favoarea a ceea

întunecat. De aceea, cel ce a gustat dulceaa Domnului are în ce, mai inuse în robie. i se întâmpl
înainte, îl nu apuc c
aceasta o arm puternic pentru a rezista atraciei vrjmae a s-i termine treaba, i hotrârea cea bun i se ubrezete - i
dulceii pcatului. lucrurile reintr pe vechiul lor fga.

126 127
 109. fiecare om acioneaz de unul singur: ia o
De obicei, ca s ne facem griji cu ea. Dac cel ce începe s se roage nu se
o chibzuiete i o duce la împlinire, cu ajutorul lui
iniiativ, pzete, va zbura cu gândul la lucrarea propus, uitând de
Dumnezeu. Dar, din când în când, fiecruia se întâmpl s i
Dumnezeu i de rugciune: va bate metanii ca o marionet.
devin mijlocul de manifestare al puterilor cereti, care îi Ca s evitm aceasta, trebuie, când ne aezm la rugciune, s
transmit prin el ceruta putere binefctoare, spre oamenii din respingem totul cu hotrâre puternic i s
ne apropiem de
jurul lui. Acest lucru este atestat i însoit de o starede însu- rugciune cu sufletul gol, pentru ca sufletul, fcând rugciu-
fleire spre vorb sau spre vreo activitate - când omul nea, numai de ea s
se îngrijeasc.

vorbete ilucreaz nu în virtutea propriilor convingeri, ci 114. Nu putem tri fr

treburi i ocupaii. Dumnezeu
sub presiunea unor sentimente i pasiuni nestpânite. Poate s ne-a dat puterea de a lucra, care trebuie exersat. De aceea,
nici nu fie în stare s
pstreze pentru el ceea ce i se insufl cu fiecare îi are treburile i ocupaiile lui. Acestea cer atenie,

aceast ocazie. în aceast situaie, el este doar un instrument, dar, pe de alt parte, sporirea moral, care este cea mai impor-

aa cum jgheabul este un instrument de dirijare a apei. Dar tant, cere ca atenia s
ne fie mereu îndreptat la Dumnezeu.
poate i s i-1 însueasc. In acest caz se svârete prin el un s
Cum le punem de acord ? Trebuie îndeplinim toate tre- s
bine îndoit. burile i ocupaiile ca i cum ar fi lucrri dumnezeieti, pe care

1 10. i în credin, i în via trebuie s ne stabilim o sigu- ni le-a dat Dumnezeu i s I le închinm Lui. Când vom lucra
r convingere: în credin, c Dumnezeu a coborât pe pmânt astfel, nu ne vom deprta atenia de la Dumnezeu, pentru c
i ne-a întocmit mântuire; în via, c suntem cumprai, i de vom fi însoii de grija ca ceea ce facem s-I fie plcut Dom-
aceea trebuie s muncim neobosii, în ndejdea de a ajunge la nului.

odihn înc de aici, nu numai acolo. Rdcina vieii este 115. Pentru ca treburile i ocupaiile s nu ne rpeasc
toat atenia, trebuie s le facem fr pasiune, fr s ne ata-
râvna spre Dumnezeu i încrederea în pronierea, cluzirea i
atoatelucrarea Sa. m de ele. Trebuie
dându-ne în permanen i spunându-ne
s ne câtigm aceast deprindere, încor-
c
facem ceea ce
111. Fiecare om are dou fee: este i bun, i ru. La unul
precumpnete binele, la altul, rul. Dar nici la primul ru nu facem nu pentru c la aceasta ne st sufletul, ci din datorie. Iar
tace, ci la orice început bun, îi amintete de el, în mod direct ce anume se cuvine s facem i îndemnul ctre acea lucrare
sau indirect; i nici la al doilea binele nu
mereu, la ori-
tace, ci trebuie preluate din sfera celor dumnezeieti. Atunci, îndelet-

ce început amintete de existena sa. Credem uneori

ru, îi c nicirea cu diverse treburi va fi i contiincioas, i desptimit

ceea ce nu este bun în noi este vreo persoan rea, cuibrit în - desptimit nu în van, ci îndreptat, astfel, chiar spre Dum-
fiina noastr - bun, prin creaie - i care ne urmrete cu vi- nezeu. Astfel, când vom trece la rugciune, ne va fi lesne s nu
gilen orice micare, îmboldindu-ne mereu cu propunerile ei. le mai dmnici o atenie. Ba chiar ele se vor desprinde sin-

112. Trezvia - neîncetata încordare a energiei luntrice, gure din atenia noastr, imediat ce le vom lsa deoparte.
care strunete sufletul i trupul - este retezat de ademenirea Toate acestea nu trebuie s
fie desprite de deprinderea câ-

de a ne odihni, în tihn, alturi de ceva creat, cu îndulcirea de tigat, ci s

se fac în prezena lui Dumnezeu i cu sentimente

aceasta i cu satisfacie - departe de Dumnezeu i de cele de evlavie.

dumnezeieti. Obiecte pentru aceasta sunt cu carul: tot ce 116. Un înelept a spus: începutul înelepciunii este frica de

exist, în afar de Dumnezeu i de lucrurile dumnezeieti. Fii Dumnezeu. i un oarecare btrân înduhovnicit a grit: do-
atent i, când observi aa ceva, respinge-1 imediat bândete o evlavioas cugetare de Dumnezeu i atunci toate
113. Când ne începem rugciunea, ceea ce este ru în noi ale tale vor fi în bun rânduial, i cele dinluntru, i cele din

ne propune întotdeauna vreo treab în aparen important. afar. colarii nzdrvani obinuiesc s fac glgie i trboi

128 129
 !

înaintea venirii învtorului, dar imediat cum acesta se arat, 121. Odihnirea în altceva decât în Dumnezeu, sentimentul
se linitesc cu toii i trec la locurile lor. La fel se întâmpl i de a avea dreptul la înlesniri, linitea trupului, relaxarea m-
înluntrul nostru, în urma evlavioasei cugetri. dularelor sunt gânduri i fapte periculoase, îns a cror
117. Evlavioasa cugetare este dat i însmânat în suflet netrebnicie rareori este îneleas.
de Dumnezeu, dar nu pe degeaba, ci celui ce o caut i se f 122. Trebuie s
credem c
Domnul este în noi, cci la
trudete pentru ea. Cel mai bun mijloc de cutare este truda botez ne îmbrcm în El, iar la împrtanie îl primim. Dac
neprecupeit în rugciune, i la biseric, i acas. Trudete-te nu ai destul credin în aceasta, roag-te: „Doamne,
în aceasta fr s
te menajezi, cu dorina de a te îndârji adaug-mi credin", i-i va aduga. i cu privire la celelalte
împotriva mulumirii de sine. ine-i mintea neîncetat la elemente ale confesiunii noastre, fa de care tii c nu ai des-
Dumnezeu, sau umbl întotdeauna în prezena lui Dum- ; rul credin, roag-te la fel: „Adaug-mi, Doamne, credin-
nezeu. Toate aceste nevoine sunt îns doar pregtitoare. Ade- \ ". i s nu te opreti, pân nu-i va aduga.
vrata evlavioas cugetare i-o va însmâna în suflet - sau i-o 123. Contemplarea Preasfântului Dumnezeu - aa cum îl
va elibera din obezi - harul lui Dumnezeu. Cci ea este fi- numete Sfântul Efrem irul - st în gândul c El este des-
reasc duhului, dar a fost legat de stricciunea cea de demult. vârit pentru toate fiinele, pentru îngeri i pentru sfini.
118. Când râvna este în putere, vrjmaul st linitit la Aceasta este cea mai înalt i cea mai curat contemplare a lui
pând, în organul trupesc al patimii, i pândete, ateptând Dumnezeu. Ea ne conduce direct spre cugetarea de Dumne-
momentul prielnic pentru atac. Imediat ce dinluntru este zeu fr nici o închipuire despre El, spre credina El este c
permis vreo uurare i vreo dorin de înlesnire, el iese ime- prezent în noi, ca i pretutindeni.
diat i începe s arunce vreun gând sau s aâe vreo micare f 124. Micarea spre Dumnezeu începe prin lucrarea minii;
trupeasc. Dac nu va fi dimpotriv, va
respins cu trie, ci, ; din aceasta, dac este lucrare adevrat, se nasc simirile
primi un oarecare asentiment, arunci atacurile se vor întei, î duhovniceti; de la ele se ajunge la contemplaia duhovniceas-
grbindu-se s
aprind patimile i s creeze o întâlnire fi, \ c. Acestea nu se produc dup vreun sistem anume. Dumne-
care va avea consecine i mai grave, dac nu va fi îndreptat. i zeu îl I s-a predat, aa cum binevoiete. Tu
cluzete pe cel ce
De aceea, iat cât este de important s lovim vrjmaul drept i f-i partea împlinete-i datoriile familiale, ceteneti,
ta:
în cap, adic la prima lui iniiativ de gând sau de micare bisericeti, f fapte de binefacere, de nevoin i de rugciune
Uneori, ca s
nu ne sperie, vrjmaul, dup ce ne-a smuls - toate, ca i cum ar fi de la Dumnezeu i pentru Dumnezeu.
una-dou învoiri, ne las în pace, ca s îl fac nepstor pe cel i Dumnezeu, pretudindeni fiind i pe toate împlinindu-le, te
ce se lupt, i apoi, dintr-o dat, nvlete din nou, într-un va cluzi la El pe calea indicat.
asalt i mai puternic. Cel ce se menine n stare de vigilen i 125; Cretinii îi aduc lui Dumnezeu jertf dumnezeiasc,
este mereu gata s
in piept nvlirilor, acela nu se teme de rânduit de Dumnezeu. Nimeni nu s-ar fi gândit la o aseme-
aceasta. nea jertf i chiar dac, printr-o minune, s-ar fi gândit, n-ar fi
1 19. Terminându-i rugciunea, s nu crezi c
rmâi în cutezat s
o împlineasc. Ci însui Domnul a stabilit-o i ne-a
voia ta, ci staimereu ca la liturghie, ca mereu mintea s-i fie dat legp: facei aceasta, i chiar El lucreaz în svârirea jertfei,
treaz i gândul neprihnit. prin persoane consfinite pentru aceasta. Ce-i de partea noas-
S nu-L despari cu gândul pe Domnul în Dumnezeu
120. tr ? Duhul sfrâmat, inima înfrânt i smerit, cu hotrârea
i om, ci contempl-L nedesprit, ca pe Dumnezeul întrupat, neclintit de a nu-L supra pe marele Binefctor i de a face
închin-te Lui ca lui Dumnezeu i ndjduiete în El. totul întru slava Sa.

130 131
 ! !
r 126. Cum s atingem starea de a fi neîncetat în faa lui
Dumnezeu ? începe prin a umbla în faa Lui cu simminte
cuviincioase. De aici va veni frica de Dumnezeu, care te va
conduce la elul cutat. Aceasta este calea adevrat - duhov-
niceasc - spre o stare duhovniceasc. Iar calea mecanic, cea
a lui Grigorie Sinaitul, este doar un sprijin i, singur, nu te
va conduce spre el. Dar mijloacelor minii este obligatoriu
le adugm i pe cele ale faptei: s ne pstrm contiina cu-
rat, carnea s ne-o subiem, s struim în rugciune - toate,
într-un duh de frângere i de smerenie, cu curat evlavie.
127. Privegheaz Vrjmaul încearc în fel i chip
! snu
te lase s ajungi la acest bine: toate frmântrile lui spre aceas-
ta sunt îndreptate. Prima lui grij este s-i strecoare anumite
preocupri i s te lege de ele. i chiar de nu sunt ele rele în
sine, râu este c, ocupându-i mintea i simirea cu ele, te
îndeprteaz de la ce este mai important, obligându-te sau s
împingi acest lucru pe planul al doilea, sau s uii complet de
el pentru o vreme. Ambele sunt deosebit de primejdioase,
mai ales ultimul. A doua grij a lui este s te fac s-i gseti
linitea trupului, s-i îngdui înlesniri în hran, în somn, în
odihn, s-i permii libertate de micare i libertate în impre-
asupra simurilor. Toate acestea par mruniuri, dar sunt
siile
deosebit de pgubitoare. Fii cu ochii-n patru ! credincioi, dar, în primul rând, este
128. Sârguiete-te, cu toat strdania, s ajungi pân la sta-
rea în care conlucrarea mântuirii tale s o pui, în mod con-
tient i nedesprit, în legtur cu Dumnezeu, Cel închinat în
Treime, unind într-un singur act binevoirea Dumnezeului-
Tat, stropirea cu sângele Dumnezeului- Fiu i sfinirea prin
Dumnezeu-Sfântul Duh. Cu binevoirea Tatlui, harul Du-
hului împreun cu Domnul unesc într-una duhul, sufletul i
trupul. Aceasta este mântuirea
129. Omenirea este unit cu unicul Dumnezeu triiposta-
siat, prin a doua Persoan a Preasfintci Treimi. Cci Fiul lui
Dumnezeu, întrupându-Se, nu a ieit afar din unitatea tri-
ipostasic, ci a rmas în ea. El S-a întrupat, aa cum cânt
Sfânta Bisericâ,^»r« a, lsa. anurile Tatlui. De vreme ce El, în
Persoana Sa, a primir omenirea, o dat cu aceasta omenirea
s-a unit i cu unitatea triipostasic, în sânul creia Se afl El.
132
Apoi, fiecare credincios, fâcându-se, prin Tainele cretine, una
cu Domnul, la fel se unete i cu unitatea triipostasic.
130. Fie ca Domnul cel milostiv s
ne dea s
ajungem pân
la întrezrirea adâncimii temeliei patimilor Domnului Iisus
Hristos. Acest lucru este dinainte stabilit din veci. Prin urma-
re, a intrat în planul de zidire i de proniere a lumii spre elul
s ei final. Aa ceva nu poate fi îneles cu mintea, dar, neîndoiel-
nic, este aa.
131. Patimile Domnului formeaz o scar pe care Mân-
tuitorul S-a coborât tot mai jos i mai jos, nu doar pân la cea
mai mare umilin i sectuire, ci chiar pân la a striga ctre
Dumnezeu-Tatl: De ce M-ai prsit ? ! Atât de adânc ne este
cderea O, de ne-ar da Domnul s contientizm i s sim-
!
im toat oroarea pcatului De ce jertf a fost nevoie pentru
!
aceasta ? i milosârdul Dumnezeu triipostasiat nu S-a dat la
!
o parte din faa ei. O, adâncime a iubirii de oameni
132. Trebuie s ne rugm ca Dumnezeu s ne druiasc
s-L contemplm pe Mântuitorul ca pe Fiul lui Dumnezeu în-
trupat, i în aceast înomenire a Celui ce rmâne Dumnezeu
s-L contemplm în acelai timp ca fiind nedesprit în Trei-
mea cea de o fiin.
133. Taina Trupului i a Sângelui este cina iubirii pentru
o jertf. In toat lumea,
oamenii aduc jertfe lui Dumnezeu. Dar singura jertf ade-
vrat este a noastr, nepreuit: Trupul i Sângele Domnului
Hristos. Ea se afl neîntrerupt în Biseric, unind cerul cu p-
mântul. Se cuvine ca cretinii s
tin minte aceasta. Cci toi,
pretutindeni, sunt credincioi: este o sigur Biseric. De aceea,
ceea ce se face într-o Biseric particular nu este strin de cele-
lalte Biserici particulare, prin urmare, nici de toi cretinii.
134. Jertfa cea fr de sânge se aduce de ctre Domnul
Iisus Hristos, capul Bisericii, împreun cu toi cretinii, i viii,
i morii. Acesta este sensul marii Liturghii, oriunde ar fi ea
svârit. Jertfa cea fr de sânge are putere pentru c, prin
Domnul, Cel ce o svârete, ea se unete cu jertfa Sa de sân-
ge de pe Cruce. Astfel, toate jertfele particulare, unindu-se cu
unica jertfa de pe Cruce, o fac s
se înale, protectoare, prin
ele, sse înale de la toi i s-i acopere pe toi cu ocrotirea ei.
133
r 135. Domnul Iisus Hristos, capul Bisericii, strânge rug- ne, Dumnezeule, Duhulc Sfinte, de via dttorule, înviaz
ciunile tuturor i, prin Persoana Sa, ca ocrotitor, le prezint pe cu harul Tu dumnezeiesc i sufletul meu cel omorât de pca-
toate în faa Dumnezeului triipostasiat, Care hotrte în te. Preasfânt Treime, Cea deofiin i nedesprit, Dumne-
privina lor; iar ceea ce s-a hotrât este svârit de unica lu- zeule unic, Cel ce pretutindenea eti i pe toate le vezi i le
crare triipostasic. contempli, îndreapt-i ochiul Tu cel milosârd spre mine,
136. Dimineaa, când te scoli, adu-i aminte c reintri în cel plin de pcate i, Cel ce ai în mân vieile tuturor, întoc-
corul fpturilor lui Dumnezeu, care-L slvesc i se supun voii mete-mi mântuire, pentru numele Tu".
Lui -, din natur, din cer, din cinurile îngerilor i ale sfinilor 139. Când inima va simi îmbririle lui Dumnezeu,
-i îngrijete-te s nu rmâi în urma lor nici în slavosloviri, atunci dulceaa izvorât din ele îl face pe om s uite tot ce
nici în supunerea în faa voii lui Dumnezeu. Pstreaz-i exist. Dac va tii s o pstreze, moment,
atunci, din acel
aceasta în contiin. viaa lui va decurge astfel încât singurul su lucru de trebuin
137. Tot ce este ceresc se scald într-o preamreaâ lumin. va fi s stea cu mintea în inim în faa lui Dumnezeu, iar toate
Dumnezeirea triipostasiat, Cea în trei strluciri, este sfânt celelalte vor fi secundare.
prin neapropierea luminii dumnezeieti, care poate fi contem- 140. Credinciosul care râvnete s-i afle mântuirea a pit
plat numai cu mintea. Dar, cu toate c
Dumnezeu-Cuvântul pe primul drum spre mântuire, dar nu se afl înc în casa iz-
întrupat strlucete cu o lumin atât de strlucitoare, pân la bvirilor. Trebuies mearg, s se trudeasc, s lupte, temân-
care abia de poate s
ajung lumina creat, totui, aceast du-se ca nu cumva s nu ajung.
lumin este accesibil i ochilor creai i se primete sau se 141. Rugciunea a fost poruncit de Dumnezeu, pentru
cuprinde dup msura desvâririi fiinei care II contempl.
ca, în faa dreptii Sale, buntatea Lui s aib îndreptirea
In jurul Su sunt ceretile Sale puteri fr de trup. împr- de a milui. Cci este nedrept a trece cu vederea rugciunea
teasa,Nsctoarea de Dumnezeu este mai aproape. Apoi sunt celor care cer.
apostolii i proorocii, care au fost luminai de Dumnezeu înc
s
Nu trebuie stm nici o clip fr treab. Dar exist
142.
de pe pmânt. Dup ei urmeaz al doilea rang de primitori ai
treburi vzute, pe care le face trupul, i treburi ale minii,
revelaiei divine a voii lui Dumnezeu. Apoi urmeaz toi
nevzute. Acestea sunt adevratele treburi. Prima dintre ele
sfinii, pe treptele lor: sfinitorii (arhiereii), mucenicii, cu-
este necontenita aducere aminte de Dumnezeu, cu rugciune
vioii, drepii din toate seminiile. Toi sunt învluii în lumi-
a minii i a inimii. Pe aceasta n-o vede nimeni, dar cei ce o fac
na care izvorte de la faa Domnului,
care este mai presus de
se afl într-o lucrare permanent i încordat. Acesta este sin-
orice cuvinte. Sub ei se afl pocit, dar n-au apucat
cei se s-au
gurul lucru de trebuin. De vreme ce ai, nu te mai îngriji
îl
s se cureasc i care sunt pe cale de a se curai prin lucrarea
de celelalte.
harului primit prin pocin i prin lucrarea rugciunilor Bi-
143. pentru fericire i Se mân-
Dumnezeu a creat fpturile
sericii pmânteti i cereti i a sfinilor desvârii, proslvii

în cer. Aici, lumina variaz, pe msur curirii, începând de

gâie cu ele. De
unde, atunci, suprrile ? Suprrile, sufe-
rinele, necazurile sunt calea spre fericire. Dumnezeu Se mân-
la slabe licriri, pân la învecinarea cu lumina deplin a
sfinilor. / gâie i cu necazurile, pentru c
ele conduc direct la fericire.

138.Roag-te aa: „Doamne, Dumnezeule, Tat Atotii- Fericirea se obine prin suferine i necazuri - aceasta este

torule, îmbrieaz-m i pe mine cu printeasca i nesfârita \ legea. i Dumnezeu binevoiete ca noi suferim. i îi ajuts
Ta buntate. Doamne, Dumnezeule, Fiule Rscumprtor, \
pe cei în suferin nu s se izbveasc, ci reziste. Izbvireas
1

stropete-mâ i pe mine cu Sângele Tu dumnezeiesc. Doam- din suferin este o excepie de la regula general.

134 135
 144. Mulumctc-I lui Dumnezeu în primul rând pentru primit sub acoperiul unui preaputernic împrat, care îl

c, în nesfârita Sa mreie, îi îngduie ie, care eti nimic, ocrotete.

s-i deschizi gura i s
vorbeti cu El în rugciune. Cci 149.Nu-i pierde din minte ndejdile i fgduinele
aceast aintire i chemare rugtoare spre Dumnezeu este cretinilor- i cele pentru viaa aceasta, i cele lsate pentru
condiia primirii îndurrilor Lui, cu toate c Dumnezeu tie i viaa viitoare. Ele te vor reînsuflei pe toate cile i îi vor
fr aceasta ce îi Rugciunea este deschide-
trebuie fiecruia. susine energia forelor morale. Trudete-te în felul stabilit,
rea buzelor pentru primirea buntilor Domnului, dar a ace- ostenete-te neobosit în rugciuni, în posturi, în fapte bune,
lor bunti pe care El binevoiete s le druiasc, iar nu a atât cât te in puterile. Dac vei face aa, grabnic va veni pacea
celor pe care le vrei tu. Din acest motiv, nu tot ce cerem se îm- contiinei; apoi va începe linitirea inimii, ca semn c patimi-
plinete. S
nu ceri: „D-mi acum", ci spune: „Fie voia Ta. le au început s
se domoleasc, cci de la ele vin toate frmân-
Dac m vei ajuta, slav ie, dac nu - slav ie". Druiete-I trile inimii. Când inima se va liniti de tot, înseamn c
numai rbdare. Rugciunea s-i fie ca întinderea mâinilor patimile au încetat. Atunci ateapt ste viziteze Dumnezeu:
spre primirea darului, a acelui dar pe care Domnul va binevoi harul va strluci i vei simi lmurit prezena în tine a Dumne-
s i-1 dea.
- atunci când va binevoi - zeului Triipostasiat, dup fgduina Mântuitorului Hristos.
145. Nu pierde din minte c sfâritul este aproape, uite-1 Acesta este pridvorul raiului. Iat fgduinele pentru viaa
cum vine i iat Judecata Ateapt în fiecare clip s auzi
! stri- aceasta. Ele se împlinesc cu siguran în toi râvnitorii nepre-
garea: „Cutare, iei în fa !",
examen. i, astfel, adu-i
ca la cupeii ai mânturii. Ce va fi în celalaltâ lume, nici nu putem
aminte cum te vei înfia i cu ce te vei îndrepti. Cum nu ai s ne închipuim. Deci, imediat cc-i va veni vreo chemare spre
cu ce, cheam i roag-te: „Doamne, miluiete Doamne, mi- ! înlesnire sau lenevire, adu-i aminte mai repede de aceste f-
lostiv fii mie, pctosul Pentru numele Fiului Tu, Cel ce S-a
! gduine i vei birui lenevirea. In acest caz va trebui s te.gân-
rstignit pentru noi, iart-mi tot i acoper-mi toate pcatele !". deti c, cu cât mai îndârjit i mai grabnic vei face aceasta, cu
146. Umbl în prezena lui Dumnezeu, dar fr s-i mic- atât mai repede vei primi ceea ce caui. Iar dac te vei lenevi,
orezi cu nimic sentimentul mreiei Sale. S-L vezi pe Dum- atunci se poate întâmpla s nu mai primeti nimic. Cci r-
nezeu cu mintea ca nesfârit de mare, ca Cel ce ptrunde în gazul pe care i l-ai permis dup osteneli i se va considera ca
inima ta i vede toate cele ascunse în ea. recompens pentru ele, i nu mai ai de ce s primeti altceva.
147. Biserica este trupul viu, aflat în legtur vie cu capul 150. în urma primirii Sfintelor Taine apare întotdeaua
ei - Hristos, Mântuitorul. Fiecare
credincios este dator se s harul care coboar peste noi, dar nu întotdeauna se înrdci-
înale sentimentul legturii vii cu toi credincioii i cu
la neaz. Cel ce s-a pregtit cum se cuvine, în acela se înrdci-
Capul (credincioilor adevrai li se întâmpl, într-adevr, neaz, iar cine nu s-a pregtit, în acela nu se înrdcineaz, cu
aa) i, cu acest sentiment, s
se înale în rugciune spre Dom- toate c ptrunde în el. Se întâmpl la fel ca atunci când se
nul iar prin El i spre Preasfânta Treime. Lmurirea acestora o aprinde focul într-un cuptor. Au fost aezate lemnele, s-au
veigsi în fiecare mdular al corpului tu. Dac s-ar da i adugat i Dar pân ce focul nu aprinde lemnele, i
achiile.
contiin, ar înelege imediat c este legat de toate celelalte lemnele, i lâng altele; când se aprind,
achiile stau unele
mdulare, începând cu cele mai apropiate de cap, iar prin cap, atunci focul din achii trece la lemne i începe s le cuprind
i cu restul. lemn dup lemn, pân ce le cuprinde pe toate. Noi suntem
148. Cel ce i-a pus ndejdea în Domnul trebuie se s lemne umede. Dup cum achiile nu vor aprinde lemnele
simt la felca cel ce se afl într-o cetate de nebiruit: în sigu- umede, pân când nu vor usca mai întâi locul pentru foc, la fel
ran fa de orice dumani, sau aa cum se simte cel ce a fost harul pe care îl primim - fiind umezi de patimi i de pcate -

136 137
usuc mai întâi o oarecare parte din fiina noastr (dac aceas- un abur care se plimb deasupra pmântului i nu urc cu
ta nu s-a fcut înainte), ca s poat intra, i intr când ne-a us- uurin spre înalt.
cat. Intrat înuntru, continu s usuce de umezeala patimilor 1 153. Crezând în puterea preasfintelor Taine, c
ele sunt cu
parte dup parte a fiinei noastre va continua s ptrund
si adevrat Trupul i Sângele Domnului, nu se poate s
nu cre-
pân va spla i
cuprinde totul. Prima ptrundere a harului dem c i îngerii se afl de fa
de fiecare dat când se
este atestat de un anumit foc în inim. E începutul curirii svârete aceast Tain.
harice i al transformrii întregului nostru sine. Atunci harul 154. Ca în pilda cu cvasul turnat în fain, care lucreaz
ne cheam la trude mai mari i, printre ele, îi svârete lu- necontenit, producându-i fermentarea, pân când face s fer-
crarea. Sfâritul acestei lucrri este artarea darurilor harului; menteze complet întreaga mas, la fel, puterile restauratoare -
dar nici acesta nu este sfâritul urcuului pe treptele aezate prin iconomia divin întrupat nu numai în omenire,
desvâririi. Cci i Apostolul Pavel spunea: alerg. Alii con- ci în întreaga creatur - lucreaz i îi svâresc lucrarea. Ce i
sideri ci aceast primi Lucrare a harului este i ultima, i se cum se lucreaz în aspectele generale ale vieii, nu putem ve-
opresc. De aceea, lucrarea harului se vlguiete i se stinge în dea, dar ce se face în Biseric i, mai ales, în fiecare credincios,
ei, iar ei s triasc numai cu amintirea crezând îns
ajung lui, aceasta se vede. Mântuitorul Hristos, harul Sfântului Duh,
c el continu s se afle în ei. îngerii pzitori, sfinii lui Dumnezeu i toat alctuirea Sfintei
151. Dumnezeu vrea s sâcâim cu rugciunile noastre,
II Biserici restaureaz sufletele i le pun în bun rânduial i ast-
nu pentru El - cci El tie totul - ci pentru noi, ca s fim fel plinesc împria lui Dumnezeu. Totul va continua s
mereu gata s primim milostivirea Sa, oricând ar binevoi El s mearg aa pân se vor împlini toate cele stabilite din veac.
ne-o dea. Rugciunea este întinderea mâinilor spre Dumne- Slav nemsuratei iubiri de oameni, care ne-a adus i pe noi în
zeu, pentru primirea îndurrii Sale. Cel se se roag neîncetat, aceast micare a chivernisirii salvatoare a tuturor, fagduin-
acela are mereu mâinile întinse; i oricând ar binevoi Domnul du-ne s ne aduc i în împria Sa desvârit, dac ne vom
s-1 miluiasc, întotdeauna gata s-I primeasc mi-
el este arta vrednici de aceasta.
luirea. Inchipuiete-i un binefctor care împarte milostenii, 155. Uneori se întâmpl ca sufletul s fie foarte indignat
dar nu la ore stabilite, i obinuiete Ic pun direct în s de micrile vreunei patimi; atunci el îi pierde pacea pentru
mâinile întinse i s-i treac cu vederea pe cei care, cscând mult vreme, devine nestatornic, ovitor i sterp în rugciu-
gura prin alte pri, nu le întind. In acest fel, dintre cei venii, ne. Domnul îl las i sufletul se clatin. Pocina i încordarea
cei care au mâinile întinse primesc întotdeauna, iar cei ce nu ne pregtesc s fim ateni, iar sfânta împrtanie reface în
le întind nu primesc. Mai târziu, degeaba mai ceri. La fel, întregime cuviincioasa alctuire a sufletului.
Dumnezeu, când îi va împri îndurrile, nu va sta la po- 156. Dumnezeu, zidind lumea, le-a dat tuturor un curs
veti, ci va spune numai: „S avei mereu mâinile întinse spre potrivit cu elul lumii, pe care numai El îl cunoate. Puterile
Mine în rugciune, pentru ca, oricând voi binevoi împart s care in lumea, dup legile puse în ele, lucreaz singure necon-
milostenii, voi s fii gata s le primii". Astfel, cel ce se roag tenit, întreinute - numai în fiinarea lor - de mâna atoti-
neîncetat nu va pierde niciodat miluirea, iar cel ce nu se itoare a lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu, Care este pretutin-
roag mereu, acela s nu se mire c o va pierde. deni i pe toate le chivernisete, intr deseori în cursul eveni-
152. Indiciul sesizabil al cderii noastre este dificultatea mentelor care se desfoar astfel, printr-o lucrare deosebit,
sufletului de a urca spre înlime - la Dumnezeu i la cele nu din pricina greitei direcii de aciune a forelor fizice lu-
cereti. De cât atenie i încordare a forelor este nevoie pen- crtoare, ci datorit planurilor Sale speciale, a cror îndepli-
tru aceasta ? ! i, cu toate acestea, sufletul plutete pe jos, ca nire nu ar putea fi încredinat forelor fizice nici parial, nici

138 139
în aciunea lor conjugat. Acest lucru se vede c este cu deose- i este gata s-i druiasc pe toi, fr
deosebire, fiecare cât
bire necesar, datorit libertii creaturilor raionale, în virtutea poate cuprinde sau cât poate sâ-i fac de mare puterea de cu-
creia acestea se pot îndeprta de la direcia pe care le-a impri- prindere. Aici sunt îns tainele pronierii lui Dumnezeu pentru
mat-o voia lui Dumnezeu în planul general al existenei. De- toi i pentru fiecare în parte. Cci toate sunt de la Dum-
oarece aceast îndeprtare compromite curgerea general spre nezeu, i cele naturale, nu numai cele harice.

el, conform planului de fiinare a lumii, este obligatoriu ca 159. Tatl Meu pân acum lucreaz, si Eu lucrez, a spus
ele [creaturile raionale] s fie întoarse spre direcia cuvenit, Domnul. Desigur, i Duhul Sfânt lucreaz, nedesprit de Ei.
pentru atingerea elului general. Asta se svârete prin Ce lucreaz ? Conduc lumea spre menirea ei final, care este
excepionalele intervenii nemijlocite ale lui Dumnezeu, pe tiut numai de Dumnezeul Triipostasiat. Cum ? Pe calea
lâng puterile fireti. Intervenia central de aceast natur lucrrilor stabilite pentru fiecare creatur. Creaturile sunt che-
este iconomia divin întrupat, în jurul creia se învârt i mate la via, pentru ca fiecare, în locul în care se afl i la
toate celelalte. vremea ei s-i fac lucrarea particular. Prin împlinirea de
157. Exist o via i o credin a minii, bazat pe
a minii ctre fiecare creatur a lucrrii încredinate, lumea se mic
principii ale i o rugciune a minii, care se mi-
minii; exist spre menirea ei. Este ca într-o orchestr de instrumente de su-
c în reprezentri mentale; exist i o activitate a minii, baza- flat. Creaturile raionale trebuie s îneleag acest lucru i s

i
t pe concepte ale minii. aceasta este via, dar nu este lucreze, fiecare ce i se potrivete, în locul în care se afl.
viaa adevrat. Inima lipsete de aici, i se d
posibilitatea s 160. Putem considera c elul final al micrii lumii const
se regleze în felul ei, indiferent de ceea ce gândim. Se mic i în înduhovnicirea ei în creaturile raionale, prin ordinea mo-
ea, sub impresiile reprezentrilor mentale, dar superficial, la ral, iar în celelalte creaturi, printr-o alt ordine.
fel cum se învolbur o pânz de ap în urma unei brize Temei pentru a judeca aa ne d
Sfântul Apostol Pavel când
uoare. Având în vedere c
o micare de aceast natur nu spune c, în veacul viitor, corpul nostru va fi nu doar nestri-
ptrunde în profunzimea inimii, rezult c
formarea i zidirea ccios, ci oarecum sufletesc i chiar duhovnicesc. Cum nici
ei îi urmeaz cursul, care poate c nu rspunde deloc teori- atunci nu va fi desprit de întregul concert al Creaiunii, ci va
ilor minii. fi în legtur real cu toate lucrurile, trebuie aadar conchi- s
158. Darurile harului lui Dumnezeu sunt diferite, i daru- dem c
totul va fi asemenea lui, adic nu numai neputrezitor,
rile diferite potde ranguri diferite. La fel este i în ordinea
fi ci i înduhovnicit. Vedem aceast înduhovnicire svârindu-se

natural a unul este mai priceput la pictur, altul la

lucrurilor: în fiinele raionale, în puterea iconomiei divine întrupate. Dar

muzic, altul la sculptur, altul la altceva; dar, în fiecare dintre trebuie s presupunem c, în virtutea aceleiai iconomii, ea se
aceste domenii, aptitudinile se descoper fiind de niveluri di- svârete de asemeni în lumea material, dar în chip nevzut
ferite. De pild, câi vedem talentai la pictur ? Dar unul
- trebuie s presupunem aceasta în virtutea nemrginitei
doar se ine de treab, altul este foarte bun, al treilea este de- mreii a iconomiei divine întrupate. La sfâritul lumii îns,
svârit. i toi acetia, neexcluzându-i nici pe ultimii, nu sunt aceast lucrare nevzut va deveni vizibil i totul va fi îndu-
decât imitatori. Deasupra lor se afl cei originali. La fel este i hovnicit. Oare nu aceasta înseamn: va.fi cer nou i pmânt
în viaa duhovniceasc. Rugciunea, de pild, este un dar, îns nou ? înfiarea lor de acum va îmbtrâni i va disprea.
cei ce se roag se afl pe trepte diferite ale rugciunii. La fel se 161. Deoarece prima hotrâre a lui Dumnezeu cu referire

întâmpl i în problema credinei, i în nevoinele faptelor la om este ca el s se afle în unire vie cu El, iar aceast unire se
bune, i în cele ascetice, i în toate. Trebuie s
presupunem c arat când cineva triete cu mintea i cu inima în Dumnezeu,
aceasta depinde de omul însui. Cci Dumnezeu este generos rezult c, imediat cum cineva nzuiete spre o asemenea

140 141
r via i cu cât se face mai mult prta al ei într-o anumit
msur, unul ca acesta, trebuie s spunem, împlinete scopul
vieii, pentru care a fost adus la existen. S îneleag aceasta
cei ce se trudesc într-o via de acest fel i s nu se ruineze c
n-ar face cine tie ce lucruri exterioare deosebit de impor-
tante. Acest singur lucru le cuprinde pe toate celelalte.
162. Dumnezeul conduce lumea spre meni-
Triipostasiat
rea final. Deoarece condiia obligatorie a sfâritului exis- VIAA LUNTRICA
tenei lumii este mântuirea oamenilor, înseamn c
întreaga (din cuvintele ctre turmele din Tambov fi Vladimir,
grij a lui Dumnezeu este aintit acum spre aceasta. Acestea rostite intre anii1859-1866)
sunt grijile Sale: s-i întoarc pe pctoi, iar pe cei întori s-i
curâe i sâ-i înduhovniceasc. Acesta este rostul întregii
iconomii divine întrupate, aceasta este menirea îngerilor i a I
sfinilor. Toate puterile sunt îndreptate spre aceasta, toate Vrednicia cea bun trebuie sfie meninut nu doar
lucreaz necontenit în acest fel, dup îndrumarea lui Dum- pe dinafar, ci fi in inim. Acesta este lucrul ui mai important.
nezeu. i, totui, nu toi se mântuiesc. întrucât Dumnezeu nu
oblig pe nimeni. Care este procentul celor care voiesc ? Anul trecut, din aceast duminic începusem s explic v
Fiecare poate judeca dup procente: câi sunt desvârii din în ce const calea ce duce la mântuire i, dup câteva discuii,
fiecare fel. dac vmai amintii, am ajuns împreun la urmtoarea con-
cluzie: afl i pstreaz în inim tot ce ne înva Sfânta Bise-
ric i, primind puteri dumnezeieti prin Sfintele Taine i în-
clzindu-le prin toate celelalte ierurgii i rugciuni ale Biseri-
cii, mergi pe calea poruncilor date nou de Domnul
neclintit
Iisus Hristos, sub îndrumarea pstorilor legiuii, i negreit
vei ajunge în împria cerurilor i te vei mântui. înadins
v-am repetat atunci de câteva ori aceast regul, dup cum o
repet i acum, pentru ca s
v-o întiprii în minte mai uor.
Dar, cu toate acestea, nu-mi propusesem sv
spun ceva nou,
ci voiam doar svbucur, fcându-v înelegei stoate c
cele prin care cutm s-I fim pe plac Domnului i ne iz- s
bvim sufletul reprezint, într-adevr, calea cea dat nou de
Dumnezeu, singura cale de mântuire, i, bucurându-v astfel,
s aprind în voi râvna cea vie, ca s
mergei tocmai pe aceast
cale, iar nu pe o alta - fr
oviri, fr
rmâneri în urm i
fr rtciri.
Ce ne mai rmâne de fcut Ne rmâne sa mergem. ? S
mergem deci pentru ca nu cumva s ne ajung i pe noi ocara
Mântuitorului, cea fa de iudei, când acetia nu voiau s as-
143
 !

culte de îndrumrile lui Ioan Boteztorul: „Acela era fclia Aadar, râvnind la mântuire, trebuie s
ne îndreptm toat
care arde i lumineaz - spunea Mântuitorul - i voi ai voit s atenia spre starea inimii sau spre întiprirea în ea a strilor i
v veselii o clip in lumina lui" (In. 5, 35). Cci Ioan Bo- a simmintelor autentic cretine, cluzindu-ne cu sârg cu
teztorul le arta calea vieii în Domnul Hristos, iar ei nu i-au ajutorul întregii rânduieli vzute, care intr obligatoriu în
urmat îndrumarea. Ceea ce s-a întâmplat atunci se poate alctuirea cii mântuitoare. Nu trebuie s ne mulumim, de
întâmpla i azi, i în orice vreme. Putem sta în faa drumului pild, cu simpla cunoatere a Simbolului de credin i chiar a
mântuirii, îndoindu-ne dac, într-adevr, acesta este singurul întregului catehism, ci trebuie s
primim în inim i iubim s
drum i dac nu cumva exist vreun altul mai comod sau mai din tot sufletul fiecare adevr spus acolo; nu trebuie s ne
lesnicios. Putem, de asemeni, s
credem în adevrul i în mulumim cu simpla participare, de suprafa, la rugciunile
necesitatea acestui drum i totui, în acelai timp, s dormim Bisericii, ci s înlm
trebuie ne la Dumnezeu i cu mintea în

nepstori în faa lui, sau s amânm hotrârea de la o zi la inim; nu s ne oprim numai la faptele bune ale
trebuie
alta. Putem s stm i s ne minunm de fiecare cltor de pe trupului, ci trebuie s cultivm sentimentele i strile nobile,
drum, fr s ne urnim, totui, din loc sau s facem câiva pai i aa mai departe. Cci ceea ce nu exist în inim, aceea nu
i s ne retragem, i iar s facem câiva pai i iar s ne retra- exist deloc.
gem. Ce pcat ar fi ca, în ziua hotrâtoare a sorii obteti, cu Dac nu exist credin în inim, atunci nu exist credin
toate ctiusem foarte bine cum putem primi venica deloc, chiar de s-ar declara cineva ortodox. Dac nu exist
izbvire, s ne trezim, totui, lipsii de ea suspinuri în inim, atunci nu exist deloc, chiar de ar agita
Nu cred ca cineva dintre noi s aparin vreuneia dintre cineva aerul ori s-ar bate cu pumnii în piept. Dac fric de
aceste categorii. S v fereasc Dumnezeu !... Dar iat în ce Dumnezeu nu este în inim, atunci nu este deloc, chiar de ar
/ stare ne mai putem s credem c mergem, dar, de fapt, s
afla: prea cineva plin de blagocestie. De nu este curenie i lep-
stm pe loc; sau s ne micm fr s înaintm, asemeni unui dare de sine în inim, nici acestea nu exist deloc, chiar de ar
catâr care învârte o roat de moar. La aceste situaii v rog s fi cineva curat cu trupul i nu ar avea nimic din buntile
luai aminte. lumii. Dac omul nu este cu inima în biseric, atunci nu este
i aici pot exista mai multe cazuri. Vi-1 voi înfia pe cel deloc în biseric, chiar de ar fi i cu trupul. Totul trebuie f-
principal. Se întâmpl când cineva se oprete la suprafa, fr cut, aadar, cu inima. Cu inima s iubim,
s ne sme- cu inima
s ia aminte la starea luntric a inimii, pe când intrarea în rim, cu inima s ne apropiem de Dumnezeu, cu inima s ier-
împrie nu se face altminteri, decât în inim i prin inim. tm, cu inima s ne frângem, cu inima s ne rugm, cu inima
Ea se aseamn cu înlarea în vzduh a unui aerostat. s binecuvântm i aa mai departe. Cci, aa cum este omul
Balonul este umplut cu un aer foarte uor, i se ridic singur cu inima, aa vede i Dumnezeu de la înlimea tronului
îl

spre cer. La fel se întâmpl în lucrarea mântuirii. De va primi Su i potrivit cu aceasta îl primete la El. Cain i Abel au
cineva în inim stihiile dumnezeieti, se va înla spiritual la adus jertfe împreun, îns Dumnezeu a cutat spre Abel si spre
cer, în desvâririle duhovniceti. i
cu cât le primete mai darurile lui, iar spre Cain i spre darurile lui n-a cutat (Fac. 4,
mult, cu atât se înal mai sus, mergând pe calea cea dreapt 4-5). Vameul i fariseul se rugau împreun în biseric, îns
spre împria cereasc. Aadar, totul st în inim; iar altul, vameul a fost primit, iar fariseul a fost dat la o parte. De unde
neavând nimic în inim i fcând numai lucruri de suprafa, aceste diferenieri Din starea inimii. De aceea, Dumnezeu ne
?

pe care le consider indispensabile pe drumul spre împrie cere, prin cuvintele îneleptului: „D-mi, fiule, Mie inima ta a
- pe care se pare
i c
merge - de fapt, nu merge deloc. (Pild. 23, 26). Iar proorocul David ne pune pe buze urmtoa-

144 145
 !

rea rugciune: „Inim curat zidete intru mine, Dumnezeule, i elacest gând. Dar îl vzu Dumnezeu din Cerul cel sfânt Su
duh drept înnoiete intru cele dinluntru ale mek" (Ps. 50, 1 1 .}. i, în aceeai clip, îi ddu rspunsul cuvenit: „în aceast
Care trebuie s
fie starea inimii proprie unui cretin care noapte vor cere de la tine sufletul tu a (Le. 12, 20). se culc i
merge nertcit pe calea mântuirii ? Acest lucru vi-1 voi expli- bogatul, fr s prevad vreo primejdie, iar dimineaa a fost
ca din când în când, câte puin, mcar în punctele eseniale. gsit mort. Iat judecata lui din Dumnezeu, nu dup cele
Amin. afar, ci dup inim Câte cazuri de moarte npras-
! Frailor !

13 noiembrie 1860, nic nu se cunosc ? Dar cine tie de nu sunt acestea rspun-
!

a 25-a sptmân dup Cincizecime

sul dreptii divine fa de o stare a inimii neplcut lui Dum-
in

nezeu, care-1 face pe om nevrednic de a tri într-o lume con-

dus de Dumnezeu - stare pe care poate cei ce muriser c
Cum este
II
cineva în inima sa,
credeau c
Dumnezeu nu o cunoate, cum n-o cunotea
nimeni dintre oameni
aa ii are Dumnezeu i aa Se poart cu el
V mai prezint un caz de judecat a lui Dumnezeu.
tii c
poporul israelit fusese alesul lui Dumnezeu. Cât
precedent am ajuns la concluzia ca lucrul cel milostivire nu i-a artat i de câte ori nu 1-a izbvit Dumnezeu
în discuia
vieii noastre este starea inimii i c, aa cum în chip minunat !... Israel, din partea sa, îi slujea lui Dum-
mai important al

este cineva îninima sa, aa îl are i Dumnezeu, indiferent de nezeu dup Legea dat de însui Domnul i se luda fa de
orice deosebiri i întâieti vizibile. Vreau i astzi sv toate popoarele cu numele Domnului Savaot, Cruia îi slujea.

opresc atenia asupra aceluiai gând, ca înv sv sv S intrm acum, cu mintea, în tempul lor i vedem ce se în- s
preuii cum se cuvine micrile luntrice i sâ pregtesc v s tâmpla acolo. Se aduc jertfe de berbeci i de viei, se tmâ-
. .

v vegheai inima cu mai mult atenie, s

vegheai la tot ce iaz, se cânt psalmi; aceasta, de lun nou, în fiecare sâmbt
i de srbtori. Totul dup Legea lui Dumnezeu. Privind la
intr i ce iese din ea.
Pentru aceasta, nu voi trece la consideraii prea largi. V acestea, am spune: „Ce popor evlavios Cu cât plcere pri-
vete Dumnezeu la aceste fapte de credin i de devota-
!

voi prezenta doar câteva cazuri i câteva exemple din cuvântul

lui Dumnezeu i din vieile sfinilor, pentru întrirea acestui
ment !". Dar iat c
apare proorocul Isaia; ascultai cum vor-
adevr. bete despre ei, în numele lui Dumnezeu: „Sodomiilor i go-
De pild, în Evanghelia de astzi este prezentat un bogat, moriilor ! . . . Neam viclean. . . limb pctoas Ce-Mi sunt ! . . .

îndestulat ca de obicei, care îi pusese în gând s-i refac jit- Mie jertfele voastre, tmâierile voastre - sunt urâciune pentru
niele, pentru a cuprinde tot belugul recoltei. Nu-i nimic ru Mine... Sufletul Meu urte i nu mai srbtorile voastre...

în aceasta. Nici Dumnezeu nu-1 mustr pentru aceasta. Dar, venii aici s v artai în faa ochilor Mei.
Auzind acestea, .
."

în timp ce se gândise aa, iat ce gând îi iei din inim: „De v întrebai cu mirare: „De ce, Doamne, aceast mânie ?".
acum n-am decât s mnânc, s beau i s m
veselesc; n-am Iat rspunsul: pentru c
inima le era plin de prefctorie,
de ce s-mi mai fac griji i pentru ce s m
tem". Nu pare viclenie, hoie, cruzime fa de vduve i orfani, nedreptate,

vorb mare. Dar ce înseamn, de fapt înseamn c se întor-

? senzualitate i desfrânare. Iat ce era în inimile lor ! . . . Dar,
sese cu inima de la Dumnezeu i c se alipise în întregime de vzui din afar, preau, cu toii, vrednici.
bogie, punându-i ndejdea numai în ea i ateptând ca i mai izbitor este prezentat acelai lucru de proorocul Ie-
aceasta s-i fie paznic de ndejde i s-1 apere întotdeauna - zechiel. „edeam în casa mea - povestete - i m-a luat Duhul
fcâridu-o, astfel, dumnezeul su. Nimeni din afar nu vzu în i m-a dus, în vedenii dumnezeieti, la Ierusalim, la intrarea

146 147
porii în templu... Aici am vzut o sprtur în perete. Atunci Se mai povestea c în pustia Egiptului era un awa care,
apru un brbat, care îmi spuse: «Sap !» i am spat. Acela atunci când cineva îi trimitea un cadou, vedea imediat cu
îmi spuse iar: «Intr i vezi nelegiuirile pe care le fac cei de duhul ce avea pe suflet trimitorul i le spunea mereu uceni-
aici !». Am
intrat i am vzut: pe perei erau zugrvite tot cilor: „Aici sunt sânge sau lacrimi, aceasta miroase a iubire de
felul de chipuri de târâtoare i de vite i deertciuni dez- necurenie trupeasc sau a mândrie i slav
argini, astalalt a
gusttoare, iar brbaii israeliteni le tmâiau, fiecare inând o deart".
cdelni în mân*" (Iez. 8). Ce s fie A fost aievea
> ? Nu. Ve- Au mai existat i multe alte cazuri care s arate c toat pu-
denia arta ce gândea fiecare în culcuul su de tain, spunând: terea st în starea inimii i c aa cum este omul cu inima, aa
„Nu ne vede Dumnezeu". Animalele întruchipau patimile care îl vd Dumnezeu, îngerii i toi sfinii. Dar sunt de ajuns aces-
leumpleau inimile, iar tmâierea, supunerea fa de patimi. te exemple, ca s v convingei singuri c aa este. S trecem
Aa era inima israelitenilor Dar cine-o vedea ?... Nimeni,
!... acum la noi înine

din afar. O vedea Dumnezeu care, prin proorocul, i-a ros-

. . Dac i s-ar deschide cuiva ochii minii i s-ar uita
cu aten-
tit judecata asupra lor, dup inima lor. Pentru c - spune - s-au ie la noi, cei adunai astzi aici, ce ar descoperi
Dâ-ne, ?

la necurenii, zicând: „Nu ne vede Dumnezeu". „Dar s

Doamne, fim cu toii, dup puterile noastre, fr
dedat
iat c
Eu sunt. i ochiul Meu nu-i va crua i Eu nu
. .

îndura" (Iez. 9, 9-10). i aa a fost. Dar, judecai dup

voi M faa Ta, aa cum ne cinstim unii pe alii i cum vrem
cusur i în
fim
respectai în relaiile noastre cu lumea. Dar, frailor, ce rost au
s
purtrile din afar, puteau prea oameni cinstii. aici vorbele de linguire ? Nu v
amgii cu încrederea în voi
Amintii-v de viaa lui Andrei cel nebun întru Hristos, îniv, intrai mai bine înluntrul vostru i cercetai-v gân-
cum i se artase starea luntric a unui om. Toi îl cinsteau durile i aspiraiile cele mai fine ale inimii - fiecare, în inima
pentru hrnicie, politee i înfrânare. Dar Sfântul Andrei, sa -i dup aceasta judecai- v i stabilii, fr nici o prtinire,
apropiindu-se de el, vzu arpele iubirii de argini care i se cine suntei, tiind c
în acest fel, iar nu altminteri, suntei
încolcise în jurul gâtului. Una era pe dinafar, iar alta, pe descoperii în faa lui Dumnezeu i a întregii lumi duhov-
dinuntru. niceti. Apoi, pe cele rele îndreptai-le, iar pe cele bune înmul-
Alt dat, venea cineva - un brbat sau o femeie, nu mai ii-le. Cineva dintre sfinii prini închipuia inima omului ca
in minte. înfiarea nu arta nimic ru, dar ochii duhovni- pe un vas plin de erpi i de fel de fel de târâtoare care, de
ceti ai Sfântului Andrei se deschiser i el vzu un înger care fiecare dat când pune omul ceva la cale, ies afar din el i,
se inea de nas. întrebându-1 ce înseamn aceasta, îngerul îi dac lucrul este ru, se hrnesc cu el, iar de este bun, încearc
rspunse: „E de la mirosul nesuferit al patimii desfrâului, de s-1 pângreasc cu veninul lor. Dac omul este atent la el
care este stpânit aceast persoan". Iar din afar nu se vedea însui, atunci, neîngduindu-i fapte rele i nedând, astfel,
nimic de felul acesta. hran erpilor, îi slbete i, zdrnicindu-le încercrile de a-i
In viaa lui Eftimie cel Mare se povestete era în ara lui c pângri faptele bune, îi lovete în cap. Continuând neobosit
un btrân îmbuntit, cinstit de toat lumea i de ale crui aceast trud, în acelai fel i în acelai duh, în sfârit omoar
sfaturi i povee muli se folosiser. Toi îl considerau sfânt i erpii i le arunc leurile afar. erpii sunt patimile i în-
om al lui Dumnezeu. Dar când ajunse pe patul morii, veni la clinrile rele. Moartea lor este curarea inimii de patimi. Hai-
el alt stare i vzu cum dracii îi înconjuraser triumftori dei s râvnim la aceasta S încetm s mai facem pcate, iar
!

patul, ateptând s-i dea sufletul. . . Vedei, ce credea lumea i faptele bune s facem astfel încât s nu se amestece în ele
le
cum era de fapt nici un fel de simminte i atitudini pgubitoare. Iar de se va
* Textul biblic este repovestit de autor. strecura totui ceva, s ne curm prin pocin. Procedând

148 149

aa, ne vom arta curai nu mimai în faa oamenilor, ci i în
faa lui Dumnezeu, Atotvztorul... D-nc, Doamne, aa
Amin.
20 noiembrie 1869,
In sptmâna a 26-a dup Cinciztdme
m dintr-un loc într-altul,
Intrarea înuntru si cercetarea celor de acolo
Nu o singur dat v-am propus ateniei acel simplu adevr,
precum c în cretinism esena lucrurilor st în starea inimii,
în dispoziiile luntrice sau în lucrarea noastr luntric i
cred ca i dumneavoastr ai fost i suntei de acord cu aceas-
ta. Dar pân acum nu am încercat s ptrundem înuntru
împreun, s supunem cercetrii tot ce se afl acolo, pentru
ca, astfel, fiecare s se deprind s deosebeasc în el însui bi-
nele de ru i s procedeze cu sine în modul corespunztor.
facem aceasta acum.
Amorii-v simurile exterioare, îndreptai-v ochiul
ateniei spre interior i privii ce este acolo.
La început nu vei vedea nimic - nu pentru c n-ar
nimic, ci pentru c sunt prea multe i toate sunt îngrmdite
una într-alta i umbl de colo, colo într-o agitaie dezordo-
nat. Vei simi ceea ce simii când ptrunderi într-o cea
deas. Aa cum ceaa desparte de noi, ca un perete, toate
obiectele înconjurtoare, ascunzându-le în ea, la fel
se uit în el însui pentru prima dat i vede tot interiorul c
su este acoperit ca de o ptur întunecoas. Putei acum s
v încredinai de acest lucru.
Dar nu încetai efortul adâncirii în sine. Rbdai puin
aceast trudai curând vei distinge puin câte puin ceea ce se
produce înlauntrul vostru, la fel cum cel ce intr de afar
într-o camer slab luminat, dup ce ateapt o vreme, începe
s disting, unul câte unul, obiectele din ea.
înteii-v acum atenia i privii: iat un obiect care v-a
atras,dar s-a îndeprtat; locul su este luat de un altul; acesta
este imediat înlocuit de un al treilea care, abia cum s-a artat,
150
!
esteîmpins la o parte de un al patrulea, care, la rândul lui, este
gonit de un al cincilea i aa mai departe. Fiecare gând este
repede înlocuit de un altul, atât de repede, încât aproape ni-
ciodat nu putem s spunem clar tot ce a trecut prin capul
nostru. Aceast agitaie a gândurilor nu ne d
pace nu doar în
rstimpurile dintre diferite ocupaii, de pild când mergem
portante ar fi ele: i
ci i în timpul ocupaiilor, oricât de im-
în timpul rugciunii, aici, în biseric, sau
acas, i în timpul lecturii sau chiar în timpul adâncirii în me-
ditaie, i în altele. De obicei numim aceast gândire jefuirea
minii sau distragerea i absena ateniei încordate*, atât de
necesar în lucrarea autoîndrumrii. Notai-v, aadar, c
aceasta este prima trstur a omului nostru luntric. Ea se
aseamn cu vârtejul fulgilor de zpad pe timp de furtun
sau cu norii de insecte din aer, zburând în serile de var. Sta-
opus acesteia, este atenia minii, când nimic nu
rea sfinilor,
intri nu iese din cap samavolnic, ci totul este supus liber-
S tii i contiinei; în aceast stare se afl, de obicei, numai
Dumnezeu i persoanele care îl contempl. între aceste situa-
iiopuse se gsesc sufletele aflate în stadii diferite, care asud
în luptacu gândurile, strâduindu-se s le domoleasc.
fi Privii cu i mai mult atenie i, sub aceast agitaie de
micri ale minii i ale voinei, vei distinge înluntrul vostru
o neîncetat grij de chivernisire a traiului, care ne roade
sufletul necontenit, ca un vierme, i care îl poart pe nevoitor
de la o lucrare la alta, împingându-1 mereu înainte, din pricina
este cel ce nemulumirii cu tot ce are; tot ea, atunci când nevoitorul pro-
duce un lucru, îi închipuie mereu sute de alte lucruri, în apa-
ren foarte importante. Din primul moment dup trezire,
sufletul este asaltat de griji, care nu ne las nici edem locu- s
lui, nici s
stm de vorb cu cineva cum se cuvine, nici mcar
s mâncm în linite, pân când nu ne doboar ostenii la
odihni, în noaptea adânci - odihn, la rândul ei, tulburata de
vise pline de griji. Aceast boal se numete grija de multe, ea
mnânc sufletul, ca rugina fierul. Notai-o ca pe a doua tr-
stur a omului nostru luntric. Trstura sfinilor, opus aces-
* Sublinierile noastre.
151
teia este neîntristarea, care nu înseamn nepsare, ci trud de erpi, rgete de fiare i slbticiuni scrânindu-i dinii:
smerit i dreapt în predarea de sine i a întregii viei în grija acesta este modelul inimii noastre. Vi s-a întâmplat
vreodat
atoateproniatoare a lui Dumnezeu. Intre ele se afl lupta s-i urmrii micrile ? încercai s
facei acest lucru mcar
autopronierii de multe) cu smerita predare de sine în pentru un rstimp nu prea lung i vedei ce putei deslui.
(grijii Ai
grija Proniei lui Dumnezeu, însoit de trud personal, dup primit o neplcut, v-ai suprat; ai suferit un eec,
veste
propriile puteri. v-ai întristat; v-ai întâlnit cu un duman, vi s-a aprins
dorin-
Privii i mai în adâncime i vei vedea un prizonier legat a de rzbunare; ai vzut pe un egal în rang ridicându-se pe o
de mâini i de picioare, împins de colo colo
d autoamgirii, închipuindu-i îns c
fr
voia lui, pra-
se bucur de toat li-
poziie superioar: începei s-1 pizmuii.
calitile pe carele avei - v
gândii apoi la V
îmbolnvii de mândrie i de dis-
bertatea. Lanurile prizonierului sunt atraciile fa de diferite pre fa
de alii. Apoi, inima este lovit, una dup alta, de
persoane i lucruri din jurul su, de care ne este greu ne s dorina de a plcea oamenilor, de slav deart, pofte, volup-
desprindem de bunvoie i ne doare desprirea, când ni le iau ti, lenevire, ur i altele. i toate acestea se petrec, uneori,
alii. La fel cum un pete prins în undi mai înoat înc, dar de-a lungul a câteva clipe. Toate acestea ies din inim i tot în
în nici un caz nu mai departe de cât îi permite aa, sau la fel inim se întorc. Unul dintre asceii ateni la sine însui vedea
cum o pasre închis în colivie zboar i umbl, dar în nici un cu dreptate inima omului plin de erpi veninoi: acestea
sunt
caz dincolo de pereii coliviei - tot aa, pasiunile îi las sufle- patimile.Când se aprinde vreuna dintre patimi, este ca i cum
tului o anumit libertate de aciune dup voia lui, cât vreme un arpe ar iei din inim i, aruncându-se asupra ei, ar
nu se atinge de obiectul pasiunii. Dar, când vine vorba de muca-o cu colii si. Ne doare i când iese arpele, i când ne
acesta, sufletul îi iese cu totul din frâu. Cu cât avem mai mul- muc... Mucându-ne, se hrnete cu sânge din inima noas-
te pasiuni, cu atât mai îngust ne este spaiul de libertate. Dar tr i se îngra; îngrându-se, se face i mai veninos, i
mai
seîntâmpl ca unii s cu totul legai, încât s nu fie în stare
fie ru i tiranizeaz i mai crunt inima în care triete. Aa se în-
s fac nici o micare într-o direcie fr s-i pricinuiasc du- tâmpl nu numai cu o singur patim, ci cu toate, cci ele nu
rere dintr-alta. La fel ca acela care, mergând prin pdure, s-a locuiesc niciodat separat, ci mereu împreun, acoperindu-se
încâlcit cu mâinile i cu picioarele i cu hainele într-o iarb li- una pe alta, dar fr s se omoare. Aa este inima omului
care
picioas: oricum i-ar mica vreun umr, se simte legat, întoc- lucreaz pcatului, oricine ar fi acesta. Opus acesteia
este
mai se simte cel ce se las atras de multe lucruri create. Notai inima sfinilor: eliberat de patimi sau înfrumuseat cu
nep-
aceasta ca pe a treia trstur a strii noastre luntrice: imp- timirea. Intre acestea dou se afl cei^ce se
lupt cu patimile i
titnirea. Trstura opus acesteia este desprinderea de
sfinilor cu poftele, sub semnul Domnului - începtorul
nevoinei - i
toate, libertatea inimii, independena luntric. Intre acestea înarmai cu armele Lui.
dou se afl strdania de eliberare a inimii de pasiuni. De ajuns Nu ! m
desfor mai departe. Ei, s-a subiat
Jefuirea minii, grija de multe, împtimirea - i înc nu ceaa, care ne acoper interiorul ?... i, dac s-a
subiat, v
este asta întreaganoastr parte. Cu toate c
slluiesc înun- este spre bucurii sau spre întristare >
S
se întristeze cei îm-
tru, totui înc mai plutesc, parc, la suprafaa inimii. ne S prtiai, cu multe griji, cei ataai de volupti i sfâiai
de
aintim atenia i mai adânc în inim i s ascultm cu atenie patimi Dimpotriv, s
se fericeasc sufletele atente la ele în-
V
!

ce se aude acolo. voi pregti pentru a înelege mai bine, sele, care îi afl odihna în Domnul, desprinse
de toate i care
artându-v o comparaie. Un drume, mergând pe munte, i-au curat inima de patimi ! Binecuvântate sunt i trudele
vede o peter a crei intrare este acoperit cu buruieni, iar acelora care, lsând paguba primilor, se strduiesc s ajung la
înuntru este întuneric. Lipindu-i urechea, aude acolo uier fericirea celorlali ! Unde va va aeza, pe fiecare, propria con-

152 153
 !

tiin Mi-a ? dori s aparinei cu toii categoriei fericiilor, at în inima în contiina

lor, lor în faa lui Dumnezeu i pen-
care se mângâie de desvârirea întru Domnul. Dar dac nu tru Dumnezeu, aa cum, mai înainte, fuseser mori pentru
aceasta v este îns partea, fii mcar în categoria celor ce se Dumnezeu în inimile lor.
trudesc i lupt pentru a primi aceast cea mai înalt cinstire. Oprii-v, frailor, atenia la acest caracter invizibil al învie-
Dar nimeni s nu rmân în categoria celor indifereni, a ce- rii noastre întru Hristos ! Ea este nevzut, aadar nu putem
lor lovii de nesimire i de orbire, care se las sfâiai de pa- stabili nimic vizibil drept indiciu i dovad a faptului c ea
timi în mijlocul nepsrii, al risipirii gândurilor, al grijilor i a exist în noi, c
s-a înfptuit i c
lucreaz. Semnele trebuie s
tot felul de pasiuni. Amin. fie luntrice, nevzute, ca i întreaga lucrare.
Nu putem s
in
11 decembrie 1860,
a 29-a sptmâna dup Cincizccimr
folosim drept dovad, de pild, faptul ne-am nscut i tr- c
im printre cretini, c facem parte din Biserica cretin-orto-
dox, c nu ne sunt strine datinile cretine i altele de acest
fel, pentru c, cu toate acestea, putem fi
IV mori pe dinuntru;
Semnul haricei învieri luntrice întru Domnul
iar dac suntem mori, înseamn c
nu suntem prtai cu
Domnul Iisus Hristos, Cel ce ne-a înviat; iar dac nu-I sun-
tem prtai Lui, înseamn c nu avem mântuire i suntem
„Dar Dumnezeu, bogat fiind în mil, pentru multa. Sa iubire printre cei în pierzanie.
cu care ne-a iubit,pe noi cei ce eram mori prin grealele noastre, V pun în vedere aceste lucruri, cas v îndemn s ptrun-
ne-a fcut vii împreun cu Hristos -prin har suntei mântuii !" dea înluntrul vostru i s cercetai cu mai mult atenie tr-
(Ef. 2, 4-5) - aa ne înva astzi Sfântul Apostol Pavel. Pe sturile învierii luntrice întru Hristos, ca apoi s putei
noi, cei ce eram mori prin greelile noastre, Dumnezeu ne-a rspunde cu hotrâre dac ea lucreaz în voi sau suntem vii
înviat prin Hristos. Aici se afl toat esena cretinismului doar în aparen, iar în realitate suntem mori. i, aflând cum
Pentru aceasta a venit Domnul pe pmânt, spre aceasta este este, ori s ne bucurm, ori s ne aprindem de
râvn pentru a
aintit întreaga chivernisire a mântuirii noastre în sfânta Bis- înltura cele netrebnice, ca s
instaurm ceea ce trebuie s se
eric Am czut i am murit. Ne ridicm prin Hristos i în-
!
afle întotdeauna în cei renscui în Iisus Hristos.

cepem s trim o via nou. S-1 întrebm pe Apostol de ce pgânii i iudeii cei aseme-
Dar, frailor, aceast moarte i aceast înviere din mori nu nea lor fuseser mori pân primirea Mântuitorului Hris-
la

sunt lucruri vizibile, palpabile, ci sunt ceva care se petrece în tos. Iat ce ne rspunde Apostolul: pentru c
fceau „poftele
chip nevzut, înuntru, în inima omului. Apostolul Pavel trupului i ale simurilor" (Ef. 2, 3). Dar ce s-a întâmplat
cu ei,
spune despre pgâni: „urat* mori" (Ef. 2, 1), i apoi adaug: dup ce au renscut în Hristos ? S-a întâmplat c, în
pofida
„i noi - adic iudeii - eram mori, când eram asemenea vou" poftelor trupului i ale simurilor, s-au artat zidii în
Iisus
(Ef. 2, 5 i mai departe). Aadar, i pgânii, i iudeii cei ase- Hristos, pentru lucrarea faptelor bune. în acest fel,
împo-
menea lor - dup cuvântul Apostolului - erau mori pân la trivirea fade poftele trupului ale simurilori i nzuina în
primirea Mântuitorului Hristos. Totodat, ei mergeau, vor- Iisus Hristos, spre lucrarea binelui, care le este opus - acesta
beau, munceau, fceau nego, se judecau i altele; fceau tot este semnul direct al renaterii în Hristos. Dup cum vedei,
ce le este propriu oamenilor vii s fac. Apoi, când acetia i este foarte simplu. Haidei s clarificm diferitele sale aspecte!
alii au început s
cread în Domnul, ne spune Apostolul c Voia trupului i a simurilor trebuie s
ne fie clar. într-alt
au înviat în Hristos, cu toate c, din afar, continuau duc s loc, Apostolul o numete simplu: trup, sau trup cu patimi i
aceeai via omeneasc, la fel ca mai înainte. Aadar, au învi- pofte, sau pcatul cel ce triete în noi, iar direcia opus
aces-

154 155
teiao numete duh; iar legea principala a cretinului o ex- estelimpede c
eti rob morii i pcatului, sau - dup cuvân-
prima astfel: „în Duhul s
umblai i s
nu împlinii pofta tulApostolului - eti mort prin pcate, întrucât împlineti
trupului" (Gal. 5, 16). Cci umblai în Duhul, dac trii în voia crnii i a simurilor.
Duhul (Gal. 5, 25); iar dac trii în DuhuL, se poate vedea, i- S
împlineti voia crnii i a simurilor înseamn faci s
dac nu împlinii poftele trupului. Dintru început, noi nu am ce-i trece prin cap sau s
alergi dup ceea ce pofteti. Când te
avut aceast poft, acest pcat slluit în noi, aceste patimi: j
apuc mânia, s
te înfurii; când te apuc pofta trupeasc, s-o
eram duhovniceti. Pecetea omenirii era în duh, iar duhul - o '
împlineti imediat; de se ivete ocazia vreunui câtig necinstit,
putere trind în Dumnezeu, adpându-se cu via din Dum- s profii imediat; de pofteti s
te înali în rang, fii gata s s
nezeu i aintindu-le pe toate spre Dumnezeu - i pe cele ale o faci prin orice mijloace - cu alte cuvinte, s faci imediat tot
omului, i pe cele din afara lui, atât pe cele luntrice, cât i pe ce-i trece prin cap. Cel ce este aa se aseamn foarte tare cu
cele din afar. Apoi, din zavistia arpelui, acest duh a fost îm- un animal de povar. La felcum unui asin i se pun desagii în
piedicat de pe calea nzuinelor sale i, ascultând vicleugul, a spate i este dus oriunde, fiind pe deasupra i btut, tot aa
primit smâna arpelui în fiina sa i s-a închis în sine i i-a vrjmaul a pus în spatele omului greutatea patimilor, 1-a legat
propus s triasc dup legea sa; arunci, efluviile vieii divine cu ele, îl conduce cu ajutorul lor i îl duce unde vrea el, tira-
se curmar, duhul se stinse i se împlini cuvântul: „în ziua în nizându-1 i btându-i joc de el. Pe bun dreptate, pctosu-
care vei mânca din el, vei muri negreit" (Fapt. 2, 17). Intre ciete, amintindu-i de starea lui dinainte, prooro-
lui care se

timp, smâna arpelui, czut în huma fiinei noastre, nu a cul îi pune în gur urmtoarele cuvinte: „spatele mi-au
David
rmas singur, ci s-a tot înmulit, i toi plozii ei erau plozii Urnit pctoii" (Ps. 128, 3). i
Apostolul spune necredin- c
morii sau noile efluvii ale puterilor ucigtoare, care se rs- cioii sunt dui ca i cum
mânai la idolii cei mui (I Cor.
ar fi

pândir atât de mult, încât întreaga lume - dup cuvântul 12, 2), adic sunt ademenii, ca i legai, pe calea patimilor i
Apostolului Ioan - deveni un trâm al morii. Smâna ar- a poftelor. Ce fel de via este aceasta ? Ce este aici omenesc ?
pelui din noi este individualismul; odraslele ei sunt patimile: Tot ce este omenesc s-a stins i lucreaz numai indivi-
mai întâi, mândria, dragostea de agonisire, senzualitatea; dualismul, patima, satanismul, plodul morii, iar nu al vieii.
apoi, mânia, pofta, ura, invidia, slava deart; muli-
în sfârit, Ce-i de fcut acum > Omul va rmâne în coritinuare pe
mea fr numr de micri i nravuri ptimae, mai subiri trâm ucigtor, pân când nu se va întoarce
acest la Domnul
sau mai grosolane, pe care nici nu merit s
le pomenim. i pân când harul, pogorât pentru întoarcerea lui, nu-1 va slo-
Aceasta este o atmosfer de moarte i ucigtoare, i toate pe bozi din legturile morii. Omul se sufoc i se chinuiete în
care le îmbrieaz se afl în moarte. Cci, o dat patimile in- aceast Chiar de pare vreunul mulumit din pricin
lucrare.
staurându-se în acest fel, Dumnezeu este uitat, nzuinele du- c-i satisface poftele, înluntrul lui nu se afl bucurie i
hovniceti se sting i omul nu mai este om. veselie. Aa
cum rugina mnânc
fierul sau cum viermele
Acum, s intre fiecare' înluntrul su i s se cerceteze, s roade copacul, la fel înluntrul omului, acul veninos al morii
vad care este puterea lucrtoare în el i care îl împinge îna- îi roade moral fiina vie, i el se chinuiete în aceast stingere

inte,unde-i arcul principal care-i conduce pornirile, simirile treptat. Dar, dac va da Dumnezeu, omul îi va veni în fire
i faptele. dac te vei afla lucrând în favoarea trupului i a
i i, uitându-se de jur împrejurul su, va simi oprimarea strii
simurilor, în scopuri de înavuire i egoiste, ori din dorina în care se afl i va spune: „De ce lucrez acestor patimi mâr-

de a înla în rang i a iei în eviden - în general, numai în

te ave ? Le fac toate hatârurile, dar linite nu am, numai îl mâ-
favoarea ti i a dorinelor tale, fr s-i refuzi nimic i supu- nii pe Dumnezeu i-mi pregtesc osânda venic. Nu mai

nându-te fr cârtire oricrei patimi, imediat ce apare -, atunci vreau s le slujesc, de acum înainte, arunc la o parte toate pof-

156 157
 i încep s lucrez lui Dumnezeu, Mântuitorului meu, Ce-
tele ei, respingei-o; astfel, nu vei lucra morii, ci vei tri în
lui lume pentru noi i care-i cheam la El pe
care a venit în Domnul Iisus Hristos.
r toi pctoii". Când va spune aa pctosul în inima sa i V
voi da câteva exemple pentru aceast situaie, ca sv
/ când se va întoarce cu adevrat la Dumnezeu, mrturisindu-se stârnesc râvna de a v
împotrivi patimilor. Se povestete
* cu frângerea inimii, atunci, prin Sfintele Taine, va primi har i despre un tânr care slujea patimilor, în cârdie cu alii. Dar
.'
putere de a rezista în hotrârea sa i de a respinge patimile cu se întâmpl
ca harul lui Dumnezeu s
lucreze în inima lui. El

f care se obinuise, indiferent de puterea cu care ar nvli asu-

s-a cit i a hotrât s
nu se mai dedea la netrebniciile de dina-
inte. Dar când îl întâlnir camarazii si, care rmseser în
pra lui. Prin acest gest al hotrârii de a lucra lui Dumnezeu i
prin aceast pogorâre a harului în Sfintele Taine se sdete s-
continuare robi patimilor, acetia îi propuser: „Hai s mer-
mâna vieii în Iisus Hristos, singura via adevrat care se s
gem în cutare loc, facem cutare i cutare". „Mergei i facei
descoper i se furete prin împotrivirea fa de patimi i ce dorii, eu nu mai sunt acelai" - le rspunse el. Aa s-i
prin respingerea lor. Harul pogorât d via nou duhului spunem fiecrei patimi care mai înainte ne fusese prieten:

care, primindu-i drepturile, începe s le ainteasc pe toate „Nu mai sunt acelai", i s ne întorcem de la ademenirile ei.

Dumnezeu i, întâlnind în cale piedicile patimilor, le de-

spre
r- Sfântul Awa Ioan Colov zugrvete i mai viu starea sufle-
tului care fuge de patimi. într-un ora - povestete - era o
pete, le alung i le dezrdcineaz. Din aceast clip înce- I
el
femeie pierdut care avea muli cu
/pe o lupt pe via i pe moarte i cu cât cineva se împotri- prieteni. Este sufletul pati-
,'

S veste mai aprig patimilor i le dezrdcineaz, cu atât scap

mi mile. împratul acelei ri veni la ea i îi spuse: „Fgdu-
din trâmul morii i pete în acela al vieii.
iete-mi c vei tri în curenie i te voi lua de nevast". Este
i mai repede
( Când, prin harul lui Dumnezeu, le va stinge de tot, astfel
Domnul, care cheam sufletul. Ea fgdui, i el o lu i o
încât micarea lor va înceta în el sau va fi ca i strin, atunci,
aduse în casa lui. Este sufletul care s-a cit, a fgduit nu s
moartea c mai pctuiasc i a primit harul drept ajutor. îns, prietenii ei
în biruina duhului su, el va putea exclama: „Iat
a fost biruit de via, cci nu mai lucrez pcatului i patimilor
se plictiseau fr ea i, tiind c
se afl în casa stpânului, îi

i nu mai hrnesc stihiile morii întru paguba mea".

ziser: „Haidei, s mergem s-i dm un semn. Ea va auzi i
ne va iei în întâmpinare". Sunt patimile care revin i încep
/ Aa, frailor, dac vrei ca viaa nou în Iisus Hristos se s nou s ademeneasc sufletul.
din Dar fosta pctoas, auzin-
/ arate lucrtoare în voi, rmânei în lupt cu patimile i cu du-le chemrile, îi înfund urechile, fugi în cmrile dinun-
poftele. De fiecare dat când le simii nvlirea, împotrivi-
1
tru i încuie toate uile. Este sufletul care, dup ce s-a pocit,
r~ i-v i alungai-le. Dac, de pild, cineva a fcut sau a spus nu mai ascult de patimi i fuge de ele, ca de amgirea vrj-
' ceva suprtor i vine mânia care v
îndeamn la rzbunare,
maului. Aa s fugim i noi de ademenirile ptimae, de
nu-i ascultai îndemnurile, alungai mânia i transformai-o în
fiecare dat când le simim nvlirea.
smerenie. Dac se ivete vreo ocazie de petrecere, dac se ri-
dic voluptatea i oprimai-o, respingei-o
îi cere drepturile,
S mai amintim o istorisire a Sfântului Macarie cel Mare.
Acesta vzu odat pe vrjma, purtând tot felul de vase i îl în-
i restabilii-v trezvia i curia. De se ivete o ocazie de câ- treb: „Ce faci cu ele ?". Acela îi rspunse: „Sunt armele ade-
tig necinstit, de primire a unor onoruri deosebite sau de înl-
menirilor mele. Le ofer tuturor, i cel ce le primete începe
are în rang prin mijloace necinstite, sau dac se arat prerea
imediat s
fac ce vreau eu". „i încotro te duci cu ele >".
de sine ori mândria, îndemnându-v la fapte lipsite de laud, „într-acolo."* „Dar ce, eti primit acolo ?" „Nu, sunt ri cu
biruii-v pornirea i împotrivii-v, aa cum v
cere dreptatea
i contiina. Facei aa întru toate, cu orice ocazie, indiferent * Dintr-o versiune mai veche a povestirii, aflm c diavolul se ducea la

ce patim v-ar veni: nu-i ascultai chemrile, lucrai împotriva o mnstire.

158 159
i?

toii; am un singur prieten, care, de câte ori vin la el, nu tie sunt de trei categorii: unii sunt supui patimilor, alii se lupt
ce s mai fac de bucurie." Aflând numele aceluia, Sfântul cu dezrdcinat. Primii se afl în moarte, a doua
ele, alii le-au

Macarie întoarse la Dumnezeu i-1 înv s se împotri-

îl
veasc patimilor. Când dracul veni din nou cu ademenirile lui,
acela nu le mai primi, ci le respinse i le alung cu mânie.
Vzându-1 iari pe acest drac, Sfântul Macarie îl întreb: „Ei,
categorie renate de la moarte la via, iar a treia a pit pe t-
râmul vieii i s-a cufundat în belugul izvoarelor ei.
tiind acestea, frailor, „socotii-v c
suntei mori pcatu-
lui, dar vii pentru Dumnezeu, in Hristos lisus, Domnul nostru.

cum îi mai merge pe-acolo ?". „Acum cu toii sunt ri; chiar Deci s
nu împrteasc pcatul în trupul vostru cel muritor, ca
i acela care, mai înainte, m
asculta, s-a fcut ru, mai ru sv supunei poftelor lui; nici s
nu punei mdularele voastre ca
decât ceilali." Aa s ne înrim i noi împotriva patimilor, arme ale nedreptii în slujba pcatului, ci înfiai-vd pe voi lui
tiind castfel îl biruim pe vrjmaul, ucigtorul de oameni. Dumnezeu ca vii, sculai din mori, mdularele voastre ca arme
i, cu cît vom respinge ademenirile patimilor cu mai mult ale dreptii lui Dumnezeu" (Rom. 6, 11-13). Acestea s vi le
rutate, încrâncenare i neclintire, cu atât mai repede vor slbi druiasc Domnul, Cel ce a venit în lume s ne învieze pe noi,
i, neprimind de mâncare, se vor vlgui de tot i vor muri, aa cei mori prin pcate. Amin.
cum se vlguiete i se usuc un copac, dac nu primete ap 27 octombrie 1863,
i lumin. Atunci sufletul, ajuns într-o dulce tihn, va gusta în sptmâna a 23-a dup Cincizecime
din belug pacea i bucuria în Duhul Sfânt, bând prisos de
via din adâncurile Domnului. Arunci sufletul va trece într-o
stare cu totul opus celei dinainte. Acolo tria numai pentru
patimi i era mort, acum este mort pentru patimi i plin de Cum s veghem, s hrnim i s ne sporim viaa duhovniceasc
via. Acum, orice patim ar veni, ea nu se mai face simit i început prin pocin i prin sfânta împrtanie
nu produce tulburri i furtun, ca înainte. Este ca izbitura
unui praf uor peste un perete solid sau ca o lovitur de cio-
can într-o camer lipsit de aer, al crei sunet nu se aude; sau Iat, pentru unii a trecut o sptmân, pentru alii, o zi de
ca un gospodar care se odihnete în odile dinuntru, dup ce când v-ai atins de paharul Domnului, de când, pentru fg-
a poruncit s fie încuiate toate uile, iar când vin unii de pe duina de a nu mai pctui, ai fost iari primii în cea mai
strad i bat în ui i în geamuri, el nu aude; atunci aceia plea- deplin împrtire cu Domnul, de când ai luat hotrârea de
c, spunând: „Parc-au murit cu toii, n-a mai rmas nici un a duce o via nou i, întrindu-v cu harul Sfintelor Taine,

suflet". Aa trebuie s ne pregtim i noi în privina patimilor. ai pit pe sfântul ogor al adevratei lucrri cretine. Ei ? V
î N-au decât s bat în ferestrele simurilor i în uile crnii: noi merge totul cu bine ?
I ne vom ascunde în inim i ne vom liniti întru Domnul, Frai î prini Nu presupun
! c
ar exista printre voi ne-

i încât nici s nu le simim, oricât de puternice le-ar fi ade- vrednici i nepstori; nu presupun c
ar fi printre voi dintre
menirile i întrâtrile. Aceast stare este a celei mai înalte cei care, apropiindu-se de Sfintele Taine cu rceal, din obi-
;
desvâriri, este elul ctre care trebuie s nzuim. nuin, continu s triasc i acum ca mai înainte sau s tr-
Cei ce au atins-o pesc în fericita neptimire, stare în care iasc cum se nimerete, fr s se îngrijeasc dac obiceiurile
sufletul, în adâncul contiinei, mrturisete: „Nu eu triesc, vieii lor sunt sau nu în concordan cu voia Domnului, Cel
ci Hristos triete în mine" (Gal. 2, 20). Acum vei înelege ce primit în Sfintele Taine. Presupun c nu exist nici dintre cei
spun sfinii prini despre atitudinea noastr fade patimi. care, primind Taina cu inima deschis i hotrând în sufletul
Dup atitudinea lor fa de patimi - spun prinii - oamenii lor, cu aceast ocazie, s
nu-L mai mânie pe Domnul, au

160 161
 ! ..

czut din nou în vechile fapte i obiceiuri pctoase. Cred c O asemenea îngrijire trebuie acordat i vlstarilor vieii
acum II bucurai cu toii pe Domnul i pe îngerii Lui, înfi- noastre duhovniceti. în primul rând, ea trebuie îngrdir de
ându-v aici cu aceeai curenie i plintate a vieii cu care duntoare din afar. Ce înseamn aceasta Am
influenele >

ai fost slobozii în urma primirii sfintei împrtanii - ba luat ferm s nu pctuim. Trebuie acum s înde-
hotrârea . .

chiar, pe deasupra, c aducei mai mult bucurie, dup ce ai prtm tot ce poate s ne clatine aceast hotrâre, i anume:
apucat s adugai roadele faptelor bune, ca pe o agoniseal la s ne schimbm vechile deprinderi i s lsm obiceiurile care
puterile harice primite. Un singur lucru caut i îi cer Dom- ne hrneau patimile dinainte; s ne alctuim o nou pravil a
nului: s fie aa. purtrilor, a ocupaiilor casnice sau din afara casei i a tuturor
Iar dac este aa, atunci, râvnind dup o via cretin relaiilor noastre; i, mai ales, s ne ferim de întâlnirile ispiti-
vrednic, îngrijindu-v cum s
fii pe plac Domnului, Cel ce toare cu lucrurile, persoanele i obiectele care pot trezi în noi
v-a artat nu demult o atât de mare mil, desigur v-ai lovit c istovitoarele patimi Dac nu vom face aa, cu
pctoase . . .

de întrebarea: „Cum s
facem ca s
nu cdem iari, cum ne s uurin putem cdea, i vlstarul vieii noastre duhovniceti
chivernisim care s nu împiedice, ci s
o asemenea rânduial iari se va stinge, asemeni pomiorului lovit de influena
nou, început dup fgduin, cerut de
încurajeze viaa cea duntoare a ariei, a frigului sau a manei
contiin i dorit de inim ?". Dar, chiar dac am îngrdit vlstarul în acest fel, nu trebuie
Probabil c fiecare a dat deja rspuns acestor întrebri, s ne oprim aici. Nu trebuie, în al doilea rând, s-1 hrnim.
. . .

pentru el însui, dup priceperea sa i dup cum a gsit c este Trebuie s-i procurm, ca s
zicem aa, puterile prin care,
mai bine. Dar, pentru ca nu cumva s se strecoare vreo gre- însuindu-i-le, îi va spori sevele, va crete i se va întri...
eal într-un lucru atât de important, v voi spune câteva Iat ce anume trebuie s facem de fapt:
cuvinte despre aceasta: despre s ne chivernisim,
cum trebuie 1) S citim i s ascultm cuvântul lui Dumnezeu i scrie-
pentru ca viaa cea nou pe care am început-o s se pstreze, rile sfinilor s cugetm i singuri asupra adev-
prini, dar
s se întreasc i s creasc. rurilor mântuitoare i s purtm discuii despre aceasta, cu
Viaa cretin, înrdcinându-se în inim, se dezvolt i oameni de aceleai convingeri cu noi sau cu persoanele cele
crete pe ogorul vieii noastre, asemeni unui copac. De aceea, mai încercate în viaa duhovniceasc.
putem ajunge la cunoaterea mijloacelor de a o cultiva în noi, 2) S
mergem cât mai des - fiecare, cât poate - la Biserica
prin comparaie cu mijloacele folosite pentru cultivarea Domnului, la sfintele slujbe i s ne aranjm în cas un
copacilor. colior pentru rugciune, un timp pentru rugciune i o
Privii ce face grdinarul cu rdcinile sau cu altoiurile pravil a rugciunii.
tinere i facei acelai lucru cu voi îniv i cu viaa voastr 3) S nu pierdem
nici o ocazie de a face fapte bune, sau de

cretin. Acela îi îngrdete pomiorul i, când trebuie, îl a face oricealt nevoin, a rbdrii sau a renunrii de sine. .

acoper, pentru ca s
nu-i duneze aciunile nefaste ale stihi-
ilor din afar; aceasta este prima msur. Dup ce 1-a îngrdit
pe dinafar, îl ud, pentru ca s aib în jurul su destul sub-
stan pe care s-o absoarb i s-i formeze din ea sevele
vitale; aceasta este a doua msur. Apoi, ca s creasc drept,
în afar de supraveghere i de tierea ramurilor de prisos, îl
leag de o prjin sau de un arac bine înfipt în pmânt.
Dac vom face aa, ne vom înconjura omul nostru luntric
cu lumin, cu cldur i cu vlag i îl vom adpa cu tot felul
de puteri duhovniceti, prin care, absorbindu-le, se va face ca
un copac rsdit lâng ape izvorâtoare: va fi bogat în frunzi,
se va dezvolta repede i se va maturiza; iar dac nu vom face
aa, atunci acest lstar, asemeni unui copac rsdit în pmânt
uscat i nisipos, se va vlgui repede, se va usca i va pieri.

162 163
 în fine, ce fel de îndrepttor vom aeza lâng acest copac, VI
pentru ca s creasc drept i s
nu dea crengi nefolositoare ? Plan general al desfurrii vieii duhovniceti,
Aceasta este, în primul rând, propria noastr dreapt soco- pornind de la ridicarea împrailor i pân la. întronare
tin. Observai cu atenie totul în jurul vostru i îndreptai-le
pe toate ctre un singur el. Dac nu suntei singuri în stare i
„Celui ce biruie/te ti voi da s ad cu Mine
pe scaunul Meu, precum eu am biruit
v oprii în drum, plini de nedumerire, mergei la prinii
si

i am ezut cu Tatl Meu pe scaunul Lui"

votri duhovniceti: întrebai-i pe starei i v
vor spune. Dar, (Apoc. 3, 21)
în acelai timp, nu-1 uitai pe principalul grdinar i cultivator
al tainicului nostru pomior al vieii: Domnul nostru Iisus Cugetai pe cele cereti, iar nu pe cele pmânteti - ne-a
/ Hristos, Cruia predai-I în întregime sufletele voastre. Pe cei poruncit Apostolul Pavel. Sfinii prini, împlinind aceast
/ Domnul nu-i prsete niciodat, ci îi
care I s-au predat, porunc, cugetau neîntrerupt nu numai la cele ale duhului, ci
\ cluzete drept i fr abatere - ba prin îndemnurile luntrice ddeau" lucrurilor i evenimentelor celor mai materiale o sem-
f
date de El însui, ba prin mijlocirea îndrumrilor date de nificaie spiritual, pentru ca, astfel,i din cele sensibile s-i
\
prinii duhovniceti, pe calea cea scurt, spre desvârirea alctuiasc în jurul lor un fel de învtur duhovniceasc. Aa
vieii cretine fceau i ei, la fel îi sftuiau i pe alii. ne supunem i noi S
Iat ce trebuies fac cei ce doresc s-i pstreze începu- îneleptei lor povuiri.
turile vieii celei noi i s sporeasc în ea Nu m risipesc în
! Biserica i patria noastr celebreaz astzi întronarea prea-
prea multe, pentru c cei ce râvnesc mântuire n-au nevoie
la cucernicului suveran, împratul Aleksandr Nikolaevici*. Dar
de convingere îndelungat. Lor trebuie doar le aduci s exist, frailor, o alt împrie, alte tronuri i alte înlri la
aminte i imediat îi iau drept pravil tot ce este considerat ele. Acestea sunt împria i prestolurile lui Hristos, i

mântuitor pentru sufletele lor. Aa v doresc i vou fii; un s înlarea la ele este numai cretin. Aadar, nutrind, mai ales
singur Lucru socpt c s
mai trebuie adaug. Chivernisindu-le
. . acum, sincere simminte de smerit mulumire Domnului,
pe toate cele pomenite - iar ceea ce am pomenit nu este doar Care a druit ar tronului Rusiei, i - ca nite fii ai patriei p-
o sum de cuvinte, ci toate sunt eseniale în lucrarea pstrrii mânteti - un sentiment de fidelitate filial fa de cel întronat
i formrii vieii duhovniceti - chivernisindu-le, aadar, pe de El, iubitul nostru monarh, s ne ridicm cu mintea i cu
toate acestea, ferii-v mai ales de risipirea ateniei, de pasiu- inima - ca nite fii ai patriei cereti - de la prestolul pmântesc
nile inimii fa de anumite lucruri i de îngreunarea voinei la prestolurile cereti. Aceste prestoluri se împart în cealalt
prin mereu preocupata grij de multe. Risipirea, pasiunile i via dup dreapta i milostiva judecat a Dumnezeului Jude-
grija de multe sunt cei trei mari dumani ai vieii luntrice. ctor, îns trebuie s ne învrednicim de ele înc de aici, înc
Fiind lsate s
intre înuntru, în scurt timp ele vor înbui din aceastvia trebuie s începem urcuul spre ele, s-1 înce-
viaa duhovniceasc i v
vor arunca din nou într-un fel de pem i s-1 continum cu brbie pân la sfâritul vieii. Pu-
somn nepsare i rceal. Iar asta este
letargic, în uitare, în tem vedea întreaga imagine a înlrii la prestolul ceresc în
moartea duhovniceasc. Fie ca Domnul cel milostiv sv înlarea pe prestolurile pmânteti. Haidei s urmm cu
izbveasc de aceasta i sv
înelepeasc întru mântuire ! gândul aceast înlare.
Amin. Persoana arului, de care depind destinele a întregi mili-
28 februarie 1860, oane de oameni - i nu numai pe perioada domniei lui, ci
a 2-a sptmâna a Marelui Post
* Aleksandr al II-lca (17/29 apr. 1818-1/13 mart. 1881): Fiul cel marc
al arului Nikolai I. împrat al Rusiei din 19 febr. 1855.

164 165
 pentru multe veacuri de atunci înainte -, este o persoan acest lumintor i El însui ne va inâla pe tronul Su. Nu tre-
menit, printr-o chemare deosebit, spre slujirea omenirii. în- buie s ne temem decât de învârtoarea i de cerbicia inimii
sui Domnul îl ridic pe împratul potrivit pentru a împrai, noastre, iar nu c Domnul ne-ar uita sau ne-ar prsi.
însui Domnul, nemijlocit, ne cheam i pe noi spre mo- O fa împrteasc este de neam împrtesc. Iar moteni-
tenirea tronului ceresc - i, la vremea potrivit, îi va proslvi tori ai luiDumnezeu, împreun-motenitori cu Hristos nu
prin el numai pe cei pe care i-a chemat, în prealabil, de aici. pot fi nscui de la Dumnezeu. „De nu se va nate
decât cei
Prin propriile sale puteri, fr aceast chemare, omul nici nu cineva din ap i din Duh - spune Domnul - nu va putea s
s-ar fi gândit la aceste prestoluri nevzute i îndeprtate, de intre în împria lui Dumnezeu" (Ioan 3, 5). în împria lui
vreme ce în jurul su sunt rspândite, cu atâta bogie, bun- Hristos toate vor fi noi: i cerul, i pmântul; cum putem
tile cele vzute i apropiate. Pctosul este asemeni celui aadar, în ea, rmânând cei dinainte De aceea, cel ce
intra, ?

care doarme: dac nu-1 trezeti, nu se va scula, dac nu-1 îm- ateapt motenirea tronului ceresc trebuie s se nasc din
pingi, nu va porni. De aceea, însui Domnul îi viziteaz pe nou cu totul i si se înnoiasc. Iar cel ce a ascultat cu inim
Oameni cu milostiviri i cu opreliti, îi îmboldete pe toi i pe curat chemarea lui Dumnezeu ajunge întotdeauna pe calea
fiecare în modul Su deosebit. Va auzi, oare, careva, i se va cea dreapt pân la aceast înnoire hotrâtoare, atât în întrea-
supune, oare, chemrii Lui mântuitoare ? Dar ce ar însemna ga sa via, cât i în toate purtrile sale. Cci, din clipa în care
acest lucru ? Iat, trim cu toii împreun, dup o rânduial îi va îndrepta atenia spre glasul lui Dumnezeu, imediat în
stabilit de veacuri, fr s bnuim nici un fel de deosebiri nici sufletul su va începe s
se petreac aceast minunat trans-
în noi înine, nici la alii. Dar, cu toate acestea, se întâmpl formare. Gândurile curg dup gânduri, închipuiri, care mai
foarte adesea ca unul, altul sau un al treilea s înceap a se de- de care mai surprinztoare, ptrund, rzbtând cu o deosebit
osebi vizibil de noi: se las de multe dintre cele obinuite, putere, pân în strfundurile inimii, i ba o înmoaie cu milos-
multe lucruri începe sle fac altfel, ceva din purtarea lui este ba o lovesc cu îngrozire, ba o cutremur cu apropierea
tiviri,

cu totul altfel; au ajuns ca nite strini printre noi i, cu toate * morii i

acestea, sunt neîncetat adâncii în ei înii, se afl într-o ne-
contenit activitate încordat, ca i cum s-ar pregti pentru
ceva important, ca i cum s-ar pregti pentru un drum lung i
ar vrea s ne prseasc i s
se mute în alt parte. Ce înseam-
n o astfel de transformare ? De unde o asemenea înstrinare ?
Este Domnul, Care i-a vizitat în chip nevzut i a grit, în
a Judecii, ba o însufleesc cu ndejde. Atunci, omul
/ îi simte toat netrebnicia purtrii sale, îi recunoate pe
i
deplin vinovia, se ruineaz chiar de numele de om pe care
| 1-a înjosit, se lovete cu ur i cu dispre fa
de sine, tremur
în faa lui Dumnezeu, pe care îl vede cu ochii minii, i simte
în suflet chinurile de foc ale iadului. Dar, întraripându-se cu
_ ndejdea mântuirii în Iisus Hristos, cade cu inima înfrânt în

tain, inimii lor: ,yenii dup Mine" iar ei, lsând toate, au / rugciune, vars lacrimi, fgduiete cu jurmânt nu se mai s
plecat cu bucurie dup El. Domnul vine i ne cheam, vine pe întoarc niciodat pe calea nedreptii, s
lase totul i nu s
o cale nevzut, ca Duh, Care sufl acolo unde vrea si auzi ,
mai tie nimic altceva, decât poruncile lui Hristos; este gata
! glasul Su, dar nu tii de unde vine i încotro Se duce. nu S v de orice, chiar i de moarte, numai s-1 izbveasc Domnul de
'

fie team c vreunul dintre voi ar rmâne ocolit de Domnul. pieire i s-i mângâie zbuciumata i chinuita sa inim. Dom-
s
Nu El vrea ca toi se mântuiasc, de toi Se apropie, pe nul vede voina omului i nu preget s-1 lumineze cu binecu-
u
!

toi îi îmboldete. Stau lâng i bat - spune Domnul - cine
va auzi ? Trebuie doar s
fim cu mai mult luare aminte fa
\ de aceast chemare i, când o vom auzi, alergm ne s
f vântarea Sa i s-1 peceduiasc, prin Tainele Bisericii, cu harul
i
Sfântului Duh. Atunci inima, cuprins de bucurie, pete pe
s ( calea dreptii cu râvn înflcrat întru slava lui Dumnezeu i

vdeschidem inima încuiat: atunci Domnul va intra liber în cu hotrârea însufleit s

nu prseasc niciodat acest drum,

166 167
chiar dac ar trebui s verse transpiraie, sânge i s-i piard vr, pe care nu au reuit s-1 ispiteasc prin tovarii lor. Une-
chiar viaa. Din aceast clip, inima începe o via cu totul ori, toate aceste ispite venite din afar i dinuntru învluie cu

nou: viaa în duhul Evangheliei i al îndrumrilor harului. atâta putere i strnicie sufletul ce lucreaz Domnului, încât
„Oricine nscut din Dumnezeu nu svârete pcat, pentru
este c sufletul, parc scufundat cu totul în ap, strig cu putere ctre

smâna lui Dumnezeu rmâne în acesta; i nu poate spctu- Domnul, chemându-L: „O, Doamne Mântuiete-m O, ! !

iasc, fiindc este nscut din Dumnezeu " (I In. 3, 9) Doamne, grâbete-Te !". Iat inevitabilii însoitori pe drumul
Viitorul împrat, nscut din împrat, primete o educaie urcuului spre cer. Drumul Crucii este singurul drum spre
împrteasc, prin care înva înalta tiin a domniei. Iar cei încununarea cereasc, iar suferinele sunt cei mai buni dascli
nscui din Duh, cei chemai la motenirea tronului venic, ai evlaviei i ai desvâririi pentru cei ce vor edea pe prestolu-
sunt educai prin mari necazuri idureri sufleteti. Prin sufe- rile împriei lui Hristos. Acolo va fi o mulime de prestoluri
rine a trebuit s ni se pun început mântuirii noastre; prin multe de diferite ranguri i slave, dar toate sunt tronuri ale muceni-
suferine se cuvine s intrm în împria lui Dumnezeu, i
[...] ciei, care se arat pe pmânt în nenumrate chipuri. Cine nu a
tot cel ce-L urmeaz se cuvine s sufere. Fericit acela care va rbdat durerile luptei luntrice, cine nu a suferit pentru Hris-
rbda ispita, pentru c, depind va primi cununa
încercarea, tos, indiferent în ce fel, acela ndjduiete zadarnic s fie încu-
vieii, cea fgduit de Domnul celor ce-L iubesc. Cel ce se nunat în împria lui Hristos.
înal ctre prestolul ceresc va fi întâmpinat negreit de dureri în sfârit, motenitorul la tron primete, la vremea potrivi-
sufleteti, de ispite i de necazuri. Sufletul care a ascultat de t, cununa de împrat i urc pe tron. i sufletul, dup ce a
chemare se înal pân la hotrârea însufleit triasc i s s parcurs toate treptele desvâririi cretine, trecând la cealalt
moar numai pentru Hristos. îns o astfel de hotrâre, care via, este înlat pe tron de Judecata cea dreapt a lui Dum-
mrturisete despre renaterea produs în inim, este doar c
nezeu, pentru s-a biruit pe sine i se încununeaz sau cu
începutul vieii cretine, iar nu plintatea primul
ei, este abia
cununa smereniei, sau cu cea a faptelor bune, sau a ascultrii,
pas pe calea spre cer, nu i strbaterea cii. Aici, inima urte
sau a neprihnirii, sau cu o alta, dup nevoina i strdania în
pcatul, dar acesta înc slluiete în ea; urte mânia, zavis-
care s-a ostenit. In aceast via, fiecare om vine pe lume cu
tia, mândria, îngâmfarea i toate sentimentele vicioase, dar ele
un anumit caracter, care, din punct de vedere al pcatului,
se afl înc în suflet i, din când în când, ies afar din el, ca
predispune sufletul cu precdere ctre o anumit dorin
nite nori întunecai, strduindu-se s întunece orizontul abia
vicioas, care devine izvorul tuturor celorlalte dorine i fapte
intr acum în lupt
mijit al vieii duhovniceti. Sufletul viteaz
pctoase. Astfel, de la natur unul este mai sensibil fa de
crâncen cu însui - lupt mai dureroas i mai chinuitoare
el

decât orice lupt vzut, cci aici este sfâiat în buci pro-
onoare, altul ctre altceva. Sufletul care râvnete s
se
îndrepteze îi aintete toate puterile cu precdere în direcia
pria fiin, este atacat propria inim, propriul sânge este,
din care, ca dintr-un izvor, se scurge tot rul care îl copleete,
parc, vrsat cu propriile mâini. Fericit cel ce va rezista acestei
ctre patima lui dominant, cu aceea se lupt, pe ea se str-
atât de dureroase încercri. Dar btlia aceasta nu se va termi-
duiete s o înfrâng. i de aceea, în ziua rsplii, primete o
na de tot i va începe alta. Adesea, pe calea virtuilor, omul
este întâmpinat de împotrivirea tuturor: dispre, batjocuri,
anumit cunun, proprie numai lui: cununa smereniei pentru
biruirea mâniei, cununa înfrânrii pentru biruirea crnii,
ocri, ur i chiar dumnie, care îi pregtesc prigoana i
moartea. Acestor încercri, crunte i aa, li se adaug, în fine, cununa milostivirii pentru înfrângerea avariiei i aa mai
cea mai crunt: vicleniile i tirania duhurilor rele, care de obi- departe. în general, numai învingtorii vor primi aceste
cei se grbesc s
se împotriveasc pe fa cuttorului de ade- cununi i vor strluci pe aceste tronuri.

168 169
 „Celui ce biruiete - spune Domnul - ii voi da s fad cu VII
Mine pe scaunul Meu, precum i Eu am biruit i am ezut cu Nzuinele fiinei noastre i calea cea sigur de a le împlini
Tatl Meu pe scaunul Lui." Exist oameni care au primit de la
natur anumite bune însuiri. Unul este blând i lipsit de ru-
tate de la natur, altul este asculttor, altul este înfrumuseat
Iat, a trecut aproape o sptmân
de când urechile noas-
de la natere de alte virtui. Ei nu sunt încununai pentru aces-
trersun de cântri bisericeti despre însetare. Fiecare dintre
te virtui, cci nu s-au luptat cu ei înii, nu s-au autodepit,
noi este îndemnat s
strige ctre Domnul: „însetez s-mi
potoleti inima"... însui Domnul cheam
nu i-au cultivat în inim aceste caliti cu sudoare i cu lacri- îi la El pe toi cei
mi, ci le-au primit de la Dumnezeu. Ci este încununat numai
însetai, spunând: Cel ce înseteaz s vin la Mine i s bea. Tot
despre însetare discut i Mântuitorul cu samarineanca,
acela care, fiind mânios de la natur, dobândete nerutatea, în
cel care, fiind înclinat de la natur spre neînfrânare, devine
Evanghelia de astzi. Samarineanca îl roag: „D-mi o astfel
înfrânat, cel pe care, fiind voluntar de la natur, îl vedem mai
de ap, ca s s
nu mai trebuiasc vin dup ap aici, la fântân,
apoi blând, Linitit i supus. Unul ca acetia este cu adevrat i chiar s nu mai însetez deloc". Domnul îi spune: „Oricine
mare biruitor al naturii umane i mucenic. bea din apa aceasta va înseta iari; dar cel ce va bea din apa pe
Iat, frailor, singura cale ce duce la împria lui Hristos ! care I-o voida Eu nu va mai înseta în veac" (Ioan 4, 13-14).
Iat treptele urcuului spre tronul ceresc ! Cel ce nu urmeaz V dai seama c aici nu se vorbete despre setea obinuit,

aceast cale, acela nu merge în împria lui Hristos; cel ce nu cea pe care o simim când vrem s bem ap, ci despre o
altfel
se afl pe vreuna dintre aceste trepte, acela înc nu a început de însetare, mult mai preioas i mai general. Prin cuvântul
s urce spre prestolul ceresc. Toi cei care s-au urcat la sete se îneleg cerinele cele mai înalte ale
duhului omenesc,
prestolurile din cer ale lui Hristos sunt venii de pe pmânt i care nu-i pot gsi împlinirea deplin i trainic nicieri,
decât
au ajuns acolo pe aceast cale, descoperit nou de însui în Domnul i Mântuitorul nostru Iisus Hristos. în aceast
Domnul Hristos. i fiecare rob al lui Iisus Hristos, care s-a privin, samarineanca înfieaz natura uman care, cu o
supus voii Lui i s-a predat cu smerenie cluzirii Lui, care sete neîmplinit, se adreseaz Domnului, dup ce
de multe
râvnete, dup puterile sale, la îndreptarea sa, face fapte bune ori i-o satisfcuse din fântâna buntilor create
de mâini
atât cât poate i cât se pricepe, acela se va odihni în voia lui omeneti, fr s i-o liniteasc.
Dumnezeu. O
astfel de ndjduire este sfânt i dreapt. Fie Aceast Evanghelie ne este citit întotdeauna primvara,
ca Dumnezeu i Tatl Domnului nostru Iisus Hristos, Cel pentru ca, desluindu-i înelesul, s nu alergm, asemeni copi-
Care a nscut în noi aceast vie nzuin, s
renasc i în noi i fr minte, dup ademenirile plcerilor care ni se desco-
ilor
s întreasc aceast ndjduire, i mai ales aeze cât mai s per mai ales în aceast perioad a anului i s nu încetm a
adânc în noi temelia acestei nâdjduiri: duhul evlaviei cre- rmâne cu Domnul, Unicul izvor al buntilor atoatemulu-
tine. S-L rugm pentru acestea, mai ales pentru iubitul nos- mitoare.
tru monarh, s-i dea Dumnezeu ca, prin urcarea pe tronul Ca s ajugei i voi la aceeai concluzie,
pmântesc, s ajung i la prestolul ceresc. Amin.
v
voi înfia doar
ce este natura omeneasc i ce caut ea. Vei vedea câte
însetri exist i cât de nedrepi suntem fa de noi înine,
în ziua întronrii prcacucemicului suveran,
împratul Akkumdr Nikolaevici
dând satisfacie unei singure pri i lsând în umbr i în dis-
pre pe cealalt.
Omul, dup cum vedei, nu are numai trup, ci i suflet, iar
în suflet, sau în întreaga sa via luntric, nu are doar
suflet,

170 m
ci i duh, care este infinit superior sufletului... Fiecare din de o mobil bun, de îmbrcminte, de tablouri frumoase, de
aceste pri ale fiinei omeneti - duhul, sufletul i trupul - îi mirosuri plcute, de cântri, de muzic i de altele de acest fel.
are necesitile ei. Simul necesitii este setea. Aadar, avem Omul vrea s-i sdeasc raiul în jurul su, în locul celui pier-
de însetri: setea trupeasc - senzual, carnal -, se-
trei feluri dut. Sunt aa-numitele plceri nevinovate. Iat deci c i su-
tea sufleteasc i setea duhovniceasc. Prima, cea carnal, cau- necesiti: trebuina cunoaterii, a iniiativei sau
fletul are trei

t plceri pmânteti i senzuale; a doua, cea sufleteasc, caut grija de multe i cutarea plcerilor estetice... Tot atâtea sunt

buntile vieii sau ale lumii; a treia, cea a duhului, caut bu- i însetrile sufletului. Setea aceasta nu este potolit niciodat,
nti duhovniceti - cereti, sau pe Dumnezeu i lucruri ci mereu îl roade pe om, cu toate c omul nu-i ofer nici o

dumnezeieti. clip de linite. Toate acestea le cunoatei i singuri.

V voi prezenta i mai amnunit aceste însetri. Aadar, . .
(
r Duhul are o contemplrii lui Dumnezeu i a
necesitate a
în trupul nostru exist o necesitate de autoconservare: a mân- \ £ lucrurilor divine, care este satisfcut de cunotine din lumea

ca, a bea, a dormi; exist o necesitate a micrii: a merge, a / spiritului; exist o necesitate a linitirii în Dumnezeu sau a
/
munci, a trudi - care se transform în necesitatea distraciilor, opacii contiinei, satisfcut prin împlinirea voii lui Dumne-

a dansurilor, a luptelor cu pumnii i altele; exist o necesitate zeu; exist o trebuin a împrtirii cu Dumnezeu sau a gus-
a satisfacerii simurilor: a privitului, a auzului, a pipitului, a trii din Dumnezeu, satisfcut de prtia, prin rugciune,
mirosului. Sunt trei categorii de necesiti trupeti, aadar, cu Dumnezeu. Câte trebuine are spiritul, tot atâtea i însetri
trei feluri i trei însetri ale simurilor, care sunt satisfcute de are. Adic: setea desprinderii de toate, prin rugciune; setea

lucrurile sensibile din jurul nostru... Cel ce se preocup cu linitirii în Dumnezeu i în contemplarea de Dumnezeu care,

precdere de satisfacerea acestor trebuine, acela se afl pe nefiind împlinit^ las un dor, iar d ac sunt împlinite cum tre-
treapta animalelor. S-a sculat, a umblat, a stat de vorb, a visat buie, împac i duhul, aduc i pace în suflet i în trup,
cu ochii deschii, a citit, a mâncat i apoi iar a adormit; a fcut împlinindu-le lipsurile cu preaplinul lor sau înlocuind scopu-
o plimbare, s-a învârtit de colo, colo, a cscat gura, a ascultat rile sufletului i trupului cu cele ale lor, ca de pild: înlocuind

vorbe dearte, a mai flecrit i el, apoi a adormit din nou. . plcerile estetice prin înlarea rugtoare spre Dumnezeu;
Iat întregul program al vieii... Este goal; dar, din pcate, grijade multe, prin linitea contiinei; sterila cutare a ade-
un imens cerc de oameni aparine acestei categorii. Pentru vrului pe calea tiinei, prin contemplarea de Dumnezeu i a
acetia, setea este potolit pentru câteva orc i învie din nou, lucrurilor dumnezeieti.

rozându-1 pe om ca viermele. Iat c avem, aadar, trei categorii de însetri i câte trei
în suflet exist o necesitate a cunoaterii: omul îi dorete feluri de însetri în fiecare categorie: în total, nou, un fel de
sa le cerceteze i s
le cunoasc pe toate în mod tiinific - sau nou guri, din care omul aude neîncetat strigtul: „Mi-e
din auzite, sau din lecturi. Auzii în fiece clip: Ce e aceasta ? sete !"... Toat viaa sa, omul se lupt s
înbue cumva acest
De ce } Cum ? Pentru ce ?... Aceast curiozitate o are fiecare. /strigt, dar nu reuete. De ce ? în primul rând, pentru nu c
Exist o necesitate a treburilor sau a iniiativelor gospod- / face ordine cum trebuie în aceste însetri. Privii cum se în-
reti, a vieii comerciale, militare, tiinifice, juridice, cet- \ tâmpl: necesitile sensibile stau pe primul plan, în jurul lor
eneti sau steti. Nu
trece o clip
. . ca cineva frnu ia o s sunt cele mai multe griji; apoi urmeaz cele sufleteti, împli-
j

iniiativ, s nu o duc la bun sfârit, i, dup aceasta, s nu se / nite, deja, într-o mai mic msur; iar cele ale duhului sunt
apuce de o alta... Acesta este spiritul întreprinztor (de iniia- * considerate ultimele, de ele ne îngrijim puin sau deloc, astfel
tiv) i grija de multe. Exist o necesitate a înfrumuserii -. încât omul se gsete, acum, într-o poziie rsturnat: are
propriei persoane, a locuinei i a întregii viei. Avem nevoie deasupra ceea ce ar trebui s fie dedesubt. Dar încercarea de

172 173
 . !

a-1stura pe omul aflat în aceasta poziie este acelai lucru cu Duh, primit prin SfântaTain, îl unete în legtur vie cu
strdania umplerii cu ap a unui vas aezat cu fundul în sus. Hristos, ca pe o ramur slbatic cu un lstar, iar, prin Dom-
Iat de ce omul nu are mulumire: nu se satur, înseteaz tot nul, îl înal ctre cea mai adânc împrtire cu Dumnezeu.
mai mult i mai mult, în ciuda faptului c
se îngrijete necon- Implinindu-se prin aceast împrtire cu Dumnezeu, toat
tenit de plceri i uneori este înconjurat de multe bunti. In fiina omului este împcat i intra în sabatul lui Dumnezeu,
acest fel, cel ce-i dorete linitea trebuie s
corecteze aceast netulburat de nici o chemare a necesitilor inferioare. Iat
greeal, i se vor întoarce tihna i pacea, cea mai presus de întregul secret Cel ce însetezi, vino la Domnul i te vei stu-
!

orice raiune. Adic, mai înainte de toate trebuie satisfacems ra de la El de apa dup care cei ce beau nu mai înseteaz. Iar

duhul, ridicându-1 la starea împrtirii cu Dumnezeu, a fr aceasta, cele nou

trebuine artate mai sus vor chinui
gustrii din Dumnezeu i a contemplrii lui Dumnezeu. neîncetat bietul suflet, nedându-i pace,îl vor roade ca viermii

Apoi, prin puterea duhului i sub îndrumarea i cluzirea lui, care rod inima copacului, îl vor vlgui ca lipitorile care absorb
s satisfacem necesitile sufleteti i pe cele trupeti. Dum- sucurile de via ale trupului. .

nezeu, Plintatea buntilor, împlinind duhul, va turna prin y< înseamn c cei care au pit pe calea împrtirii
Asta nu
acesta mulumirile împlinitoare pentru necesitile sufletului 1
cu Dumnezeu nu mai au necesiti sufleteti i trupeti i c
- pentru cunotinele, iniiativele i plcerile lui - i^pentru i nu le împlinesc, ci c, la acetia, setea îi pierde usturimea i
•>

trebuinele trupului, dându-le msur, greutate i rost. neînduplecarea i, cu aceast condiie, se pogoar de la Dum-
I
Vedei acum când omul poate înceta s
mai strige: „Mi-e ( nezeu i asupra lor mângâietoarea atoatemulumire. Cel ce
sete !". Atunci când va da satisfacie duhului, prin împrt- i triete în Dumnezeu, acela are totul i nu are nicieri nici un
irea cu Dumnezeu. Ne întrebm: Cum s
facem aceasta ? neajuns sau nu este niciodat tulburat de sentimentul srciei
Iat cum. Omul a fost zidit, dintru început, pentru a se afla în sau al frustrrii. Iat în ce const toat puterea lui
împrtire cu Dumnezeu, pentru a tri în Dumnezeu i a fi Astzi,Domnul ne cheam pe toi: Cel ce înseteaz s vin
fericit. Aa a i fost. Prin cdere, el s-a desprit de Dumnezeu la Mine fi s bea. S
mergem cu toii la Domnul cel dulce i
. .

i a pierdut împrtirea cu Dumnezeu. Pierzând împrtirea de la El s ne potolim setea; dar în aa fel ca apoi s nu mai
cu Dumnezeu, a devenit venic însetat. Rmânând singur, tragem pe la alte fântâni, chiar de ar spate de cine tie
fi ce
duhul omului a slbit; asupra lui a pus stpânire sufletul, cu fee importante. Amin.
trebuinele sale, el însui dând întâietate crnii. Pentru restau-
1 mai 1860,
rarea celui czut a venit Domnul i, dând satisfacie dreptii in sptmâna mmarinencet
lui Dumnezeu prin nemsuratele Sale suferine, a trimis
Duhul dumnezeiesc pentru ca, fiind primit de credincioi prin
Sfintele Taine, s restaureze duhul omului la rangul Su, iar o vni
dat cu aceasta, i sufletul i trupul, i pentru ca astfel s-i Cum i cu ce s ne hrnim sufletul, ca s creasc duhovnkete
redea celui czut desvârirea cea dintru început: viaa cea
/ dulce i plin de toate mulumirile, trit în împrtire cu
Dumnezeu. Toate acestea se înfptuiesc astfel: omul se ciete Când, trecând printr-un pustiu, întâlneti un copac sau
cu prere de ru de netrebnicia i de vinovia sa în faa lui
vreo alt plant pe solul nisipos sau pietros, nu poate nu i s
Dumnezeu; apoi, prin credin în Dumnezeu, se ridic spre se fac mil de ea. Are o înfiare jalnic. Lipsa de substane
buna ndejde a mântuirii; apoi, fgduind s-I aparin lui hrnitoare din pmânt i din aer o vlâguiete. Ea se usuc i se
Dumnezeu, primete Sfintele Taine. Harul Preasfântului ofilete în mod vizibil i, prin înfiarea ei, pare s-i spun

174 175
 ! ! ! .

desluit fiecrui trector: „Mi-e ru aici, luai-m de aici i nopile studiind vreo tiin - matematic, fizic, astronomie,
sdii-m în alt parte". istorie i altele -, c-i hrnesc sufletul cu adevrul'
crezând
Cu totul alte simminte trezete un copac care crete dar sufletul lor se vlguiete i se chinuiete.
De ce Din >

lâng un curs de ap, într-un pmânt umed i

roditor. Acesta pricin c nu se afl adevr acolo unde ei îl caut Nu
spun c !

este plin de via i, bucurându-se de toat îndestularea, prin tiinele n-ar putea cuprinde adevrul, ci adesea ele îl c
toate prile organismului su pare s
cânte o cântare de izgonesc, înlocuindu-1 cu iluzii sau cu
presupuneri potrivnice
mulumire Semntorului tuturor fiinelor, pentru posibili- adevrului. Dar sufletul nu-1 poi înela, cum nu poi înela pe
tatea de a se adpa din plin din sevele hrnitoare rspândite un om înfometat, dându-i o piatr în loc de pâine. De
aceea
peste tot în jurul su. sufletul se chinuiete
Nu sunt oare adesea, frailor, i
omeneti aflate în
suflete Dar acestea - tiinele - înc par preocupri serioase. Dar
aceste situaii > Da Adesea i ele mor de foame i se chinu-
! ! ce s mai zicem de cititorii împtimii ai
publicaiilor noastre
iesc, ca într-o temni fr aer, de lipsa a ceea ce le poate hrni periodice Privii cu cât strdanie se zbate un
?
tânr, sau une-
i oferi mulumire. i acest lucru este deseori în total con- ori chiar unul mai puin tânr s obin
cât mai repede
tradicie cu aspectul vizibil de îndestulare al acelor oameni banalul numr al vreunei reviste lunare, cu cât
nestpânire se
Cretinismul - sfânta noastr credin - sau Sfânta Biseric arunc s devoreze, cum se zice, prada obinut Nu-i mai
Dumnezeu s
!

sunt menite chiar de fie locul de linitire i de arde nici de mâncare, uit uneori i de somn...
i care-i folo-
hrnire împlinitoare a sufletelor omeneti... Dar nu toat sul ? !
Dou-trei fraze reuite, câteva fantezii mincinoase,
lumea se afl în el, iar dintre cei ce se afl, nu toi se folosesc câteva presupuneri îneltoare, i atât...
Restul nu-i bun de
cum se cuvine de tot ce ne propune el. i aici se afl multe nimic. Iar sufletul rmâne nemulumit. Lum o alt carte,
suflete care se vlguiesc i se istovesc din simplul motiv al lip- apoi alta mereu, acelai lucru.
. .
. Te doare sufletul
. .

sei de cugetare. începem

Privii cum se întâmpl.
conversaiile...
atât subiectele conversaiilor, cât
Mereu, acelai lucru, pentru c
i modul lor de tratare sunt
Planta, rsrind din pmânt, îi primete hrana din pmânt preluate din aceleai cri... Adugai Ia aceasta
mediocritatea
i din ceea ce se afl în jurul ei; dimpotriv, sufletul, creat ,
ocupaiilor i a relaiilor de zi cu zi i vei înelege
c, dac am
dup chipul i asemnarea lui Dumnezeu, fiind de prove- descoperi acel auz care aude vocea sufletului,
am deslui un
nien cereasc, se poate
venite din Dumnezeu i
hrni numai cu stihiile cerului,
îndreptate spre suflet, sau destinate
pro-

I
strigt amar: „Scoatei-m afar din aceast
!
închisoare ...
înbu aici Dai-mi s privesc mcar o clip lumina lui Dum-
! M
Astfel, planta are nevoie de lumin, fr lumin se ofilete.
lui. / nezeu !".Aa i este. Dar cine-1 ascult Vedei, aici nu este ? !

i sufletul are nevoie de lumin - de lumin cereasc. Este un de bon ton s hrneti sufletul cu adevrul lui Dumnezeu !.
i sufletul se chinuiete. i mcar dac-ar trebui s mearg
.

adevr dumnezeiesc, care este oferit din belug în Biseric,

tuturor celor ce vor s asculte; este oferit i prin citirea cuvân- , departe dup acest adevr Dar nu,
! el este aici, îns nu vor
tului lui Dumnezeu, i în predici, i în cântrile bisericeti, i s-i deschid ochii ca s-i primeasc lumina. Intr în biseric,
în toate rânduielilei tipicurile Bisericii, i în scrierile Sfinilor ascult ce se cânt, ce se citete i se face aici i vei
vedea lumi-
Prini, i într-o mulime de cri mântuitoare. Doritorii se na adevrului lui Dumnezeu. Deschide Evanghelia
.
sau mcar
adap de aici din belug cu lumina adevrului dumnezeiesc i ine în mâini aceast carte dumnezeieasc i deja se
va bucura
se veselesc de strlucirea lui. Dar nu toi fac aa i nu toi cei sufletultu. Iar scrierile prinilor - nu avem destule acum,
în
ce par a fi purttori ai adevrului lui Dumnezeu îl cuprind cu traduceri accesibile tuturor ? i
alte cri ziditoare de suflet i
adevrat în sufletul lor. Exist oameni care îi pierd zilele i tiprituri periodice duhovniceti, câte nu avem
?! Dar noi nu

176 177
igjt

cunoatem toate aceste comori ale adevrului dumnezeiesc,
n-am auzit nici de titlurile lor Frai i prini Ce fel de
! !
cretini suntem, când nici nu ne atingem de crile în care este
explicat cretinismul, în schimb citim cine tie ce aiureli ?
contiinei i a lui Dumnezeu, dac sufletul nu le va prelucra,
transformându-le, prin fapte bune, în propriul lui sânge
duhovnicesc. Iat de ce sunt bolnave, suferinde i tânjesc
i sufletele celor cufundai numai în griji lumeti sau numai în

ne chinuim sufletul într-un întuneric înbuitor - noi, fiii zilei treburile de la serviciu sau, i mai ru, în lucruri ptimae, iar

i ai luminii, cum ne numea Sfântul Apostol I a face vreo fapt bun nici nu le trece prin minte. Cu toate c
Mai adaug vreo dou gânduri. Planta, ca triasc i s s ^ nu pierd nici o prticic hrnitoare pentru suflet, ea se ofilete
creasc, are nevoie de aer. aer, moare. Fr
sufletele au i tot mai mult. Nu vreau s spun c treburile de la serviciu i
nevoie de aer ceresc... Acesta este, cum v-am spus nu o sin- cele ale traiului zilnic - grijile de familie, negustoria, feluritele
gur dat, întregul spirit eclezial sau toate dumnezeietile tranzacii i întreprinderi - ar fi pgubitoare de suflet... Nu.
ierurgii ale Bisericii. . . Numai aici sufletul îi gsete propria j Nu ele însele sunt pgubitoare, cipgubitor este a ne ocupa
atmosfer, în afara ei se înbu. Aa cum se vlguiete un '> numai de ele, neglijând faptele bune, cât i preocuparea cu ele
tuberculos, la fel se vlguiete sufletul în afara Bisericii, în / nu întru slava lui Dumnezeu, ci pentru anumite scopuri indi-
aparent vastele i flexibilele obiceiuri ale lumii... Iat de ce. {
vidualiste. Aa cum sevele trupului nostru se transform în
Acela care nu tie decât de baluri i de teatre, de plimbri la sânge viu prin unirea cu oxigenul din aer, la fel toate treburile,
serate, tablouri vivante", scamatorii i altele asemenea, când i cele de la serviciu, i cele ale traiului zilnic se pot transforma
rmâne singur cu el însui, sufletul aceluia tânjete i sufer de într-o stihie hrnitoare de suflet, dac le vom închina lui
dor !... i sufletul îi spune atunci: „M sufoc... Ia-m de aici Dumnezeu ! Iar când nu facem aa i nici fapte bune nu avem,
i du-m acolo unde aerul este întotdeauna curat i cerul este atunci cu ce s
se hrneasc sufletul ? ! Iat atunci sufletul c
senin". tânjete i se vait, spunându-i omului în chip desluit:
Planta are nevoie de umezeal: de sev, pe care o absoar- „Mut-m din acest pmânt uscat i argilos i rsdete-m în
beprin rdcini i o conduce în tulpin, formându-se prin ogorul lui Dumnezeu, pe ogorul faptelor bune, cerute de
transformarea precipitatelor ei. i pentru suflet este nevoie de poruncile lui Hristos".
o anume transformare a precipitatelor sevelor duhovniceti. Asta-i tot Dar, frailor, pe toate acestea le cunoatei
!

Aceasta are loc prin faptele bune fcute în fiecare zi sau prin tii c sufletul, luminat din belug de lumina adevrului lui
împlinirea poruncilor, a acelora pe care ni le pun în fa Dumnezeu, pstrat în aerul curat i ceresc al rugciunilor i al
/ j întâmplrile din cursul obinuit al vieii noastre. Aa cum seva ierurgiilor Bisericii i întrit cu hrana bogat a faptelor bune,
| din plant sau hrana din trupul nostru, rmas neprelucrat, este asemeni unui copac rsdit lâng ape izvoratoare, care-i
'
doar ne îngreuneaz, fr
s ne aduc nici un folos, la fel, va da rodul la timpul cuvenit, i frunza nu-i va cdea. Iar un alt
toate puterile duhovniceti, primite de suflet - adevrul lui de toate aseamn
suflet, lipsit acestea, se cu o plant nobil
Dumnezeu, Sfintele Taine, dumnezeietile ierurgii i altele - inut, cu cruzime, într-un loc fr lumin, fr aer curat i
doar vor îngreuna sufletul atât aici, cât i la venica judecat a fr umezeal, i care vlguiete
l se ! Le tii pe toate acestea.
* Gen al artelor spectacolului, originar în misteriilc medievale. A cp- •^Fericii suntei, dac le facei. De omule, îi tiranizezi
ce,

tato amploare deosebit în Frana epocii lui Ludovic al XlV-lca, când /sufletul, robindu-te, orb i fr socotin, zbuciumului vieii
devine una dintre distraciile favorite de la curte. Dac misteriilc medievale glumeti >

prezentau, în tablouri vivante, scene ale vieii Mântuitorului, tablourile Aceste gânduri, pe care vi le-am expus acum, mi le-a suge-
vivante ale barocului se orienteaz ctre subiecte ale antichitii sau, în gen-
rat ziua de astzi, închinat Sfântului Ioan Scrarul, care a
ctre scene alegorice. Grupul de actori reprezenra o anumit scen,
eral,
rmânând un timp nemicat în atitudinea respectiv. trit în pustie i a fost un îndrumtor al vieii pustniceti.

178 179
Muli cred c pustia sau lcaurile de însingurare sunt Jocuri noastr, nc-a druit în chip mântuitor lucrul prin care fuse-
uscate, care nu ofer nimic hrnitor pentru suflet. Dar privii serm la început amgii, spre nenorocirea noastr.

'faptele Sfântului Ioan, deschidei Scara- lui i citii orice din ea Aadar, s
ne scuturm acum, frailor, de ubrezenia gân-
i vei vedea cât via i putere era în el Pustia epuizeaz !
durilor noastre i, suindu-ne cu mintea la cer, s
stm în faa
numai trupul, dar sufletul îl hrnete din belug cu felurite Dumnezeu, la picioarele firii omeneti slvite
prestolului lui
în Domnul, i s o contemplm spre învtura noastr.
bunuri cereti. vi se pare bogat, dar ea îngra numai
Lumea
epuizeaz prin înfometare, neoferindu-i Vedei cum este mrit firea omeneasc în Domnul: este
trupul, dar sufletul îl
îndumnezeit, este fcut împreun-domnitoare cu Dumne-
o cât de mic prticic hrnitoare. Chivernisii-v viaa dup
zeu, este mai presus de orice început, de orice stpânire i de
aceast deosebire, toi cei ce vrei s v
cretei sufletul ca s
S
devin un pom viu, vrednic de a fi rsdit în raiul ceresc.
orice putere. ne strduim i noi s
nu înjosim în noi aceast
fire pctoase, prin gânduri i atitudini necuvioase,
prin fapte
Amin.
13 martie 1860, prin patimi ruinoase trupeti i sufleteti. Cum este Cel
in a 4-a sptmâna a Marelui Post ceresc, aa se cuvine s fim i noi, având chemare s fim
cereti. Cum este Capul - Domnul -, la fel se cuvine s fie i
mdularele - toi credincioii; cum este Întâiul-N ascut, la fel
IX trebuie s
fie i toi cei pe care Acesta nu S-a ruinat s-i

în numele înlrii Domnului, trebuie s ne recunoatem numeasc frai. Domnul este întemeietorul seminiei celei

msura cereasc i s-i cutm pe cei ce au aceast msur noi.Genealogia Sa se zidete în duh, din toate seminiile
pmântului. Printre ei ne numrm i noi i împreun cu ei
trebuie s
alctuim seminia aleas, preoia împrteasc, nea-
S-a înlat Domnul în slav la ceruri. Cum S-a înlat mul sfânt, oamenii înnoirii, ca s
vestim buntile Lui, ale
Acela care, Dumnezeu fiind, este pretutindeni i pe toate le Celui ce ne-a chemat dintru întuneric, la minunata Sa lumin
plinete i-a înlat natura omeneasc. Este omul din El, cel
? ! (I Petr. 2, 9). Aadar, s se strduim i noi s
fim desvârii,
înlat la ceruri. aa cum Tatl nostru Ceresc desvârit este. Domnul S-a
pe care l-a

Domnul S-a înlat i S-a aezat de-a dreapta Tatlui i a

c rugat pentru noi ca, aa cum El este una cu Tatl, la fel i noi
lui Dumnezeu. Cum S-a aezat'de-a dreapta lui Dumnezeu, sfim una cu El. Prin credin i prin har suntem adui la
Cel care petrece de-a pururi nedesprit împreun cu El, aceast unire. Ce fel de râvnitori ai vieii întru credin trebuie
r
într-o singur cârmuire i sade pe acelai prestol ? Este firea s
s fim, ca ne artm stând la rangul ce ni se cuvine ?! îns,
omeneasc cea pe care a aezat-o de-a dreapta lui Dumnezeu, pentru aceasta fiind alei, o, iubiilor !, s
ne curim i s
este omul din El, cel pe care l-a adus la împreun-împrirea petrecem mereu în curenie, neatini de nici o murdrie a
cu Dumnezeu, la stpânirea proniatoare peste toate cele trupului sau a duhului.

vzute i nevzute. S ne întiprim în inim acest gând, ca s nu pctuim.

Aa s-a împlinit binevoirea lui Dumnezeu întru noi. Fiul i
Dar i iac va pctui cineva, avem Mijlocitor ctre Tatl pe
lui Dumnezeu, coborât pe pmânt, l-a urcat pe om pe umerii La început, am pctuit i am
^isus Hristos cel drept (I In. 2, 1).

Si, ca pe o oaie pierdut, i l-a adus Tatlui Su. slvim
buntatea i înelepciunea iubitorului de oameni Dumnezeu.
Nu ne-a prsit i nu ne-a lsat prad nenorocirii noastre, ci a
ruinat viclenia vrjmaului i, îndumnezeind în El fiina
S /Czut de la Dumnezeu. Unindu-ne cu Iisus Hristos, ne unim
iari cu Dumnezeu. Dar dac i acum greim, iari cdem
de la Dumnezeu i de la Mântuitorul Iisus i, o dat cu aceas-
ta, pierdem toate darurile pe care le-am primit prin El. Ce s

180 181
 în pcate ? Ai czut ? Ri- ne aduc acolo unde Se afl Hristos, dc-a dreapta Dum-
/ fac acum deci cei ce cad iari
lui

dic-te Ai pctuit ? Pociete-te Dar, în nici un chip nu

! !
nezeu. Aio bogie - trimite-o acolo, prin sraci. Ai stpânire
dezndjdui sau, dezndjduind, nu te lsa cu totul prad - dobândete domnia de acolo, prin înmulirea faptelor bune.
cderii. „Avem Mijlocitor ctre Tatl, pe Iisus Hristos cel drept." Ai un dar - nu îngropa talanii în pmânt, ci d-le voie s
Vezi c
El st de-a dreapta Tatlui i mijlocete pentru noi. Ca creasc, pentru ca, fiind vrednic în cele mici, peste multe fii s
Primul Preot, El intr cu sângele Su în Sfânta Sfintelor, în aezat. Ai energie - muncete, ca s
guti acolo din roadele
cerul cerurilor, ca sSe arate pentru noi feei lui Dumnezeu, tale. srcie, suprri i dureri, i pe acestea, cu
Chiar de ai

fiind pururi viu, ca s mai mijloceasc pentru noi. Mijlocirea rbdare cu nerutate i cu mulumire, transfor-
necârtitoare,

s
Domnului va fi auzit i împlinit. Trebuie doar o atragem mâ-le în mijloace de agonisire a bucuriei nepieritoare.
spre noi, prin sincer pocin i prin hotrârea neclintit i
.„Umblai cu înelepciune
a
fa
de cei ce sunt din afar (de Biser-

neovielnic de a lsa pcatele, cu care vrjmaul reuete s i

ic) - ne poruncete Apostolul (Col. 4, 5). ^)eci luai seama
cu grij cum umblai, nu ca nite neinelepi, ci ca cei înelepi,
pcleasc sufletele, prin promisiunile lui mincinoase despre I

nevinovia i nepedepsirea pcatelor. Venii dar s

cdem i Îrâscumprând vremea, cci zilele rele sunt. Drept aceea, nu fii
s plângem în faa Domnului, Cel ce ne-a zidit, Cel ce ne-a fr de minte, ci înelegei care este voia Domnului" (Ef. 5,
15-17).
izbvit i ne izbvete.
„Dar Dumnezeu, bogatfiind in mil - scrie Apostolul Pavel Adunând laolalt aceste puine gânduri, vom primi aceast
- pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit, pe noi cei ce eram
învtur de la înlarea Domnului. Cunoscând c
cetatea
noastr este în ceruri, de unde i ateptm Mântuitor, pe Domnul
mori prin greelile noastre, ne-a fcut vii împreun cu Hristos
nostru Iisus Hristos (Fii. 3, 20) - la fel cum i îngerul le-a spus
[. .] i împreun cu Ei ne-a sculat i împreun ne-a aezat intru
.

ceruri, în Hristos Hsus" (Ef. 2, 4-6). lat deci unde ne este

Apostolilor, pe când acetia priveau înurma Domnului Care
Se înla - s purcedem i noi cu osârdie la cinstirea înaltei
locul Prin urmare, nu trebuie s vieuim pe pmânt, ca i
!

noastre chemri întru Iisus Hristos: câte sunt adevrate, câte

cum aici ar fi locul nostru pentru totdeauna, ci s trim cum
sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vred-
se triete într-o ar strin. Strinii triesc cu trupul în ar
nice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute i orice laud,
strin, dar cu mintea i cu inima în patria lor. La fel ne
poruncete i nou Apostolul: „Aadar, dac ai înviat împre-
fia acestea s ne fie gândul (Fii. 4, 8), împiedicându-ne i
un cu Hristos, cutai cele de sus, unde Se afla Hristos, ezând
\ sculându-ne, dar fr s slbim niciodat râvna, pe cele vechi
luitându-le i spre cele dinainte, nzuind.
de-a dreapta lui Dumnezeu. Cugetai cele de sus, nu cele de pe
Aa s petreceri. i dac vei petrece aa, vei atinge neîn-
pmânt; cci voi ai murit i viaa voastr este ascuns în Dum-
doielnic ceea ce dorim cu toii, prin harul Domnului Cel
nezeu" (Col. 3, 1-3). în Iisus Hristos, suntem deja în cer, ne
înlat la ceruri i ezând de-a dreapta lui Dumnezeu i a
rmâne s ne mutm acolo cu mintea i cu inima, ca s ne fie Tatlui. Amin.
i inima acolo unde ne este comoara. într-acolo trebuie s le 28 mai 1864,
îndreptm pe toate: i gândurile i cuvintele i faptele, de ziua înlrii Domnului
într-acolo trebuie sne aintim toate grijile i toat petrecerea
noastr pmânteasc trebuie astfel s o chivernisim, încât s
ne fie o pregtire pentru venica, fericita petrecere în cer, cu
Iisus Hristos, Domnul nostru. Trind pe pmânt, nu se poate
s nu facem pe cele pmânteti i ale traiului zilnic. Dar
le

toate acestea pot fi astfel conduse încât s devin o cale care s

182 183
 dar tu, fiind chiar în lanurile robiei, manifest-i mcar
do-
Fii asemenea Sfintei Mria Egipteanca rina de a nu face asemenea lucruri, rmâi mcar nemulumit
'
in pocin fi in autoindreptare de ele. Snu spui: „Ei, nu-i nimic, probabil, fie... S rmân
cum a fost sau s
mearg lucrurile ca pân acum". Ci, la fel ca
cel ce este dus legat i nu are putere s
se împotriveasc, dar
Duminica de astzi este închinatmemoriei Cuvioasei, mcar se proptete cu - aa
picioarele i tu, indiferent de tria
maicii noastre Mria Egipteanca. I~am adus deja laude, patimii care te stpânete, arat-i mcar prin ceva revolta fa
împreun cu Biserica, la miezonoptic, în cântece i în cântri

duhovniceti i ne-am rugat ei pentru ajutor în greaua lucrare

de ea,
cazi
i spune: ,JE pentru ultima oar, nu m
mai las"; i, de
iari, spune la fel, i tot aa; dar spune nu doar cu limba,
de îndreptare a vieii i a moravurilor noastre. Astzi vom ci i cu inima i strig dup Domnul spre ajutor. Aa cum cel
înva de la ea acest lucru. Sfânta Biseric, dându-ne exemplul ce a fost legat i dus vrjma, având, totui, posi-
prizonier de
Mriei Egipteanca, vrea s
ne îndemne: „Dac vrei sv bilitatea de a strig - doar, doar l-o auzi cineva i l-o
striga,
pocii i sv îndreptai viaa aa cum se cuvine, iat cum elibera - la fel strig i tu ctre Domnul: „Doamne
Mai
sv sv !

trebuie pocii i îndreptai !". Aa ai procedat, înainte de a muri, izbvete-m Doamne, înainte !
de obtes-
oare, pe durata acestui post ? Dac da, ferice de voi... Iar de druiete-mi pocin !" i
cul sfârit, vei fi auzit. Dup cum
nu, mai avei dou sptmâni: vei avea timp îndreptai s pruncul înfat, culcat în leagn, care nu poate s-i mite
nici
ceea ce n-ai îndreptat sau s
adugai ceea ce v-a scpat. mâinile, nici picioarele, îi apuc, totui, mama de
inim prin
Numai s nu stai nepstori. iptul su i o atrage, ca vrjit, spre el - dac la fel vei striga
Dar va spune cineva: „Mria Egipteanca - model de i tu, II vei atrage pe Domnul, Cel ce a spus mai degrab c
urmat > Oare chiar trebuie ca toat lumea
! fug în pustie, s mama îi va uita pruncul, decât îi va uita El pe cei care îl
în locuri nelocuite, în muni >" Nu, nu toat lumea. Dar toi cheam.
trebuie s o aib drept model în truda ei de autoindreptare, în Când, în sfârit, Domnul va veni la tine, ia aminte, atunci,
hotrârea ei neclintit de a-i schimba viaa i în felul cum a frate, s
nu-i îngdui s nu te foloseti cum se cuvine de'
ajuns la aceast hotrâre. Iat prile care trebuie urmate ! aceast mare milostivire a lui Dumnezeu fa de tine.
Te vei
Cum a ajuns Cuvioasa Mria la hotrârea de a-i schimba asemna atunci Sfintei Mria, pe când era în faa intrrii în
viaa ? Domnul a adus-o. Pentru ce ? Deoarece, în pofida pati- mormântul Domnului i fusese prins de judecata lui Dum-
mii nprasnice care o stpânea, ea nu se gândise niciodat s nezeu. Dup cum ea, lovit de o putere nevzut,
nu sttu
rmân pentru totdeauna în acesta amar robie. Ea a suferit mult pe gânduri, ci înelese imediat motivul, care era pcatul
silnicia crnii i a vrjmaului care lucra prin aceast carne i i lu imediat hotrârea s prseasc acest pcat pgubitor
ei,

s-a lsat prad pasiunii, dar nu pân la sfârit. Domnul S-a i s nu se mai întoarc la el niciodat, aa trebuie s faci i tu.
milostivit de suferinele fpturii i a venit s-o elibereze din Ia aminte, deci Atunci când o puternic remucare a con-
!

legturile care o chinuiau. Aceasta este învtura la care s tiinei, sau frica de judecati de moarte, sau apropierea unui
lum aminte din viaa Sfintei Mria Egipteanca. pericol atârnând ca o sabie deasupra capului tu,
sau senti-
Aadar, de are cineva nefericirea s se afle în robia vreunei mentul mreiei lui Dumnezeu i al marii Lui bunti, sau
patimi trupeti sau sufleteti, s aib mcar atâta trie ca s nu orice altceva îi va cutremura profund inima i îi va scutura
se robeasc ei fr putin de întoarcere, sa nu se asemene toate încheieturile, astfel încât vei simi c i-au czut toate
acelora care, czui prada dezndejdii, se dedau preacurviei. lanurile care te strâmtorau pân atunci - s tii c s-a atins de
Patima îl leag pe om i îl duce legat spre fapte pe placul ei; tine harul lui Dumnezeu i c te slobozete s calci pe calea

184 185
 .

binelui - slobozenie care pânâ atunci îi lipsea. Ia aminte ! teaptâ un mare rzboi. Câte nu a rbdat Cuvioasa Mria !...
Acest moment este foarte preios Ceea ce simi atunci este !
Pe fiecare îl ateapt strdania ! Trebuie, cum am spus mai
lucrarea harului. . . Adaug aici i lucrarea ta, adic spune aa: înainte, s îndeprtm tot ceea ce poate s ne hrneasc pa-
„Murdar am trit, fcând pe plac patimilor. De acum nu voi . .
timile; iar aceasta cere destul efort. Trebuie s lucrm tot ceea
mai face aa". Apoi, mrturisindu-te i primind dezlegare, ce poate hrni i întri noua noastr via; dar nici aceasta nu
ine-te de fgduina fcut. .
se face fr efort. Trebuie s ne povuim în adevrul lui

Aa afcut Sfânta Mria. Nu i-a amânat pe mâine ho- Dumnezeu, s

ne aflm cât se poate de des sub lucrarea Sfin-
trârea de a-i schimba viaa, ci s-a hotrât imediat, i aa
telor Taine, participând la sfintele slujbe ale Bisericii,
ne s
fcu. La fel trebuie s fac fiecare. Harul, când vine, dezleag
luptm cu patimile i s facem fapte bune, opuse deprinde-
imediat legturile patimii, dar dac cineva nu se hotrte
rilor pctoase; dar toate acestea sunt munc. Iar, ceea ce este
cel mai important: s nu rmânem niciodat singuri... Lipe-
imediat s prseasc faptele pctoase, atunci se leag din
te-te de printele tu duhovnicesc, gsete-i pe cineva
nou în aceleai lanuri. Când îngerul se art Apostolului de ace-
dac apoi leai convingeri cu tine, adâncete-te în povuirile sfinilor
Petru în închisoare, acestuia îi czur lanurile, dar
nu l-ar fi urmat pe înger afar din temni, ci arfi rmas
prini i nu întreprinde nimic fr s te interesezi pe la toate
înuntru, ar fi venit paznicul temniei, l-ar fi pus iari în fiare
aceste surse. Nu
încerca s-o copiezi în toate pe Cuvioasa
Mria. Ea a trit singur, dar calea ei a fost special aleas ast-
i ar fi încuiat temnia. . . i
ar fi rmas Sfântul Petru prizonier
fel de Dumnezeu. Nou ne este mai bine s ne
mai departe. Aa îl leag la loc lanurile patimii pe acela care, inem de rân-
duiala general a vieii. Vulturul plutete singuratic în înal-
simind lucrarea harului lui Dumnezeu slobozindu-1 din pati-
turi, atât de sus, c se întâmpl s nu-1 vedem. Dar el
mi, nu se hotrte imediat s-i schimbe viaa, ci amân pen-
este vul-
tur. Aadar, imit trudele de îndreptare ale Cuvioasei Mria,
tru alt dat. Nu amâna, frate Cci nu tii de va mai veni
.
.
!

statornicia ei în aceast lupt i devotamentul ei neclintit

vreodat un moment atât de prielnic. fa
de fgduina fcut... Iar în celelalte, mergi pe calea ob-
Luând hotrârea neclintit de a te îndrepta, trebuie cu ade- teasc a celor ce se mântuiesc. îns fii tare, nu-i permite s te
vrat s începi imediat îndreptarea, aa cum a fcut Sfânta moleeti i, dup ce te-ai trudit puin, sa nu-i închipui c ai
Mria. Lsându-le pe toate, întrit cu Sfintele Taine, cluzi- fcut totul, cci sfâritul încununeaz opera.
t de sfaturile printelui duhovnicesc, ea se îndrept spre pus- Intiprete-i în minte de pe acum acest sfârit fericit i
tia de dincolo de Iordan, în însingurare,
post i rugciune,
mergi spre el - dup cuvântul Apostolului - uitându-le pe cele
pentru a dezrdcina deprinderile pctoase însmânate în ea vechi i nzuind spre cele dinainte, pân când vei ajunge la
i cultivate de viaa vicioas. Apuc-te i tu imediat de trud i lcaul de odihn, pregtit de Domnul tuturor truditorilor
de nevoine. Desigur, nu toi au aceeai cale de întoarcere. Si. Amin.
Unul se îndeprteaz în pustie i triete în însingurare; altul 20 martie 1860,
se duce la mnstire i se mântuiete printre frai; altul
rmâ- in sptmâna a S-a a Marelui Post
ne în rânduiala vieii civile i de familie, comune tuturor.
Muli au parcurs deja toate aceste ci; pe fiecare dintre ele au
mers cei care s-au mântuit i muli oameni mari. Ce cale s
aleag fiecare > S
hotrasc fiecare, dup înclinaia sa, dup
inspiraia harului lui Dumnezeu i dup sfatul printelui su
duhovnicesc. Trebuie numai tii munc nu poi face
s c fr
nimic. Pe toi cei ce vor biruie s
carnea ce se lupt cu ei îi as-

186 187
 . !

XI întocmete traiul zilnic dup placul su i ne alege în spiritul

Trebuie s ne lum în spate crucea, autoindreptrii: su relaiile i legturile publice... Astfel, lâng pctos
în ce const ea ? troneaz un fel de atmosfer pctoas, pe care o produce
pcatul ce triete în noi i din care, apoi, tot el se hrnete.
Hotrându-ne definitiv s lucrm Domnului, trebuie, în pri-
Propunându-ne în aceast zi Sfânta Cruce spre închinare i mul rând, s risipim aceast atmosfer, s distrugem aceast
cinstire, Sfânta Biseric vrea s ne pregteasc pentru purtarea întocmire pctoas a vieii i s instaurm peste tot reguli
dac nu ne-am apucat înc de aceast sfânt lucrare, i
crucii, noi, în spiritul noii viei. Trebuie s nu mai mergem acolo
s ne întreasc în purtarea ei, dac ne-am apucat. Biserica unde cdeam în pcat sau unde se aprindeau în noi poftele
parc ne spune: ,yedei Crucea pe care Domnul i-a rstignit pctoase... Dac este vorba de teatru, teatrul; dacs lsm
de bunvoie mâinile pentru noi Venii dar i rstignii-v
>
este vorba de plimbri, s
renunm la ele; dac este vorba de
împreun cu El". Astzi, Domnul de pe Cruce v invit pe cercul de prieteni, s-I abandonm. S
ne pstrm, din relai-
fiecare s v luai crucea i s-I urmai Lui. Luai-o, aadar, ile exterioare, numai pe cele ale datoriei sau ale profesiei, dar
luai-o i nu v temei, cci, la fel cum Domnul de pe Cruce i pe acestea s le rânduim astfel încât împlinirea lor s fie pe
i-a predat duhul Su lui Dumnezeu i Tatlui, la fel i voi, de placul lui Dumnezeu, iar nu în favoarea patimilor; i apoi,
pe cruce, avei un singur drum: spre lcaurile raiului, pe renunând la vechile prietenii, relaii i moduri de petrecere
urmele Domnului, care îi va spune fiecrui purttor al crucii plcut a timpului, s ne stabilim noi relaii i noi preocupri,
ca tâlharului înelept: „Astzi vei fi cu Mine în rai
!".
în orele rmase libere dup
împlinirea datoriilor: în locul dis-
Nu cred ar exista cineva s refuze
c aceast însrcinare, cuiilor sterile, discuii pe teme duhovniceti; în loc de baluri
dar se poate ca nu fiecare s tie în ce const purtarea crucii, i serate, întâlnirea cu oameni având fric de Dumnezeu; în
care ne este dat tuturor, i unul ca acesta se poate crede pur- locul lecturii revistelor, citirea cuvântului lui Dumnezeu i a
ttor de cruce, fr fie. s C
nu se afl pe lume nimeni fr scrierilor patristice, i
asemenea. Schimbându-ne com-
altele
cruce, o tie fiecare; dar printre aceste cruci exist i crucea portamentul din afar, din societate, trebuie ne schimbm s
tâlharului, cci i pe aceasta se rstignesc oameni. Ca s nu se si obinuinele vieii zilnice. S ne stabilim alte ore pentru
produc vreo neînelegere, foarte periculoas în aceast pri- sculare i pentru mersul la culcare, s ne fixm pravila de
vin, v
voi expune pe scurt din ce este alctuit crucea pe rugciune dimineaa i seara, s ne fixm ce bucate mâncm i
care fiecare dintre noi trebuie s o ia i s-o poarte. . ora mesei i modul în care ne aezm i ne sculm de la
mas,
Ea alctuit, în primul rând, din strâmtorarea crnii i
este cum ieim din cas i cum intrm, cum s ne folosim fiecare
a întregii noastre viei exterioare i din împlinirea rbdtoare clip de timp liber, pe cine i cum s primim i cum s ne pur-
a pravilelor care reglementeaz aceast strâmtorare. tm în timpul vizitei. Cea mai frumoas podoab a vieii
Am primit porunc de la Domnul i de la Sfinii Apostoli noastre trebuie s
fie alta: ne s curm
de cele ptimae i s
s ne rstignim carnea cu patimile cu poftele, rupem
i s facem loc celor ziditoare, ale duhului. Pe toate acestea le fac
toate legturile pmântului i toate mdularele trupului s ni toi începtorii vieii celei noi, dintr-un fel de instinct al aces-
le facem arme ale dreptii, aa cum mai înainte
erau arme ale tei viei. Este, desigur, strâmtorant... Dar cel ce este strâm-
pcatului. Alii consider aceasta o siluire, dar de fapt este cu torat în acest fel estepcatul care triete în noi, iar nu noi;
totul inevitabil s fie aa. Privii ce face în noi pcatul noi, în schimb, prin aceast strâmtorare ne eliberm
din
înrdcinându-se în inim, el ptrunde în toate stihiile sufle- lanurile pcatului. Aceasta este una dintre aripile crucii
mân-
tului, umple toate funciile i mdularele corpului nostru, ne tuitoare, pe care trebuie o purtm.s
188 189
 Reconstruind astfel totul în jurul nostru, trecem la noi iubete binele, nu are prtâie cu el i nu cuget la el. Luând
înine. Cci i aici fiecare mdular al trupului nu-i altceva hotrârea ferm ca de acum încolo s
nu mai pctuiasc, el se
decât un cuib al pcatului. Trebuie i aici s-1 strâmtorm. recunoate dator s
doreasc noul bine, s
cugete numai la el
Trebuie s
ne strâmtorm simurile: ochiul nu priveasc s i numai în acesta s-i afle bucuria. Dar întorcându-se în
spre lucruri ispititoare, urechea s
nu asculte vorbe ptimae, sine, înluntrul su, elnu gsete acolo asemenea înclinaii.
i nici mirosul i pipitul sa nu stârneasc pcatul abia Mintea dorete s
se ocupe de altele, viseaz i plsmuiete
domolit. Mai înainte, pântecele slujise lcomiei. Trebuie s-1 fantezii, inima nu vibreaz la bine, înclinaiile voinei
sunt
istovim i sâ-1 deprindem cu o saturare cumptat; trupului îi îndreptate spre altele. Ce-i de fcut ? Trebuie s le desprindem
plceau dezmierdrile somnului i ale statului degeaba - tre- de unele i s le legm de altele: s le rupem de patim i de
buie s-1 deprindem cu truda i cu încordarea, spre munc i pcat i s le îndreptm spre bine, spre desptimire, spre duh.
spre trezvie. Iar pofta, câte ieiri nu avea ? Pe toate acestea
! Adic trebuie s ne împotrivim nou înine în cele rele i s ne
trebuie s le îngrdim. Ce nu vorbea limba, acest foc, aceast obligm s facem binele. i aceasta, aproape cu orice ocazie.
. .

gângâvitoare de minciuni ? Trebuie s o legm... i chiar De pild, apare prilejul de a ajuta pe cineva aflat în nevoi.
pielea s o asuprim cu asprime pentru atracia ei numai ctre Contiina îi spune s-1 ajui i eti gata s-o faci; dar într-o
dezmierdri. Stabilind o astfel de pravil, vom omorî leg- parte st dragostea de agoniseal, care repet: „Nu-i da, ai i

turile pmânteti sau vom face ca toate mdularele trupului s tu nevoie !". Trebuie s
ne biruim sau s
ne înbuim acest
devin arme ale dreptii. Este greu, dar mântuitor. Proce- egoism i s ne educm sufletul spre a da de bunvoie. Te-a
dând aa fa de trup, vom face la fel ca cei ce spal rufele: suprat cineva. Contiina cretin îi spune ieri, dar mân- s
adic ne vom clti, ne vom stoarce i bate trupul cu maiul, ca dria te oblig s
te rzbuni. Trebuie s
ne rupem inima de la
s stoarcem din el tot ce este pctos i ptima i s-1 readu- aceast patim rea i s
o îndreptm spre smerenie i spre
cem neprihnirea veghetoare dintru început... Iat înc o
la s
îngduin. Aa facem cu fiecare ocazie. Peste tot trebuie s
arip a crucii mântuitoare, pe care trebuie o lum asupra s ne rupem de cele ptimae i s
ne îndreptm spre cele sfinte
noastr Toate acestea, laolalt, constituie ceea ce am numit
!
i plcute lui Dumnezeu ... în aceasta const rzboiul lun-
i a întregii noastre viei din tric, produs, ca de dou mâini, de autoconstrângere
la început strâmtorare a trupului i de
afar i împlinire rbdtoare a pravilelor, care reglementeaz împotrivirea fa de noi înine. Este dureros Ce mult ne !

aceast strâmtorare. Adic, aezând pravile noi peste vechile doare scoaterea unei achii sau desprinderea unui deget lipit,
noastre relaii i ocupaii exterioare i peste trupul nostru, tre- iama, de o bucat de fier îngheat - la fel ne doare inima, când
buie s le respectm neabtut, ca ele s-i împlineasc lucrarea este rupt de unele, pentru a fi îndreptat spre altele. Doare,

mântuitoare. . . Fiecare dintre aceste pravile de strâmtorare este dar este mântuitor. De aceea se i numete cruce mântuitoare,
ca un o ran. Plasturele nu este scos de pe ran
plasture pus pe prin care dobândim belug de tmduiri pentru ptimaa
pân când nu-i termin lucrarea; aa trebuie i noi rmâ- s noastr inim.
nem în pravila cea nou, fr a o schimba, pân când ne vom In aceasta const crucea luntric sau partea luntric a
stabiliza i ne vom întri în ea, pân când ne va deveni atât de crucii, care, împreun cu partea din afar descris mai sus,
familiar, pe cât ne fusese mai înainte pravila pctoas. alctuiete o singur cruce, pe care orice cretin este dator o s
Dar toate acestea nu constituie decât crucea din afar... poarte i pe care, într-adevr, o poart fiece om care, lsând
Mai exist i o alta, luntric. V
voi pomeni pe scurt despre pcatul, se face lucrtor al adevrului. Fie ca Domnul sv
ea. Ea const din autoconstrângeri i împotriviri fa de pro- binecuvânteze strdania, truditori ai lui Dumnezeu Rbdai !

pria noastr voie. Cât vreme omul se afl în pcat, el nu în aceast nou pravil. Rnile de pe cruce ustur numai la
. .

190 191
r început, apoi cuiele rstignirii încep izvorasc mir s
duitor pentru rnile pricinuite tot de ele. Sunt strâmtorante
tm- toate Evangheliile, ca
întregul tablou al
s se împrospteze în mintea fiecruia
datoriilor poruncitede Domnul.
aceste pravile, dar ele sunt calea spre slobozirea fiilor lui
Iat de ce se citesc toate Evangheliile în aceste zile ! Ei, se

Dumnezeu. Avei rbdare Patimile se vor domoli, i duhul

!
atinge scopul ? Pi, într-o mai mare sau mai mic msur, fie-
vostru se va înla în zbor lin spre prestolul lui Dumnezeu i,
care tie ce ateapt Domnul de la el, ca de la orice cretin.
slluindu-se acolo, va începe s
guste din fericirea vederii cu Dar nu fiecare s-i fi reprezentat limpede în-
este posibil ca

mintea a feei lui Dumnezeu, înc mai înainte de a iei din

treaga esen a lucrrii care ne-a fost poruncit; poate c nu a
trup i mai înainte de începerea zilei în care nu va mai fi nici reuit s cuprind dintr-o unic privire toate îndatoririle sta-
întristare, nici durere, nici suspin. Amin. bilite de Legiuitor; poate c
nu i-a fcut o imagine unitar

in
6 martie 1860,
a 3-a sptmân a Marelui Post
despre toate cele referitoare la aceasta.
v
V
voi veni în ajutor i
voi zugrvi, schiând pe scurt întregul coninut al testa-
mentului Domnului. Aceasta ne va ajuta în faa Domnului în
suferin, ori s
ne întrim mai bine în viaa pe care o ducem
xn - dac e vrednic -, ori s
ne însufleim spre schimbarea i
Testamentul Domnului de pe Cruce: îndreptarea ei, dac este
nevrednic.
îniruirea Hmmintelor fi a atitudinilor cretine tii c
esena cretinismului st în restaurarea omului
czut. Omul, prin creaie, are menirea s
fie în comuniune cu

în aceast zi se termin citirea Evangheliei. Vreau s v Dumnezeu, s

triasc în El i s
fie fericit. Prin clcarea
poruncii, el a czut de la Dumnezeu, a pierdut viaa adevrat
atrag atenia asupra însemntii acestei citiri i la ce ne oblig
i a fost nevoit s sufere atât vremelnic, cât i venic. Fiul lui
ea. Ce înseamn citirea tuturor Evangheliilor, în toate zilele ?

Dumnezeu, Unul-Nscut, primind firea omeneasc, a învi-

Este repetarea testamentului dat nou
de Domnul Iisus Hris-
at-o în El, a împcat prin moartea Sa dreptatea lui Dumnezeu
tos. Domnul, murind pentru noi, a lsat testament tuturor
i a reîntors omului bunstarea în Dumnezeu. Pentru ca oa-
celor ce vor crede în El - testament scris i semnat cu sângele
menii s poat s-i însueasc în toate timpurile aceste bu-
Su. Oricine vine cu credin la Domnul face legmânt cu El
nti, El a rânduit pe pmânt Sfânta Biseric - cas a mântui-
i se oblig s împlineasc testamentul lsat de El, închipuit rii i ograd a celor se mântuiesc. Astfel,
oricine dorete acum
de Evanghelie. Mâine se vor svâri Sfintele Patimi. Peste o zi
s-i ating menirea - s guste din fericirea comuniunii cu
ni se va oferi spre cinstire imaginea Domnului de pe sfântul
Dumnezeu - poate s o obin numai prin împrtirea cu
epitaf, dup coborârea de pe Cruce, chinuit i plin de rni.
s
srute sfântul qpitaf Domnul Iisus Hristos, în Sfânta Biseric. „Nimeni nu poate
Primul gând al fiecruia care se apropie
ajunge la Tatl, decât prin Mine" - spune Domnul (Ioan
va fi gândul la testamentul întrit prin moartea Domnului. 14,
Prin imaginea Sa vlguit i prin rnile Sale, îi va aminti
6).în aceasta const esena testamentului Su
ctre noi. De
fiecruia: „inei minte, oare, i Meu,
împlinii testamentul de la sine
aici reiese c
elementele cele mai concrete ale acestui
testament se refer la:
pe care v-ai obligat sâ-1 împlinii, intrând în legmânt cu
Mine !". Pentru ca fiecare cretin s poat rspunde cu 1) Cile pe care s ne înlm la comuniunea cu Iisus Hris-
tos.
contiina curat, în faa sfântului epitaf: „Da, Doamne, in
minte legmântul Tu i cunosc testamentul", Sfânta Biseric 2) Petrecerea în Dumnezeu, în urma comuniunii cu Iisus

a rânduit ca înaintea Patimilor Mântuitorului s se citeasc Hristos i

192 193
 . ! !

i dumnezeiete, pentru Dumnezeu, mereu întru slava preasfân-

3) Petrecerea în Biseric, unde se afl toate puterile
mijloacele pentru împlinirea celor de mai sus.
tuluiSu nume. Iat prima serie de simminte i atitudini,
poruncite de Domnul

1) Cum s ne înlm la comuniunea cu Domnul i ce

îndatoriri decurg de aici ? / 2) înlându-sc la împrtirea cu Iisus Hristos i, prin El,

Calea de înlare la împrtirea cu Domnul const în unindu-se din nou cu Dumnezeu, omul st în faa lui Dum-
urmtoarele. Ajungând s se ciasc de pcatele sale, omul ar ) nezeu, de la care czuse, i îl contempl în nesfâritele Sale

fi cât pe-aci s cad în dezndejde, dac în faa lui nu ar sta desvâriri i în lucrrile Sale de zidire, de pronîere i de
Domnul cu ajutoarele Sale. însuindu-i-le prin credina în svârire a tuturor. Iat cu ce fel de simminte i de atitudini
Domnul Iisus Hristos, el se ridic la ndejdea mântuirii i,
trebuie sse umple fiecare în acest caz Ca urmare, iat ce
!

primind puteri dumnezeieti, se hotrte lucreze Dom- s Domnul:

cere de la noi
/ a) Contemplându-L pe Dumnezeu în adâncimile
nului în toate zilele vieii lui. Pentru aceasta, se unete prin Sale
Sfintele Taine cu Domnul. Ca urmare, iat ce se cere fiecrui { neptrunse, ca pe Cel de neatins, minuneaz-te de El. S
înceteze în tine orice micare a gândului, aa cum tace în faa
'

cretin:
a) S-i cunoti i s-i cercetezi srcia i nimicnicia: c eti Lui drice creatur, cereasc sau pmânteasc.
i.

b) Contemplându-L în nesfârita Sa mreie, cazi cu

ceretor, orb, gol i ai fi pierit atât vremelnic, cât i pe vecie,
umilire în faa Lui, umplându-te de fric evlavioas i de
de n-ar fi fost Domnul. .

cutremur.
b) Cunoate-L i sporete în cunoaterea Domnului Iisus Hris-
care a venit în lume s mântuiasc pe cei pctoi. El a sat- Contemplându-L
c) în atoatedesvârirea Sa, laud-L i
tos, /
isfcut în locul tu dreptatea lui Dumnezeu, te-a readus la slavoslovete-L, cântându-I împreun cu corul de îngeri:
via întru El i te-a aezat în ceruri, de-a dreapta Tatlui. Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin e tot pmântul de

c) S
crezi cu toat credina Domnul, Cel ce a izbvitc • mrirea Ta
d) Contemplându-L
întreaga lume, te mântuiete i pe tine i strig spre El, împre- ca peste-tot-fiitor, atoatevztor i
un cu Toma: Domnul meu i Dumnezeul meu !
atoateîmplinitor, umbl în faa Lui la fel cum ai umbla în faa
d) Ca atare, ndjduiete c vei fi mântuit. ine în inim c unui împrat.
nu cdea în nepsare i în mo- fe) Dumnezeu te-a zidit i te pzete, eti cu totul
pericolul a trecut deja, dar \
al Lui.
Supune-te deci Lui ca Stpânului vieii, într-un sentiment de
leeal, ci umbl în faptele lepdrii de sine, a crei uitare te-a
împins de atâtea ori spre necazuri.
J
total dependen de El.fa
f) Dumnezeu, Cel ce te-a zidit, Se îngrijete
e) Nutrete sentimentul pcii cu Dumnezeu. Contempl în , de tine; aa-
duh faa luminoas i binevoitoare de tine a lui Dum- fa / dar, toate ale tale sunt ale Lui. Mulumete-I
pentru toate...
nezeu, dar nu slbi frâul patimilor i nici mcar pe acela al
"; De te ajunge vreo neplcere, fii blând i rbdtor i nu lsa
gândurilor ptimae, ci, de fiecare dat când, în pofida voii
niciodat s
slbeasc în tine sentimentul de mulumire fa
tale, se vor rupe din frâu, grbete te curai cu lacrimile s de rânduielile Pronierii în privina ta.

pocinei sau pstreaz-i mereu aceste lacrimi, splând cu ele fg) Dumnezeu, Cel ce pe toate le cârmuieste, te conduce i
î pe tine spre menirea ta. Prin urmare,
orice necurie. J
tot ce se va întâmpla cu
|

t f) Pstreaz-i în inim convingerea c eti fiu al lui Dum- , j

tine va fi de la Dumnezeu. Aadar, pred-te voii
preabunului
/ nezeu, cruia i s-a dat puterea s-L strige: Awa Printe ! i, Dumnezeu, Care tie mai bine ca tine ce ai nevoie, lini-

|
pomenind acest gând, lucreaz ca din partea lui Dumnezeu, L tete-te în El, neîngâduindu-i s te sfaii cu îndoieli dearte i

194 195
 ! !

cu prbuiri ale duhului i, nutrind deplina ndejde El te va c c) Eti înconjurat de dumani, ainevoie de mijlocire i de

aduce la bun liman, înal-te la El cu mintea i cu inima, în

ocrotire: Biserica este mijlocitoarea i aprtoarea ta. Mergi în
templele lui Dumnezeu. Adunându-i fiii, Biserica îi pogoar
rugciune.
h) Dumnezeu, Cel ce pe toate le-a zidit i pe toate Ic
câr- asupra lor puterea ei ocrotitoare. Aici este Jertfa cea de fr
sânge, aici sunt corurile îngerilor i ale sfinilor, aici sunt
muiete, va duce la bun sfârit rânduiala veacului de acum, va
rugciunile pentru toat trebuina sufleteasc i trupeasc.
transfigura cerul i pmântul i va instaura împria cea
Adpostete-te aici i îngrdete-te cu rugciunea Bisericii.
venic om. Aadar, ateapt aceast a doua
a fericirii pentru
B) Biserica este ograda celor ce se mântuiesc. Toi credin-
venire a Domnului, având nu numai credin în ea, ci i do-
cioii sunt un singur trup i un singur duh. Aadar:
rind-o i pregtindu-te s-L întâmpini în orice ceas. Preg-
a) Petrece cu toi în unitatea duhului; petrece într-un sin-
tete-te pentru moarte; ine minte judecata, raiul i iadul i fii
gur. cuget, nu cuta puncte de vedere de sine stttoare în
ca un cltor pe pmânt. Iat al doilea rând de atitudini i
r problemele credinei, cci din ele vin ereziile; petrece în pr-

simminte poruncite de Domnul tsie cu toi, fiind gata s

lucrezi spre binele tuturor. Sunt cele
X trei puteri ale iubirii adevrate, care te va înva, mai apoi, s
intr în împrtire cu Iisus Hristos, iar prin El,
3) Cei ce primeti cu bunvoin, cu bun dispoziie i cu solicitudine
cu Dumnezeu, ajung la aceasta numai în Sfânta Biseric, cu pe orice frate; te va înva s
cinsteti pe alii mai mult decât
îndrumrile i sub conducerea ei i se întresc i petrec în pe tine însui i s
pstrezi curat faa aproapelui; jertfeti s
aceast împrtire numai prin comuniune cu Biserica. în Bis- totul pentru binele sufletesc i trupesc al aproapelui i, în
eric se afl toate mijloacele harice trebuitoare pentru aceasta, neîntreruptele legturi dintre frai, s
fie bucurie sincer,
i toi cei ce se folosesc în Biseric de aceste mijloace i se modestie, blândee, îngduin, dragoste neprefcut i altele;
roag lui Dumnezeu devin un singur trup, având un singur ne va înva s
ne purtm aa nu numai fa
de binefctori i
duh. Biserica este casa mântuirii sau vasul mijloacelor harice de prieteni, ci i fa
de dumani i de cei ce nu ne sunt
i ograda celor ce se mântuiesc. binevoitori.
A) Biserica este casa mântuirii sau vasul mijloacelor harice. b) Biserica este ograda celor ce se mântuiesc; toi credin-
Aadar, adreseaz-te ei i caut în ea împlinirea nevoilor tale cioii sunt un singur trup, având un singur duh. Strduie-
duhovniceti. Vei gsi în ea tot ce îi trebuie: te-tedar cu toat râvna s
petreci în uniune cu ea, i te s
a) Ai nevoie de luminarea minii: Biserica este lumin- aduci i pe tine în acelai duh. Iar pentru aceasta ine minte
toarea. Crede i ine în inim c
numai ea singur este stâlpul fgduinele date la intrarea în ea, la botez, i înnoiete-i-le în
i temelia adevrului i caut în ea acest adevr, în cuvântul lui minte cât mai des; leapd-te de tine i adu-te necontenit ca
Dumnezeu, în scrierile patristice, în învmântul bisericesc jertf Domnului; jertfete-I mintea ta i primete mintea lui
care-i st la dispoziie. Sub îndrumarea acestuia caut-i i i umbl numai în voia lui Dumne-
Hristos; jertfete-I voia ta

orice alt învtur, dar confrunt-o cu prima. zeu; jertfete-I inima ta i nu iubi nimic, în afar de El; jert-
b) Eti nevoie de întrire: Biserica este dâttoarea
slab, ai fete-I trupul tu trudit i plin de suferine trupeti, pentru

harului i educatoarea duhului haric. apte sâni ne ofer mântuirea ta. Fii treaz i privegheaz i pstreaz-i simirile

maica noastr: apte Taine. Apropie-te de ele cu credin i nerisipite. Iat al treilea rând de simminte i atitudini

dup nevoile tale, apoi poruncite nou de Domnul

adap-te cu puteri dttoare de via,
înclzete-le, participând la toate rânduielile i canoanele Bis- Mai exist porunci deosebite pentru prini i copii, soi i
soii, slujitori i stpâni, efi i supui, pstori i enoriai,
ericii: posturi, rugciuni i la toate celelalte.

196 197
 !

vânztori i cumpftori, judectori i judecai: pentru orice XIII

profesiei stare social; dar acestea se clarific de la sine, în Cel mai importants ne cunoatem i s simim srcia
este

urma primelor porunci. Peste tot s domneasc duhuUubirii noastr i bogia lui Hristos i s petrecem în unire cu Hristos
i al lepdrii de sine, în râvna de a împlini întru totul unica
aluTDunîneSu, creia trebuie s-i închinm toat viaa.
voie
Iat o scurt schi a testamentului pe care ni 1-a lsat
In Miercurea Mare, dac v aducei aminte, v-am prezen-
testamentul lsat nou de Domnul
Domnul i iat ce vrea Biserica s ne readuc în minte, citin- tat Iisus Hristos, scris cu
du-ne în aceste zile toate Evangheliile, ca s ne arate nerui- sângele Su i pecetluit cu moartea Sa pe Cruce. Punctele tes-
tamentului, în ordinea au putut fi atunci doar indicate pe
nai i cel puin cunosctori, dac nu în întregime împlinitori, lor,

stând la picioarele Crucii pe care este rstignit Cel ce ne-a

scurt sau doar enunate. Dar, c
având în vedere toate acestea
Dar, frailor, ce s,facrm rinar.ni ru-
legiuit acest testament.
trebuie s alctuiasc obiectul principal al tiinei noastre, dar
noaterea ? [Aceasta numai ne «^«n^amnq fijj m» j|jm pu- i i grija principal a vieii i a activitii noastre,
s vi le tâlcuiesc mai pe larg, dar pe dumneavoastr o s
m consider
in sufletul poate c
yg.tivni s <u\?"ff \? T"™»f rr *' fapta
dator
Este scurt timpul ? Nu, nu e scurt. Chiar i într-o singur
!
m
v rog s ascultai cu toat atenia i rbdarea. Cred c este
clip putem îndrepta totul. Iat ce . .facem: s
ne verificm s momentul potrivit s v tâlcuiesc acestea acum, pentru c
dup schia propus i tot ce vom gsi nemulumitor s
viaa Domnul, dup învierea Sa, artându-Se timp de patruzeci de
splm cu lacrimile pocinei i s ne hotrâm cu trie ca, de zile ucenicilor Si, le-a vorbit despre împria lui Dumne-
acum încolo, s fim vrednici în privinele în care, pân acum, zeu; iar împria Dumnezeu, care se afl în noi, din
lui ce
am fost nevrednici. Domnul, Cel ce sufer_pe_ Cruce pentru const oare dac nu din simmintele i atitudinile pe care ni
noi, ne va ocai intenia _dtcff-iaftt 3 j "'m ai s fie sincer i le-a poruncit Cel ce a murit pentru noi i a înviat ? Discutând
însoit de hotrâreade ajjnJne înjea^cu preul vieii. Mcar astfel despre acestea, vom deveni prtai la convorbirile Dom-

prin aceasta s-L bucurm pe Domnul, în aceste zile de nului i vom

continua, oarecum, lucrarea Sa, pe care a s-
pomenire. în perioada Vechiului Testament fusese o vreme vârit-o în urmtoare. De asemeni, poate chiar sp-
zilele
când în faa întregului popor se citeau cu glas tare Crile tmânile care vor urma, prin coninutul i semnificaia lor, ne
Legii, cu blesteme pentru cei nesupui i binecuvântri pen- vor conduce spre diferite puncte ale testamentului pe care
tru cei asculttori, i întregul popor rspundea: tot ce spune suntem datori s-1 împlinim. Cel puin, despre sptmâna
Domnul, vom face i vom asculta... Iat, Domnul de pe Cruce curent putem spune cu siguran acest lucru i fr prea mari
ne repet El însui testamentul Su; s ne descoperim auzul eforturi intelectuale.
inimii,s ne adunm, potrivit celor scrise, simmintele i ati- Amintii-v care este esena noului legmânt al lui Dum-
tudinile i s spunem: ^bm pzi, Doamnne, toate cele nezeu cu noi. Iat-o, pe scurt: ea const în comuniunea vie cu
poruncite de Tine, chiar dac, pentru aceasta, va trebui s Dumnezeu prin Domnul Iisus Hristos, în Sfânta Sa Biseric.
mergem la închisoare sau la moarte". Amin. Punctul principal al noului legmânt este comuniunea vie cu
30 martie 1860,
Dumnezeu. îns noi, fiind czui, nu putem intra în comuni-
in miercurea Sptmânii Patimilor
une cu Dumnezeu, decât prin Domnul Iisus Hristos.
altfel
Prin urmare, trebuie mai întâi s
ne unim cu Domnul Iisus,
Care a intrat în comuniunea cea mai adânc cu fiina noastr;
apoi, dup ce am atins-o, trebuie s trim în aceast împr-
tire cu Mântuitorul i în comuniune cu Dumnezeu, pe care

198 199
 El a dobândit-o pentru noi, rmânând în unire cu toi cei /Este primul adevr referitor la noi. Fusesem aezai la
aflai în comuniune cu Dumnezeu i care alctuiesc Biserica înlime, dar, din zavistia diavolului, clcând porunca, am
Lui, cea creia sunt încredinate atât toate mijloacele de
îi
czut sub osând i sub blestem, ne-am vtmat i sufletul, i
mântuire, cât i cârmuirea tuturor celor ce se mântuiesc. i- trupul, am fost osândii la nenorociri din afar, am czut sub

i nei minte aa: esenajegrnântuhii nostru rnnstinjmprt-

''•
tirania satanei i suntem în pericol de moarte fim aruncai s
<
j
\r>-}<n nnmnt-rcn, prin Domnul cu Sfânta Sa
Tjsns Hristos, în focul cel venic, pregtit pentru diavol i îngerii lui. Pentru
Biseric. Ridic-te, cel ce ai czut, privete-L pe Domnul i cei ce cred, toate acestea au fost deja depite. Nu au voie
unete-te cu El, i de la El, printr-un ir de alte rânduieli, nicicum s Ie uite, ca nu cumva s cad în uitare de sine i s
îndreapt-te spre Dumnezeu i cufund-te în contemplarea de se prbueasc din nou tot acolo. Caleanoastr st deasupra
Dumnezeu, îndulcindu-te cu Dumnezeu, dar fa-o aa cum se unei prpstii de foc, în care putem cdea în orice clip, dac
face în Sfânta Biseric: rmânând unit cu toi cei ce cheam ne prsete harul; iar harul ne va lsa, dac vom uita c sun-
numele Domnului. Cretinul adevrat, pstrând cu sfinenie tem, în sinea noastr, i orbi, i sraci, i goi... Acest senti-

aceast rânduial stabilit de Domnul, se cluzete dup ea ment ne va ainti în permanen spre Domnul sau ne va îm-
în întreaga sa via, cu mintea i cu inima, i adun în el triri pinge s fugim spre El, la fel cum fug oamenii dintr-o înc-
i stri sfinte, care îl fericesc aici i îl pregtesc temeinic pentru pere fr aer sau dintr-o cldire incendiat, spre libertate. La
fericirea venic. fel cum uleiul întreine arderea în candel, tot aa acest

Pe acestea consider c
e de datoria mea s vi le lmuresc cât simmânt va întreine în duhul nostru arderea credinei în
se poate mai des i sub cât mai multe aspecte, in aceasta con- Domnul. Când slbete prima, slbete i cealalt. Iar cel ce o
st toat lucrarea noastr. Dac ne aflm în acest cin, ferice de pierde iese din rândul celor ce se mântuiesc. Vedei cât este de

noi, iar dac nu, suntem pierdui. important ! S

ne îngrijim, aadar, s înclzim în rioi senti-
/ Aadar, prima noastr datorie este s
ne unim cu Domnul mentul srciei noastre, al nimicniciei i al nevredniciei în faa
/ Iisus Hristos. Deja ne-am unit cu El. Ne rmâne doar s lui Dumnezeu, ca s petrecem necontenit în simmântul
7 pstrm aceast unire, înclzind tririle i strile care o umilinei i al smereniei. i s strigm, din adâncul sufletului:
(1 întrein. Celui care nu este cu Domnul trebuie s-i spunem: „Doamne, mântuiete-m, c pier !".

„Ridic-te, cel czut, privete-L pe Domnul i unete-te cu b) S cunoatem i s purtm în simmântul inimii
El". Iar pe cel ce este cu Domnul, trebuie s-1 îndemnm: ii /bogia lui Hristos. Cci simmântul srciei, al nimicniciei
„Nu uita cderea din care te-ai ridicat i nu-i dezlipi ochii de |/
*, i al nevredniciei noastre în faa lui Dumnezeu, singur, este
la Domnul, Cel ce te-a izbvit, i cu credin puternic înt-
ir
^
de bucurie i cred
lipsit c ne poate duce la dezndejde -

rete-i în tine puterea Lui mântuitoare". Sau, cu alte cuvinte: pcatul cel mai pgubitor. De aceea, fr s renunm la acest
/„Cunoate-i srcia i pstreaz-o în simmântul inimii, sentiment, trebuie s-1 amestecm cu cunoaterea i cu senti-
cunoate bogia lui Hristos i poart-o în simmântul inimii, mentul bogiei lui Hristos. Cci, cu adevrat, omul nu este

1 iar apoi, i a dragostei, pogoar aceast

prin puterea credinei doar srac i pieritor, ci poate fi i mântuit i îmbogit în
bogie a lui Hristos peste srcia ta". Cel ce este unit cu Domnul - de fapt, exist o asemenea rânduial
Iisus Hristos

Hristos nutrete în permanen aceste sentimente i, trecând prin care deasupra omului în pierzanie este aternut acope-

de la unulla altul, întreine în el sau pune în micare unirea sa / rmântul divin al harului mântuitor. De aceea, nu trebuie s
vie cu Domnul. Aadar, se cuvine: ne uitm doar la noi, cât suntem de nemernici, ci i la Dom-
a) S ne cunoatem srcia, nimicnicia i lipsa de rspuns nul, cât este de bogat i de bun, adic la milostivirea lui Dum-

în faa lui Dumnezeu i s le pstrm în simmântul inimii. i nezeu, Care ne-a fgduit s ne trimit spre izbvire pe Fiul

200 201
 !

Su într-adevr la noi, S-a

care, la plinirea vremii, a venit El ne-a tgduit: voi intra la el i voi cina cu el - i acesta se sat-
moartea Sa pe Cruce, a adus jertf
întrupat, a suferit i, prin ur de toate nesfâritele Sale bunti. Ca urmare, i în adân-
pentru pcatele întregii lumi, a înviat i îi înviaz pe toi cul duhului omului se rostete ceea ce a rostit Toma, dup ce

împreun cu El, S-a înlat i, ezând de-a dreapta lui Dum- L-a pipit pe Domnul: Domnul meu fi Dumnezeul meu ! Este
nezeu a Tatlui, mijlocete pentru noi i stpânete dea-
i glasul cel mai neîndoielnic al credinei i simbolul ei cel mai
sigur.
supra tuturor, ca un împrat, chivernisindu-le pe toate spre
mântuirea noastr. inând în minte aceast chivernisire a cum se unete inima cu Domnul. Mai întâi
Iat, pe scurt,
mântuirii,s o primim i în inim, pentru ca, împreun cu / îi va simi srcia i lipsa de rspuns în faa lui Dumnezeu;
Apostolul, s ne înlm pân la starea în care toi se minu- apoi va simi bogia lui Hristos; în sfârit, prin puterea cre-
neaz de preainalta înelepciune a Domnului Hristos. Urmarea I dinei, va atrage acest din urm simmânt asupra ei, spunân-
acestor dou simminte va ,' du-i în fcut Domnul pentru toi oamenii îmi
sine: „Tot ce a
fi:

c) Unirea propriu-zis a inimii cu Domnul. Când se vor

i druiete, prin harul Su, i mie, i mântuiete i pe
mine..." i, spunând aa, se lipete tare de Domnul, ca prun-
m
uni într-un acelai duh simmântul nimicniciei noastre cu cel
'

al bogiei lui Hristos, ce le mai poate împiedica se uneasc s cul iubitor care-i îmbrieaz mama. îmbriându-se astfel
cu Domnul, sufletul credincios rmâne în aceast petrecere,
unul cu cellalt, cum se unete apa cu pmântul uscat sau
între ele Simmântul lipsei de rspuns
privind cu dragoste în ochii Domnului, care îl ine deasupra
dou stihii înrudite ?

în faa Dumnezeu ne înal ctre Domnul, Cel ce S-a jert-

lui
prpastiei i îl mântuiete prin El. S v ajute Domnul - Cel
fit; prin simmântul descompunerii noastre, îl primim pe
ce vrea ca toi s se mântuiasc - ca aa s v chivernisii pe
Domnul, ca pe însi viaa noastr; frica de moarte i de iad se dinuntru, pentru ca, în ceasul venirii Sale din urm, pu- s
tem cu toii striga cu îndrzneal, împreun cu Toma: Dom-
vindec prin contemplarea Domnului - împratul i Birui-
nul nostru i Dumnezeul nostru Amin.
torul tuturor. Fiecare simmânt îi gsete împlinirea cores-
!

contemplarea Domnului. Din aceast uniune 10 aprilie 1860,

punztoare în
in sptmâna Temei
se nate, ca fiic cereasc a lor, credina adevrat în Domnul
Iisus Hristos, care nu înseamn doar cunoaterea Domnului
i cunoaterea propriei srcii, ci i una i alta împreun, di- XIV
zolvate laolalt. Unirea inimii cu Domnul prin credin este o Lumina cunotinei, libertatea de aciune i pacea inimii
lucrare haric luntric, prin care este transferat asupra ni- se afl toate tn Domnul Iisus Hristos: la El s venii
micniciei i a srciei noastre toat plintatea lui Hristos, pe
care ne-o însuim. Este o lucrare dumnezeiasc, prin care se
plmdete înlâuntrul nostru omul cel nou, omul cel tainic al Ce bun model de învtur ne prezint astzi samarinean-
inimii. Iat puterile care îl alctuiesc: „Eu, pieritorul, a fi ca !
Ea se dusese s ia ap obinuit, dar, la izvorul de ap

murit pentru vecie, dar Domnul Iisus Hristos, luând tot rul obinuit, dobândi izvorul mântuirii. Se vede c sufletul ei nu
care sttea peste neamul omenesc, m-a primit i pe mine în era cu totul absorbit de grijile zilnice. De aceea, Domnul
îndurrile Sale, i prin El m
mântuiesc". Credina II vede pe reui, din câteva vorbe, s-i mute atenia de la cele pmân-
Domnul ca pe singurul izvor al fericirii sale celeste, se topete teti, la cele cereti i, sub pretextul scoaterii apei, o înv s
în El cu inima, îl îmbrieaz cu dragostea, triete numai caute acea ap dup care cel ce o bea nu mai înseteaz în veci.
prin El i numai pentru El. Când are loc aceast unire a Dom- „Oricine bea din apa aceasta va înseta iari; dar cel ce va bea din

nului cu inima, atunci cu fiecare dintre noi se întâmpl ceea ce apa pe care I-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, cci apa pe

202 203
 ! !

da Eu se va face în el izvor de ap curgtoare spre viaa

care i-o voi
lumina Ta i adevrul Tu, ca sm
îndrume i sm
aeze în
venic" (Ioan 4, 13-14). Auzind acest lucru, femeia Ii spuse,
muntele cel sfânt al Tu, de pe care putea a s
cuprind liber
cu privirea ogorul larg al mântuitoarelor Tale Taine. Oare nu
rugtoare: „Doamne, d-mi aceast ap"
atrage cu în aceast situaie se afl acum muli dintre noi ? Dac este
Sfânta Biseric, în cântrile ei din aceast zi, ne
!

deosebire atenia asupra acestui moment i ni-L

înfieaz pe aa, atunci mergei la Domnul i nu v
desprii de El, cci El
Domnul, care ne cheam: Cel ce înseteaz, s vin la Mine i s este lumin i cel ce umbl în urma Lui nu va fi în întuneric.

bea - ateptând ca i noi, asemeni samarinencei, s

ne adresm / Luai mai bine aminte la ce se afl înuntrul vostru i vei
Lui, implorându-L: „Dâ-ne, Doamne, aceast ap
a Ta !". / vedea acolo un suflet legat, fr
putin de a face vreo
S ptrundem, frailor, în învtura Evangheliei i s micare, ca un prizonier legat de mâini i de picioare. Vrei s
/ începei o anumit nevoin cât de cât anevoioas, dar crua-
ascultm glasurile Bisericii

Cel ce înseteaz s vin la Mine i s bea - ne invit Dom- *-. rea

de sine nu vdvoie i v
ia toate puterile necesare. Vrei

Dar nu cu orice însetare putem veni la Domnul, ci numai s facei fapte bune, dar dragostea de agoniseal v
scurteaz
nul.
cu aceea pe care se cuvine s-I cerem s ne-o potoleasc. Ce se ^ mâna. Vrei s iertai, îns orgoliul rnit v aâ spre rz-
cuvine s-I cerem mai mult Domnului decât
mântuirea ? K bunare. Vrei s v
bucurai de fericirea altuia, dar v
zavistia

s
Domnului înfim
cu '
stinge bucuria. Astfel, peste fiecare micare bun sunt arun-
Aadar, însetând dup mântuire, ne
un fel de lanuri, care împiedic sufletul s se mite slo-
dorina de a potoli aceast sete, folosindu-ne, cu inim
curat, \ cate
\\f s
ni le prescrie pentru [bod. Dar sufletului îi este proprie libertatea. De ce, aflându-se
de mijloacele pe care El a binevoit
( aceasta. ,
astfel legat, nu poate striga împreun cu Apostolul: Cine
va izbvi ? (Rom. 7, 24) sau împreun cu proorocul: Scoate
m
Dar în cine-i afl locul setea de mântuire > In acela care se
simte strâmtorat din toate prile, înconjurat de
primejdii, din aceast temni sufletul meu, ca s laude numele Tu (Ps.
Aadar, simindu-ne legai i dorind slo-
îngreunat de lipsuri i de necazuri. Putem s-i spunem
fie- 141, 7) ? frailor,

cruia: contientizeaz c
te afli în aceast situaie i vei alerga
bozire, s ne adresm Domnului, Care spune: „Dac Fiul v
spre Domnul s
caui mântuire. O
De vreme ce este aa, nu
!
va face vei fi într-adevr" (Ioan 8, 36).
liberi, liberi

ar trebui ne slipseasc motivele care ne îndrepte spre s Ce se afl în inima noastr ? Dup
natura ei, dorina de
linite, de pace, de mângâiere, de fericire; de fapt, o suprare
Domnul; i trebuie s
ne mirm de ce înc nu s-a îndreptat
ap din acest izvor al se schimb cu alta, o nelinite o alung pe o alta: ba este ciuda
toat lumea spre El, ca s ia, cu veselie,

mântuirii. . •
c nu ni s-au împlinit ateptrile, ba e necazul c
ne-am pier-
în jurul nostru i
a
în noi In jur dut agoniseala; aici este frica pentru noi înine i pentru alii;
Vedei ce se întâmpl ?

vedem necredin, îndoial, indiferen fa de tot ce este dincolo, chinul din pricina unor iluzii nemsurate sau
cltina i sufletul nos- înelate; ieri ne-a sgetat insuccesul; azi, ca viermele, ne roade
sfânt - lucruri care, intrând în noi, pot
grija; mâine, un concurs de împrejurri nefavorabile ne
tru cu îndoielii ne pot acoperi mintea cu pâcla cugetelor po-
trivnice, care seamn discordieîn sânul panicei i mângâie- amenin cu paralizarea oricrei activiti. Mult vreme vom
caut lumina cunotinei i este ferici- mai rmâne în aceast stare, frailor ? Sau numai nou ni s-a
toarei credine. Mintea
t când o gsete. i dimpotriv, obinuiete s tânjeasc când stins setea de linite, de pace, de fericire > Ori nu avem cui s
aceast lumin se acoper, la fel cumchinuiete ochiul tru-
se ne adresm ? S
ne revenim în fire i ne grbims s
alergm,
vreme de lumina material. De cu bun ndjduire, la Domnul, care îi cheam pe toi: „Venii
pesc dac este lipsit mult
aceea, cel ce îi d
seama c îi lipsete lumina cunotinei i la Mine toi cei ostenii si împovrai si Eu v
voi odihni pe voi"

înseteaz dup ea nu poate s nu exclame: „Doamne, trimite (Mt. 11,28).

204 205
 Aadar, frailor, sufletul nostru înseteaz de lumina cuno- ndjduind la viitor, pentru ca inima s se împlineasc de sen-
tinei, de libertate de micare i de pacea inimii. Cunoscând c timentul fericirii, nctulburate i necontenite.
suntem lipsii sau c am putea
fi lipsii de aceste bunti, Aadar, mergei la Domnul, Care ne cheam i ne fg-
eseniale pentru noi,i dorind s le dobândim, s venim la duiete c
ne va potoli orice însetare.
Astzi auzii multe voci care îi cheam
Domnul, care îi cheam pe toi cei ce înseteaz, ca s-i poto- la ele pe cei însetai;

leasc setea.
s nu le dai ascultare ! Falii înelepi spun: lsai Revelaia i
Cel ce însetezi de lumin, vino la El El este lumina, i în
venii la noi, noi v vom arta lumina adevrului în raiune.
afara Lui este întunericul. El îi va lumina mintea cu cuno-
!

Nu v ducei la ei, c v înal Nu este adevr în

! min- ei, ci
ciun. Umanitii spun: venii la noi, noi vom dezlega toate le-
tina, nu numai prin descoperiri vizibile, ci i luntric, prin
gturile i vom elibera natura uman. Nu v ducei la ei, c v
ungerea Celui Sfânt, [ungere] care ne înva toate - cum i s-a
înal ! Nu este libertate acolo, ci o simpl înlocuire a leg-
întâmplat vztorului de taine* - i ne transmite o confirmare
a adevrului atât de palpabil, încât nu-1 poi refuza, la fel
turilor, cu altele mai grele. Senzualitii spun: venii la noi, v
vom descoperi tot felul de plceri i s vom îndulci viaa. Nu
cum nu-i poi refuza propria via. mergei la ei, cv
înal Ei nu au plceri, ci doar o uitare de
!

Cel ce însetezi de libertate, vino la Domnul El îi va dez- !

o clip, care apoi se întoarce în cea mai neagr tristee.
/ lega legturile patimilor, care îi leag sufletul; va turna peste v
Nu ducei dar nicieri, ci petrecei de-a pururi cu Dom-
tine puterea binelui, creia nu-i poate rezista nici o patim; nul. Numai El v
va stura întotdeauna cu apa dup care cel
apoi, prin nevoina faptelor bune, aa de trainic va înfri ce o bea nu va mai înseta în veci. Amin.
binele cu sufletul tu, încât sufletul nu va mai simi nici leg- 6 mai 1862,
turile exterioare, dar nici pe cele luntrice - legturile Legii, in sptmâna samarincnui
care nupentru cei drepi. „ Unde este Duhul Domnului,
este
El îi aaz pe picioarele lor pe
acolo este libertate" (II Cor. 3, 17).
cei ce lucreaz (Ps. 30, 8), i acetia îi înfptuiesc
inteniile XV
i manifestri ale
Diferitele stri
lor în toat libertatea, sub mâna binecuvânttoare i
împre-
harului lui Dumnezeu în noi, credincioii
un-lucrtoare a lui Dumnezeu.
Cel ce însetezi dup linite, pace i fericire, vino la Dom-
nul El i numai El este viaa, pacea i linitea. El îi va
risipi Domnul, îndreptându-i cuvântul mântuitor spre femeia
!

inim toate nelinitile, renscând în ea alte griji i alte samarineanc, la fântâna lui Iacov, pornind de la ap i de la
din
cutri, nepmânteti; El î) va stinge arsura necazurilor comparaia cu ea, i-a artat fericitei femei marile daruri aduse
pmânteti i va topi orice chemare a mângâierilor lumii. El i de credina în El i de comuniunea cu El, spunând: „Oricine
Se va oferi s-L guti - pe El, Cel bun i Mângâietor - i ast- bea din apa aceasta va înseta iari; dar cel ce va, bea din apa pe

fel te va face s
uii gustul pentru orice altceva. Cci El este care I-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, cci apa pe care i-o voi
plintatea oricrei mângâieri. Dar iat ce este minunat: prin
da Eu se va face în el izvor de ap curgtoare spre via venic"
irul de întâmplri de pân la mormânt - dintre care, unele ne
(Ioan 4, 13-14). Aceast ap
dorit este harul Sfântului Duh,
care este dat în Sfânta Biseric a Domnului, celor ce cred în
pot sminti - El îi arat inimii nesfârita fericire de dincolo de ^
El. Cci, într-alt situaie, Domnul a spus: „Dac
mormânt, îi d
s o preguste de pe acum i i-o însueasc, s !

cineva, s vin la Mine i s bea.

înseteaz
Cel ce crede în Mine, precum a
(
* în text, referire la Sfântul Ioan Teologul. scris Scriptura: râuri de ap vie vor curge din pântecele lui. Iar

206 207
 aceastaa zis-o - ne încredineaz sfântul evanghelist - despre unii rmâne ascuns, fr s se arate; în alii se descoper prin
Duhul pe Care aveau s-L primeasc cei ce cred în El" (Ioan 7, lucrrile sale proprii asupra noastr, dar nu se descoper în
37-39). Transformând aceast parabol în vorbire obinuit, mod continuu, ci cu întreruperi; în fine, pe alii adumbrete îi

vom auzi din gura Domnului urmtoarea îndrumare: „Cel ce pe de-.a-ntregul i îi arat lucrarea necontenit, vizibil atât
însetezi dup mântuire, crede în Domnul !". Cel ce crede, lor, cât i altora. V
voi lmuri toate aceste situaii, iar voi,
acelaprimete harul Sfântului Duh. Iar harul Sfântului Duh, confruntându-le cu situaia în care v aflai, culege-i-v de
pogorându-se i slluindu-se în inim, devine izvor de via aici învmintele de care avei nevoie.
duhovniceasc, care ne conduce spre viaa venic. Cel ce a primit Sfintele Taine, în acela harul se afl deja, cu
Ce mângâietoare este aceast bun vestire Cel ce crede !
toate c nu-i arat înc prezena prin faptele omului. Este la
primete harul, iar harul produce în noi i din noi un izvor al fel ca o smân aruncat în rân, dar care înc n-a încolit i
mântuirii ! Acest lucru este propriu tuturor credincioilor, nu a rzbtut afar din pmânt, cu toate c
se afl acolo, dar
tuturor cretinilor. Un necredincios - un necretin - nu are fr s se vad. într-un loc se afl o vân de ap curat i t-
-
har, iar cel fr har nu are mântuire. „Cel ce crede în Mine mduitoare, dar este ascuns sub pmânt. Oamenii calc
zice Domnul - râuri de apa vie vor curge din pântecele lui." i adesea beau ap proast, îns tot aici se afl
peste acel loc
Credina, harul, mântuirea - toate sunt nedesprite, astfel apa curat, dar ascuns. într-un ogor se afl îngropat o anu-
încât acolo unde este una dintre ele, acolo sunt toate, iar unde mit comoar; gospodarul muncete, lucreaz pmântul i
lipsete vreuna, acolo nu este nimic. adesea abia de agonisete ceva din munca lui dar comoara este
Ascultând aceste cuvinte, cineva s-ar putea întreba cu aici, îns nu se vede. în acelai fel se afl i haruL_acuns în

mirare: „Iat, i eu sunt cretin, i eu sunt credincios, exist, inima noastr: ca o^omoar^caun izvor, ca o smân, dar în
oare, i în mine harul Sfântului Duh ? ! Iar dac harul se afl unii nu se vede, nu da roade, nu izvorte ap, nu îmbog-
în mine, atunci el este izvorul acelei ape care se vars în viaa ete. EJ^exijjlar nu-i descoper lucrrile. în pilda Mân-
venica. Exist oare i în mine izvorul apei care se vars în tuitorului, omul care a primit un talant i 1-a ascuns în pmânt
Via > ! Frailor, este oare adevrat c
deasupra noastr i în avea talantul, dar nici nu de el, i nici alii nu
s-a folosit i l-au
"1 noi s-a svârit i se svârete o asemenea negrit milostivire vzut. La fel este i aici. Cel ce ^a bottzatis-a miruns a
pri-
a lui Dumnezeu ?". mit deja harul naterii din nou, i daruTSfintului Duh îl are,
Da,aa este. i nimeni nu va da la o parte harul lui Dum- dar, îndreptându-i grijikcre altele, poate îngropa conseara

nezeu. Sau nu tii, oare, c voi suntei templu al lui Dumnezeu în pmântul inimii sale, astfel încât nici el, nici alii s nu o
/
i c Duhul lui Dumnezeu locuiete in voi ? (I Cor. 3, 16) - ne mai vad. El se poate chinui de sete duhovniceasc sau s bea
întreab Apostolul. Noi ne mirm de prezena real a harului apa clocit a plcerilor pmânteti, iar izvorul harului, cel ce-i
în noi. Dar Apostolul se mir de necunoaterea noastr în poate potoli setea imediat, se afl în el, dar este înfundat. El
aceast privin. Iar într-alt loc iat ce sentin sever rostete: poate s
flmânzeasc i s
fie sracduhfîyruceej dar comoa-

J)ac cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui" raduhovniceasc atoateplinitoare i smâna copacului aduc-
(Rom. 8, 9). tor de roade se afl tot aici, în el, dar sunt astupate de flea i :

Iat cât sunt de nedesprite de noi darurile i fgduinele curile treb urilor lumeti i de griji.
lui Dumnezeu Harul Duhului ! este cu adevrat turnat peste Sap în pmânt i poate c
vei dezgropa o comoar sau un
noi în Sfintele Taine i ramânejn noj_dip momentul în care izvor de ap curat. Vlaga i cldura vor ptrunde spre
ne-am botezâTfne-arn miruns, dar^e_nianif£St în moduri smân, i aceasta va încoli i va aduce rod. Aa este i aici:
diferite, în funcie de diferitele noastrejtjtudir^fa^eil. In d libertate lucrrii harului, i el va lucra i îi va arta puterea

208 209
f în tine
sau ca
i asupra ta - asemenea unei ape
o comoar îndestultoare sau
vii

ca
împrospttoare,
un fruct care te
/ mobilizeze toat atenia minii, atât de limpede, încât s con-

^ templm toate amnuntele, convingându-ne i hrnindu-ne

cu ele -, aa ceva este rodul harului lui Dumnezeu. Când
hrnete i te satura. !

Ceea ce este spatul în pmânt pentru cele materiale, aceea inima se cutremur de frica judecii sau se umple de ndejdea
este eroismul mortificrii pentru cele duhovniceti. Ceea
ce buntilor venice, sau simte dulcea, smerenie, frângere,
desprin dere de toate - cu atâta putere i parc
sunt vlaga i cldura în cele materiale, acelea sunt nevoinele claritate^ încât

faptelor bune i ale evlaviei în cele ale duhului. Dumnezeu este purtat cu totul în alt dimensiune, dincolo de cele în-
le-aspus contemporanilor lui Noe: „Nu va rmâne Duhul conjurtoare -, aceasta este^u^rerBaruTuji Când sufletul
a
Meu pururea în oamenii acetia, pentru sunt numai trup c exult i se scald în fericire, fiind gata de orice fapt bun, de
rs- orice trud, de orice privaiune i chiar de moarte, când rabd
(Fapt. 6, 3). Aadar, El va rmâne acolo unde trupul se
tignete cu patimile i cu poftele sau unde este dus lupta totul, când nu se teme de nici un fel de piedici întru a-I plcea

lepdrii de sine. Apostolul scrie: „Duhul nu-l stingei" saus Domnului -, toate aceste stri i altele asemenea sunt mani-
întru Care festri ale Duhului lui Dumnezeu, care lucreaz în noi.
„s nu întristai Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu,
rscumprrii'' (Ef. 4, 30), dup
ai fost pecetluii pentru ziua i nu degeaba când se afl cineva în vreuna din aceste stri
care enumera patimile de care s ne ferim i virtuile în care
si o numete [stare^de graie^/ In aceast stare i se omului d s
ne desvârim. Tot ne
7 umplei de Duhul, vorbii între
el înva, într-alt parte: „...ci v guste ceea ce'nimic pmântesc nu îi poate oferi. Fieca re trece

voi în psalmi i în laude i în cân- prin ele^dar nu oricine pprgri» în 'l* nc rr> ntf nit_ r ^ '<* vifTi'

tri duhovniceti, ludând i cântând Domnului, în inimile voas- pleâSS^unt date la fel cum în lumea vzut este când senin,
L Aadar, unde sunt cântri duhovniceti, cânaînnorat; ba este linite, ba vânt; ba este cald, ba e frig.
tre" (Ef. 5, 18-19).
unde se înal rugciuniîn biseric i acas, unde sunt fapte c
Aa a socotit harul cel izbvitor este pentru binelejigstru,
de evlavie, acolo va fi i plinirea Duhului sau artarea lucrrii s
s nu ne legeliberatea, ca ne deprind treptat cu petrecerea
harului Sfântului Duh. Nevoinele lepdrii de sine, trudele
întru har i s
ne învee s
preuim binele, care nu ni se d
faptelor bune i ale evlaviei dau libertate harului Sfântului
deodat, ci dup mai multe experiene cu porii mici, zi- s
l)./ Duh s lucreze în noi i acesta, aflat pân atunci ascuns, se cem, pre scurtate Harul - spune Sfântul Diadoh - uneori,
.

i"' 1
arat la vedere i îi vdete lucrarea atât fa de purttorul printr-o senzaie inexplicabil, îi descoper irumiipre^ena sa,

harului, cât i fa de ceilali. dup care se ascunde, ateapt ca sufletul s II cauj_cu_sijiai

Dar chiar i dup ce s-a artat la vedere sau dup ce a lucrat mult râvn pe Domnu gustând din roadele nzuinei spre
l,

asupra inimii, harul nu-i descoper dintr-o dat întreaga pu-

El. Dintre au gustat din aceste stri, cine nu va dori,
cei ce
poria, cu oare, ca ele s se repete mai des, i, odat venite, s nu plece
tere sau toat plintatea lucrrilor sale, ci treptat, cu
repede, ci s se prelungeasc, lsându-se simite cât mai multa
întreruperi. Ba lucreaz asupra unei pri a fiinei noastre,
ba
asupra alteia, ba asupra unei stihii, ba asupra alteia, ba ne vreme ? Sârguiete i caut Dar s tii ! c
adâncirea, sau mic-

lumineaz un gând, ba ne îndulcete inima, ba ne întrete orarea, prelungirea sau scurtarea lor _d.epinde de Domnul,
puterile. i nu se afl vreunul dintre cei dedai vreunei
patimi Cel ce ne chivernisete mântuirea, astfel încât totul lucreze s
pctoase care s nu simt uneori în el lucrarea harului. Dac în favoarea noastr. Spunem aceasta nu pentru ca cineva se s
lase pe tânjeal, ci dimpotriv, ca s-i înteeasc truda, cea
se întâmpl s ni se imagineze în minte vreun
adevr sacru, ca
care - cum bine se tie - prin mila lui Dumnezeu, pe toate le
de pild: creaia, pronierea, rscumprarea i altele, sau vreun
ml eveniment al Evangheliei: Rstignirea, învierea, înlarea i
învinge. Jaqruie^fjy caut'! Iar nevoinelor lepdrii de sine,

altele - care s
se plsmuiasc cu atâta pregnan, încât ne s ale trudei faptelor bune i ale evlaviei, adaug-le mai ales pri-

2-10 211
9 vegherea, petrecerea înluntru
spre DumnezcuAla aminte
i
la tine
necontenita aintirea minii
observ cc_anumete
însui,
aduce în uai ea h anc i de acel lucrujip ete.te m aUles; iar de
ti
acolo îi au locuina -
slaul
cum spune dumnezeiescul Apostol:
nostru este în ceruri,i înc: «Ceea ce ochiul n-a vzut i
urechea n-a auzit i la inima omului nu s-a suit, pe acestea le-a
ceea ce o risipete, de aceea fugi ca._de.foc. Când vei dobândi pregtit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El» (I Cor. 2, 9-10)".
obinuin i te vei întri în buna petrecere, atunci i harul te Iat cele trei stri în care se poate afla în noi harul Sfân-
va adumbri mai din belug, iar dac va socoti de cuviin, îi tului Duh. Acum s se strduiasc fiecare s intre în inima lui
va da s te bucuri necontenit de ceea ce acum îi numai cud i s stabileasc în ce stare se afl harul în el i s-i ia înv-
fporia. Dar cauza principal pentru care harul nu ne cuprinde
1 tura corespunztoare din cele expuse aici. Este ascuns harul în
| dintr-o dat i pe de-a-ntregul este c
Dumnezeu nu Se încre- tine ? D-i slobozire, ca s-i arate puterea asupra ta. Lucreaz
(_de în credincioia. noastr. S
îl încredinm de devotamentul din când în când ? Strduiete-te s-1 faci s lucreze necon-
nostru nesovielnic, petrecând necontenit în cele bune. Atun- tenit, s te umple cu totul i s nu te prseasc niciodat. Iar
ci i El ne va încredina toaiyuttreajiardmjiu. când vei atinge i aceast stare, înal slav lui Dumnezeu,
Cum anume sunt oamenii ajuni la aceast ultim treapt Binefctorului nostru. Amin.
v voi descrie nu cu cuvintele mele, ci cu cuvintele. Sântului 17 mai 1865,
in sptmâna samarimneei
Macarie Egipteanul (extras din Convorbirile 32, 37).
„Când harul Buhului va adumbri sufletul cu toat plin-
tatea i puterea sa - spune el - i se va sllui în adâncimile
XVI
sufletului, atunci sufletulacela devine de un.acelasjLduh-cu
Chipul i asemnarea lui Dumnezeu în noi -

Domnul i, cu faa descoperit, privete.spre slava luLDjjm- in creaie i în restaurare

nezey. Harul, venit prin mraira nmulni luntric i a minii,
cur sufletul de orice murdrie i de orice gâfld necurat,
dorinîcaacestâ, reîntors în starea fireasc a fiinei lui, con- s Srbtorind astzi icoana cea nefâcutâ de mân omeneasc
temple cu ochiLdeschii i netulburai slava luminii ade- a Domnului, Dumnezeului i Mântuitorului nostru Iisus
vrate^ Cel în al crui suflet s-a înrdcinat harul i s-a con- Hristos, s nu uitm, frailor, c aceast srbtoare a fost rân-
topit cu sufletul su, acela a cunoscut din experien o alt duit nu numai pentru minunea artat de Domnul când ne-a
bogie, o alt alt slav i îi hrnete sufletul cu
cinste io druit acest chip, ci i pentru ceea ce unete în ea aceast ma-
bucurie nestriccioas, din belugul creia se îndulcete, prin hram, i care ne este imperios necesar i de înalt-povuitoa-
împreun-prtirea cu Duhul. Cât deosebire exist între re amintire: c suntem zidii dup chipul i asemnarea lui
pstorul cu judecat i turma condus, tot atât se deosebete Dumnezeu, iardac le-am pierdut, trebuie s ne rezidim întru
un astfel de om de ali oamen i - prin rp^pria cunotine i aceleai chip i asemnare, în Mântuitorul nostru Hristos.
prin judecat - cci el are un alt duh i o alt minte, o alt me- Aici este întreaga esen a mântuirii. Ne rezidim. Dar, aa
nirc i o aj înelepciune. Cu adevrat fericii i norocoi prin cum am pierdut chipul cel dintru început, la fel îl putem pier-
via i prin mângâierea suprafireasc sunt cei care, cu ajutorul de i pe i
cine tie dac, de fapt, îl pstrm
cel zidit din nou.

vieii lor virtuoase, au dobâdit cunoaterea din experiena, pal- netirbit ? Trebuie s
ptrundem în noi înine, s ne cercetm
pabil, a tainelor cereti ale Duhului i care îi au slaul în ce- i s confruntm ceea ce se afl acolo, cu modelul dup care
ruri. Acetia, czând cu fruntea la pmânt în faa Domnului, trebuie s se edifice totul în noi i s stabilim de avem sau nu
se înal la cer sub oblduirea Duhului i, în credina puternic netirbite chipul i asemnarea dup care am fost zidii întru
a sufletului lor, se îndulcesc acolo de minuni, acolo lucreaz, Domnul. Poate c prin propriile puteri nu ne-ar fi trecut prin

212 213
 minte s ne ocupm cu aa ceva. Dar iat c
Sfânta Biseric, Dar milostivul Dumnezeu nu voi s-1 lase pe om în aceast
rânduind srbtoarea icoanei nefcute de mân omeneasc, îi stare pgubitoare, ci binevoi sâ-I chiverniseasc mântuire i
spune parc fiecruia dintre noi: privind spre aceast icoan s-i restaureze în el chipul i asemnarea Sa. Pentru aceasta,
nefcut de mân
omeneasc, adu-i aminte c
i în tine exist Unicul-Nscut Fiu al lui Dumnezeu, strlucirea slavei i chi-

o icoan nefâcut de mân omeneasc. Intr dar în tine însui pul ipostasului Tatlui, fiind dup chipul lui Dumnezeu, Se
i cerceteaz de se afl ea, oare, netirbit în tine i dac este mkor pe Sine, primi înfiare de rob si lu chip de om. Venind
chivernisit aa cum se cuvine. Nu refuzai, frailor, s ascul- pe pmânt, El rândui aici Sfânta Biseric i îi încredina dum-
tai îndemnul Bisericii i s v apucai acum de acest lucru ! nezeiescul Su cuvânt i Sfintele Taine. Primind, prin cre-

Iar eu v voi ajuta, lmurindu-v ce sunt chipul i asemnarea din, cuvântul adevrului cuprins de Sfânta Biseric i luând
lui Dumnezeu, cum sunt restaurate i dup ce trsturi putem har prin Sfintele ei Taine, omul se îmbrac în chipul Mân-
stabili dac le avem sau nu netirbite.
tuitorului Hristos, iar, prin aceasta, în chipul lui Dumnezeu,
prin a crui putere ajunge apoi i asemnarea, cu El. Aceasta se
r-"" ChiDuJj^emnajca lui Dumnezeu nu se refer la rup^ ci
întâmpl astfel:
la sufleL Chipul lui D umnezeu const în esena
sjrfljuhu, iar
Prin sfântul botez, omul moare pentru viaa trupeasc i
asemnarea cu Dumnezeu, în însuirile asemntoare celor
dutgnezeiesti, pe care sufletul i le dobândete^rin voina
sa. ^'pctoas i renate de la Duhul Sfânt pentru viaa sfânt i în
duh, adic primeejpj^erea^e^_duce_o_yiaJ sfânt tduhov-
Faptul c sufletul nostru este nematerialnic, simplu, spiritual, niceasc. Prin restaurarea acestei puteri, se recreeaz în el chi-
nemuritor i - aceasta se refer la chipul lui
intelectiv-liber
cuviincioas a judecii i puflui Dumnezeu. Dar as emnarea cu Dumnezeu se svâr-
Dumnezeu. Iar când, prin folosirea
s ete mai târziu, nu dintr-odat, ci treptat, când omul începe
a libertii, sufletul va cunoate adevrul i va ajunge îl cu-

prind cu adevrat, împodobind inima cu tot felul.de virtui

- s-i exerseze in mod cuvenit puterea primit la botez - de a

ca smejeriia^jiulDsdyitea^înfrânarea, dragostea de pace, rb-

duce o viajjanr i duhovniceasc - i începe cu adevrat s
triasc astfel, ferindu-se de minciun j depcat, stârpind din
dareaji altele -, atunci aceste caliti vor alctui în el asem-
el rul i patima i rsdind înclinaiile cele bune. Cel cejjier-
narea cuJDunweacu. Aa, de pild, când Mântuitorul spunea:
de, prin pcat, haruLde la botez, acela îi reprime te puterea
fii mioasi. asa cum Tatl pggm ereu milostiv
e,
El ne-a in-
botezului prinjjociint i, recreând din nou chipul lui Dutru
dicat o trstur a asemnrii cu Dumnezeu i cine i-o va în-
nezeu, începe iari, prin cunoaterea adevruluii_.i prin sâr-
sui, acela va în privina respectiv, asemeni cu Dumnezeu.
fi,
guinele faptelor_bune, sâ-i rezugrveasc în el i asemnarea
Când omul ieit din mâinile Creatorului su, atunci chi-
a
cu Dumnezeu. Când, în acest mod, îi va umple mintea de
pul lui Daoinezeu_era.îadjairat i desvârit,, iar asemnarea
cunoaterea feluritelor adevruri dumnezeieti, iar sufletul i-1
cu Dumnezeu era întreag, atât cât o putea cuprinde fiina
va împodobi cu toate virtuile, atunci va deveni i asemeni cu
omeneasc. Mai apoi, când omul czu, atunci chipul i asem-
Dumnezeu sau se va îmbrca - cum ne înva Apostolul - în
narea lui Dumnezeu s-au stricat, s-au deformat, s-au întune-
dreptatea i în asemnarea adevrului, dup chipul Creatorului
cat, m
în locul virtuilor au sosit pati i k i virii lf- , care au înce-
,

su (Ef. 4, 24; Col. 3, 10*).

put sle strâmtoreze; în locul adevrului, în minte
intr min-
Iat cum vorbete despre acestea Sfântul Diadoh (în
ciuna, judecata slbi în cunoaterea i în discernerea adevru-
Dobrotoliubie**, § 89; cu cuvintele noastre, pentru claritate).
luii a binelui, libertatea fu legat de înclinatiisLobjfceiuri Ceea ce este în noLiup__chipnc ese_d_ajL la .sfântul botez,
pgubitoare; chîrTrTpropria sa natur, sufletul deveni mai
grosolan sparea, mai cajcnaLrobindu-se senzualitii i pl- * „Filocalia" în traducere rus.
cerUoTtrupului.
" * Legtura tu trimiterile biblice este neclar.

214 215
 ;

Itok

wMm/i_prjn haml lui Dumnezeu, care spal toate întinciunilc tivire^ curcjuejijnirnii, dragostejde pace, iertarea suprri-
noastre ne zidete fiina întru curie; iar ceea ce este dup
i lor, rbdare i altele. C aa, ne înva Apostolul Pavel
este
asemnatele svârete în noi mai râmn. Har nu prin harul (Col. 3, 9-17), întrucât, spunându-ne c
trebuie s ne îm-
singur, ci în corducrare^ulibeffiea,rioa5tr>'Când omul, pri- brcm în omul cel nou, care se înnoiete dup chipul Celui
mind putere de la botez, începe, cu ajutorul ei, s-i însueas- ne explic apoi care este chipul în care trebuie s
ce 1-a zidit,

c fiecare adevr i s se deprind cu fiecare virtute, atunci ne îmbrcm, spundu-ne: îmbrcai-v [. .] cu milostivirile în- .

peste ceea ce este dup chip va începe s se zugrveasc în el i durrii, cu buntate, cu smerenje,-cu blândee, cu îndelung-rb-
ceea ce trebuie s fie dup asemnare. Se întâmpl acelai dare, ca s
iertai, dac are cineva ceva împotriva altuia, pen-
lucru pe care îl fac pictorii. Pictorul schieaz mai întâi chipul tru ca s
slluii picii în inimile voastre i pe toate le s
omului numai din contururi, apoi zugrvete cu vopselele facei cu însufleire curat, în numele Domnului nostru Iisus
fiecare parte, aa cum este ea la cel al crui chip îl picteaz. La Hristos i întru slava lui Dumnezeu. Aceasta este tot una cu
fel i harul Sfântului Duh, la început, la sfântul botez, îl face coninutul învturii despre Fericiri.
pe om aa cum fusese înainte de pcat - restaureaz în el ceea ~*Injrna_deyine asemenea lui Dumnezeu când renun la
ce este dup chip; apoi, când vede c omul râvnete-cu înfo- toate legturile pmânteti i se lipee__de_ lucrurile
care i la frumuseea asemnrii i searat pregtit de orice duhovnicetijijcerei. Iat ce poruncete Apostolul în leg-
fapt eroic pentru aceasta, atunci haml^zugrvind virtute tur cu renunarea: trebuie sxrirn - spune el - astfel încât
peste virtute i înlând chipul sufletesc din frumusee în fru- cei ce au femei s
fie ca i curanu le-ar avea, cei ce plâng ca i

musee, zugrvete în el i A^v&r^iregjisemndm - i omul cum n-arjjânge, i cei ce se bucur ca i cum nu s-ar bucura,
devine desvârit, dup chipul i asemnareaJuLDurnnezeu. i cei ce cumpr ca i cum n-ar avea, i cei ce se folosesc de
V voiTamuri puin acestea i de la mine. KseTnnaTCâ, lume ca i cum nu s-ar folosi de ea (I Cor. 7, 29-31). Adic,
))
]
întiprit de har peste chip, îmbrieaz toate cele dinluntru trebuies ne purtm astfel încât tot cet_e_afl_înjurne s ne fie
- i i
gândurile, dispoziiile, i sentimentele - i ne preface i strin, s treac pe lâng noi^farj ne stârheascâ^i fr s ne ;

mintea, i voina, i inima_asemeniluiJQtamjl£zeu. tulbG^>yfl£tul Iar despre alipirea de lucrurile duhovniceti i

r—fc Minea este asemenea lui Dumnezeu când cunoate dumnezeieti, iat cum vorbete Apostolul: „Cutai cele de
limpedeJirribialulxrjaiinei i pstreaz în ea, neprefâcute, susf. .], cugetai cele de sus, nu cele de pe pmânt; cci voi ai
.

toate cele cuprinse acolo. Apostolul Pavel spune despre sine i murit si viaa voastr este ascuns în Dumnezeu" (Col. 3, 1-3).
despre toi apostolii: „Noi îns avem gândul lui Hristos" (I Cor. Vedei, aadar, ce este chipul lui Dumnezeu i ce este ase-
2,16). Acest gând al lui Hristos nu l-au pstrat numai în ei, ci mnarea, cum se rezidete chipul i cum se rezidete asem-
l-au transmis i Bisericii, i credincioilor, atât prin viu grai, narea i în ce constau acestea dup restaurare. Acum, fieca re
cât i prin scriere. Sfânta Biseric 1-a adunat laolalt i 1-a s se cercetezepe sine, sufletul su, lucrrile i însuirile sufle-
expus pe scurt în Simbolul credinei. Aadar, cel ce cunoate i tuluiji s le corîirunteoi acel chip ]_asemnare care trebuie
pstreaz cu inim curat tot ce ne înva Simbolul credinei, s se întipreasc în ele. Pentru ceea ce avei, mulumitiJPom-
acela are mintea lui Hristos, sau mintea aceluia este asemenea nului; iar ceea ce y lipsete, strduii-vVai^banaîi, cerând
minii lui Hristos, este asemenea lui Dumnezeu. Domnului ajutor pentru aceasta. Dac chipul lui Dumnezeu,
Puterea lucrtoare a omului poate fi asemenea lui Dum- restauraia sfanul botez, este iari întunecat i nruit prin
nezeu când este împodobit de toate virtuile poruncite de pcate de moarte, trebuie s-1 înnoim prin pocin. Dac
Domnul în învtura despre Fericiri, i anume: smerenie, chipul este întreg, cerceteaz de este întreag i asemnarea.
frângere, blândee, dragoste.de adevr i de dreptate, milos- Citete Simbolul credinei i cuget de cunoti sau nu tot ce

216 217
f se afl în ci
Dac
i dac le cunoti pe
nu cunoti
toate în felul în care se cuvine.
afl pân la capt; dac despre unele
totul,
XVII
Este nevoie de rstignire de sine pentru restaurarea noastr
crezi în alt fel, izgonete aceste gânduri potrivnice lui Dum- la starea cea dintru început

nezeu i primete gândurile lui Dumnezeu. Ia învtura Feri-

cirilor i vezi dac ai toate virtuile poruncite acolo. Pe care le
pstreazâ-le i întrete-le; pe care nu le ai îngrijete-te s
le Ieri am cântat: Bucur-te, cea plin de har astzi cântm:
.';
ai
Crucii Tale ne închinm, Stpâne o proslveam pe Prea-
dobândeti. Ia-i la cercetare inima i vezi unde îi este
!. Ieri

comoara, unde triete i în ce-i pune fericirea. Dac vei con-

sfânta Nsctoare de Dumnezeu, pentru c prin ea S-a po-
stata c pentru ea, via este Hristos, i moartea, un câtig (Fii. gorât la noi Cel înalt; astzi o ludm pentru c ea este raiul
1,21), mulumete-I Domnului. Iar dac vei
constata pen- c celde tain, prin care pe pmânt a fost sdit copacul crucii, cel

tru ea totul este încurcat în pasiuni pmânteti, începe s-o purttor de via. Ieri Sfânta Biseric voia ne înale pân la s
desprinzi de ele încetul cu încetul, grbindu-te îns ca
nu te s bucuria izbvirii; astzi vrea ne însufleeasc s lum în s
s moar celui lipit de spate suferinele purtrii crucii. Ce poate s însemne aceast
apuce moartea cumva, cci greu îi este
pmânteti. asociere [de srbtori] ? Ce ni se sugereaz i ce învtur ni
cele
Dac ne vom propune ca, de astzi înainte, s facem aa, se d în acest fel ? Ni se sugereaz astfel c, fr purtarea
atunci cu adevrat vom transpune în fapt învtura srb- crucii, nu exist bucurii adevrate. Dac vrei s te bucuri,
torii icoanei nefcute de mân omeneasc a Domnului. Iar poart mai întâi crucea ! Bucuria este scopul; crucea este mij-
dac vom îndeprta apoi, într-adevr, toate vtmrile chipu- locul. Dac o vrei pe prima, dorete-o i pe a doua. Cu toate
lui i asemnrii lui Dumnezeu în noi i le vom
restaura în c succedarea artat a srbtorilor cretine nu este obligato-
toat deplintatea i curenia lor, atunci vom împlini întrea- rie, ci s-a nimerit aa numai în anul acesta, cu atât mai mult
ga voie a lui Dumnezeu în privina noastr, care este
sfinirea îns este potrivit s v ocup acum atenia, explicându-v cum
noastr. Fie ca Domnul, întiprindu-i - fr mân ome- i de ce drumul spre bucurie trece prin cruce.
neasc - chipul Su pe mahram, s ia i fiina noastr tot ca Bucuria i veselia trebuie s ne aparin, prin natura noas-
pe o mahram i, atingând-o de faa Sa divino-umanâ,
s tr. Dumnezeu 1-a creat pe om dup chipul i asemnarea Sa.
i asemnarea Sa, pentru i, de vreme ce Dumnezeu i omul s-a
întipreasc în noi nu doar chipul, ci este atoatefericit, cuve-
ca astfel, devenind asemenea Lui, s ne învrednicim
dup nit s ias din mâinile Ziditorului su deinând fericirea. Aa a
moarte ca s intrm în lcaul sfânt nefcut de mân ome- fost la început. Omul se fericea i pe dinafar, i pe dinuntru.
neasc, în care El a intrat pentru noi - ca înaintemergtor
-i Apoi îns, fiind amgit din pizma diavolului, a clcat porunca
împreun cu El, ca fii i motenitori, s ne îndulcim în veci de lui Dumnezeu i, prin pcat, s-a vtmat pe sine i, în loc de
buntile fgduite
b nou. Amin. bucurie i veselie, a motenit tulburare i fric. Atunci, cores-
16 august 1864,
Domnului
punztor celor dinuntru, dar i drept pedeaps, Dumnezeu îi
de srbtoarea Sfintei Mahrame a
lu i fericita locuin din afar. i omul deveni îngreunat din
toate prile de suferine i întristri. Acum este limpede cel c
ce vrea s dobândeasc din nou bucuria i veselia trebuie s
stârpeasc vtmarea cea venit asupra lui prin cdere i s se
ridice din nou la rangul i la alctuirea sa dintru început. Ime-
diat ce acestea se vor împlini, bucuria i veselia se vor instau-
ra iari în noi, ne vor intra în fire, aa cum, de pild, ne-a

218 219
 !

intrat în fire respiraia. Ce trebuie s facem pentru aceasta > noi tot ce avem... s
De se ivete ocazia ne dedm plcerilor
Trebuie s
ne rstignim Iat de ce.
!
voluptii, omul cel drept ne poruncete le respingem, cas s
Privii ce s-a întâmplat cu noi dup cdere Apostolul
! ne pstrm curia, iar pctosul ne împinge nestvilit
Pavel numete rul care ni s-a pricinuit prin cdere „omul cel într-acolo, cci îi afl plcere în necurenii. e în toate: Aa
vechi" sau „omul pctos". Tâlcuind acest cuvânt, Macarie cel strinul, omul pctos nu-i d libertate omului drept din noi,
Mare spune c
prin cdere a aprut în noi un alt - un om om cel creat dup chipul i asemnarea lui Dumnezeu, îl chi-
întreg, cu toate mdularele - care s-a altoit peste omul ieit nuiete, îl ine înrobie i în amar silnicie. De aceea nu avem
din mâinile Creatorului i 1-a acoperit sau 1-a asuprit; i acesta bucurie, cât timp suntem robi pcatului.
a aprut astfel încât capul su s-a aezat peste capul primului, Acum se vede de la sine c, pentru a ne reîntoarce bucuria
mâinile peste mâini, picioarele peste picioare, fiecare parte s-a vieii, trebuie s omoram în noi acest om pctos i venetic.
suprapus peste partea ei corespunztoare; i îl acoperi atât de Iar aceasta înseamn - dup Apostolul - s-1 smulgem afar
tare, încât omul nu se mai vzu deloc,
cel dintru început ori pe omul cel vechi împreun cu plozii lui, ne rstignims
ori abia-abia, i rmase la vedere numai strinul. Omul îi trapul cu patimile i cu poftele, sau - ceea ce este acelai lucru
pierdu bucuria vieii, pentru c nu mai tria omul adevrat, ci - s ne suim pe cruce.
cellalt, omul pctos, cruia nu-i este în fire s se bucure. Când va fi omorât acest om pctos, atunci omul drept va
Omul cel dintru început - spune îneleptul* - era drept, adic fi slobozit i, începând lucrezes fr
piedici - cum îi este
credincios, cu fric de Dumnezeu, rbdtor, rugtor, milostiv, firesc de la natur - se va veseli i se va bucura. De fapt, se va
blând, smerit, curat, binevoitor, înfrânat, muncitor, într-un omori i se va rstigni în noi omul pctos dar, de vreme ce
cuvânt, era împodobit cu toate desvâririle asemnrii cu acesta se altoise de noi i se amestecase cu fiina noastr, omo-
Dumnezeu. Iar veneticul, ce| pcms era întru toate po-
, îi rându-1 pe cruce, nu se poate s
nu suferim i nu ne doar s
trivnic: necredincios, fr fric de Dumnezeu, fr_rugciune, i pe noi. Se întâmpl acelai lucru ca atunci când medicii fac
având încredere numai în el îns ui, mânios, furios mândru i , o operaie, tind i scoând afar o parte nefolositoare, prici-
orgolios, poradcw > .Jnvidios li nebinevoio^Jaie^.rQb_^Uceri- nuitoare doar de durere. Se taie ceea ce este de prisos, strin
lor trupului, într-un cuvânt, îngreunat cu toate sentimentele alctuirii organismului, duntor, dar întregul organism - i
i patimile vicioase. Când acesta din urm se ridica" deasupra cel prezent - sufer. La fel este i în rstignirea omului celui
primuîu acela începu s sufere, czând sub asuprirea sclaviei. vechi: predm caznelor ceea ce ne este duntor i strin, ceea
Ca urmare, neavând libertatea faptei, el se chinuie i tânjete. ce ne desfigureaz, ceea ce este pctos, dar nu se poate s nu
De pild, de sufer cineva vreo suprare, omul cel drept vrea suferim i noi, de vreme ce se altoise de noi i se fcuse, parc,
s ierte, iar omul pctos cere rzbunare. Având în vedere c una cu fiina noastr. Iat de ce aceast dezrdcinare a omu-
ambii se suprapun în aceeai persoan, reiese c înuntrul lui celui vechi este numit i chiar este de fapt autorstignire.
nostru are loc o btlie i un zbucium, nelinitite i dureroase. Este ca i cum ne-am smulge pielea de pe" noi. i, cu adevrat,
Vedem c unuia îi i se înal în rang; omul cel
surâde norocul ce tare ne doare atunci Dar însi aceast durere este dt-
!

drept este gata s se bucure, iar pctosul afieaz ura. De ne toare de bucurie i cu atât mai dttoare de bucurie sunt road-
cere cineva milostenie, omul cel drept este gata, cu bunvo-
ele ei
in, s-i împart ultimul lucruor, iar pctosul, din dorina Aadar, frailor, avem nevoie de cruceai trebuie -neaprat s^
de agoniseal i iubire de sine, ne oblig s pstrm pentru
i

ne urcrja, pe ea..Dar luai aminte c

se rstignete jQrnul cel ' './'
"'
• strin, iar noi suferim atuncijuimai din motiv acesta jiu c \
" Sfântul Macarie cel Mare. poate fi desprins denoLfr durere; de fapt, noi nu ne rstig-

220 221
nim, ne slobozim din silnicie, ne tmduim, ne dezlegm
ci deveni desvârit cu duhul, cu sufletul i cu trupul, fiu vrednic
din lanuri. s
Dac începe cineva dea jos lanurile unui în- pentru toate prefacerile viitoare. Acest bine vi-1 doresc tutu-
temniat, prins peste tot corpul în obezi care, de atâta amar de ror, amintindu-v totodat s
nu respingei crucile interioare
vreme, i-au crescut în carne, el, în pofida durerii, îndur de i exterioare pe care le întâlnii în via i, aintindu-v
bunvoie i bucuros aceast suferin, tiind prin ea va c privirea ctre fericitul lor sfârit, s v
însufleii spre purtarea
primi bucuria libertii i, rbdând un pic, îi va dobândi lor cu rbdare i cu bunvoire. Amin.
bucuria i veselia nepieritoare. La fel se întâmpl i cu noi, în 26 martU 1861,
rstignirea omului pctos: ne doare i nu avem pace, dar rb- in a 3-a sptmân a Marelui Post

dm cu drag inim; mai avem puin i vom intra în libertatea

copiilor lui Dumnezeu. Altfel nu se poate. Una din dou: ori
ne chinuim pentru totdeauna în robia pcatului, ori, suferind xvin
Lupta cu patimile fi experiena duhovniceasc
un pic, vom pimîn bucuria eliberrii de pcat.
Iat ce trebuie smai inei minte însi durerea autors- !

tignirii îi are bucuria ei i aceasta nu numai datorit a ceea ce

Suntem în sptmâna de pomenire a vindecrii minunate a
ndjduim s obinem dup ea, ci i datorit a ceea ce simim slbnogului de treizeci i opt de ani, fcut de Domnul. în
urmare a lucrrii harului, cât i ca urmare
în acele clipe, atât ca Evanghelie este amintit miraculoasa scldtoare a Vechiului
a sentimentului însntoirii^ care începe s se reverse în toat Testament, pe care o tulbura îngerul Domnului în fiecare an,
alctuirea duhului nostru. Ins, trebuie s lum hotrârea i cel ce intra primul în ea dup tulburarea apei se însntoea,
rstignirii de sine dintr-o dat i s o rsfrângem asupra a tot de orice neputin ar fi suferit. Lâng scldtoare se aflau
ce este pctos în noi, în orice form s-ar manifesta. Când se cinci pridvoare în care zceau muli bolnavi - orbi, ologi,
va produce o asemenea ruptur sau o asemenea înfrângere a uscai, ateptând micarea apei.
omului pctos în chiar rdcina vieii lui, atunci biruirea lui în aceast zi este rânduit i pomenirea Sfântului Mucenic
bucat cu bucat nu va fi însoit de nici un fel de greutate, de Avraamie. Se înelege de ce. Moatele neputrezite care se
nici o durere i de nici o suferin. Ci, cu cât cineva se va de- odihnesc aici sunt miraculoasa noastr scldtoare. Venii toi
prinde mai mult în faptele rstignirii de sine, cu atât mai mult cei ce dorii, i nu o dat pe an, ci în fiecare zi i la orice or,
se va elibera din lanurile pcatului i cu atât mai mult va iei i nu ateptai îngerul, ci tulburai voi îniv puterea lor mira-
la iveal omul cel tainic al inimii, având unul, dou, trei mem- culoas prin micrile i suspinele rugciunii, i vei pleca cu
bre eliberate, pân când, în sfârit, va aprea în toat des- siguran însntoii de neputina de care sufereai cu sufle-
vârirea sa, fr nici o întinare, fr nici un viciu sau ceva de tul i chiar cu trupul, dac harul lui Dumnezeu va gsi v
felul acesta, ca un nou-creat întru Dumnezeu, în dreptatea i vrednici de aceasta.
în asemnarea adevrului. Aadar, aceasta se înelege. Dar nu se înelege prea bine,
Cunoscând acestea, frailor, s ne însufleim spre purtarea surorilor,de ce a fost stabilit srbtoarea în lcaul vostru
crucii sau spre rstignirea de sine, având în minte nu atât du- tocmai în aceast zi ? Se vede c
în acest fel au vrut vi s
rerea de o clip, cât bucuria mântuirii. Acesta este singurul întipreasc mai bine în minte respectivul eveniment evan-
drum spre slobozirea fiilor lui Dumnezeu, acestea sunt sin- ghelic. Dar ce rost are tocmai aceast întiprire i de ce a fost
gurele pori prin care se intr în bucuria Domnului. Vrea ci- fcut pentru voi, cele ce v însingurai Ce fel de idee despre
?

neva bucurie ? S se rstigneasc ! Astfel, dezbrcându-te de voi însev v este oferit în acest fel - atât vou, cât i nou,
cele vechi, te vei îmbrca pe de-a-ntregul în haine noi i vei celor din afar ? Oare aceea c reprezentai scldtoarea oilor
222 223
 pentru bolnavii care vin la voi cu tot felul de neputine su- gubitoare, mcepgjzfa^uJUJJLgâ nrl 1 rile i cu simmintele1

fleteti, ori c, în chiliile voastre, v asemnai celor cinci prid- pgubitoare. i

aici rzboiul parcurge multe etape, dar iat ce

voare în care zac bolnavii care îi caut ei înii i ateapt este ceTmai important: gândurile i simmintele nu se
micrile vindectoare din afar, venite din alt parte > Iat ce elibereaz dintr-o dat de patimi i de pcat, ci mai rmân In
nu este clar: ce suntei voi ? Scldtoarea vindectoare, sau i robia lor pentru o vreme, rh Qr ^i,d]ip 3 -<• fa pflr rrk.W frxr
'

pridvorul cu bolnavii ? Vreau sv

lmuresc acest lucru, pen- j
abandonate. Atunci, chiar dac nu mai exist fapte pctoase,
tru c de aici rezult o învtur foarte ziditoare pentru voi. j
suIfetuFniai cuget pctoase i se îndulcete de
la cele

Dup socotina mea, trebuie s

fii i una, i alta. Prin voi i obiectele patimilor. Cine-i conduce cu râvn lucrarea mân-
tuirii va observa imediat acest lucru. Atenia cu care se cerce-
însev, prin ceea ce simii i prin prerea pe care se cuvine s
o avei despre voi, trebuie s
fii bolnavii. Iar pentru ceilali, teaz pe sine ii descoper neîncetat toat împletirea de gân-
tmduitoarele neputinelor sufleteti. Voi însev trebuie s duri ptimae care roiesc înluntrul su. Observând aceast

v simii i sv
socotii pline de beteuguri sufleteti, oarbe neregul, el începe s
alunge gândurile pgubitoare i s
duhovnicete, chioape, uscate; iar celor ce vin la voi cu bolile strâng în frâu micrile patimilor, se der>rindes recunoasc
lor sufleteti, trebuie s
le dai toate vindecrile, s-i luminai fiecare_gând ptima dup cum începe i cum se cojiin.u,
pe cei a cror minte orbeciete i pe cei aflai în amgire, s-i cum adenjeri£^_sufletul i amgete, dar totodat se de-
îl

îndreptai pe cei ce chioapt de ambele picioare, pe cei ne- prinde ijcuni :|

biruiasc, cumsaTluunge i s-1 stârpeasc.
hotrâi i s
înviai simmintele sfinte în sufletele uscate de Btlia continu, i patimile sunt izgonite tot mai mult din

deertciunea i de grijile traiului. nu credei S

se afl aici c inim.
contradicii. Poate cv
întrebai: „Cum adic ne socotim s P Uneori_se întâmpl i ca padinile. JLfig izgonite din inim
pe noi neputincioase sufletete, iar altora le vindecares dm 1 de tot. Sunt rzgohite ! Fii atente la asta: Ce înseamn aceast
sufleteasc ? Cum va gsi cel neputincios putere tmduitoare izgonire a patimilor din inim ? Patimile sunt izgonite, dar

pentru alii ?". V

voi rspunde c în viaa vzut chiar aa se lupta nu înceteaz; sunt
din fiina noastr, ci
ies afar
izgonite din
rmân în ea. Semn ul c
patima este alun-
inim, dar nu
întâmpl: sracul nu aduce îndestulare, nici neputinciosul,
sprijin solid; dar în viaa duhovniceasc lucrurile stau pe dos: gat din inim este când inima începe sa simt dezgust ur j,

/ cu cât cineva se vede pe sine mai neputincios, cu atât este mai

puternic, cci tocmai în neputine se desvârete puterea lui
fajjfc^ce a patim Ins când omul atinge i aceast treapt,
.

nu înseamn ca gândurile ptimae nu ar mai aprea i c n-ar

Dumnezeu; i cu cât cineva se socotete mai de nimic, cu atât mai atenta s
amgeasc sufletul; nu, ci i în aceast etap ele
faptele sale sunt mai slvite i mai mântuitoare, cci cel ce se vor continua s
nvleasc i ispiteasc, îns s succes, fr
smerete în ceea ce simte despre sine, acela este înlat prin cci acum inima le biruiete din prima, prin ur i prin repul-
faptele pe care Dumnezeu le face sie. Patima este alungat afar din inim, dar a rmas înc în
prin el.

Desigur, cunoatei mersul vieii duhovniceti. Când omul preajma ei, în afara ei, ca un ispititor.
este supus patimilor, el nu le poate observa înluntrul su i S presupunem c
am procedat aa cu o patim, cu o a
nu se poate separa de ele, pentru c triete în ele i prin ele. doua, cu o a treia, cu toate pe care le avem. Ele sunt toate iz-
Dar când hanii lui Dumnezeu începe s lucreze asupra lui, gonite din inim, respinse i urâte de ea, dar rmân în afara ei
atunci el începe s disting ce este în el ptima i pctos, îi c
i o ispitesc. Cum credei se va socoti i se va simi omul cu
recunoate greelile, se ciete i se hotrte s se abin de la care se întâmpl acest lucru ? Desigur c
prihnit, cci patimi-
le sunt necurate i chiar dac le urte deja, el înc le vede în
acestea. începe lupta. întâi, aceas^jupejEjHjra cu fap-
/ tele, iar când omul ajunge s se dezobinuias,c| de faptele p- sine. Uite cum vine slava deart, iat acuzarea, iat lenea, iat

224 225
 pizma, iat pofta trupeasc. Cu toate c
le respinge i le
alung pe toate, ele rmân, totui, în el, i el nu poate nu
vad acest lucru i, ca urmare, nu poate nu recunoasc fap- s
tul c sufer din cauza lor.
Amintii-v o povestire despre un mare nevoitor, cum
acesta, stând în chilie, se acuza cu voce tare de diferite pcate.
Ucenicii si auzeau de afar ce spunea, de pild: „gata, te-ai
ciondnit destul"; apoi: „i-ai umplut burta dis-de-dimi-
un adevrat tmduitor al sufletelor. Când cineva care nu s-a
s vindecat pe sine vrea s vindece pe alii, atunci i tmdui-
torul, i cei pe care-i tmduiete cad în amgire pgubitoare
i îi sporesc boala unul altuia, iar nu se vindec, la fel cum,
dac un orb conduce pe altul, cad amândoi în groap.
Vedei acum, surorilor, în ce fel cel ce se simte neputincios
i ptima poate fi cel mai destoinic vindector al neputinelor
i al De aici tragei concluzia: cum s
patimilor sufleteti ?

nea", iar mai târziu: „te-ai fcut judector i pe toi i-ai facei is v socotii bolnave fa de voi, dar în acelai
voi

judecat" i altele de acest fel; aa îi lua la rând pcatele pe timp, pentru alii, s fii scldtoarea oilor cea tmduitoare.
Purcedei la lupta necrutoare cu patimile i cu gândurile i
care, chipurile, le-ar comis. Dar, de fapLjiu erau.pcate, ci
g^d^sA^aaxsdJlSBS^iJ^^^^J^Jocotci
fi

necurat din
pe aceast cale vei ajunge la amândou. Fapte p ctoase v
pricina lor, pi^j H 1 '™ip^^' 'fc.^.^v* dup felul vieii, este greuj avei, dar, cu toag j^j|^v r^ £i^v^*gaTtduri
pctoase, rmânând, astfel^ j|si»asj^jj{^^H Dumnezei^
el i cei asemenea afl pe o treapt înalt. i rezult c,
lui se
Aadar, mai ales asupra gândurilor aintii-va toluTlfi&iia i
cu cât cineva este mai desvârit de fapt, cu aj; g^jrnte mai
toat râvna nevoinei. Când, prin aceast lupt luntric, vei
neputirjdo^gjjn^niijejiu^ acuz de aceasta,
dup ce patimile au fo
respinse i urâte. Trebuie chiar s izgoni patimile din inim, atunci v
vei învrednici s tm-
duii i pe alii i astfel s vei împlini menirea pe care o avei
spunem c
tocmai de aceea se socotete ptima, pentru c în Sfânta Biseric. De ce au fost rânduite lcauri mnsti-
patimile au fost alungate, cci, cât vreme nu sunt alungate de
reti ? Pentru ca s se pregteasc vindectori i vindectoare
inim, omul anevoie se recunoate vinovat de ele, ci se tot
dezvinovete în fel i chip.
de suflete. i voi trebuie negreit s
ajungei pe aceast treap-
t: asta ateapt Biserica de la voi, asta ateapt de la voi toi
Dar s presupunem c omul se simte de nimic, ca i cum ar
fi în întregime plin de pcate i de rni - aa i trebuie
cretinii. Dac aceast stare nu poate fi atins lupta cufr
Noi !
patimile, luptai-v, aadar, rzboii-v fr lenevire. Altfel, ce
îns privim spre ce este de fapt. Cci el a biruit deja toate
va cu noi ? In lume, patimile stpânesc i-i
fi mnânc
pe toi.
pcatele i Ie-a izgonit afar din inim, ceea ce înseamn c a
cunoscut din experien cum lucreaz în noi fiecare patim i
De va veni careva la mnstire s-i odihneasc sufletul, i d
fiecare gând ptima i cum pot fi acestea respinse; a aflat din
aic^ de P a timi. Unde s
se duc atunci mirenii ca scape de s
patimi ? Atintii-v atenia deci asupra a ceea ce trebuie fii s
experien toate vicleugurile pcatului i ale patimilor, ca i
i sârguii-v nu doar s prei, ci s
i fii aa cum toi doresc
toate meteugurile de lupt împotriva lor, prescrise de îne-
s v vad. Amin.
I
lepciunea duhovniceasc, i le cunoate pe toate acestea din 10 mm 1864,
^ propria sa experien. Dar o asemenea persoan este o co- in sptmâna slbnogului si
moar a vindecrilor duhovniceti: vino la ca cu orice nepu- it pomenirea Sfântului Mucenic Avraamie

tin sufleteasc i îi va spune tot ce s faci în fiecare situaie,

cum s te întreti i cum s biruieti. Cci pe toate le-a aflat,
lovindu-se de încercrile vieii i îi cunoate din experien
puterea vindectoare a meteugurilor i utilitatea lor în dife-
rite trebuine; cel ce s-a ispitit îi ponte ajuta pe cei ce se ispitesc -
spune Apostolul; dar, mai mult, numai unul ca acesta poate fi

226 227
 XIX svârete astzi i care este ludat în cântri, ca omorâtor al
Monahismul - via omorâtoare a patimilor, patimilor i îndrumtor întru aceasta pentru clugri.
calea, spre curia inimii Când se intr în mnstire, nu înseamn c, o dat cu
aceasta, au fost stârpite i patimile. Nu, patimile rmân, doar
omul este introdus într-o astfelde rânduial, prin care patimi-
In Apostolul de astzi ai ascultat porunca: „s ne curm le sunt lipsite de hran i de susinere - ceea ce constituie pu-
pe noi de toat întinarea trupului i a duhului" (II Cor. 7, 1). terea monahismului de a lupta cu patimile i de a le birui.
Sfântul Apostol Pavel considera c
datoria acestei curiri ne Monahismul este mai propice biruirii patimilor. Cci
este impus de înalta noarjtrrjejjire: aceea de a fi în comuni- patimile tac când nu exist obiecte care s le aâe. înde-
une Dumnezeu, motiv pentru care ne numete tem-
vie cu prtându-se de lume, monahul se îndeprteaz de aceste
pluri ale Dumnezeului OS^vîuVth'cârc'Se'slluietc i obiecte, i patimile, negsindu-i hran, slbesc din ce în ce
urnWDunjngzeu. Dar, Dumnezeu fiind curat, i cei menii a mai mult, pân când mor de tot. ine-te, clugre, ca ochiul
intra in comuniune cu El trebuie s fie curai, cci, altminteri, s nu vad, urechea nu aud i nici celelalte simuri s nu
s
ce însoire are dreptatea cu frdelegea ? Sau ce împrtire are primeasc nimic ru i necurat i vei fi ca într-un liman
lumina cu întunericul ? Si ce învoire este între Hristos i Veliar ? neprimejdios, departe de tumultul patimilor care, negasin-
(II Cor. 6, 14-15). du-i susinere, vor amui. Awa Pimen a fost în trebat despre
Ce înseamn, aadar, s ne curm de toat întinarea / gândurile necurate care se nasc în inima omului i despre do-
trupului i a duhului ? înseamn s ne curm de patimile rinele defârte. El rspunse: „Oare se va proslvi toporul cel fr
sufleteti i trupeti, cci acestea sunt întinciunea noastr. ce îl folosete" (Ps. 10, 15-16) Nu trtnttodbmffiâ i^nu vor
>

Curai am putea face nimic (din Povestiri vrednice de "inut minte. Capi-
ieit din mâinile Ziditorului, iar când am pctuit, ;
. ,

am primit în noi adaosul strin al patimilor, care

tolul 15). îrTmânâstire nu se afl hran pentru patimi, nici
ne-au înti-
obiecte ale lor: au rmas doar gândurile despre acele obiecte.
nat. De aceea, cel ce vrea s se ridice din nou la curenia cea
s-i Dar i numai gândurile pot înfierbânta patimile, înlocuind
dintru început, trebuie biruiasc i s-i dezrdcineze
patimile din el.
obiectele lor prin ele însele. Ca s
nu se întâmple aa, Awa
Biruirea i dezrdcinarea Pimen sftuiete: nu \cm^^^a^.T^gxMSS^>^-t nu ^
patimilor este o datorie a fiec-
întâmpina cum întâmpini prietenii, dând mâna cu ei, ci resp-
rui cretin. „Cei ce sunt ai lui Hristos lisus i-au rstignit trupul
inge-le, lovete-le, gonete-le. Stai în mnstire i lupt cu
împreun cu patimile i cu poftele" (Gal. 5, 24), spune Apos-
gândurile i te vei izbvi de patimi. Stând în mnstire, te
tolul, îns muli, vzând cât sunt de grele lupta i biruirea pa-
îndeprtezi de obiectele patimilor, iar luptându-te cu patimi-
timilor, aflându-se în vârtejul grijilor i al legturilor lumeti
le, nu vei mai avea nici gânduri despre ele; ca urmare, patimi-
i ceteneti, rup aceste legturi, prsesc familia i societatea le, negsindu-i hran dau satisfacie^
nici în obiectele care le
i intr în mnstire, unde îi ateapt o astfel de via i ase- i mor; numai înarmeaz-te cu
nici în gândurile^ despre ele,
menea rânduieli, alctuite special pentru dezrdcinarea pati- rbdare i pstreaz întotdeauna aceast rânduial. Daca o
milor, în acest fel, monahismul este viaa care se împotrivete lad cu o hain este lsat mult vreme farâ îngrijire - spune
patimilor, omorâtoare a patimilor, curitoare a inimii. De- Awa Pimen (Capitolul 20) - haina va putrezit,1a feJLit&âiv „
spre aceasta vreau s v amintesc acum, frailor, i nu atât prin durilc, dac nu le Vei pune în practic, treptat vor disprea,
i purttorului
cuvintele mele, cât prin cuvintele Cuviosului sau, cum s-ar zice, vor putrezi de tot. Alt dat, fiind întrebat
de Dumnezeu, printelui nostru Pimen, a crui pomenire se despre acelai lucru, Awa rspunse: dac va pune cineva

228 229
 într-ocan un arpe i un scorpion i va acoperi cana, desigur numai jale i nimnui nu-i arde de nimic din cele ce se fac în
c, cu timpul, ei vor muri; la fel i gândurile pgubitoare vor afar i în jur, la fel i omul care-i închipuie c poart în sine
disprea, dac nu le dm posibilitatea de a iei i le înbuim un mort nu se va îngriji de nimic din afar. Voi recurge iar la
cu rbdare (Capitolul 21). cuvintele Awci Pimen. Vzând o femeie care edea pe un
Iat de ce monahismul este calea cea dreapt spre curenia mormânt i plângea amarnic, acesta observ: „Dac s-ar ivi
inimii. Clugrul drept atinge repede nepatimirea. Iar dac aici toate plcerile lumii, tot nu i-ar atrage atenia". Aa tre-
alii nu o ating, este pentru c aceia nu-i urmresc gândurile buie s plâng clugrul. Alt dat, vzând, tot aa, o femeie
i ori numai întineaz de ele,
se fr
fapte - dac rmân în înlcrimat care edea pe un mormânt i aflând plângea c
chilie -, ori chiar pleac din chilie, trecând de la gânduri la pentru c
îi muriser i brbatul i fiul i fratele, el îi gri

fapte ptimae. In mâinile lor se afl aa o comoar - cure- însoitorului su: „Te asigur c
dac omul nu va omori toate
nia inimii -, iar ei se lipsesc de ea. Sunt vrednici de plâns i de dorinele crnii i nu va plânge aa, nu poate s fie clugr".
lacrimi ! i tafl^ aMfc dift!eiWga.kne.vixii noastre i din slbirea Tot sufletul i întreaga via a acelei femei se cufundaser în
râvasi^ere^ârrtuke,, Când slbete aceast râvn, nu mai fa- amrciune (Capitolul 72). Aa trebuie s fac i clugrul.
cem nimic. Iar atunci se apropie vrjmaul, la îqcjpauaaugân- Atunci nu-i va arde de nimic, nu numai de cele ptimae i ale
duri, iar apoi, prin de^ne provoac i la fapte. lumii, dar nici de trebuinele cele mai urgente. Unde s-i afle
Aadar, fratilorTLuSî alîfeTf^îînfv, ca râvBSUinu atunci locul patimile i gândurile ptimae > Ce anume go-
slbeascijjjufjeju^^j y
fie în permanen preocupat de un nete gândurile i patimile, când ne aflm în aceast stare ?

M
* i
singur lucru: de curirea sa de toateJntincjunile. I se cuvine
clugrului s
poarte~neîncetat în mîhteconvingerea este c
Fierbineala
inima,
i arderea duhului. Cel ce plânge, aceluia
mai mult sau mai putin. Arzând cu focul curat
îi

al
arde
umil-
mort sau c
poart în sine un mort. Oare cel ce este mort are inei i al smereniei, inima respinge tot ce este necurat. Iat
cum s se apuce de vreun lucru ? un mort, îi
Iar celui ce are cum vorbete Awa Pimen despre aceasta: când o oal este
arde, oare, de cele din afar ? Aa, nici clugrul nu va fi nici înclzit, pe dedesubt, de foc, atunci nici musca, nici vreo
de nimic, dac se va întri în aceste cugete
atras, nici distrat târâtoare nu se pot atinge de ea. La fel se întâmpl i cu c-
mântuitoare. Awa Pimen, pe când era doar ucenic, primi lugrul. Când acesta petrece într-o stare de ardere a duhului,
aceast lecie: „Du-te i stai în chilia ta i pune-i în inim c, vrjmaul nu se poate atinge i nici mcar apropia de el (Capi-
iat, a trecut un an de când eti în mormânt". i el împlini cu tolul 111).
strictee aceast porunc, astfel încât gândul morii se împleti Vedei, aadar, frailor, ce simpl este calea spre curarea
cu sufletul su. De aceea, când venea cineva i începea dis- s de patimi care vi se propune Arderea duhului, plânsul i
!

cute despre lucruri strine de viaa duhovniceasc, el nu rs- frângerea inimii, lupta cu gândurile i îndeprtareajjgjabiec-
pundea nimic, iar când era întrebat de ce, el rspundea: „Ce itele patimilor Monahilor le este mai uor
! reueasc în s
pot s
fac ? Sunt mort, iar mortul nu vorbete". Clugrului
/; aceasta.Dar nici jnirenii nu trebuie s cread c lor le este
i-ar fi chiar lesne s cugete aa, întrucât toate hainele sale sem- | îngduit s fac hatârul garîrniKri al gândurilor jj^jmje.
nific mormântul i îmbrcmintea unui mort. ' Nu, patimile sunt samâha*sâtahlc din noi. le încurajezi S
Pe de alt parte, cprgtjjntaj&tfti mort îi dezvolt tiuhul * înseamn s te înfreti cu satana. Dar ce învoire este între
umjiinejjj al smereniei - rdcina i rodul pocinei i al la- Hristosi Veliar ? înc nimeni pe lume nu a nscocit cum s lu-
crimilor. Ca sa* ne aâam i mai mult acest duh al umilinei i creze, împreun, i lui Dumnezeu, i lui mamona. i s nu v
âflacrîmilor, prinii sftuiesc s ne închipuim câ suntem o gândii la un asemenea iretlic, ci, în simplitatea credinei, re-
cas în care se afl un mort. Cum într-o asemenea cas este cunoscând necuria patimilor, purcedei la lupt cu ele i

230 231
biruiti-lc, pentru ca astfel sa ajungei la curenie, iar apoi s s-ar fi gsit nici un motiv cuvios pentru întemeierea lcaului
v învrednicii de rsplata fgduit celor curai i biruitori ai în mijlocul lumii, atunci ctitorii lui nu ar fi avut nici o îndrep-
patimilor: „Fericii cei curai cu inima, c aceia vor vedea pe tire. Dar iat ce gând îmi vine în minte. Cine întemeiaz, de
Dumnezeu" (Mt. 5, 8). „Celui ce biruiete - spune Domnul în pild, o coal dorete, desigur, ca cei ce înva acolo s-i ter-
Apocalips - îi voi ia s ad cu Mine pe scaunul Meu, precum mine învtura cât mai repede. Nu este oare o dorin si-
i eu am biruit i am ezut cu Tatl Meu pe scaunul Lui" (Apoc. milar cea care i-a fcut pe ctitori construiasc acest lcas
3, 21). Amin. într-un asemenea loc Cci, de fapt, aa se i întâmpl: înv-
? !

27 august 1864, m, de pild, s mergem mergând; s înotm îno- învm

in vinerea celei de-a 11 -a sptmâni dup Cincizecime, tând; învm
s citim citind. La fel, i clugria sau viaa de
in Mnstirea de clugri Muromsk, cu hramul Bunei-Vestiri
nevoin nu se poate înva altfel decât prin nevoinâ, purce-
zând la fapte eroice, luptând cu patimile i cu poftele. Patimi-

XX le i poftele, în cea mai mare parte a timpului, tac atunci când

Mnstirea aflat la ora - lupta direct cu patimile nu este cine s

aâe; iar când apare o provocare, ele se
le

i cu poftele lumii, purtat in faa lumii ridic i dau motiv de rzboi celor ce i-au pus drept
astfel le
lege s se lupte cu ele; pornind la acest rzboi i btându-se cu
ele, acetia înva s lupte, s se rzboiasc duhovnicete, s se

M dup strduiesc s v spun i vou, prinilor i frailor, un nevoiasc sau s-i duc viaa clugreasc aa cum se cuvine.
c
cuvânt puterile mele, ca s am cât de cât rod i la voi, ca Cu siguran acest gând bun a stat la temelia zidirii lcau-
i la alii.i ce v voi spune Vzând aezarea mnstirii voas-
? lui vostru. Ctitorii au dorit ca lumea, aflat în faa ochilor
tre - aflat în faa lumii -, nu tiu ce trebuie s vd în ctitorii votri, s v mein neîncetat în starea celor ispitii i s astfel
acestui lca: o deosebit înelepciune sau o miopie fr v dea motiv de rzboi; împingându-v în btlia cu patimile
seamn ? i în voi, cei ce intrai în aceast mnstire: o deo- i cu poftele, s v învee legile acestui rzboi, ca s devenii
sebit vitejie sau o slbiciune fr pereche Amintii-v de > ! mai repede ostai încercai i, s v îndeprteze de pri-
astfel,

cuvântul despre ispite unui stare înelept. Cxi de care ispi-

al mejdia învecinrii cu ispitele.
ta este aproape se aseamn unuia care st pe marginea pr- De a fost aa ori ba, acum v este tot una; dar, cei ce v în-
pastiei i o singur suflare de vânt uor poate s-1 prbueasc singurai aici, acesta este gândul pe care trebuie s-1 avei în
în hu. Iar cel ce se afla departe de ispit se aseamn aceluia vedere. Fiind supui unei astfel de ispitiri uoare din partea
aflat departe de prpastie. Vrjmaul trebuie mai întâi s-1 lumii, nu cedai lumii, ci biruii-o i ruinai-i atacurile pe care
ademeneasc spre prpastie, ca apoi s-1 împing în ea. Dar, în le pornete asupra voastr, prin indiferen sau chiar prin dez-
timp ce-1 ademenete, fratele îi poate veni în fire, se va gust fa de amgirile ei. Apropierea ispitei ne cheam i ne
dezmetici i-1 va alunga pe ispititor. oblig la vitejie în lupt i în nici un caz nu-i poate servi drept
întemeind lcaul de aproape de lume, ctitorii lui i-au
atât îndreptire celui care, slbindu-i chingile, s-a predat ade-
pas pe clugri de care ispita este aproape, a
în situaia celor menirii ispitelor. Oricât de puternic ar fi ispita, suntei datori
celor care stau pe marginea prpastiei. Vrjmaul poate în s o învingei i s-o ruinai. Iar de cdei, tria ispitei nu v va
orice clip s-1 împing pe oricare dintre voi în prpastie. Dar, slujidrept dezvinovire. Caracterul vieii monahale rmâne
c
dac este aa, înseamn au întemeiat lcaul clugresc pen- neschimbat, indiferent de aezarea mnstirii; el const în
tru pierzania clugrilor, cci monahul czut prad ispitei i pstrarea curiei i, ca urmare, în lupt i în ascez; i, in-
care rmâne în ea nu mai este monah. i desigur c, dac nu trând în mnstire, aceasta trebuie s-o avei în gând, iar nu

232 233
vreo înlesnire. Cel ce intra aici ndjduind s se întâlneasc Punându-v aceast întrebare, vreau s amintesc v ca, o
mai des cu ispitele lumeti, acela de la bun început nu este c- dat ce ai priceput toat nesocotina acestor situaii ale vieii

lugr, iar mai târziu, ce s mai vorbim ? Dac vrei s trieti !

monahale, s v fii singuri paznici. V asemnai unui om
lumete, nu iei din lume; dar, din momentul în care ai lsat înconjurat din toateprile de dumani sau unui copac ml-
lumea, nu te mai întoarce în ea nici cu fapta, nici cu dorina, dios, supus din toate direciile unor vânturi puternice.
nici cu gândurile. Mnstirea care st în faa lumii nu oblig Luai-v, deci, toate arjng£Dpmgului, prin care s putei sta
lumea la o via monahal; nici lumea, stând în faa mns- drepi i s rezistai, i anume: po&t^jjriyighjasa^iujhcle
tirii, nu îi oblig pe cei ce triesc în ea s se supun pravilelor bisericeti, cititul, lucrul de mân. ascultarea, fatrebareacejpi.
ei. i aici, i acolo, este o problem de libertate. încercai i altele. Acestor fapte trupeti adugai-le faptele
înelegei aceste lucruri, frailor i prinilor, i aa minii: atenia rnirjriijUnjgeJMflea, .discernerea gândurilor i
ducei-v viaa. Mânstirea din pustie este o comoar ascuns neîncetatAJMnHare înfaa Domouluv pentru ca, îngrdin-
undeva în inima câmpiei. Mânstirea aflat în apropierea lumii du-v i pe dinuntru, i pe dinafar, s
petreceri neclintii în

este lumina lumii. Voi suntei cetatea construit pe vârful lucrarea început i s
mergei cu izbând spre ceea ce v-ai
muntelui, care nu poate fi ascuns. Voi suntei lumintorul care se propus, inând minte c
însui începtorul nevoinelor v
cuvine s stea ridicat în sfenic, ca s
lumineze tuturor celor aflai vede strdaniile, i sv
însufleii cu acest gând. Lucrând în
în templul lumii. acest duh, vei rezista i ispitelor, iar în virtui v
vei arta de-
înelegei cum se cuvine cuvântul acesta: cetatea de pe vâr- svârii. Ceea ce v doresc s v druiasc Domnul i Mân-
ful muntelui. Muntele este suma tuturor virtuilor cretine, tuitorul nostru, întru slava preasfântului Su nume. Amin.
19 iunie 1864,
iar cetatea de pe el este suma tuturor nevoinelor clugreti.
in Mânstirea de clugri Muromsk,
Dar voi, virtuile cretine trebuie s le fi parcurs deja, trebuie
cu hramul Mântuitorului
s fii deja desvârii în ele, aceast trud cu voi îniv trebuie
so fi dus deja la bun sfârit. Ceea ce v caracterizeaz sunt
asceza, nevoinele. Virtuile cretine ale clugrului sunt ace-
XXI
leai cu ale tuturor mirenilor. Diferena dintre ei este c mi- Arsenalul de arme pentru lupta duhovniceasc
reanul se strduiete doar s sporeasc în virtui, iar clugrul
trebuie s fie deja desvârit în ele, înc de la intrarea în m-
nstire. Truda clugrului este aintit spre altceva: spre asce- Jmbrcai-v cu toate armele lui Dumnezeu,
z, spre eroism, prin care trebuie s-i biruiasc firea, ca s se ca s putei sta împotriva uneltirilor diavolului.
Cci lupta noastr nu este împotriva trupului fi a sângelui,
arate desvârit în viaa duhovniceasc. Aceste nevoine sunt ci împotriva începtoriilor, împotriva stpniilor,
viaa lui luntric cea mai ascuns, iar virtuile cretine fireti împotriva stpnitorUor întunericului acestui veac,
clugrului trebuie s
fie vizibile tuturor. Cci prin acestea, de împotriva duhurilor rutii, care sunt în vzduhuri.
"

fapt, clugrul lumineaz lumea; iar mirenii care se uit la el (Ef. 6,11-12)
se povuiesc nu din nevoine - care le rmân necunoscute -,
ci din virtuile cretine. Privind clugria din acest punct de „Vai vou, celor ce trii pe pmânt - a auzit voce din ceruri

vedere, spunei-mi ce fel de clugr este acela care în multe sfântul vztor al celor ascunse - vai [. .
.], fiindc diavolul a
virtui rmâne în urma mirenilor ? i, mai mult: ce fel de c- coborât la voi având mânie mare, [...] balaurul cel mare, arpele
lugr este acela supus slbiciunilor, pe care nici mirenii adesea cel de demult [. . .] satana, cel ce înal toat lumea i care arun-

nu le au ? cat a fost pe pmânt, i îngerii lui au fost aruncai cu el" (Apoc.

234 235
 12, 12, 9). Seminia cea rea i-a întrit aici stpânia prin aplicare a regulilor coninute aici. Dar nu va fi de prisos dac

înelciune i vicleug, i prin uneltiri infernale o menine i o la propriile voastre moduri de înelegere i observaii vom
rspândete. Nu este fiin care s fi venit pe lume pe care ei aduga observaiile i tâlcuirile sfinilor, care înc înaintea
s nu o fi împresurat i încurcat în laurile lor, pe care s nu o voastr s-au luptat cu diavolul, folosind acest arsenal de arme,
fi ademenit în prpastia lor. Voievodul întunericului îi urm- i l-au biruit.
rete îndeaproape pe toi cei care intr în împria lui i ori- Aadar, bunilor ostai ai lui Hristos, stai, în primul rând,
cine în care nu se afl duhul su i care nu triete dup legile încingându-v mijlocul cu adevrul. Ce fel de cingtoare
lui i nu-i recunoate stpânirea asupra sa devine inta direct sufleteasca este aceasta i ce sa încingem cu ea ? Ca sa ne fie

a dumniei lui ascunse, a ireteniei i a silniciei lui. Aadar, mai uor a înelege, s ne închipuim starea în care se gsete
voi, cretini cuttori ai mântuirii, lisând lucrurile întunericu- sufletul trind în pcat. Sufletul pctos este o pulbere spul-
lui i pind în lumina vieii în Hristos, s nu v închipuii c berat de vânt, este un nor fr ap, purtat prin vzduh, este
v vei desfat de pace, ori c vei putea sta fericii. V mai o stea rtcitoare (Ps. 1, 4; Iuda 1, 12, 13). In cugetarea lun-
ateapt o mare nevoin ! O hoard întreag de duhuri vrj- tric, el niciodat nu st într-un loc; este în întregime risipit.
mae v va înconjura în fiece clip, v va urmri pas cu pas, se Imaginaia lui este calea seduciei, pe care, ca nite umbre,
va amesteca în toate treburile voastre, ca în orice s-i infil- trec amgirile lumii, îl ademenesc dup ele, i sufletul nepu-

treze rutatea, mcar cu ceva s v înele. Dar, pind din vâl- tincios se alipete de ele, merge în urma lor i se întineaz de
-

toarea vieii pctoase pe ogorul trainic al sfintei drepti, pcat. Cei ce vor s
nu pctuiasc se întrarmeaz, mai întâi
împlântai-v mai tare picioarele în acest ogor ! Satana nu va de toate, împotriva acestei risipiri i la acest lucru iau aminte
obosi asmuind asupra voastr valurile ispitelor; întrindu-v cu deosebire, ca s-i stvileasc închipuirea, s-i întreasc
în Domnul, nu-i cedai locul în care stai Reuita într-o lu- !
sufletul, s-i opreasc aceast micare i vânturare, s-i revin

crare atât de anevoioasa ca aceasta depinde în totalitate de în fire, ca apoi, dinspre firea, lor, s
mearg spre Dumnezeu, s
ajutorul de sus, dar nici voi nu trebuie s rmânei nelucrtori intre în templul lor luntric, pentru ca aici, în linitea cea mai
acolo unde vi se hotrte soarta venic; iar, pe de alt parte, adânc, fr nici o tulburare, s svâreasc liturghia în duh
puterea dumnezeiasc poate lucra i ea asupra voastr, dar nu- lui Dumnezeu. Este prima preocupare a sufletului, primul pas

mai prin voi îniv. Apostolul Pavel, pe care toat viaa 1-a spre îndreptarea de sine. Dar, tocmai la acest prim pas se str-
sâcâit un înger al satanei, a aflat din proprie experien cum se duiete satana cu deosebire s
prind sufletul înc neiscusit,
poate rezista împotriva diavolului i cum poate fi chiar biruit. aici, mai ales, se lupt s-1 readuc la viaa cea de mai înainte,

La vremea respectiv, le propuse efesenilor regulile sale, iar adic s-i distrag atenia, s-i distrug trezvia în faa propri-
prin aceia, i tuturor viitorilor nevoitori. „Stai deci tari - ilor dorine i gânduri.

spune el - având mijlocul vostru încins cu adevrul i imbrcân- Cu cât iretenie i cât de neobservat lucreaz el în aceast
\ du-v cu platoa dreptii, i înclai picioarele voastre, gata situaie In timpul rugciunii sau al cugetrii de Dumnezeu,
!

•
fiind pentru Evanghelia pcii. în toate luai pavza credinei, cu la citirea cuvântului lui Dumnezeu sau cu ocazia altei pre-

% care vei putea s stingei toate sgeile cele arztoare ale viclea- , ocupri evlavioase, apar deodat în suflet, nici nu se tie de

; nului. Luai i coiful mântuirii i sabia Duhului, care este cuvân- / unde, imaginile unp£QbJ££je amgitoare. Ce însemne ele ? s
| tul lui Dumnezeu. Facei toat vremea, în Duhul, tot felul de
in \ De unde âvi'Tprut ? Dintr-un singur loc: din înelciunea
".jrugciuni i de cereri" (Ef. 6, 14-18). Cui i-a fost de trebuin, diavoleasc. Prin nu se tie ce cale ascuns, satana se atinge de
i

acela desigur c
a recitit de mai multe ori acest pasaj, de mai / sufletul nostru i printr-o lucrtur ascuns pi-ny-Jn miscaci..
multe ori s-a adâncit în desluirea înelesului i în modul de (. menjgria, i din adâncul ei apar în faa sufletului diferite

236 237
 obiecte,, mai ales acelea
cu care îi plcuse mai înainte se des-
,
s semnat-o este diavolul" (Mt. 13, 39). împreun cu alte lu-
fete^de care odat legga inimar0â&£
fusesejegat
îi înm suSetUl'Vâ lua cruri, în suflet intr satana, ademenete spre
îl diferite imagini
aminte la aceste obiecte, dac: nuTev
nuTevâ goni din clipa apariiei iluzorii i, astfel, seamnjnjnirri pcatul.
: lor, atunci nu încape îndoial c
a fost înfrânt. Un obiect îi va I , Q, suflete, care râvneti la mîhtuire ! Chiar prin aceast
aminti de un altul, acela de un al treilea, i trecând astfel de la râvn hotrte-te s-ti încingi mijlocul amoririi tale, s nu
un obiect la altul, sufletul va ptrunde în sfârit în întregul dai frâu liber imaginaiei, s-i ctnthi.nacTiicganaurilor. De
cerc al vietijjrâctoase, îi va muta în injrn, lumea cu toate dimineaa'pâin sear - dup sfatul lui Filotei Sinaitul - pome-
ademenirile ei i, praadc .te ocupâ. cu o lucrare plcut lui nete-L struitor în mjnte peJQiurrjnezeu i, aducând necon-
Dumnezeu, va plmdi în el rul. Nou
ni se pare a visa cu c tenit rugciune a sufletului lui Iisu Hristos, stai cu brbie,
ochii deschii, a dau frâujjb^jrr^agmajiei este o treab nu neabtut, în faa rx)irilorjirurnlîji.prin aceast paz a duhului
doar neduntoare, ci chiar destul de plcut. Dar, frailor, de ucide toi pctoii pmântului (Ps. 100, 10) i, întrindu-te
vreme ce aceast micare a gândurilor devine, în mâinile cu însufleire în pomenirea lui Dumnezeu, reteaz, cu aju-
satanei, o surs de amgire, atunci în ea trebuie s cutm torul Domnului, capetele puterilor i începuturile gândurilor
lucrarea cea mai ruintoare asupra sufletului. Satana nu trimi- dumnoase („Despre trezvie", Capitolul 2, „Lectur cre-
te sgei degeaba. tin", XXVII, 1827).
Cel ce a stat mult vreme în vânt, când intra într-un loc In al doilea rând: stai, ostai ai lui Hristos, îmbrcându-v
adpostit, îi simte toate prile corpului ca i cum nu ar mai cu platoa dreptii Ostaii obinuii îi acoper pieptul cu o
!

fi la locul lor. La fel se întâmpl i cu sufletul. Când, dup ce plato sau cu zale. Ce este platoa ostaului lui Hristos i ce
s-a vânturat mult vreme în vârtejul gândurilor, sufletul intr este zalea cu care trebuie sa-i acopere pieptul ? cum ob- Aa
în sfârit înluntrul su, el va descoperi aici o mare neorân- serv cercettorii naturii omeneti, pieptului trupesc îi cores-
duial: simrjunîatul luntric se tocete, dojrina,de>a-se preo- punde, voina, acea însuire care, potrivit menirii
în- suflet,
cupa cu lucruri duhovniceti dispare, hotrârea de a-i dezr- sale, trebuie s
aleag, s
voiasc i s
svâreasc ceea ce este
dcina din Inima duhul lumiji^de a tri în duhul Evangheliei adecvat naturii noastre, legilor contiinei i vouiuLDura^
slbete i ea, dac riucumva chiar dispare - adic în suflet se nezeu. Cu alte cuvinte, pieptului îi corespunde voina care
petrece exact ceea ce spune Mântuitorul despre smâna caut dreptatea. Ca s
întîe^rncuTrr'trfeBuie sa fie platoa
sdit în drum. Pe caleajgjag^rjei^djavolul ptrunde în su- pentru un asemenea piept, s
ne amintim cum se îmbrac
flet i fur cuvântul din inim, pentru ca sufletul, crezând, s voina noastr în dreptate. Ne natem moenindpcatul i,
nu se mântuiasc. Vedei cum dup o reverie, dup ce a dat toat viaa noastr, nu facem decât sa ne înmultirripcatele;
frâu liber iluziilor, sufletul parc rmâne jefuit ? Dar nu numai prin credina noastr în virtuile lui Iisu Hristos, este ridicat
atât: satana nu doar jefuiete sufletul cu aceast ocazie, ci îl de pe noTmestemul pcatului. Dar cel rscumprat arcacyQig.
umple de toat necuria. S-a observat c, dup mult împr- de puteri, ca s
umble intru înnoirea vieii (Rom. 6, 4); harul^
tiere, sufletul descoper în sine sau slav deart, sau antipatie Sfântului -^Ouii.. ne adumbrete i ne umple sufletele cu
fa de vreo persoan, sau pizm, sau vreo alt înclinaie pc- dragoste ae bine i cu brbia trebuitoare pentru a o urrSBnti'
toas, i sufletul este nedumerit de unde au aprut în el toate In acest mod, voia noastr devine dreapt" "nu prîrf ea Triai,
aceste lucruri, cine a semnat toat aceast pleav a pcatului, toat dreptatea'ntreste'a ei, ci tot ce are ea bun este de la,

în timp ce el se strduise cu osârdie s semene numai grâul Durnnezeu. Amintirea acestui lucru, sentimentul nimicniciei
faptelor bune ? Aceasta a fcut vrjmaul omenirii, când prin noastre în privina dreptii, convingerea c
nu noi, cjj^ru^-
amorire a a^jmij>riyegherca sufletului; „dumanul care a care este cu noi - se trudete pentru tot binele din noi, sa«-^-

238 239
ceea ce este acelai lucru - convingerea c jjggwstwâkeste acea acorda atenie i de a ti js^gectat, apoi mâjjdria, iar mai de-
plato dreptii cu care A#ostah^ poruncete
a s
se încin-
parte - cum spune Scrarul - mânia, clevetirea, turbarea,
g ostaului lui Hristos - toate acestea constituie îngrdirea hula, ura^pizma,. cârtirea, samavolnicia; hesupunerca~(&»r«,
voinei cuttoare a dreptii i pzirea ei de toate piedicile Cuvântul al 23-lea*). Adic, se va întâmpla cu voi exact ceea
din cale. Este greu de biruit acela care este îmbrcat în smere- ce spune Mântuitorul despre duhul care se întoarce la lcaul
nie. Cci cel ce, prirMîBSfiSaJe, s-a predat pe sine. cu totul lui unde fusese înainte primit, dar care acum este mturat, adic
Duiijtje^u^pentru acela lucreaz, în toate, înjuri DuHinezeu. se întoarce însoit de o mulime de duhuri i mai rele. Aadar,
Dar satana nu dezndjduiete din pricina hotrârii noas- frailor, fugii de acest mincinos, de acest diavol, conductor
trei atenteaz necontenit asupra sufletului, cu ispjtejmpotri- al altor diavoli. Alungai-1 prin smerenie, prin umilire i oc-
va srn^reniej.El tie c, pentru viaa duhului, smerenia este râre de sine; dup fiecare fapt .buna, jspunei-v: „Stfift un
ceea ce este inima pentru viaa trupului i de aceea spre ea îi vierme, i nu merit sm
numesc om"; inimii care se înal
aintete cu precdere sgeile. S
zicem c
ai fcut vreo fapt vorbii-i cil cuvintele Scrarului: „Inal-e cu faptele bune pe
s
bun: v-ai grbit ajungei la biseric, v-ai rugat cuviincios care le-ai fcut înainte de a te nate; iar cele pe care le-ai do-
acolo, ai fcut milostenie, ai dat un sfat bun, ai refuzat vreo bândit acum, dup natere, nu sunt ale tale, qjrajgjgsiudatc
plcere pentru binele sufletului. Imediat se nate în inim sen- de Dumnezeu, ca i întreaga a via. Numai virtuile pe care
timentul autpm^umjytw i un gând despre proprjik.mer.ite. le-ai putut face fr folosirea judecgi sunt aletale întrucât i
Este un gând semnat de satana, prin care vrea s
vâ'ârâte cât judecata i-ajbst dat de Dumnezeu. Numai nevo'inele pe
suntei delmnji de desvârit. Dar, mai mult, uneori îl îm- care le-ai putut face fr
folosirea trupului, numai acelea au
pjnge i pe un altul ca s-1 laude pe cel virtuos; uneori îi dez- fost purtate prin strdania ta, cci nici trupul nu-i al tu, ci este
vluie cuiva virtuile ascunse ale unei persoane i îl inspir i s zidirea lui Dumnezeu". Aa s
spunei i mergei cu mai mul-
le descopere în fa, pentru ca astfel s fac lauda mai lingui- t râvn i cu i mai fierbinte înflcrare spre cea mai înalt, cin-
toare, adugându-i i o anumit nuan de miraculos; uneori stire,aintindu-vâ spre cele dinaite, uitându-le pe cele din urm.
se arat el însui i ne laud c ara Biruit "asupra noastr - In al treilea rând, stai, ostai ai lui Hristos, încâlând
toate acestea, pentru a trezi în suflet gânduri de slav deart picioarele voastre în tria Evangheliei pcii** ! Drumul i mer-
despre propria superioritate. Gândul slavei dearte - spune sul pe drum înseamn, în limba sfânt, viaa în general,
Sfântul Nil - este mai complicat decât toate: el cuprinde dreapt sau nedreapt. De aceea, a-i încla picioarele în-
aproape întregul univers i, ca un meschin trdtor al unei ce- seamn a te pregti pentru drumul vieii, adic a-i alege mo-
ti preaslvite, deschide porile tuturor demonilor („Despre dul de via, a-i stabili reguli pentru faptele tale. De aceea, în
gândurile pgubitoare", Capitolul 15, „Lectur cretin", cuvintele: stai, încâlând picioarele voastre în tria Evangheliei
XXVII, 1821). Este de ajuns s privii cu încântare spre vir- pcii, Apostolul le poruncete celor ce s-au hotrât s triasc
tuile voastre, s le socotii ca pe roadele propriilor puteri i evlavios s-i aleag modul de via duhovniceasc aa cum
strdanii, este suficient s lsai inima s se lipeasc de acest este închipuit ea în Evanghelie, s adopte ca reguli pentru

gând i vei vedea practic cu cât repeziciune nvlete rul în faptele lor poruncile Evangheliei i nu doar s-i aleag
sufletul vostru. Evanghelia drept cluz a vieii, ci s i umble dup duhul i
Mulumirea de sine este primul rod al încântrii de sine; cerinele ei, fr s se încline nici la dreapta, nici la stânga;

din mulumirea de sine se nate învinuirea aproapelui, din

*în Scara din „Filocalia", voi. IX, Ed. B.O.R., 1980, este cap. 22.
învinuire slava, desuet» din slav deart, dorina de a fi con- ** în textul B.O.R.: ,;< înclai picioarele voastre, gata fiind pentru
siderat cel mai bun, de aici perfidia, apoi pretenia de a i se Evanghelia pcii".

240 241
 ; s-i pun inima în cuvântul Evangheliei, si se hotrasc a nu nici de la. cugetarea de Dumnezeu, nici de la,rugciune, nici

se deprta de ea cu nici un singur pas, chiar dac aceasta i-ar

de la citirea cuvântului lui Dumnezeu. i iari va"cîetlai la
"
i

| costa cele mai mari mai adânci suferine i pri-

sacrificii, cele
distracii, din nou cutai plceri nevinovate, iar alipii v
C vaiuni, chiar i viaa. Pind pe calea vieii în Hristos, numai inima de amgirile lumii, ca sv
înlocuii prin ele comoara

având o asemenea hotrâre nu ne vom poticni pe drum; alt- sufleteasc pe care ai pierdut-o. iat i
sufletul vostru i-a c
minteri, dumanul ne va ispiti cu uurin, i cderea noastr ieit deja din fire, iat c
faptele obinuite ale evlaviei le

va fi inevitabil. împlinii în grab, nu din suflet, nu mai avei chef stai în s

Se tie c
perioada^ de autoîndreptare este perioada biseric i nu v mai vine s ascultai cântrile i învmintele
dezrdcinrii relelor obiceiuri, de omorâre a patimilor, Dgii- de acolo. Trece o zi, a doua, o sptmân, i sufletul v este
bitoare, de stârpire a înclinaiilor pctoase: trebuie sa ne i plin de vârtejul deertciunilor i al grijilor dinainte, de

privegjiem sufletul necontenit, s ne luptm neîncetat cu p- { patimile i de înclinaiile cele vechi, de crimele i pcatele

catul care triete în noi, s stingem dorinele pctoase care, | dinainte. Vedei cum, pe nesimite, valurile ispitelor satanice

aprinzându-se uneori pe neateptate, ne cuprind i trupul i v înconjur barca vieii, rpind-o de la limanul linitit al lui

suflenil; s ne sfâiem inima ptruns de pasiuni. Dar 6 ase-

Hristos ipurtând-o spre frmântrile agitate ale pctoasei
menea preocupare, o asemenea stare încordat - cât timp în viei lumeti. i
toate acestea sunt numai din pricina inteniei
I
suflet n-a renscut înc dragostea de bine, cât timp sufletul
de înlesnire, îngduite din neatenie, i din cauza gândului
I

*'} n-a gustat înc dulceaa faptelor bune - este ocupaia cea mai despre greutatea trudei îndreptrii de sine, lsat intre în s
„ anevoioas, este starea cea mai apstoare. Tocmai de acest inim. Protejai-v, deci, împotriva acestor valuri, alungai
"
sentiment de apsare îi leag satana, adesea, ispita, care este acest duh al amgirii imediat cum se ivete, retezai acest

cu mai puternic, cu cât este acoperit de aparena rubirii

atât
gând ucigtor chiar de la intrarea în.,suflet,.nelsâ«durls p-
i fa de noi. Nicieri altundeva, decât aici îi
a înelegerii trund pân la inim. Gândul unei înlesniri bucur lenea
vdete el cel mai bine viclenia de ispititor. ,V-ai trudit destul inim trupeasca; 3ar voi lovii-1 cu cuitul hotrârii celei mai
5
- ne optete - v
putei oferi acum o mic uurare, putei v \ dârze; în acest timp, sufletul vi se zbate se elibereze, dar s
permite unele satisfacii". Vedei, el st în spatele nostru, în / voi, cu o nou înflcrare a râvnei, reaezai-1 pe fgaul preo-
|
" ':'.

spatele corpului nostru, în spatele vieii noastre i, ispitin-

*>
cuprilor duhovniceti, pe care l-ai ales cândva. inei-v mai
tare în frâie i pentru nimic nu cedai locul diavolului. Rb-
du-ne, pare c nu ne ispitete. Dar privii prpastia îngrozi-
toare pe care a acoperit-o cu aceste flori ! Este de ajuns s îi
^tdai întru Domnul ! Fie ca Duhul Sfânt s v cure lcaul
primii propunerea, este suficient s
îngduii sporirea senza- {(sufletului. Atunci Se vor pogorî la voi Tatl i Fiul, i va înce-
iei de apsare i satana nu va pregeta sv
împing în aceast
•'

pe dulcea tihn i negrita fericire a sufletului în Dumnezeu,

prpastie. în al patrulea rând: iat, frailor, ai parcurs cu bine câteva

.Gândul la o uurare, la început, nesemnificativ, va crete

încercri, iat cv-ai deprins, deja, s-1 respingei pe satana,
v-ai aintit sufletul ctre singurul lucru de trebuin i, cu
pân la nivelul dorinei, se va întri i va distruge tot binele
din voi. Uite c ai început deja s
cutai distracii, iat c smerenie, mergei neabtui pe calea virtuilgr^iat începei c
sjjaurile v ademenesc spre plcerile care sunt înrudite:
le
deja s simii bucuria vieii înduKuî Evangheliei. Binecuvân-
ochiuTcaut lucruri frumoase, urechea, sunete atrgtoare, tat v este calea. Dar întrii-v întru Domnul i întru stpâ-

gustul, bucate i buturi plcute, limbjL.je arunc scoat s ' nia triei Lui. V ateapt noi încercri, cele mai cutremur-

afar din suflet comoara duhovniceasc adunat cu trud în- toare. Vicleanul mai are i alte sgei arztoare i ateapt
delungat: Apoi, revenihclu : vâ în fire, nu mai simii bucurie numai momentul prielnic ca s v loveasc cu ele. Iat c în

242 243
sufletul nostru apare din când în când ca un felde stare inevi-
tabil pe calea deayîr^irii rripale, un fel de uscciune ciudat,
uneori destul de îndelungat. Este din cauz harul Sfântu-
lui Duh se deprteaz pentru o vreme de suflet sau îi ascunde
prezena i, o dat cu aceasta, sufletul este prsit de orice
pentru c urmarea cderii este, în acest caz, disperarea cea mai
neagr. Unii ca acetia - spune Sfântul Scrar - nu numai c
c nu au nici o ndejde de mântuire, ci surit mai sraci decât
orice necredincios i pgân (Scara, Cuvântul al 2-lea).
Bravi ostai ai lui Hristos Stai i întrii-v întru Dom-
!

buciyie i veselie, i toate mângîierile harului se ascund de el.
Dar, desigur c
i în aceast situaie, harul preaînelept are
scopuri mântuitoare pentru suflet. Aa
cum mama îi las
uneori pruncul nesupravegheat, ca s-i dea apoi
plin dulceaa prezenei sale i s-1 îmbrieze cu mai mult
ardoare, la fel i îndeprteaz pentru o vreme de
harul se
suflet, ca s trezeasc în el o dorin §^ mai aprins de a-1 pri-
mi, iar apoi, în sufletul astfel pregtit, s se reverse cu i mai
mult îmbelugare.
Dar, în timp ce c^je^jnjatairii este chivernisit cu o atât
de adânca înelepciune, satana nu preget se foloseasc de
momentul prielnic. Ca 6 fiar cumplit asupra przii pândite
îndelung, el se repede asupra sufletului lsat singur, i îl
înconjur de duhurile rele ale hulei i îndoielilor. i oriunde se
va îndrepta srmanul suflet, peste tot este întâmpinat de
atacurile lor. Daci începe s
citeasc-Evanghelia, totul i se
pare lipsit de crezare i îndoielnic; dac intr în biseric, totul
i se pare iluzoriu, nlucire, fr substan i realitate.
existena Domnului Iisus Hristos, existena lui Dumnezeu,
nemurirea sufletului, toat iconomia mântuirii, chiar i întrea-
ga rânduial obinuit a lucrurilor i se par minciun i
înelare. Iar duhul hulei, ce stricciuni nu-i pricinuiete sufle-
tului Vai, acest duh netrebnic - exclam cu ardoare Sfântul
!
Scrar -, adesea chiar în timpul sfintei Liturghii, i în însui
momentul înfricotoarelor Taine, II hulete în gând pe Dum-
nezeu i Tainele care se svâresc i nu hulete doar pe Dum-
nezeu i tot ce este dumnezeiesc, ci ne srecpar înjnim
cuvinte neruinate $i preaspurqae, ca fie s lsnj rugciunea,
fie scdem în dezndejde (Sca.ru, Cuvântul al 24*-lea). Iat
nul Luai pavza credinei, cu care vei putea
! s
stingei toate
sgeile cele arztoare ah vicleanului. Numai fla^a. credinei
poate alunga întunericul hulei i al îndoielilor -flacra credin-
s simt din ei i nu doar acceptarea în gând a întregului cuprins al Bise-
ricii. Ocredin ca aceasta din urm este biruit imediat de
apariia primelor îndoieli. Gândurile noastre nu se pot afla în
acelai timp în dou stri potrivnice, i dac în ele exist o
îndoial, înseamn c
nu mai este credin. Sfântul Apostol
Pavel nu ne indic o credin a minii, rece, mental, cijcredin-
a^vje i arztoare a, inimii,.care s
iubeasc adevrurile Evan-
s gheliei, care s-a fcut una cu ele, pe care le preuiete ca pe o
comoar unic, la fel de mult ca fericirea. într-o asemenea sta-
re a sufletului, chiar dac mintea se va umple de hule i de în-
doieli, inima va rmâne în continuare credincioas Evanghe-
liei i rânduielilor Bisericii i nu numai c
va rmâne întreag
i nevtmat, ci va izgoni i duhurile rele din minte i va cu-
ra mintea de urmele nvlirii lor. Astfel, din credina inimii
însi se alctuiete în mod firesc pavza pentru respingerea sgei-
lor arztoare ale hulei i ale îndoielilor. Primii, aadar, aceast
pavz a credinei, protejai-v cu ea împotriva rutii viclea-
nului, punei-o scut între voi i puterea întunericului, ferii-v
în spatele ei i vei fi în siguran de cderea în disperare.
In al cincilea rând: dup biruirea duhurilor hulei i ale în-
doielii, satana îi pierde ultima posibilitate de a mai lucra âi-
Acum,
sufletul se umple' efe desvâriri
recriasupra sufletului.
dumnezeieti, puterea i
duhul lui Hristos se slluiesc în el
i toat puterea vrjmaului fuge departe de el. Satana alege
/acum alt cale de ispitire. El îl înconjur pe drept cu împre-
1

adevratele sgei arztoare Czând ca urmare a altor ispite, | jurri care nu-i aduc de nici o mângâiere, de nici 6 bucurie în
:
,

care, la fiece pas, este întâmpinat de neplceri, cte tristee i de

!

sufletul se pQateotousi. scula, dar dac este înfrânt de duhul

hulei i al îndoielilor piere definitiv, fr putin de întoarcere,
suferin. Lumea începe s ^urasc fr a, jtjfi.de c^, încep
ocrile, prigoana, clevetirile, acuzaiile "fr motiv. Toat îm-
* In Scara din „Filocalia", cd. cit., este Cap. 23. pria satanei, toat lumea se înarmeaz împotriva lui: este

244 245
 !

btut, alungat, privat de avere, de copii i de toate mângâie-

care este cuvântul lui Dumnezeu. Cine nu tie prin ce a biruit
rileanevoioasei sale viei. Pe deasupra, satana îl înconjur cu
pe ispititor însui începtorul Nevoinelor, Domnul nostru
cele mai rele duhuri torionare, care ba îl
;

ciri, ba îi chinuiesc i îi tortureaz

înfricoeaz cu nlu- „ Iisus Hristos ? Prin cuvântul lui Dumnezeu. cum l-au i
chiar trupul. i toate aces- biruit apostolii, sfinii prini i, în general, toi drepii ? Prin
tea se adun uneori pe capul dreptului în timpul
cel mai cuvântul lui Dumnezeu. Prin cuvântul lui Dumnezeu putem
scurt Cretinilor nevoitori Umblat printre toate
! !

sufS2£î£JPcMia-'le«T xidjdwnd; acoperii-v capetele

aceste s-1 biruim i noi. Pentru aceasta, ni se cere îndeplinim o s
aceste lovituri cu coiful ndejdii: coiful ndejdii de
de condiie: trebuie s
inem acest cuvânt nu doar în minte sau
Tes. 5, 8), i toate vicleniile satanei vor trece pe
mântuire (I în gând, ci în inim, trebuie s
ne contopim sufletete cu el i

toat rutatea lui nu se va atinge de inimile voastre.

lâng voi i s iubim adevrul lui. în aceast situaie, din orice parte ar
nvli satana asupra noastr i orice intenie ar semna^îji noi
Ai vzut vreodat o stânc la malul mrii > Valurile, «bat acest duh al rutii, în inima chivernisit dup cuvântul lui
cu putere, dar ea st neclintit, i valurile fug ruinate
înapoi. Dumnezeu se va nate întotdeauna 6 stâreTchiar o dorin ar-
Este modelul celui care ndjduiete Toate nenorocirile, !
ztoare a ei, cu totul potrivnic inteniei însmânate. De v
toate necazurile, toate suferinele par nu îl ating, parc iar s ptrunde în suflet gândul slaveijlaire, inim va spune:
fi strine. De ce se întâmpl aa > Din pricina c.cel ce ndj- „Sunt un vierme i nu un merit sm
numesc om". De va
duiete nu are ijyma pe pmânt i-a mutat-o în cer, a legat-o
!
veni vreo îndoial, o va para cu Convingerea sa: Chiar dac un
de buntile cereti cu lanurile puternice ale iubirii
i toate apostol sau un înger din cer mi- ar vesti altfel - fie ana- s
loviturile pe care satana vrea s i le aduc acestei inimi nu o tema!"* (Gal. 1, 8). Chiar dac dreptul se va lipsi de toate
ating. Aadar, cretinilor, rbdtori ai Domnului ! Nu vepu- plcerile lumii, inima lui îl va mângâia cu urmtoarele cuvin-
tea evita nenorocirile cele
mai cutremurtoare, cele mal tulbu- te: „Prin multe suferine trebuie s
intrm în împria lui
rtoare pîrîtreinjma voastr Dar întriti-v, întru Domnul,
! Dumnezeu. Ptimirile vremii de acum nu sunt vrednice de
Care nu-i las ruinai pe cei ce ndjduiesc în El. Punei-v' mrirea care ni se va descoperi" (Fapt. 14, 22; Rom. 8, 18). In
inima în Dumnezeul vostru. Dispreuiri tot ce este
pmântesc | genere, orice intenie vicioas, orice ispitire spre pcat va fi se-
i, prin ndjduire, mutai-v sufletele dincolo * cerat prin cuvântul lui Dumnezeu, bine întrit în inim. Pe
de realitatea
aceasta, iubii buntile venice, nesfârite ale Dumnezeu Se micai Duhul
împriei lui deasupra, în cuvântul lui lui
Hristos i vei simi în sufletul vostru acea îndrzneal Dumnezeu, atoatelucror i preaguternic.Cel ce primete cu
pe care
a avut-o Apostolul Pavel. „Cine ne va despri pe noi inima acest cuvânt face, uitr-6 msur, ca i cuvântul
anumita
de iubirea :

lui Hristos ? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foame- X su s devin prta triei i De
atotputerniciei dumnezeieti.
tea, sau lipsa de îmbrcminte, sau primejdia, sau sabia aceea, când spune ceva dreptul, se face, când poruncete, i
?[...] .

Dar in suntem mai mult decât biruitori, prin Acela

toate acestea dracii i se supun. Iat izvorul de ndejde al triei i al puterii
Care ne-a iubit" (Rom. 8, 35, 37); vei simi acea stare negr- pentru înfrângerea hoardelor diavoleti. Primii deci, ostai ai
it pe care au încercat-o apostolii, fiind ca nite întristai, dar lui Hristos, aceast sabie a duhului, care este cuvântul lui
pururea bucurându-vi; ca nite sraci, dar pe muli îmbogind; Dumnezeu
ca unii care n-au nimic, dar toate k stpânesc (II *
Cor. 6, 10). ' Dar arma cea mai puternic de biruire a satanei este rug-
înzestrându-1 pe ostaul lui Hristos cu arme pentru respin- **"
ciunea. Rugciunea este aintireajninii i a inimii noastre
gerea duhurilor rele, Apostolul Pavel îl i o alt arm, pen- d spre Dumnezeu; El caut* Tpre noi cu milostivirea i cu
tru înfrângerea lor. Este cuvântul lui Dumnezeu
i rugciu- " „Chiar dac noi sau un inger din cer var vesti alt Evanghelie decât
nea. In al aselea rând: luai i sabia Duhului - spune -
f. .
.] el aceea pe care v-am vestit-o -s fie anatema !" (Gal. 1,8).

246
247
 bunvoina Sa, i între suflet i Dumnezeu se stabilete o anu- XXII
mit legtur de tain, ca un sfânt uvoi de lumin, prin care Cum s împlinim porunca Apostolului:
rugminile i ndejdile sufletului urc spre Dumnezeu, iar cum ai lucrat pcatului aa s lucrai dreptii ?
harurile,i milostivirile lui Dumnezeu se pogoar în suflet. Iar
voievodul întunericului, cel ce urte lumina, este nevoit s Cât de milostiv i înelegtor este Domnul fa de noi
fug de la cel cufundat în rugciune. Dac tu - spune Sfântul
Câte a fcut i face înc pentru noi i cât de puin ne
Scrar - vei chema necontenit pe împratul Cerurilor te s
pretinde Ne-a înfrumuseat cu chipul Su; a pus totul la
!
apere de vrjmaii sufletului tu, atunci, când acetia te vor
picioarele noastre; când am czut, a binevoit s vina El însui
împresura, îndrznete cu curaj i nu vei »^aj^gdjj£djc.
Dumanii ti se vor îndeprta de la tine degrab, pentru c nu la noi, s sufere pentru noi i ne-a înconjurat în Sfânta Sa Bi-
seric cu toate mijloacele mântuitoare; ne cluzete în toate
vor voi s te vad cum, luptându-te cu ei prin rugciune, vei
felurile pe cile dreptii i, izbvindu-ne aici, celor supui le
cpta cunun; de aceea, fiind plii ca de foc de rugciunea
ta,vor fugi de la tine (Scara, Cuvântul al 28-lea). Cei ce.dorii
fgduiete împria Venic. Oare este puin lucru ? cât ! i
s-l învingei pe satana, rugati-v cu duhul în orice vreme, cu pretinde de la noi ? Nu mai mult decât îi oferim noi singuri,
de bunvoie, pcatului ucigtor, atunci când ne înrobim lui.
%iurittxugauni.
Aadar, frailor, triesc în evlavie pe pmânt
jale celor ce
„Omenete vorbesc, pentru slbiciunea trupului vostru - ne înva
Din vor fi întâmpinai negreit de ispite,
uneltirile diavolilor,
Sfanul Apostol Pavel. Cci precum aifcut mdularele voastre
de încercri, de suprri, de prigoane i de tot felul de roabenecuriei fi frdelegii, spre frdelege, tot aa facei acum
rbdai mdularele voastre roabe dreptii, spre sfinire" (Rom. 6, 19) -
nenorociri. Dar, cretini lupttori, întru Domnul
Aurul nu poate s
nu treac prin foc, ca s
se cure; dar nu
aa cum ai auzit i în „Apostolul" de astzi. Adic, lucrai
este lsat în foc pentru totdeauna, ci este nevoie de un anumit Domnului mcar cu aceeai râvn cu care ai lucrat pcatului.
timp pentru curirea lui. Va trece i timpul curirii voastre; c s
Nu cred ar exista cineva refuze o cerere atât de mic.
în suflet vi se va sllui, Dar poate c nu fiecruia îi este clar în ce anume const
pogorî la
în sfârit, dulcea pace. Atunci Se va
voi însui Mântuitorul, va cina cu voi, i fericirea
aceast cerin. V
voi lmuri pe scurt cuprinsul ei.

cinei acesteia v va face s uitai toate necazurile i întristrile
dinainte. s facem, dac tot noi am fcut ca aceast icono-
Ce
mie a mântuirii s fie de neînlocuit pentru noi N-avem înco- >
tro, trebuie s trecem prin acest cuptor încins al ispitelor, pen-
Apostolul Pavel îl precizeaz în cuvintele: precum aifcut
mdularele voastre roabe necuriei, tot aa facei-le acum roabe
dreptii. Mdularele sunt prile componente ale alctuirii
noastre sufleteti-trupeti, sau organele trupului împreun cu

tru a ne îndulci de dorita linite în Dumnezeul Nu'v este ve- însuirile sufletului. înseamn c dac vom enumera aceste

nic lupta.Va veni vremea când dracii vor fugi singuri de la organe i însuiri i dac vom arta cum poate fiecare dintre

voi. Dar pân va sosi acest soroc fericit, îmbrbtai-v întru

Domnului în loc s
ele lucra lucreze pcatului, atunci se va

Domnul i întru stâpânia triei Lui: îmbrcai-v în toate ar- lmuri de la sine ce anume ne cere Domnul.
Y/>
mele Domnului, cas putei sta împotriva uneltirilor diavolului. Trupul nostru are urmtoarele funcii: funciile organelor
Iar Dumnezeu i Tatl Domnului nostru Iisus Hristos s v senzoriale - vzul, auzul, mirosul, pipitul, gustul; funciile

v druiasc dup bogia slavei Sale, ca s fii puternic întrii, micrii - ale mâinilor, picioarelor i ale întregului corp, ale •

prin Duhul Su, în omul dinuntru, i Hristos s Se slluiasc muncii i ale odihnei, ale somnului i ale trezviei; funciile
în inimile voastre (Ef. 3, 16, 17). Amin. hrnirii, ale folosirii mâncrii i buturii - organele cuvântu-

in a 27-a sptmân dup Cinciztcinu lui. Sufletul are urmtoarele însuiri: ale imaginaiei i memo-

248 249
riei, ale înelegerii i judecii, ale dorinei i iniiativei, ale bileasc locurile unde se duce i în ce scop; în locul dansurilor,
perceperii estetice i ale plcerilor estetice; iar deasupra tutu- s îndrgeasc metaniile, în locul distraciilor dezmate,
ror se afl puterile duhului, aintite spre Dumnezeu: ale vede- umblatul pe la biserici i de sraci i suferinzi;
pe la azilurile

rii lui Dumnezeu, ale contiinei, ale bineplacerii lui Dum- s

s-i deprind mâinile munceasc i s
dea milostenie, s-i
nezeu. rup o parte din somn pentru rugciune i altele.
Când omul lucreaz pcatului, el lucreaz cu toate aceste Avem o trebuin a hrnirii, sau a folosirii hranei i bu-
funcii i însuiri, tot aa cum, îndreptându-se spre Dumne- turii. Cel ce lucreaz pcatului se robete îndoprii, îndulcirii
zeu, poate i trebuie ca prin toate acestea s lucreze dreptii. cu delicatese, festinurilor, beiei i altora de acest fel. Fcân-
Este firesc s fie aa. Unde se afl omul cu contiina i cu du-ne robi dreptii, trebuie s
îndrgim înfrânarea, ca gus- s
inima sa, acolo se afl cu toat flinta sa. în multipla lui alc- tm mâncare i butur cu msur i dup rânduiala Bisericii.
tuire, el seaseamn unui burete, absorbind acea umezeal în Avem un organ al cuvântului. Cuvintele pctoilor sunt i
care se cufund i pe sine: ori veninul distrugtor al pcatului, ele pctoase. De aici, vorbirea în deert, flecreala, bârfa,

ori puterile de via dttoare ale dreptii lui Dumnezeu. Iat râsul, glumele, ironiile i chiar vorbele profanatoare. Dar cel

cum se întimpl. ce i-a pus în inim s-I fie pe plac Domnului, acela împline-
Avem organele de sim: ochii, urechile, mirosul i celelalte. te cu credin porunca: „Din gura voastr s nu ias nici un
Când omul lucreaz pcatului, atunci îi aintete toate aceste cuvânt ru" (Ef. 4, 29), inând minte câte ruti poate face
organe numai spre ceea ce poart amprenta pcatului i îl
limba.
hrnete: ochii privesc cu voluptate, urechilor le place s aud Astfel, organ dup organ, întregul trup se face rob drep-

glasuri i cântri îmbietoare, mirosului, s inspire arome tii i devine arm destoinic de mântuire pentru cei ce caut
aâtoare spre pofte. De aici, plcerea ochilor, setea dup des- pe Domnul. Cu dreptate spun sfinii prini: s lucreze trupul
ftri, dezmierdrile pielii i altele. Când îns omul se întoarce duhului i vei vedea ce prieten i ajutor o s-i fie.
de la pcat i se supune dreptii, atunci ochiul se înfrâneaz precum funciile trupului, la fel i toate calitile sufle-
Dar,
de la priviri concupiscente, urechea de
la ascultarea de vorbe
mlui trebuie s le supunem dreptii, pentru a-I fi întru totul
aâtoare, i îndreapt spre singurul lucru sfânt i mântui-
se pe plac Domnului. Fantezia, creia îi place s viseze i s pls-
tor: contemplarea imaginilor sacre i ascultarea cântrilor bi- muiasc imagini pctoase, trebuie legat prin trezvie i prin
sericeti; i toate celelalte simuri sunt legate, pentru a primi concentrarea ateniei, încingându-ne mijlocul reveriilor - cum
cât mai puine impresii i cât mai puine distracii i pentru ca poruncete Apostolul. Memoria, încrcat de obiecte ale pa-
sufletul s
aib mai mult libertate pentru a fi singur cu el în- timii, trebuie s-o curm i s-o umplem de pomenirea celor
sui, cu Domnul Cel preaiubit. Astfel, organele simurilor se sfinte. i înclinat spre false presupuneri,
Mintea, samavolnic
fac roabe dreptii.
s-o cucerim învturii i s-o înfrumusem prin
revelate

Avem funciile micrii, ale mâinilor i picioarelor, nece-

cunoaterea adevrului, ca despre toate s cugete i pe toate s
le îneleag - cum ne-a poruncit Domnul. Voina, indivi-
sitile muncii i somnului i ale trezviei.
ale odihnei, ale
Observai cum sunt micrile omului care lucreaz pcatului ? dualist i înrobit patimilor, s-o supunem jugului poruncilor,

Ii plac distraciile, dansurile i jocurile sau, mai ru, este dedat

pentru ca s doreasc i s fac numai ceea ce este adecvat
furtului i rpirii sau lenevirii i somnolenei; altul îi trans- preasfintei voi dumnezeieti. Inima, sensibil la frumusei
form ziua în noapte i noaptea în zi. îns, facându-se rob senzuale, s-o distragem de la acestea s
i cultivm în ea nu-
dreptii, el fgduiete s mearg numai pe cile dreptii: s mai gustul pentru cele sfinte i cereti, pentru ca astfel s-o pre-

pun msur somnului i trezviei, muncii i odihnei; s-i sta-

gtim de gustarea buntilor Cerului.

250 251
 Astfel, însuire dup însuire, întregul suflet se va cuceri acest izvor nesecat, apa vieii. Numai unuia ca acestuia îi este

dreptii. Cel ce se va chivernisi astfel va lucra Domnului i cu proprie viaa adevrat. Sau numai unul ca acesta triete.
sufletul, i cu trupul i se va face fidel împlinitor al poruncii Celorlali numai li se pare c
triesc, cu toate ei descoper c
Apostolului: s
lucrm dreptii cu toate mdularele noastre, o via fremttoare i, aparent, multilateral.

contrar înrobirii lor frdelegii. Doamne Trimite lumina Ta i adevrul Tu, ca putem
!
s
Ai îneles acum ce ne cere Apostolul, cu cuvintele: pre- distinge clar cile vieii i ale morii, binele i înelciunea,
cum ai fcut mdularele voastre roabe ne curiei [...], tot asa focul i apa i, înelepindu-ne întru mântuire, robindu-ne cu
1
fitcei acum mdularele voastre roabe dreptii' (Rom. 6, 19). hotrâre dreptii, s
ne eliberm de pcat: ca nu s
Nu cred c mai este nevoie s adaug vreun alt cuvânt de stpâneasc pcatul în muritorul nostru trup i s nu dm
încredinare. Este atât de limpede, încât orice contiin care ascultare poftelor Ivii. Amin.
19 iulie 1860,
dorete cu sinceritate s lucreze Domnului se convinge de la in a 4-a sptmân dupd Cincizccimt
sine. Un singur lucru voi aduga. Privii
sfâritul la care ne
aduce pcatul i sfâritul ne aduce dreptatea. Sau ce
la care
road are fiecare. Apostolul ne spune astzi sfâritulc
faptelor pctoase este moartea, iar rodul dreptii este viaa.
Adic, pcatul ucide, iar dreptatea d
via. Ai vzut, oare,
când se toarn acizi corozivi peste un metal, acizii încep s
road încet-încet i s descompun prile componente ale
metalului i, în sfârit, mnânc complet materia care pruse
solid, încât nici nu poi ghici cum fusese înainte. Exact ace-
eai influen o exercit pcatul asupra fiinei noastre. P-
trunde înuntru ca o otrav, descompunând sufletul i trupul,
apoi i fiecare parte a sufletului i a trupului i aa îl omoar
pe om. Dup cum, dac dm drumul la aer rece sau viciat
într-o ser plin de felurite plante i flori, acesta omoar floare
dup floare, imediat ce se atinge de ele, la fel pcatul ucide în
suflet însuire dup însuire, iar în trup, putere dup putere.
Cred c
v-am însufleit îndeajuns ca s
fugii de pcat.
Dimpotriv, dup cum cldura i umezeala primverii fac
s renasc tot ce amorise în timpul iernii, la fel, tot ce fusese
omorât de pcat renate în alctuirea fiinei noastre, atunci
când duhul nostru se roag lui Dumnezeu i se consacr bine-
placerii Domnului. Atunci Soarele dreptii începe s
strluceasc în minte, adierea iubirii divine ne înclzete sufle-
tul, puterile de via dttoare ale harului dumnezeiesc
ptrund i ne împrospteaz toate stihiile sufletuluii ale tru-
pului. Dumnezeu este izvorul vieii. Cel ce se pred Dom-
nului este întru acelai duh cu Domnul i bea din belug din

252
 CUPRINS

Cuvânt înainte 5

I. Dou cuvinte despre Sfânta Tain a botezului 9

II. Cinci învturi despre calea mântuirii 21

III. Ce este de trebuin celui ce se pociiete i

pornete pe calea cea bun a mântuirii 42
IV Trei cuvinte despre purtarea crucii 95
V Exemple de notare a gândurilor bune
care ne vin în timpul cugetrii la Dumnezeu
i în rugciune, în numr de 162 109
VI. Viaa luntric 143
 Cautâ-L pe Domnul! Ori Dumnezeu, ori lumea: cale de mijloc nu
exist. Sau dormi atât de de grij, încât nu vezi nimic?! Acolo
lipsit

este totul, aici - nimic; acolo este adevrul, aici - mirajul; acolo este
linitea, aici - grijile chinuitoare; acolo, mulumirea, aici - necon-

tenite suferine; acolo, bucuria i veselia, aici - numai necazuri i du-

rerea inimii. Le tii pe toate acestea, le-ai încercat pe toate, dar rmâi,
totui, în aceeai stare de deertciune a minii i a inimii... Vrei s
aduci raiul pe pmânt?!

Sf. Teofan Zvorâtul