Vdocuments - MX - Manualul Doctrinelor Biblice Azs Moldovan Vilhelm

8/8/2019 Manualul Doctrinelor Biblice AZS Moldovan Vilhelm
Moldovan Vilhelm
Manualul
Doctrinelor Biblice
A. Z. .
Bucureti
Prefa
O lucrare de genul acesta, care s oglindeasc fundamentarea scripturistic a teologiei Adventiste de Ziua a aptea,
a fost - în ultima vreme - o lips destul de resimit. Lucrarea de fa se adreseaz pastorilor, pastorilor ajutori,
seminaritilor i slujbailor bisericii, în dorina i necesitatea de a stabili faptul c adevrurile susinute de Biserica
A.Z.. îi au izvorul i temelia în Sfânta Scriptur, fiind în armonie cu ³credina care a fost dat sfinilor odat pentru
totdeauna´ (Iuda 3).
Principalele puncte de doctrin au fost împrite în 26 capitole, într-o succesiune logic, spre a fi parcurse i
asimilate mai uor.
Subîmprirea
multor subiecte încapitolelor
cuprinsul aunui
fost singur
dictat capitol.
de raiuni logicefolosit
Metoda i tematice, sau - în
este aceea unele cazurisubiectelor
a dezvoltrii - de nevoia
printratrii mai
întrebri,
rspunsuri i note explicative.
La sfâritul fiecrui capitol o scurt recapitulare ajut la formularea unor întrebri legate de subiectul tratat, ceea ce
ajut la reliefarea ideilor eseniale ale studiului. Rspunsurile formulate ajut la reinerea adevrurilor dezvoltate în
capitolul respectiv.
Concluziile dogmatice prezint într-o formulare concis învtura Bisericii A.Z.., referitoare la doctrina biblic
dezvoltat în cuprinsul capitolului.
Concluziile etice extrag învturile practice din doctrina respectiv, deoarece ³credina dac n-are fapte este
moart´ (Iacov 2,17). Dar nici faptele în sine nu au valoare, dac nu izvorsc din credin.
Notele suplimentare teologice au fost scrise cu scopul de a servi ca un material auxiliar pentru slujitorii lui
Dumnezeu, din care acetia pot cunoate problemele strict teologice legate de subiectul tratat. Ne-am referit la unele
poziii teologice necesare a fi cunoscute, ³pentru ca omul lui Dumnezeu s fie desvârit i cu totul destoinic pentru
orice lucrare bun´ (2 Tim. 3,17). Pastorii vor gsi în aceste note material util din istoria dogmelor, pentru cunoaterea
diferitelor curente teologice cu scopul lrgirii propriului lor orizont teologic.
Ca oricare lucrare uman, nici aceast modest lucrare nu este fr cusururi. Colegii i cei crora li se adreseaz
lucrarea de fa sunt rugai s manifeste un spirit îngduitor i de bunvoin fa de lipsurile ei, în schimbul asigurrii
c ea a fost scris cu rugciune i cu dorina vie de a fi un ajutor real pentru conlucrtorii din Via Domnului.
Autorul
Cluj-Napoca,1982
Cuprinsul
Pag.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
- Prefa
- Cuprinsul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
- Abrevieri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1. Revelaia lui Dumnezeu . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
2. Despre Trinitate, Dumnezeu Tatl . . . . . . . . . . . 17
3. Isus Hristos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
4. Duhul Sfânt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
5. Originea rului i cderea în pcat . . . . . . . . . . . 47
6. Planul Mântuirii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
1
http://slidepdf.com/reader/full/manualul-doctrinelor-biblice-azs-moldovan-vilhelm 1/131
7. Naterea din nou . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63

8. Îndreptirea prin credin . . . . . . . . . . . . . . . 72
9. Decalogul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
10. Sabatul biblic i pseodo-sabatul . . . . . . . . . . . . 98
11. Sanctuarul i judecata de cercetare . . . . . . . . . . 113
12. A doua venire a lui Isus Hristos . . . . . . . . . . . . 129
13. Natura omului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
14. Învierea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148
15. Spiritismul antic i cel modern . . . . . . . . . . . . . 156
16. Biserica rmiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167
17. Cele trei solii îngereti . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177
18. Harul i cele dou legminte . . . . . . . . . . . . . . 187
19. Spiritul Profeiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196
20. Botezul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 209
21. Acte de cult comemorative . . . . . . . . . . . . . . . 222
22. Isprvnicia cretin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 236
23. Corpul nostru - un templu . . . . . . . . . . . . . . . 244
24. Idealuri cretine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 254
25. Cretinul i autoritatea civil . . . . . . . . . . . . . . . . 264
26. Organizaia în Biserica Adventist . . . . . . . . . . . . 272
******
Abrevieri generale
A.Z.. ² Adventitii de Ziua a aptea
LXX ² Septuaginta, versiunea greac a Vechiului Testament
R.H. ² Review and Herald
Abrevierile crilor Ellenei G. White
C.H. ² Calea ctre Hristos

C.M.F. ² Cugetri de pe Muntele Fericirilor
D.H. ² Diet i Hran
D.V. ² Divina Vindecare
Ed. ² Educaia
E.V. ² Experiene i viziuni
Ev. ² Evanghelism
F.A. ² Faptele Apostolilor
H.L.L. ² Hristos Lumina Lumii
M. ² Mrturii (vol. 1-9)
T.V. ² Tragedia Veacurilor
M.P.
M.S. ²
² Mrturii
Mrturii pentru Predicatori
Speciale (seria B)
P.D. ² Parabolele Domnului Hristos
P.P. ² Patriarhi i Profei
P.R. ² Profei i Regi
S.P. ² Sfaturi pentru Prini
S.S. ² Sfaturi pentru Sntate
S.T. ² Solii ctre Tineret
1. Revelaia lui Dumnezeu

2
De memorizat: ³Toat Scriptura este insuflat de Dumnezeu i de folos ca s învee, s mustre, s îndrepte, s dea
înelepciune în neprihnire, pentru ca omul lui Dumnezeu s fie desvârit i cu totul destoinic pentru orice lucrare
bun.´ 2 Timotei 3,16.17.
Introducere: Biblia sau Sfânta Scriptur este revelaia lui Dumnezeu dat omului pctos prin prooroci i apostoli,
constituind singura regul în ce privete credina i felul de vieuire cretin. Termenul de ³Biblie´ nu se gsete nicieri
scris în Scripturi. El deriv din grecescul ³biblos´, însemnând ³carte´ (la plural, biblia = cri). Iniial, termenul
însemna ³papirus egiptean´, materialul de baz folosit la copierea sulurilor antice. Denumirea îi are obâria în numele
portului fenician Byblos, de unde se obinea, de obicei, papirusul.
I. Cile prin care S-a descoperit Dumnezeu
1. Arat un motiv pentru care Dumnezeu nu putea vorbi în mod nemijlocit cu omul pctos. Exodul 33,20; Isaia 6,5.
Not: Înainte de cderea în pcat, Dumnezeu - în mod nemijlocit - avea legtur cu omul. Dar dup cderea acestuia
în pcat, prezena slavei lui Dumnezeu ar fi însemnat pentru pctos prezena judecii divine, echivalent cu pieirea lui.
De aceea, Dumnezeu a cutat ci accesibile i suportabile pentru om, prin care s comunice voina i so-liile Sale, fr a
pune în primejdie existena uman.
2. Care sunt cele trei ci prin care se descoper Dumnezeu pctosului?
a) Prin natur: Romani 1,19-20.
b) Prin Sfânta Scriptur: Tit 1,3; Apoc. 1,1.
c) Prin Isus Hristos: Ioan 1,14; 17,8.
Not: ³Natura i Revelaia mrturisesc deopotriv despre dragostea lui Dumnezeu« Cuvântul lui Dumnezeu
descoper
Expresiacaracterul Su« Fiul lui(Apoc.
greac ³apocalypsis´ Dumnezeu
1,1), acavenit dinlatin
i cea ceruri³revelatio´,
ca s ne descopere pe descoperirea
înseamn Tatl.´1) unui lucru acoperit,
dezvelirea unei statui sau, într-un sens general, revelarea, descoperirea unui fenomen neobservat sau a unui adevr
ascuns. Prin ³revelaie´ sau ³descoperire´, în sens teologic, înelegem cile prin care Dumnezeu a comunicat planul,
voia i lucrarea Sa.
Deoarece revelaia prin natur a fost insuficient spre a-l conduce pe pctos la cunoaterea singurului Dumnezeu i
implic posibilitatea cderii în idolatrie (cultul soarelui, politeism, panteism etc.), Dumnezeu S-a îngrijit ca, prin
Cuvântul Su, prin Cuvântul scris i prin Cuvântul Întrupat, s ne descopere voina i caracterul Su, cu scopul
cuprinderii noastre în Planul Su divin de Mântuire.
II. Originea crii
1. Cum a descoperit Dumnezeu soliile Sale servilor Si? Numeri 12,6-8.

2. Cum au luat fiin Sfintele Scripturi? 2 Petru 1,20-21; 2Timotei 3,16-17.
Not: Biblia este o carte inspirat. Prin inspiraie înelegem acea lucrare special a Duhului Sfânt prin care El a
descoperit taina realitii lui Dumnezeu martorilor primari (proorocilor i apostolilor) i i-a înzestrat cu capacitatea de a
transmite semenilor lor descoperirea primit.
În form, Scripturile sunt opera autorilor ale cror nume sunt specificate la începutul crilor. În coninut, ele sunt
opera nemijlocit a Duhului Sfânt. De aceea obinuim s spunem c ele, ca scriere, sunt de origine omeneasc, dar, ca
surs i coninut, sunt de origine divin.
³A plcut lui Dumnezeu s comunice lumii adevrul Su prin ageni omeneti i El Însui, prin Duhul Su cel Sfânt,
a pregtit oameni i i-a fcut în stare s fac lucrarea Sa. El a cluzit mintea pentru ca s aleag ce s vorbeasc i ce
s scrie. Comoara a fost încredinat unor vase pmânteti, dar, cu toate acestea, nu este mai puin din Cer. Mrturia
este transmis
copilul prini expresia
asculttor credinciosnedesvârit a limbajului
al lui Dumnezeu omenesc,
vede în ea dar, cu
slava puterii toate acestea,
dumnezeieti, estedemrturia
plin har i delui Dumnezeu; i
adevr.´2)
III. Dovezile originii divine a Scripturilor
1. Ce recunosc autorii crilor Bibliei? Exodul 17,14; Ieremia 36,1-2; 1 Tesaloniceni 2,13.
Not: Cea mai mare ofens ce i se poate aduce unui scriitor este acuzaia de a nu fi original. Autorii Bibliei, ei înii
recunosc acest lucru, considerându-se a fi numai transmitorii unor mesaje, ale cror izvoare se gsesc în afara voinei
i intelectului lor.
2. Ar fi putut dinui Biblia dac autorii ei ar fi prezentat preri i concepii diferite? Matei 12,25.
Not: Biblia n-ar fi putut rezista asaltului scepticismului, dac ar fi intrat în conflict cu ea însi. Cei 39 de autori au
avut ocupaii diferite, vorbeau limbi diferite, aveau experiene i grade de cultur diferite, situaii sociale diferite, triau
în ri i secole diferite, pe parcursul a 1500 de ani, fr a se cunoate între ei i, totui, opera lor este comun i
unitar, având o singur tem: Planul de Mântuire.
3. Împlinirea profeiilor cuprinse în Biblie este o alt dovad a originii ei divine. Deut. 18,21-22; Matei 24,35.
Not: Înflorirea, declinul i pieirea unor orae antice cu rezonan istoric, cum au fost Babilonul, Ninive i Tirul,
sau prbuirea imperiilor babilonian, medo-persan, grec i roman, prezis de proorocii Vechiului Testament cu mult
înainte de declinul lor, atest c profeiile respective nu puteau avea o origine omeneasc, ci au fost descoperiri ale
Dumnezeului adevrat, Cel care ine în mâini destinele istoriei.
4. Transformarea caracterului cititorilor celor ce studiaz i cred adevrurile Bibliei atest originea acestei cri.
Evrei4,12; 1 Petru 1,23.
Not: ³Întreaga Biblie este revelaia slavei lui Dumnezeu în Hristos. Primit, crezut i ascultat, ea este un mare
mijloc în transformarea caracterului.´3)
IV. Autoritatea i suficiena Scripturilor
1. În disputa Sa direct cu Satana, cum a dovedit Isus Hristos c Scriptura este singura autoritate dup care trebuie
s ne orientm în viaa de credin? Matei 4,4.7.10.
Not: Reformaiunea
Reformatorul a redat
elveian Ulrich Scripturii
Zwingli autoritateaa eifost
(1484-1531) necondiionat
primul care de care s-a bucurat
formuleaz în biserica
principiul cretin primar.
³Sola Scriptura´ (numai
Scriptura), recunoscând-o ca singura surs infailibil i autoritar a revelaiei divine. (Cele 67 de teze, 1523).
Adventitii de Ziua a aptea stau ferm pe aceast poziie, susinând c la baza fiecrei învturi i practici cretine
trebuie s stea un ³Aa zice Domnul!´.
³În zilele noastre se vede o mare îndeprtare de la doctrinele i preceptele Scripturilor i este nevoie de o întoarcere la
marele principiu protestant, BIBLIA i NUMAI BIBLIA, ca regul de credin i datorie.´4)
2. Este Scriptura suficient pentru a-l îndruma pe om s triasc o via conform voinei lui Dumnezeu? 2 Timotei
3,16.17.
Not: Biblia nu are nevoie s fie completat sau întregit, deoarece ea este suficient pentru a ne conduce, prin
Duhul Sfânt, la mântuire.
³Nu exist puncte vitale ale adevrului practic, care s rmân învluite de mister. Când, în providena lui
Dumnezeu, va sosi timpul ca lumea s fie încercat cu privire la adevrul pentru acel timp, minile vor fi mânate de
Duhul Su s cerceteze Scripturile, chiar cu post i rugciune, pân când inel dup inel va fi descoperit i unit într-un
lan desvârit. Fiecare adevr care se refer direct la mântuire va fi fcut atât de lmurit, încât nimeni nu va trebui s
rtceasc sau s umble în întuneric.´5)
3. Suficiena Scripturilor este subliniat i de interzicerea de a aduga sau a omite ceva din totalitatea revelaiei lui
Dumnezeu. Deut. 4,2; Prov. 30,5-6; Apoc. 22,18-19.
4. Datoria fiecrui credincios ar trebui s fie studiul zilnic al Bibliei. Ioan 5,39; Fapte 17,11.
5. Caut s formulezi din citatele urmtoare regula de baz a interpretrii Bibliei. Isaia 34,16; 28,10; 1 Cor. 2,13.14.
Not: În formularea lui Martin Luther, aceast regul sun astfel: ³Scriptura este cel mai bun comentariu al ei´
(Scriptura
³Noi arest sui ipsius
trebui interpres).
s studiem zi de zi Biblia cu sârguin, cântrind fiecare gând i comparând verset cu verset. Prin
ajutor divin, trebuie s ne formm propriile noastre opinii, deoarece vom rspunde noi înine înaintea lui Dumnezeu.´6)
În interpretarea textelor legate de anumite circumstane, primeaz textul original (ebraic, grec), istoria perioadei i a
rii respective, scopul i împrejurrile în care s-a scris, obiceiurile celor crora s-a adresat solia i informaiile
etnografice i geografice. Legendele sau tradiia extra-biblic nu pot constitui dovezi valabile pentru susinerea unor
adevruri biblice.
Repetiie
1. Care sunt cele trei forme prin care s-a dat revelaia lui Dumnezeu?
Rspuns: Natura, Scriptura i Isus Hristos.
4
2. Este Biblia o oper omeneasc?

Rspuns: Privind originea ei, Biblia are o dubl latur: una, ca form, omeneasc, fiind scris de unelte omeneti, i
una esenial, divin, deoarece coninutul ei provine direct de la Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, care a inspirat autorii
omeneti ai Bibliei.
3. Arat câteva din dovezile care atest originea divin a Bibliei.
Rspuns: a) Autorii ei recunosc c opera lor, în coninut, nu le aparine, ci le-a fost insuflat de Duhul lui
Dumnezeu.
b) În ciuda mulimii autorilor ei, Biblia este o carte unitar.
c) Profeiile cuprinse în crile ei s-au împlinit iar altele sunt în curs de împlinire.
d) Biblia are puterea de a contribui la tranformarea caracterului cititorilor ei, o calitate neobinuit pentru o oper de
origine pur omeneasc.
4. Ce poi afirma despre autoritatea i suficiena Scripturilor?
Rspuns: a) Numai Biblia singur poate constitui o regul a credinei i a datoriilor morale ale unui cretin.
b) Descoperirea lui Dumnezeu dat în Biblie este suficient pentru mântuirea omului, de aceea nu este nevoie ca ea
s fie completat, din contr, Dumnezeu a interzis s adugm sau s omitem ceva din adevrurile ei.
5. Care datorie a cretinului se desprinde din recunoaterea originii i chemrii divine a Scripturii?
Rspuns: Ar trebui s cercetm zilnic Scriptura, pentru propria noastr nevoie spiritual.
6. Care este regula de baz a interpretrii Bibliei?
Rspuns: Scriptura este cel mai bun comentariu al ei. Interpretarea trebuie fcut gramatical, istoric, geografic i
duhovnicesc.
Concluzii dogmatice
În baza dovezilor biblice citate mai sus, noi, Adventitii de Ziua a aptea credem c Sfintele Scripturi ale Vechiului
i Noului Testament sunt insuflate de Dumnezeu, formând revelaia vie, suficient i autentic a lui Dumnezeu. Credem
c ele constituie singura i infailibila regul în ce privete credina i felul de vieuire cretin i c tradiia nu poate fi
hotrâtoare în problemele de credin.
Concluzii etice
Deoarece Biblia este cu adevrat Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie cercetat zilnic cu sârguin, dar nu ca pe o carte
obinuit de lectur. Nu ar trebui s o deschidem fr rugciune i fr un spirit umil de supunere.
³Biblia este vocea lui Dumnezeu care ne vorbete tot aa de sigur, ca i cum L-am auzi cu urechile noastre. Dac
înelegem acest lucru, cu ce veneraie ar trebui s deschidem Cuvântul lui Dumnezeu i cu cât ardoare ar trebui s
cercetm principiile lui! Studiul i contemplarea Scripturilor ar fi privite ca o audien la Cel Nemrginit.´7)
Note suplimentare teologice

Canonul biblic: ³Canon´, un cuvânt grecesc, de obârie semitic, înseamn toiag sau trestie de msurat. În teologie
are semnificaia unei legi, prescpripii, reguli sau a unei reguli de credin, a unei hotrâri colective. Sub denumirea de
³canonul biblic´ înelegem acele cri ale Vechiului i Noului Testament care au fost recunoscute ca fiind inspirate.
Dup o tradiie rabinic veche, Sinodul iudeu din Iamnia (100 d.Hr.) a consfinit cele 39 de cri ca formând canonul
ebraic. Aceste cri au fost grupate în trei categorii: legea (Torah), profeii (Nebi¶im) i scrierile (Ketubim). Din prima
categorie fceau parte cele 5 cri ale lui Moise. Din cea de a doua: profeii mari i mici, plus crile istorice, rapoartele
scrise despre lui
Iov, scrierile cele dou regate
Solomon iudaice.
i crile Dinmici
istorice cea (Rut,
de-a Ezra,
treia categorie
etc.). fceau parte crile înelepciunii iudaice: Psalmii,
Canonul Noului Testament este format din 27 de cri i cea mai veche recunoatere canonic dateaz din 180 d.Hr.
(Canonul Muratori). În aceast colecie nu figureaz Epistola ctre Evrei, 1i 2 Ioan i 2 Petru. În lista lui Athanasius
din Alexandria (367d.Hr.) figureaz deja toate cele 27 de cri cunoscute de noi în cadrul Noului Testament.
Recunoaterea lor oficial s-a fcut de ctre sinoadele din Roma (382), Hippo (393) i Cartagena (397).
Apocrifele: ³Apokryphos´ (gr.) înseamn ascuns, dosit, secret, tainic. În aceast categorie se includ în primul rând
acele cri ebraice care nu au fost canonizate de sinodul din Iamnia, dar apar în versiunea greac Septuaginta printre
crile Vechiului Testament. Amintim doar câteva dintre aceste cri: Cartea lui Tobit, Iudita, Baruh, Ezdra, Isus fiul lui
5
Sirah, Susana, Bel i Balaurul, Crile Macabeilor, etc. Acestea sunt cri neautentice, cci nu corespund criteriilor unor
cri realmente inspirate. Sixt din Siena (1549) le-a denumit ³deuterocanonice´ i au fost canonizate pentru uzul
bisericii romano-catolice cu ocazia Conciliului din Trident (1546). Marea familie a bisericilor protestante nu le
recunoate ca fiind canonice.
Dar i literatura Noului Testament cunoate cri apocrife, cum ar fi: Evanghelia egiptean (sec. 2), cea atribuit lui
Petru (sec. 2), lui Toma (descoperit în Egipt în anul 1946), lui Iacov i lui Nicodim (sec. 4), etc. Se cunosc în total cam
50 de evanghelii apocrife, bineâneles nici una nu a fost canonizat, recunoscut printre cele autentice i inspirate.
Limbile Bibliei: Cuvântul lui Dumnezeu este cunoscut de noi prin traducerile aprute în limba noastr. O traducere
oricât de perfect ar fi, niciodat nu va reui s echivaleze cu originalul.
I. Cu puine excepii, Vechiul Testament a fost scris în limba ebraic, fapt pentru care textul critic (tiinific) pus la
punct de Kittel i Kahle, poart titlu de ³BIBLIA HEBRAICA´. Exist îns pasaje din Vechiul Testament (ca de
exemplu, fragmentul din Daniel 2,4 pân la cap. 7,28), care au fost scrise în aramaic (sirian), limba oficial a
inuturilor din apusul imperiului ahemenid (Medo-Persia), apoi sub dominaia diadochilor seleucizi (198-63 în.Hr.) a
devenit limba de circulaie a Palestinei. În Iudeea, pe timpul Mântuitorului se vorbea numai limba aramaic. Ebraica a
fost folosit în sinagogi pentru citirea Torei, iar un meturgemam (translator) traducea textul sfânt în aramaic, spre a fi
îneles de popor. Astfel au luat fiin targumurile, acele manuscrise siriene care au fost o combinaie de traducere i
comentariu al Torei ebraice. Aceste manuscrise nu au importan în evaluarea textului original ebraic, dar au o valoare
inestimabil în cunoaterea limbii în care a predicat Domnul Isus Hristos.
II. Noul Testament a fost scris, fr excepie, în limba greac, într-un dialect mai puin literar, numit ³koine´
(comun). A fost limba soldailor romani, care cutreierau provinciile rsritene aflate sub influen elen.
Rapoartele lui Luca sunt scrise în limba cea mai literar. Pavel vorbea un ³koine´ greoi, plin de ebraisme i
aramaisme, greu de îneles pentru un elin, dar uor inteligibil pentru un palestinian.
Scriptura i tradiia: Prin tradiie, sau predanie, înelegem învtura bisericii transmis oral la începuturile
cretinismului, care mai târziu au fost fixate în scris. Protestantismul insist foarte viguros asupra doctrinei c Biblia
este singura baz autorizat a cunoaterii noastre de Dumnezeu, descoperit în Isus Hristos, i c tradiia nu poate
constitui un izvor egal cu al revelaiei divine. Reformatorul Ulrich Zwingli, enunând principiul ³Sola Scriptura´,
susinea c ³este o eroare s afirmi c Scriptura nu are valoare fr mrturia bisericii´. Cu ocazia Conciliului din
Trident (1563) s-a formulat acea tez contra reformaiunii, care a declarat c Scriptura i tradiia sunt dou izvoare de
importan egal a revelaiei. Aproape aceeai greeal s-a strecurat i în poziia protestantismului liberal, când a
identificat revelaia divin cu credina mrturisit a bisericii.
Interpretarea Scripturilor: Acelai Conciliu din Trident a pus interpretarea Scripturilor exclusiv în mâna bisericii i a
interzis orice alt explicaie. În protestantism, deoarece primatul Scripturii corespunde cu primatul credinei (Sola Fide),
un alt principiu de baz al reformaiunii, Biblia devine realmente ³Cuvântul lui Dumnezeu´, prin mrturia luntric a
Duhului Sfânt i aceast mrturie actualizeaz solia de atunci i de acolo, fcând-o vie pentru acum i aici. Acest
principiu st la baza hermeneuticii i a omileticii teologiei nou-reformatoare, iniiat de teologul reformat Karl Barth
(1886-1968).
Adventitii de Ziua a aptea cred c cea mai sigur interpretare a Scripturilor este comentariul primit prin inspiraie
din acelai izvor, din care rezult însi Biblia, fapt pentru care dau prioritate comentariilor Spiritului Profetic fa de
comentariile
Inspiraia obinuite.
verbal: Timpul celei de a doua i a treia generaii protestante (1600-1660) este cunoscut în istoria
bisericeasc ca fiind era pro-testantismului ortodox. Hermeneutica acestei ere se caracterizeaz prin susinerea
inspiraiei verbale a Bibliei. Ei afirmau c totul, chiar i punctuaia Bibliei, a fost insuflat de Duhul Sfânt i c
autografii ei au fost numai ³calami viventes et scribentes´ (Calov), adic pene vii i scriitoare. Nu admiteau posibilitatea
ca, de pild, vedeniile primite de prooroci s fi fost exprimate de ei în propriile lor cuvinte umane, în care coninutul,
esena soliei divine s fi fost descris în cuvintele nedesvârite ale graiului uman de rând. Prin aceast atitudine
extremist, involuntar, au pregtit terenul criticii iluministe, care s-a axat pe criticarea laturii literar-gramaticale greoaie
ale unor texte sfinte, cu concluziile ei sceptice i - câteodat - cinice, la adresa inspiraiei Scripturilor.
Fundamentalism: Acest curent teologic al protestantismului american este continuarea ortodoxiei protestante
europene i îi are obâria în confruntrile cu modernismul teologic, mai cu seam în polemicile susinute pe teme
tiinifice, în problema teoriei evoluioniste. Denumirea îi are originea în eseurile polemice, cu titlul The Fundamentals
(fundamentele sau bazele). În teologie, curentul mai este cunoscut i prin denumirea de neo-ortodoxism. La ora actual
el este mai degrab o atitudine religioas, decât o micare religioas, i duce o lupt ironic i paradoxal împotriva noii
versiuni engleze a Bibliei (Revised Standard Version), neadmiând posibilitatea cutrii exegetice a unor sensuri mai
profunde sau mai delicate ale expresiilor ebraice i greceti.
1) E.G. White, Calea ctre Hristos, Bucureti, 1980, p. 7-9.

2) E.G. White, T.V., Introducere, VI, VII.
3) E.G. White, M. 8, 319.
4) E.G. White, T.V., p. 204-205.
5) E.G. White, 2 M, 262.
6) E.G. White, T.V., 598.
7) E.G. White, M. 6, 393.
2. Despre trinitate, Dumnezeu - Tatl

De memorizat: ³Cci trei sunt care mrturisesc în cer: Tatl, Cuvântul i Duhul Sfânt, i aceti trei una sunt.´ 1 Ioan
5,7.Introducere: Doctrina despre Trinitate sau Sfânta Treime se refer la Dumnezeirea revelat în Sfintele Scripturi în
persoana Tatlui, Fiului i Duhului Sfânt. De la începuturile cretinismului, aceast învtur a fost considerat ca un
aspect primar i distinctiv al concepiei cretine despre Dumnezeu, ³taina´ credinei cretine, rdcin a celorlalte
doctrine.
În general, popoarele pgâne sunt politeiste, adorând mai muli dumnezei. Evreii au adoptat o credin monoteist,
crezând într-un singur Dumnezeu. Cretinismul este continuatorul acestui monoteism, dar într-un sens aparte. Crede
într-un singur Dumnezeu, manifestat în trei persoane: Tatl, Fiul i Duhul Sfânt.
Expresia ³Sfânta Treime´ sau ³Trinitatea´ nu se gsete în litera, ci în spiritul Scripturii. Vom vedea c Biblia - în
totalitatea ei - vorbete despre existena, realitatea i activitatea acestor trei persoane divine.
I. Bazele scripturistice ale doctrinei despre Trinitate

1. Ce declar apostolul Ioan despre divinitate? 1 Ioan 5,7.
Not: ³În Scripturi este vorba de trei persoane divine, fiecare dintre ele este Dumnezeul Cel adevrat, totui un
singur Dumnezeu, nu mai muli.´1)
2. Ce declar Scriptura despre singularitatea lui Dumnezeu? Deut. 6,4; Efeseni 4,5.
Not: Dumnezeu este UNUL. Prin aceasta înelegem singularitatea esenei. Când admitem existena a trei persoane
într-o singur esen divin, înelegem forma sau ipostaza lor de manifestare. (Hypostasis (gr.) = subzisten, form de
manifestare, ipostaz). Prin doctrina Trinitii nu s-a creat un triteism (trei diviniti), cci nu s-a renunat la monoteism
în favoarea politeismului, ci a fost doar recunoscut revelaia Scripturii despre Dumnezeu, care ne înva c
³Dumnezeu-Tatl, ca Fons Deitatis (izvorul dumnezeirii) S-a fcut vizibil în Dumnezeu-Fiul i Îi revars puterea Sa
dttoare de via prin Dumnezeu-Duhul.´2)
3. Cum a fost prezent Trinitatea cu ocazia botezului lui Isus Hristos? Matei 3,16.17.
Not: Sfânt.
i Duhul ³Trei Ei
Persoane vii alctuiesc
L-au asigurat treimea
pe Domnul cereasc.
Hristos Numele
la botez acestor
prin glasul treiîncrederi
unei Persoanevii;alePersoanele
Dumnezeirii sunt Tatl,unesc
Dumnezeirii Fiul
eforturile lor cu cele ale credincioilor subordonai cerului spre a tri o via nou în Hristos.´3)
4. Cum este prezent Trinitatea cu ocazia fiecrui botez? Matei 28,19.
5. Caut s gseti indicaii în Vechiul Testament referitoare la prezena Trinitii la creaiune i în istoria Israelului:
Gen. 1,2.26; Isaia 63,7-10 (v. 7: Tatl; v. 8-9: Fiul; v. 10: Duhul Sfânt).
6. Care este raportul dintre Tatl, Fiul i Duhul Sfânt? a) sunt una: Ioan 10,30.b) Tatl ³locuiete´ cu Fiul: Ioan
14,10-11.c) Duhul adevrului purcede de la Tatl: Ioan 15,26.d) Tot ce are Tatl este i al Fiului. Ce este al Fiului este
i al Duhului Sfânt: Ioan 16,13-15.
7
II. Natura lui Dumnezeu

1. Poate fi îneleas i cuprins în mod desvârit natura adevrat a lui Dumnezeu? Iov 11,7-8; Romani 11,33-36.
Not: În privina cunoaterii Dumnezeirii exist o barier, un punct pân unde poate ptrunde inteligena uman i
acest punct este delimitat de revelaia lui Dumnezeu. Noi cunoatem despre El atât cât a crezut de cuviin Dumnezeu s
ne descopere; i ceea ce ne-a descoperit este suficient pentru a intra în legmântul Su i a înelege Planul Su de
Mântuire. S lum aminte la sfatul inspirat care ni s-a dat în urmtorul citat:
³Descoperirea despre Sine, dat de Dumnezeu în Cuvântul Su, este pentru studiul nostru. Atât avem dreptul de a
cuta s înelegem. Dincolo îns de aceasta, nu putem ptrunde. Cea mai înalt inteligen se poate zbate singur pân
la epuizare, vrând s ghiceasc natura lui Dumnezeu; dar efortul va fi zadarnic. Problema aceasta nu ne-a fost nou
dat s o rezolvm. Nici o minte omeneasc nu-L cuprinde pe Dumnezeu. S nu încerce omul limitat s-L explice.
Nimeni s nu se lanseze în speculaii privind natura Sa. Aici tcerea este elocvent. Cci Singurul Atottiutor este mai
presus de discuie.´4)
III. Dumnezeu-Tatl
1. În afar de revelaia naturii i a Scripturii, cine a descoperit în mod desvârit Persoana i caracterul Tatlui
ceresc? Ioan 14,6-10; 1,18.
2. În dialogul Su cu samariteanca, cum L-a prezentat Mântuitorul pe Tatl? Ioan 4,24.
3. Arat câteva din atributele Tatlui, revelate în Sfintele Scripturi.
a) El
b) El este
este iubire.
sfânt. 11Petru
Ioan 4,8.
1,15-16.
c) El este îndurtor, milostiv, plin de buntate i credincioie. Exod 34,6.
d) El este atottiutor. Isaia 46,9-10.
e) El este atotputernic. Iov 22,25-26.
f) El este omniprezent. Psalmi 139,7-10.
g) El este desvârit. Matei 5,48.
h) El este neschimbtor. Iacov 1,17.
i) Singurul nemuritor. 1 Tim. 6,15-16.
Not: Caracterul lui Dumnezeu se reflect în aciunile Sale, mai ales prin cele dou atribute de baz: sfinenia i
dragostea Sa.
Sfinenia lui Dumnezeu exprim caracterul cu totul deosebit al divinitii în comparaie cu omul, fiin creat,
ajungând, prin neascultare, într-o stare pctoas. În aceast privin, sfinenia lui Dumnezeu exprim deprtarea Sa,
deosebirea Sa de tot ceea ce este pctos i stricat. Dar ea exprim i dorina, cerina lui Dumnezeu la slava i
supunerea creaiunilor Sale.
Dragostea lui Dumnezeu exprim suma i baza tuturor atributelor divine, în relaia i lucrarea Sa deosebit cu omul
pctos. Dac sfinenia lui Dumnezeu reflect deprtarea Lui de pcat, dragostea Sa, din contr, exprim apropierea lui
Dumnezeu de fpturile pctoase, fr ca aceast apropiere s-I modifice sfinenia i desvârirea, atribute din venicii
ale caracterului Su. Dac sfinenia Sa este o barier pentru pcat, dragostea Sa, din contr, trece peste aceast barier.
Dac sfinenia Sa pretinde slava i supunerea pctosului, dragostea Sa, din contr, se druiete pe Sine omului
pctos.
Repetiie
1. Ce înva Scriptura despre Dumnezeu?

Rspuns: Dumnezeu este UNUL singur, manifestat în trei Persoane divine: Tatl, Fiul i Duhul Sfânt.
2. Ce poi spune despre natura lui Dumnezeu?
Rspuns: Natura real a lui Dumnezeu pentru noi este o tain. Noi putem înelege din viaa i natura specific a lui
Dumnezeu numai cât ni s-a descoperit în revelaia divin. Orice speculaie sau închipuiri omeneti în acest domeniu sunt
zadarnice.
3. Numete câteva din atributele fundamentale ale lui Dumnezeu-Tatl.
Rspuns: Scriptura ne înva c Dumnezeu-Tatl este: Iubire, Sfânt, Milostiv, Bun, Credincios, Drept, Atottiutor,
Atotputernic, Omniprezent, Desvârit, Neschimbtor i Nemuritor (Venic).
8
Concluzii dogmatice
Credem într-un Singur Dumnezeu Adevrat, descoperit în trei Persoane: Tatl, Fiul i Duhul Sfânt, numite Sfânta
Treime sau Trinitate.
Dumnezeu-Tatl este o fiin personal i spiritual: Atotputernic, Atottiutoare i Omniprezent, Infinit în
înelepciune i dragoste, Creatoare a tuturor lucrurilor i a ordinii din Univers, realizate prin Legea Moral i legea
naturii.
Concluzii etice
Deoarece revelaia ne descoper existena unui Dumnezeu personal ca Fiin Suprem i Infinit, cauza tuturor
lucrurilor, recunoatem astfel c am fost creai pentru a tri în comuniune cu Dumnezeu. Coninutul acestei comuniuni
este o reciproc iubire liber, contient i responsabil. Aceast iubire pe care o datorm Fiinei Infinite, ne descoper
datoriile noastre elementare fa de Dumnezeu:
- S rspundem pozitiv la chemarea Sa pe care ne-o adreseaz prin revelaie.
- Prin credin, predare i supunere s recunoatem stpânirea Sa i dependena noastr de El.
- S ne temem de El (Apoc. 14,7; Iov 28,28), ceea ce înseamn s trim permanent cu contiena prezenei Sale.
- S ascultm de Cuvântul Su i s pzim Legea Sa.
Note suplimentare
Arianism: Erezia lui Arie (280-336), preot din Alexandria, a dezlnuit cea mai aprig controvers în problema
Trinitii
poate fi i a naturii
³Fiu´. S-a lui Isus din
nscut Hristos.
Tatl,Iat
darrezumatul învturii
nu din esena lui: Cuvântul
Tatlui, (Logos)
deci nu este egal are
cu început
El. Ccidesingurul
existen,Dumnezeu
altfel nu
Adevrat nu-i poate împri natura Sa, fiind simplu (necompus). Nici prin procreare nu putea s-o transmit cci un
³Dumnezeu nscut´ este o contradicie. Fiul este creaiunea Tatlui, un Mijlocitor Intermediar între Dumnezeu i lume.
Diferena dintre Dumnezeu i Cuvânt este infinit; dar diferena dintre Cuvânt i fpturi este diferit. Voina Fiului, ca
i cea a Creatorului, este schimbtoare: înclin i spre bine i spre ru. Poziia Sa actual a meritat-o prin viaa Sa
plcut Tatlui.
Stabilirea doctrinei Trinitare: Obâria terminologiei coboar pân la Tertullian, la începutul secolului al treilea. Paii
cruciali în stabilirea doctrinei ca învtur oficial a bisericii s-au fcut în cele dou concilii ecumenice, din Niceea
(325) i Constantinopole (381), când grupul condus iniial de Atanasie (296-373) a triumfat asupra arienilor. De atunci
a devenit standard urmtoarea formul: ³Dumnezeu este o singur fiin sau natur, manifestat în trei ipostaze´.
Doctrina a avut de înfruntat multe curente eretice. Cele mai importante au rmas în istoria dogmelor sub numele de
subordinaionism, modalism, monarchianism sau priscillianism. Cea mai complet formulare a crezului despre Trinitate
îl constituie Simbolul atribuit lui Atanasie, care pe parcursul secolelor urmtoare s-a dezvoltat pân la forma sa actual,
formulat între anii 860-870 în jurul localitii Rheims i care mai este cunoscut i sub numele de Simbolul Quicunque
(quicunque - oricine, oricare, prima expresie a simbolului).
Symbolum Quicunque: ³Credina universal este aceasta: s cinstim un Singur Dumnezeu în treime i treimea în
unitate fr a amesteca Persoanele i fr s desprim esena, cci alta este persoana Tatlui, a Fiului i a Duhului
Sfânt, dar Tatl, Fiul i Duhul Sfânt formeaz Dumnezeirea: au aceeai slav, mreia Lor este deopotriv venic.
Cum este Tatl, aa este Fiul i Duhul Sfânt. Tatl este necreat, necreat este i Fiul, necreat este i Duhul Sfânt. Infinit
este Tatl, inifinit este Fiul, infinit este Duhul Sfânt. Venic este Tatl, venic este Fiul, venic este Duhul Sfânt. Totui:
nu treisingur
Unul sunt venici, ci Unul
este infinit. Totsingur. Dup este
astfel Tatl cum Atotputernic,
nu trei sunt necreai,
Fiul estenuAtotputernic
trei sunt infinii, ci Unul
i Duhul singur
Sfânt este este necreat i
Atotputernic.
Totui nu trei sunt Atotputernici, ci Unul singur este Atotputernic. Deopotriv Tatl este Dumnezeu, Dumnezeu este
Fiul i Dumnezeu este Duhul Sfânt. Totui nu sunt trei Dumnezei, ci Un singur Dumnezeu. Astfel Tatl este Domn;
Domn este Fiul, Domn este i Duhul Sfânt. Totui nu sunt trei Domni, ci Un singur Domn. Dup cum adevrul cretin
ne oblig s recunoatem fiecare Persoan ca Domn i Dumnezeu, mrturisim: c religia universal ne oprete s
vorbim despre trei Dumnezei i trei Domni. Tatl nu S-a fcut din nimeni: n-a fost nici creat, nici procreat. Fiul este
numai de la Tatl: n-a fost fcut i nici creat. Duhul Sfânt este de la Tatl i Fiul. Unul este deci Tatl, nu trei Prini;
un singur Fiu, nu trei; un Duh Sfânt, nu trei. În aceast Treime nimic nu este mai dinainte sau mai prejos; nici unul mai
mare sau mai mic. Ci Persoanele, toate trei împreun, sunt venice i egale. Astfel, cum am mai spus, trebuie s cinstim
unitatea în trinitate i trinitatea în unitate. De aceea, cel care dorete s fie mântuit astfel s îneleag Sfânta Treime.´5)
Problema ³Filioque´: În varianta apusean a simbolului niceeano-constantinopolitan, în partea despre Duhul Sfânt
apare expresia ³Filioque´, exprimând faptul c Duhul Sfânt purcede de la Tatl i ³de la Fiul´. În Rsrit, bazat pe
textul din Ioan 15,26 (³Duhul adevrului, care purcede de la Tatl´), mai ales de la patriarhul Fotie (858-886) încoace,
s-a considerat c acest adaos este arbitrar i reprezint o învtur greit despre Duhul Sfânt. Aceast disput
teologic a fost una din cauzele teologice majore ale schismei din anul 1054.
Persoana, ipostaza i consubstana: Când admitem c Dumnezeu este descoperit în trei Persoane divine, transpunerea
expresiei ³persona´ din limba latin, poate da natere la o grav confuzie doctrinal. În latin, expresia ³persona´ are
semnificaia de rol, personaj, masc (de actor), pe când în limba noastr ³persoana´ se distinge ca un eu, voin, intelect
aparte, apropiat de expresia ³personalitate´, înelegând o sum de proprieti care o disting ca individualitate. În limba
noastr, expresia de ³trei persoane´ are un iz de ³triteism´, ori intenia formulei doctrinale a fost s exprime
singularitatea lui Dumnezeu. Formula exprim o bogie i o complexitate intern fr a descompune Dumnezeirea în
pri aparte, ci descrie natura singularitii sale, ca fiind total unitar.
S-a considerat c este mai corect s înlocuim termenul de ³persoan´ cu ³mod de existen´ sau ³subzisten´, ceea
ce corespunde termenului grec ³hypostasis´ (ipostaz), dând astfel posibilitatea pstrrii unei rezerve pline de respect
fa de taina cu totul specific a divinitii.
Pentru exprimarea
consider a fi noiunea esenei divine
cea mai unitare, îndeoarece
expresiv, Niceea se
s-a compune
recurs la alegerea
din doucuvântului homousios (consubstan).
cuvinte (homo-usios): primul exprimSe
identitatea trinitii, iar cel de-al doilea esena ei. Expresia red i identitatea substanei, dar exprim totodat i
deosebirea persoanelor (subzistenelor). Eusebiu al Nicomidiei, un fervent adept al lui Arie, a propus introducerea unei
iote (³i´) între cele dou cuvinte ale termenului: homoiusios, însemnând nu consubstan, ci ³similitudine substanial´
sau substan ³asemntoare´ cu Tatl. Expresia ar fi compromis total formula trinitii. Sinodul a respins propunerea
lui Eusebiu. Dar cele dou expresii - deosebite numai printr-un ³i´ - au stat la baza controverselor i a luptelor ariene
din secolul IV.
Monarhianism: a fost un curent eretic al sec. II i III care nega Trinitatea. Se cunosc dou forme de monarhianism:
cel modalist i cel dinamic. În fond, formula lor comun susine c ³numai Tatl poate fi, prin esena Sa, Dumnezeu. Nu
exist alte persoane divine, deosebite de El´. În detalii, cele dou curente se deosebesc astfel:
a) Monarhianismul modalist: Noëtus al Smirnei înva prima dat (180 d.Hr.) c, de fapt, Tatl i Fiul sunt aceeai
Fiin divin, numai modul de apariie (aspect) este diferit. El inteniona s apere credina cretin de învinuirea
³diteismului´ (dou dumnezeiri).
În acelai timp, Praxeas, în Asia Mic, înva c Tatl S-a nscut i a ptimit ca Fiu, Tatl S-a nscut Fiu. Sloganul
lui Praxeas st la baza denumirii monarhianismului: ³monarchiam tenemus´ (noi pstrm unitatea lui Dumnezeu).
Sabellius (excomunicat în Roma i Egipt, 257 d.Hr.) a extins modalismul asupra trinitii. Susinea (ân baza
trihotomiei platoniene) c, dup cum în cazul omului, trupul, sufletul i spiritul formeaz o singur substan, sau în
cazul soarelui, lumina, cldura i forma cercului formeaz o singur realitate, tot astfel i în divinitate, Tatl, Fiul i
Duhul Sfânt sunt aceeai persoan singular. Denumirile diferite sunt exprimarea manifestrii diferite ale aceleeai
diviniti i c Fiul i Duhul Sfânt sunt ³subordonai´ fiinei Tatlui, fiind doar ³puteri´ divine, prin care Dumnezeu-
Tatl creeaz în mod economic lumea i istoria sacr. De aceea, curentul este cunoscut i sub denumirea de
³subordinaionism´.
b) Monarhianismul dinamic: Teodot curelarul (190 d.Hr.) susinea c Isus Hristos a fost numai om, dar cu ocazia
botezului, a primit înelepciunea harului, devenind Fiul lui Dumnezeu prin ³adopiune´, primind tot atunci atribute
divine. Ideea lui Teodot a devenit mai târziu teza ereziei ³adopioniste´.
Pavel de Samosata (260 d.Hr.), episcop de Antiohia, a dezvoltat mai departe învtura lui Teodot, afirmând c Fiul
i Duhul Sfânt sunt atribute impersonale ale Tatlui. Logosul nu este o ipostaz proprie a Fiului, ci este impersonal, ca
10
i raiunea în om, i-l identific cu înelepciunea lui Dumnezeu. El insista asupra unipersonalitii absolute a lui
Dumnezeu.
Deficiena fundamental a modalismului const în faptul c cele trei subzistene, fiind considerate numai atribute,
Dumnezeu ar trebui cutat în dosul acestor atribute, ca o a patra subzisten ascuns. Astfel modalismul ascunde
pericolul quaternitii (patru diviniti) i ar fi egal cu politeismul.
Sabellianismul a mai avut un adept bogat i cult în persoana lui Priscillian, condamnat la conciliul din Saragossa
(380) i executat în urma ordinului împratului Maximus. A fost primul caz în cretinism când biserica a recurs la
ajutorul statului pentru executarea unor eretici.
Antitrinitarism, Unitarism, socinianism: Unitarismul sau antitrinitarismul este învtura aprut în timpul
reformaiunii din secolul XVI care neag doctrina cretin despre trinitate, vzând în ea o decdere de la monoteismul
strict. Dintre iniiatorii i adepii acestei învturi se disting: Mihail Servet, Fausto Soccini (socinianism), Francisc
David (davidism), George Blandrata, etc. Unitarismul a ajuns s aib o importan considerabil în protestantismul
liberal. În ara noastr, unitarienii sunt un cult recunoscut de stat i sunt organizai într-o episcopie cu sediul în oraul
Cluj-Napoca.
Socinianismul este o nuan a antitrinitarismului, al crui iniiator a fost Fausto Soccini (1539-1604). Din motive
raionale, el nega dumnezeirea lui Hristos i ispirea.
Reformaiunea i trinitatea: Bisericile evanghelice, care îi au originea în reformaiunea din secolul XVI, în general
au adoptat doctrina despre trinitate, chiar sub aspectul formulrilor sinoadelor ecumenice din 325 (Niceea) i 381
(Constantinopole). Confessio Augustana (1530), prima confesiune protestant din istorie, în prima seciune despre
Dumnezeu, mrturisete urmtoarele:
unitatea i tri-personalitatea ³Ecleziile
lui Dumnezeu noastre înva
este adevrat în înelegere
i trebuie crezut c
frhotrârea
îndoial;sinodului
c anumedinexist
Niceea despre
o singur
Fiin divin, numit Dumnezeu, care este Dumnezeul cel Adevrat, Venic, Imaterial, Indivizibil, Atotputernic, cu
înelepciune i buntate venic; Creator i Susintor al tuturor celor vzute i nevzute, totui trei Fiine de aceeai
esen, putere i venicie: Tatl, Fiul i Duhul Sfânt. Cuvântul de ³persoan´ îl înelegem aa cum l-au folosit scriitorii
eclesiastici, adic nu înseamn o parte sau calitate inclus în alta, ci înseamn ceva ce exist prin El Însui.´6)
1) Calvin, Instituia, I, 13,3.

2) Calvin, Instituia, I, 13,3.
3) E.G. White, M.S., B., Nr. 7, 63.
4) E.G. White, M. 8, 279.
5) H. Bullinger, Confesiunea Helvetic II, 201.
6) S. Tavaszy, Dogmatika, 97.
3. Isus Hristos
De memorizat: ³Dac primim mrturisirea oamenilor, mrturisirea lui Dumnezeu este mai mare; i mrturisirea lui
Dumnezeu este mrturisirea pe care a fcut-o El despre Fiul Su.
Cine crede în Fiul lui Dumnezeu are mrturisirea aceasta în el; cine nu crede în Dumnezeu Îl face mincinos fiindc
nu crede mrturisirea pe care a fcut-o Dumnezeu despre Fiul Su. Cine crede în Fiul lui Dumnezeu are mrturisirea
aceasta. i mrturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaa venic i aceast via este în Fiul Su. Cine are pe Fiul
are viaa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaa.´ 1 Ioan 5,9-12.
Introducere: Domnul Isus Hristos, a doua persoan a Dumnezeirii, este cea de-a treia form a revelaiei divine, dar i
cea mai
prin complet.
opera Reformatorii
creaiunii. numeau revelaie
Iar pentru descoperirea dat general
lumii de acea descoperire
Dumnezeu, pe care
prin Isus Dumnezeu
Hristos, Fiul luia dat-o omuluieiînfoloseau
Dumnezeu, natur,
termenul de revelaie special.
Scriptura mrturisete c Dumnezeu i-a descoperit adevrul i voina Sa în mod complet i desvârit în Isus
Hristos (Ioan 17,6-8). De aceea, tema central a Bibliei este salvarea omenirii prin Fiul lui Dumnezeu. Cea mai identic
interpretare a Bibliei este cea hristologic, în care se caut sensurile cele mai ascunse care se refer la mântuirea noastr
prin Isus Hristos.
Ar trebui precizat i folosirea corect a numelui Mântuitorului: Hristos sau Christos? Deoarece numele este de
origine greac, transcrierea corect este ³Christos´. Totui noi vom folosi transcrierea e-xistent în Biblie, versiunea pe
care o folosim în prezent în limba rom|n, deci: ³Hristos´.
11
I. Preexistena Domnului Hristos

1. Ce declar Evanghelia despre preexistena Domnului Hristos (Cuvântul)? Ioan 1,1-3; 8,58.
Not: Când vorbim despre preexistena lui Hristos, înelegem c viaa Sa nu a început în Betleem, când a luat fiin
ca om, ci ca cea de-a doua Persoan divin, El exist din venicii.
³Domnul Isus Hristos a fost din venicie una cu Tatl; El a fost ³Chipul lui Dumnezeu´, chipul slavei i maiestii
Sale, ³strlucirea mririi Lui´. El a venit pe pmântul acesta întunecat din cauza pcatului, ca s descopere lumina
iubirii lui Dumnezeu, pentru a fi ³Dumnezeu cu noi´. De aceea s-a proorocit despre El c ³Îi vor pune numele
Emanuel´.1)
2. Vorbind despre naterea Sa în Betleem, ce descoper profetul despre obâria Domnului Hristos? Mica 5,2.
Not: Preexistena lui Hristos este o dovad a Dumnezeirii Sale. Adventitii de Ziua a aptea consider ca nefiind
întemeiat afirmaia c Domnul Hristos exist numai de la Betleem încoace, considerând-o astfel pe Maria ³nsctoare
de Dumnezeu´. Înc de la începuturile lui, adventismul a afirmat c aceast învtur nu este corect, socotind-o în
limbajul metaforic al Bibliei ca ³vinul rtcirii Babilonului´, deoarece submineaz temelia tuturor învturilor cretine,
care sunt fundamentate pe revelaia divin dat prin Isus Hristos, Fiul din venicii al lui Dumnezeu.
³Babilonul nutrete principii otrvitoare, vinul rtcirii. Vinul acesta al rtcirii îl formeaz acele doctrine false, cum
ar fi nemurirea natural a sufletului, chinuirea venic a nelegiuiilor, tgduirea preexistenei lui Hristos înainte de
naterea Sa în Betleem«´2)
II. Isus Hristos: Dumnezeu adevrat
1. Ce ne
Not: descoper
³Când Scriptura
a devenit despre natura
om, Hristos divinaafiluiDumnezeu.
n-a încetat Isus Hristos? 1 Ioan
Dei 5,20; Coloseni
Se umilise pân la 2,9; Filipeni
gradul 2,6.totui era
de om,
stpân pe Dumnezeire. Numai Hristos putea s-L reprezinte pe Tatl între oameni i aceast reprezentare ucenicii au
avut privilegiul s o priveasc timp de peste trei ani.´3)
2. Numete o serie de martori care au recunoscut Dumnezeirea Domnului Hristos: a) Dumnezeu-Tatl i Duhul
Sfânt: Luca 3,22.b) Însui Isus: Matei 26,63-64.c) Proorocii: Isaia 9,6.d) Apostolii: Romani 9,5; Ioan 20,31.e) Îngerii:
Luca 2,10-11.f) Demonii: Luca 4,41.
Not: Numele de Hristos (gr. Christos) este corespondentul grec al termenului ³Maiach´ din limba ebraic.
Substantivul apare în Daniel 9,25 în compoziia ³Maiach naghid´. Verbul ³maach´ înseamn ³a unge´, din care
deriv substantivul ³maiach = uns´. ³Naghid´ se traduce prin: ef, conductor, prin, principe sau supraveghetor. În
forma compus a celor dou substantive se înelege Mesia, ca împrat uns de Dumnezeu, exprimând i sensul de preot
i cel de domnitor, într-o singur persoan. În traducerea Septuaginta (greac) s-a recurs la corespondentul de
³Christos´, nume care s-a folosit mai târziu în mod consecvent de ctre scriitorii Noului Testament (vezi Ioan 1,41).
III. Isus Hristos: om adevrat
1. Cum vorbete Cuvântul lui Dumnezeu despre taina întruprii Domnului Hristos? Ioan 1,14; 1 Tim. 3,16.
Not: Verbul ³skenóo´ întâlnit în acest citat înseamn: a face cort, a locui în cort. Vrea s exprime c locuirea lui
Isus Hristos între oameni va fi de scurt durat, numai pân la svârirea supremei jertfe salvatoare.
2. Cum descrie apostolul Pavel procesul tainic prin care ³Hristos´ a devenit ³Isus´? Filipeni 2,6-8.
Not: În citatul nostru întâlnim verbul ³kenóo´, care are o larg gam de sensuri: a pierde un drept (sau cum în citat
aciunea fiind reflexiv, înseamn a renuna, a abdica voluntar de la un drept sau o putere), a goli, a anula, a priva, a
deposeda, a rpi un drept sau o putere, a destitui, a degrada, a detrona, etc. Înelesul este c Hristos S-a privat pe Sine
de puterile i drepturile ce decurg din firea Sa dumnezeiasc devenind om.
În teologie
istorice se obinuiete
a Mântu-itorului, a deosebi
iar Hristos cele dou
exprim denumiri
persoana conform
divin, sau - celor dou naturi:
în termeni Isus
teologici reprezint
- este numelenumele persoanei
kerygmatic (din
gr. kerygmá = vestire, solie, predic) al Mântuitorului. Astfel Isus Hristos reprezint acel personaj biblic, unic în istorie,
care în acelai timp este i Om i Dumnezeu.
³Faptul c fiul Mariei a putut fi în acelai timp i Fiul lui Dumnezeu este mai presus de posibilitatea înelegerii
noastre, este de domeniul credinei. Sfintele Scripturi nu numai c atest faptul naterii Sale miraculoase, dar subliniaz
chiar necesitatea acestui act. Apostolul Pavel vorbete despre întruparea Sa ca fiind µo tain a Dumnezeirii¶.´4)
³Întruparea (care implic preexistena) este cheia întregii Biblii. Dac aceast doctrin este negat, respins, totul
devine confuz i contradictoriu. Dac este admis, recunoscut ca atare, totul devine clar, luminos, plin de armonie i
putere. Domnul Hristos este atât Dumnezeu, cât i om, în dou naturi distincte i totui o singur i venic Persoan«
12
Dumnezeu manifestat în trup este doctrina distinct a religiei Sfintelor Scripturi fr de care ea, religia, ar fi asemenea
unui cadavru rece, lipsit de via.´5)
³În mod distinct, aa cum Scriptura prezint pe Domnul Hristos, ca având o natur divin i o natur uman, fiecare
dintre acestea nealterat în esena ei i nedezbrcat de atributele i puterea ei moral, cu o egal distincie ele reprezint
pe Domnul Hristos ca o personalitate unic, nedivizat, în care aceste dou naturi sunt în mod vital i inseparabil unite,
astfel încât El în mod natural nu este i Dumnezeu i om, ci este Dumnezeu-Om.´6)
3. Care a fost scopul întruprii lui Hristos? Matei 11,27; Romani 8,3.
Not: ³Scopul întruprii Domnului Hristos, cea de-a doua Persoan a Dumnezeirii a fost dublu: a) S descopere pe
Dumnezeu-Tatl.b) S rscumpere i s mântuiasc pe pctos din i de sub puterea pcatului cu toate urmrile lui.´7)
Teologul noureformator, Karl Barth, vede de asemenea dou motive pentru care Dumnezeu a devenit om. Primul
motiv considerat de el ar fi acela c prin ³om´ st în faa noastr sumarul eului, fapt pentru care a fost un mediu potrivit
pentru ³camuflarea´ sau ³ascunderea´ lui Dumnezeu, Isus devenind astfel Deus incognito. Cel de-al doilea motiv îl vede
Barth în împrejurarea c omul nu poate avea adevrat ³întâlnire´ decât numai cu omul, c Dumnezeu în divinitatea Sa
numai ca ³om´ S-a putut adresa omului, cci dialog, comunicaie, cunoatere i înelegere poate fi realizat numai în
relaia om-om.8)
IV. Funciile lui Isus Hristos
1. Numete cele apte funcii care Îi sunt atribuite de Scripturi Domnului Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu:a) Creator:
Ioan 1,1-3; Evrei 1,1-2.b) Legiuitor: Iacov 4,12; 1 Corinteni 10,1-4.c) Profet: Ioan 6,14; 7,40.d) Mântuitor: Ioan 4,42.e)
Mijlocitor (Mare Preot): 1 Tim. 2,5; Evrei 4,14.f) Judector: Fapte 10,42.g) Împrat: Apoc. 19,13-16.
Not:Testament
Vechiul Pornind denecesitau
la cuvântul ³uns´ funcia
ungerea: (Mesia,deChristos) reformatorii
profet, preot Îi atribuiau
i împrat. Domnului
În lucrarea Hristosreformatorii
Sa de profet, trei funcii, îneleg
care în
învturile i vindecrile Mântuitorului. În activitatea Sa de Mare Preot, se includ suferinele, moartea, deci lucrarea
special de ispire. În cercul activitii de Împrat intr învierea, înlarea la cer, ederea la dreapta Tatlui, domnia i
judecata viitoare.
Adventitii de Ziua a aptea recunosc din Sfintele Scripturi cele apte funcii distincte ale lui Isus Hristos enumerate
mai sus.
Repetiie
1. Ce înelegem prin preexistena lui Isus Hristos?
Rspuns: Prin ³preexisten´ înelegem c Domnul nostru Isus Hristos, ca Dumnezeu-Fiul, exist din venicii, deci
înainte s Se fi nscut ca om în Betleem.
2. Ce crezi despre divinitatea Domnului Hristos?
Rspuns: Cred c Isus Hristos este a doua Persoan a Dumnezeirii, prin care au fost create toate lucrurile.
3. Cum poate fi conceput dubla natur a Domnului Hristos?
Rspuns: Isus Hristos, pe lâng faptul c este Dumnezeu adevrat, prin întrupare, a devenit i om adevrat. Cele
dou naturi sunt unite astfel în persoana Sa c, nu sunt nici amestecate, nici desprite între ele.
4. Enumer funciile Domnului Hristos:
Rspuns: În Scripturi, noi recunoatem urmtoarele funcii ale lui Isus Hristos: Creator, Legiuitor, Profet,
Mântuitor, Mijlocitor, Judector i Împrat.
Concluzii dogmatice
Eternul Fiu al lui Dumnezeu, prin care toate lucrurile au fost create, ne-a revelat adevratul caracter al Dumnezeirii,
a desvârit salvarea omenirii i va proceda la judecarea lumii. Dumnezeu adevrat din venicii, El a devenit om
adevrat, omul Isus, Hristosul. A fost conceput de Spiritul Sfânt i nscut de fecioara Maria. Ca un exemplu al nostru,
adragostea
trit i aluiîndurat ispite Acasuferit
Dumnezeu. oricarei fiin uman,
a murit în modîns fr apentru
voluntar pctui. El a exemplificat
pcatele noastre i în în modnostru,
locul perfect
iardreptatea
a treia zi ia
înviat din mori în trup. A fost dovedit ca Mesia promis de Dumnezeu, prin minunile Lui, prin mrturia proorocilor
Vechiului Testament i prin învierea Sa din mori. S-a înlat la ceruri pentru a sluji în Sanctuarul Ceresc în favoarea
noastr. Iari va s vin în mrire pentru salvarea final a poporului Su i pentru restatornicirea tuturor lucrurilor.
Concluzii etice
În vederea împcrii noastre cu Dumnezeu, în primul rând trebuie s recunoatem c avem nevoie de un Mântuitor.
Apoi, prin credin, s-L primim pe Isus Hristos ca Mântuitorul nostru personal, ceea ce înseamn s credem c El a
murit pentru noi, în locul nostru, din cauza i pentru pcatele noastre pe lemnul crucii, aducând ispirea venic i
valabil pentru iertarea pcatelor noastre.
13
În lumina crucii de pe Golgota vom recunoate c timpul de care dispunem este ocazia pentru pocina i îndreptarea
noastr. Acceptarea lui Isus va însemna totodat crucificarea eului nostru i o slujire dezinteresat în favoarea semenilor
notri.
Din recunoaterea funciilor Domnului Isus Hristos decurge nevoia de a ne pregti temeinic pentru iminenta Sa
revenire în glorie i mrire, când toi vom primi rsplata dup faptele noastre svârite în acest trup.
Simbolum calcedonicum: În problema celor dou naturi ale Domnul Isus Hristos, la provocarea cauzat de
învtura lui Eutichie, care susinea c prin unirea naturii divine cu cea uman, în Isus Hristos exist doar o singur
natur, sinodul inut în localitatea Calcedon, lâng Constantinopol, în anul 451 d.Hr., a adoptat urmtoarea formul:
³Urmând pe sfinii prini, mrturisim cu toii în unanimitate pe Unul i acelai Fiu, pe Domnul nostru Isus Hristos,
care este desvârit în Dumnezeirea Sa i desvârit în natura Sa uman; Dumnezeu adevrat i om adevrat, având
suflet raional i trup; de o natur cu Tatl privind Dumnezeirea i de o natur cu noi privind fiina Sa omeneasc, în
toate asemenea nou, exceptând pcatul. Privind Dumnezeirea Lui, El este din Tatl din veci; în ceea ce privete natura
uman, în zilele din urm pentru noi i pentru a noastr mântuire, El S-a nscut din fecioara Maria. Unul i acelai
Hristos, Fiul, Domnul, Singurul Nscut, Îl recunoatem ca având dou naturi nedespribile (inconvertabiliter),
inseparabile (insepareter) i indivi-zibile (indivize). Prin existena laolalt în Fiul lui Dumnezeu a celor dou naturi nu s-
a anulat nicidecum deosebirea acestora, ci dimpotriv, fiecare natur i-a pstrat însuirile ei, unindu-se într-o singur
Persoan, nedivizându-se i neâmprindu-se în dou persoane, ci fiind acelai Fiu i Singurul Nscut, Dumnezeu-
Cuvântul, Domnul Isus Hristos; cum au vestit proorocii de pe vremuri, cum Însui Domnul Isus Hristos ne-a învat,
aaSimbolul
cum ne-a quicunque:
fost transmis³Dar
prinîncrezul prinilor.´9)
vederea mântuirii este necesar a crede i în întruparea lui Isus Hristos. Adevrata
credin pe care trebuie s o avem i s o mrturisim susine c Domnul nostru Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este
deopotriv i Dumnezeu i om; Dumnezeu, Singurul Nscut din Tatl, existent din venicii; i om nscut în trup din
fiina mamei, la timpul stabilit, Dumnezeu desvârit i om desvârit, având corp omenesc. Deopotriv cu Tatl în
Dumnezeirea Sa, dar mai prejos de Tatl în fiina Sa uman. Care cu toate c este Dumnezeu i om, totui este un
singur Hristos, nu doi. Singur, nu în transfomarea Dumnezeirii în trup, ci admiterea fiinei Sale umane în Dumnezeire.
Cu totul una: nu prin amestecarea esenei, ci prin unitatea personalitii. Cci dup cum corpul, sufletul i spiritul
formeaz un singur om, tot astfel singurul Hristos este i Dumnezeu i om«´10)
Acest crez este caracteristic pentru acele timpuri, când noiunea evanghelic a credinei s-a deplasat într-o direcie
raional; când accentul s-a pus pe primirea unor formule raionale de credin pentru cei care ³vor s fie mântuii´.
Atenie deci, cci adevrul doctrinei advente nu poate urmri acelai scop!
Schimbarea rapid i neâncetat în decursul timpului a formulelor de credin a provocat mult confuzie în sufletele
credincioilor.
Apollinarism: Apollinarie, episcop de Laodiceea (362), pornind de la concepia trihotomic a lui Platon, conform
creia omul este compus din trup material, suflet animal i suflet raional, susinea c, la întrupare, Isus Hristos nu a
primit suflet raional, cci locul acestuia a fost ocupat de Logos, Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel, el distrugea
integritatea firii omeneti a Mântuitorului. Învtura sa mai este numit i sinusianism, cci confund natura divin a
lui Hristos cu cea uman.
Nestorianism: Nestorius (451), patriarh de Constantinopol, aparinând de coala teologic antiohian, susinea c
între Logos i Isus nu exista decât o unitate ³moral´, nicidecum una consubstanial. El desprea persoana Fiului lui
Dumnezeu de cea a Fiului omului, adic Persoana divin de cea uman, sau istoric, afirmând c - în realitate -
Dumnezeu Tatl a avut doi fii. El s-a opus ca fecioara Maria s fie numit ³nsctoare de Dumnezeu´ (Theotokos),
deoarece
termenul era numai mama lui (nsctoare
de ³anthropotokos´ Isus, dar nudei om)
mamasauluicel
Dumnezeu, cci Dumnezeu
mult ³Christotokos´ nu poatedeavea
(nsctoare mam.Potrivnicii
Hristos). El a propus
lui
Nestorius nu l-au ajutat s-i recunoasc erorile din gândirea sa, deoarece ei înii nu puteau oferi o învtur clar
despre cele dou naturi ale lui Isus Hristos. Conciliul din Efes (431) a condamnat nestorianismul, dar abia Conciliul din
Calcedon a oferit o formul complet despre raportul celor dou naturi.
Monofizism: Mai este cunoscut i sub numele de eutihianism, de la Eutihie, cel care luptase cu mult zel împotriva
nestorianismului. El a exagerat atât de mult unirea celor dou firi, încât fcea din ele o singur fire (monofysis). El
înva c firea pmânteasc a Mântuitorului a fost asimilat de cea divin, cum pictura de ap este înghiit de mare.
Doketism: Din dokéo (gr.) însemnând ³a prea´, ³a avea aparena de«´. Doketismul, o concepie hristologic
gnostic, de nenumrate nuane timpurii, chiar din timpul apostolilor (1 Ioan 4,3; 2 Ioan 7), susinea c Hristos nu S-ar
14
fi întrupat într-un corp omenesc obinuit, ci c trupul Su ar fi fost numai aparent, un corp ceresc-aetherian, i c - în
urma acestui fapt - chiar i suferina i moartea Sa a fost aparent. Susinerea ar fi avut darul de a dezlega marele
paradox al Evangheliei: cum anume Logosul cel Venic, nemuritor, Cel incapabil s sufere, a putut deveni fiin uman
i a suferit? Curentul nu a devenit niciodat sect, ci s-a meninut sub diferite nuane, pân a disprut complet.
Hristologia reformatorilor: Reformatorii stau pe poziia Scripturii în privina divinitii, respectiv a celor dou naturi
ale lui Isus Hristos. Ei admit i formulrile conciliilor din Niceea, Constantinopol, Efes, Calcedon, cât i formularea
dezvoltat de Quicunque (Simbolul Athanasian). Îns cele dou mari tabere, lutheranismul i calvinismul (reformaiunea
helvetic) mai poart i astzi dispute în problema principiului lutherian: ³finitum est capax infinitum´ (finitul este
capabil s cuprind în sine infinitul). Luther voia s exprime c omenescul lui Hristos este real numai prin puterea
Cuvântului (Logos). Numai prin Cuvânt este Isus ceea ce este cu adevrat. Luther susinea inseparabilitatea celor dou
naturi, dar prin inversarea tezei a reieit acea concluzie nereal, rmas sub semnul întrebrii, neadevrat, cum c
Dumnezeu este real numai ân i prin fiina uman a lui Hristos. Deci, natura uman cuprinde în sine natura divin în
totalitatea ei, primind toate atributele celeilalte naturi prin formularea filozofic a lui Luther communicatio idiomatum,
comunicarea proprietilor. El avea nevoie de aceast argumentare pentru a formula doctrina ³ubiquitas´, care st la
baza învturii sale despre Sfânta Cin (vezi notele suplimentare la capitolul nr. 21, Acte de cult comemorative). Astfel
Hristos, trupete, poate fi omniprezent. Dar, întreab Calvin, poate fi trup uman real acela care este omniprezent?
Rspunsul su este negativ, altfel s-ar ajunge la doketism.
În doctrina sa, cunoscut în teologie sub denumirea de extra et intra-calvinisticum, Calvin susine c întruparea lui
Hristos, privind legile naturii, este o minune, ori minunile nu se supun nici logicii, nici raiunii umane. Întruparea are un
caracter
omeneti.paradoxal: Cuvântul
El nu susine S-a unitS-a
c Logosul total cu natura
divizat uman
în dou în Isus
pri: Hristos,
o parte dar tot
în trup, altaatunci a rmas
în afara lui, cii c
pe în
dinafara
acelainaturii
timp
Logos-ul este prezent i în trup i în afara lui. În acest sens, paradoxal spune Calvin c ³finitum non est capax infiniti´,
adic natura uman a lui Hristos cuprinde, i totui nu cuprinde în sine totalitatea naturii divine. Cci natura uman
care a fost osândit pe cruce, pentru un timp i-a încetat funciile sale vitale (de vineri, pân în zorile primei zile a
sptmânii), dar Dumnezeu fiind nemuritor nu a încetat s existe în tot acest timp, dar ³ad extram´, în afara trupului ce
zcea în nesimire în mormântul lui Iosif. Calvin, pstrând doctrina deosebirii celor dou firi, în acelai timp susine i
inseparabilitatea lor; Isus Hristos nu poate fi corporaliter prezent în acelai timp în tot universul, nu poate locui trupete
în noi, dar prin omniprezena naturii Sale divine, ³ad extram´ este i omniprezent, poate locui i în inimile noastre.
1) E.G. White, H.L.L., 15.

2) E.G. White, M.P., 17.
3) E.G. White, H.L.L., 491.
4) D. Popa, Fiul lui Dumnezeu i Fiul omului, 31-32.
5) Dr. Charles Hodge, citat de D. Popa, op. c., 36-37.
6) Dr. A.H. Strong, citat de D. Popa, op. c., 37.
7) D. Popa,
8) K. Barth,op. c., 63. 218.
Dogmatik,
9) H. Bullinger, Confesiunea Helvetic II, 199-200.
10) Idem, 201-202.
4. Duhul Sfânt
15
De memorizat: ³i Eu voi ruga pe Tatl, i El v va da un alt Mângâietor, care s rmân cu voi în veac; i anume,
Duhul adevrului, pe care lumea nu-L poate primi pentru c nu-L vede i nu-L cunoate; dar voi Îl cunoatei, cci
rmâne cu voi i va fi în voi.´ Ioan 14,16-17.
Introducere: ³Duhul Sfânt este lociitorul Domnului Hristos, dar fr corp omenesc i liber de aa ceva. Împiedicat
de corpul omenesc, Hristos nu putea s fie personal în orice loc. De aceea era spre binele lor ca El s trimit Duhul
Sfânt ca urma al Su pe pmânt. Nimeni nu mai putea spune c are un avantaj din cauz c se gsete într-un anumit
loc sau pentru c are legtur personal cu Hristos. Prin Duhul Su, Domnul Hristos era la îndemâna tuturor. În felul
acesta era mai aproape de ei decât dac nu S-ar fi înlat.´1)
I. Personalitatea Duhului Sfânt
1. Cum dovedesc Scripturile c Duhul Sfânt este o persoan i nu numai o putere divin impersonal? Urmtoarele
atribute personale dovedesc c în persoana Duhului Sfânt avem de-a face cu cea de-a Treia Persoan a Singurului
Dumnezeu:
a) Cunoatere: 1 Cor. 2,11.
b) Voin: 1 Cor. 12,11.
c) Nzuin: Rom. 8,27.
d) Dragoste: Rom. 15,30.
e) Poate fi întristat: Efes. 4,30.
f) Se poate pctui împotriva Sa: Fapte 5,3-4; Mat. 12,31.
Not: ³Discuia cu privire la caracterul Duhului Sfânt ne conduce de-a dreptul la cercetarea personalitii Lui.
suntem tentai s ni-L
µfoc¶, µuntdelemn¶, închipuim
µap¶, i aa mai
mai mult ca o ne-au
departe, putere,împins
ca o influen i caaceasta.
în direcia o energie. Simboluri
A mai de aceasta
ajutat la felul acesta: µvânt¶,
i faptul c
substantivul µSpirit¶ în grecete este neutru (cum de altfel este i în rom|nete).´2)
³Discuia aceasta nu este numai de un folos tehnic, academic sau fr însemntate practic. Ea este de cea mai mare
însemntate i de cea mai mare valoare practic. Dac El este o persoan divin, iar noi ni-L închipuim ca pe o influen
impersonal, atunci jefuim o persoan divin de respectul, onoarea i iubirea care I se cuvin. Afar de aceasta, dac
Duhul Sfânt este numai o putere, atunci trebuie s alergm i s punem mâna pe ea. Dar dac El este o persoan, atunci
trebuie s cercetm s vedem cum ne putem supune Lui, aa încât El s ne poat folosi. Dac ne închipuim c avem
Duhul Sfânt, suntem pornii ctre îngâmfare i încredere în noi înine; dar cealalt prere, adevratul îneles, ne conduce
la lepdarea de noi înine, la uitarea de noi înine i la umilire de noi înine.´3)
³Este primejdia ca noi s mrginim ideea de personalitate la ideea de corp« Trebuie s se fac bine deosebirea
dintre personalitate i corp« Pentru ca cineva s fie o persoan nu este neaprat nevoie de a fi mrginit la un trup de
om.´4)
2. În ce const pcatul împotriva Duhului Sfânt? Marcu 3,29; 1Ioan 5,16.
Not: În situaia de fa, Hristos S-a referit la grupul fariseilor, care atribuiau diavolului puterea Duhului Sfânt, prin
care El svârise minunile Sale. Aceasta a fost o respingere deliberat a luminii, pân când pas cu pas ei au realizat
starea exprimat de Mântuitor prin cuvintele: ³vinovat de un pcat venic´.
³Hula împotriva Duhului Sfânt sau pcatul de neiertat const dintr-o rezisten progresiv împotriva adevrului, care
culmineaz cu o decizie final i irevocabil împotriva ei; comis în mod deliberat, cu deplina convingere c prin
comiterea acestui fapt omul alege continuarea propriului su curs al aciunii, în opoziie cu voina divin. Contiina este
alarmat de continua rezisten împotriva impresiilor Duhului Sfânt i omul poate fi cu greu contient de faptul c a luat
o decizie fatal.´5)
³Oricare
acela ar fi pcatul,
care leapd lucrareadac sufletul
Duhului se pociete
Sfânt se aeaziîntr-o
crede,situaie
vina este splat
în care i îndeprtat
pocina prinnusângele
i credina pot s lui
maiHristos;
vin ladar
el.
Numai prin Duhul Sfânt lucreaz Dumnezeu în inim; când oamenii leapd de bunvoie Duhul lui Dumnezeu i
declar c El este de la Satana, ei taie legtura prin care Dumnezeu poate s comunice cu ei. Când, în cele din urm,
Duhul Sfânt este îndeprtat, Dumnezeu nu mai poate face nimic pentru sufletul acela.´6)
II. Lucrarea Duhului Sfânt
1. Enumer cele mai importante lucrri ale Duhului Sfânt:
a) A fost prezent la opera creaiunii: Gen. 1,2.
b) Transformarea caracterului: Ioan 3,5.
16
Not: ³Duhul fusese i mai înainte în lume; El lucrase asupra inimii oamenilor chiar de la începuturile lucrrii de
mântuire.´7)
c) Ne convinge de pcat: Ioan 16,8.
d) Ne cluzete în înelegerea adevrului: Ioan 16,13.
Not: ³Noi putem ajunge la o înelegere a Cuvântului lui Dumnezeu numai prin iluminarea Duhului Sfânt prin care
acest Cuvânt a fost dat.´8)
e) Conduce efectiv Biserica, prin împrirea darurilor spirituale: 1 Cor. 12,4-11.
f) El sigileaz pe credincioi: Efes. 1,13.
III. Revrsarea Duhului Sfânt
1. În limbajul simbolic al Bibliei, care sunt cele dou perioade ale revrsrii Duhului Sfânt? Ieremia 5,24; Ioel 2,23.
Not: ³PLOAIA TÎRZIE. Literalmente înseamn ploaia de primvar de la sfâritul perioadei ploioase din Palestina,
care coace cerealele de iarn pentru seceri (Deut. 11,4), în contrast cu ploaia ³timpurie´ sau ³anterioar´ din toamna
precedent (Ioel2,23; Ier. 5,24; Iacov 5,7), care germineaz smâna i d grânelor un început înainte de venirea iernii.
Teologic, în sens metaforic, exprim revrsarea Duhului divin asupra copiilor lui Dumnezeu, spre a-i pregti pentru
seceriul figurat al lumii, în timpul sfâritului.´9)
³În Cuvântul lui Dumnezeu se vorbete despre dou mari reînsufleiri spirituale. Aceste timpuri se numesc Ploaia
Timpurie i Ploaia Târzie.´10)
prinPloaia Timpurie
revrsarea a fost
puterii mareaBisericii
necesare revrsare a Duhului
primare dina-i
pentru ziuaîndeplini
Cincizecimii, cândei lucrarea
mandatul universallui(Fapte
Dumnezeu
1,8). a fost început
2. Ce raport avem despre revrsarea Ploii Timpurii? Fapte2,16-21; Fapte 2,41.

Not: Ploaia Timpurie nu are numai o semnificaie profetic pentru Biserica cretin (evenimentul din ziua
Cincizecimii), ci i una spiritual pentru fiecare cretin în parte. Ea reprezint lucrarea special pe care o face Duhul
Sfânt în procesul de transformare luntric a celor convertii.
³Spiritul Sfânt este dat ca s fac s prospere, de la un stadiu la altul, procesul creterii spirituale. Coacerea grâului
reprezint completarea lucrrii harului lui Dumnezeu în suflet. Prin puterea Spiritului Sfânt, chipul moral al lui
Dumnezeu trebuie restabilit pe deplin în caracter. Noi trebuie s fim transformai în totul dup asemnarea lui Hristos«
Muli au neglijat în mare msur s primeasc Ploaia Timpurie. Ei n-au obinut beneficiile pe care Dumnezeu le-a
prevzut pentru dânii. Ei ateapt ca lipsa s fie completat prin Ploaia cea Târzie. Când abundena harului va fi
revrsat, ei gândesc c vor deschide inimile lor ca s-o primeasc. Ei fac o greeal teribil.´11)
3. Când va avea loc înviorarea prin revrsarea Ploii Târzii? Fapte 3,19.
Not: Succesiunea fazelor sugerate de Petru este urmtoarea: 1.Pocina, întoarcerea la Dumnezeu. 2. tergerea
pcatelor (cu ocazia judecii de cercetare). 3. Înviorarea sau revrsarea Duhului Sfânt sub forma Ploii Târzii. 4.
Venirea Domnului Isus Hristos (v. 20).
4. Ce lucrare special trebuie fcut în vederea pregtirii noastre pentru Ploaia Târzie? Ioel 2,12-13; Osea 6,1-3.
Not: ³Rugai-v fr încetare i vegheai lucrând în acord cu rugciunile voastre. Când v rugai credei i
încredei-v în Dumnezeu. Este timpul Ploii Târzii, când Domnul va da Spiritul Su în msur bogat. Fii struitori în
rugciune i veghetori cu Spiritul.´12)
Repetiie
1. Este Duhul Sfânt o Persoan divin sau numai o putere divin?
Rspuns:
deoarece Duhul Sfânt
are aceleai estepersonale,
atribute a treia Persoan
care sunt acomune
Dumnezeirii. Nu i
i cu Tatl este
cu doar o putere sau o emanaie divin real,
Isus Hristos.
2. Care sunt lucrrile cele mai importante ale Duhului Sfânt?
Rspuns: Duhul Sfânt a participat, alturi de Tatl i Isus Hristos, la opera creaiunii. El transform caracterul
oamenilor, convinge sufletele despre pcat i le descoper tot adevrul. Prin împrirea darurilor spirituale, conduce
efectiv Biserica i sigileaz pe cei care au obinut dreptatea lui Hristos.
3. Care este însemntatea celor dou Ploi simbolice, a celei Timpurii i Târzii?
Rspuns: Prin expresiile de ³Ploaie Timpurie´ i ³Ploaie Târzie´ înelegem dou perioade de revrsare a Duhului
Sfânt: Ploaia Timpurie a fost revrsat în ziua Cincizecimii din timpul apostolilor, iar cea Târzie va fi revrsat înainte
17
de încheierea timpului de har. Ploaia Timpurie mai înseamn i lucrarea Duhului Sfânt asupra caracterului
credincioilor, în procesul transformrii caracterului.
Concluzii dogmatice
Duhul Sfânt, a treia Persoan a Dumnezeirii, a conlucrat cu Tatl i cu Fiul la opera creaiunii. El a inspirat pe
scriitorii Bibliei; a fost prezent în viaa Domnului Isus. El a fost trimis de Tatl i Fiul i rmâne totdeauna cu noi. El
convinge sufletele de pcat, le face s se nasc din nou i le descoper tot adevrul. El conduce Biserica prin darurile
spirituale i în timpul de fa.
Concluzii etice
³Duhul Sfânt este o Persoan divin, vrednic de adorare, credin i iubire. Nerecunoscându-L ca atare, noi
frustrm o Fiin divin de ceea ce I se cuvine.´13) De aceea se cuvine s-L cinstim, s-L adorm i s I ne supunem ca
i Tatlui i Fiului.
Noi trebuie s ascultm de îndemnul luntric al Duhului. Regretul, prerea de ru, îndemnul luntric la trirea unei
viei mai sfinte sunt dovezi c mai avem har, deoarece Duhul Sfânt înc este activ asupra contiinei noastre.
Dac nu ne supunem Duhului Sfânt, dac în mod voit, în mod contient, rmânem în pcat, Duhul Sfânt Se retrage
din viaa noastr. Aceast prsire poate fi egal cu lepdarea noastr.
Simbolul Niceo-Constantinopolitan: Credem ³în Duhul Sfânt, Domnul, Fctorul vieii, care purcede din Tatl, care
trebuie adorat i proslvit împreun cu Tatl i cu Fiul, Cel care a vorbit prin prooroci.´14)
Pneumatomahism: Sau ³macedonienii´, o erezie a episcopului Macedonius, din Constantinopol, care susinea c
Duhul
compusSfânt nu este
din limba egal pneuma
greac: cu Tatl=iduh
cu iFiul în Dumnezeire,
maché consubstanialitate.
= lupt. Ca semiarieni, Numele
la baza ideii arienelor deriv de laauunacceptat
³homoiusios´, cuvânt
Dumnezeirea Fiului, dar considerau c Duhul Sfânt este ³mai mic´ decât Tatl i Fiul. Speculaiunea lor avea un
pronunat caracter gnostic, deoarece afirmau s eonii emanai de principiul major sunt în raport direct de nedesvârire
cu distana ce-i desparte de ³centru´. Erezia a fost condamnat în anul 381 cu ocazia sinodului din Constantinopol.
Montanismul: O sect bigot, ascetic din secolul II, curent iniiat de Montanus din Phrygia. Dintre învturile lui
extremiste, doctrina despre Paraclet (Mângâietorul) are o trstur comun cu unele curente harismatice din timpul
nostru. Bazat pe cuvintele Mântuitorului: ³Mai am s v spun multe lucruri, dar acum nu le putei purta. Când va veni
Mângâietorul (Paraclet), Duhul adevrului, are s v cluzeasc în tot adevrul«´ (Ioan 16,12-13), Montanus
susinea c impresiile personale sau visurile credinciosului au o importan superioar fa de Cuvântul scris. Un
discipol al lui scria: ³Dac Hristos a desfiinat învtura lui Moise, deoarece de la început nu a fost aa (Matei 19,8),«
de ce nu ar putea Paracletul (Mân- gâietorul) s desfiineze ceea ce a permis Pavel de la sine, deoarece nici cea de-a
doua cstorie nu a fost de la început?!´15) Micarea a trit secole de-a rândul, în mici grupuri divizate între ele.
Glossolalia: Sau vorbirea în limbi, de la ³glossais lalein´ (gr.) = a vorbi în limbi, sau a vorbi în alte limbi, dar nu ca
poliglot prin învarea unei limbi, ci ca un dar spiritual, special, datorit cruia cineva înzestrat prin Duhul s poat
vorbi într-o limb neânvat de el. De fapt, este darul descris în raportul despre ziua Cincizecimii (Fapte 2,4). În
concepia harismaticilor, este o practic svârit într-un extaz ³inspirat´, o vorbire nu dup tiparele lexicale ale unei
limbi omeneti, fapt pentru care un prooroc trebuie s ³transpun´ în limbaj obinuit sunetele neinteligibile ale unui
vorbitor harismatic.
Întemeiai pe raportul biblic din Fapte 2,7-11, Adventitii cred c darul se refer la limbi obinuite, cu scopul ca
Evanghelia s fie propovduit
restrâns de oameni, care vorbeau înlimba
toatelocal,
limbile umane.
ar fi (Matei
putut face fa24,14; Apoc.
cu greu unei 14,6). Este mondiale,
însrcinri lesne de îneles c un unui
fr primirea grup
astfel de dar, care s înlesneasc contactul cu semenii lor, care vorbeau limbi diferite de cea a lor.
³În timpul diasporei, iudeii au fost risipii pe toate teritoriile locuite ale pmântului, i în exilul lor au învat s
vorbeasc în diferite limbi. Muli dintre ei se aflau acum în Ierusalim, participând la festivalele religioase. Toate limbile
cunoscute au fost reprezentate de cei adunai. Aceast diversitate a limbilor ar fi fost un mare obstacol pentru
proclamarea Evangheliei; într-un mod miraculos, Dumnezeu a suplinit aceast deficien a apostolilor. Duhul Sfânt a
fcut pentru ei ceea ce ei înii nu puteau svâri o via întreag. Ei puteau acum proclama adevrul Evangheliei i în
strintate, vorbind cu precizie limbile acelora pentru care trebuia s lucreze. Acest dar miraculos a fost o puternic
18
demonstraie pentru lume c chemarea i trimiterea lor au fost pecetluite de Cer. De acum încolo vorbirea apostolilor a
fost curat, simpl i precis, indiferent dac vorbeau în limba lor nativ sau într-o limb strin.´16)
Avem rapoarte c în Micarea Millerit i în perioada timpurie a Micrii Advente, darul limbilor s-a manifestat în
mai multe ocazii, ca i în timpul apostolilor. E.G. White descrie o astfel de întâmplare petrecut cu fr. Ralph, în
³Present Truth´, I, nr. 5, decembrie 1849.17)
Un alt caz s-a petrecut chiar cu E.G. White la conferina în corturi din Hanford, California, în anul 1904, când
predica rostit în englez a fost perfect îneleas de o asculttoare german, care nu cunotea limba englez.18)
Asemenea manifestri ale darului s-au constatat în multe împrejurri ale misionarilor notri.
Trebuie s inem cont de faptul c situaia noastr actual este mult diferit de cea a bisericii apostolice. Zilnic,
tipografiile scot de sub pres materiale tiprite în mii i mii de limbi. Niciodat nu au stat la îndemâna celor dornici de a
înva o limb strin atâtea materiale ajuttoare ca astzi. E.G. White sftuiete tânra generaie s foloseasc zilnic
ocaziile prielnice pentru învarea unor limbi strine.19) Astzi noi suntem privilegiai fa de biserica primar i prin
faptul c dispunem de cadre specializate aproape în toate limbile importante de pe glob, ceea ce este un imens ajutor în
proclamarea soliei. Deci s nu ne imaginm c lumea trebuie convins prin acest dar al Duhului Sfânt.
³Avem de fcut o mare lucrare. Lumea va fi convertit nu prin vorbirea în limbi, sau prin facerea de minuni, ci
predicându-L pe Hristos, Cel crucificat.´20)
Dar nu este exclus posibilitatea ca darul limbilor s fie repetat în modul cunoscut din istoria bisericii primare, cu
ocazia încheierii lucrrii:
³Cu o ardoare încreztoare m uit ctre timpul când evenimentele zilei Cincizecimii se vor repeta cu o mare putere
ca în acele
limb« zile«
Fac Atunci,
Domnul ca i în Ziua
Dumnezeu Cincizecimii,
ca poporul Su s lumea va s-i
fie ajutat auzi adevrul rostit ctre
curee templul ea, fiecare
sufletului ommurdria
de toat în propriai sa
s
menin o atât de strâns legtur cu El, încât s fie prta al Ploii Târzii, când ea va fi revrsat.´21)
1) E.G. White, H.L.L., 494.

2) L.R. Froom, Venirea Mângâietorului, Bucureti, 1946, 15. Autorul face referire la expresia ³to pneyma´, din
limba greac, cum se folosete în manuscrisele originale ale Noului Testament.
3) Idem, 15.
4) Idem, 16.
5) S.D.A. Bible Commentary, V. 395.
6) E.G. White, H.L.L., 234.
7) E.G. White, idem, 493.
8) E.G. White, C.H., 1980, 112.
9) S.D.A. Encyclopedia, 687.
10) F.M. Wilcox, Ploaia Timpurie i Târzie, 49.
11) E.G. White, M.P., 441.
12) E.G. White, idem, 445.
13) R.A. Torey, The Fundamentals, I, 55.
14) H. Bullinger, Confesiunea Helvetic, II, 198.
15) Tertullian, Monogamia, cap. 14.
16)
17) E.G. White,ofF.A.,
Facsimiles Two39-40.
Earliest S.D.A. Periodicals, 1946, 35.
18) W.E. Read, The Gift of Tongues, The Ministry, aug. 1964, 20.
19) E.G. White, Counsels to Parents and Teachers, 516.
20) E.G. White, M.P., 424.
21) E.G. White, Review and Herald, 20 iulie 1886.
5. Originea ruluii cderea în pcat

De memorizat: ³Oricine face pcat, face i frdelege; i pcatul este frdelege.´ 1 Ioan 3,4.
19
Introducere: ³Pcatul este un intrus, pentru apariia cruia nu se poate da nici un motiv. Este misterios, inexplicabil;
a-l scuza înseamn a-l apra. Dac s-ar putea gsi vreo scuz pentru el, ar înceta de a mai fi pcat.´1)
I. Originea rului
1. Cum a reuit opera creaiunii? Gen. 1,31.
Not: ³Dumnezeu a fcut pe om în mod desvârit, sfânt i fericit; pmântul aa minunat cum a ieit din mâna
Creatorului, nu purta nici o urm de decdere sau umbr de blestem. Clcarea Legii lui Dumnezeu - Legea iubirii -
aceasta a adus nenorocirea i moartea.´2)
2. Ce ne spune Biblia despre originea rului? Isaia 14,12-14.
Not: ³Un Creator plin de milostivire a cutat în comptimirea Sa ginga s opreasc pe Lucifer i pe cei ce l-au
urmat de la prpastia pieirii, în care ei erau în primejdia de a se arunca. Dar Lucifer lepd invitaia lui Dumnezeu i,
spre a sfida puterea Sa, el se rscul împotriva Creatorului Su. Astfel Lucifer, ³luceafrul´ de lumin, prtaul mririi
lui Dumnezeu, pzitorul tronului Su, deveni prin pcat Satana, ³împotrivitorul´ lui Dumnezeu i al fiinelor sfinte.´3)
Este bine de reinut etimologia cuvântului ³Satana´. Verbul ebraic ³satan´ înseamn ³a se împotrivi´, ³a fi duman´,
³a se opune´. În Noul Testament (1 Petru 5,8) apare substantivul ³ho antidikos´, având acelai îneles: adversar,
oponent, împotrivitor, duman, diavol.
3. Cum descrie apostolul Ioan izgonirea din cer a celor rzvrtii? Apoc. 12,7-9.
II. Cderea în pcat

1. Ce porunc au primit în Eden primii notri prini? Gen.2,16-17.
Not: ³Fr
caracterului. libertatea
O astfel alegerii,
de purtare ar ascultarea lui n-ar
fi fost în totul fi fostfelului
contrar voluntar,
de a ci constrâns.
proceda al lui N-ar fi pututfa
Dumnezeu avea
deloc dezvoltarea
locuitorii altor
lumi. Ar fi fost nedemn pentru om, ca fiin inteligent, i ar fi venit în sprijinul acuzaiilor lui Satana, care susinea c
Dumnezeu este un Stpân arbitrar.´4)
³Primii notri prini nu au fost lsai fr o avertizare cu privire la primejdia care-i amenina. Soli cereti le-au
fcut cunoscut cderea lui Satana i planurile acestuia de a-i duce la pieire. De asemenea, ei le-au explicat natura
guvernrii dumnezeieti, pe care prinul rului cuta s o rstoarne.´5)
2. Cum descrie Biblia împrejurrile cderii în pcat? Gen.3,1-6.
Not: ³Dup ce a pctuit, Adam îi închipui c trece într-o sfer mai înalt de existen. Dar nu trecu mult i
contiina despre pcatul su îl umplu de groaz. Aerul care pân aici avusese o temperatur potrivit i blând, prea
acum c umple cu fior vinovata pereche. Iubirea i pacea care domniser pân acum între ei, au disprut i, în locul lor,
au simit un sentiment de pcat, o team de viitor, o goliciune a sufletului.´6)
III. Ce este pcatul?
1. Cum definete apostolul Ioan pcatul? 1 Ioan 3,4.
Not: Pcatul nu este numai neascultare, necredincioie, ci este o rebeliune. Omul s-a rzvrtit în primul rând
împotriva propriului su statut original de ³creatur´ sau ³fiin creat´. Aceasta implic nu numai ascultare, ci i
³theotonomia´, adic deplina sa dependen de Dumnezeu. Omul, rzvrtindu-se, a dorit o autonomie deplin, fapt care
l-a fcut rob al pcatului, respectiv al celui ru. Pcatul mai poate fi definit i prin refuzul guvernrii lui Dumnezeu,
refuzul legislaiei Lui, înlocuind-o cu auto-legislaia, cu legea propriei sale dorine. Aceasta duce la titanismul uman,
detronându-L pe Dumnezeu i înscunând ³eul´ propriu în locul divinitii. Este o form de idolatrie, mai camuflat
decât aceea care recurge la figurile cioplite ale zeilor.
2. Cât Stricciunea
Not: de total esteprovocat
stricciunea pcatului?
de pcat Gen.periferic,
nu a fost 6,5; Rom.7,18.
ci una central, care pornind din inim, a cuprins întreaga
fire a omului. Asemenea sugativei czute în cerneal, pcatul s-a infiltrat în toat firea omului, nelsând compartiment
natins de aceast plag a degradrii i a stricciunii morale.
3. Care au fost urmrile pcatului? Gen. 3,16-19; Rom. 6,23.

Not: ³Când ei au vzut în florile vetede i în frunzele czute primele semne ale decderii, Adam i soia sa
plângeau cu o tristee adânc dup cum jelesc acum oamenii pe morii lor. Moartea unei flori gingae i plcute era, de
fapt, un motiv de durere; dar când arborii mrei i-au lepdat frunzele lor, aceast privelite le întipri în mod viu în
minte faptul de neânlturat c moartea este partea tuturor celor vii.´7)
20
Repetiie
1. Este rspunztor Dumnezeu pentru originea rului?
Rspuns: Dumnezeu nu este rspunztor pentru originea rului, deoarece El a creat totul în mod perfect i l-a creat
pe om neprihnit.
2. Cum a ptruns pcatul în lume?
Rspuns: Pcatul a luat fiin în ceruri, prin revolta lui Lucifer. A ptruns în lumea noastr prin neascultarea
primilor notri prini.
3. Ce este pcatul?
Rspuns: În formula clasic a Bibliei, pcatul este frdelege, adic clcarea Legii lui Dumnezeu. Totodat pcatul
este rebeliune împotriva guvernrii lui Dumnezeu, refuzul legislaiei divine i cutarea unei independene care duce la o
nou form de idolatrie.
4. Care sunt urmrile pcatului?

Rspuns: Cea mai teribil urmare a pcatului este moartea. Dar degradarea moral, bolile i toate nenorocirile vieii
pmânteti sunt urmri directe ale pcatului.
Concluzii dogmatice
Pcatul este clcarea Legii lui Dumnezeu. Când primii notri prini au refuzat, prin neascultare, dependena lor de
Creator, ei au czut din înalta lor poziie dat de Dumnezeu. Chipul lui Dumnezeu a fost alterat în caracterul lor, ei
devenind subiectul morii i descendenii lor au fost prtai la aceast natur deczut, cu toate consecinele ei.
Plata pcatului este moartea, pedeapsa venic, din care - fr jertfa ispitoare a Domnului Isus Hristos, adus de
bunvoie i din iubire, ca pre de rscumprare - pctosul nu s-ar fi putut salva niciodat.
Concluzii etice
Dac pcatul este rebeliune împotriva suveranitii lui Dumnezeu, atunci pocina începe cu acceptarea lui
Dumnezeu ca Domn i Creator i supunere de bunvoie voinei Lui.
Dac pcatul este refuzul legislaiei divine, în favoarea unor dorine proprii, independente, atunci pocina este
acceptarea Legii lui Dumnezeu i renunarea la practicile i obiceiurile proprii, care contravin voinei lui Dumnezeu.
Dac pcatul este refuzul comuniunii cu Dumnezeu i cu semenul, atunci pocina este refacerea legturii de
dragoste, în ambele direcii: a legturii verticale cu Dumnezeu, prin încheierea unui legmânt, i a celei orizontale cu
semenii printr-o slujire în dragoste.
Dac pcatul este iubirea de sine, cutarea de sine, adorarea de sine, atunci pocina este iubirea de Dumnezeu i
aproapele, cutarea i adorarea lui Dumnezeu.
Dac pcatul este contradicie i disensiune în ambele sensuri, atunci pocina este împcare, pace cu Dumnezeu i
cu semenii.
Pelagianism: Un clugr britanic, Pelagiu, a susinut, prin anul410, c pcatul omenirii nu are nici o legtur cu
pcatul lui cderea
înainte de Adam iîncpcat,
fiecare omnu
deci rspunde
exist opersonal pentru
degradare, sau pcatele lui. Copiii
o înclinaie minori
înnscut spresunt în aceeai
pcat. Adam arstare ca imuritor
fi fost Adam
chiar i fr cderea în pcat. Omul ar putea pzi toate poruncile lui Dumnezeu, fr a pctui, datorit puterilor sale
native. Harul care îndreptete ne ajut s facem mai uor ceea ce, prin voina noastr liber, am fi fost capabili i aa
s îndeplinim.
Semipelagianism: Este o cale de mijloc între Pelagiu i Aurelius Augustin, susinut de Ioan Casian, originar din
Dobrogea, care a admis pcatul strmoesc, dar i-a slbit urmrile. Poziia sa este considerat în teologie ca un
synergism primitiv, a crui continuator a fost reformatorul Melanchton. Casian înva c în urma cderii în pcat,
voina omeneasc a fost slbit, fiind predispus tentaiei de a pctui. La începutul credinei, omul nu are nevoie de
21
harul special divin. Dar creterea în credin este lucrarea harului. Încheierea vieii de credin este iari opera omului,
rmânerea în credin i în fapte bune. Omul nu este mort, cum susinea Augustin, ci numai bolnav. În conlucrarea
harului cu voina liber, voina uman are prioritate.
Aureliu Augustin (354-430) a combtut pelagianismul, pornind de la starea originar, fr pcat. Cele patru teze
celebre augustiniene sunt:
1. Omul înainte de cdere putea s pctuiasc sau s nu pctuiasc. (Ante lapsum potuit peccare et non peccare).
2. Dup cdere nu putea s nu pctuiasc. (Post lapsum non possit peccare).
3. Dup naterea din nou poate s nu pctuiasc. (Post regenerationem possit non peccare).
4. Dup glorificare nu poate pctui. (Post glorificationem non possit peccare).
Pcatul nu are cauz instituant (causa efficiens), ci numai cauz deficient (causa deficiens). Pcatul nu este
dorina dup lucruri rele, ci neglijarea celor bune.
Pentru învtura sa despre har (Gratia Christiana, De natura et gratia) a fost supranumit ³Doctor gratiae´. S-a
zbtut s trateze în echilibru harul i liberul arbitru, dar a simit greutatea problemei, scriind textual:
³Disputa dintre liberul arbitru i harul divin cu greu poate fi decis. Dac aprm libertatea voinei este greu s
evitm aparena tgduirii harului; dar dac insistm lâng har, ne implicm în suspi-ciunea i pericolul slbirii liberului
arbitru.´8)
Poziia reformatorilor: Toi împrtesc învtura despre pcatul originar. ³Mrturisim deci - scrie Bullinger - c în
fiecare om este pcat originar.´9) ³Adam este nu numai strbunul naturii umane, ci totodat i rdcina ei, i deci, prin
stricarea
Poziialui,adventist:
s-a compromis tot neamul
Noi credem omenesc.´10)
c pcatul lui Adam a introdus rul în lumea noastr i c fiecare om este prta al
unei naturi pctoase. Dar respingem ideea c noi, oamenii, motenim vinovia pcatului adamic.
1) E.G. White, T.V., 493.

2) E.G. White, C.H., 7-8.
3) E.G. White, P.P., 34.
4) Idem, 49.
5) Idem, 52.
6) Idem, 54.
7) Idem, 59.
8) Augustinus, Gratia Christiana, 47, 52.
9) H. Bullinger, Confesiunea Helvetic II, 130.
10) J. Calvin, Institutio, II, 1:6.
6. Planul Mântuirii
De memorizat: ³Fiindc atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, c a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede
în El s nu piar, ci s aib via venic.´ Ioan 3,16.
Introducere: ³Cderea omului a umplut tot cerul cu tristee. Lumea pe care a fcut-o Dumnezeu a fost mânjit de
blestemul pcatului i locuit de fiine care erau osândite la mizerie i moarte. Prea c nu mai exist nici o cale de
scpare pentru clctorii Legii« Dar iubirea divin pusese la cale un Plan prin care omul putea s fie salvat.´1)
I. Un plan fcut din timp
1. Când a fost întocmit Planul Mântuirii? Efes. 1,9-11; 3,9-11; Apoc. 13,8.
Not: S nu ne închipuim c Cerul a fost luat prin surprindere, pe nepregtite, de tragedia pcatului. ³Planul pentru
mântuirea noastr nu a fost o idee venit mai la urm, dup cderea omului în pcat. El a fost o revelaie a µtainei care a
fost inut ascuns timp de veacuri¶« Dumnezeu n-a ordonat s se nasc pcatul, dar i-a prevzut existena i a luat
msuri ca s întâmpine aceast grozav nenorocire.´2)
2. Care a fost prima afirmaie privind Planul divin de salvare? Gen. 3,15.
Not: În faa pcatului, Dumnezeu a avut de ales între trei alternative: 1. moartea venic a pctosului; 2.
înlturarea Legii divine, care cerea sentina de moarte asupra clctorilor ei; 3. Dumnezeu s plteasc preul de
22
rscumprare, dându-i pctosului o ans de supravieuire. În primul caz, omul ar fi pierit pentru veci, iar Satana ar fi
triumfat, folosind cazul pentru susinerea învinuirii c Dumnezeu ar fi un tiran. În cel de-al doilea caz, prin anularea
Legii care st la baza cârmuirii divine, dar care cerea moartea pctosului, universul ar fi rmas fr un principiu de
cârmuire, pcatul s-ar fi extins i lumea lui Dumnezeu s-ar fi dezbinat, rul devenind venic i de neânlturat.
Dumnezeu a ales ultima soluie în planul Su, acordându-i omului un timp de har pentru îndreptare.
II. Scopul Planului de Mântuire
1. Ce scopuri mai adânci au fost urmrite prin soluia salvrii aleas de Dumnezeu?
a) În primul rând, mântuirea omului: Ioan 3,16.
b) Înlturarea discordiei i a rebeliunii din univers: Rom. 8,19-21.
c) Justificarea lui Dumnezeu fa de univers: Rom. 3,4.
d) Înlarea i glorificarea Legii, ca expresie a voinei lui Dumnezeu: Isaia 42,21.
Not: Cele dou verbe din Isaia 42,21, care se refer la Lege, sunt: gadal = a deveni mare; i adar = a face ca ceva
s devin onorat, glorificat, glorios, slvit, respectat. Sensul textului este acesta: ³Domnul a vrut pentru dreptatea Lui,
ca Legea s devin mare i slvit (respectat).´3)
³Planul de Mântuire avea, totui, un scop mai larg i mai adânc, decât numai rscumprarea omului. Nu numai din
acest motiv a venit Hristos pe pmânt; El n-a venit numai ca locuitorii acestei lumi mici s respecte Legea lui
Dumnezeu, aa cum ea trebuia s fie respectat, ci pentru a justifica caracterul lui Dumnezeu în faa universului.´4)
2. În mod
Not: concret,numai
³Nimeni, ce prevede
HristosPlanul
puteadesMântuire? 1 Tim.
rscumpere 1,15-16;
pe omul 2 Cor.
czut sub 5,19.
blestemul Legii i s-l aduc din nou în
armonie cu Cerul. Hristos avea s ia asupra Sa vina i ruinea pcatului, un pcat atât de insulttor pentru un
Dumnezeu sfânt, încât trebuia s despart pe Tatl de Fiul Su. Hristos avea s coboare în adâncurile mizeriei, pentru a
salva omenirea ruinat.´5)
Termenul prin care Noul Testament exprim ³împcarea´ este katallage, un cuvânt specific pentru gândirea cretin.
Nu are nici un corespondent în ebraic, nici în limbajul religios grec. Cuvântul exprim faptul c lucrarea lui Dumnezeu
svârit prin Isus Hristos este un eveniment atât de specific, încât - pentru exprimarea ei - trebuia s se recurg la
compunerea unei expresii. În centrul ei st cuvântul allos, ceea ce înseamn ³alt, altul, alta´. Katallage înseamn
³schimb´, ³altul pus în locul meu´ sau, în îneles cretin, ispire, sau împcare.
III. Isus Hristos, singurul Mântuitor
1. Cine a fost rânduit ca singurul mijloc de mântuire pentru pctoi? Fapte 4,12; Ioan 14,6; 10,9; Isaia 43,11.
Not: ³Unicul plan prin care putea fi asigurat mântuirea omului implica tot cerul în jertfa sa nemrginit. Îngerii s-
au aruncat la picioarele Comandantului lor, oferindu-se ca jertf pentru omul pctos. Dar viaa unui înger nu putea
plti datoria; numai El, care l-a creat pe om, avea puterea de a-l salva« El (Hristos) le-a artat cum va trebui s
coboare din curia i pacea cerului, din bucurie, din gloria i din viaa Sa nemuritoare i va veni în contact cu
degenerarea pmântului ca s sufere durerea, ruinea i moartea. El avea s Se interpun între pctos i pedeapsa
pcatului« El va trebui s moar de cea mai crunt moarte, fiind spânzurat între cer i pmânt ca un pctos vinovat«
El va îndura groaza sufletului, ascunderea feei Tatlui Su, când vinovia frdelegii - greutatea pcatelor întregi lumi
- va zcea asupra Lui.´ 6)
2.Not:
În vederea realizrii Planului
³Umilindu-Se pentru adelua
Mântuire, ce trebuia
asupr-i corpul s aib loc?Hristos
omenesc, Ioan 1,14.
a descoperit un caracter cu totul opus
caracterului lui Satana« Luând natura noastr, Mântuitorul S-a legat de noi cu o legtur care nu se va desface
niciodat. El este legat de noi pentru venicie« Ca s ne asigure c are planuri venice de pace, Dumnezeu a dat pe
unicul Su Fiu s devin un membru al familiei omeneti i s pstreze fr încetare natura Lui omeneasc. Aceasta este
garania c Dumnezeu va împlini Cuvântul Su« Dumnezeu a adoptat natura omeneasc în persoana Fiului Su i a
adus-o în locul preaânlat din cer« Familia cereasc i familia pmânteasc sunt legate împreun în Hristos. Hristos
în strlucire este fratele nostru. Cerul este învelit în corp omenesc i neamul omenesc este strâns la sânul Iubirii
Nemrginite.´7)
23
3. Care a fost momentul culminant al Planului de Mântuire? Ioan 19,30.
Not: Tetelestai (gr.) înseamn: s-a sfârit, terminat, isprvit, împlinit; a ajuns la int; a fost pltit, s-a scurs; ceva
fcut pân la capt.
³Hristos nu i-a dat viaa pân când n-a sfârit lucrarea pentru svârirea creia venise i cu ultim rsuflare a zis:
µS-a sfârit!¶. Btlia fusese câtigat. Mâna Lui cea dreapt i braul Lui cel sfânt I-au câtigat biruina. Ca Biruitor a
înfipt stindardul pe înlimi venice. Nu era bucurie între îngeri? Tot cerul a triumfat prin biruina Mântuitorului.
Satana era înfrânt i tia c împria lui era pierdut.´8)
³Atât pentru îngeri cât i pentru lumile neczute, strigtul µS-a sfârit!¶ avea o deosebit însemntate. Atât pentru ei,
cât i pentru noi s-a svârit marea lucrare de mântuire. i ei i noi ne împrtim din fructele biruinei lui Hristos.´9)
³Atunci pe bun dreptate se putea bucura îngerii când priveau la Mântuitorul de pe cruce; cci cu toate c ei nu
pricepeau atunci totul, ei tiau c nimicirea pcatului i a lui Satana era pe deplin sigur, c mântuirea omului era ceva
neândoeilnic i c întreg universul era pus în deplin i venic siguran. Însui Hristos Îi ddea seama pe deplin de
urmrile jertfei aduse de El pe Golgota. El privi mai dinainte la toate acestea când, pe cruce fiind, strig: µS-a
sfârit!¶´10)
Repetiie
1. Când a fost întocmit Planul Mântuirii?

Rspuns: Dumnezeu nu a fost luat prin surpindere, nepregtit de ivirea pcatului. El nu a ordonat s aib loc
experiena pcatului, dar din venicii i-a prevzut existena. În iubirea Sa venic, Sfatul divin a întocmit din timp un
plan pentru salvarea celor cuprini în mreaja pcatului.
2. Enumer câteva din scopurile propuse de Planul Mântuirii.
Rspuns: Planul lui Dumnezeu prevedea salvarea pctoilor prin jertfa înlocuitoare a lui Isus Hristos. Astfel se
înltura discordia i rebeliunea din univers; caracterul lui Dumnezeu primea o meritat justificare în faa întregului
univers, iar Legea divin, care exprim voina lui Dumnezeu i a crei justee i drept de existen au fost inta
atacurilor satanice, va fi înlat i glorificat.
3. Pentru ce numai singur Isus Hristos putea aduce la îndeplinire Planul Mântuirii?
Rspuns: Pentru c, în primul rând, Mântuitorul trebuia s moar în locul pctosului. Dar acest Mântuitor, care
trebuia s fie egal în sfinenie cu sfinenia Legii violate, trebuia s fie egal i cu omul, clctorul Legii, în locul cruia
avea s moar. Singura soluie optim a salvrii a fost ca Mântuitorul s fie i Dumnezeu adevrat i Om adevrat.
Concluzii dogmatice
Deoarece omenirea a fost implicat în marea rebeliune cereasc, în providena Sa divin, Dumnezeu, înainte de
cderea în pcat, a întocmit un Plan de Mântuire, conform cruia pctosul s aib o ans de supravieuire, prin
acceptarea harului divin i prin supunere fa de voia lui Dumnezeu. Planul acesta prevedea întruparea i moartea
rscumprtoare a lui Hristos, prin care dreptatea activ a lui Dumnezeu, care cere condamnarea pcatului, avea s fie
satisfcut, iar prin restabilirea, prin Duhul Sfânt, a chipului divin în caracterul celor rscumprai, ei s fie reintegrai
în familia cereasc.
Concluzii etice
Pcatul este cea mai teribil boal; vindecarea din pcat începe prin recunoaterea bolii. Prin Planul de Mântuire,
dreptatea
vinovia violat a lui
i nevoia Dumnezeu
sa de trebuia s primeasc o satisfacie. Pctosul d aceast satisfacie când îi recunoate
un Mântuitor.
Pctosul trebuie s se împace cu Dumnezeu, prin acceptarea lui Isus Hristos ca Mântuitorul lui personal. A-L
accepta pe El în aceast calitate, înseamn ca pctosul s cread c Isus Hristos a murit pentru el, în locul lui i din
cauza pcatelor lui.
Deoarece crucea exprim moartea Mântuitorului, pctosul trebuie s-i poarte crucea, acceptând propria sa
rstignire fa de pcat.
Timpul, privit din unghiul Planului de Mântuire, este timp de har, ocazie pentru îndreptare i pocin.

24
Predestinaia: În primele secole ale cretinismului, Tatian (160d.Hr.), Irineu (130-200) i Tertullian (160-220) au
susinut doctrina despre liberul arbitru. Origene (185-254) a fost un fervent adept al ideii predestinaiei necondiionate.
Teza a fost dezvoltat de Augustin (354-430). În secolul al XVI-lea, Zwingli, Luther i mai ales Calvin au acceptat i
dezvoltat mai departe învtura augustinian. Arminius (1560-1609) s-a opus învturii lui Calvin, susinând o
predestinaie condiionat, punând accentul pe credin. Karl Barth (1886-1968) a corectat total învtura calvinic
despre predestinaie, limitând-o aproape numai la predestinarea lui Hristos ca Mântuitor.
Cea mai clar formulare a doctrinei despre predestinaie a dat-o reformatorul elveian, Ioan Calvin: ³Numim
predestinaie, decretul etern al lui Dumnezeu prin care a hotrât în Sine ce anume s se întâmple cu fiecare om. Nu toi
sunt creai pentru aceeai condiie; ci unii au fost predestinai la viaa venic, alii la pieire venic.´11)
Noiunea de predestinaie în concepia lui Theodor Béza: ³Un decret venic i imuabil, care - în ordine - precede
orice cauz de mântuire sau condamnare.´12)
În secolul al XVII-lea, în era protestantismului ortodox, deosebim dou curente opuse în problema predestinaiei.
Primul curent, numit supralapsarian (supra = mai înainte; lapsus = cderea în pcat), susinea c decretul lui
Dumnezeu, în ordine, precede evenimentul cderii în pcat (este continuarea poziiei lui T. Béza). Scopul urmrit a fost:
sublinierea suveranitii necondiionate a lui Dumnezeu, dar pericolul consta în deducia greit de a-L face pe
Dumnezeu rspunztor pentru pcat.
Cellalt curent, numit infralapsarian (infra = mai jos, dedesubt, dincoace), susinea c decretul lui Dumnezeu, în
ordine, nu precede,
harului divin în operacimântuirii.
succede evenimentul cderii în pcat. Aceast poziie accentua responsabilitatea omului i rolul
Disputa celor dou curente a culminat în controversa dintre teologii Gomarus i Arminius, la universitatea din
Leyden, disput care a generat discordia din sânul bisericii reformate olandeze i a cauzat istoricul sinod din Dordrecht
(1618-1619), unde biserica reformat olandez s-a scindat în ³remonstrani´ (arminieni) i ³contraremonstrani´.
Formula adoptat de contraremonstrani la Dordrecht, corespunde poziiei infralapsariene, cea a lui Arminius, în ciuda
faptului c sinodul a condamnat cele 5 teze ale remonstranilor arminieni.
Corectarea fundamental a doctrinei este legat de numele fondatorului teologiei noureformatoare, Karl Barth.
El ajunge la o polemic tioas cu marele su dascl spiritual, cel care a fost Ioan Calvin, reformatorul elveian. La
sfâritul unei conferine inut pe tema predestinaiei, cineva l-a întrebat pe Barth dac în sensul acesta se mai poate
vorbi despre ³calvinism´. Barth a rspuns fr echivoc: ³Atunci suntem adevrai discipoli ai lui Calvin, dac mergem
împreun cu el, unde a mers el: la izvorul Scripturii.´13) Barth a rmas consecvent acestei preri când i-a formulat
învtura despre predestinaie. Iat argumentele lui cele mai importante:
a) Doctrina nu se refer atât la om, cât la Isus Hristos, care este ³oglinda alegerii noastre´. În moartea Sa de pe
Golgota vedem ce înseamn s fii lepdat. Totodat El este i oglinda alegerii noastre, cci în moartea Sa înlocuitoare
vedem c Dumnezeu este milostiv fa de noi, cei lepdai.
b) Nu predestinaia, ci alegerea (electio) ar fi termenul cel mai potrivit, deoarece din el rsun Evanghelia, i nu
condamnarea.
c) Calvin a trecut de limita îngduit, când vorbea despre cei ³rânduii s fie lepdai´. El, omenete, totui poate fi
îneles: reformatorul a fost încolit la Geneva de experiene dezarmante. A vzut c unii se pociesc, auzind Evanghelia
predicat, dar alii rmân în întunericul pcatului. Care este motivul? Calvin a crezut c acetia sunt predestinai s fie
pierdui. Astfel el a deschis calea - spune Barth - ctre speculaiunile acelora care s-au desprit de Hristos, alunecând
pe panta determinismului i a fatalismului.
d) Alegerea,
întrupeze susine
asemenea Barth,
nou, în primulprintre
s locuiasc rând se refer
noi, la Cpetenia
s moar în loculcredinei, ales din
nostru, pentru venicii
pcatele s ne fie Mântuitor, s Se
noastre.
În al doilea rând, alegerea se refer la Biseric (comunitatea celor alei = coetus electorum), la a crei fiin S-a
gândit Dumnezeu din venicii, pentru a fi purttoarea i martora Planului divin de Mântuire.
În al treilea rând, alegerea se refer la ins la cel în parte lepdat sub imperiul pcatului, nu fiindc aa l-a rânduit sau
creat Dumnezeu, ci fiindc astfel a ajuns prin propria sa alegere. În aceast situaie dezndjduit l-a gsit vestea bun
a Evangheliei. suntem ai lui Hristos, pentru c El a suportat toate urmrile alegerii noastre pctoase.
Barth spune c o predestinaie egal cu fatalismul este incomparabil cu Revelaia, cu Isus Hristos, Cel venit între
noi în corp omenesc, cci astfel El ar fi gsit pe pmânt o situaie gata încheiat i ireversibil. În acest caz El ar fi venit
cel mult la ³unii´, dar la ³alii´ nicidecum. Astfel El ar fi venit ca o unealt subordonat a executrii unui decret
25
prestabilit. Mai mult: Însui Tatl ar fi devenit captivul propriului Su decret, iar omul ar fi fost o marionet
neputincioas i iresponsabil.14)
Arminianismul: Iacob Arminius (1560-1609), profesor de teologie reformat al universitii din Leyden, Olanda, a
fost unul dintre cei mai consecveni oponeni ai predestinaiei calvinice. Dintre continuatorii lui se distinge teologul i
juristul Hugo Grotius (1583-1645), primul formulator al dreptului internaional al rzboiului (De iure belli et pacis).
Problema central a teologiei lui Arminius a fost: aprarea lui Dumnezeu (theodicea) de învinuirea c El ar fi cauza
pcatului. El considera c orice învtur care, pentru justificarea libertii absolute a lui Dumnezeu, folosete ca
argument c El vrea pcatul, condamnarea i lepdarea, deci implicit, le-a i decretat, aduce ofens împotriva sfineniei
i milei lui Dumnezeu. Principalele învturi ale lui Arminius au fost formulate de urmaii lui în cele cinci puncte ale
unei scrieri apologetice, sub numele de ³Remonstrantia 1610´. De aici denumirea micrii: ³remonstrani´. Iat sumarul
lor:
1. Dumnezeu din venicii a hotrât c-i va mântui pe cei care vor rmâne în credin, dar îi va lepda pe cei care se
opun harului Su. Predestinaia nu este altceva decât ³pretiin´ (prestientia), iar harul se acord în funcie de
atitudinea omului.
2. Isus Hristos a murit pentru toi i pentru fiecare om, deci a obinut pentru ei toi, prin moartea Sa pe Cruce,
mântuirea i iertarea pcatelor; dar nimeni nu se va putea bucura de aceast iertare, decât numai cei credincioi. Este
învtura ³harului universal´ (gratia universalis), dezvoltat cel mai detailat de Hugo Grotius (De veritate religionis
christianae).
3. Omul pctos, prin el însui, niciodat nu poate gândi, voi i face ceea ce este cu adevrat bun; de aceea trebuie s
se nasc din
îneleag, s nou prin Duhul
gândeasc, Sfânt,
s vrea i ssfac
se înnoiasc în intelect,
ceea ce este înclinaii,
cu adevrat bun. voin i în toate forele sale, spre a fi capabil s
4. Acest har al lui Dumnezeu este începutul, continuarea i înfptuirea a tot ceea ce este bun; chiar pân acolo c
însui omul renscut, fr harul prevenient, ajuttor, redeteptror i cooperator, singur niciodat nu va putea gândi, voi
i înfptui, nici nu va putea rezista ispitelor celui ru. Dar omul se poate opune harului, care nu este ire-zistibil.
5. Cei altoii în Hristos, prin credin, fcându-se prtai Duhului dttor de via, pot fi înelai i smuli din mâna
lui Hristos (pot pierde harul divin).15)
Poziia adventitilor în problema predestinaiei. Adventitii de Ziua a aptea, în sens general, stau pe o poziie
apropiat de cea ariminian. Urmtorul citat dintr-un studiu al lui Uriah Smith este elocvent în prezentarea poziiei
noastre în problema predestinaiei.
³C Biblia înva despre predestinaie, este adevrat; dar c înva ea ceea ce teologia modern înelege prin acest
termen, noi gândim c nu este adevrat. Aa cum este enunat în Scripturi, ea este o doctrin plin de mângâiere i
consolare; aa cum este învat în crezuri, este plin de paralizie i disperare spiritual. În Scripturi, ea formeaz o
asigurare a mântuirii, atâta timp cât meninem o cert legtur cu Dumnezeu. În teologie, ea este o relaie determinat
independent de voina noastr, un destin fixat pentru o via pe care nu o putem pierde sau o moarte pe care nu o putem
înltura.´16)
Urmtoarea remarc a lui Uriah Smith, scris în anul 1893, l-a devansat în timp cu 49 de ani pe Karl Barth. Probabil
c nourefomatorul elveian s-ar fi bucurat dac ar fi cunoscut aceast poziie clar, evanghelic:
³Predestinaia este învat în Biblie; dar aceast predestinare se afl toat în Hristos. Cel care este în Hristos i
rmâne în El pân la sfârit, va fi mântuit cu siguran. Este imposibil ca unul ca acesta s fie pierdut; dar nici unul, ca
individ, nu este predestinat s fie în Hristos: aceasta depinde de alegerea i decizia fiecruia în dreptul su.´17)
Conform Planului Mântuirii, Dumnezeu, în sens general, a hotrât c va salva lumea de pcat i de urmrile ei.
Mântuirea, în mod particular, va fi partea acelora care accept harul salvator divin.
1) E.G. White, P.P., 63.

2) E.G. White, H.L.L., 17.
3) W. Gesenius, Hebräisches und Aramäisches Handwörterbuch Leipzig, 1890, 13.
4) E.G. White, P.P., 68.
5) Idem, 63.
6) Idem, 64-65.
7) E.G. White, H.L.L., 19.
8) Idem, 557.
26
9) Idem, 557.
10) Idem, 562.
11) I. Calvin, Inst. III, 21:5.
12) István Iuhász, Reformáció, curs de teologie istoric, II, 56.
13) K. Barth, Isten kegyelmi kiválasbtása. Négy Elóadás az eleveelrendelésról. Debrecen, 1937, 35.
14) Vezi K. Barth, Kirchliche Dogmatik, 1942, II/2.
15) Vezi A.H. Newman, A Manual of Church History, II, 345.
16) Review and Herald, april. 22, 1884, 264.
17) Idem, ian. 10, 1893, 24.
7. Naterea din nou
De memorizat: ³Drept rspuns Isus i-a zis: µAdevrat, adevrat îi spun c, dac un om nu se nate din nou, nu poate
vedea Împria lui Dumnezeu¶.´ Ioan 3,3.
Introducere: ³Este imposibil pentru o minte mrginit s priceap lucrarea de mântuire. Taina ei întrece tiina
omeneasc, dar acela care trece de la moarte la via, simte c aceasta este o realitate dumnezeiasc. Începutul mântuirii
îl putem cunoate printr-o experien personal. Rezultatele ei se întind pân în veacurile eterne.´1)
I. De ce trebuie s ne natem din nou?
1. Ce declar apostolul Pavel despre natura pctoas? Rom. 7,18-19.24.
2. Poate un pctos singur s-i schimbe natura pctoas? Ier. 13,23; 17,9.
Not: ³Este imposibil s scpm, prin noi înine, de prpastia pcatului în care ne-am afundat. Inimile noastre sunt
rele
14,4:iµCci
nu leumblarea
putem schimba. µCum arfirii
dup lucrurile putea s ias dintr-o
pmânteti fiin necurat
este vrjmie un lui
împotriva omDumnezeu,
curat? Nu poate snu
cci ea iasseniciunul.¶ Iov
supune Legii
lui Dumnezeu i nici nu poate s se supun.¶ Romani 8,7. Educaia, cultura, exercitarea voinei, eforturile omeneti,
toate acestea îi au sfera lor de aciune, dar aici ele sunt fr putere. Ele pot produce o corect comportare exterioar,
dar nu pot schimba inima; ele nu pot curi izvoarele vieii. Trebuie s existe o putere care s lucreze dinuntru, o nou
via de sus, mai înainte ca oamenii s poat fi schimbai de la pcat la Sfinenie. Aceast putere este Hristos.´2)
Serva Domnului rspunde la o problem adesea ridicat: un om cu o comportare exterioar corect, un om bine
crescut, unul cizelat i educat, mai are nevoie de naterea din nou? Emil Brunner, într-o ilustraie ce a devenit celebr în
teologie, ajunge la aceeai concluzie ca i Ellen White. În acceleratul care se grbea spre Berlin s-au urcat doi cltori.
Primul: un om aezat, fin, atent, bine crescut, amabil, un tovar de drum ideal. Al doilea: un om ursuz, coluros,
nelefuit, needucat, lipsit de amabilitate, egoist, zgomotos, într-un cuvânt, un om cu care s ai de-a face rareori, sau
niciodat.
Este vreo diferen între aceti doi cltori? - întreab Brunner. suntem tentai s rspundem afirmativ. Dar Brunner
rspunde categoric: NU! Fiindc ambii« au greit trenul, vrând s cltoreasc la Viena, s-au urcat în acceleratul de
Berlin! Primul, cu firea sa cuceritoare, cu amabilitatea sa fireasc, mergea în aceeai direcie greit ca i tovarul lui
de drum, a crui comportare, în plus, mai lsa i mult de dorit. Ambii au fost nevoii s schimbe direcia de mers.
Aceast ³schimbare de direcie´ este pocina sau naterea din nou.
II. Cum are loc procesul naterii din nou?
1. Care este izvorul naturii noastre, unde trebuie s se petreac schimbarea? Matei 15,19; Ezechiel 18,31.
Not: ³Fântâna inimii trebuie curat întâi i numai dup aceea se va cura i izvorul care ânete din ea« Viaa
de cretin nu este o modificare sau o îmbuntire a celei vechi, ci o transformare a naturii. Se produce moartea fa de
eul personal i fa de pcat i o intrare într-o via cu totul nou. Schimbarea aceasta se poate produce numai prin
lucrarea minunat a Duhului Sfânt.´3)
rele³Când Duhul lui

sunt prsite, Dumnezeu
iubirea, ia inima
umilina în stpânire,
i pacea El transform
iau locul mâniei, invidieiviaa. Gândurile
i certurilor. pctoase
Bucuria vinesunt înlturate,
în locul faptele
întristrii, iar
faa oglindete lumina cereasc. Nimeni nu vede mâna care ridic poverile, nimeni nu vede lumina ce se coboar de sus,
binecuvântarea vine atunci când sufletul se pred prin credin lui Dumnezeu. Apoi acea putere, pe care nici un ochi
omenesc nu o poate vedea, creeaz o fptur nou dup chipul lui Dumnezeu.´4)
2. Cum numete Mântuitorul acea schimbare care trebuie s aib loc în viaa noastr? Marcu 1,15.
Not: Cuvântul metanoia (meta = cu, dup, peste; nous = gând, minte, raiune, intelect), în mod literal înseamn
³schimbarea raiunii, schimbarea gândirii, a felului de a judeca, chibzui sau cugeta´. Se traduce i cu noiunile de
³regret, prere de ru, pocin´. Pocina ca termen nou-testamental, înseamn o schimbare total a mentalitii, ceea
ce are darul s schimbe obiceiurile i înclinaiile.
27
³Pocina înseamn o adânc prere de ru de pcatele svârite i o continu ferire de a le mai face.´5)
Regretul sau prerea de ru trebuie s fie de bunvoie. Altfel nu va conduce la o via nou. ³Sânt muli aceia care
dau gre în a înelege adevrata natur a pocinei. Multora le pare ru c au pctuit i chiar ajung s fac o schimbare
vizibil în viaa lor, aceasta pentru c se tem c pcatele lor vor aduce asupr-le suferine. Dar aceasta nu este pocin,
aa cum o înelege Biblia. Unii ca acetia deplâng mai degrab suferina decât pcatul«´ (Exemple: Esau, Balaam i
Iuda Iscarioteanul). ³Mrturisirea aceasta a fost smuls sufletului su vinovat datorit unui simmânt teribil de
condamnare i a unei teribile ateptri a judecii.´6)
3. Naterea din nou se produce, neaprat, în mod brusc, senzaional? Ioan 3,8; Prov. 4,18.
Not: ³Cineva poate c nu ar fi în stare s spun timpul sau locul anumit, sau s urmreasc toate amnuntele
lucrrii de întoarcere la Dumnezeu, dar lucrul acesta nu dovedete c nu este convertit. Printr-un alt mijloc tot atât de
nevzut ca i vântul, Hristos lucreaz continuu asupra inimii. Puin câte puin, fr ca primitorul lor s-i dea seama, se
dau impresiuni, care tind s atrag sufletul la Hristos. Acestea pot s vin prin meditaie asupra Lui, prin citirea
Scripturilor, sau prin auzirea Cuvântului grit de Învtorul viu. În cele din urm, când Duhul este mai struitor,
sufletul se pred lui Isus plin de bucurie. La muli aceasta se numete o convertire brusc, dar ea este rezultatul lucrrii
îndelungate a Duhului lui Dumnezeu, o lucrare fcut cu mult rbdare.´7)
III. Fazele importante ale pocinei
1. Subliniaz câteva dintre fazele mai importante ale pocinei:
a) Recunoaterea pctoeniei noastre: Luca 5,8.
Not: ³Noi nu vom renuna pe deplin la pcat pân când nu vom ajunge s simim pctoenia lui.´8)
b) Prerea
Not: de ru,
³Atunci cândregretul:
inima seIer.supune
31,19.influenei Duhului Sfânt, contiina va fi trezit« Simmântul vinoviei pune
stpânire pe minte i inim. Pctosul înelege acum dreptatea lui Dumnezeu i îi este groaz s apar, în vinovia i
întinarea lui, înaintea Celui ce cerceteaz inimile.´9)
c) Mrturisirea: 1 Ioan 1,9.
Not: ³Adevrata mrturisire are totdeauna un caracter deosebit i recunoate pcatul pe nume. Acestea, pcatele,
pot fi de o aa natur încât trebuie mrturisite numai lui Dumnezeu; pot fi din cele ce trebuie s fie mrturisite celor
crora le-am adus vtmare, sau pot avea un caracter public i, deci, vor trebui s fie mrturisite public. Dar oricum ar
fi mrturisirea, ea trebuie s fie categoric, bine definit i la subiect, recunoscând pe nume pcatele de care cel greit s-
a fcut vinovat.´10)
d) Lepdarea pcatului: Prov. 28,13.
e) Predare: Rom. 12,1.
2. Care ar trebui s fie rugciunea noastr? Ps. 51,10.
Not: ³Lumina care pornete de la cruce descoper iubirea lui Dumnezeu. Iubirea Lui ne atrage ctre Sine. Dac nu
ne împotrivim acestei atracii, vom fi condui la piciorul crucii, plini de pocin pentru pcatele noastre care au
crucificat pe Mântuitorul. Dup aceea Spiritul lui Dumnezeu produce prin pocin o nou via în suflet. Gândurile i
dorinele sunt aduse în ascultare fa de voina lui Hristos. Inima i mintea sunt create din nou dup chipul Aceluia care
lucreaz în noi ca s-i supun totul. Apoi scrie Legea lui Dumnezeu în minte i inim, i noi putem zice împreun cu
Hristos: µÎmi place s fac voia Ta, Dumnezeule¶.´11)
Repetiie
1. Este posibil dezbrcarea firii pctoase, prin noi înine?
Rspuns: Biblia ne înva c este imposibil dezbrcarea firii pctoase prin noi înine, dar este posibil prin puterea
Duhului Sfânt, Cel care dorete s ne treac prin experiena naterii din nou.
2. Ce este Naterea
Rspuns: naterea din
din nou?
nou este o lucrare special de transfomare a caracterului, svârit de Duhul Sfânt, prin care
îl dezbrac pe pctos de firea veche, pctoas, i-l îmbrac cu o fire nou, asemntoare cu cea a lui Hristos.
3. Unde are loc acest proces de transfomare?
Rspuns: Procesul de transfomare are loc în inima omului i se extinde, în mod treptat, asupra întregii fiine,
schimbându-i atât sentimentele, voina, mentalitatea, cât i obiceiurile lui.
4. Enumer câteva dintre fazele mai importante ale pocinei:
Rspuns: În procesul luntric de transfomare, pctosul trece prin urmtoarele faze importante: mai întâi, îi
recunoate propria sa vinovie i simte nevoia de un Mântuitor. Apoi îl cuprinde o adânc prere de ru pentru pcatele
28
sale, cu care a clcat Legea lui Dumnezeu. Îi mrturisete pcatele acestea i se hotrte s nu le mai repete. Apoi
într-o total consacrare îi pred viaa sa lui Dumnezeu, pentru o vieuire sfânt.
Concluzii dogmatice
În scopul mântuirii sale, pctosul trebuie s realizeze experiena naterii din nou. Ea înseamn o total transfomare
a mentalitii, a caracterului i a vieii; schimbarea poate avea loc numai prin puterea Duhului Sfânt i prin credina în
sângele rscumprtor al Domnului Isus Hristos.
Concluzii etice
Dac naterea din nou este ³experiena experienelor´ din viaa cretin, prin care se realizeaz cel mai mare pas
spre mântuire, atunci experimentarea ei ar trebui s fie dorina dorinelor i scopul scopurilor noastre.
Ea nu se realizeaz printr-un efort personal, dar nici fr hotrârea i consacrarea noastr. Pentru realizarea
convertirii noastre trebuie doar hotrât punctul i timpul de plecare. Punctul de plecare este pcatul cunoscut de noi. O
dorin fierbinte, o rugciune sincer, o hotrâre ferm este de ajuns pentru a ne deschide ua inimii lui Hristos, Cel care
dorete s intre i s ne curee.
Timpul de plecare este fixat de Dumnezeu: ³Astzi dac auzii glasul Lui, nu v împietrii inimile!´ Evrei 4,7.
Dac ne-am hotrât s trim o via nou, s nu ne mulumim cu cârpirea celei vechi. S-L rugm struitor pe
Domnul s o înnoiasc în toate dimensiunile i la toate nivelele ei.
Dac în viaa cea nou, contrar ateptrilor, vom avea insuccese i vom cdea în vreo greeal, trebuie s ne ridicm
pe treptele pocinei, cci cine cade i nu se ridic imediat va decdea din ce în ce mai adânc.

Pietismul: A aprut în secolul al XVII-lea ca o reacie fa de lutheranismul ortodox, devenit superficial i formal, i
a însemnat o oarecare deviere de la spirit spre sentiment, de la credin spre evlavie i de la scolasticism spre misticism.
Cuvântul ³pietist´ îi are obâria în activitatea lui Philip Iacob Spener (1635-1705), care, în 1675, a scris o prefa la
cartea lui Johann Arndt (1621) ³Cretinism ade-vrat´, prefa care mai târziu s-a publicat i separat sub titlul ³Pia
desideria´ (Dorine evlavioase). Acest titlu st la baza denumirii micrii lui Spener. Pentru reânnoirea vieii cretine,
Spener considera necesar introducerea studiului zilnic al Bibliei, înfiinarea de cercuri de ore biblice (Collegium
Pietatis), înnoirea instruirii preoilor i înnoirea lucrrii de predicare. Urmaul lui Spener, August Hermann Francke
(1663-1727) a vzut în ³pocin´ momentul culminant al înnoirii. El a socotit necesar ca cei majori s mrturiseasc în
public hotrârea lor. Mrturia a fost considerat ca o declaraie de ataare la micare.
Nikolaus Ludwig Zinzendorf (1700-1760) a dezvoltat mai departe micarea pietist în stuleul ³Herrnhut´
(Ocrotirea Domnului). El a organizat comunitatea pe clase de studiu i pe vârste. În comunitatea herrnhutit pocina nu
mai era o condiie a înnoirii, ci o realitate încheiat a ei. Ei susineau c adevrul nu trebuie numai îneles, ci trit.
Herrnhutiii au iniiat misiunea extern printre pgâni. Zinzendorf a avut o larg influen în protestantism. Vom aminti
numai câteva nume dintre cei care au recunoscut influena binefctoare a pietii lui Zinzendorf: Wesley, fondatorul
metodismului, Lessing, Goethe i Herder, scriitori idealiti germani, Schleiermacher, printele teologiei moderne, Löhe,
pionierul misiunii interne i Karl Barth, iniiatorul teologiei dialectice.
Pietismul, în diferitele ei transformri i transfigurri, a prins iari via dup Friedrich Schleiermacher (1768-
1834). El susinea despre cretinism c este religia a crei esen este sentimentul de unitate cu universul înconjurtor,
sau religia în care sentimentul dependenei necondiionate de Infinit este exprimat în modul cel mai elocvent.
În evoluia sa ulterioar, pietismul nu s-a mai bazat pe Revelaie, ci mai degrab pe tririle luntrice ale
credinciosului, simindu-se, atât în sentiment, cât i în viziunea sa luntric, întrucâtva egal cu Dumnezeu. În concepia
Bineâneles,
pietist, aceast ³sociabilitate´
acesta este unul din cu Dumnezeu
aspectele a fost
negative ale intensificat
pietismului. pân la atitudinea de ³camaraderie´ cu Dumnezeu.
Din pietism s-au desprins câteva curente, care astzi au roluri specifice în dezvoltarea sau denaturarea spiritual a
cretinismului. Ne vom limita s numim patru dintre ele.
a) Teologia mistic modern ocup un loc între filozofie i psihologie. William James (1842-1910), filozoful
pragmatist, afirm c religia este retrirea prezenei i a realitii lui Dumnezeu, ceea ce, amplificat, pentru Rudolph
Otto este ³numinosum´, adic trirea realitii spirituale absolute i misterioase. În aceast trire luntric R. Otto
deosebete dou momente: primul, momentul ³misterium tremendum´, trirea spaimei sau a misterului cutremurtor, iar
cel de-al doilea, ³misterium fascinosum´, trirea fascinrii sau a misterului captivant. Trebuie observat în gândirea
29
contemporan cretin o accentuat expresivitate cu caracter mistic, un interes deosebit îndreptat ctre religiile mistice
orientale.
b) Micarea harismatic, în exerciiul ei religios, d o prioritate evenimentelor sau experienelor luntrice, având - pe
lâng caracterul ei mistic - i o pronunat latur fanatic, propagând un cretinism al ³tririlor´. i în acest curent
impresia, lumina, trirea sau experiena luntric primeaz în faa Revelaiei, adic fa de Scripturi. Cretinul
timpurilor noastre este avertizat s se pun la adpost fa de pericolul fanatismului, întrindu-i credina printr-o
zeloas cercetare a Scripturilor.
c) Micrile oculte (spiritism, theosofism, mazdadnanism) sunt curente religioase cu colorit oriental, despre care tim
c vor juca un important rol profetic în ultima confruntare dintre lumin i întuneric. Spiritismul este o micare
religioas care practic o pretins legtur cu ³spiritele´ celor mori. Theosofia este un sistem filozofico-religios,
alctuit pentru occident de ctre Helena Petrovna Blavatsky (1891), fiind un amestec de cretinism, brahmanism,
buddhism i hinduism. Învtura caracteristic este reâncarnarea i o unire mistic a sufletului cu Spiritul Universal.
Mazdadnanismul este o reânnoire a mazdeismului persan, având în centrul ateniei, pe lâng exerciiile de concentrare i
extindere mistic a propriului cuget, reguli stricte igienice, sanitare i dietetice, care seamn mult cu principiile vieuirii
sntoase ale ³reformei sanitare´, cunoscute de Adventitii de Ziua a aptea. Deosebirea fundamental a celor dou
poziii const în viziunea ne-biblic a mazdadnanismului, o concepie dualist, cu caracter mazdeist a problemelor de
vieuire sntoas, rezumând morala la atitudini pur fizice. Atenie, deci, cum tratm principiile reformei sanitare!
d) În opoziie cu aceste curente mistice st teologia liberal care desconsider i minimalizeaz rostul pocinei i al
transformrii interioare, propagând o religie i o moral ³umanizat´, lipsind-o de puterea rensctoare a Duhului
Sfânt.
Rolul trinitii în procesul de mântuire: Când protestanii susin c Trinitatea este cauza primar a alegerii noastre
(causa electionis princeps), de fapt, admit c mântuirea (alegerea, ispirea, transformarea i sfinirea) credinciosului
este rodul colaborrii dintre Tatl, Fiul i Duhul Sfânt. Tatl i-a asumat rolul de iniiator al Planului de Mântuire,
fcând ³alegerea´ (electio). Rolul Fiului a fost plata garaniei, a cheziei (sponsio), iar Duhului Sfânt Îi revine lucrarea
de sigilare (obsignasio).12) Adventitii stau pe o poziie apropiat de aceasta, bineîneles au o concepie dezvoltat
despre rolul fiecrei Persoane divine în procesul de mântuire a omului.
Sigilarea: Este lucrarea Duhului Sfânt prin care ³identific´ pe cei care sunt ai lui Hristos, i-i ocrotete pân în ziua
mântuirii. Cei sigilai au dovada c sunt copiii lui Dumnezeu. Sigilarea separ pe credincioi de cei necredincioi,
deoarece sigiliul se pune peste cei ce au ales s devin sfini.13)
Adventitii de Ziua a aptea recunosc o sigilare general (Efes. 1,13), cu care sunt sigilai toi cei care, prin pocin
i natere din nou, au devenit copiii lui Dumnezeu, ceea ce este echivalent cu înscrierea numelui celui convertit în
³cartea vieii´ (Luca 10,20; Apoc. 21,27); i una special (Apoc. 7,1-3), a Rmiei, înainte de încheierea timpului de
har. Sigilarea general este reversibil, dar cea special este ireversibil, deoarece este consecina deciziei judecii
divine, care hotrte cu ocazia judecii de cercetare ce se desfoar în prezent în ceruri - în lumina Legii lui
Dumnezeu i a celor scrise în crile cerului - cine anume va participa la glorioasa schimbare ce se va petrece cu ultima
generaie a copiilor lui Dumnezeu (1Cor.15,51-52), în momentul apariiei lui Isus Hristos.
1) E.G. White, H.L.L., 124.

2) E.G. White, C.H.,16.
3) E.G. White,
4) Idem, 124. H.L.L., 123.
5) E.G. White, C.H., 21.
6) Idem, 21-22.
7) E.G. White, H.L.L., 123.

8) E.G. White, C.H., 21.
9) Idem, 22-23.
10) Idem, 38-39.
30
11) E.G. White, H.L.L., 126.

12) Heppe, Dogmatik,I, 112.
13) Vezi S.D.A. Bible Commentary, VI, 1001.
8. Îndreptirea prin credin
De memorizat: ³i sunt socotii neprihnii, fr plat, prin harul Su, prin rscumprarea care este în Hristos Isus.´
Romani3,24.
Introducere: Termenii addiq i ödaqáh (ebr.) sau dicaiosyné i dicaióma (gr.) înseamn: drept, just, corect,
neprihnit, inocent, fr vin, în conformitate cu Legea, adic arat o stare de relaie dreapt, ideal între om i
Dumnezeu, o perfect armonie a vieii crdinciosului cu voina i planul lui Dumnezeu.
Îndreptirea este lucrarea lui Dumnezeu, adus la îndeplinire în viaa pctosului convertit, prin care El îl repune pe
acesta în starea de neprihnire, socotindu-l ca i cum nu ar fi fost vinovat niciodat. În sens teologic, ambele expresii,
atât îndreptirea, cât i neprihnirea, exprim aceeai lucrare divin sau stare de har în care pctosul poate ajunge,
prin credina în moartea ispitoare a lui Isus Hristos.
³Nimic altceva decât numai dreptatea Domnului Hristos poate îndrepti pe cineva la una din binecuvântrile legate
de legmântul harului. Muli au dorit i s-au obosit s obin aceste binecuvântri, îns nu le-au primit, deoarece au
nutrit ideea c ei s-ar putea face, cumva, vrednici de ele. Nu i-au întors privirea de la ei înii, crezând c Isus este un
Mântuitor atotsatisfctor. Nu trebuie s gândim c propriile noastre merite ne vor mântui; Hristos este singura
speran a mântuirii.´1)
I. Starea omului în pcat
1. În ce stare moral s-a aflat omul dup creaiune? Ecl. 7,29.
2. Fa de aceast stare original, ce schimbare avu loc dup cderea în pcat? Ps. 53,3; Ecl. 7,20; Rom. 3,10.
Not: Pcatul a distrus starea de la început, starea de neprihnire a omului, aezându-l sub judecata meritat a Legii.
În aceast stare îl pândete pericolul pieirii venice. Întrebarea este: poate omul pctos s revin, prin propria sa
putere, la starea sa iniial de neprihnire?
3. De ce nu a dobândit poporul Israel neprihnirea? Rom.10,3; Mat. 5,20.

4. De ce nu se poate dobândi neprihnirea prin simpla ascultare de Legea lui Dumnezeu? Rom. 3,20; Isaia 64,6.
Not: ³Iudeii credeau c neprihnirea poate fi obinut prin conformarea riguroas fa de Lege. O conformare
mecanic fa de un standard al neprihnirii prescris de Lege a fost considerat ca suficient pentru a face pe om
neprihnit, fr credina în harul lui Dumnezeu. Înainte de convertirea sa, Pavel a fost µfr prihan¶, privind
µneprihnirea pe care o d Legea¶. (Fil. 3). Aceast neprihnire legalist nu permite nici o posibilitate pentru exercitarea
credinei. µCci dac neprihnirea se capt prin Lege, degeaba a murit Hristos¶ (Gal. 2,21). µCci nimeni nu va fi
socotit neprihnit înaintea Lui, prin faptele Legii¶ (Rom. 3,20)´2)
³Legea arat omului pcatele lui, dar nu i remediul pentru ele.´3) Iudeii de pe vremuri gândeau c printr-o formal
conformare fa de litera Legii omul poate s dobândeasc neprihnirea. ³Toate preteniile lor de evlavie« i chiar mult
trâmbiata lor împlinire a preteniilor exterioare ale Legii nu puteau fi de folos spre a-i face sfini. O religie legalist este
neândestultoare spre a aduce sufletul în armonie cu Dumnezeu« Îndreptirea lor era roada propriilor lor sforri de a
pzi Legea,
erau ei dup mintea lor i pentru folosul lor egoist. Din cauza aceasta, îndreptirea nu putea s fie mai bun decât
înii.´4)
Rostul unei oglinzi este s arate starea celui ce se uit în ea, dar ea nu va putea spla pe cel murdar. Dup cum
oglinda sugereaz celui murdar c are nevoie s fie splat, spre a se curi, tot astfel, Legea îl va convinge pe pctos
c, pentru a fi salvat, are nevoie de un Mântu-itor.
II. Cum poate fi dobândit neprihnirea?
1. Ce fel de neprihnire ne este oferit prin Isus Hristos? Rom. 3,21; Fil. 3,9.
31
Not: În contrast cu iudeii, care urmreau realizarea unei stri neprihnite prin strdaniile lor legaliste, apostolul
Pavel declar c aceast stare nu poate fi realizat decât numai prin credina în jertfa ispitoare a lui Hristos. Spiritul
Profetic afirm c ³îndreptirea de sine este un blestem, o autoânfrumuseare omeneasc, pe care Satana o folosete
pentru slava sa.´5)
2. Pentru dobândirea acestei neprihniri, pctosul trebuie oare s plteasc ceva în schimb? Rom. 3,24; Gal. 2,16.
Not: Adverbul ³dorean´ (gr.) înseamn: gratis, un cadou fr motiv, fr merit, nefondat. Exprim foarte clar ideea
c, neprihnirea oferit de Dumnezeu pctosului, nu poate fi meritat, nici determinat prin fapte omeneti. Singura
motivaie a acordrii harului este relaia pctosului cu Salvatorul lumii i nu meritele sale umane.
Dumnezeu a pltit preul rscumprrii noastre, i acesta este Hristos. Pentru a ne îndrepti, El nu cere o condiie
prealabil, decât numai acceptarea jertfei lui Hristos prin credin, sau cum s-a mai spus într-un alt capitol: primirea lui
Isus Hristos ca Mântuitor personal. În momentul solemn al acceptrii lui Isus Hristos, Mântuitorul, Dumnezeu ne
socotete neprihnii, ca i când nu am fi pctuit niciodat. Pcatele noastre anterioare le consider ispite prin
moartea Fiului Su, iar nou ne atribuie dreptatea lui Isus Hristos, ca atribut personal.
³Când pctosul crede c Hristos este Mântuitorul su personal, atunci, conform promisiunilor Lui sigure,
Dumnezeu iart pcatele lui i-l îndreptete, fcându-l liber. Pctosul care se ciete îi d seama c neprihnirea sa
vine de la Hristos, de la Lociitorul i Garantul su, care a murit pentru el i este ispirea i neprihnirea sa.´6)
3.Not:
Cum sunt
se maidoi
refer
poliScriptura la lucrarea
opui: a-i îndreptirii?
da dreptate Luca 7,29.
siei (auto- îndreptire) sau a da dreptate lui Dumnezeu, prin
recunoaterea propriei vinovii i prin primirea îndreptirii divine. ³Îndreptirea de sine nu este neprihnirea
adevrat i cei ce se cramponeaz de ea vor fi lsai s culeag consecinele unei decepii fatale.´7) ³A da dreptate lui
Dumnezeu´ înseamn recunoaterea caracterului sfânt, drept i desvârit al lui Dumnezeu, iar în contrast cu aceasta,
implicit, recunoaterea vinoviei noastre i a faptului c suntem vrednici de moarte venic, singura care ni se cuvine.
Aceasta este baza cunoaterii de Dumnezeu.
III. Îndreptirea i ascultarea
1. Neprihnirea, odat obinut, mai poate fi pierdut? Ezech. 18,24; Evrei 12,15.
Not: Biblia ne înva clar c harul acordat de Dumnezeu în opera de îndreptire poate fi pierdut prin ³cderea din
har´, adic prin întoarcerea la vieuirea anterioar i rmânerea voit în pcat. La aceast stare se refer apostolul
Pavel, când ne sftuiete ³s nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu´ (2 Cor. 6,1).
2. Cum putem rmâne în starea de neprihnire? Ioan 8,11; Rom. 3,31.
Not: Dac ³pcatul este frdelege´ (1 Ioan 3,4), atunci ³s nu mai pctuieti´ este egal cu ascultarea de Legea lui
Dumnezeu. Adventitii de Ziua a aptea cred c ascultarea de Legea Moral a lui Dumnezeu nu este o condiie, ci o
urmare a îndreptirii. Cretinul trebuie s se supun Legii lui Dumnezeu, nu pentru ca prin ea s devin neprihnit, ci
pentru c - prin credina în Isus Hristos - deja a fost îndreptit. Ascultarea de Legea divin nu este rdcina din care
crete neprihnirea, ca o condiie prealabil, ci este rodul, sau dovada faptului împlinit al neprihnirii, o urmare fireasc
a lucrrii harului, cum afirm Martin Luther: ³Faptele bune nu sunt egale cu renaterea spiritual, ci sunt roadele
acesteia. Deoarece devenim copii, motenitorii lui Dumnezeu, adic neprihnii, sfini i cretini, nu prin faptele noastre
bune, ci doar când devenim astfel, vom putea face binele« Dup cum nici pomul nu merit s devin pom prin roadele
lui, ci când s-a dezvoltat i a devenit pom, abia atunci va da roade.´8)
3. În lumina celor prezentate pân acum încearc s explici afirmaia apostolului Iacov: Iacov 2,24 (Vezi i v. 14 i
17).
Not: Credina fr ascultare nu are nici un rost, dup cum nici ascultarea fr îndreptirea prin credin nu are nici
un efect. Ilustraia urmtoare ar putea s ne ajute s înelegem relaia dintre îndreptire i ascultare.
Într-o zi ploioas, noroioas, neascultând de mama lui, copilul iese la joac i se tvlete în noroi. Acum degeaba
rmâne asculttor în cas, prin aceast ascultare nu-i va putea curi hainele sale murdrite de noroi. Mama lui îl
dezbrac, îi spal hainele i-l îmbrac în haine curate. În situaia aceasta nou, prin ascultare, copilul va putea s-i
pstreze hainele sale curate. Acum ascultarea îi are rostul.
32
Tot astfel Avraam a devenit neprihnit prin credin. Dar el nu s-a limitat numai la credin, ci ascultând de
Dumnezeu, a trit în conformitate cu Legea lui Dumnezeu, astfel vieuirea sa asculttoare, l-a meninut în starea sa de
neprihnire, dobândit prin credin.
4. Ce legtur este între neprihnire i sfinire? 1 Tes. 5,23; Marcu 9,49.

Not: Qada (ebr.) i haghiasmos (gr.) înseamn: a fi separat, pus deoparte, rezervat pentru un scop superior,
separat de cele obinuite, consacrat. În sens teologic, sfinirea înseamn trirea unei viei lipsite de pcat, o via
consacrat spre a fi în perfect armonie cu voina lui Dumnezeu.
Îndreptirea este lucrarea de curire i îndeprtare a vinoviei morale personale. Spiritul Profetic, pentru aceast
faz, folosete expresia de neprihnire atribuit.
Sfinirea este procesul creterii în har, dezvoltarea în caracter, învarea de a umbla continuu în armonie cu voina lui
Dumnezeu (Col. 2,6-7). Pentru aceast faz, Spiritul Profetic folosete expresia de neprihnire acordat. Mântuitorul
afirm c ³fiecare om va fi srat cu foc´. Focul cur, sarea conserv. A fi srat cu foc înseamn: a fi curit
(ândreptirea) i a fi pstrat curat (sfinirea). Pe când îndreptirea este experiena unui moment de har, sfinirea, din
contr este experiena unei viei întregi.
³Neprihnirea prin care suntem îndreptii ne este atribuit; neprihnirea prin care suntem sfinii ne este
împrtit. Prima este titlul sau legitimaia noastr pentru cer, cea de-a doua este pregtirea noastr pentru el.´9)
Îndreptirea i sfinirea nu pot fi desprite, cci astfel cretinul va fi ispitit de ideea ³harului ieftin´: s primeasc
harul cu bucurie, fr s-i asume rspunderea unei viei noi, care decurge din el.10)
Repetiie
1. De ce trebuie s fie îndreptit pctosul?
Rspuns: Deoarece din cauza pcatului, omul i-a pierdut neprihnirea, pentru a putea fi mântuit, trebuie s
redobândeasc aceast stare lipsit de vin.
2. Prin ascultare de Legea lui Dumnezeu, pctosul poate deveni neprihnit?
Rspuns: Nu, cci Legea descoper pcatul, dar nu-l poate îndeprta.
3. Ce este îndreptirea prin credin?

Rspuns: Îndreptirea prin credin este lucrarea harului divin, prin care Dumnezeu trece cu vederea pcatele
noastre, considerându-ne ca i cum nu am fi pctuit niciodat; acest har ne este acordat în baza credinei noastre cu
care Îl primim pe Isus Hristos ca Mântuitorul nostru personal.
4. Care este relaia dintre îndreptirea prin credin i Legea Moral?
Rspuns: În vederea îndreptirii pctosului, Dumnezeu nu cere nici o condiie preliminar, decât numai acceptarea
Mântuitorului prin credin. Ascultarea de Legea Moral nu este condiia, ci urmarea natural a îndreptirii. Noi
trebuie s pzim Legea lui Dumnezeu nu ca prin ea s devenim neprihnii, ci fiindc prin credina în Isus Hristos deja
am fost îndreptii.
Concluzii dogmatice
Omul, prin clcarea Legii divine, i-a pierdut starea de neprihnire, devenind pctos i supus morii. Biblia ne
înva clar c omul nu se poate ridica prin propriile sale sforri la atingerea strii de neprihnire. tergerea pcatelor nu
poate fi dobândit prin ascultare de Legea lui Dumnezeu, cci Legea este oglinda care arat starea noastr pierdut i
vrednic de osând. Biblia ne descoper o alt cale, decât îndreptirea prin faptele noastre. Conform învturii
Evangheliei, aceasta este calea iertrii pcatelor. Dumnezeu este dispus s ne ierte, fr a cere în schimb ceva de la noi,
vreun merit, ci numai prin credina cu care Îl primim pe Fiul Su drept jertf ispitoare i înlocuitoare în locul nostru.
El care nu a cunoscut pcatul a luat asupra Sa pcatele noastre, a ptimit în locul nostru ceea ce trebuia s ptimim noi,
cei care am clcat Legea divin.
33
În marea Sa buntate, tot ce are valoare: neprihnirea, sfinenia, meritele, ne-au fost atribuite prin acceptarea lui Isus
Hristos. Dar nu natura noastr este dreapt i sfânt înaintea lui Dumnezeu, cci aceast neprihnire i sfinenie nu a
fost turnat în noi, ci, printr-un act declarativ, ne-a fost atribuit, ceea ce nu ne aparine de drept. Tot astfel, prin
credina cu care L-am acceptat pe Isus Hristos ca Mântuitor, tatl a considerat c cele suferite de Fiul Su le-am suferit
chiar noi, cei îndreptii. Astfel, noi care prin natur nu eram drepi i sfini, prin atribuirea meritelor lui Isus Hristos,
Tatl ne primete în realitate ca fiind drepi i sfini.
Mutaia astfel fcut are un caracter exterior i juridic, dar nu unul interior, natural. Tatl acord omului pctos
dreptatea Mântuitorului i ceea ce prin merit i caracter aparinea lui Hristos va deveni, prin atribuire, proprietatea
acestuia, prin îndreptire.
Dup iertarea i împcarea astfel realizat, Dumnezeu îl someaz pe pctos s înceteze a mai pctui, ascultând de
Legea voinei Sale i astfel El va începe în cel neprihnit rezidirea treptat a propriului Su chip, pân la realizarea
strii de sfinenie: curit i pstrat în stare curat.
Concluzii etice
Deoarece în concepia adventist, îndreptirea este un act al voinei lui Dumnezeu, ea vizeaz judecata, adresându-
se nemijlocit operei de mântuire i glorificare, având un caracter eschatologic. De aceea doctrina despre îndreptire ne
este dat pentru pregtirea noastr în vederea marii judeci care este în curs de desfurare.
Pregtirea const din urmtoarele trepte:
a) o adânc i sincer cercetare de sine în lumina Legii lui Dumnezeu
b) o pocin urgent, cerut de Evanghelie
c)
d) acceptarea
o reform, lui Hristos i practic
o schimbare încredinarea c prin
a vieii, pcatele noastreDuhului
cluzirea au fost Sfânt,
iertate pentru realizarea idealului de a nu pctui
în mod voit
e) o schimbare, conlucrare cu Dumnezeu pentru realizarea, prin Duhul Sfânt, a idealului de a ajunge desvârii,
sfini.

Poziia lutheran: În cutarea ³unui Dumnezeu milostiv´, Martin Luther a descoperit i formulat urmtoarele trei
adevruri fundamentale ale îndreptirii prin credin:
1. Iustitia dei activa et pasiva (Dreptatea lui Dumnezeu activ i pasiv). Teologia medieval vorbea numai despre
dreptatea activ, care este pedeaps pentru omul pctos, dar nu vorbea nimic despre dreptatea care ptimete în locul
pctosului i care i se atribuie prin credin.
2. Iustitia externa et aliena (Dreptatea extern i strin). Dreptatea primit prin credin este extern, deci atribuit
i nu înnscut; este una strin i nu una proprie, care izvorte din noi înine.
3. Homo simul iustus et peccator (Omul, simultan, este i drept i pctos). El este neprihnit în ochii lui Dumnezeu,
dar pctos în proprii lui ochi, deoarece sub mantia dreptii lui Hristos subzist el însui, omul nenorocit, robul
obsesiei pcatului, unul care nu are nici un merit pentru a fi îndreptit.
În Confesiunea Augustan (1530) se afirm: ³Iertarea pcatelor i neprihnirea înaintea lui Dumnezeu nu se pot
dobândi prin meritele, faptele i ispirea noastr, ci primim iertare i devenim neprihnii pentru meritele lui Hristos,
din har, prin credin, dac vom crede c Hristos a ptimit pentru noi i c noi datorit Lui dobândim iertare,
neprihnire i via venic. Aceast credin ne-o consider i ne-o atribuie Dumnezeu drept neprihnire.´11)
Despre faptele celui îndreptit teologia lutheran afirm c sunt roadele indispensabile ale credinei, numite i
roadele Duhului.
Poziiacomuniunii
refacerea reformat: cuÎnDumnezeu
teologia lui
prinCalvin, învtura
Isus Hristos. fundamantal
În aceast o reprezin
comuniune ni se ofer ³evenimentul - Hristos´,iertarea
dou daruri importante: adic
pcarelor i sfinirea, sau cum le numete Calvin ³îndreptirea i naterea din nou´.12) Învtura despre îndreptire
nu este o opinie general despre relaia Dumnezeu - om, ci înva c Dumnezeu Se întâlnete cu omul pctos în
Hristos, restabilind prin El comuniunea iniial stricat de om prin pcat.
Confesiunea din Heidelberg (1563), la întrebarea nr. 60, d o formul cât se poate de clar despre sensul învturii
calvinice a îndreptirii: ³Cum devii neprihnit în faa lui Dumnezeu? (Rspuns:) Sigur numai prin credina adevrat în
Isus Hristos, astfel c, dei m mustr contiina c am pctuit grav împotriva tuturor poruncilor lui Dumnezeu i
niciodat nu am pstrat nici una din ele, mai mult, sunt capabil de orice ru, totui, Dumnezeu, fr meritele mele, fr
plat, din harul Su îmi druiete i-mi atribuie desvârita ispire, neprihnirea i sfinenia lui Hristos, parc nu a fi
34
avut nici un pcat, parc în toate a fi fost tot atât de supus, cum a fost Hristos pentru mine; - dar acestea mi le atribuie
numai dac le primesc cu inim credincioas.´13)
Aici trebuie remarcat c prima propoziiune (numai prin credin) nu este doar o simpl repetare a principiului ³Sola
fide´, sau citarea declaraiei pauline, ci reprezint o poziie fundamental teologic, care mai târziu în canoanele
Sinodului din Dordrecht (1618-1619) a culminat în controversa arminian: ³propter sau per fidem´. În concepia
arminian mântuirea se atribuie ³pentru credin i fapte bune´ (propter fidem). În schimb, canoanele dordrechtiene
stipuleaz c e-xist dou feluri de haruri. Ispirea lui Hristos nu este numai un ³fond´ al mântuirii, ci este însi
mântuirea. Isus Hristos este Mântu-itorul, iar credina este un mijloc al mântuirii. Astfel mântuirea nu se acord pentru
credin (propter fidem), ci prin credin (per fidem). În cazul contrar am face din credin un merit, ceea ce ar echivala
cu îndreptirea prin meritele credinei, înlocuind meritele faptelor.
Teologia reformat vede o corelaie organic între credin i fapte, dar ultimele nu sunt merite, ci urmri directe ale
credinei. Faptele izvorsc din atitudinea de recunotin i mulumire a cretinului. Îndreptirea nu se atribuie pentru
noua via pe care o trim, sau cum spune Calvin: ³Dumnezeu nu ne primete în harul Su, cci Se uit la îndreptirea
noastr, parc întoarcerea noastr ar fi pe baza iertrii; ci El ne atrage pe noi din simpl îndurare´.14) ³Singurul motiv
îndestultor pentru decizia îndreptitoare a lui Dumnezeu este comuniunea noastr cu Isus Hristos.´15)
Poziia ortodox: Teza fundamental ortodox, în acest sens, este exprimat în cuvintele lui Athanasiu: ³El a devenit
om, ca noi s devenim dumnezei´ dar nu în sensul unei transformri în esen, ci în sensul de a deveni prtai de natur
divin. Teologia ortodox vede în ³pcatul strmoesc´ numai transmiterea urmrilor pcatului adamic i nu pcatul
specific în sens catolic. De aceea, la botez are loc ³tergerea pcatului strmoesc, adic a pornirii spre pcat a voinei
noastre,
naterea iomului
sdireanou,
în noi a unui cuget nou, spre via curat, cu alte cuvinte în omorârea omului vechi, al pcatului, i în
în Hristos.´16)
În procesul mântuirii, omul nu poate fi iniiator, ci harul dumneze-iesc, care se aplic la însuirile naturale ale
omului. Îndreptirea nu este un moment, ci un proces care culmineaz în sfinire. Acest proces este identic cu
renaterea în Hristos, în cursul cruia are loc o conlucrare liber a omului cu harul mântuitor. Pentru mântuire,
Dumnezeu ateapt de la om credin i fapte bune. Faptele bune sunt, în primul rând, ³poruncile morale ale lui
Dumnezeu, date prin Legea lui Moise, sau legea scris în inim.´17) Dar aceste fapte nu sunt ³un pre de schimb, pe
care îl pltete omul lui Dumnezeu pentru mântuire, ca la un contract de vânzare-cumprare, ci mijloace prin care se
desvârete omul, folosindu-se de ajutorul harului, mijloace prin care omul se face tot mai mult asemenea lui
Dumnezeu.´18)
Teologia ortodox vede în dezvoltarea spiritual a omului o analogie cu dezvoltarea fireasc a lui. Cci viaa în
Hristos ³are o natere, o pruncie, o cretere i o stare a brbiei, a desvâririi, sau a sfinirii« Sfinenia deplin se
câtig prin împlinirea statornic a poruncilor.19) Lipsa patimilor i dragostea fierbinte, neântrerupt, sunt considerate
a fi semnele indubitabile ale strii de sfinenie. ³Când a ajuns aici, omul s-a ridicat la chipul dumnezeiesc, restabilit în el
la botez, la asemna-rea cu Dumnezeu.´20)
Poziia romano-catolic: Doctrina de baz despre îndreptire este cea canonizat de Sinodul din Trident (1545-
1563). Teologia roman recunoate trei faze în îndreptire: 1. pregtirea harului; 2.acordarea harului; 3. creterea în
har.
1. Pregtirea o face ³harul actual´ sau ³precedent´. Copiii minori sunt îndreptii cu ocazia botezului; majorii, care
sunt chemai i trezii de harul actual i se fac api pentru pocina îndreptirii. Omul poate alege i conlucra liber cu
Spiritul Sfânt, fr al crui ajutor i har nimeni nu poate deveni neprihnit. ³Prin inspiraia i ajutorul prealabil al
Spiritului Sfânt, omul poate crede, spera, iubi i a se ci, ceea ce este necesar pentru a i se împrti harul
îndreptirii.´21)
2. Acordarea. Crezul catolic definete astfel opera îndreptirii: îndreptirea este ³transpunerea din starea în care s-a
nscut omul, ca fiu al lui Adam, în starea harului i adoptarea sa ca fiu al lui Dumnezeu.´22) În aceast fapt divin se
disting dou momente:
a) Cel îndreptit nu este numai ³socotit drept´, ci devine cu adevrat neprihnit, de facto. În primul rând i se iart
pcatul strmoesc. Aceasta este egal cu schimbarea firii. De aici încolo în om rmâne doar dorina pctoas
(concupiscencia) ca mijloc de încercare.
35
b) Cel de al doilea moment este acordarea ³harului habitual´ (sfinitor), în urma cruia dragostea inund firea omului
i-l schimb total. Harul habitual realizeaz dou lucruri: pune capt pcatului, îl sfinete pe om fcându-l capabil
pentru primirea sau slluirea Spiritului Sfânt.
3. Creterea în har. Deoarece moartea Domnului este suficient ca s slujeasc drept ³fond trezorial´ pentru
mântuirea omenirii, acest har suficient va deveni ³eficient´ (efficiens) numai dac cel îndreptit va conlucra cu harul
divin, fcând fapte bune, care au valoare meritorie în teologia roman. Este vorba de dou categorii de merite: a.
Meritul echitabil (meritum de condigno), cel al cretinului aflat în stare de har; b. Meritul convenional (meritum de
congruo), când fapta meritorie este înfptuit de cineva care nu se afl în starea harului, dar fapta sa, moralicete, este
bun.
Printre meritele echitabile se disting faptele care corespund legilor lui Dumnezeu i legilor bisericii. Din ultima
categorie fac parte: 1. inerea tuturor srbtorilor; 2. ascultarea liturghiei (messei) în fiecare duminic i srbtori; 3.
inerea posturilor; 4. cel puin o spovedanie anual; 5.cel puin o participare anual la cuminectur.
Faptele bune ale celui îndreptit urmresc trei inte: creterea în har, dobândirea dreptului la viaa venic i la
glorificarea etern.
În afar de faptele bune obligatorii (poruncile divine i bisericeti), teologia roman admite i faptele bune ale aa-
zisei supracerini (opera supererogatoria), printre care primeaz sfaturile Evangheliei (consilia evanghelica) din Predica
de pe Munte: 1. srcia voluntar; 2.abstinena total; 3. ascultarea de ierarhii superiori; 4. castitatea. Astfel,
credincioii bisericii catolice se afl împrii în dou clase: 1. cei ce triesc conform poruncilor, realizând în acest fel o
via merituoas; 2. cei ce - conform sfatului Evangheliei - fac mai mult decât le cer poruncile divine i cele bisericeti.
1) E.G. White, P.P., 431.

2) Siegfried H. Horn, S.D.A. Bible Dictionary, 919.
3) E.G. White, T.V., 467.
4) E.G. White, C.M.F., 57.
5) E.G. White, M.S. 78, 1899.
6) E.G. White, 1 S.M., 367.
7) E.G. White, P.H., 279.
8) Martin Luther, Tischreden, 5570.
9) E.G. White, S.T., 35.
10) Dietrich Bonhoeffer Nachfolge, 9.A., 13.
11) Calv. CR 39, 120, citat de Wilhelm Niesel, Az Evanghélium és az egyházak, 1979, 190-191.
12) Ioan Calvin, Institutio religionis Christianae, III, 11, 1.
13) A Heidelbergi Káté, 1965, 56.
14) Calv. CR 39, 120, citat de Wilhelm Niesel, Az Evangélium és az egyházak, 1979, 189.
15) W. Niesel, op. cit., 190.
16) Învtur pentru credina cretin ortodox, Craiova, 1952, 131.
17) Idem, 129.
18)
19) Idem,
Idem, 130.
131, 132.
20) Idem, 133.
21) H. Denzinger, Enchiridion symbolorum, defintionum et declarationum de rebus et morum, Freiburg, 1947, 813.
22) H. Denzinger, op. cit., 796.
9. Decalogul
De memorizat: ³Aa c Legea negreit este sfânt i porunca este sfânt, dreapt i bun.´ Romani 7,12.
Introducere: Legea este principiul i înfptuirea ordinii din Univers. Ca principiu, Legea este exprimat în form de
reguli prescrise (Cele Zece Porunci). Ca procedeu, Legea exprim dependena i logica tuturor relaiilor din Univers. În
acest îneles larg, Legea este egal cu ordinea cosmic, social i moral din lume.
36
Dar Legea are un îneles particular pentru om. Aspectul uman al Legii este dublu: unul exterior i unul interior. În
aspectul su exterior, Legea, pentru om, opereaz sub form de restricie i constrângere. În aspectul su interior,
rspunsul omului la pretenia Legii este sentimentul de obligativitate, ceea ce constituie izvorul contiinei umane.
O fals închipuire despre o libertate fr ³restricia´ Legii este o absurditate, ca i cum ne-am imagina c trim fr
legea gravitaiei sau fr legile opticii i acusticii.
I. Originea Legii Morale
1. De unde tii c Legea este venic, existând înainte de Sinai? Rom. 7,7; Gen. 4,7; Gen. 26,5.
Not: ³Adam a învat pe urmaii lui Legea lui Dumnezeu i ea a fost transmis din tat în fiu în decursul
generaiilor care au urmat« Legea a fost pstrat de Noe i de familia lui, iar Noe a învat pe urmaii si Legea celor
Zece Porunci.´1)
2. Cum este descris Decalogul, sau cele Zece Porunci? Exodul 20,2-17.
Not: Decalogus (gr.) înseamn ³zece cuvinte´ sau vorbe. Prin Decalog înelegem Legea celor Zece Porunci date de
Dumnezeu pe muntele Sinai. Atunci Legea a fost dat în scris, dar ca principiu, cum am vzut, exist din venicii.
3. Cum a rezumat Mântuitorul Decalogul în dou mari seciuni? Marcu 12,30-31.
Not: Cele dou lespezi pe care s-a scris Legea Moral arat cele dou direcii ale obligaiilor noastre morale: prima
tabl, coninând cele patru porunci, exprim obligaiile noastre în direcia vertical, adic datoriile noastre fa de
Dumnezeu. Cea de-a
adic îndatoririle doua
noastre fatabl, coninând
de semenii notri.ultimele ase porunci, exprim obligaiile noastre în direcia orizontal,
³Dac iubeti pe Dumnezeu din toat inima, trebuie s ii prima tabl, iar dac iubeti pe aproapele tu din toat
inima ta, trebuie s ii a doua tabl.´2)
II. Legea Moral i cea ceremonial
1. Despre care alt lege mai gsim scris în Scripturi? Fapte 6,14; Efes. 2,15.
Not: Cuvântul ³ethos´ (gr.) întâlnit aici (Fapte 6,14) înseamn: obicei, moral, legi cultice, ceremonii, sau legi
tranzitorii, neavând un caracter stabil. Se vede c membrii Soborului iudaic l-au îneles perfect pe tefan c vestea
tergerea legilor lui Moise, cele cu caracter ceremonial.
2. Care sunt deosebirile fundamentale dintre Legea Moral i cea ceremonial?
Legea Moral
1. Este numit ³Legea lui Dumnezeu´ Rom. 7,22.25; 1 Cor. 9,21.
2. Exista înainte de Sinai: Gen. 4,6-7; Gen. 2,2-3; Rom. 2,14.
3. Scris pe piatr de Domnul: Ex. 31,18; Deut. 10,1-4.
4. Pstrat în chivot: Deut. 10,5; 1 Regi 8,9.
5. Prescrie numai îndatoriri morale, venice: Rom. 13,8-10; Matei 22,36-40.
6. Prescrie Sabatul zilei a aptea: Ex. 20,8-11; Gen. 2,2-3.
7. Este venic, neschimbat: Mat. 5,17; Evrei 8,10; Ps. 89,35.
8. Este desvârit: Ps. 19,8.
9. Ne oblig i astzi: Rom. 2,13; 3,31; 7,12; 1 Tim. 1,8; Iacov 2,8-12.
Legea ceremonial
1. Este numit ³legea lui Moise´: Luca 2,22; 24,44; Fapte 13,39; 15,5; Evrei 10,28.
2. Exist numai de la Sinai: Exod 24,3-4; Gal. 3,17.
3. Scris de Moise în carte (sul): Deut. 31,24; Ioan 1,17.
4. Pstrat lâng chivot: Deut. 31,24-26.
5. Prescrie toate jertfele i serviciile cultice, ceremoniale: Evrei 10,1-8; Gal. 5,2-3; Evrei 7,28.
6. Prescrie toate celelalte zile de odihn cu caracter ceremonial: Lev. 16,29-31; 23,6.7.11.
7. Temporar, valabil doar pân la Hristos: Col. 2,14.16.17; Efes. 2,15; Gal. 3,10.
37
8. N-a dat desvârirea: Evrei 10,1; 7,16-19.

9. Nu ne mai oblig astzi: Evrei 9,9-10.
Not: ³Muli încearc s contopeasc aceste dou sisteme, folo-sind texte care vorbesc despre legea ceremonial
pentru a dovedi c Legea a fost desfiinat; dar aceasta este o pervertire a Scripturilor. Deosebirea între cele dou
sisteme este foarte clar. Sistemul ceremonial este format din simboluri care artau spre Hristos, Mielul lui Dumnezeu,
care ridic pcatele lumii. Atunci trebuia s înceteze toate jertfele.´3)
III. Legea i Evanghelia
1. Care este menirea Legii Morale? Rom. 3,20; Rom. 7,7-8.

Not: ³Când s-a proclamat Legea pe Sinai, Dumnezeu a fcut cunoscut oamenilor sfinenia caracterului Su, ca prin
contrast ei s poat vedea pctoenia propriului lor caracter. Legea fusese dat pentru a-i convinge de pcat i a
descoperi nevoia lor dup un Mântuitor.´4)
2. Ce este Evanghelia? Rom. 1,16.
Not: Evangelion (gr.): veste bun, recompens pentru o solie bun, dat unui mesager, proclamarea încoronrii unui
cezar, încoronarea simbolic a unui sol pentru vestea bun adus.5)
Isus Hristos a fost Cel care a propovduit de prima dat Evanghelia norodului (Mat. 4,23). El este nu numai
Vestitorul, dar i centrul soliei Evangheliei, Vestea bun adus de El poate fi rezumat într-o singur propoziie:
Dumnezeu a venit în trup omenesc ca s mântuiasc lumea (Ioan 3,16).
3. În sumarul
Dumnezeu? Evangheliei, cum a îneles apostolul Pavel s uneasc într-o singur solie Evanghelia i Legea lui
Tit 2,14.
Not: Scriitorii Bibliei niciodat n-au intenionat s opun Evanghelia, Legii lui Dumnezeu, sau credina i harul -
faptelor sau ascultrii de Legea divin. Comentatorii obiectivi, de asemenea, au vzut Legea i Evanghelia în unitatea
lor biblic. Vom cita câteva poziii, care nu sunt singulare în teologie:
Augustin: ³Legea a fost dat ca s se caute harul; harul s-a dat pentru ca Legea s fie împlinit.´6)
Karl Barth: ³Gsim c, dei Legea nu este Evanghelia, totui fr Lege, de fapt, nu am avea nici Evanghelia.´7)
³În Scripturi nu gsim Legea lâng Evanghelie, ci în Evanghelie, dup cum i sfinenia lui Dumnezeu nu se afl
lâng, ci în harul Su.´8)
Dietrich Bonhoeffer: ³Numai cel care crede poate fi asculttor i numai cel asculttor crede.´9)
4. Ce declar Domnul Isus Hristos despre relaia Sa cu Legea Moral? Mat. 5,17-18.
Not: J. Calvin: ³Privind doctrina, nu ar fi permis s inventm desfiinarea Legii prin venirea lui Hristos. Deoarece
regula vieuirii pioase i sfinte este venic, ca i singura i desvârita neprihnire a lui Dumnezeu, ce se cuprinde în
ea.´10)
³S nu credei c am venit s stric Legea i proorocii, am venit nu s stric, ci s împlinesc!´ Prin cuvintele acestea,
Isus îndeprteaz acuzaia fariseilor. Misiunea Lui în lume era ca s apere cerinele sacre ale acestei Legi despre care ei
Îl acuzau c o stric. Dac s-ar fi putut desfiina Legea lui Dumnezeu, n-ar fi fost nevoie ca Hristos s sufere urmrile
neascultrii noastre. El a venit s explice legtura Legii cu omul i s ilustreze preceptele ei prin propria Lui
ascultare.´11)
5. Cum vorbete Biblia despre aspectul interior al Legii, în procesul de sfinire? Evrei 8,10.
Not: Am mai spus c în aspectul su exterior Legea opereaz ca restricie i constrângere. Aceasta era menirea
Legii în Vechiul Testament. În procesul naterii din nou, în Noul Testament, accentul cade pe aspectul interior al Legii.
Cci pocinai,(metanoia)
duhovnicesc bineâneles,înseamn tranformarea
moral. Judecata ne facegândirii,
capabiliînnoirea facultilor
s deosebim binelemintale în sensul
de ru (Evrei de Judecata
5,14). a judeca condus
în mod
de Duhul Sfânt este ca i busola pentru corbieri. Cândva corbierii se ghidau dup stele i constelaii.12) Dar când
norii acopereau stelele, rmâneau fr cluz. Un om condus numai de norme morale exterioare, fr s aib principii
etice interioare, personale, este ca i corbierul fr busol: în furtun, în momentele de criz, sau când este singur, fr
sfat i fr încurajare, se pierde uor în bezn. Vor fi împrejurri când nu vom putea apela la Biblie, la Biseric, sau la
sfatul pastorului. Singura noastr cluz va fi contiina luminat de Duhul Sfânt, o contiin al crei izvor este Legea
scris în inim. Aceasta este adevrata moral. Este aspectul interior al Legii.
³Legea este exprimarea cugetrii lui Dumnezeu; când este primit în Hristos ea devine cugetarea noastr. Ea ne
înal deasupra puterii naturale a dorinelor i a tendinelor, deasupra ispitelor care ne duc la pcat.´13)
38
Repetiie
1. Cum a exprimat Dumnezeu voina Sa privitoare la viaa moral?
Rspuns: Voina lui Dumnezeu, în ce privete viaa moral, este cuprins în Legea celor Zece Porunci, care enun
marile principii morale imutabile (imuabile) i obligatorii pentru orice om, din orice timp i din orice loc.
2. Ce deosebire exist între legea ceremonial i cea moral?
Rspuns: Între cele dou legi exist deosebiri fundamentale:
a) Cea moral este numit ³Legea lui Dumnezeu´, pe când cea ceremonial, de obicei, ³legea lui Moise´.
b) Legea Moral exist din venicii, dar cea ceremonial numai de la Sinai.
c) Legea Moral a fost scris de Dumnezeu pe lespezi de piatr; legea ceremonial a fost scris de Moise, într-o
carte.
d) Legea Moral trebuia pstrat în chivot; cea ceremonial, lâng chivot.
e) Legea Moral prescrie numai îndatoriri morale, cu caracter venic; cea ceremonial legifera sistemul jertfelor i al
serviciilor de cult simbolice i temporare.
f) Legea Moral prescrie serbarea zilei de Sabat, artând înapoi ctre opera creaiunii; srbtorile i sabatele
ceremoniale, din contra, artau înainte spre Hristos, când avea s înceteze valabilitatea lor.
g) Legea Moral nu a fost schimbat, nici înlturat de Hristos, pe când cea ceremonial a încetat cu ocazia morii
Lui.
3. Care este rolul Legii în viaa pctosului?
Rspuns: Rolul Legii Morale în viaa pctosului este cel al oglinzii: arat starea real în pcat i descoper nevoia
de un Mântuitor.
4. Exist vreo contradicie între Legea Moral i Evanghelie?
Rspuns: În realitate nu exist nici o contradicie între Lege i Evanghelie. Pentru c Legea este Evanghelia
Vechiului Testament i Evanghelia este Legea Noului Testament. Ele nu pot fi opuse una alteia, nici suspendate una în
defavoarea celeilalte, Legea i astzi se afl în Evanghelie.
5. A fost schimbat Legea prin venirea Domnului Hristos?
Rspuns: Hristos nu a schimbat Legea, ci prin exemplul vieii Lui ne-a demonstrat cum trebuie inut Legea Moral
în sensul ei original.
Concluzii dogmatice
Marile principii ale Legii lui Dumnezeu sunt încorporate în Decalog i exemplificate în viaa lui Isus Hristos. Ele
exprim iubirea, voina i planul lui Dumnezeu privind conduita i legturile umane, i sunt obligatorii tuturor
oamenilor de pretutindeni i din toate timpurile. Aceste principii stau la baza legmântului încheiat de Dumnezeu cu
poporul Su i formeaz etalonul judecii divine. Legea Moral, prin aciunea Duhului Sfânt, descoper pcatul i
trezete nevoia unui Mântuitor.
de Mântuirea se acord
poruncile divine. total dincretin
Caracterul har, i este
nu pentru meritele
caracterizat de faptelor, dar roadele
aceast ascultare dinharului potAstfel
dragoste. fi recunoscute în ascultarea
se exprim dragostea
cretinului fa de Dumnezeu i interesul lui fa de semenii si. Ascultarea credinei demonstreaz puterea lui Hristos
de a transforma viaa oamenilor i prin urmare întrete mrturia cretin.
Concluzii etice
Noi nu putem deosebi, de la noi înine, binele de ru. S-a considerat c ³rul este lipsa binelui´14), dar ce este însui
binele? În Vechiul Testament, tob înseamn ³bine´, adic ceea ce corespunde scopului pentru care a fost creat. Omul a
fost creat de Dumnezeu. În postura sa de ³creatur´, binele pentru el este ceea ce a vrut i a hotrât Creatorul ca menire
i finalitate.15)
39
Dumnezeu a hotrât prin legi i porunci. Ambele au caracter i obligativitate personal. Legea este voina divin
odat i pentru totdeauna, cu valabilitate universal i cosmic. Porunca este un ordin, o dispoziie divin personal,
dat în diferite situaii, dar cu valabilitate temporar, sau într-un sens limitat, sau local. (Vezi Ex.3,16; 8,1; 1 Regi 13,9
etc.). Cele ³zece cuvinte sau vorbe´ rostite pe Sinai, cum am vzut, alctuiesc Legea lui Dumnezeu sau Legea Moral,
cu o valabilitate permanent, universal i cosmic.
Când tânrul bogat s-a interesat care este ³binele´ pe care ar trebui s-l fac, Mântuitorul S-a referit precis la Legea
Moral, recunoscându-i valabilitatea etern (Matei 19,16-19). Aceast Lege Moral stabilete obligaiile morale
bidirecionale ale omului: în sens vertical, datoria fa de Dumnezeu, în cel orizontal, datoria fa de semenii lui.
Adventitii de Ziua a aptea cred c singura etic valabil este etica celor Zece Porunci, coninând principiile venice
de moral, care se gsesc incluse în Evanghelie. Ei cred c aceste principii, toate la un loc, formeaz Legea Moral
venic valabil a lui Dumnezeu i c noi nu avem nici libertatea, nici cderea s alegem care anume s le acceptm i pe
care s le respingem. Totodat ei cred c supunerea fa de Legea Moral trebuie s fie un act al credinei, izvorât din
dragostea fa de Dumnezeu i fa de aproapele.
Antinomianism: Înc de la începuturile lui, cretinismul avea s fie confruntat cu un curent având caracter sincretist,
numit gnosticism. (Pavel face aluzie la el în 1 Tim. 6,20). În gnosticismul sec. II au fost i unele caracterizate prin
antinomianism. (Anti = în loc de, contra, împotriva; nomos = lege). Printre scrierile din acel secol, purtând o accentuat
influen gnostic, se numr i Epistola lui Barnaba (130-138). Ea trdeaz o vdit ostilitate fa de iudaism i iudei.
Susine c iudeii au czut din legmântul lui Dumnezeu în momentul în care Moise a spart tablele Legii. Epistola
consider c înaintea
iudeilor, cci nu iudeiiLuisunt
o ziadevraii prtai
este ca o mie ai Adevratul
de ani. legmântului, ci va
Sabat cretinii. Dumnezeu
fi srbtorit refuzaptea
în cea de-a s primeasc
mie de ani.Sabatul
Marcion din Pont în anul 144 a fondat o biseric proprie, excluzând din credin toate elementele iudaice. În scrierea
sa ³Antithesis´ (Antiteze) a opus pretinsele contraziceri din Vechiul i Noul Testament. El credea c cele dou pri ale
Bibliei nu sunt opera aceluiai Dumnezeu. El a inventat un dualism biblic, recunoscând în Iehova pe ³Theos dikaios´
(Dumnezeul drept, aspru) i în Tatl Noului Testament pe ³Theos agathos´ (Dumnezeu bun). Despre Hristos afirma c
a murit aparent i c prin minunile i învturile Sale a combtut Legea i opera Dumnezeului ³aspru´.
i în reformaiune au aprut unele curente antinomianistice. În controversa i disputele sale cu teologia roman,
Martin Luther oscila în afirmaiile lui când în favoarea, când împotriva Legii lui Dumnezeu. În scrierile lui timpurii, nu
o dat întâlnim fraze ca acestea: ³Evanghelia este cereasc i divin, Legea este pmânteasc i omeneasc.
Îndreptirea Evangheliei difer tot atât de mult de cea a Legii, ca i cerul de pmânt, sau ca lumina de întuneric.
Evanghelia este lumin i ziu, dar Legea este întuneric i noapte.´16)
Astfel de paragrafe l-au contrariat pe Melanchton, încât s-a vzut silit ca în ³Articole de inspecie´ (1527) s insiste
ca pastorii s dea o mai mare importan pocinei i lepdrii pcatelor, deoarece ei s-au obinuit s vorbeasc despre
credin, care fr pocin, fr doctrina temerii de Dumnezeu, fr doctrina legii, obinuiete poporul cu o siguran
fireasc, mai rea decât erorile papale. Melanchton a fost imediat atacat de Johann Agricola, care mai târziu i-a
dezvoltat ideile sale antinomiane în optsprezece teze. El afirma c pocina trebuie vestit, dar nu din Decalogul lui
Moise, ci din Evanghelie. Legea lui Moise nu este necesar nici pentru începutul, nici pentru mijlocul sau sfâritul
îndreptirii. Din contr, Legea fr Duhul Sfânt, este un blestem.
Luther a citit tezele discipolului su i le-a respins în ase controverse. Acum el a afirmat c Legea, realmente, este
de la Dumnezeu, plantat de El în inimile noastre i dat de Dumnezeu lui Moise. De aceea, în esen este bun i
sfânt. Agricola a fost adus la tcere de influena lui Luther i de autoritile civile.
Melanchton, vzând efectele negative ale antinomianismului, a devenit mai decis în a vesti importana Legii i
necesitatea
inspiraia sa,unei morale
unul dintrepractice
fotii luiîn elevi,
sistemul cretin.
George El, acum,
Major, socotea
profesor faptele bune
la Wittenberg, causa sine
a început qua non c
s propage a mântuirii. Sub
³faptele bune
sunt necesare pentru mântuire i c nimeni nu va fi mântuit prin fapte rele sau fr fapte bune, care, fr s constituie
merite pentru mântuire, totui, sunt fructe necesare ale credinei, a cror absen este un semn sigur c credina este
moart.´17)
Controversa antinomian s-a înteit acum prin Musculus, elevul lui Agricola, care, czând în extrema unei totale
respingeri a Legii Morale, a susinut c ³cei ce propag c noi trebuie s facem fapte bune sunt de la diavolul, împreun
cu toi ce-i urmeaz.´18)
Teologia lutheran afirm astzi c Legea i Evanghelia totdeauna au fost unitare i c trebuie vestite împreun. În
ambele cazuri, lucreaz Dumnezeu: prin Lege face o lucrare strin (opus alienum), prin care judec lumea, iar prin
40
Evanghelia harului îi face propria Sa lucrare (opus proprium). Legea are o importan aparte pentru omul neprihnit i
nscut din nou prin Duhul Sfânt. Se consider c învtura reformatorului este cel mai clar formulat în urmtoarea
fraz: ³De aceea spunem c Legea trebuie pstrat i c fiecare om este capabil s o pstreze i trebuie s creasc în
dragoste i temere de Dumnezeu, ceea ce este adevrata ascultare de Legea lui Dumnezeu. Când vorbim despre inerea
Legii sau despre faptele bune, ne gândim la ambele: în interior la o inim bun, în exterior la fapte.´19)
Formula Concordiae (1577), una dintre cele mai importante mrturisiri evanghelico-lutheran, vorbete despre cele
trei foloase ale Legii: ³Legea a fost dat oamenilor din trei motive: 1.ca, prin ea, oamenii slbatici i nesupui s fie
disciplinai în exterior (usus politicus); 2. prin ea, oamenii s ajung la cunoaterea pcatelor lor (usus paedagogicus);
3. dup ce au fost renscui i totui firea îi leag, prin Lege, obin un îndrumtor (normator), dup care s-i
cârmuiasc toat viaa lor (usus normativus).´20)
Poziia reformatorilor helvetici: Nu sunt antinomiti i este important c au o învtur clar în aceast problem:
³Învm c Legea lui Dumnezeu ne descoper voina lui Dumnezeu: ce vrea s facem sau s nu facem, ce este binele i
rul, ce este drept sau nedrept. Mrturisim deci c Legea este bun i sfânt« Credem c Legea lui Dumnezeu ne
comunic, fr rezerve, toat voina lui Dumnezeu i toate poruncile Lui necesare în toate împrejurrile vieii.´21)
Calvin vede legile Vechiului Testament în unitatea lor: ³Sub denumirea de lege îneleg nu numai cele Zece Porunci,
care ne descriu regulile unei viei evlavioase i neprihnite, ci îneleg acea form de religie pe care Dumnezeu a
comunicat-o lui Moise.´22) Reformatorul conchide - i în aceasta const sâmburele învturii calvine despre lege - c
³Legea nu a fost dat ca poporul s fie salvat prin ea, ci pentru ca s alimenteze speranele mântuirii în Hristos, pân la
venirea Lui.´23)
Celedidacticus
3. usus trei foloase(prin
ale care
legii,Tatl
în teologia calvin
Îi înva sunt: 1. usus politicus; 2. usus elenchticus (rolul de judector al legii);
copiii).
Pietas - Probitas: Legea Moral a fost gravat de Dumnezeu pe dou lespezi de piatr. Pe prima au fost înscrise
îndatoririle noastre fa de Dumnezeu (primele patru porunci). În teologie, aceast tabl a Legii se numete pietas, ceea
ce exprim evlavia i temerea de Dumnezeu a poporului ales. Cealalt tabl se numete probitas, cci exprim o
categorie juridic a atitudinii fa de aproapele.
Idolatrie - titanism: Adventitii de Ziua a aptea au o solie actual care se refer la noua form de idolatrie la care se
recurge în era modern. ³Temei-v de Dumnezeu´ (Apoc. 14,7) ne face ateni la marile principii pe care le conine tabla
³pietas´ a Legii divine. Ne referim mai cu seam la interdicia ca omul s recunoasc ali dumnezei, în afar de singurul
Dumnezeu adevrat, Creatorul cerurilor i al pmântului. Ni se pare puin anacronic aceast pretenie, fiindc socotim
c timpul idolatriei, al închinrii la zeiti cioplite sau turnate, a disprut irevocabil din istoria religiilor. Da, s-ar putea
ca zeitile fcute de mâna omului s fi intrat definitv în muzeele etnografice, dar nu s-a curmat idolatria, ca sistem
religios, ca atitudine specific a ze-ificrii umanului i a titanismului uman.
În fond, ce este un idol, ce este idolatria? Idolul este secularizarea lui Dumnezeu, sau zeificarea lumii prin
transpunerea Infinitului în finit, sau prin impersonificarea Persoanei Absolute, transformând-o într-o putere, for sau
mijloc impersonal, cu atribut de cauz primar i universal a lumii. Idolatria nu este doar atributul fanteziei primitive,
ci o particularitate a pcatului, din care cauz omul pctos nu vrea s-L primeasc pe singurul Dumnezeu adevrat, ci
transform realul în ireal, adevrul în minciun. Un fenomen primar în lumea religiilor este contopirea naturii cu
Dumnezeu. Acest lucru se petrece i în panteism i în religiile mistice. Motivul acestuia este tot pcatul, cci omul,
refuzând Revelaia, Îl refuz pe Dumnezeu, deoarece nu vrea s admit mai presus de sine guvernarea i legislaia unui
Dumnezeu necondiionat i suprauniversal, de aceea tinde spre transformarea omenescului în divin.
Titanismul este o alt form de idolatrie modern. În mitologie, titanii erau semizei. În forma modern a titanismului,
fenomenul este urmarea creterii încrederii în sine în problema mântuirii, a consideraiei de sine a omului pctos, ajuns
pân la auto-
descoperit sacralizare.cuLaSpiritul
i identitatea început,Absolut.
omul a constatat
Concepiadoar
s-a odezvoltat
înrudire mai
dintreales
spiritul divin i cel
sub dltuirea uman. Apoi,
³filosofiei treptat,luia
identitii´
Schelling i Hegel. Ultimul susinea în teoria ³înstrinrii´ c orice proces de obiectivizare se nate din spirit, adic
natura i societatea sunt obiectivizarea spiritului. El susinea c subiectivul i obiectivul se afl în identitatea
Creatorului cu creaturile Sale.
Astfel se admite încetarea distanei ³calitii´ dintre Dumnezeu i om, ceea ce înseamn c nu este nevoie s se
³întâmple´ ceva între Dumnezeu i om, nu este nevoie de realizarea unei comuniuni, deoarece relaia comun este o
premiz existent deja din venicii. Acest idealism mistic st la baza titanismului modern.
Unicitatea i diversitatea poruncilor: Când vorbim despre unicitatea poruncilor, înelegem c porunca este una
singur: cea a iubirii bidirecionale. Când vorbim despre diversitatea poruncilor, înelegem ce anume înseamn iubirea în
41
diversele cazuri concrete. De exemplu: porunca a cincea ne arat ce înseamn iubirea în relaia copil-printe. Porunca a
patra ne înva cum s ne exprimm dragostea noastr fa de Dumnezeu în relaia timpului. Principiul care st la baza
ascultrii este dragostea (Rom. 13,10).
1) E.G. White, P.P., 363.

2) C.H. Spurgeon, Perpetuitatea Legii, 5, citat de A.J. Wearner, Probleme Fundamentale de Doctrin Biblic, 1937,
98.
3) E.G. White, P.P., 365.
4) E.G. White, H.L.L., 223.
5) H.G. Liddell - R. Scott, A Greek-English Lexicon, Oxford, 1976, 704-705.
6) Citat de H. Heinz, Dogmatik, Bern, 1974, 128.
7) K. Barth, Hirchliche Dogmatik, II/1. 407.
8) K. Barth, Hirchliche Dogmatik, II/1, 407.
9) D. Bonhoeffer, op. cit., 35.
10) Calvin, Kommentar zur Evanghelienharmonie, Mat. 5,17; CR. LXXIII, 170.
11) E.G. White, H.L.L., 222-223.
12) ³Secole întregi corbierii care s-au avântat pe întinderea mrilor, s-a orientat dup stele i constalaii. Aceast
imperfeciune
putut orienta ia în
fostnopile
depit
celeatunci când s-a descoperit
mai întunecoase busola
de pe cele mai care indica totdeauna
îndeprtate nordul. asemntor
mri. Un progres De atunci, corbierii s-au
trebuia cutat
pentru a ajunge la o etic mai perfect. Atâta vreme cât avem numai o etic bazat pe îndatoriri i virtui, este ca i cum
ne-am orienta dup stele, care oricât de strlucitoare ar fi, ne cluzesc mai mult sau mai puin bine, iar ceaa le poate
acoperi. În nopile cu furtun ele las omenirea aa cum se întâmpl i acum fr cluz. Dac, din necesitatea de a
gândi, ca o trezire a contiinei de sine, ajungem la etica respectului fa de via, atunci în om începe o aprofundare
etic atotcuprinztoare i un progres etic al omenirii.´ - Albert Schweitzer, Die Lehre der Ehrfurcht vor dem Leben,
1963, 39-40.
13) E.G. White, H.L.L., 223.
14) Scolasticii, la întrebarea: Ce este rul? rspundeau: Malum est absentia boni. Dar ce este binele? În concepia lui
Kant, binele este ceea ce nu conine în sine o contradicie principal. Binele acesta formeaz un ³imperativ categoric´
pentru omul de caracter. Dar dac cineva corespunde legilor morale numai prin înclinaiile sale naturale, atitudinea sa
este doar legalist i nu moral. Fapta în sine devine moral numai dac izvorte din supunere contient fa de legile
morale - spune Kant.
15) Omul nu a fost creat s fie scop în sine. Numai Dumnezeu poate fi scop în Sine. Supunerea sau ascultarea este
egal cu acceptarea acestui ³scop în sine´ al lui Dumnezeu, adic recunoaterea necondiionat a suveranitii lui
Dumnezeu. Aceasta implic admiterea legislaiei i a guvernrii lui Dumnezeu, urmând cu credincioie drumul pe care,
în înelepciunea Sa, Dumnezeu l-a vzut de bine ca noi s-l urmm.
16) A.H. Newman, op. cit., II, 318.
17) Idem, 319.
18) Idem, 319.
19) Ph. Melanchton, Apologia Confessionis, IV, 136.
21)
22) H. Bullinger,
I. Calvin, op. Confesiunea
cit., II, 7, 1. Helvetic, II, XII, 142.
23) Idem, II, 7.
1
10. Sabatul biblic i pseudo-sabatul
De memorizat: ³Adu-i aminte de ziua de odihn, ca s-o sfineti. S lucrezi ase zile i s-i faci lucrul tu. Dar ziua
a aptea este ziua de odihn închinat Domnului Dumnezeului tu; s nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tu,
nici robul tu, nici roaba ta, nici vita ta, nici strinul care este în casa ta. Cci în ase zile a fcut Domnul cerurile,
pmântul i marea i tot ce este în ele, iar în ziua a aptea S-a odihnit; de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihn i
a sfinit-o.´ Exod 20,8-11.
42
Introducere: Morala cuprinde toate dimensiunile vieii umane. Primele porunci relev voina lui Dumnezeu în privina
relaiei omului cu supranaturalul, vrând s-l ocroteasc de flagelul idolatriei, de lipsa de respect i de nesupunere fa de
Dumnezeu, ceea ce este, de fapt, esena pcatului.
Porunca a patra constituie revelaia voinei lui Dumnezeu referitoare la folosirea timpului. Dup cum în Eden El a
rezervat un domeniu de care omul nu se putea atinge fr violarea suveranitii lui Dumnezeu, tot astfel El i-a rezervat
o unitate periodic de timp, pe care a scos-o în eviden, punând-o deoparte pentru ca, asemenea bornelor kilometrice, s
marcheze trecerea omului în timp i s-l opreasc din iureul fugii sale sptmânale, ca s-i ia timp pentru comuniunea
cu Dumnezeu i pentru ca s se ocupe în mod deosebit de propria sa mântuire.
³Pentru a terge pe Dumnezeu din mintea oamenilor, Satana caut s drâme acest mare monument. Dac i-ar fi
putut determina pe oameni s uite pe Creatorul lor, atunci ei nu ar mai fi putut face nici un efort ca s reziste puterii
celui ru, iar Satana ar fi fost sigur de prada sa.´1)
I. Originea i scopul Sabatului
1. Când i cu ce scop a fost instituit Sabatul? Gen. 2,2-3; Ps.111,4.
Not: Trebuie bine reinute cele trei expresii folosite în textul din Geneza: abat, barak i qada.
Cuvântul ebraic ³abat´ înseamn a întrerupe activitatea, a se opri, a se odihni. Nu a fost o zi lipsit de scop sau de
vreun eveniment. Creatorul S-a ³oprit´ de a mai crea, dar a început o alt activitate. În culmea piramidei creaiunii a
instituit o aducere aminte. Isus Hristos a fost prezent la creaiune (Prov. 8,30; Ioan1,1-3) i El era în msur s tie ce
s-a petrecut în aceast zi a ³odihnei divine´. ³Sabatul a fost fcut pentru om´ declar El (Marcu 2,27). Verbul ginomai
(ca i în traducerea noastr) exprim o aciune, o întâmplare, o realizare faptic. În ziua a aptea Dumnezeu ³a fcut´
un monument
ridicau de venic
pe teritoriile cuceriteamintire. A ridicat
un monument (s în
ne fluxul
gândimtimpului un stâlproman
la monumentul de aducere aminte. Când
de la Adamclisi), învingtorii
au vrut antici
s exprime c
teritoriul respectiv le aparine. Astfel Creatorul a reinut pentru Sine Sabatul, declarându-l ³zi ocupat´.
³Barak´ înseamn a îngenunchea, a binecuvânta pe Dumnezeu, a fi binecuvântat de Domnul, a adora, a luda, a
primi un cadou, o înzestrare.2) Raportul creaiunii ne face ateni c au fost binecuvântate trei categorii de creaturi:
animalele (Gen. 1,22), omul (Gen. 1,28) i ziua a aptea (Gen. 2,3). În cazul primelor dou, binecuvântarea înseamn
transmiterea vieii. Logica analogiei cere ca în exegeza textului s cutm i în al treilea caz acelai sens al
binecuvântrii. Când Dumnezeu a binecuvântat Sabatul, l-a fcut izvorul puterii de via, deoarece a rânduit ziua a
aptea ca în aceast zi creaturile Sale s comunice cu El, Izvorul Vieii. Afar de Dumnezeu, nimeni nu are puterea de a
binecuvânta. Cel care nu întreine legtura cu El, prin mijloacele rânduite de El, risc s-i pericliteze soarta venic.
³Qada´ înseamn pus deoparte, rezervat, reinut pentru cineva, separat de cele obinuite, sfânt.3) Nu exist loc sau
timp sfânt în sine. Numai prezena lui Dumnezeu sfinete (Exod 3,5). Când El declar c a sfinit Sabatul, înseamn nu
numai c l-a pus deoparte, ci a promis prezena Sa pentru ziua aceea, prin harul i comuniunea Sa i l-a rezervat pentru
întâlnirea cu omul. În celelalte zile El ne-a oferit lucruri exterioare: cer, pmânt, iarb, pomi, animale i psri. În ziua
aceasta S-a oferit pe Sine creaturilor Sale, ca cel mai mare dar. De aceea, pretenia acestei zile este ca nici omul s nu
aparin lui însui sau intereselor sale vremelnice, cci Sabatul este ziua darului reciproc: Domnul Se ofer pe Sine
omului, iar omul se pred lui Dumnezeu. Astfel se realizeaz comuniunea prin intermediul Sabatului. Întreinerea
acestei comuniuni exprim supunerea acceptat a omului: primete, este de acord cu suveranitatea lui Dumnezeu asupra
vieii sale umane. Credincioia sa pe acest teritoriu este egal cu recunoaterea dreptului de proprietate a lui Dumnezeu
asupra talantului-timp. Cci Dumnezeu, prin Sabat, nu a oferit omului doar timp, ci i ocazie pentru realizarea
sfineniei.
2. Cum a proclamat Dumnezeu ziua de odihn în Legea celor Zece Porunci? Exod 20,8-11.
Not: ³Instituia Sabatului, originar din Eden, este tot atât de veche ca i lumea însi. Ea a fost respectat de toi
patriarhii, începând
fost: µAdu-i aminte de
de laziua
Creaiune«
Sabatului Când
ca s Legea a fost
o sfineti pe proclamat
ea¶, artândpecSinai, primele
Sabatul nu a cuvinte ale poruncii
fost instituit a patra au
atunci; privitor la
originea lui noi suntem îndreptii la Creaiune.´4)
3. Ce declar Dumnezeu c este Sabatul în relaia dintre El i poporul Su? Ezech. 20,12.20.
Not: ³Indicându-L pe Dumnezeu ca Creatorul cerurilor i al pmântului, Sabatul Îl deosebete pe adevratul
Dumnezeu de zeii fali. Toi cei care serbeaz Ziua a aptea, prin acest fapt, demonstreaz c sunt închintorii lui
Iehova. De aceea, Sabatul este semnul credincioiei omului fa de Dumnezeu, atâta timp cât exist cineva pe pmânt
care s-L serveasc. Porunca a patra este singura dintre cele zece în care se gsete i numele i titlul Legiuitorului,
singura care exprim prin a cui autoritate a fost dat Legea. De aceea, ea constituie sigiliul lui Dumnezeu aplicat asupra
Legii Sale, ca o dovad a autenticitii i a puterii ei obligatorii.´5)
43
II. Sabatul în Noul Testament

1. Ce exemplu i încurajare ne-a dat Isus Hristos prin pzirea Sabatului biblic? Luca 4,16.31; Matei 24,20.
2. Ce exemplu al urmailor Domnului întâlnim în Scripturi în legtur cu srbtorirea Sabatului? Luca 23,54-57;
Fapte13,42-44; 16,12-13; 17,2; 18,4.
Not: Chiar dup învierea Mântuitorului, prima biseric cretin urma s se prezinte la întâlnirea cu Dumnezeu în
ziua fixat de Dumnezeu prin Legea Sa Moral, venic i neschimbat. Nici un cuvânt al Domnului Isus nu a trdat
vreo intenie de a schimba Legea lui Dumnezeu, respectiv ziua de întâlnire fixat de Creator pentru creaturile Sale.
3. În ce const diferena fundamental dintre sabatele ceremoniale i Sabatul celor Zece Porunci?
a) Col. 2,16-17. Sabatele cu caracter ceremonial artau înainte ctre venirea Mântuitorului, dar Sabatul din Legea
Moral arat înapoi la creaiune.
b) Col. 2,14. Sabatele ceremoniale erau vremelnic orânduite prin ³legea lui Moise´, scrise de el în carte (Deut.
31,24), i au fost împlinite prin moartea Mântuitorului (Efes. 2,15). Dar Sabatul Zilei a aptea a rmas mai departe
valabil (Mat. 24,20; Evrei4,9).6)
Not: În afar de Sabatul sptmânal (Lev. 23,3), iudeii mai aveau în calendarul lor ritual anual apte sabate
ceremoniale: prima i ultima zi a sptmânii azimilor (v. 7.8), ziua Cincizecimii (v. 21), prima zi a lunii a aptea (v.
24), ziua a zecea a aceleiai luni, ceea ce era ziua ispirii (v. 27.32), apoi prima i ultima zi a srbtorii corturilor (v.
33-37). Deosebirea este clar formulat în cuvintele: ³Afar de acestea s pzii Sabatele Domnului´ (v. 38), ceea ce
exprim c Sabatul sptmânal nu aparinea de sabatele rituale înirate pân atunci.
III. Cum serbm Sabatul?
1.
a) Ce îndrumri
Pregtirea practice
se face gsim
în ziua în Scripturi
precedent: Exodpentru pregtirea
16,23; i serbarea Sabatului?
Luca 23,54.
b) Sabatul trebuie serbat de vineri de la apusul soarelui, pân sâmbt la apusul soarelui: Lev. 23,32; Marcu 1,32.
c) Sabatul nu este dat pentru satisfacerea plcerilor i pentru desftarea fireasc: Isaia 58,13-14.
d) Serbarea ideal este participarea la serviciile divine: Luca4,16; Fapte 17,2.
e) Este îngduit a face bine i în ziua Sabatului: Matei 12,9-13.
Not: ³Dumnezeu a dat omului ase zile de lucru i El pretinde ca propria lor lucrare s fie fcut în ase zile de
lucru« Aceia care discut despre probleme de afaceri i fac astfel de planuri în Sabat sânt considerai de Dumnezeu ca
i participând, de fapt, la tranzacii de afaceri. Ca s inem cu sfinenie Sabatul, nu trebuie s permitem ca mintea
noastr s insiste asupra lucrurilor cu caracter firesc.´7)
IV. Pseudo-sabatul în Biblie
1. Cum a fost prevzut în Scripturi schimbarea Legii lui Dumnezeu? Dan. 7,25; 2 Tes. 2,3-12.
Not: Pentru ca s schimbe Dumnezeu Legea privind ziua de odihn, ar fi trebuit s creeze din nou lumea, deoarece
Ziua a aptea a venit ca o încununare a Creaiunii fcut de El odat pentru totdeauna.
Totui istoria bisericeasc dovedete c, fr o porunc divin, omul a schimbat ³vremurile i legea´. El a schimbat
ordinea i relaia: cci fiina creat i pctoas s-a autoinstituit ca legiuitor. Cutezana pctosului este cu atât mai
mare cu cât Capul Bisericii, Isus Hristos, a declarat c nu a venit s schimbe Legea i nici nu a fcut-o.
Am vzut c esena pcatului a fost tendina spre autonomie. Aceast tendin este prezentat în schimbarea
unilateral a Legii. În Tesaloniceni se spune c ³omul frdelegii´ va aciona în numele i în locul lui Dumnezeu; cu de
la sine putere Îi fixeaz lui Dumnezeu o alt zi de întâlnire, decât cea pus deoparte i binecuvântat de Creator.
2. Ziua întâia a sptmânii amintit în Noul Testament nu apare ca zi de cult, nici rânduit s înlocuiasc pe cea a
Sabatului Zilei a aptea.
Ziua întâia a sptmânii este amintit în opt texte din Noul Testament:
a) De
spune ase unul
în nici ori îndintre
legtur cu texte
aceste învierea
c aluifost,
Isussau
Hristos:
trebuieMat. 28,1; Marcu
srbtorit 16,2.9;învierii
în amintirea Luca 24,1; Ioan 20,1.19.
Mântuitorului. Nu nisunt
Textele se
simple rapoarte ale unui eveniment localizat în timp. Dac ³adunarea´ ucenicilor în seara primei zile a acelei sptmâni
(Ioan 20,19) ar fi un indiciu pentru cineva c ea ar trebui serbat, atunci se cuvine a i se aduce aminte c evenimentul a
avut loc într-o perioad istoric când zilele se socoteau de la asfinitul soarelui, deci adunarea respectiv, calendaristic,
a avut loc în primele ore ale celei de a doua zi a sptmânii. Ar fi oare acesta un indiciu pentru serbarea zilei de luni?
b) Fapte 20,7. Apostolul Pavel se afla într-o cltorie în jurul peninsulei Assos. A doua zi trebuia s plece mai
departe. Era ultima ocazie de a se aduna cu fraii. În biserica primar frângerea pâinii se fcea zilnic (Fapte 2,46), deci
nu dovedete serbarea primei zile a sptmânii. De altfel, este cazul identic din Ioan 20,19, când adunarea a avut loc în
noaptea de duminic spre luni, calendaristic, aparinând de ziua a doua a sptmânii.
44
c) 1 Cor. 16,2.8) Din acest text nici mcar nu reiese c ar fi vorba de o adunare în ziua întâia a sptmânii, ci c în
prima zi de lucru a sptmânii fiecare s pun deoparte la el, acas, darul pe care ar dori s-l trimit frietii din
Ierusalim, deoarece acolo era foamete. Pesemne, era vorba de daruri în natur. Apostolul a avut intenia de a-i pregti
din timp, ca s nu se strâng darurile în mod pripit, când va veni el.
3. Ce afirm Scriptura în legtur cu ziua de odihn ce se va serba pe Noul Pmânt? Isaia 66,23.24.
Repetiie
1. Cu ce scop a fost creat instituia Sabatului?
Rspuns: Sabatul a fost pus deoparte i bincuvântat de Dumnezeu ca zi de odihn sptmânal, în memoria operei
Creaiunii, cu scopul ca omul s beneficieze de întreinerea unei legturi vii cu Dumnezeu.
2. De ce constituie serbarea Sabatului un semn al credincioiei?
Rspuns: Sabatul, fiind ziua memorial a Creaiunii, cei care îl serbeaz, indirect, demonstreaz c Îl recunosc pe
Dumnezeu ca fiind Creator. Deoarece porunca a patra este singura care conine numele i titlul Legiuitorului, ea este
cea mai potrivit dintre cele Zece Porunci ca s constituie un semn de recunoatere a apartenenei noastre de Dumnezeu.
3. Care este fundamentala diferen dintre Sabatele ceremoniale i Sabatul Zilei a aptea al Legii Morale?
Rspuns: Sabatele ceremoniale, având caracter simbolic, artau înainte ctre venirea Mântuitorului. Sabatul poruncii
a patra, din contr, arat înapoi la opera Creaiunii divine.
4. Cum trebuie serbat Sabatul?
Rspuns: Sabatul, conform Scripturii, trebuie serbat de vineri de la apusul soarelui pân sâmbt la apusul soarelui,
nefcând nici o lucrare obinuit, abinându-ne de la orice afacere, distracie sau plcere care nu cadreaz cu sfinenia
acestei zile. În noiunea serbrii intr i participarea la serviciile divine, la adunrile de rugciune i meditaia asupra
unor lucruri înltoare.
5. Este biblic serbarea primei zile a sptmânii?

Rspuns: Nu gsim nicieri în Noul Testament c în locul Sabatului biblic ar trebui s serbm o alt zi. Isus Hristos
i apostolii au serbat Sabatul, iar instituirea primei zile a sptmânii a aprut mai târziu în tradiia Cretinismului.
Concluzii dogmatice
Dup cele ase zile ale Creaiunii, Creatorul S-a odihnit în Ziua a aptea i a insituit Sabatul pentru toat lumea, ca
monument memorial al creaiunii. Porunca a patra a Legii neschimbtoare a lui Dumnezeu reclam observarea
Sabatului Zilei a aptea ca zi de odihn, adorare i activitate în armonie cu învtura i practica lui Isus, Domnul
Sabatului. Sabatul este ziua comuniunii încânttoare cu Dumnezeu i unii cu alii. Este semnul sfinirii noastre, mrturia
supunerii noastre, o pregustare a viitorului nostru etern în Împria lui Dumnezeu. Sabatul este semnul perpetuu al
legmântului etern dintre Dumnezeu i poporul Su. Srbtorirea plin de bucurie a acestui timp sacru, din sear în
sear, de la asfinit pân la asfinit, este celebrarea actului creator al lui Dumnezeu.
Concluzii etice
Dumnezeu cere s ne aducem aminte ca s sfinim Ziua a aptea, ceea ce implic punerea ei deoparte i deosebirea
ei de celelalte zile.
Binecuvântând Sabatul, Dumnezeu l-a fcut izvor de via, oferindu-Se pe Sine în aceast zi. Prin aceasta, El ne
înva c nici noi nu putem fi ai notri, ci ne cheam s repunem viaa noastr pe altarul Lui.
El a fixat timpul de întâlnire ³la vremile lor hotrâte´ (Lev.23,4); s nu ratm, prin necredincioia noastr, ocazia de
a ne întâlni cu El i a întreine comuniunea cu El.
45
Sabatul este un semn al credincioiei, i când va deveni piatra de încercare a credinei, va avea un rol în sigilarea
celor care vor forma biserica glorioas. În acest timp se va aplica i antisigiliul, semnul neascultrii.
Sabatul: origine egiptean, babilonian? ³Exodul 16,23 arat în mod evident c fiii lui Israel au pzit Sabatul, ca zi
de odihn deja în Egipt. Deoarece este fr îndoial c egiptenilor le era cunoscut instituia Sabatului, i la ei, cel mult,
s-ar putea vorbi despre serbarea zilei a zecea; de aceea, Sabatul nu poate fi considerat ca fiind de origine egiptean.´9)
³Afirmaia unor savani c, sptmâna iudeilor, ar fi fost legat de fazele Lunii i Sabatul era ziua Lunii pline (ân
contrast cu Luna nou) i c Ezechiel l-ar fi eliberat de rmiele cultului Lunii, nu are nici o baz real.´10)
³Cuvântul ebraic abat înseamn odihn. Este mai mult ca sigur c originea cuvântului nu provine din babilonian,
deoarece ³appatu´ al caldeenilor a fost serbat în cea de-a 15-a zi a unei luni (Luna plin). Este vorba despre ziua
odihnei spiritului, când un zeu a fost ofensat. Aceast instituie babilonian nu are nimic de-a face cu sensul Legii
biblice. Probabil, la pgâni este vorba mai degrab despre o degenerare a noiunii originare.´11)
Sabatul i biserica primar: Cunoscând biserica cretin primar din Revelaie, ne uimesc cel puin dou declaraii
privind problema zilei de odihn de la începuturile cretinismului, mai ales c declaraiile aparin unor nume cu prestigiu
în istoria bisericeasc din zilele noastre. Dar s vedem citatele:
³Instituia duminicii se reântoarce chiar la prima comunitate (autorul se refer la cea din Ierusalim) i este o creaie
pur cretin.´12)
Cea de-a doua declaraie aparine unui savant iezuit: ³Putem conchide fr dubiu c duminica s-a nscut în
comunitatea primitiv din Ierusalim înainte de (a fi fost serbat în) comunitatea paulin.´13)
Dup numai trei ani a aprut urmtoarea prezicere din partea unuia dintre cei mai recunoscui specialiti în istoria
cretinismului timpuriu:
³Ei mai serbau srbtorile Patilor, Cincizecimea i Corturile; de asemenea, continuau s se circumcid, s pstreze
Sabatul Sptmânal i regulile mozaice privitoare la mâncare. Conform unor specialiti ei trebuia s fie atât de tari c
pân la cderea Ierusalimului în 70 d.Hr. formau elementul dominant în micarea cretin.´14)
F.A. Regan fixeaz data probabil i ipotetic a rupturii decisive dintre serbarea Sabatului i a duminicii, în 70 d.Hr.
când templul din Ierusalim a fost distrus.15)
Îns greutatea const în faptul c prima generaie cretin, cea care a avut contact direct cu apostolii, indubitabil, a
serbat Sabatul. Nu e-xist nici un document istoric, nici o scriere veche, fie chiar de origine dubioas, care s afirme c
biserica apostolic ar fi serbat o alt zi decât Sabatul biblic.
Istoricul rom|n Calist Botoneanu, episcop de Arge, recunoate fr rezerve un fapt istoric ce nu poate fi contestat:
³Ziua în care cretinii svâreau cultul lor religios, la început era Sâmbta, iar mai târziu Duminica.´16)
Putem citi în ³Telegraful rom|n´ (foaie religioas editat de Arhiepiscopia Ortodox Rom|n a Sibiului) din 15 mai
1978 urmtoarele:
³A patra porunc a Decalogului glsuiete aa: µAdu-i aminte de ziua sâmbetei (de ziua a aptea) ca s-o sfineti pe
ea. ase zile lucreaz i f toate lucrurile tale, iar ziua a aptea este ziua Domnului Dumnezeului tu; s nu faci în ziua
aceea nici un lucru nici tu, nici fiul tu, nici fiica ta, nici sluga ta, nici boul tu, nici orice dobitoc al tu¶ (Exod 20,8-
10). În Vechiul Testament, ziua de odihn era sâmbta, adic ziua a aptea a sptmânii. În Noul Testament, s-a rânduit
ca zi de nostru
Domnul srbtoare duminica,
Isus Hristos adic
(Ioan ziua
20,1; întâia
Matei a sptmânii, fiindc: În ziua întâia a sptmânii a înviat din mori
28,1-2).´
Pentru istoricii care sunt adepi ai serbrii duminicii (W. Rordorf, O. Cullman, J. Danielou, S.C. Mosna, etc.) pare
de nerezolvat problema lipsei de documente dintre generaia cretin apostolic, care a respectat Sabatul Zilei a aptea,
i între apariia scrierilor gnostice i semi-gnostice din sec. II, care fac prima dat aluzie la serbarea primei zile a
sptmânii. De aceea, recurg la soluii ipotetice care nu au nimic comun cu adevrul istoric.
Cultul soarelui în lumea antic. Acest cult a fost cea mai veche form de idolatrie a popoarelor pgâne. Spturile
arheologice dovedesc rspândirea sa în Egipt, Asiria, Sumer, Persia, Fenicia, Grecia, Roma i Peru.
Romanii au denumit prima zi a sptmânii ³Dies Solis´, ziua soarelui, denumire pstrat pân azi în limbile
germanice: Sonntag i Sunday. Dup ocuparea rilor Orientului Apropiat, religia pgân roman a fost supus unui
46
fenomen de sincretism (sygkretismos, gr. = amestec de curente i teorii diferite i contradictorii), datorit religiilor-
mistere orientale, îndeosebi transplantarea de ctre soldaii romani a cultului persan Mithras, zeu care moare i învie,
Fiul Soarelui. Ziua naterii acestui zeu a fost srbtorit la 25 decembrie a fiecrui an, în onoarea zeului ³Sol Invictus´
(Soarele Invincibil). Ca urmare a unui nedisimulat proces sincretic, în anii 325-335 s-a stabilit ziua de 25 decembrie ca
ziua de natere a lui Isus Hristos, ³Sol Salutis´ (Soarele Mântuirii), cretine.
Toate documentele din sec. II-III care vorbesc despre transpunerea zilei de odihn din Sabat pe duminic poart
amprenta sincretismului, fcând analogia dintre zeitatea pgân (Soarele) i Mântuitorul.
Gnosticismul i cultul soarelui. Dup moartea apostolilor biserica cretin a cunoscut o perioad critic i instabil.
Biserica nu avea un crez stabilit i era încolit de asediul curentelor filozofico-religioase eline, romane, persiste i a
religiilor-mistere pgâne. Aceast perioad critic postapostolic se numete ³era heterodoxiei´ (opusul lui ³orhtos´ =
drept, just, adevrat, ³heteros´ = altul, care se deosebete), însemnând perioada când diferite curente propagau o alt
lumin (doxa), decât cea apostolic.
Gnosticismul a fost un fenomen religios care s-a ivit deja în timpul apostolilor (1 Tim. 6,20: ³Pseydonymos gnosis´
= pe nedrept, greit numit tiin), o încercare de a face din ³tiin´ o înelegere superioar a religiei, o încercare de a
raionaliza religia i a o aduce la nivelul filozofiei profane. Gnosticismul a fost o mare sforare filozofico-religioas
pgân, în care cugetarea elin, mai ales religiile orientale dualiste, au încercat s absoarb în sine cretinismul, sau s-l
înlture.
Istoria
Magul bisericeasc
(Fapte 8,18-24) localizeaz plecarea
chiar în timpul gnosticismului
apostolilor. în trei
Învturile centre importante:
lui Simon cel din
Magul se cunosc Antiohia,
prin Ieroniminiiat de Simon
care susinea c
Legea este opera spiritelor inferioare i un instrument de sclavie. A fost un antinomist înverunat. Adepii lui s-au
rspândit în Siria, Frigia i la Roma.17)
Cel de-al doilea centru se afla în Alexandria, iniiat de Basilide, discipolul lui Menandru, care la rândul lui a fost
urmaul lui Simon Magul. Al treilea centru se afla în Asia Mic, plecând din oraul Sinope al Pontului, prin Marcion,
exclus ca eretic din biserica din Roma în anul 144.
Toate curentele gnostice aveau o caracteristic comun: ura neînduplecat împotriva iudaismului i împotriva a tot
ceea ce este de origine iudaic. Acest amnunt trebuie reinut cci este foarte semnificativ. Faptul acesta caracteristic
poate fi ilustrat cu un citat din Marcion. Epiphaniu îl citeaz pe Marcion, care, ordonând urmailor lui s serbeze ziua
întâia a sptmânii, le-a dat urmtoarea justificare: ³Deoarece Sabatul este odihna Dumnezeului iudeilor« noi
srbtorim în acea zi, care s nu coincid cu ziua ordinat de Dumnezeul iudeilor´.18)
Respectarea zilei soarelui ca repaus sptmânal apare în scrierile gnostice din sec. II. Este idee gnostic, fiind legat
de lumin, împrumutat din misterele mitraniene. Faptul c primele documente (Iustin Martirul, Epistola lui Barnaba,
Dionisie al Corintului, Meliton de Sardes i Tertullian) folosesc invariabil denumirea de ³he tou helion legomene
hemera´ este un indiciu incontestabil asupra faptului c avem de-a face cu un fenomen gnostic, i putem identifica
solidificarea procesului sincretic al asimilrii unei uzane cultice noncretine sub nimbul noului, al deosebirii cu orice
pre - în crez i în practic - de aa-zisele ³reminiscene´ iudaice.
În vestita controvers pascal dintre Est i Vest, ce a avut loc între anii 155-190, în trei faze, cei din Asia ineau
datele morii i învierii lui Isus Hristos la 14 Nisan, dup calendarul iudaic, indiferent de ziua sptmânii în care cdea
data. Din aceast cauz ei au fost numii ³quartodecimani´ (quartodecima = patrusprezece). Cei din Vest serbau Patele
în ziua de duminic imediat urmtoare dup 14 Nisan. Lupta a durat mai mult de un secol, în care timp episcopul Victor
al Romei i-a excomunicat pe quartodecimani. Prima dat sinodul de la Arelate (314) a exprimat nevoia adoptrii unei
uzane unitare,
urmtoare ca apoi sinodul
a echinociului din Nicea(21
de primvar (325) s stabileasc´
martie). canonulcaPatelui:
Canonul prevede în cazulprima
c s-arduminic dupcuprima
potrivi data Lun
patele plin
iudeilor,
atunci srbtoarea se va amâna cu o sptmân. A fost o influen anti-iudaico-gnostic.
Pentru ilustrarea faptului c pornirea gnostic antiiudaic a pervertit chiar i modul de a interpreta Scriptura, redm
mai jos un citat din Origene (185-254): ³Dac conform Scripturilor, Dumnezeu a fcut s cad man în ziua Domnului
i a oprit-o în Sabat, iudeii trebuia s învee c ziua Domnului, a noastr, a fost preferat Sabatului lor, i a indicat prin
aceasta c nici harul lui Dumnezeu, nici pâinea cereasc, Cuvântul lui Dumnezeu nu coboar din cer în nici un fel în
Sabatul lor. Îns în duminica noastr Domnul face s coboare continuu man din ceruri.´19) Astfel de declaraii care s
contrazic atât de flagrant nu numai faptele, ci i spiritul Revelaiei, nici nu necesit vreun comentariu. Pe bun dreptate
47
afirm Christian Ferdinand Baur c ³gnoza, în sens special, se refer la o tiin religioas care îi are temelia într-o
hermeneutic alegoric. Gnoza i alegorismul în sine sunt noiuni înrudite.´20)
Evoluia zilei soarelui în cretinism: Am vzut c prima zi a sptmânii, denumit de romani ³Dies Solis´ (Ziua
Soarelui), a fost mai de preferat pentru gnostici ca odihn sptmânal, decât Sabatul biblic considerat de ei a fi o zi
eminamente iudaic. Prin aceast atitudine extremist s-au apropiat de practica pgân, i prin speculaiuni logice i de
analogii au dat natere unei teologii duminicale, cretin în form dar gnostic în coninut. În prima perioad se
folosete des termenul ³Helios´ (Soare) ca i corespondent al lui ³Hristos´. ³Lumina´ este un alt termen preferat care se
folosete curent în analogiile teologice.
Aparent, gnosticismul a fost înfrânt de biserica proto-catolic. Dar asemenea unei bombe cu explozie întârziat, sau
asemenea calului troian, unele influene i reminiscene gnostice au rbufnit în gândirea i în practica cretin, astfel,
fr o confruntare deschis, printr-o insidioas infiltrare, unele instituii de origine gnostic au primit investitur
oficial.
A fost o perioad când s-a admis serbarea ambelor zile. În Constituiile apostolice (sec. III-IV) citim: ³Serbai
Sabatul, de asemenea, Ziua Domnului; cci primul este semnul memorial al Creaiuniii, cea de-a doua al învierii.´21)
C.F. Baur amintete un amnunt vrednic de reinut: ³Cu egal importan religioas, dar în ordine invers stteau
una lâng alta cele dou zile de cult ale religiei iudaice i cretine, sâmbta, ultima zi, i duminica, prima zi a
sptmânii, i în cunotina acestui contrast duminica a fost srbtorit astfel c în aceast zi nu se rugau în genunchi,
ci stând în picioare, i niciodat nu posteau.´22)
cel Trecerea definitivprocesul

Mare a stabilizat de la serbarea zilei
prin legea de odihndin
duminical biblic la cea
7 martie 321ad.Hr.
³zilei întâia´ s-a fcut treptat. Oficial, Constantin
Sinodul din Laodicea (343-381) prin canonul 14 menine citirea Evangheliei i a altor pasaje din Scripturi în ziua de
Sabat. Îns canonul 29 prescrie cretinilor c sunt obligai s lucreze, iar - pe cât este posibil - s se abin de la lucru în
ziua Domnului. Canonul prevede ³desprirea de Hristos´ a iudaizanilor.
Sinodul din Aquilea (386) ordon schimbarea lui ³Dies Solis´ în ³Dies Dominica´. Astfel aceast denumire va
deveni originea numelui repaosului sptmânal din limbile latine: Domenica (italian), Domingo (spaniol i
portughez), Dimanche (francez) i Duminic (rom|n).
Sinodul din Cartagina (398) prin canonul 64 a declarat c nu-l recunoate catolic pe acel cretin care postete
duminica. De fapt a fost reânnoirea unui canon din Constituiile apostolice care decreta: ³S fie vinovat de pcat cel
care duminica, în ziua învierii Domnului, postete« i o petrece în tristee, pentru c în ziua aceasta trebuie s se
bucure, i s nu se întristeze.´23)
Sinodul din Cartagina (401), în canonul 5, interzice în duminici i srbtori orice fel de spectacole de teatru sau de
circ.
Sinodul naional din Orleans (538) îngduie unele munci de cas, dar interzice practicarea agriculturii în ziua
duminicii. Papa Vigiliu rostete o anatem asupra ³Sabatarienilor iudaizani´.
Sinodul Trullan II (692) interzice orice serviciu de cult în ziua Sabatului, chiar i în perioada postului.
La sinodul din Trident, în ziua de 18 ianuarie 1562, din gura lui Gaspar de Fosso, episcopul de Reggio, se aude
recunoaterea oficial din partea bisericii romane c schimbarea zilei de odihn nu a avut loc la porunca lui Hristos, ci
prin ea a fost exprimat puterea bisericii de a schimba i poruncile divine.
1) E.G. White, P.P. 336.

2) Benjamin Davidson, The Analytical Hebrew and Chaldee LExicon, London, 1978, 116. Vezi i W. Genesius,
131-132.
3) Jenni - Westermann, Theologisches Handwörterbuch zum Alten Testament, II, 590-610; Genesius, op. cit., 738-
739.
4) E.G. White, P.P., 336.
5) Idem, 307.
48
6) Textul original spune: ³Ara apoleipatai sabbatismos to lao tou Theou´. Traducerea: ³Deci rmâne serbarea
(odihna) Sabatului pentru poporul lui Dumnezeu´. - Dup textul critic grecesc ³The Greek New Testament´ a lui Aland
i M. Black, 1977.
7) E.G. White, P.P., 307.
8) În textul original ³kata mian sabbatu´ este un ebraism, însemnând ³prima zi de lucru a sptmânii´. (Vezi:
Liddel-Scott, op.cit., 1579; J. Kisss, Ujszövetségi görög-magyar szótár, 1975, 87; F. Rienecker, Sprachlicher Schlüssel
zum Griechischen Neuen Testament, 1977, 393). ³Hekastos hymon par heayto tithrto´; fiecare din voi s depun la el
însui (ânelegând: acas). Versiunea siriac, Peitta, traducerea episcopului Rabbula din Edessa (+435), red textul
acesta într-un sens foarte apropiat de cel din traducerea noastr: ³Fiecare din voi s pun la o parte i s pstreze
acas´. Luther traduce de asemenea: ³la sine, acas´.
9) Czeglédy-Hamar-Kállay: Bibliai lexikon, 1933, 948.
10) Idem, 948.
11) Hans Heinz, Dogmatik, Bern, 1974, 133.
12) J. Danielou, The Theology of Jewish Christianity, 1964, 342.
13) C.S. Mosna, Storia della domenica, Roma, 1969, 53. Paranteza ne aparine.
14) W.D. Davies, Paul and Jewish Christianity, 1972, 72.
15) F.A. Regan, Dies Dominica, 18.
16) C. Botoneanu, Istoria bisericeasc, 1902, 55.
17) Vezi Rmureanu-esan-Bodagae, op. cit., I, p. 128.
18) Epiphanius,
19) Origene, Adversus
Exodum octoginta
homililae, 7,5;haereses, Patrologiechristlichen
Die griechieschen cursus completus, Seriesder
Schriftsteiler Greaca,
erstenParis, 1857, XLII, 3,4.
drei Jahrhunderte, Berlin,
1887, 29.
20) Ch.F. Baur, Az óskeresztyénség története, Bp., 1874, 128.
21) Alfred Vaucher, L¶histoire du Salut, 1921, 322-323.
22) C.F. Baur, op. cit., 377.
23) L.R. Conradi, Die Geschichte des Sabbats, 1912, 376.
11. Sanctuarul i judecata de cercetare
De memorizat: ³i el mi-a zis: Pân vor trece dou mii trei sute de seri i diminei; apoi sfântul Loca va fi curit!´
Daniel 8,14.
Introducere: ³Sanctuarul este o parabol dramatizat a procedeelor lui Dumnezeu cu omul. Este o istorie în imagini,
Evanghelia în sâmburele ei, mântuirea în rezumat. Este o figur, dar ceva mai mult decât un simplu chip. Este o umbr,
dar nu întuneric; dimpotriv este chiar o reflectare a luminii cerului. A-l studia înseamn a urmri gândurile pe care
Dumnezeu le-a avut cu el. A pricepe toate amnuntele lui înseamn a cuprinde adâncimea bogiei înelepciunii Lui.´1)
Josephus Flavius (Ant., III. 7,7) afirm c sanctuarul reprezint pmântul, cerul i locul inaccesibil al lui Dumnezeu.
Prerea lui Philo din Alexandria a fost c reprezenta o schem a virtuilor umane. În ultima vreme se afirm c ar fi o
copie a organismului uman (F. Friedrich), o descriere simbolic a teocraiei (Hengstenberg), o reproducere a lumii i a
Revelaiei (Bahr), o aluzie semnificativ la treptele vieii religioase (Haneberg), un semn al alegerii poporului Israel (R.
de Vaux), dar se recunoate c serviciul din sanctuar este problema central a Vechiului Testament (Mowinckel).
I. Sanctuarul pmântesc: prototipul celui ceresc
1. De fapt,
Not: care a fost
³În lucrarea însemntatea
svârit sanctuarului
în tabernacol i mai pmântesc? Exodcare
târziu în templul 25,8.9.40;
i-a luatEvrei
locul,8,5; Apoc.erau
oamenii 11,19.
învai în fiecare
zi adevrurile cele mari cu privire la moartea i lucrarea lui Hristos, iar odat în fiecare an mintea lor era îndreptat
asupra evenimentelor cu care se va încheia lupta cea mare dintre Hristos i Satana i curirea final a Universului de
pcat i pctoi.´2)
Scopul sanctuarului pmântesc a fost dublu: în primul rând, a fost locul unde Dumnezeu i-a manifestat prezena,
întreinând comuniunea cu poporul Su. În al doilea rând, sanctuarul a fost desfurarea simbolic a Planului de
Mântuire, cci lucrurile pmânteti i umane exemplificau pe cele cereti i divine.
2. Câte desprituri avea sanctuarul i ce obiecte coninea fiecare? Evrei 9,2-4.
49
Not: În locul numit ³Sfânta´, în partea dreapt, se afla masa pâinilor, simbolizând dependena omului de
Dumnezeu, atât în ceea ce privete pâinea corporal, cât i cea spiritual. La stânga se afla sfenicul, fcut din aur btut
(Exod 25,31), simbolizând Biserica lui Dumnezeu, care a ajuns înfloritoare datorit loviturilor primite în diferite
încercri pe care avea s le înfrunte. În faa perdelei (Exod 30,6-8) se afla altarul tmâierii al crui fum se urca spre
tronul lui Dumnezeu i simboliza rugciunea credincioilor. Tmâia reprezenta meritele Domnului Isus Hristos, fr de
care nici o rugciune nu are anse s fie ascultat (Apoc. 8,3-4; Ioan 1,6.23).3)
În ³Sfânta Sfintelor´ se afla numai chivotul legmântului, fcut din lemn de salcâm,4) poleit pe dinuntru i pe
dinafar cu aur, acoperit cu ³capacul ispirii´, deasupra cruia se aflau doi heruvimi, din aur btut. În chivot se aflau
tablele Legii.
³Capacul chivotului sfânt fu numit tronul milei« Deasupra tronului milei se afla ekinah,5) manifestarea prezenei
divine, unde, între heruvimi, fcea Dumnezeu cunoscut voina Sa. Câteodat se transmiteau marelui preot solii divine
printr-un glas din nor. Alteori, o lumin cdea pe îngerul din dreapta, însemnând aprobarea sau primirea; sau o umbr
plana pe cel din stânga, relevând dezaprobarea sau lepdarea.´
³Legea lui Dumnezeu care era pstrat în chivot, a fost marea unitate de msur a dreptii i a judecii. Aceast
Lege rostea osânda de moarte asupra clctorului Legii; dar deasupra Legii se afla tronul milei, unde se descoperea
prezena lui Dumnezeu i de unde se oferea iertarea pctosului pocit prin puterea ispirii. Astfel, în lucrarea lui
Hristos pentru mântuirea noastr, simbolizat prin serviciul în sanctuar, ³buntatea i credincioia se întâlnesc,
dreptatea i pacea se srut.´6)
3. Ce asociaie de idei inspir faptul c Legea lui Dumnezeu se afla închis în chivot? Ps. 40,7-8; Ps. 119,11.
Not: Dac
simbolurilor în pstrarea
poate tablelorÎnLegii
fi continuat. din chivot,
salcâmul ce nurecunoatem
putrezea alunchivotului,
simbol ce putem
se refer la Hristos,natura
recunoate atunciuman
analogia
a
Mântuitorului, iar în aurul ce-l acoperea pe ambele suprafee, natura Sa divin. În capacul ispirii, recunoatem
meritele i mijlocirea lui Isus Hristos, fr de care nici un suflet nu poate beneficia de tergerea pcatelor. În heruvimii
de pe capacul ispirii îi recunoatem pe mesagerii cereti descrii în 1 Petru 1,12 u.p., în dorina lor de a privi în Planul
Mântuirii i a înelege cum poate Dumnezeu, în acelai timp, s fie i drept i milostiv fa de omul pctos.
4. Ce obiecte de cult se aflau în curtea sanctuarului? Exod40,6.7.
Not: Curtea simboliza pmântul, unde a fost adus jertfa de ispire a Mântuitorului. Altarul preânchipuie locul
unde a fost jertfit Mielul lui Dumnezeu. Ligheanul, în care se splau preoii înainte de a intra în slujb, este simbolul
curirii i al botezului noutestamental.
II. Serviciile din sanctuar
1. Care sunt cele dou mari categorii de servicii îndeplinite în sanctuar? Evrei 10,11; 9,7.
Not: În sanctuar aveau loc dou feluri de servicii: serviciul zilnic i serviciul anual. Serviciul zilnic se oficia în curte
i în prima încpere, fiind datoria preoilor i a leviilor. Serviciul anual se îndeplinea o singur dat pe an, în Sfânta
Sfintelor, i se oficia numai de ctre marele preot.
2. În ce consta serviciul zilnic?
În serviciul zilnic se includeau o serie de jertfe:
a) Jertfele de ardere de tot: Exod 29,38-42; Num. 28,9.10.
b) Jertfele pentru pcat i vin: Lev. 4,27-35.
c) Jertfele auxiliare: de pace, de mâncare i butur, i jertfele plcut mirositoare: Lev. 7,12-13; 2,4; Num. 15,10.
Not: Arderile de tot au fost simbolul consacrrii zilnice a întregii naiuni, exprimarea dependenei lor de sângele
ispitor al Domnului,
de diminea i de sear.care era permanent prezent. În acest seviciu trebuie s vedem un e-xemplu pentru altarul familial
Cele mai importante jertfe ale serviciului zilnic erau jertfele pentru pcat. Pcatul trebuia în prealabil mrturisit
(Lev. 5,5). Astfel, simbolic, pcatul era transmis asupra animalului de jertf. Animalul a fost sacrificat i sângele lui
stropit pe peretele i coarnele altarului (Lev. 4,7; 5,8). Prin acest procedeu, pcatele mrturisite i iertate erau
transferate asupra sanctuarului. Astfel sanctuarul devenea purttorul pcatelor mrturisite i se ivea nevoia ³curirii lui
de pcate´.
3. Când i cum avea loc curirea sanctuarului? Lev. 23,26-32; 16,1-34.
50
Not: Ziua a zecea din luna a aptea era punctul culminant al serviciului din sanctuar. Se numea ziua ispirii.7)
Timp de zece zile trâmbiele anunau marele eveniment, când pcatele mrturisite i iertate aveau s fie îndeprtate
odat pentru totdeauna din sanctuar. Dup o curire personal prealabil, marele preot arunca sorii pentru cei doi api.
apul pentru Domnul era jertfit, apoi marele preot intra cu sângele apului în Sfânta Sfintelor i stropea capacul
ispirii. El era singur, fa în fa numai cu Dumnezeu, care ierta pcatele mrturisite. Când marele preot ieea în
curte, aeza pe capul apului viu (apul lui Azazel8)) pcatele mrturisite i iertate, ridicate acum de pe sanctuar i apul
era trimis în pustie s piar împreun cu pcatele iertate. Astfel, se tergeau pcatele i se cura sanctuarul în fiecare
an.
³Semnificaia orânduirilor iudaice nu este îneleas pe deplin. Ritualurile i simbolurile ei sunt proiectate înainte ca
adevruri vaste i profunde. Evanghelia este cheia care deschide tainele ei. Prin cunoaterea Planului de Mântuire,
adevrurile ei se dezvluie pentru a fi înelese. Spre deosebire de ceea ce face, este privilegiul nostru s înelegem aceste
teme minunate. Noi trebuie s înelegem lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. Îngerii doresc s priveasc în adevrurile
care sunt relevate celor ce au inima zdrobit, cerceteaz Cuvântul lui Dumnezeu i se roag pentru o înelegere mai
mare, mai întins, mai larg, mai adânc i mai înalt, pe care numai El o poate da.´9)
III. Curirea Sanctuarului ceresc
1. Ce ni s-a descoperit cu privire la Sanctuarul ceresc? Dan. 8,14.
Not: Profeia aceasta se refer la curirea Sanctuarului ceresc.10) În profeii (Ezech. 4,6; Num. 14,34), de obicei,
o zi profetic este egal cu un an real. 2300 seri i diminei, în limbajul biblic, înseamn tot atâtea zile întregi, (desigur
aici, în mod profetic, ani) înelegând partea întunecat i cea luminoas a zilei, împreun, ca în Gen. 1,5.
2. Ce perioade pariale se includ în aceast cea mai lung perioad profetic? Dan. 9,24-27.
Not: Cele aptezeci de sptmâni (490 de ani) aparin perioadei celei lungi a celor 2300 de zile profetice.11) Ele
reprezint timpul de har special pentru Israel. Dar i aceast perioad este divizat în trei intervale profetice:
7+62+1=70 de sptmâni.
Punctul de plecare al profeiei este decretul lui Artaxerxe, supranumit i Longimanus, dat în 457 în.Hr. cu privire la
rezidirea oraului Ierusalim, 7+62=69 de sptmâni trebuie s treac pân la ³ungerea lui Mesia´, adic pân la anul 27
d.Hr., când Isus Hristos a fost botezat.
În mijlocul ultimei sptmâni profetice, în anul 31 d.Hr., jertfa necurmat a încetat prin moartea Mântuitorului. La
scurgerea celor 70 de sptmâni, în anul 34 d.Hr., prin uciderea diaconului tefan, primul martir cretin, iudeii au
respins definitiv Evanghelia, fiind lepdai ca popor al legmântului, iar apostolii au început s predice Evanghelia i
neamurilor.
Au mai rmas 1810 ani din cei 2300. Numrul lor adugat la 34 indic anul 1844 când trebuia s expire cea mai
lung perioad profetic din Biblie, s înceap timpul special de har, curirea Sanctuarului ceresc i lucrarea de
mijlocire ca Mare Preot a Domnului nostru Isus Hristos. (Vezi schia alturat cu întreaga perioad a profeiei).
IV. Judecata de cercetare
1. Cum descrie Biblia scena judecii de cercetare? Apoc. 14,7; Dan. 7,9-10.
2. Cine sunt judecai cu aceast ocazie? 1 Petru 4,17.
Not: ³Când se deschid crile rapoartelor la judecat, viaa tuturor celor ce au crezut în Isus va fi revizuit înaintea
lui Dumnezeu. Începând cu cei care au trit cei dintâi pe pmânt, Avocatul nostru prezint cazurile tuturor în mod
succesiv, terminând cu cei vii. Fiecare nume va fi amintit, fiecare caz va fi examinat de aproape. Unele nume vor fi
51
admise, altele respinse. Dac vor rmâne în crile de amintire pcate nemrturisite i neiertate, numele acelora vor fi
terse din crile vieii, iar rapoartele despre faptele bune ale lor vor dispare din cartea de amintire a lui Dumnezeu.´12)
3. Cine este Mijlocitorul nostru la aceast judecat? 1Ioan2,1; Evrei 9,24; 7,25.
Not: ³Aceast venire, i nu cea de-a doua Sa venire pe pmânt, a fost prevestit în profeii c va avea loc la
terminarea celor 2300 de zile în 1844. Însoit de îngeri cereti, Marele nostru Preot intr în Sfânta Sfintelor i apare în
prezena lui Dumnezeu, pentru a Se angaja în ultimul act al slujirii Sale în favoarea omului, pentru a îndeplini lucrarea
judecii de cercetare i a face ispire pentru toi cei indicai a fi îndreptii prin beneficiile acesteia.´13)
4. Ce sentin va marca sfâritul timpului de har i sfâritul judecii de cercetare? Apoc. 22,11.12.
Not: ³Când se va încheia judecata de cercetare, soarta fiecruia este hotrât fie spre via, fie spre moarte. Timpul
cercetrii se termin cu puin înainte de artarea Domnului pe norii cerului« Cei drepi i cei nedrepi înc vor tri pe
pmânt în starea lor trectoare, oamenii vor planta i zidi, vor mânca i vor bea, incontieni de faptul c decizia final
i irevocabil a fost rostit asupra lor în Sanctuarul ceresc. În tcere, pe neobservate, ca i houl din miezul nopii, va
veni ceasul decisiv, care va marca destinul fixat al fiecrui om i retragerea harului oferit oamenilor pctoi.´14)
Repetiie
1. Ce semnificaie avea Sanctuarul pmântesc i serviciile lui?

Rspuns: Sanctuarul pmântesc trebuia s oglindeasc lucrarea de salvare ce are loc în cel ceresc, iar serviciile lui
trebuia s exprime simbolic marile adevruri legate de mântuirea omenirii.
2. Care erau cele dou feluri de servicii din sanctuarul pmântesc?

Rspuns: În sanctuar se îndeplineau dou categorii de servicii: serviciul zilnic i serviciul anual.
3. Care era menirea serviciului zilnic?
Rspuns: Prin serviciul zilnic, pcatele mrturisite erau depuse, prin intermediul sângelui animalelor jertfite, asupra
sanctuarului, iar pctosul obinea iertarea acestor pcate.
4. Ce se urmrea prin serviciul anual?
Rspuns: Serviciul anual avea loc în luna a aptea, ziua a zecea, i avea ca scop îndeprtarea de pe sanctuar a
pcatelor mrturisite i iertate. Acest procedeu s-a numit ³curirea sanctuarului´. Urmarea acestui serviciu era
tergerea definitiv a pcatelor mrturisite i iertate, transmise în prealabil asupra sanctuarului.
5. Când trebuie s aib loc curirea Sanctuarului ceresc?
Rspuns: Conform profeiei din Daniel 8,14, curirea Sanctuarului ceresc trebuie s aib loc dup expirarea celei
mai lungi perioade profetice a celor 2300 ani, adic începând cu anul 1844.
6. Ce lucrare are loc în ceruri în timpul acesta?
Rspuns: În acest timp are loc în ceruri judecata de cercetare asupra Bisericii lui Dumnezeu. Judecata a început cu
cercetarea cazurilor
Isus Hristos, ca Marecelor adormii
Preot, în Hristos,
mijlocete pentruapoi se vapcatelor
iertarea încheia i
cuÎi
cercetarea cazurilor
ofer meritele sfinilor înSavia.
i dreptatea În acest timp
credincioilor care
L-au primit ca Mântuitor al lor personal.
Concluzii dogmatice
Exist un Sanctuar în ceruri, ³adevratul cort fcut de Dumnezeu i nu de oameni´. Isus Hristos slujete în el în
favoarea noastr, fcând disponibile credincioilor beneficiile sacrificiului Su ispitor, oferit odat pentru toi pe
cruce. El a fost înlat ca Marele nostru Preot, începându-i lucrarea Sa mijlocitoare cu ocazia înlrii la ceruri. În
1844, la sfâritul perioadei profetice a celor 2300 de zile, El a intrat în cea de-a doua i ultima faz a serviciului Su
ispitor.
52
Aceasta este lucrarea judecii de cercetare, preânchipuit de curirea din ziua ispirii a sanctuarului pmântesc
din Vechiul Testament. În serviciul tipic, sanctuarul era curit prin sângele animalelor jertfite, dar lucrurile cereti sunt
curite cu jertfa desvârit a sângelui lui Isus. Judecata de cercetare descoperit pentru fiinele cereti decide cine
anume, dintre cei decedai care au adormit în Hristos, este socotit demn s aib parte de prima înviere. De asemenea, va
fi evident care dintre cei vii este statornic în Hristos, pstreaz poruncile lui Dumnezeu i credina lui Isus i în El, deci,
este pregtit s fie strmutat în Împria Sa etern. Aceast judecat apr dreptatea lui Dumnezeu, când salveaz pe
cei care cred în Isus. Ea declar c cei rmai credincioi fa de Dumnezeu vor primi Împria. Terminarea serviciului
lui Hristos va marca încheierea timpului de încercare a oamenilor înainte de cea de a doua venire.
Concluzii etice
Expirarea profeiei din Daniel 8,14 arat c trim într-un timp de har, care va fi încheiat când se va termina lucrarea
de mijlocire a Marelui Preot în ceruri.
Judecata de cercetare decide care nume vor rmâne i care vor fi terse din cartea vieii. Timpul acesta special
reclam o pregtire corespunztoare. Deoarece în ziua ispirii erau ridicate numai pcatele mrturisite i iertate,
aceasta sugereaz c în mrturisirea i în lepdarea pcatelor const lucrarea noastr de pregtire. Aceast lucrare este
echivalent cu ceea ce numim noi redeteptare i reform.
Solia lui Dumnezeu cheam la o adevrat temere de Dumnezeu i temerea de Dumnezeu este îndeprtarea de ru,
sau - practic - este abinerea de la svârirea pcatelor intenionate.
Inima este nu numai centrul vital i personal al omului, dar este i izvorul tuturor relelor. În primul rând trebuie
curit izvorul. Inima poate deveni i chivotul sanctuarului nostru; odat schimbat de Duhul Sfânt i înscris în ea
Legea lui lui
chemarea Dumnezeu, inima
Dumnezeu: îi va
³Fiule, gsiinima
d-mi plcerea
ta!´ s fac voia lui Dumnezeu. Iat un motiv pentru care s ascultm de
Decretele împrailor ahemenizi: În legtur cu rezidirea templului au fost date dou decrete. Primul în 537 în.Hr.
dat de Cirus II cel Mare (Ezra 1,1-11), dar lucrrile au fost oprite. Cel de-al doilea decret aparine lui Darius I, dat în
anul 519 în.Hr. templul a fost terminat i inaugurat în 515 în.Hr., dar zidurile cetii Ierusalimului au rmas înc mult
timp drâmate. Ordinul pentru rezidirea Ierusalimului, la care se refer profeia din Daniel 9,25, a fost dat în anul 457
în.Hr. de Artaxerxe Longimanus (³mân lung´). Aceast dat formeaz punctul de plecare pentru desfurarea
profeiei.
Pentru a uura înelegerea cadrului istoric în care se desfoar profeia, redm mai jos o cronologie istoric a
imperiului ahemenid i a Palestinei, pân la expirarea celor 490 de ani socotii pentru Israel:
585-550 în.Hr. Domnia lui Astyages, bunicul lui Cirus cel Mare
599-522 Viaa i activitatea lui Zarathustra, fondatorul religiei parsiste, a
persanilor
559-530 Domnia lui Cirus II cel Mare, fiul lui Cambyses I
539 Ocuparea Babilonului de ctre Cirus II
537 Primul decret pentru rezidirea templului din Ierusalim, dat de Cirus II
530-522 Cambyses II
522-486 Domnia lui Darius I, fiul lui Histaspe
519 Al doilea decret pentru rezidirea templului, semnat de Darius I
518 Reorganizarea imperiului ahemenid. Introducerea limbii aramaice (sirian) ca
persan.limb oficial a imperiului. Organizarea satrapiilor. Emiterea dareicului, moneda de aur

515 Terminarea i inaugurarea templului din Ierusalim
486-465 Domnia lui Xerxes I sau Ahavero (Estera 1,1), fiul ui Darius I. A treia
campanie împotriva Greciei
465-425 Domnia lui Artaxerxe I Longimanus
457 Decretul lui Artaxerxe pentru rezidirea cetii Ierusalimului
424-404 Domnia lui Darius II, Nothos
408 Terminarea rezidirii cetii Ierusalimului
404-359 Domnia lui Artaxerxe II, Mnemon
53
359-338 Artaxerxe III

336-330 Darius III, Codomanus; Luptele cu Alexandru cel Mare; Issos (333),
Gaugamela (331). Darius III a fost ucis de Bessos, satrapul Bactriei în 330.
330 Alexandru cel Mare cucerete imperiul ahemenid
321 Moartea lui Alexandru cel Mare
311 Împrirea imperiului macedonean între cei patru diadochi. Palestina sub domnia lui
Ptolomeus
311-198 Domnia ptolomeilor în Palestina
198-142 Palestina sub domnia seleucizilor sirieni
167-142 Rzboaiele macabeilor
142-63 Israelul stat independent
63 Cucerirea Ierusalimului de ctre Pompei. Palestina devine provincie roman
40-4 în.Hr. Domnia lui Irod cel Mare
4 în.Hr. - 6 d.Hr. Archelaus, etnarch al Iudeii, Idumeii, Samariei
4 în.Hr. - 39 d.Hr. Antipa, tetrarh al Galileii i Pereii
4 în.Hr. - 34 d.Hr. Filip, tetrarh al Betaniei, Trachonitiei, Amanitiei.
4 în.Hr. Naterea lui Isus Hristos
27 d.Hr. Botezul lui Isus Hristos
31 d.Hr. Rstignirea lui Isus Hristos
34 d.Hr. Martirajul lui tefan
Problema cronologiei cretine: Datarea pe care o folosim în prezent este opera unui clugr roman, Dionysius
Exigurus (+566), care de prima dat a simit nevoia unificrii datelor istorice, luând ca punct de reper naterea
Mântuitorului. Din lipsa datelor precise, opera sa nu este desvârit. El considera c Isus S-a nscut în anul 754 dup
întemeierea Romei (Ab urbe condita, prescurtat: a.u.c.). Astfel a.u.c. 754 a devenit egal cu anul 1 d.Hr. Din datele lui
Iosephus Flavius reiese c Irod cel Mare, care a supravieuit naterii Mântuitorului (Matei 2,19-22), a murit cu câiva
ani înainte de a.u.c. 754, mai precis în anul 750. Acest an este cu atât mai probabil cu cât Iosephus Flavius ne
furnizeaz i un amnunt astronomic: Irod, înainte de moartea sa, a condamnat la moarte doi rabini. În noaptea când
rabinii au fost executai, s-a produs o eclips de Lun. Astronomii au calculat eclipsele din unghiul Ierusalimului,
rezultatul fiind noaptea din 12-13 martie a.u.c. 750. Irod a murit cu aproape dou sptmâni înainte de sptmâna
pascal, care a început în anul acela la 12 aprilie. Ziua probabil a morii lui: 1 aprilie, în anul 4 în.Hr. Din rapoartele
Evangheliei dup Matei cunoatem amnuntul c Isus S-a nscut cu câteva sptmâni înainte de moartea lui Irod cel
Mare.
Judecata special, sau particular: Numai Adventitii de Ziua a aptea mrturisesc doctrina despre judecata de
cercetare. Aceasta nu înseamn c celelalte doctrine cretine susin c va fi numai o singur judecat, cea final. Atât
teologia romano-catolic, cât i cea ortodox înva c, imediat dup moarte are loc o judecat special (termenul
romano-catolic) sau particular (termenul ortodox). ³Prin aceast judecat particular se cerceteaz starea în care iese
omul din viaa pmânteasc i dac aceast stare este bun, sufletul este dus de îngeri la fericire, iar dac este rea, este
luat de duhurile necurate la chinuri.´15) Judecata particular o face Mântuitorul, dar Se servete la aceast judecat pe
de o parte de contiina omului în cauz, pe de alta de îngerii pzitori i de duhurile rele. La aceast judecat se are în
vedere credina i faptele bune ale decedatului. ³Dar aceasta nu înseamn c se vor pune în cumpn faptele rele i bune
dup numrul lor.´16)
Judecata
crede special
c sufletul estesau particular
nemuritor, are larezolvat
trebuie baz maiproblema
mult raiunea
soarteiomeneasc,
lui pân ladecât temeiurile
înviere. biblice,
Ori, dac deoarece
se crede daclor
c soarta se
va depinde de viaa pe care au trit-o aici în corp, din motive de raiune, se ajunge la admiterea ideii unei judeci
speciale, sau particulare.
Dac am îneles acest capitol, am putut vedea c judecata de cercetare crezut de Adventitii de Ziua a aptea nu are
la baz temeiuri de raiune (cu toate c doctrina este i raional!), nu a fost o invenie teologic pentru a se motiva
transformarea de o clip a generaiei care Îl va vedea pe Domnul venind pe norii cerului, ci este o descoperire biblic
care a fost îneleas doar prin clarificarea marilor adevruri exemplificate de Sanctuar i serviciile lui. Bineâneles,
descoperirea unui adevr deschide perspectiva clarificrii altor detalii, cum este i problema transformrii sfinilor vii,
descris în 1 Corinteni 15,51-52.
54
Celelalte probleme eschatologice le vom trata în notele capitolelor urmtoare.
Pionierii micrii advente i Sanctuarul: În Micarea Millerit se credea c profeia din Daniel 8,14 marcheaz cea
de-a doua venire a Mântuitorului. La început, W. Miller considera c biserica este corespondentul sanctuarului, apoi
ctre anul 1842 a extins sensul acestuia i asupra pmântului, socotind c el va fi curit ³prin foc înaintea venirii Sale,
înconjurat de sfinii Si´.17) Miller a plasat sfâritul celor 2300 de ani în anul iudaic 1843/44 (din primvar în
primvar), dar micarea ³lunii a aptea´ a congregraionistului Samuel Snow (1806-1870) i-a convins pe millerii (mai
puin pe W. Miller) c Sanctuarul va fi curit în ziua de Iom Kippurim a anului 1844 (22 octombrie).
În dimineaa urmtoare decepiei din 22 octombrie, la Port Gibson, câiva milerii se rugau în grânarul aproape gol al
lui Hiram Edson (1806-1882). Cereau lumin s îneleag cele petrecute. Hiram Edson i cu O.R.L. Crosier (1820-
1913) s-au decis s viziteze pe câiva frai. Tocmai treceau printre glugile de coceni ale lui Edson, când acesta s-a oprit
brusc. Crosier, vrând s afle motivul opririi acestuia, s-a întors i l-a vzut pe Edson absorbit în meditaie. ³Domnul a
rspuns la rugciunea noastr din dimineaa aceasta - i-a spus Hiram Edson - dându-mi lumin referitoare la decepia
noastr.´18) El a îneles c Marele Preot nu a ieit din Sanctuarul ceresc, ci abia atunci a intrat în Locul prea sfânt ca
s curee Sanctuarul de pcate.
Edson, Crosier i Dr. F.B. Hahn au studiat câteva luni problema Sanctuarului. Crosier a formulat în scris rezultatul
studiilor lor, fiind primul care a schiat doctrina despre Sanctuar.19) Dintre acetia trei millerii - cunoscui i sub
numele de ³trioul new-yorkez´ - numai H. Edson s-a ataat de grupul adventist din New England, ai crui exponeni
erau J. Bates i J. White. Edson a adus în aceast micare descoperirea referitoare la curirea Sanctuarului.
Doctrina
pcatelor despre judecata
i transpunerea de cercetare:
lor figurativ În articolul
pe capul apuluilui Crosier,
Azazel. curirealetipic
Milleriilor lipseaavea numai
sinteza dou aspecte:
elementelor. iertarea
Sinteza a fost
fcut de ctre cercettorii adventiti, în urmtoarea ordine cronologic:
În 1849 E.G. White a dat urmtoarea precizare: ³Am vzut c Isus nu va prsi Locul prea sfânt, pân când cazul
fiecruia nu va fi decis pentru mântuire sau pentru pieire.´20)
În acelai an David Arnold (1805-1889) i Joseph Bates (1792- 1872) anticipeaz rolul ³pieptarului judecii (Exod
28,29) în curirea Sanctuarului, fr legtur direct cu ideea unei judeci reale. J.N. Lounghborough (1832-1924),
într-un studiu publicat în 1854,21) leag învtura despre Sanctuar cu prima solie îngereasc care proclam c ³a sosit
ceasul judecii´ (Apoc. 14,7). În anul urmtor, Uriah Smith (1832-1903) dezvolt detaliat judecata premergtoare
venirii Domnului, fundamentând-o pe curirea Sanctuarului.
Doctrina a fost completat în 1857 de J. White (1821-1881), care folosete prima dat termenul: ³judecata de
cercetare´. Cea mai bun descriere a doctrinei se afl în cartea Ellenei G. White, ³Tragedia Veacurilor´ capitolul
intitulat ³Judecata de cercetare´.
Calcularea perioadelor antice: Calcularea unei perioade care începe înainte de Hristos i se termin dup Hristos nu
se poate efectua doar printr-o simpl operaie de scdere. De exemplu: de la 457 în.Hr. trebuie s numrm 490 de ani.
Dac scdem numrul mic din cel mare rezultatul ar fi 33. Dar astfel se pierde un an. De ce? S numrm de la 15
în.Hr. o perioad de 15 ani: prin scdere obinem rezultatul de 0. Dar în cronologie noi nu avem un an datat cu 0, cci
acesta este egal cu anul 1 d.Hr. Astfel, la calculele fcute prin scdere trebuie adugat un an, care altfel s-ar pierde
totdeauna. Este motivul pentru care în desfurarea profetic a celor 2300 ani i noi am procedat în felul acesta.
1) R.B. Thurber, citat de A.J. Wearner, op.cit., 81.

2) E.G. White, P.P. 538.
3) Din Evrei 9,4 s-ar putea înelege s altarul tmâierii ar fi fost plasat dup perdea, în locul numit ³Sfânta
Sfintelor´ (Haghia Haghion). În original, ca i în rom|nete, nu se spune c acolo sttea altarul, ci c el avea (echo) un
altar, adic altarul deservea Sfânta Sfintelor. Din Exod 30,6-8 reiese c zilnic, dimineaa i seara, se ardea tmâie pe
acest altar, în faa perdelei, ceea ce însemna c altarul se afla în prima încpere, unde avea loc serviciul zilnic, dar fumul
de pe altar ptrundea i în încperea a doua.
55
4) Lemnul acesta, (ittáh la singular, ittim la plural) este un salcâm egiptean (Spina Aegyptica) cu spini, având o
coaj negricioas. Este singurul arbore din peninsula Sinai al crui lemn poate fi folosit la cldiri. Este un lemn dur,
aproape indestructibil, totui foarte uor. Când arborele îmbtrânete, devine tot atât de negru ca i lemnul de abanos.
Din rina acestui arbore se fabric vestita gum arabic pentru lipit. - W. Genesius, op. cit., 847.
5) Surprinztor, E.G. White folosete în acest citat un termen ebraic inexistent în Biblia Hebraica. Cuvântul deriv
din verbul ákan (a locui) i se gsete în Mina Talmudului ebraic în forma ökináh, indicând locul prezenei în
Sanctuar a milei lui Dumnezeu. Expresia apare în Targumul lui Onkelos, la traducerea textului din Exod 25,8, unde
Domnul spune c ³Eu voi lsa ekinah Mea s locuiasc între voi´. - Jenni-Westermann, op. cit., II, 909.
6) E.G. White, P.P., 349. Textul biblic citat se afl în Ps. 85,10.
7) În ebraic, ³Iom Kippurim´ înseamn ³ziua ispirilor´ (la plural), vrând s exprime c aciunea ispirii are un
sens general. Denumirea vine de la verbul káfar: a acoperi pcatul, a ierta, a face ispire, a curi. - B. Davidson, op.
cit., 390.
8) Numele apului Azazél este compus din dou cuvinte: éz (ap) i ázal (a se îndeprta). Davidson se refer la
Hengstenburg, care susine c numele are semnificaia se demon, prinul întunericului, stpânul pustiurilor, în al crui
sector este trimis apul încrcat cu pcate. - Davidson, op. cit., 593.
9) E.G. White, P.H., 133.
10) În original: ³vöniödaq qode´ (Dan. 8,14 b). Verbul adaq (drept, socotit drept, neprihnit, curat) este la Niph¶al
imperfect. Aceast familie verbal are mai multe sensuri: de aciune reflexiv, de trire luntric, sau a unei atitudini
tolerative,
urmtoareasau are un³Sanctuarul
versiune: sens pasiv.vaGenesius consider
fi repus în starea sacneprihnit´
sensul pasiv
W.este cel corect
Genesius, în cazul
op. cit., 712. de fa, de aceea d
11) În textul din Dan. 9,24 întâlnim verbul nechtak (din chatak = a tia, a croi, a diviza; aici la Niph¶al perfecta).
Cuvântul este de origine chaldeean i apare numai aici în Biblie (hapaxlegomena). Expresia sugereaz tierea unei
cantiti precise dintr-o bucat mai mare. Genesius este de prere c versiunea cea mai just ar fi: ³aptezeci de
sptmâni au fost delimitate (puternic hotrâte în timp) pentru poporul tu´. - W. Genesius, op. cit., 303.
12) E.G. White, T.V., 483.
13) Idem, 480.
14) Idem, 490.491.
15) Învtura de credin cretin ortodox, 165.
16) Idem, 167.
17) E.G. White, 1 M., 58.
18) S.D.A. Encyclopedia, 1966, 364.
19) Este vorba de publicaia Day Star, 7 febr. 1846.
20) Present Truth, aug. 1849.
21) Review and Herald, febr. 14, 1854.
12. A doua venire a lui Isus Hristos

De memorizat: ³În casa Tatlui Meu sunt multe locauri. Dac n-ar fi aa, v-a fi spus. Eu M duc s v pregtesc
un loc. i dup ce M voi duce i v voi pregti un loc, M voi întoarce i v voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu s
fii i voi.´ Ioan 14,2.3.
Introducere: ³Unul dintre cele mai solemne i cele mai glorioase adevruri descoperite în Biblie este acela despre a
doua venire a lui Hristos, pentru a desvâri marea lucrare a mântuirii. Doctrina despre a doua venire este nota
dominant a Sfintelor
venirea Celui fgduit,Scripturi.
care aveaDin
s ziua în care
sfrâme primanimicitorului
puterea pereche îndurerat a prsitînEdenul,
i s-i readuc copiii
Paradisul credinei
pierdut. au ateptat
Oamenii sfini
din vechime au privit înainte spre revenirea în glorie a lui Mesia, ca fiind împlinirea speranei lor.´1)
I. Fgduina i scopul revenirii lui Hristos
1. Ce fgduin ne-a dat Isus Hristos cu privire la revenirea Sa? Ioan 14,1-3; Apoc. 22,12.20.
Not: Revenirea lui Hristos este fgduit în Biblie în 1846 locuri: Vechiul Testament vorbete despre ea de 1527
ori, iar Noul Testament de 319 ori.2) Este doctrina cea mai specific a cretinismului i formeaz nota dominant a
credinei sale.
2. Care este scopul revenirii lui Hristos? 2 Tim. 4,1; 1 Tes. 4,16.17.
56
Not: ³Noi credem fr îndoial c Hristos vine în curând. Aceasta nu este pentru noi o nscocire, ci o realitate«
Când vine El, nu vine cu scopul de a ne curi de pcate, nu va îndeprta defectele din caracterul nostru, nici nu va
vindeca infirmitile temperamentului i înclinaiilor noastre« Când Domnul va veni, cei sfini vor rmâne sfini. Cei
care i-au pstrat trupul i spiritul în sfinenie, în neprihnire i cinste, vor primi atunci atingerea final a nemuririi.´3)
II. Felul i timpul revenirii lui Hristos
1. Va veni Hristos în mod real sau numai în sens spiritual? Fapte 1,9-11; Apoc. 1,7.
Not: ³A doua venire a lui Hristos va fi real ca i prima Sa venire i vizibil ca înlarea Sa, dar mult mai
glorioas. A spiritualiza revenirea Domnului nostru înseamn a denatura sensul evident al înelesului promisiunii: µEu
voi veni iari¶, i a anula întreg Planul de Mântuire; acest cel mai glorios eveniment al tuturor evenimentelor va avea
loc i pentru rspltirea credincioilor din toate timpurile.´4)
2. Poate fi fixat mai dinainte timpul exact al revenirii Domnului? Mat. 24,36.42.44.
Not: ³Pentru c nu tim timpul exact al venirii Lui, suntem îndemnai s priveghem. µFerice de robii aceia pe care
stpânul îi va gsi veghind la venirea Lui.¶ (Luca 12,37). Aceia care ateapt veghind venirea Domnului nu fac lucrul
acesta rmânând în lenevie« Aceia care vegheaz în vederea venirii Domnului îi cur sufletele prin ascultare de
adevr. Ei leag veghea struitoare de o activitate zeloas.´5)
III. Semnele revenirii lui Hristos

1. În ciuda faptului c nu tim precis timpul venirii Domnului, de unde putem ti, totui, c este aproape?
Mântuitorul a indicat câteva semne care prevestesc împlinirea fgduinei Sale:
a) Semnele ce se petrec în natur: Mat. 24,29.
b) Cele din viaa religioas: Mat. 24,23-26.
c) Vestirea Evangheliei: Mat. 24,14.
d) Pervertirea caracterului uman: 2 Tim. 3,1-5.
e) În domeniul sntii: Mat. 24,7.
f) Psihoza oamenilor: Luca 21,26.
g) Îngerii lui Dumnezeu i demonii la lucru: Apoc. 7,1-3; 16,14.
Not: ³Satana se delecteaz în a nimici; cci ura excit cele mai rele pasiuni ale sufletului i atunci cuprinde pentru
eternitate victimele sale muiate în vicii i în sânge« Satana lucreaz, de asemenea, i prin elementele naturii s strâng
seceriul sufletelor nepregtite. El a studiat secretele laboratorului naturii i folosete toate puterile lui ca s aib
controlul asupra elementelor, atât cât îi îngduie Dumnezeu« În accidente i în calamiti pe mare i pe uscat, în mari
conflagraii, în tornade violente i în ploi de grindin groaznice, în uragane, inundaii, cicloane, în undele mareelor sau în
cutremure, în fiecare loc i în mii de feluri Satana îi exercit puterea. El mtur seceriul copt ca s urmeze foamete i
nenorocire. El umple aerul cu întinciunea morii i mii pier din cauza epidemiilor.´6)
Asistm la una dintre cele mai concludente manifestri (demonstraii) de fore între agenii lui Dumnezeu i agenii
celui ru. Îngerii lui Dumnezeu rein vânturile, ceea ce în limbajul nostru uzual înseamn c militeaz prin aciunile
oamenilor de bine în favoarea meninerii pcii pe pmânt, iar agenii celui ru caut s influeneze caracterele belicoase
i iresponsabile în favoarea unei conflagraii mondiale, pentru a distruge omenirea, instituiile divine i cuceririle nobile
de pe pmânt. Noi tim c triumful final va fi, totui, al Prinului Pcii.
2. Cunoscând
Not: strilefide
³Cum putem fapt,Începrimul
gata? msurrând
util ne recomand
trebuie Domnulpcatele
s ne mrturisim s lum noastre
pentru mântuirea noastr?
i s renunm Mat.
la ele. 24,44.s
Trebuie
obinem biruina asupra oricrui ru din viaa noastr. Trebuie s studiem Cuvântul lui Dumnezeu i prin ajutorul Su
s aducem viaa noastr în conformitate cu toate adevrurile descoperite. Relaiile noastre cu alii vor fi cluzite de
Regula de Aur. Atunci vom fi cu adevrat gata s-L întâlnim pe Isus cu bucurie i fericire.´7)
Repetiie
1. Ce exprim numele de ³adventist´ în denumirea noastr ca biseric?
57
Rspuns: Numele de ³adventist´ deriv din verbul latinesc ³advenio´, care înseamn: a veni, a sosi, a ajunge. El
exprim credina bisericii noastre în a doua venire glorioas a lui Isus Hristos.
2. Care este scopul revenirii lui Hristos?
Rspuns: ³Domnul Hristos va reveni curând ca s rsplteasc fiecruia dup binele sau rul pe care-l va fi fcut pe
când tria în trup.´8)
3. Va veni Hristos în mod real, vizibil, sau numai în sens spiritual?
Rspuns: Venirea lui Isus Hristos va fi real, personal i vizibil, aa cum a fost înlarea Sa la ceruri.
4. Este artat în Sfintele Scripturi timpul precis al revenirii Domnului?

Rspuns: Biblia ne înva c nici ziua, nici ora venirii Domnului nu pot fi tiute înainte, de aceea ni s-a dat sfatul s
fim pregtii în orice clip.
Concluzii dogmatice
A doua venire a lui Hristos este cea mai fericit speran a bisericii i formeaz punctul culminant al Evangheliei.
Venirea Mântuitorului va fi literal, personal, vizibil i universal. Când El Se va reântoarce, neprihniii aflai în
stare de moarte vor învia i, împreun cu drepii care sunt în via, vor fi glorificai, intrând în ceruri. Împlinirea
aproape total a profeiilor importante, împreun cu condiiile actuale de pe pmânt, indic iminena venirii Domnului
Hristos. Timpul
Concluzii acestui eveniment nu a fost revelat, de aceea suntem îndemnai s fim gata tot timpul.
etice
Chiar de la primele începuturi cretine urmaii Domnului Hristos au trit totdeauna în adevr. Ateptarea fericitei
sperane a fost exprimat de salutul bisericii primare: ³Maranatha!´ - Domnul vine - (1Cor. 16,22). Credina în
inimena venirii Domnului Hristos d valoare fiecrui moment petrecut în via i sugereaz o responsabilitate specific
în folosirea optim a ocaziilor oferite de timp.
Sperana advent determin nu numai particularitile credinei, ci i faptele i toat atitudinea noastr fa de
responsabilitile vieii. Avem convingerea c fr eschatologie nu exist adevrat etic cretin i aceasta o concepem
într-un triplu sens:
a) Fr puterea i ajutorul lui Hristos, care va s vin, nu am fi capabili s umblm i s rmânem în credin.
b) Fr gândul întâlnirii cu Domnul Hristos ne-ar absorbi lumea pcatului, nefiind capabili s ne înlm la cele
cereti i spirituale i s învingem înclinaiile fireti ce împiedic lucrarea sfinirii vieii noastre prin Duhul Sfânt.
c) Fr sperana venirii Domnului Hristos, fiind încolii de dureri, boli i insuccese, nu am vedea finalitatea
strdaniilor zilnice, cci ne-am rezuma numai la simpla întreinere zilnic a unei viei imperfecte; dar în lumina speranei
advente întrezrim c ³osteneala noastr nu este zadarnic´. (1 Cor. 15,58).
În zguduitoarele evenimente ale vieii, sperana advent ne d o pace i o siguran constant. Evenimentele vieii
noastre pot s se îngrmdeasc în jurul nostru, dar sperana advent ne inspir gândul c puterea lui Satana a fost
învins i Hristos va fi totul în tot. De aceea nu avem nevoie nici de narcoticele iluziei, sau ale sforrii de a ne
autoliniti, cci sperana noastr nu-i are rdcina în melancolie, nici în pesimism, ci se nate din harul i din
fgduinele lui Dumnezeu.
Aceast speran ne d puteri proaspete s nu capitulm nici în faa rului, nici în faa experimentrii propriei
noastre nedesvâriri, ci ne ajut s ne ancorm încrederea noastr în fgduinele vii i reale ale lui Dumnezeu.
Imperativul de a fi gata în orice moment înseamn pentru noi s inem ua inimii permanent deschis în ambele
direcii:
notri. atât în direcia vertical, cât i în cea orizontal; adic, s fim împcai atât cu Dumnezeu, cât i cu semenii
Eschatologia biblic, Parusia: Este doctrina despre evenimentele din urm (gr. eschatos = ultim, cel din urm).
Venirea Domnului Hristos este evenimentul cheie al eschatologiei biblice, folosit în Noul Testament sub denumirea
greac ³parousia´ (prezen, sosire, revenire, advent - Mat. 24,3). Un alt termen eschatologic este ziua Domnului
(heméra Kyriou - 2 Petru 3,10) sau ziua de apoi (escáte heméra - Ioan 6,39), având înelesul parusiei, ziua în care va
veni Domnul în glorie i mrire ³s judece viii i morii´.
58
În istoria bisericeasc gsim c perioadele de ateptare intensiv eschatologic au fost totdeauna momentele
proeminente ale cretinismului (comunitatea apostolic, reformaiunea, pieteismul, micarea advent), cci, de fapt,
cretinismul propriu-zis este cel cu caracter eschatologic. Cretinismul st sau cade împreun cu aceast doctrin. Prin
ea ofer lumii o speran. Fr eschatologie cretinismul ar deveni o religie cultural, una muzeal, depit, o religie
oarecare printre celelalte religii.
Timpul parusiei: Timpul precis al revenirii Domnului Hristos i-a preocupat totdeauna pe cretini. Generaia
apostolilor a fost convins c va fi martora acestui eveniment sublim. Prima Epistol a lui Pavel ctre Tesaloniceni a
fost greit îneleas, apreciind c venirea Domnului Hristos este iminent chiar în acele zile. De aceea, apostolul le-a
trimis o scrisoare în care afirm c ³nu va veni înainte ca s fi venit lepdarea de credin«´ (2 Tes. 2,1-3).
În secolul al doilea montanismul a propagat ideea hiliasmului (milenarism), idee împrtit i de Tertullian. Unii
scriitori din secolele III-IV au scris despre sperana inimentei reveniri a Domnului Isus Hristos (Metodiu, Lactaniu,
Comodian i Nepos de Arsinoe din Egipt). Dar în toate timpurile au fost cretini care ateptau parusia la o dat fix.
Tychonius socotea c Domnul va veni în anul 381, Hippolyt în anul 500, iar ateptrile cretinilor din Evul Mediu
timpuriu s-au concentrat asupra anului 1000. Cistercitul Ioachim de Floris a fixat anul 1260 pentru începutul
mileniului, iar urmaul lui, Arnold de Villanova, socotea parusia pentru anul 1335. Privind sfâritul lumii Konrad
Schmidt vorbea despre anul 1369, Ioan de Brugis de anul 1400, Felix Hammerlin de 1492, dominicanul Ioan Parisiensis
de 1569, iar franscicanul Ioan Hilter de 1651. Cardinalul Nicolae de Cusa a aezat parusia dup 1734, Chr. Columb la
1647, pastorul protestant Mihail Stiefel i Melchior Hofmann la anul 1533. Martin Luther socotea c la sfâritul
secolului al XVI-lea
venirea Domnului va fi1844.
la anul anul sfâritului. Bengel credea c mileniul va începe în 1836, iar William Miller a fixat
Domnul a ascuns ceasul venirii Lui, pentru ca s-L ateptm în fiecare clip (Luca 12,37). Oricum, este de preferat
s greim în ateptarea Lui concret, decât s nu-L ateptm deloc, cum a declarat J.H. Newman: ³De mii de ori este
mai bine a crede c Hristos vine, când nu vine, decât o singur dat s crezi c nu vine, când vine cu adevrat!« A
dori mai degrab s fiu acela care, din dragoste pentru Hristos, dar în lips de cunotin, consider o artare
neînsemnat de pe cer« drept semn al revenirii lui Hristos, decât un om care, în belug de tiin, dar din lips de
iubire, doar râde de aceast eroare´.9)
1) E.G. White, T.V., 299.

2) R. Pache, Die Wiederkunft Jesu Christi, 5.
3) E.G. White, 2 M. 355.
4) Bible Readings for the Home, 319.
5) E.G. White, H.L.L., 470.
6) E.G. White, T.V., 589.590.
7) R.H. Pierson, Though the Winds Blow, 1968, 137.
8) Statutul de organizare i funcionare A.Z.. din Rom|nia, Mrturisirea de credin, 30.
9) Citat de H. Heinz, op. cit., 261.
13. Natura omului

De memorizat: ³Dar care a fost descoperirea acum prin artarea Mântuitorului nostru Isus Hristos, care a nimicit
moartea i a adus la lumin viaa i neputrezirea, prin Evanghelie.´ 2 Tim. 1,10.
cel Introducere: Cândva

care se încumeta s capul sudic mai
navigheze al Africii se chema
departe, va fi oCabo tormentoso,
victim Capul torturilor.
sigur a oceanului. CorbieriiVasco
Dar curajosul îi închipuiau
da Gamaca
învins prejudecile marinarilor, a înconjurat Africa i a deschis drumul Indiilor. Când s-a întors cu mirodeniile Estului,
a schimbat denumirea extremitii sudice a continentului african, numind-o Cabo de Buona Speranza, Capul Bunei
Sperane.
În antichitate se credea c mormântul este locul torturii, este iadul însui. Omul antic privea ctre moarte cu
prejudecile i cu teama necunoscutului. Dar de când a murit i a înviat Isus Hristos, moartea nu mai este marele
necunoscut, iar mormântul nu este locul torturii, ci al odihnei pân la înviere.
59
Scopul acestui studiu este de a înltura prejudecile tradiionale privind natura i starea omului dup moarte, ca s
avem o perspectiv biblic, luminoas, plin de speran a viitorului nostru lipsit de concepia iadului antic, sau a
tenebrelor purgatoriului medieval.
I. Crearea omului
1. De ce model S-a folosit Dumnezeu când a creat pe om? Gen. 1,26.
Not: µChipul lui Dumnezeu¶ este forma în care l-a creat pe om (Gen. 1,26). Nu se refer la forma corporal a
omului, ci la darurile raiunii, libertii i aprecierii binelui i rului, ceea ce îl deosebete de creaturile pmânteti.
Aceste daruri prin care el se aseamn cu Dumnezeu fac posibil ca omul s-L cunoasc, s-L iubeasc i s se supun
Creatorului su.
Cei doi termeni folosii în acest text (dömut = chip, elem = asemnare) indic raportul omului fa de Creator i
creaiune. Chipul lui Dumnezeu (Imago Dei) exprim marele adevr c omul nu are o obârie inferioar, ci una
superioar; asemenea cuceritorilor antici, care îi lsau statuile în semn de ocupare a teritoriilor respective, tot astfel
omul, chipul lui Dumnezeu, exprim adevrul c lumea omului este ³teritoriu ocupat´ de Dumnezeu.
Dar pentru înlturarea confuziei, Creatorul specific prin termenul ³asemntor´ c omul nu este egal cu Dumnezeu
în esen, ci este doar asemntor. Astfel a exprimat Dumnezeu diferena calitii dintre El i ³coroana creaiunii´.
2. Descrie felul cum a fost creat omul. Gen. 2,7.1)
Not: Crearea lui Adam a avut dou faze: crearea corpului material i insuflarea principiului de via în materia
inert. Aceeai ³suflare de via´ (nimat chaiim) au primit i celelalte vieti (Gen. 1,30). Trebuie reinut îns c omul
a ³devenit´ suflet viu i nu c ar fi ³primit´ un suflet viu. Sufletul viu (nefe chaiiáh) nu este parte constitutiv, ci
exprim
nemuritor,întreg omul îno pretins
sau despre dubla satrire
constituie: i trup
spiritual i suflare
contient dupsaumoarte.
principiu de via. Biblia nu vorbete despre sufletul
Sufletul, în general, ³exprim omul care a luat fiin când scânteia divin a vieii a fost injectat într-un trup fizic,
format din râna pmântului. În mod similar, ori de câte ori se nate un nou copil, vine la existen un nou suflet,
fiecare suflet - o existen, o nou unitate a vieii, diferit i separat în mod unic de celelalte uniti similare. Aceast
calitate a individualitii în fiecare fiin{ vie, ceea ce o caracterizeazca entitate unic, pare s fie ideea exprimat de
termenul ebraic nefe. Când este folosit astfel, sensul lui nu exprim o parte dintr-o persoan, ci exprim persoana, i în
multe împrejurri este tradus ³persoan´.2)
În prezent asistm la un proces de reconsiderare a doctrinei tradiionale despre nemurirea sufletului, ceea ce reiese i
din urmtorul citat scris de un valoros teolog reformat: ³Aproape toat tradiia cretin vede în nemurirea sufletului
semnul distinctiv al chipului divin în om. Astzi, în baza unei cunoateri mai temeinice a Bibliei, vedem c ideea aceasta
nu este cretin, ci platonic« Fr îndoial, doctrina despre nemurirea sufletului are obârie platonic, i nu biblic.
Este urmarea concepiei c sufletul uman este de origine divin. Dar Scripturile nu vorbesc despre un suflet nemuritor,
ci c omul a fost rânduit la o comuniune venic cu Dumnezeu. Nu este o nemurire substanial, ci o via venic, ca o
menire esenial.´3)
II. Natura omului
1. În ce stare a ajuns omul în urma pcatului? Rom. 6,23; 1Cor. 15,53-54.
2. Conform Scripturilor, numai cine are nemurirea? 1Tim.6,16; 1,17.
Not: ³Cuvintele µnemuritor¶ i µnemurire¶ nu au echivalent în V.T.« În N.T. singur Dumnezeu este artat ca fiind
nemuritor,
Termenulsau³nemuritor´
indestructibil în natura
conine cevaSamai
esenial (1 Tim.
mult decât 1,17; de
calitatea 6,16).´4)
a nu fi supus morii. El exprim faptul c persoana
respectiv are via ³în ea însi´, adic nu are nevoie de surs ³extern´ a vieii. Este adevrul cunoscut din cuvintele
Mântuitorului: ³Cci dup cum Tatl are viaa în Sine, tot aa a dat i Fiului s aib via în Sine´ Ioan 5,26.
Dac vrem s fim exigeni în categorisirea fiinelor vii, atunci trebuie s recunoatem trei categorii de fiine: 1.
nemuritoare (Dumnezeirea); 2. cele înzestrate cu via venic (ângerii, fiinele neczute i cele ce vor fi mântuite); 3
fiinele muritoare (cele supuse unei mori venice).
Teologia adventist a rmas consecvent în folosirea termenilor biblici. De aceea, expresia de ³nemurire´, fiind
biblic, n-o exclude din uz, ci o folosete în sensul ei biblic.5) Pionierii notri foloseau cu precdere termenul de
60
³nemurire condiionat´, înelegând c nemurirea nu este un atribut nativ, o însuire natural a omului sau a sufletului
su, ci va fi un dar al lui Dumnezeu, condiionat de mântuire.
III. Starea omului în moarte
1. Cum descrie Biblia procesul care are loc cu ocazia morii? Ps. 146,4; 104,29; Ecl. 12,7.
Not: Omul viu este un rezultat al unirii elementelor ce îl compun, deci moartea pentru el este un proces de
descompunere a elementelor constitutive. Cele dou pri componente care stau la baza fiinei i a entitii sale, trupul i
suflarea de via se descompun, iar omul, ca rezultat, înceteaz s mai existe.
Vom ilustra acest fapt cu dou exemple:
S lum, de exemplu, becul electric, în care materia, firul de wolfram, se unete cu fluidul electric, rezultând lumina.
Când întrerupem contactul, curentul electric înceteaz s acioneze în firul de wolfram, dar înceteaz i rezultatul.
Lumina dispare. Unde s-a dus? Nicieri. A încetat s existe.
Un alt exemplu: Lum nite scânduri i cuie. Batem cuiele în scânduri i facem o lad. Apoi scoatem cuiele, le
strângem laolalt, iar scândurile în alt grmad. Unde este lada? Nicieri. Doar s-a descompus în elementele ei
constituante i, ca rezultat, ce-a fost a încetat s mai existe.
Aa se întâmpl i cu omul dup moarte. Prin descompunerea sa în elementele din care a fost creat, el înceteaz de a
mai fi fiin contient, exact cum nu era aa ceva nici înainte de a fi creat. Dac ne imaginm c suflarea de via
retras
spaiu, de la omcontiina
în care în clipa morii este osusuflare
propriului ³eu´ contient
uman poatedesubzista
sine, care aredeparte
mai capacitatea de a seindependent
în moarte, închipui pe de
sinetrup,
în timp i
atunci
trebuie s admitem s aceast suflare a avut aceeai capacitate i înainte de constituirea ca om. În acest caz ar trebui
admis ideea existenei noastre în veci, cu implicaii divinizante ale fiinei noastre ajungând la concluzii pgâne, la
superstiii orientale ciudate, chiar pân la ³sansara´6) buditilor i a brahmanilor, care cred în ³reâncarnarea´
sufletului.
2. Cum descrie Biblia stare omului în moarte? Ecl. 3,19-21; 9,5-6.10.
3. Cum este numit moartea în Noul Testament? Ioan 11,11-14; 1 Tes. 4,13-15.
Not: Somnul este acea ³stare fiziologic normal i periodic de repaus a fiinelor, necesar redresrii fiinelor,
caracterizat prin încetarea total sau parial a funcionrii contienei, prin relaxarea muscular, prin încetinirea
circulaiei, a respiraiei i prin vise.´7)
Deoarece orice stare de incontien dup care urmeaz o trezire, o numim somn, tot astfel i moartea, fiindc va fi
urmat de trezirea învierii, Biblia o numete ³somnul morii´.
³Doctrina contienei în moarte se bazeaz pe eroarea fundamental a nemuririi naturale. Este o doctrin care,
asemenea celei despre chinurile venice, contrazice învtura Scripturilor, îndemnul raiunii i sentimentul nostru
omenesc.´8)
Repetiie
1. Cum a fost creat omul?
Rspuns: Omul a fost creat din râna pmântului i dup contactul cu suflarea de via divin, ceea ce conine
principiul vieii, s-a fcut un suflet raional, o persoan contien de sine, indivizibil ca substan uman.
2. Omul este muritor sau nemuritor?
Rspuns: Biblia spune lmurit c omul este muritor i c singur Dumnezeirea este nemuritoare, ceea ce înseamn
nu numai calitatea de a nu fi supus morii, ci i proprietatea de a fi cauza i izvorul propriei sale viei. Nemurirea nu
este3.oCare
însuire
estenatural a omului,
starea omului sau a sufletului su, ci va fi un dar al lui Dumnezeu, condiionat de mântuire.
în moarte?
Rspuns: Cu ocazia morii, omul se descompune în prile lui constitutive: suflarea de via este reinut de
Dumnezeu, iar trupul se descompune în rân. Biblia numete moartea un ³somn´, în care nu exist contien, nici
amintire, nici sentiment, nici gândire. Pân la înviere, omul sub nici o form nu mai triete în univers.
Concluzii dogmatice
Omul a fost creat dup chipul i asemnarea lui Dumnezeu ca persoan individual, înzestrat cu liberul arbitru i
libertatea deciziei proprii. Omul este o unitate indivizibil a trupului, a spiritului i a sufletului, dependent întru totul de
Dumnezeu. Prin pcat, omul s-a revoltat împotriva acestei dependene i - desprindu-se de izvorul vieii - a devenit
obiectul morii. Moartea este efectul pcatului. Moartea este încetarea procesului vieii, oprirea tuturor facultilor
61
vitale i încetarea tuturor facultilor fizice i psihice care rezult din coninutul de sine stttor al personalitii sau din
existena determinat de unitatea indivizibil a trupului i a principiului vieii. În moarte pier toate calitile personale
caracteristice, inclusiv contiena de sine. Aceast stare, pân la înviere, este numit în Biblie ³somnul morii´, care se
va sfâri în dimineaa învierii, când omul va fi complet reconstituit. Dumnezeu, care este singurul nemuritor, singurul a
crui via nu depinde de o surs extern, singurul care ³are via în El Însui´, garanteaz c cei mântuii prin har vor
beneficia de via venic.
Concluzii etice
Din situaia noastr de oameni trectori, care totui au perspectiva dobândirii vieii venice, rezult concluziile care
dau o finalitate vieii pmânteti.
Cretinul vede în aceast via scurt o ocazie unic de a primi harul oferit de Dumnezeu pentru salvarea lui venic.
El va fi preocupat în dou direcii: s caute mântuirea oferit în dar i s se achite în mod onorabil de datoriile sale
vremelnice de a fi ³lumina lumii´.
Moartea pentru el nu este ³cea din urm nenorocire inevitabil´, deoarece are speran. Având în vedere faptul c
trecerea din via este o iminen permanent, iar soarta omului este ireversibil dup moarte, adic nu mai poate fi
schimbat, de aici se desprinde nevoia de a fi pregtit în orice clip, ca i în cazul întâlnirii cu Isus Hristos la cea de-a
doua venire.
Antropologia biblic: (Din greac: anthropos = om; logos = vorbire). Înelegem prin ea învtura Bibliei despre om,
despre natura i constituia omului.
Generaianism:
creia Este trupul
prinii creeaz învtura unor teologi
i sufletul anticidin
copilului (casubstana
de pild Tertullian i susintorii
neânsufleit. Doctrina tradiionalismului),
a fost respins de conform
biserica
romano-catolic, fiind înlocuit cu doctrina creaianist.
Creaianism: Spre deosebire de generaianism, aceast doctrin oficial susine c Dumnezeu a creat fiecare suflet în
parte din nimic, care, la procreare, prin unirea celulelor printeti, se contopesc, formând o fiin uman unitar.
Sufletul nu exist înainte de unirea sa substanial cu trupul (teza a fost formulat împotriva preexistenianismului i
împotriva teoriei migraiei sufletului). Teologia romano-catolic consider c, crearea sufletului are loc în momentul
unirii celulelor parentale, i nu la naterea fizic, sau la primul act intelectual al copilului. Doctrina nu neag faptul c,
în sens real i propriu, prinii sunt cauza noului nscut, dar precizeaz c orice devenire nou depete cauza creativ
prin care acioneaz Dumnezeu, chiar dac ³dinamica´ Fiinei Absolute rmâne ³în´ aceast cauz i astfel, devenirea
omului nou, în ciuda actului creaianist, rmâne o întâmplare realmente natural, fr a lua în considerare calitatea
moral a actului de procreare a prinilor.9)
Pluralitatea omului: De fapt, ne referim la doctrina romano-catolic despre crearea omului. Pe scurt, doctrina poate
fi conturat sumar în urmtoarele idei de baz:
1. Omul substanial este preordonat în unitatea sa ontologic unei pluraliti originale, adevrate i ireductibile.
Omul este unul la origine, în existen i în determinarea final.
2. Totui în om exist o adevrat pluralitate de adevruri, care nu pot fi reduse i raportate unul la altul. Ceea ce se
numete în om spirit-suflet nu este doar o form de apariie a acestuia, ceea ce am numi materialitatea sau corporalitatea
lui, sau invers.
3. Omul posed suflet spiritual, simplu i substanial, ca principiu constitutiv dttor de via i propriu întregii sale
fiine, care - nevtmând integritatea omului - în mod substanial difer de materie, este independent de materie în fiin
i sens, iar în fiina lui este nemuritor. Apare prin actul combinatoriu, numit creaiune, când acest Impuls Divin creativ
determin fiina spiritual-material unic, în îneles de aciune de autotranscenden a existenei materiale. Ceea ce,
³intelectual´ înseamn c³material´.10)
ce înseamn propriu-zis este data aprioric a cunoaterii umane, de la care se poate stabili - în primul rând metafizic -
Trihotomism: Doctrina ce în baza textului din 1 Tes. 5,23 consider c omul, în fiina sa substanial, este compus
din trei realiti eseniale: trup, suflet i spirit, care se disting între ele în deosebiri reale.
Cei care obiecteaz împotriva constituiei trihotomice a omului atrag atenia asupra faptului c, nu numai pentru
partea spiritual a omului avem dou expresii deosebite în N.T., ci i pentru partea material: soma i sarks. ³Soma´
exprim corpul material, iar ³sarks´ pe cel al pcatului. Nu este vorba de alt trup, ci numai despre dou aspecte ale
aceleai realiti: primul vizeaz latura material, cellalt latura moral a aceluiai trup. Astfel i ³pneyma´ i ³psyché
sunt termenii aceleiai realiti: primul exprim principiul, cellalt atributele vieii.
Urmtorul citat ne-ar putea edifica mai bine, fiind un comentariu la 1 Tes. 5,23:
62
³Spirit, suflet i trup. Pavel nu ne d un studiu despre natura omului, dar ne asigur c nu exist nici o poriune în
viaa omului convertit care s nu fie atins de puterea sfinitoare a lui Dumnezeu.´11)
Pneuma-spirit: ³Înseamn expirare, respiraie, vânt, suflare de via, duh, suflet, spirit ca parte a omului, ca centrul
priceperii, al sentimentului, al voinei; simire, fiin (intelectual) spiritual (Dumnezeu, îngeri)« În 1 Tes. 5,23,
partea imaterial a omului este sufletul i spiritul, psyché i pneyma. Deosebirea trihotomic dintre trup, suflet i spirit
devine general prin Cuvânt« Traducerea ei în textele referitoare la om este cea a termenului µruah¶ din V.T.: eul
luntric al omului, de origine divin (1 Cor. 5,3; Col. 2,5). Principiul vieii, rdcina vieii, puterea de via, norma
vieii, începutul divin al vieii; pneyma este rdcina vieii, psychsé este purttoarea ei« Omul nu posed parte
sufleteasc inferioar i parte spritual superioar; ambele conin partea imaterial« Ambele au fost viciate de pcat,
ambele, sau în ambele forme este nevoie de a fi salvate împreun cu trupul. Deci trupul - sufletul - spiritul este omul
întreg, muritor.´12)
Psyché-suflet: ³Înseamn suflare, suflet, via (principiul vieii)« Suflet (ca mediu al sentimentelor) Mat. 26,38«
Apare numai în legtur cu trupul. Nu auzim de µpsyché¶ fr corp; aparine de esena sufletului ca s fie împreun cu
corpul; de aceea, împrtete slbiciunile trupului i are nevoie de mântuire. De multe ori este sinonim cu µpneyma¶,
alteori nu poate fi identificat cu el. Evrei 4,12; 1 Tes. 5,23. Aici µpsyché¶ este viaa individual în care µpneuma¶, ca
principiu de via divin devine evident; deci µpsyché¶ = via existent în µsoma¶ ca organism (Mat. 6,25); îns
³soma´ este organismul înviorat prin µpsyché¶, în care subiectul vieii, din punct de vedere al conexiunii pmânteti, este
µpsyché¶, ca µeul¶, parte imaterial a omului.´13)
Nemurirea sufletului: Este o idee filozofic care îi are baza în lucrarea ³Phaidon´ de Platon. În acest dialog petrecut
în ziua
fiind morii luisufletului
eliberarea Socrate, din
Platon pune bazele
strânsoarea concepiei
trupului. despre
Sufletul nemurirea
platonic sufletului.preexistent
este o particul Socrate vorbete
înaintedespre moarte
de trupul ca
în care
slluiete. El pornete de la ideea c lucrurile simple sunt nemuritoare, iar cele compuse sunt muritoare cci se
descompun. Omul, fiind o fiin compus din trup i suflet, este muritor. Îns sufletul omului, fiind o particul
component simpl, este nemuritor. Când omul se descompune, sufletul prsete trupul, cci sunt lucruri diferite.
Distrugerea trupului nu poate însemna distrugerea sufletului, cum nici o pies muzical nu se distruge, când piere
instrumentul cu care a fost reprodus.14)
Oscar Cullman ne face ateni c influena acestei gândiri platonice se simte în gândirea unor neoplatoniti dintre
prinii bisericii.15)
În ciuda faptului c gnosticii se orienteaz dup tiina elin, în sec. II înc nu se observ în aceast latur influena
platonic. Totui, IUSTIN MARTIRUL (150), în Apologia sa îi acuz pe cei care cred în înlarea sufletului dup
moarte i îndeamn s nu fie considerai cretini. MELITO de SARDES (190) vorbete despre prima moarte ca fiind
³tcerea lung´. TATIAN (170) afirm c sufletul în sine nu este însi viaa, ci are doar parte la viaa pe care i-o d
Dumnezeu. ARNOBIUS (300) este ultimul reprezentant în patristic a nemuririi condiionate. Pentru el dovezile
platonice despre nemurirea pretins a sufletului sunt ³meticuloziti sofistice´.
Primii dintre prinii bisericii care vorbesc expressis verbis despre nemurirea sufletului sunt ATHENAGORAS din
Atena i TERTULLIAN (200). Ideea a fost dezvoltat amplu de ORIGENE (185- 254), unul dintre cei mai însemnai
neoplatoniti din patristic.
Reformatorii nu au avut o concepie unitar despre natura omului. Luther oscila între adevr i alegorie. Ca în multe
alte domenii, doctrina sa era i în privina aceasta nesistematic. Într-un loc el numete doctrina despre nemurirea
sufletului un ³monstru al grmezii de gunoi´ medieval.16) CALVIN a fost cel mai consecvent în susinerea învturii
despre nemurirea inerent a sufletului. H. BULLINGER, bineâneles, a împrtit poziia lui Calvin, dup cum reiese
din formularea foarte tioas a Confesiunii Helvetice II din anul 1562: ³Condamnm pe toi aceia care batjocoresc sau,
cu argumente rafinate, contest nemurirea sufletului, sau susin c sufletul doarme, sau devine parte din Dumnezeu.´
(VII-5).
Aici trebuie s amintin un amnunt foarte interesant din istoria reformaiunii autohtone. Un reformator transilvnean,
originar din Deva, Mattias Biro (1500-1545) a scris în 1531 o carte. ³De dormitatione sanctorum´ (Despre adormirea
sfinilor), în care vorbete despre îndreptire i modul mântuirii. El afirm c în ceruri exist un singur Mijlocitor, Isus
Hristos, iar sfinii medievali dorm împreun cu cei mori în mormintele lor, pân la revenirea lui Hristos.
În secolul nostru s-a fcut un progres vizibil în tratarea biblic a naturii omului. Teologi renumii s-au reântors la
învtura sntoas a Bibliei, refuzând platonismul cretin referitor la nemurirea necondiionat a sufletului. Amintim
numai câteva nume dintre teologii cu greutate: Karl Barth, Emil Brunner, Rudolf Bultmann, Oscar Cullmann, Hans
Walter Wolff, André Nygren, R. Niebuhr, P. Tillich, etc.
63
Vom încheia acest pasaj cu un citat al unui teolog erudit din literatura actual a teologiei protestante din ara noastr:
³Este greit concepia format sub influena filozofiei platonice, c omul dispune de µtrup¶ muritor i de µsuflet¶
nemuritor. Omul triete pe pmânt în unitatea trupului (basar) i a sufletului (nefe). Când Creatorul retrage de la om
suflarea de via, el devine cadavru i µse reântoarce în pmânt, de unde a fost luat¶.´17)
Dezvoltarea doctrinei adventiste despre natura omului: Majoritatea milleriilor credeau c omul, prin natur, este
dotat cu suflet nemuritor. Primul care a fost absorbit de studierea problemei antropologiei biblice a fost GEORGE
STORRS (1796-1879), congregaionalist, apoi pastor metodist. Influenat de o brour scris de Henry Grew (Starea
intermediar), a început s studieze destinul final al omului i starea sa în moarte. A ajuns la concluzia c omul nu
posed o nemurire inerent i c nemurirea va fi un dar al lui Hristos dup parusie, iar cei ri vor muri în aa-zisa
³moarte a doua´. El i-a publicat concluziile în ase predici intitulate: ³Sânt sufletele celor nedrepi nemuritoare?´
(1842). În acelai an a aderat la micarea millerit. Cele ase predici au fost tiprite anul urmtor în Anglia. Datorit lui
CHARLES FITCH (1805-1844), pastor congregaionalist, apoi presbiterian i mai târziu millerit, Storrs a îmbriat
sperana advent, devenind unul din exponenii micrii. Charles Fitch, la rândul su, în ziua de 25 ianuarie 1844 a
acceptat doctrina nemuririi condiionate i în urma sa ali conductori millerii. Dup marea decepie, Storrs s-a
desprit de micarea millerit, atribuind-o ³influenei mesmerite´.
William Miller nu a acceptat vederile lui Storrs i Fitch. Dar printre cei care au întrezrit lumina biblic din aceast
învtur se aflau i prinii Ellenei Harmon. Într-una din crile ei18) viitoarea soie a lui J. White descrie o
conversaie pe aceast tem ce a avut loc în casa lor în timpul când ei urmau s prseasc biserica metodist, în vara
anului 1844.
Dupctre
progres decepia din 22nemuririi
doctrina octombrie 1844, cu ocazia
condiionate, conferinei
recunoscând din Albany,sfinilor
c motenirea New York, (29 apr.
nu este 1845),
primit cu s-a fcutmorii,
ocazia un micci
dup a doua venire. Apoi au urmat lurile de poziii ferme din partea E.G. White, J. White i J. Bates în anul 1847,
recunoscându-se c omul este incontient în moarte i c cei nedrepi nu vor fi osândii în mod venic.
Cea mai clar poziie o prezint articolul lui R.F. Cottrell (1814-1892) din R.H. 22.XI.1853 i al lui J. White în
R.H. 21.II.1856, când s-a formulat doctrina biblic cunoscut azi.
1) Textul original spune: ³Vaiier Jahveh Ölohim et- haadám afár min-haödamáh, vaiippach böappáiv nimat chaiim,
vaihi haadám lönefe chaiiah´. Verbul iaar înseamn a forma, a modela. Adam a fost format din ³damah´, adic
pmânt. Ambele cuvinte au aceeai rdcin. Omul: este pmânt. Nimat chaiim este suflare de via impersonal.
Nefe chaiiáh corespunde cu suflet viu, în înelesul sufletului raional, a entitii unice a personalitii Nefe-ul apare în
V.T. de 754 ori, dar niciodat nu se spune c ar fi nemuritor (Jenni-Westermann, op. cit., II, 71). Termenul ruach,
corespondentul cuvântului ³spirit´ se gsete în V.T. de 378 ori, fr ca mcar o singur dat s apar cu atributul de
nemuritor.
2) Siegfried H. Horn, S.D.A. Bible Dictionary, 1960, 1036-1037.
3) Geréb Pál, Dogmatika, Curs de teologie sistematic, 1974/75, II, 32.
4) Neill-Goodwin-Dowle, op. cit., 152.
5) În N.T. numai expresia ³athanasia´ este cea care corespunde termenului nostru de ³nemurire´. O întâlnim de dou
ori: 1 Cor. 15,54; 1 Tim. 6,16. Un alt termen, ³aphthartos´ i ³aphtharsia´ (ca adjectiv i substantiv), având înelesul de
nestricciune, incoruptibilitate, nevtmare, neputrezire, - apare de 13 ori în N.T.; Rom. 1,23; 2,7; 1 Cor. 9,25; 15,52-
54; 1Tim. 1,17; 2 Tim. 1,10; 1 Petru 1,4.23; 3,4. Biblia nu afirm nicieri c nemurirea ar fi calitatea omului, sau a
spiritului sufletului
6) Sansara uman, dedecare
= procesul s dispun
migrare prin în modtrec,
care inerent.
dup doctrina unor religii orientale, sufletele în succesiunea
reâncarnrilor.
7) Dicionarul explicativ al limbii rom|ne, 1975, 876.
8) E.G. White, T.V., 545.
9) K. Rahner-H. Vorgrimler, Kleines Theologiches Wörterbuch, 1961, 215.
10) Idem, 98.
11) S.D.A. Bible Com. VII, 257.

64
12) Kiss Jenó; Ujszövetségi Görög Magyar szótár, 1975, 138.

13) Idem, 175.
14) Platon válogatott müvei, 1893, II, 105-107.
15) Oscar Cullmann, Immortality of the Soul or Ressurection of the Dead? New York, 1958, 19-20.
16) E.G. White, T.V., 549.
17) E. Széles Maria, Otestamentumi Biblika Theologia, Curs de teologie biblic a V.T., 1976, I, 29.
18) E.G. White, 1 M, 39.
14. Învierea
De memorizat: ³Isus i-a zis: µEu sunt învierea i viaa. Cine crede în Mine, chiar dac ar fi murit, va tri.´ Ioan
11,25.
Introducere: ³i dac n-a înviat Hristos, atunci propovduirea noastr este zadarnic, i zadarnic este i credina
noastr« i dup cum am purtat chipul celui pmântesc, tot aa vom purta i chipul Celui ceresc.´1) În aceste texte
suntem confruntai cu dou fapte fundamentale din istoria salvrii; cu învierea lui Hristos i învierea celor salvai de El.
Despre
este viu.primul
Temeliafapt, Pavel declar
credinei noastrecnuEvanghelia nu poate de
este un întemeietor fi desprit dezace
religie care proclamarea marelui
în nesimire adevr c Su,
în mormântul Mântuitorul
ci Isus
Hristos Cel viu din ceruri, fapt exprimat în mod gritor în mormântul gol.
Cealalt afirmaie complementar se refer la purtarea de ctre noi a chipului Celui ceresc, al celui de-al doilea
Adam. Opera salvatoare a lui Hristos ne-a implicat fundamental în istoria mântuirii, deoarece El a venit între noi s
poarte ³chipul nostru´, pentru ca s ne duc cu El în ceruri i noi s purtm ³chipul Lui´. Prin asemnarea i totodat
contrastul celor doi Adami, Pavel descrie destinul nostru în Isus Hristos. Luând parte la aceast natur uman
reprezentativ în a crei imagine am fost gravai (Is. 49,16), acest fapt este mult mai determinant pentru fiina i
transformarea noastr, decât orice lege, regul sau putere de constrângere venit din afara fiinei noastre. Apostolul
exprim acest adevr fundamental prin uimitoarele cuvinte: ³Hristos în voi, ndejdea slavei.´ (Col. 1,27).
³Adevrat, adevrat v spun c oricine crede în Mine are viaa venic´. Prin Ioan cel iubit, care a ascultat aceste
cuvinte, Duhul Sfânt declar bisericilor: µMrturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaa venic i aceast via
este în Fiul Su. Cine are pe Fiul are via¶´. 1 Ioan 5,11-12. Iar Isus a zis: ³Eu îl voi învia în ziua de apoi´. Hristos a
devenit un trup cu noi pentru ca noi s ajungem una în spirit cu El. În virtutea acestei uniri vom iei noi afar din
morminte, nu numai ca o manifestare a puterii lui Hristos, ci din cauz c, prin credin, viaa Lui a ajuns viaa noastr.
Aceia care vd pe Hristos în adevratul Lui caracter, i-L primesc în inim, au via venic. Hristos locuiete în noi
prin Duhul; iar Duhul lui Dumnezeu, primit în inim prin credin, este începutul vieii venice.´2)
I. Fgduina învierii
1. Care a fost sperana credincioilor din toate timpurile? Iov19,23-27; Rom. 8,11.
2. Ce garanie avem privind realitatea învierii morilor? 1Cor.15,12-20.
Not: ³Învierea lui Isus era o preânchipuire a învierii din urm a tuturor celor care dorm în El. Ucenicii cunoteau
bine figura Mântuitorului înviat, felul Lui de a Se purta, felul Lui de a vorbi. Dar cum Isus a înviat dintre mori, tot
astfel
cunoscuti aceia carePoate
pe Isus. au adormit
c ei auînfost
Eldeformai,
trebuie s au
învieze. Vom recunoate
fost bolnavi, pe prietenii
sau desfigurai în viaa notri,
aceastatot aa cum dar
trectoare, ucenicii - au
înviaz în
simetrie desvârit; i cu toate acestea în trupul lor proslvit, identitatea lor se va pstra cu desvârire. Atunci vom
cunoate chiar aa cum suntem cunoscui (1 Cor. 13,12). În faa care strlucete de la lumina care vine de la faa lui
Isus, vom recunoate trsturile celor iubii ai notri.´3)
3. Ce fgduine avem relativ la înviere? Osea 13,14; Ioan 5,25-29; Fapte 24,15; 1 Cor. 15,21-22.
II. Una sau mai multe învieri?
1. Cine sunt cei care vor lua parte la prima înviere? 1 Tes. 4,16; Luca 14,14; Apoc. 20,6.
65
Not: Isus Hristos face aluzie direct la ³învierea celor neprihnii ca fiind separat de cea a categoriei opuse.
Cercettorul sârguincios va gsi i alte indicii în N.T. referitoare la prima înviere.
2. Când vor învia cei care n-au beneficiat de prima înviere? Apoc. 20,5.13.
Not: ³La sfâritul celor o mie de ani, Hristos vine din nou pe pmânt. El este urmat de ceata celor mântuii i însoit
de un cortegiu de îngeri. Coborându-Se în maiestatea Sa înfricoat, El poruncete nelegiuiilor mori s se scoale spre a
primi rsplata lor. Ce contrast fa de cei care au fost sculai cu ocazia celei dintâi învieri! Drepii au fost îmbrcai în
tineree i frumusee nemuritoare. Cei nelegiuii poart urmele bolii i ale morii« Dup cum cei nelegiuii au intrat în
mormintele lor, tot aa ies acum de acolo, cu aceeai dumnie împotriva lui Hristos i cu acelai spirit de rzvrtire.
Lor nu li se mai d nici un alt timp de încercare, în care s îndrepte greelile vieii lor trecute. Cu aceasta nu s-ar câtiga
nimic. În timpul vieuirii lor nelegiuite inimile lor n-au fost muiate. Dac li s-ar da un al doilea timp de încercare, ei l-ar
folosi ca i pe cel dintâi, ocolind cerinele lui Dumnezeu i aâând la rzvrtire împotriva Lui.´4)
3. Vorbete Biblia i despre o înviere parial? Dan. 12,2; Apoc. 1,7; Mat. 26,64.
Not: Despre o înviere parial citim i în Matei 27,52-53, cu ocazia morii Domnului. Adventitii de Ziua a aptea
cred c o asemenea înviere parial va mai avea loc chiar înainte de prima înviere general a celor neprihnii. Unii vor
învia pentru viaa venic, alii pentru ocara final. Deoarece Hristos a prezis cu ocazia procesului Su c marii
împotrivitori ai adevrului, cei care L-au condamnat pe nedrept la moarte, Îl vor vedea pe Fiul omului venind pe norii
cerului (Mat. 26,64), iar în Apoc. 1,7 avem o profeie ferm c cei ce L-au rstignit Îl vor vedea, de asemenea, venind
pe
sensnori,
mai împlinirea acestor
larg, incluzând preziceri
în aceast face i
înviere necesar învierea
pe cei ce-au special.
adormit Spiritulsoliei
în credina Profetic
celorinterpreteaz
trei îngeri. evenimentul într-un
³Mormintele se deschid i µmuli dintre cei ce dorm în râna pmântului se vor scula; unii pentru via venic, iar
alii pentru ocar i ruine venic¶´ (Dan. 12,2). Toi cei ce au murit în credina soliei îngerului al treilea ies din
morminte preamrii ca s aud legmântul de pace al lui Dumnezeu cu cei care au inut Legea Lui. i µcei ce L-au
strpuns¶ (Apoc. 1,7) i care au batjocorit i au luat în râs chinurile Domnului când murea pe cruce, cât i cei mai
violeni prigonitori ai adevrului Su i ai poporului Su, sunt înviai ca s-L vad în mrirea Lui i s vad onoarea
primit de cei credincioi i asculttori.´5)
III. Mileniul 6)
1. Ce durat de timp va despri cele dou învieri generale? Apoc. 20,5.
2. Ce se va întâmpla pe pmânt în timpul mileniului i cum a fost simbolizat în procedura sanctuarului pmântesc?
Lev. 16,21-22; 26,34-35; Apoc. 20,1-3.
Not: În timpul mileniului vor avea loc o serie de evenimente eschatologice. Este greit interpretarea c mileniul ar
fi o lung perioad de progres, pace i har pe pmânt. Începutul i sfâritul mileniului este marcat de revenirea
Domnului i - respectiv - cele dou învieri generale. Isus Hristos va apare la începutul perioadei cu îngerii Lui ca s-i
duc pe ai Si în ³Împria Cerului´, iar la sfâritul perioadei va reveni cu sfinii mântuii i cu Cetatea Sfânt (Apoc.
21,1-4).
Dup cum apul lui Azazel a fost dus în pustiu, tot aa i Satana va fi purttorul pcatelor iertate i terse ale
sfinilor, aflându-se într-o captivitate simbolic în Adânc.7) Legarea simbolic a lui Satana vrea s exprime
imposibilitatea de a activa, fiind legat de lanul împrejurrilor, c ³nu mai este nici un suflet omenesc de ispitit; nici unul
pe care s-l poat aâa sau necji.´8)
³Doctrina convertirii lumii i domniei spirituale a lui Hristos nu a fost susinut de ctre biserica apostolic. Nu a
fost admis în general de cretini pân pe la începutul secolului XVIII. Ca la oricare alt rtcire, rezultatele ei au fost
rele. Ea înva
prevestire pe oameni
a apropierii Lui.sApriveasc la la
dat natere o venire îndeprtat
un simmânt a Domnului
de încredere i îi împiedica
i siguran care nudeera
a lua
bineseama la semnele
întemeiat de
i a fcut
pe muli s neglijeze pregtirea necesar pentru a întâmpina pe Donmul lor.´9)
3. Când va avea loc judecata celor ce au refuzat mântuirea? Apoc. 20,11-12; 1 Cor. 6,2-3; Iuda 6.
Not: Teologia adventist, spre a deosebi cele dou judeci - pe cea care are loc începând din anul 1844 asupra
bisericii lui Dumnezeu i pe cea care se va face în timpul mileniului - folosete termenul de judecat de cercetare pentru
prima, iar pentru a doua judecat de executare.
4. Cum vorbete Scriptura despre consecinele judecii de executare? Apoc. 20,13-15; 21,8.4.
66
Not: ³Marea lupt s-a sfârit. Pcatul i pctoii nu mai exist. Universul întreg este curat. O singur vibraie de
armonie i de bucurie bate prin toat creaiunea. De la Acela care a creat totul se revars viaa, lumina i bucuria peste
toate inuturile spaiului nemrginit. De la atomul cel atât de mic, pân la cel mai mare corp ceresc, toate lucrurile atât
cele însufleite, cât i cele neânsufleite, declar în frumuseea lor neptat i în bucuria lor desvârit c Dumnezeu
este iubire.´10)
Repetiie
1. Care va fi soarta final a morilor?

Rspuns: În final, morii vor învia, indiferent de coninutul moral al vieii lor. Nu va fi o înviere ³spiritual´ sau în
descendeni, ci una real i corporal.
2. Vor fi una sau mai multe învieri?

Rspuns: Vor avea loc dou învieri generale: prima va fi învierea celor neprihnii, cu ocazia venirii lui Hristos, iar a
doua la sfâritul mileniului, când vor învia toi cei ce au refuzat harul salvator i îi vor lua osânda.
3. În afar de învierea general, va mai fi i una parial?

Rspuns: Da, înaintea revenirii lui Isus Hristos, în cadrul evenimentelor de dup încheierea harului, vor învia cei ce
L-au rstignit pe Isus Hristos, iar dintre credincioi, cei adormii în credina celor trei solii îngereti.
4. Ce este mileniul?
Rspuns:
instalarea pe Prin mileniu
pmânt înelegem
a Cetii Sfinte. timpul
În acestdetimp
o mie de anivacare
pmântul se va scurge
fi pustiu, Satana între
va fi revenirea Mântuitorului
legat simbolic, i între
iar mântuiii vor
participa la judecata de executare.
5. Care vor fi consecinele judecii de executare?
Rspuns: În urma judecii de executare toi aceia care au refuzat harul mântuitor vor fi supui morii a doua.
Pmântul i universul vor scpa de toate consecinele pcatului i pentru eternitate va fi restabilit pacea i armonia în
univers.
Concluzii dogmatice
Când Hristos, viaa noastr, va reveni, prima dat vor învia neprihniii, ce vor fi glorificai i rpii s-L întâlneasc
pe Domnul lor. Cea de-a doua înviere, a nelegiuiilor, va avea loc cu o mie de ani mai târziu.
Mileniul este domnia de o mie de ani a lui Hristos cu sfinii Si în ceruri, între prima i a doua înviere. În acest timp,
nelegiuiii mori vor fi judecai, pmântul va fi absolut pustiu, neavând locuitori umani vii, doar pe Satana i îngerii lui.
La încheierea mileniului, Hristos cu sfinii i cu Cetatea Sfânt, va coborî din ceruri pe pmânt. Morii nelegiuii vor
învia i împreun cu Satana i îngerii si vor înconjura Cetatea; dar focul lui Dumnezeu îi va nimici, curind totodat
pmântul. Universul va fi liber de pcat i de pctoi pentru totdeauna.
Concluzii etice
În prezent purtm chipul celui pmântesc, al lui Adam, cu toate nedesvâririle fiinelor atinse de pcat. Prin
suferina, moartea i învierea lui Hristos, Dumnezeu a prevzut singura cale a ispirii pentru pcatul omenesc, ca cei
care prin credin accept aceast ispire, s aib viaa venic. Învierea lui Hristos proclam triumful lui Dumnezeu
asupra forelor rului, i celor ce accept harul lui Dumnezeu le asigur victoria final asupra pcatului i a morii.
Supunându-se lucrrii harului sfinilor, cei credincioi vor deveni zi de zi mai asemntori chipului lui Hristos. Cel
care prin credin locuiete în ei ca ³ndejdea slavei´ i în a crui imagine au fost gravai pentru venicie.
Hristos, Învierea i Viaa, bate la ua inimii (Apoc. 3,20); El dorete s fie admis. Decizia sufletului de a-L primi sau
a-L
vieiirespinge
venice.este momentul suprem al existenei umane. Cci primirea lui Hristos în inim, prin credin, este începutul
Milenism: Micare religioas cu caracter antitrinitar i antinomist. sunt adepii unui stat teocratic pmântesc care se
va realiza pentru un mileniu pe pmânt. Începutul acestuia este marcat de venirea lui Hristos, care a i venit în spirit în
anul 1914. Conform învturii lor, toi oamenii vor fi mântuii în acest mileniu. Ei consider orice instituie de stat ca
fiind a lui antihrist. Se declar a fi pacifiti, ³nonconformiti´, refuzând serviciul militar i sabotând toate instituiile
legate de armat. Nu cred în nemurirea natural a sufletului. În toat lumea s-a rspândit o diziden intransigent a
micrii, cunoscut sub numele de Martorii lui Iehova. Desfoar o propagand intens, susinut de literatur. Nu au
67
principii hermeneutice stabile în comentarea Bibliei; chiar i elementelor istorice ferme le aplic o interpretare simbolic
i alegoric.
Premilenialism - postmilenialism: Doctrina care înva c parusia va precede mileniul, este premilenialist, în
contrast cu postmilenialismul, care susine c parusia va urma dup mileniu. Premile- nialismul secolului XIX a fost
divizat în dou grupe distincte:
1. Literalitii: Credeau într-un imperiu pmântesc milenial, în care profeiile V.T. referitoare la restabilirea lui Israel
vor deveni realiti. O parte din ideile literalitilor triesc mai departe în vederile futuritilor i a dispensaionalitilor.
2. Milleriii: W. Miller i adepii lui au respins vederile literaliste i aspectele temporale i iudaice ale interpretrilor
profetice. Dar credeau c moartea celor nelegiuii, reânnoirea naturii i a pmântului i coborârea Noului Ierusalim va
avea loc la începutul mileniului.
Adventitii de Ziua a aptea sunt premileniti numai în sensul literal i cronologic al cuvântului, deoarece ateapt
parusia înainte de mileniu. Ei sunt de acord parial cu milleriii în sensul c în mileniu vor exista numai sfinii mântuii,
glorificai i îmbrcai în nemurire, dar acetia vor ³moteni Împria Cerurilor´ i nu vor domni pe pmânt în timpul
mileniului, cum credeau milleriii.
1) 1 Cor.White,
2) E.G. 15,14.49.
H.L.L., 285.
3) Idem, 589.
4) Idem, T.V., 607 - ed. 1981.
5) Idem, 637.
6) Mileniu (lat. millenium, redus din µmille annus¶) înseamn o perioad de o mie de ani. Chilia eté (gr. chilias = o
mie; etos = an) sunt expresiile folosite în original, care stau la baza denumirilor curentelor hiliaste din istoria
cretinismului.
7) Termenul corespunztor pentru ³adânc´ este Abyssos, i apare prima dat în versiunea greac a V.T.,
Septuaginta, la Gen. 1,2, corespondentul lui töhom din limba ebraic. Specialitii sunt de prere c poate fi tradus prin
cuvintele: ³abis, prpastie, adânc insondabil, tartar, infern, lumea subteran, gol infinit´ - H.G. Liddell-R. Scott, op.
cit., 4.
8) F.C. Gilbert, citat de A. Warner, op. cit., 286.
9) E.G. White, T.V., 321.
10) Idem, 622 ed. 1981.
15. Spiritismul antic i cel modern
De memorizat: ³Dac vi se zice îns: µÎntrebai pe cei ce cheam morii i pe cei ce spun viitorul, care optesc i
bolborosesc¶, rspundei: µNu va întreba oare un popor pe Dumnezeu su? Va întreba el pe cei mori pentru cei vii? La
lege i la mrturie!¶ Cci dac nu vor vorbi aa, nu vor mai rsri zorile pentru poporul acesta´. Isaia 8,19-20.
Introducere: ³Duhurile rele, fiine create la început fr pcat, erau egale în natur, putere i slav cu fiinele care
astzi sunt solii lui Dumnezeu. Dar deczând prin pcat, s-au aliat pentru a dezonora pe Dumnezeu i pentru a nimici pe
oameni. Scriptura ne vorbete despre mulimea i conducerea lor, despre diferitele lor grupri, despre inteligena i
subtilitatea lor i despre planurile lor rutcioase împotriva pcii i fericirii oamenilor.´1)
³Spiritism:
extrem de fin,concepie
iar cei mistic potrivit
vii ar putea s creia
comunicespiritele morilor
cu ele ar supravieui,
prin diverse procedeemeninându-i
oculte (ex.: existena material
prin aciunea unui
µmedium¶).´2)
I. Originea spiritismului
1. Cum s-a manifestat în Eden prima comunicare spiritist? Gen. 3,1-6.
Not: ³Cel dintâi medium spiritist a fost arpele din grdina Eden« Satana a ales aceast vietate µireat¶ ca un
medium prin care s manifeste cele dintâi fenomene spiritiste« Trei lucruri sunt vrednice de luat în seam în aceast
naraiune inspirat: întâi, Satana a obinut controlul i a luat în stpânire trupul unei reptile i a reinut aceast stpânire
atât timp cât a voit. Al doilea: în aa fel a luat în stpânire aceast creatur, încât a fcut ca pentru un timp, cât a inut
stpânirea sa, s piard caracterul distinctiv care îi aparinea i s preia caracterul i însuirile altei fiine. Al treilea:
68
prin controlul i posedarea acestei fpturi, el a fcut ca o fiin omeneasc nedeczut s-i închipuie c vorbea cu o
reptil, când, de fapt, vorbea chiar cu diavolul în persoan. El a folosit aceast amgire pentru a face s pctuiasc o
fiin nedeczut.´3)
II. Spiritismul antic
1. Despre ce fel de manifestri spiritiste ne vorbesc Scripturile? Deut. 18,10.11; Exod 7,11.
Not: ³Spiritismul este doctrina spiritelor« credina comunicrii oamenilor cu spiritele« Spiritist este cel care
crede în Dumnezeu, în nemurire i în comunicarea spiritelor, indiferent dac este cretin, iudeu sau budist. În acest sens
larg au fost spirititi înelepii greci, preoii egipteni i buditii.´4) Aceast recunoatere categoric aparine vestitului
³medium´ spritist al secolului XIX, Adelma Wurmbrand.
2. Cum relateaz raportul bilic una din manifestrile spiritismului antic? 1 Sam. 28,6-19.
Not: Scena descris în Biblie nu difer cu nimic de ³seanele´ obinuite spiritiste din era modern. În legtur cu
spiritismul se ridic dou probleme: cea a faptelor i cea a factorilor. sunt faptele spiritismului reale sau numai trucuri i
înelciuni? La aceast întrebare vrea s rspund Muzeul Metafizic parisian al Institutului Camile Flamarion, unde
sunt expuse rezultatele i concluziile cercetrilor tiinifice minuioase fcute sub controlul i dirijarea savanilor
Academiei Franceze, teste conduse de Henri Bergson. Excluzând arlataniile periferice, exponatele Muzeului Metafizic
dovedesc c faptele sunt reale. Dar factorii? Factorii sunt dubioi în sensul c manifestrile spiritelor provin de la
persoanele declarate, sau c identitatea lor este voit camuflat? Testele tiinifice nu vor putea da niciodat un rspuns
ferm în aceast privin. De aceea, ne vine în ajutor Revelaia i înltur cortina din faa noastr, demascând factorii
care se ascund în mod invizibil în dosul manifestrilor spiritiste.
³Uniiconcluzia
a trage cred c Samuel a fost
contrarie. cuaa
Dac, adevrat
cum sedesusine
fa lade
întreverea cu Saul,
unii, Samuel s-ar dar Biblia
fi aflat însi
în cer, el ne d destule
trebuia temeiuridepentru
s fie invitat acolo
fie prin puterea lui Dumnezeu, fie prin puterea lui Satana. Nimeni nu poate crede nici mcar o clip c Satana ar avea
putere s cheme pe un profet sfânt al lui Dumnezeu din cer ca s onoreze vrjitoriile unei femei lepdate. De asemenea,
nu putem crede c Dumnezeu a înviat pe profet ca acesta s mearg în petera unei vrjitoare, deoarece Domnul deja
refuzase s comunice cu Saul, fie prin vis, Urim, sau prin profei. 1 Sam. 28,6« Solia însi este o dovad
îndestultoare despre obâria ei. Scopul ei nu era de a duce pe Saul la pocin, ci de a-l conduce la ruin i aceasta nu
este lucrarea lui Dumnezeu, ci a lui Satana.´5)
3. Care au fost motivele decderii lui Saul? 1 Cron. 10,13.146)
Not: Ellen G. White spune c Saul a fost amgit de Satana (P.P. 680). Tertullian i Efraim Sirianul au fost de
prere c Saul a fost posedat atunci de demoni. Luther spunea c artarea era o nluc diavoleasc, iar Calvin considera
c artarea ³nu a fost adevratul Samuel, ci un spirit´. Exist traduceri care spun c Saul a murit pentru c ³l-a cutat
pe îndrcit s-l întrebe´ (versiunea Karoli, maghiar). Nu putem avea nici un dubiu c Saul a avut de-a face cu acelai
³sftuitor´ deghizat, care în Eden i s-a artat Evei în postur de arpe. Deci Revelaia ne descoper ³factorul´!
III. Spiritismul modern
1. Ce avertisment ni se d privind pericolele înelciunii satanice din timpul din urm? 1 Tim. 4,1.2; Mat. 24,26.
2. Ce ni se spune în Biblie despre activitatea duhurilor demonice? 2 Cor. 11,14.15; 2 Tes. 2,9.
Not: Un locuitor din Hydesville, statul New Work, numit Michael Weekman a fost deranjat pân la exasperare în
anul 1847 de nite ciocnituri ciudate. Nemaiputând suporta situaia, s-a mutat, iar în locul lui a venit familia lui John
D. Fox. Una dintre fete a început s rspund ciocniturilor, descoperind un ³cod´ misterios cu ajutorul cruia putea
comunica cu ³strinul´ necunoscut. Prin acest cod ciudat au aflat c ar fi vorba de un oarecare Charles B. Rosma, un
nume necunoscut de ei. Mare le-a fost surpriza când au aflat c acel individ a fost asasinat cândva chiar în casa lor.
Familia Fox s-a mutat la Rochester, dar ciocniturile stranii i-au urmat i acolo. Una din fetele Fox a devenit un mediu
vestit,
Se iar din practicile
disting trei faze familiei s-a nscut
în dezvoltarea spiritismul modern:
spiritismului modern. prima perioad este cea a fenomenelor psihice i fizice
obinuite, începute cu activitatea surorilor Fox în 1848. Perioada a doua, începând din 1893, este faza dezvoltrii
religioase a spiritismului. În ultimele decenii asistm la dezvoltarea aspectului parapsihologic i extrasenzorial al
fenomenului spiritist.
IV. Rolul spiritismului în profeii
1. Cum vorbete Scriptura despre rolul spiritismului în ultima alian spiritual? Apoc. 16,13.14.
Not: Comentatorii Adventiti de Ziua a aptea totdeauna au recunoscut în aceste ³duhuri´ opera final a
spiritismului în cadrul unei triple aliane. ³Prin intermediul spiritismului vor avea loc minuni, bolnavi vor fi vindecai i
69
se vor svâri multe miracole incontestabile. i deoarece spiritele vor manifesta credin în Biblie i respect fa de
instituiile cultice, lucrarea lor va fi acceptat ca manifestarea puterii divine.´7)
Unii vor fi ispitii s primeasc aceste minuni ca de la Dumnezeu. Bolnavii vor fi vindecai în faa noastr. Minuni
vor fi svârite în vzul nostru. suntem noi pregtii de a rezista încercrilor care ne ateapt, când minunile mincinoase
ale lui Satana vor fi demonstrate total? Nu vor fi oare multe suflete prinse în curs? Prin deprtarea de la preceptele i
poruncile lui Dumnezeu i prin ascultarea de fabule, minile multora sunt pregtite a primi aceste minuni mincinoase.
Noi trebuie s cutm acum a ne înarma cu armtura lui Hristos pentru lupta în care trebuie s ne angajm în curând.
Credina în Cuvântul lui Dumnezeu, studierea cu rugciune i aplicarea lui în practic va fi scutul nostru fa de puterea
lui Satana i ne va da biruina prin sângele lui Hristos.´8)
³Lumea nu va fi convertit prin darul limbilor sau prin svârirea de minuni, ci prin predicarea lui Hristos cel
rstignit.´9)
2. Care trebuie s fie poziia cretinului fa de practicile spiritiste? Lev. 19,31; 20,6.27; Is. 8,19.
Not: ³sunt puini aceia care au o prere just despre puterea de îneltorie a spiritismului i despre primejdia pe
care o constituie ajungerea sub influena lui. Muli au legtur cu el i ar fi plini de groaz la gândul de a se lsa
condui de duhurile rele. Dar ei se avânt pe terenul oprit i puternicul amgitor îi exercit puterea asupra lor, chiar
împotriva voinei lor. Este de ajuns o singur dat s fie înduplecai s-i supun mintea la îndrumrile lui i el îi ine
captivi. Este cu neputin ca prin propria lor putere s se desfac de vraja lui care-i ameete i-i zpcete. Numai
puterea lui Dumnezeu, dat ca rspuns la rugciunea fierbinte a credinei, poate s scape sufletele prinse în curs.´10)
Repetiie
1. Ce este spiritismul i cum s-a manifestat el în antichitate?
Rspuns: Spiritismul este o doctrin mistic a nemuririi i a comunicrii oamenilor cu spiritele. În antichitate, s-a
manifestat sub forma vrjitoriei i a necromaiei (pretinsa comunicarea a morii).
2. Înainte de venirea Domnului, ce fenomene religioase curioase vor avea loc, care vor încerca credina copiilor lui
Dumnezeu?
Rspuns: Biblia a prezis c spiritele vor face semne, minuni i vindecri miraculoase. Pericolul acestora const în
faptul c lumea nu va sesiza izvorul de unde vin miracolele i le va primi drept divine, acceptând i învturile care vor
însoi semnele.
3. Ce idee caut s demonstreze existena spiritismului?

Rspuns: Prin pretinsa comunicare cu sufletele celor decedai, spiritismul vrea s demonstreze teza nemuririi
sufletului i reînvie vechea minciun satanic: ³Negreit c nu vei muri!´.
4. Care trebuie s fie atitudinea cretinului fa de manifestrile religioase de origine dubioas?
Rspuns: Mântuitorul ne-a prevenit, sftuindu-ne: S nu credem, s nu mergem la ei, s nu ascultm de învturile
i manifestrile false.
Concluzii dogmatice
Dogmatic, spiritismul reânvie dou curse fundamentale în plasa crora a czut victim omul în Eden: înscenarea
diabolic a divinizrii omului i demonstrarea inexistenei morii, ca consecin a rebeliunii omului fa de Dumnezeu.
Asigurarea insidioas: ³Negreit c nu vei muri!´ - este demonstrat în mod subtil i aparent inofensiv prin pre-tinsa
comunicare cu sufletele
Spiritismul celor
nu vrea s decedai.cu religiile existente, constituindu-se ca o religie competitiv. Ci prin simularea
concureze
acestui ³dezinteres´ vrea s inunde toate religiile, inclusiv i pe cele non-cretine, s captiveze toate minile i s
stpâneasc - din culise - desfurarea vieii religioase. Astfel va apare ca aliat în ultimele scene ale istoriei bisericeti.
Care va fi rolul spiritismului în noua alian religioas? El va oferi partenerilor lui chiar elementul urmrit intens în
secolele care s-au scurs i de care se crede c religiile, în general, duc lips: senzaia minunilor.
Concluzii etice
70
Din punct de vedere etic, asistm la un fenomen modern resimit în teologie: tendina de a pune accentul pe faptele
etice, ignorând latura dogmatic a religiei. Astfel, în realitate se sacrific principii în schimbul unori triri sau
manifestri emoionale.
În acest context, spiritismul apare ca o ³religie´ modern, cci nu are dogme, doctrine, ci numai învturi etice. Dar
elementul important în spiritism nu este etica, ci practicarea necromaiei, pentru care ³sfaturile´ etice sporadice i de
multe ori contradictorii alctuiesc numai cortina care camufleaz esenialul.
Cretinismul din vremea iluminismului a trecut printr-un asalt raionalist care îi cerea fapte, dovezi, mrturii spre a-
i justifica existena. Acum asistm la un nou asalt, dar de data aceasta spiritualist, care - în loc s cear fapte i
mrturii de la cretinism - vine el i-i ofer perspectiva faptelor i a minunilor metafizice. Psihoza lumii este pregtit s
atepte senzaiile. Sufletele nepregtite, care nu vor fi ancorate pe un ³Aa zice Domnul´, vor fi prad ieftin a
dumanului sufletelor.
În aceast împrejurare, datoria noastr a formulat-o Mântuitorul în cuvintele: ³S nu v ducei acolo!« S nu
credei!´ (Mat. 24,26). Prima propoziie exprim datoria practic-etic fa de spiritism, iar cea de-a doua, atitudinea
dogmatic fa de înelciunile lui.
Ocultism: Este teoria care proclam existena în natur a unor fore supranaturale misterioase, dar cu care pot
comunica cei iniiai (mediumii). (Occultus, lat. = ascuns, tainic, necunoscut).
În istoria tuturor popoarelor antice se gsesc preocupri oculte (Babilon, Egipt, Persia, Grecia, Roma, etc.). Israelul
a fost învat s considere aceste preocupri drept ³urâciuni´ (Deut. 18,9-13). Epistolele pauline dovedesc c lupta
împotriva
în cealaltinfiltrrii
extremocultismului în bisericile
cu lupta âmpotriva cretine aculminat
vrjitoriei, fost o preocupare
în bula major a apostolilor.
antivrjitoreasc În Evul
a lui Mediuals-aVII-lea
Inoceniu trecut
(³Summis desiderantes affestibus´ 1484), dând natere la excese regretabile. În timpul raionalismului cei care au
intervenit în favoarea ocultismului au fost Swedenborg i Young-Stilling. Kant l-a considerat pe suedez drept un fantast
i un fanatic, dar Goethe l-a apreciat«
În timpul curioaselor fenomene din Hydesville, Andrew Jackson Davis a editat în 1847 o carte scris sub ³influen
swedenborghian´ (Principles of Nature, her Divine Revelations and a Voice to Mankind). Se consider c tiina i
religia ocult modern începe cu aceast lucrare i cu fenomenele legate de activitatea surorilor Fox. Pretutindeni s-au
înfiinat cercuri sau ³temple´ oculte, societi i comitete de cercetri psihice i parapsihologice. Conan Doyle spera ca
sub egida ocultismului s se realizeze unirea tuturor religiilor. Nu se poate aprecia precis numrul practicanilor
ocultismului. Se susine 11) c numai în Rio de Janeiro funcioneaz circa 7000 de ³temple´ oculte. Numrul
ocultitilor din lume a fost evaluat la 50.000.000. Dar dac se ia în considerare estul noncretin, unde ocultismul poate
fi considerat ca singura religie, ne putem da seama de proporiile lui. Dac includem aici i ³cercetrile´
parapsihologice, aproape c nu mai putem vorbi despre o ³invazie ocult´, ci despre ³dominarea´ ei.
Aspectul tiinific al ocultismului: În ultimele decenii asistm la un flux al experimentelor din domeniul ³percepiilor
extrasenzoriale´, ceea ce a dat natere la o nou disciplin a psihologiei, numit ³parapsihologie, metapsihologie sau
psihotronic´. Obiectul disciplinei este comunicarea telepatic i alte fenomene psihice paranormale. Prima societate
pentru Cercetri Psihice a fost întemeiat în Anglia în anul 1882, apoi în America în 1885. Asemenea cercetri
tiinifice se fac aproape în toate rile. ³Parapsihologia încearc limitele extrafizice ale raiunii umane, bazându-se pe
premisa c omul nu este ³creier-centric´, ci ³spirit- centric´, adic ³psiho-centric´.12) Vom aminti doar câteva din
preocuprile din acest domeniu:
a) Mesmerism: cunoscut dub denumirea de ³magnetism animal´, termen introdus de medicul vienez Friedrich A.
Mesmer în jurul anului 1775. Dup prerea lui Mesmer, îmbolnvirea este urmarea dezechilibrului fluidelor universale,
ceea
vremeace sa
poate fi restabilit
senzaie prineuropene.
în centrele fora magnetic. Practicarea
Vindecrile ³somnului
³în trans´ magnetic´
se practic i astzi.sau ³transei magnetice´ a stârnit la
b) Hipnoza: este o ³stare indus artificial, asemntoare somnului, provocat prin sugestie sau pe alte ci.´13) Din
punct de vedere etic problema hipnozei este mult controversat. Se pune întrebarea c, dac atunci când subcontientul
omului în stare de hipnoz devine susceptibil la sugestii exterioare, i o alt voin exterioar se substituie voinei
personale, oare nu este atins integritatea unei entiti personale i supus unei depersonalizri, fcând din eul contient
un mijloc incontient i involuntar de aciune? Cunoatem faptul c în vindecrile spiritiste se practic hipnoza în trans
i în cazul acesta ea constituie o expunere a psihicului incontient la impresiile stpânitoare ale spiritelor invadatoare.
Dr. J.W. Provonska, de la Universitatea Loma Linda, în comunicarea sa ³Ethical Implications of Medical Hypnosis´
(Implicaiile etice ale hipnozei medicale) rostete o avertizare oportun: ³Înconjurai, aa cum suntem, de o permanent
71
atmosfer plin de sugestii de toate felurile i din toate direciile, orice practic care mrete eficacitatea sugestiilor,
contribuie la pierderea celui mai de pre lucru din posesiunile omului i grbete ziua când libertatea se va schimba în
determinism, când persoana devine un simplu ³obiect´ manipulat de intrigani i diavoli.´14) Desigur, hipnoza este
folosit i de persoane sincere, cu scopuri vrednice. Dar dac este s învm din manualul viu al istoriei, de ce s nu
recunoatem sincer c în nici un domeniu al vieii scopul nu scuz mijloacele?!
c) Telepatia: dup Ch. Richet, simire sau comunicare de la distan, recepie extraperceptiv, extrasenzorial.
d) Telekinezie: micarea unor obiecte neânsufleite fr atingerea lor. În documentele Muzeului Metafizic din Paris
se afl constatrile lui Henri Bergson, Pierre i Marie Curie, despre experienele de telekinezie fcute cu vestitul mediu
spiritist, Eusapia Palladino.
e) Leviaia: fenomen asemntor telekineziei, când obiectele plutesc în aer fr ajutor uman sau mecanic.
f) Materializare. Se înelege prin acest fenomen faptul când spiritelor prezente li se cere s se manifeste vizibil sau
perceptibil. sunt cunoscute experienele profesorului Geley, directorul Institutului Metafizic din Paris, fcute cu mediul
spiritist Kluski, când spiritului i s-a cerut s se materializeze într-o ectoplasm aburie, apoi s-i bage ³mâna´ în vasul
cu parafin pregtit înainte. Astfel s-au colectat vestitele ³mnui metafizice´ expuse în Muzeul Metafizic.15)
g) Apport. Este un fenomen ocult al apariiei unui obiect care a fost pân atunci lips din încpere.
Ocultismul oriental: Gândirea occidental se caracterizeaz în acest secol prin dou trsturi paradoxale: o total
devoiune cuceririlor tehnicii i - în contrast cu aceasta - o naiv curiozitate i credulitate privind misticismul religios
oriental. Religiile oculte orientale penetreaz gândirea religioas apusean. Perioada dintre cele dou rzboaie a fost
dominat
ZarathustradeOtto
?cofifeta? indian
Hannish. a filozofului
În prezent teozoffilozofiei
a venit rândul Krishnamurti, deimicarea
Vedelor yogacare
budismului i deja
de micarea
are câivamazdaznan a lui
³reprezentani´
în metropolele apusene. Sub influena ocultismului, muli cretini împrtesc convingeri mistice orientale, cum ar fi de
pild automântuirea, migraia sufletului, divinizarea omului, etc.
Teozofia: Asemenea gnosticismului antic, teozofia este o strdanie filozofico-religioas de a-L cunoate pe
Dumnezeu pe calea tiinei oculte. Fondat de Elena Petrovna Blavatski (1831-1891), teozofia s-a maturizat sub
influena Annei Wood Besant (1874-1933), împrumutând multe doctrine i idei din budism, hinduism, yoga i misterele
cultice orientale, iar reâncarnarea a devenit doctrina cheie a acestui sistem religios sincretic. Exist o serie de micri
religioase cu caracter teozofist:
a) New Thought, un cult al vindecrilor metafizice, întemeiat în 1840 de Phineas Parkhurst Quimby (1802-1866),
care îi vindeca bolnavii prin mesmerism, sugestie i fenomene spiritiste. Micrile harismatice din timpul nostru pot fi
încadrate în acest fga iniiat de Quimby.
b) Christian Science. În 1862, Mary Baker Patterson (cstorit cu Eddy) a venit în Quimby spre a se vindeca. Acest
episod a fost o cotitur în viaa ei, devenind ea însi o vindectoare i în 1875 a pus bazele micrii de vindecare
cunoscut sub numele de Christian Science (tiin Cretin). Micarea are un caracter pronunat ocult.
c) Unity School of Christianity a fost întemeiat de Charles i Myrtle Filimore în anul 1889, având o poziie
intermediar între New Thought i Christian Science.
d) Biserica catolic liberal, fondat de teozoful Charles Leadbeater în anul 1917, pe nedrept se numete catolic,
deoarece în fond este o micare reâncarnaionist i panteist.
e) I am - Movement (micarea ³Eu sunt´), iniiat de Guy W. Ballard i soia lui, Edna, în anul 1934, propag ideea
migrrii spiritului în divinitate, ca i brahmanismul din Asia.
Aceste micri oculte au încercat s se uneasc într-o for ocult sub denumirea de Aliana Naional, sau mai nou
Aliana Internaionalsunt
harismatice-spiritiste a Gândirii Noi. Dup
nite ³ciocnituri cum înfoarte
psihice bine remarc L.E. Froom, aceste micri oculte-teozofice-
ua bisericilor´.16)
1) E.G. White, T.V., 513.

2) Dicionar enciclopedic rom|n, 1966, IV, 474.
3) C.B. Haynes, Spiritualism Versus Christianity, 14, 16, citat de A. Wearner, op. cit., 265.
72
4) Adelma Vay-Wurmbrand, Aconok (eonii), 1926, 91.92. Cartea a fost scris în trans. Spiritul ei cluzitor,
chipurile, era mama ei, baroneasa Catalina Vay. Cartea Adelmei, ³Spirit, putere i materie´, este considerat ca fiind un
fel de ³catehism´ spiritist.
5) E.G. White, P.P., 683.
6) 1 Cron. 10,13 spune: ³Liót baób lidró´. áal = a întreba, a interoga, a cere; µób = necromancier (LXX traduce:
necrómontis); dára = a cuta rspuns. Traducerea: ³L-a cutat pe necromancier s afle un rspuns´. S nu uitm c
fapta era pedepsit cu pedeapsa capital (Lev. 20,27).
7) E.G. White, T.V., 588.
8) E.G. White, 1 M, 302.
9) E.G. White, M.P., 424.
10) Idem, 558.
11) Evalurile statistice au fost luate din lucrarea lui Hans Heinz, op. cit., 175.
12) Leroy Edwin Froom, Fellow Travelers of Spiritualism, 1963, 8.
13) P. Popescu-Neveanu, Dicionar de psihologie, 1978, 312.
14) Medical Arts and Science, v. XIV/4, 130.
15) K. Szirmai, Okkultisták - Médiumok, 60.61.
16) L.E. Froom, op. cit., 56.
16.
De Biserica
memorizat:rmiei
³Dar dac voi zbovi, s tii cum trebuie s te pori în casa lui Dumnezeu, care este Biserica
Dumnezeului celui viu, stâlpul i temelia adevrului.´ 1 Tim. 3,15.
Introducere: Planul de Mântuire a prevzut ca biserica s fie un mijloc de salvare pentru pctoi, ca i arca lui Noe
în timpul potopului. În Vechiul Testament pentru acest scop a fost chemat poporul Israel s alctuiasc poporul, sau
adunarea lui Dumnezeu.1) În Noul Testament biserica lui Hristos este adunarea celor chemai. Dumnezeu a chemat-o, a
organizat-o, a rânduit-o astfel ca s fie stâlpul i temelia adevrului în lume.
I. Biserica în Scripturi
1. Ce denumire folosete Scriptura pentru biseric?

a) Trupul lui Hristos: 1 Cor. 12,27.
b) Cldire, Templu: Efes. 2,21-22.
c) Mireasa Mielului: Apoc. 19,7.
d) Turma lui Dumnezeu: 1 Petru 5,2.
Not: ³Biserica´ este mijlocul rânduit de Dumnezeu pentru mântuirea celor pctoi. A fost organizat pentru servire
i misiunea ei este s duc lumii Evanghelia. De la început a fost în planul lui Dumnezeu ca prin biserica Sa s reflecte
lumii plintatea Sa îndestultoare. Membrii bisericii, cei ce-au fost chemai din întuneric la lumina Sa minunat, trebuie
s reflecte slava Sa. Biserica este depozitara bogiilor harului lui Hristos: i - în cele din urm - prin biseric se va
manifesta, împreun cu µdomniile i stpânirile din locurile cereti¶ (Efes. 3,10), finala i totala manifestare a dragostei
lui Dumnezeu.´2)
2. Care este mijlocul rânduit de Dumnezeu s arate pctoilor ce au de fcut ca s fie mântuii? Fapte 9,6.
Not: ³Astfel
pmânteti a întrita avut
alese. Hristos Isus deja
autoritatea
acum obisericii
biseric,Sale organizate, pe
o reprezentant punându-l
pmânt pe
i-i Saul în legtur
aparinea lucrareacudeuneltele Lui
a-l conduce
pe pctosul pocit pe crarea vieii.´3)
³Biserica este fortreaa lui Dumnezeu, cetatea Sa de scpare, susinut de El într-o lume revoltat.´4)
II. Semnele caracteristice ale adevratei biserici
1. Care sunt semnele caracteristice din care putem cunoate adevrata Biseric a lui Hristos?
a) Ea apare ca o împlinire a profeiei: Apoc. 10,8-11.

73
b) Pzete toate poruncile lui Dumnezeu: Apoc. 12,17.

c) Posed credina lui Isus: Apoc. 14,12.
d) Credina ei se bazeaz pe Scripturi: Luca 11,28; Gal. 1,8.
e) Are darul Spiritului Profetic: Apoc. 12,17; 19,10.
f) Are o solie universal: Apoc. 14,6-7; Matei 24,14.
Not: ³Isus este prietenul pctoilor i inima Lui este micat de nenorocirea lor. El are toat puterea atât în cer cât
i pe pmânt; dar El respect uneltele rânduite de El pentru luminarea i salvarea oamenilor; El trimite pe cei pctoi la
biseric, pe care El a rânduit-o s fie un canal al luminii pentru lume.´5)
III. Ultima biseric în profeie
1. Cum este descris ultima biseric în profeie? Apoc.3,14-22.
Not: Laodikeia este un nume compus din dou cuvinte: lao = popor; dike = drept, hotrâre judectoreasc,
condamnare, pedeaps, dreptate divin, condamnatoare. Adventitii de Ziua a aptea au recunoscut totdeauna în acest
nume simbolic acel adevr prezent care se refer la vestirea judecii (Apoc. 14,7-8). Perioada profetic simbolizat
prin Laodicea reprezint ultima reformaiune sau încheierea procesului reformator.
³Oricât de slab i plin de defecte ar prea c este ea, biserica - într-un sens special - este singurul obiect cruia îi
acord suprema Sa atenie. Ea este scena harului Su, unde El Îi gsete plcerea s-i descopere puterea Sa
transformatoare a inimilor.´6)
2. De ce
Not: numimuniversal
Biserica biserica caeste
fiindcompus
cea a ³rmiei´? Rom.care
din toi aceia 9,27; 11,5;
cred cu Apoc. 12,17.
adevrat în Hristos, dar în zilele din urm, în
timpul rspândirii apostaziei, rmia va fi chemat de Dumnezeu s pzeasc poruncile lui Dumnezeu i credina lui
Isus. Aceast rmi va anuna sosirea judecii, va proclama salvarea prin Hristos i va vesti iminenta venire a
dreptului Judector.
Adventitii de Ziua a aptea nu susin c ei ar fi singurii credincioi sinceri pe pmânt. Ei cred c formeaz biserica
vizibil a lui Hristos, dar totodat cred c Dumnezeu mai are i alte oi pe care le recunoate ca aparinând de poporul
Su, suflete sincere, crora li se adreseaz solia din Apoc. 18,4. ³Chiar i între pgâni« sunt unii care s-au închinat lui
Dumnezeu fr s-i dea seama, persoane crora lumina nu le-a fost niciodat adus prin unelte omeneti, dar tot nu vor
pieri. Dei n-au cunoscut Legea scris a lui Dumnezeu, ei au auzit glasul Lui vorbindu-le prin natur, i au fcut
lucrurile cerute de Lege. Faptele lor dau dovad c Duhul Sfânt a atins inimile lor i ei sunt recunoscui ca fii ai lui
Dumnezeu.´7)
IV. Conducerea bisericii lui Hristos
1. Cine conduce efectiv biserica? 1 Cor. 12,28.11.
2. Exist în Noul Testament o ierarhie preoeasc în biserica cretin, asemntoare celei din Vechiul Testament? 1
Petru 2,9.
Not: În biserica lui Hristos nu exist ierarhie, ci numai slujbai având însrcinri temporare. Dac este s vorbim
despre o preoie, atunci aceasta este ³preoia universal´ a fiecrui credincios botezat în Hristos, cu drepturi egale i cu
datorii egale în biseric.
3. Cu ce autoritate a fost investit biserica de ctre Capul ei? Matei 18,17-18.
Not: ³Cuvântul lui Dumnezeu n-a autorizat pe nimeni de a pune propria sa judecat în opoziie cu judecata bisericii
i nici nu-i îngduie s-i susin preri împotriva opiniilor bisericii. Dac nu ar exista nici o disciplin i conducere în
biseric, atunci aceasta s-ar descompune i nu s-ar mai putea ine laolalt ca un trup.´8)
R
1. eCep eeste
t i biserica
ie lui Hristos?
Rspuns: ³Prin biserica lui Hristos se înelege reuniunea tuturor credincioilor nscui din nou, care continu a duce
o via conform Cuvântului lui Dumnezeu i care rmân statornici în pzirea poruncilor i în credina Domnului Isus
Hristos.´9)
2. Care sunt semnele de recunoatere ce caracterizeaz adevrata biseric?
Rspuns: Aceste semne sunt: 1. Ea trebuie s apar ca o împlinire a profeiei. 2. S pzeasc toate poruncile lui
Dumnezeu. 3. S posede credina lui Isus. 4. Credina ei s fie bazat numai pe Scripturi. 5. S dein darul Spiritului
Profetic. 6. S proclame o solie actual, universal.
3. Cum este numit ultima biseric în profeie?
74
Rspuns: Ultima sau biserica a aptea în profeie este numit Laodicea, ceea ce înseamn popor drept, sau judecata
popoarelor. Se mai folosete i termenul de biserica rmiei.
4. Cine conduce biserica lui Hristos?
Rspuns: Biserica lui Hristos este condus de Duhul Sfânt prin intermediul darurilor pe care le-a împrit printre
membrii bisericii.
5. Ce ni s-a descoperit despre autoritatea bisericii?
Rspuns: Hristos a învestit biserica cu o autoritate ce trebuie s fie recunoscut i respectat. Deoarece autoritatea ei
izvorte din Scripturi, trebuie s stea totdeauna sub controlul Scripturilor.
Concluzii dogmatice
Biserica este comunitatea credincioilor care Îl accept i mrturisesc pe Isus Hristos ca Domn i Mântuitor. Ca o
continuare a poporului lui Dumnezeu din timpul Vechiului Testament, am fost chemai din pcat i ne-am unit pentru
adorarea lui Dumnezeu, pentru instruire în Cuvânt, pentru oficierea Cinei Domnului, pentru a servi omenirea i pentru a
proclama Evanghelia venic. Biserica a primit autoritatea ei de la Hristos, Cuvântul Întrupat, i din Scripturi, din
Cuvântul scris. Ea este familia lui Dumnezeu; fiind adoptai de El ca copii, membrii bisericii triesc în baza noului
legmânt. Biserica este trupul lui Hristos, o comunitate a credinei, al crei Cap este Însui Hristos.
Biserica are dou aspecte: unul vizibil, care este organizaia ei vzut de noi, iar altul invizibil, vzut numai de
Dumnezeu. Noi nu putem vedea biserica în totalitatea ei, deoarece în biserica vizibil e-xist grâu i neghin, dar numai
Dumnezeu vede cu adevrat neghina. Dar i în jurul nostru mai sunt suflete sincere, care triesc conform luminii primite
de ei din Cuvânt, i neavând ocazia s cunoasc mai mult, Domnul - în harul Su - îi recunoate ca aparinând de
vizibil
poporulva Luifi curit
(Apoc. 18,4). Cuvântulzguduirii
prin încercarea ne descoper c vaiarveni
(cernerii), timpulsincere
sufletele când Domnul
din afarava uni recu-
ei vor cele dou
noateaspecte:
lumina biserica
ce li se
adreseaz prin solie, unindu-se cu biserica vi-zibil a lui Hristos.
Biserica este mireasa pentru care a murit Hristos, ca s o sfineasc i s o curee. Când El va veni în glorie, va
înfia înaintea Lui aceast biseric, slvit, iar credincioii din toate timpurile - preul sângelui Su - vor fi fr pat,
fr zbârcitur, sfini i fr prihan.
Concluzii etice
Biserica nu este un scop în sine, ci numai mijlocul rânduit de Dumnezeu pentru salvarea pctoilor. Ea este o
fortrea sau o cetate de scpare pentru pctoi, este barca de salvare pentru cei ce se zbat în valurile pcatului.
Biserica, în existena ei, nu este îndreptat împotriva lumii, ci pentru lume, pentru binele omenirii. Astfel, idealul de a
deveni lumina lumii nu este numai un privilegiu, ci i o datorie a bisericii. Dar dac biserica îi va pierde din vedere
marea ei însrcinare i, în loc s serveasc, va vrea s domine, atunci ea va deveni sare fr gust în loc de
binecuvântare.
Organizaia pus în slujba servirii ajut biserica în împlinirea mandatului ei. Dar dac se abuzeaz de organizaie i
ea devine scop în sine, biserica va suferi de instituionalism, iar organizaia ei se va transforma într-un idol.
În biseric nu exist slujbe autonome, ierarhizri automate. Slujbaii ei sunt rânduii pentru servire de Duhul Sfânt,
alei pe calea organizaiei, în acord cu darurile spirituale pe care le-au primit de la Domnul.
În biserica lui Hristos trebuie s existe unire i pace. Exercitarea disciplinei este însrcinarea bisericii, nu a
slujbaului sau a slujbailor. Disciplina bisericii nu înseamn exercitarea de drepturi judectoreti, nici nu poate deveni
instrument de constrângere, ci are scopul de a ajuta pe cel greit întru îndreptarea lui. Membrii bisericii au dreptul s se
ajute reciproc; s se trateze ca fraii, conform instruciunilor din Matei 18,15-17.
În biseric trebuie s existe i o disciplin a doctrinei. Revelaia a fost dat bisericii, deci interpretarea Bibliei este
însrcinarea bisericii, nu a membrului. De aceea, probleme neclare sau vederi personale nu pot fi subiecte pentru
trebuie
predicarea Evangheliei.
limitat Dar fiindc
doar la pastori sau la în bisericBiserica,
slujbai. exist oprin
preoie universal,
organizaie, de aceea nici
are autoritatea predicarea
s aduc Evangheliei
la tcere nu
pe cei care
înva altfel decât a îneles biserica descoperirile date ei în Scripturi.
Datoria membrilor bisericii este trirea în acord cu preteniile Scripturii, respectarea organizaiei i a ordinii în
biseric, supunerea fa de hotrârile ei i o stim sincer fa de cei care se ostenesc pentru mântuirea lor (Evrei
13,17).
Ecclesiologie: Este disciplina teologic care se ocup cu doctrina despre biseric.
Semnele de recunoatere ale bisericii adevrate: Acest capitol este cel mai important în ecclesiologie. Iat câteva
poziii:
75
a) Biserica romano-catolic: Conform simbolurilor, biserica este una (cea roman), sfânt (având misiune
sacramental), catolic (universal, cuprinzând tot globul) i apostolic (instituie ierarhic cu vârf monarhic, bazat pe
succesiunea apostolic). VATICAN II în decretul despre ecumenism a enunat c ³toi fraii dispersai trebuie s se
alipeasc de aceast biseric catolic, cei care într-un fel oarecare aparin de poporul lui Dumnezeu.´10) În concepia
roman, biserica este ³instituie nemuritoare´: ³Participarea la mântuire« în fond se petrece în mod comunional.
Poporul lui Dumnezeu formeaz o comunitate mesianic, ceea ce deja este un mijloc specific al mântuirii.´11)
b) Bisericile ortodoxe: Biserica este una, sfânt, soborniceasc i apostoleasc. Una = cci un cap poate avea doar
un singur trup. Se crede c biserica prelungete întruparea Mântuitorului prin prezena Sa la fiecare Euharistie. Sfânt
= nu prin starea de sfinenie a membrilor ei, ci prin misiunea sfinitoare i prin mijloacele sfinitoare (Sf. Taine) ale
bisericii. Soborniceasc = rspândit în toat lumea, cuprinzând pe credincioii din toate locurile, din toate timpurile i
dintre toate neamurile, unindu-i în Hristos. Apostoleasc = cci în ea se afirm succesiunea i tradiia apostolic.
³Biserica îi asigur succesiunea apostolic prin ierarhia bisericeasc« Cretinismul este ierar-hic. Biserica face
deosebire între pstori i turm, cler i popor, slujitori sau lucrtori i µogor¶.´12)
c) Bisericile lutherane: În toate scrierile confesionale domin influena reformatorului: ³Biserica cretin s fie
cunoscut c acolo se predic Evanghelia curat. Cci dup cum din prezena unui steag putem recunoate ce fel de
domn i ce fel de armat este pe câmpul de btlie, tot astfel în mod sigur putem recunoate din Evanghelie unde este
Hristos i armata Sa.´13) Într-o publicaie aprut în 1539 (despre concilii i biseric), Luther enumer apte semne
distinctive ale adevratei biserici: Cuvântul lui Dumnezeu, botezul, Sfânta Cin, disciplina bisericii, slujba de
predicator, rugciunea, crucea i suferina.14) Melanchton deosebete doar trei semne: a) armonia în- vturii
nefalsificat a Evangheliei;
d) Biserica b) folosirea
reformat: Ioan Calvindreapt a sacramentelor;
vorbete c) ascultarea
despre dou semne de serviciul a)
de recunoatere: Cuvântului divin.15)
predicarea Cuvântului; b)
meninerea sacramentelor.16) Guy de Bray în Confessio Belgica formuleaz trei semne de recunoatere: a) vestirea
curat a Cuvântului; b) distribuirea sacramentelor conform Cuvântului; c) adevrata disciplin în biseric. Aici se pare
a fi amintit remarca foarte actual a lui Karl Barth: ³Biserica este totdeauna ameninat de întrebarea dac este ea
biserica cea adevrat, sau cea fals? i poate ameninarea este mai pronunat atunci când în modul cel mai sigur se
declar c ea este cea adevrat.´17) De aceea teologul nou-reformator vede un sigur raport în care se manifest
subzistena bisericii lui Dumnezeu: ³Singurul lucru care fundamenteaz i susine biserica, în care cu adevrat ea poate
fi mic sau cu adevrat mare: c omul ascult de Dumnezeu. Ascult, cci Dumnezeu îi vorbete. Unde se întâmpl
lucrul acesta, acolo exist biserica, chiar dac sunt prezeni numai doi sau trei oameni, i acetia nici nu aparin de elit,
nici de oamenii obinuii, ci, poate, sunt lepdtura omenirii. Acolo unde vorbete Scriptura - i prin Scriptur Însui
Dumnezeu prin cuvântul faptelor Lui mari - i acolo unde omul ascult - Îl aude chiar pe Dumnezeu vorbind prin glasul
martorilor Si, acolo este i subzist biserica. Nu exist biseric în afar de aceast relaie.´18)
Biserica vizibil i indivizibil: Denumirea aparine lui Augustin i a fost preluat de reformatori. Luther folosete
termenii de biseric intern i extern: ³Biserica are dou fee: numeric i semnificativ, aparent i real, nominal i
faptic, intern i extern«´19) Biserica extern se gsete pe meridiane geografice, aceast biseric este ³trupeasc´
i vizibil. Dar în comunitatea intern a sfinilor nimeni nu observ cine este sfânt i credincios, cci ³gloata´ acestei
biserici nu poate fi cuprins, deoarece nimeni nu poate aprecia cu siguran credina celuilalt om. În concepia lui
Calvin, nu se poate vedea biserica în totalitatea ei, cci în ea aparin i oamenii decedai i cei care se vor nate de acum
înainte. Dar nu aparin de ea nici unii care sunt acum membrii, cci este mult pleav între grâu. ³Deosebirea bisericii
vizibile i invizibile« a fcut ca protestantismul s încline spre o eroare primejdioas. Conform acestei erori, cele spuse
despre biseric se refer la biserica credinei, la biserica adevrat, cea care este invizibil. Biserica în care trim nu
poate fi confundat cu aceea. Dei are putere i din biserica adevrat, ea (cea vizibil) este numai o realitate
sociologic în lume.
biseric în care Declaraia
Isus Hristos estedin Barmen
prezent afirm cBiserica
i lucreaz. biserica,este
chiar ca biserica
biserica lui Isuspctoilor iertai,
Hristos chiar formeaz
în aceast acea
ipostaz
problema- tic a ei. Dar numai atunci este biserica lui Hristos dac în propovduirea ei i în viaa ei va vesti numai
Cuvântul lui Hristos i-I va sluji Lui.´20)
Biserica lupttoare i biruitoare: În teologie se înelege c cea prezent este biserica lupttoare, iar cea final, cea
glorificat, va fi biserica biruitoare. Esena deosebirii este: de multe ori s-a prut c biserica lupttoare a fost umilit,
înfrânt, chiar distrus aparent. Dar biserica lupttoare nu este tot una cu cea biruitoare. Esena deosebirii este: de multe
ori s-a prut c biserica lupttoare a fost umilit, înfrânt, chiar distrus aparent. Dar biserica lupttoare nu este tot una
76
cu cea biruitoare. Credincioii consecveni au fost excomunicai din biserica lupttoare, apoi ari pe rug. Totui, ei vor
triumfa împreun cu biserica biruitoare, pentru c au fost credincioi pân la moarte. Când Girolamo Savanarola a fost
executat în ziua de 23 mai 1498, episcopul din Vasona a greit textul excomunicrii, zicând: ³Separo te ab Ecclesia
militante anque triumphante´. - Te despart de biserica lupttoare i triumftoare! Savanarola, în pragul executrii, a
avut umorul de a-l corecta pe episcop: ³Monsignore, greii! Trebuia s spunei doar µde cea lupttoare¶, cci de cea
triumftoare numai Dumnezeu m poate despri!´.21)
Ecclesia reformata semper reformanda: ³Biserica reformat trebuie totdeauna reformat´ este o tez a reformaiunii
care vrea s exprime convingerea reformatorilor c procesul reformator nu poate fi considerat încheiat i trebuie s se
tind spre o reform permanent pân la o total armonie cu Scriptura.
Reforma i reformaiunea: În sens teologic, cele dou cuvinte au coninut de sine stttor. Reformaiunea este acea
înnoire a credinei în care principiile în discuie au fost supraordonate unitii bisericii. Reforma este acea înnoire în care
procesul reformator este subordonat unitii bisericii.
1) Qahal (ebr.) înseamn adunare, comunitate. Apare de 134 ori în V.T. Traducerea greac LXX folosete ca termen
corespondent ekklesia, din verbul ekkaleo = a chema. Ekklesia ânseamn adunarea sau comunitatea celor chemai.
2) E.G. White, F.A., 9.
3) Idem, 112.
4) Idem, 11.
5)
6) Idem,
Idem, 112.
12.
7) E.G. White, H.L.L., 473.
8) E.G. White, 3 T, 428.
9) Statutul de organizare i funcionare al Cultului A.Z.., Mrturisirea de credin, art. 11, p. 29.
11) Antoine Casanova, A II, vatikáni zsinat, 1971, 273.
12) Învtura de cred. cret. ortod., 147.
13) M. Luther, W. A., 11, 408.
14) M. Luther, W. A., 50, 624.
15) Melanchton, CR XXIII, 37.
16) Calvin, Inst. IV, 1, 10.
17) Barth, Gotteserkenntnis und Gottesdienst, 166.
18) K. Barth, Teologische Fragen und Antworten, 166.
19) M. Luther, W. A., 43, 428.
21) Piero Misciattelli Savonarola, Bp. 1936, 251.
17. Cele trei solii îngereti

De memorizat: ³i am vzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie venic, pentru ca s-o
vesteasc locuitorilor pmântului, oricrui neam, oricrei seminii, oricrei limbi i oricrui norod.´ Apoc. 14,6.
Introducere: În noua scen a vedeniei, Ioan a vzut trei îngeri trimii s vesteasc trei solii semnificative, într-un timp
profetic bine definit.
a) Venic.1) Din text
Aceasta reies treicadevruri
înseamn în ciudaspecifice.
faptului Evanghelia
c gândireaaceasta
uman este:
i aspectul lumii înconjurtoare s-au
schimbat mult în decursul veacurilor, Evanghelia a rmas neschimbat, cci în toate timpurile a existat o singur
Evanghelie pentru mântuirea pctoilor. Ea va dura atâta vreme cât vor mai fi oameni de mântuit. Niciodat nu va fi o
alt Evanghelie.
b) Mondial. Faptul c îngerul trebuia s o vesteasc ³oricrui neam, oricrei seminii, oricrei limbi i oricrui
norod´ exprim universalitatea soliei ca i în Matei 24,14.
c) Culminant. Deoarece îngerul a fost vzut cu Evanghelia ³prin mijlocul cerului´, la Zenit,2) aceasta denot c
evenimentul este culminant fa de celelalte scene descrise, cum i solia vestit de înger culmineaz printre celelalte solii.
77
³Adventitii de Ziua a aptea au fost aezai într-un mod deosebit în aceast lume ca pzitori i purttori de lumin.
Lor le-a fost încredinat ultima avertizare pentru lume« Lor le-a fost încredinat o lucrare de cea mai solemn
importan: proclamarea soliilor îngerului întâi, al doilea i al treilea. Cele mai solemne adevruri care au fost
încredinate vreodat muritorilor ne-au fost date nou ca s le vestim lumii.´3)
I. Prima solie îngereasc
1. Ce proclam solia primului înger? Apoc. 14,7.
2. Ce înseamn a ne teme de Domnul? Is. 8,12-13; Iov 28,28.

Not: ³µTemei-v¶4) este folosit aici nu în sensul de a fi îngrozit de Dumnezeu, ci în sensul de a veni la El cu respect
i temere sfânt. El transmite gândul unei loialiti absolute fa de Dumnezeu, de supunere deplin fa de voina
Sa.´5)
3. La ce judecat face aluzie îngerul c a sosit? Dan. 7,9-10.
Not: Deoarece verbul ³a sosi´ se afl la trecut,6) i vedenia are loc în timpul apostolilor, s-ar putea referi la timpul
lor?
Pavel i-a vorbit lui Felix despre o ³judecat viitoare´ (Fapte24,25), iar filozofilor atenieni le-a predicat despre o zi
³în care va judeca lumea în dreptate´ (Fapte 17,31); bisericii din Roma îi scria despre o zi în care Dumnezeu ³va judeca
lucrurile ascunse ale oamenilor´ (Rom. 2,16). Apostolul Pavel scrie despre îngerii deczui c sunt ³pstrai pentru
judecat´ (2 Petru 2,4). Cu siguran c în timpul apostolilor nimeni nu putea proclama: ³A sosit ceasul judecii!´
aveaDar
locîngerul
acest anun
început?judecata la timpul
Negreit, îngerultrecut, referindu-se
se refer la aspectul
la judecata care aremomentan al începutului
loc în ceruri, cu ocazia judecii. Când putea
curirii Sanctuarului
ceresc (Dan. 8,14). Într-un studiu anterior (nr. 11), din desfurarea profeiei, am aflat c evenimentul anunat aici de
înger a avut loc în anul 1844.
4. Ce s fac sufletele sincere, dornice de mântuire? Ps. 95,3-7.
II. A doua solie îngereasc
1. Ce proclam cea de a doua solie îngereasc? Apoc. 14,8.
Not: ³Se crede în general c Babilonul7) din 1 Petru 5,13 într-adevr reprezint Roma, oraul în care cretinii au
fost persecutai. Similar, când Ioan vorbete despre pcatele i pedepsirea Babilonului (Apoc. 14,8; 16,19; 17,5; 18,2
p.p.), el, probabil, se gândete tot la Roma, dei Roma aici reprezint tipul rutii arogante i fireti a omului care
întotdeauna se revolt împotriva lui Dumnezeu.´8)
³Termenul µBabilon¶ deriv de la µBabel¶ i înseamn confuzie. În Scripturi indic formele variate i false ale religiei
apostaziate.´9)
Spiritul Profetic ne d indicaii preioase privind doctrinele eronate, nebiblice care se includ în ³vinul´ figurat al
Babilonului.10)
2. Solia vorbete despre o cdere total, general?
Rspuns: Nu. Spiritul Profetic i o parte a comantatorilor vd în repetarea succesiv a verbului o cdere figurativ
progresiv i cumulativ.
Not: ³Dar cderea nu a fost total« Oricum, nu se poate spune c µBabilonul este czut« Apostazia înc n-a atins
punctul ei culminant«
marea majoritate În ciudaurmai
a adevrailor întunericului spiritual
ai lui Hristos i al
înc înstrinrii
poate fi gsitdeîn Dumnezeu,
comunitileexistent
lor. suntîn muli
bisericile
care Babilonului,
niciodat n-
au vzut adevrurile speciale ale timpului de fa. Nu puini sunt aceia care sunt nemulumii de condiia lor prezent,
i-o doresc cu ardoare o lumin mai clar.´11)
Trebuie s admirm sforrile sincere depuse de unii teologi contemporani, care militeaz onest pentru întrirea
autoritii Scripturii în bisericile lor. Sub ochii notri au loc progrese îmbucurtoare. Teologia nou-reformatoare iniiat
de Karl Barth a corectat în cel puin trei puncte eseniale teologia marelui reformator, care a fost Ioan Calvin: în
doctrina predestinaiei, în teza despre nemurirea natural a sufletului i în învtura despre botezul pruncilor.
III. A treia solie îngereasc
1. Ce solie proclam îngerul al treilea? Apoc. 14,9-12.
78
Not: Al treilea înger enun trei adevruri importante: a) indirect vorbete despre semnul de recunoatere a
apartenenei credincioilor de Dumnezeu, iar direct despre antisigiliu; b) comunic urmrile neascultrii, adic a
rmânerii voite în pcat; i c)enun dou dintre cele mai importante semne de recunoatere a celor considerai ca
³sfini´ de Dumnezeu. Este vorba despre biserica vizibil a lui Dumnezeu i ceea ce o caracterizeaz.
2. Care este semnul de recunoatere al poporului lui Dumnezeu? Ezech. 20,12.20.
Not: Un sigiliu trebuie s poarte numele instituiei, autoritatea ei i teritoriul pe care se extinde autoritatea instituiei
respective. Sabatul conine aceste elemente utile ca s formeze sigiliul lui Dumnezeu. El indic numele legiuitorului ca
fiind DUMNEZEU. Indic autoritatea i calitatea legiuitorului: CREATOR. Indic sfera autoritii Lui: CERUL I
P[MÎNTUL.
Trebuie s existe o analogie între sigiliu i antisigiliu. Dac sigiliul adevrat este o zi, nici antisigiliul nu poate avea
alt caracter. Dac sigiliul este o srbtoare, i antisigiliul trebuie s fie din aceeai categorie. Dac sigiliul are menire
cultic, nici antisigiliul nu poate avea alt caracter, decât unul cultic.
³Dumnezeu a pus sigiliul Su asupra cerinelor Sale împrteti. Fiecare dintre cele dou Sabate 12) poart numele
autorului su, un semn de neters care indic autoritatea fiecruia.´13)
3. Ce tim despre purtarea efectiv a sigiliilor?
Rspuns: ³Înc nimeni nu a luat semnul fiarei. Timpul încercrii înc nu a sosit. Mai sunt cretini sinceri în fiecare
biseric. Dumnezeu nu judec pe nici un om înainte de a-i descoperi adevrul, lumina necesar s-i vad datoria ce
decurge din porunca a patra.´14)
Not: ³Nu toi aceia care mrturisesc a ine Sabatul vor fi sigilai. Chiar printre cei care vestesc altora adevrul sunt
muli
R ecare
p e nu
t i vor
i e primi sigiliul lui Dumnezeu pe frunile lor.´15)
1. Care este esena soliei primului înger?
Rspuns: Prima solie îngereasc anun trei adevruri: a) nevoia unei adevrate temeri de Dumnezeu, însemnând
loialitate i supunere absolut fa de Dumnezeu; b) anun începerea judecii de cercetare; c) acceptarea lui Dumnezeu
în calitate de Creator i o închinare corespunztoare calitii Sale.
2. Ce anun solia îngerului al doilea?
Rspuns: Îngerul al doilea anun c Dumnezeu respinge falsa religiozitate care, practic, continu rebeliunea
împotriva lui Dumnezeu prin învturi i practici strine de voina Sa, descoperit în Scripturi.
3. Care sunt ideile de baz ale soliei îngerului al treilea?

Rspuns: A treia solie îngereasc anun, de asemenea, trei adevruri fundamentale: a) în mod indirect anun c
Sabatul biblic este semnul apartenenei noastre de Dumnezeu, iar în mod direct vizeaz sabatul fals ca expresie a
antisigiliului; b) anun pe cei ce se opun soliei despre urmrile respingerii harului divin; c)subliniaz dou dintre
semnele eseniale ale adevratei biserici: pstrarea poruncilor lui Dumnezeu i a credinei lui Isus Hristos.
Concluzii dogmatice
Pentru toate timpurile Dumnezeu a avut o solie actual a harului divin. Astfel i biserica rmiei a primit o
însrcinare mondial pentru a vesti cele trei solii îngereti din Apoc. 14.
Prima solie anun sosirea ceasului judecii, care marcheaz sfâritul celei mai lungi perioade profetice (Dan. 8,14),
dup care nu va mai fi ³timp msurat´ (Apoc. 10,6), ci urmeaz un timp de har pentru proclamarea ultimei avertizri.
A doua solie îngereasc, prin expresiile simbolice ale cderii Babilonului spiritual, declar nul falsa religiozitate.
Înstrinarea de Dumnezeu este un proces progresiv i cumulativ a crei culminare va fi evenimentul spiritual anunat de
solia îngerului al treilea.
A treia
divine solie iîngereasc
în forma urgenteaz
în coninutul terminarea
Legii Morale divineprocesului
venice, ireformator, prin distinctiv
fixeaz semnul recunoaterea necondiionat
de demarcaie dintre asupunere
legislaiei
i
nesupunere. Astfel, porunca a patra, semnul de la creaiune a apartenenei de Creator, va deveni sigiliul ascultrii, iar
antitipul lui omenesc va deveni antisigiliul neascultrii. Solia mai subliniaz dou dintre caracteristicile specifice ale
bisericii rmiei: ea va asculta de toate poruncile lui Dumnezeu i va pstra credina lui Isus.
Concluzii etice
Din cele trei solii se desprind obligaii etice concrete. Anunarea sosirii ceasului judecii urgenteaz împcarea
pctoilor cu Dumnezeu i abinerea de a folosi vinul figurat al Babilonului. Ziditorii turnului Babel au cutat s
obin un drum ctre Dumnezeu pornind de la ei înii, i astfel a devenit Babilonul, poarta zeilor, un simbol al
înstrinrii de Dumnezeu i al idolatriei spirituale. Aceeai greeal a repetat-o cretinismul medieval i o repet azi
79
titanismul mistic, vrând s fie poarta nemijlocit ctre Dumnezeu; dar a devenit Babel, încurctur. Întreita solie,
indirect, ne atrage atenia c fr Mijlocitor nu putem ptrunde la Dumnezeu. Solia judecii de cercetare ne asigur c
avem un Mijlocitor, o poart ctre Dumnezeu. Acesta este Marele nostru Preot, Isus Hristos.
Spiritul ce a caracterizat pe ziditorii turnului Babel a fost cel de revolt. Pcatul este revolt. Biserica, dac nu
predic supunerea necondiionat a omului fa de preteniile lui Dumnezeu, îi ine pe credincioi în starea de revolt
fa de Dumnezeu. În acest caz - spune solia - Dumnezeu refuz s primeasc o religiozitate revoltat i o declar ³foc
strin´ adus pe altarul serviciului divin.
Deoarece pcatul este în conflict milenar cu Dumnezeu, pctosul trebuie s se decid de partea cui vrea s stea în
acest conflict. Solia îngerului al treilea anun semnele distinctive care vor fi purtate de ambele pri în acest conflict al
pcatului. Solia someaz la o decizie liber, bazat pe contiin, i pune în vedere urmrile alegerii. În acest timp,
biserica rmiei va fi caracterizat de o fidelitate absolut în pstrarea tuturor poruncilor lui Dumnezeu i a credinei
lui Isus Hristos.
Astzi, semnul ascultrii îns nu formeaz piatra de încercare a credinei, dar va deveni astfel, atunci când
credincioii vor fi pui în situaia de a alege între ascultarea de porunci bisericeti de provenien uman, sau între cele
de provenien divin.
Babilonul simbolic: Începând cu profetul Osea (sec. VIII în.Hr.), înstrinarea de Dumnezeu i decderea în idolatrie
a fost exprimat simbolic prin pcatul imoralitii spirituale (Osea 1,2; 2,1-4). Astfel, în literatura profetic a Vechiului
Testament s-a dezvoltat ideea ³desfrâului spiritual´, idee ce culmineaz în Apocalipsa lui Ioan i se aplic bisericii care
confer credincioilor
mistic este un caracter ceea
denumit ³desfrânat´, secular
ce atât în doctrin,
are un cât foarte
sens figurat i în viaa
precispractic
(Apoc.(Ez. 16,15-21;
17,1). Iacov
Babilonul este4,4). Babilonul
descris ca un
ora ce controleaz lumea i este zidit pe apte coline (Apoc.17,9), o aluzie clar la un fapt geografic bine cunoscut.
De timpuriu, atât iudeii cât i cretinii au vzut în Babilonul mistic oraul asupritor Roma (1 Petru 5,13). De
exemplu: cartea a 5-a a oracolului sibillian, o carte apocrif târzie din anul 125 d.Hr.; apoi Midras Rabbah, un
comentator iudeu de dup Hristos; sau dintre autorii cretini timpurii, Tertullian (Contra Marcionem III, 13) i Irineu
(Adv. Haer. I, 26, 1).
Exist de asemenea muli comentatori romano-catolici care recunosc Roma în Babilonul mistic. Cardinalul
Bellarmin: ³Roma este numit Babilon în Apocalips´. Cardinalul Baronius: ³Conform concepiei tuturora, în
Apocalipsa, Roma este numit Babilon´. Episcopul Bossuet: ³Trsturile sunt atât de evidente, încât imaginea
Babilonului se poate recunoate cu uurin în Roma´.16)
Dar muli comentatori se îndoiesc c simbolul trebuie aplicat Romei istorice, deoarece în profeii femeia
simbolizeaz întotdeauna biserica, i solia care vizeaz cderea Babilonului simbolic are caracter eschatologic. Solia se
refer clar la faptul c - într-o msur oarecare - bisericile cretine au trdat Evanghelia, acordând prioritate
învturilor omeneti fa de Cuvântul revelat al lui Dumnezeu. Iniiatorul pietismului, Philip Iacob Spener, dezamgit
parc de starea protestantismului, scria despre viziunea sa referitoare la aceast problem: ³sunt convins c Babilonul
roman îi va redobândi puterea sa veche înainte ca s fie supus judecii finale. M tem c majoritatea popoarelor,
intimidate fiind de puterea sa i din fric fa de cruzimea sa, va lsa s i se pun din nou jugul de care s-a scuturat
acum 200 de ani.´17)
Timpul harului: Adventitii de Ziua a aptea îi fundamenteaz apariia lor profetic pe cap. 10 din Apocalips. Aici
îngerul din vedenie jur c ³nu va mai fi nici o zbav´ (v. 6). Galaction traduce ³timp nu va mai fi´. În original citim:
³Hoti chronos uketi estai´. Souter red sensul chronos-ului cu cuvintele ³timp, perioad´.18) Un alt teolog este de
prere c aici textul sugereaz c ³se va termina timpul hotrât al ateptrii´.19) Liddell i Scott redau înelesul
chronos-ului cu de
³Adventitii termenii:
Ziua a ³timp;
aptea un
- întimp definit;
general - auperioad´.20)
îneles cuvintele acestea ca descriind îndeosebi solia proclamat în anii
1840 - 1844 de ctre Willian Miller i de ctre alii, în legtur cu terminarea profeiei privitoare la cele 2300 de zile. Ei
au îneles ³timpul´ ca fiind timp profetic, i sfâritul lui ca reprezentând sfâritul celei mai lungi perioade profetice,
aceea despre cele 2300 zile din Daniel 8,14. Dup aceasta nu mai urmeaz nici o solie definit în timp. Nici un timp
profetic nu se extinde dincolo de 1844".21)
Din aceast poziie se deduce c timpul în care trim este un timp acordat din har, fr o limit dinainte revelat,
care poate fi încheiat în orice moment. Pionierii adventiti folosesc expresiile ³timp de har´ pentru a exprima situaia
momentan creat în urma expirrii perioadelor profetice delimitate.
80
Antisigiliul - instituie omeneasc: Ecclesiologia medieval cunoate acea pretenie conform creia biserica ar avea
autoritatea de a schimba chiar i porunci de origine divin. Iat o recunoatere oficial: ³Cu prilejul Conciliului din
Trent, la 18ianuarie 1562, Mgr. Caspar del Fosso, arhiepiscop de Reggio, vorbind despre autoritatea bisericii, a fcut
declaraia urmtoare: ³Oare nu biserica a substituit duminica în locul Sabatului instituit de Însui Dumnezeu?« Pe
temeiul autoritii bisericii, precepte ale Legii Domnului, cuprinse în Scriptur au fost desfiinate. Sabatul, ziua mrea
a Legii, a fost schimbat i pus în ziua de duminic. Schimbrile acestea nu au fost fcute pe baza învturilor lui
Hristos (deoarece El a spus c n-a venit s desfiineze Legea, ci s o împlineasc); ele s-au fcut pe temeiul autoritii
bisericii´.22)
1) Aionios (gr.) = din venicii, venic, durabil, fr început, fr sfârit, fr limit.
2) Mesuránema (gr.) = culminare, Zenit, mijlocul cerului, momentul înlrii maxime a soarelui la amiaz.
3) E.G. White, 9 M, 19.
4) Phobeomai = a se teme, a se îngrijora, a se speria; a cinsti, a onora pe cineva; a stima.

5) S.D.A. Bibl. Com., VII, 827.
6) Erchomai = a sosi, a veni, a reveni, a urma, a se ivi, a se împlini. Verbul se afl la aorist, un timp trecut care
exprim aspectul momentan, momentul incipient al aciunii.
7) Babilon (cuvântul accadian, Bab-ilu = poarta zeilor) sau Babel (Gen. 11,9), ora din Mesopotamia de o
importan major în V.T.
8) Neill-Goodwin- Cuvântul
Dowle, op. cit.,deriv
30. din verbul balal = a încurca (forma bilbei = a zpci, a induce în eroare).
9) E.G. White, T.V., 381.
10) E.G. White, M.P., 17.
11) E.G. White, T.V., 389-390.
12) Autorul se refer la Sabatul biblic i la cel fals.
13) E.G. White, 6 M, 352.
14) E.G. White, Ev. 234.235.
15) E.G. White, 5 M, 214.
16) H. Heinz, op. cit., 251.
17) Letzte Desiderata, III, 475, citat de H. Heinz, op. cit., 253.
18) Alexander Souter, A. Pocket Lexicon to the Greek New Testament, Oxford, 1925, 285.
19) Kiss Sándor, Ujszövetségi Görög-Magyar szómagyarázat, 1956, 458.
20) Liddell-Scott, op. cit., 2008.
21) S.D.A. Bibl. Com. VII, 798.
22) Felix Bungener, Histoire du Concile de Trente, Paris, 1854, II, 43, citat de Jean Vuilleumier, Apocalipsul, 195.
18. Harul i cele dou legminte
De memorizat: ³Cci prin har ai fost mântuii, prin credin. i aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui
Dumnezeu. Nu prin fapte, ca s nu se laude nimeni.´ Efeseni 2,8-9.
Introducere: Harul1) este iubirea i mila venic, nemeritat a lui Dumnezeu cu care S-a întors ctre omenirea czut
în pcat, hotrând, pregtind i desvârind prin Isus Hristos salvarea omenirii.
Legmântul2) este o înelegere intervenit între dou pri care prevede condiiile i îndatoririle fiecruia ce decurg
din legmânt.
³Legmântul
i nu lui Dumnezeu
trebuie confundat cu nici o- prin
formamplasarea sa - este
a înelegerilor o formÎnmai
negociate. profundharului,
legmântul a legturii
viaapersonale
bisericii decât un contract
este înrdcinat
în taina eleciei divine a poporului ales i arat ctre destinul istoriei umane în Împria venic a lui Dumnezeu. Chiar
din cauza acestei legturi personale, intime cu Dumnezeu, el este un dar cu promisiune, el implic o datorie, adic
participarea responsabil în viaa de servire a comuniunii legmântului cu Dumnezeu. De aceea între începutul
(creaiunea) i între inta (eschatologia) faptelor mree ale lui Dumnezeu, Biblia red - generaie dup generaie -
descrierea despre Dumnezeu i poporul Su într-o lupt dramatic. Aciunea trece prin trei acte: 1. guvernarea dreapt a
lui Dumnezeu i rebeliunea poporului Su (Legea i pcatul nostru); 2. judecarea noastr i rscumprarea prin harul
lui Dumnezeu (Hristos i noua noastr fiin); 3. recreerea noastr prin Spiritul lui Dumnezeu, prin revenirea noastr la
responsabilitatea legmântului (biserica, misiunea ei i chemarea noastr cretin)´.3)
81
³Dup cum Biblia ne prezint dou legi, una neschimbtoare i etern, alta provizorie i temporar, la fel exist i
dou legminte. Legmântul harului a fost încheiat cu omul în Eden, - dup cdere - i s-a dat fgduina divin c
smâna femeii va zdrobi capul arpelui. Legmântul acesta a oferit iertarea i harul ajuttor al lui Dumnezeu tuturor
oamenilor în vederea ascultrii lor viitoare, prin credina în Hristos. De asemenea, le-a promis i via venic,
condiionat de credincioia fa de Legea lui Dumnezeu. Astfel au primit patriarhii ndejdea mântuirii.´4)
I. Legmântul cel vechi
1. Când i cu cine a fost încheiat vechiul legmânt? Exod 19,4-8.

Not: Biblia este alctuit din dou mari capitole: din Vechiul i Noul Testament. Ele nu sunt opuse unul altuia, ci se
completeaz reciproc. Vechiul legmânt reprezint alegerea lui Israel ca popor al lui Dumnezeu. Noul legmânt vizeaz
alegerea bisericii noutestamentale, adic chemarea la existen a trupului lui Hristos.
2. Care sunt caracteristicile de baz ale vechiului legmânt?
a) S-a bazat pe fgduina omului: Exod 24,3.7.
b) A fost ratificat cu sângele animalelor: Exod 24,4-8; Evrei 9,19-22.
c) Legea a fost temeiul legmântului: Exod 34,28; Deut. 9,9.
d) A fost condiionat: Deut. 31,16-17.
Not: În Vechiul Testament, corespondentul poporului ales este cuvântul ³AM´ în contrast cu ³GOI´ ceea ce
înseamn popor pgân. Din cauza apostaziei Israelului, Dumnezeu a prezis scoaterea lui din statutul de popor ales.
Profeia cea mai semnificativ în acest sens este exprimat prin denumirile simbolice ale copiilor proorocului Osea:
Iezreel
ales este(Dumnezeu împrtie),
foarte expresiv LodeRuchama
ilustrat creterea(Neiubit) i Lo
în gravitaie ami (Nu-i
a celor poporul Meu),
trei denumiri, Osea 1,4-9.
el ajungând Decderea
de la statutul poporului
privilegiat de
³popor ales´ (Am) la ³situaia punctului zero´ (H.W. Wolff), de a nu mai fi poporul Lui (Lo Ruchama).
II. Legmântul cel nou
1. Cine este expresia legmântului venic al harului? Isaia42,1-7.
Not: ³Înainte de a se fi aezat temeliile pmântului, Tatl i Fiul Se uniser într-un legmânt pentru rscumprarea
omului, dac el ar fi fost biruit de Satana. El dduse mâna într-un solemn legmânt c Hristos Se va face garant pentru
neamul omenesc. Legmântul acesta fusese împlinit în Hristos. Când strigase pe cruce: ³S-a sfârit!´, El Se adresase
Tatlui. Înelegerea fusese împlinit. Acum El zise: ³Tat, S-a sfârit. Am împlinit voia Ta, o, Dumnezeul Meu! Am
svârit lucrarea de rscumprare. Dac dreptatea Ta este satisfcut µvreau ca i aceia pe care Mi i-ai dat s fie cu
Mine acolo unde sunt Eu¶ (Ioan 19,30; 17,24).´5)
2. Cine au mai fost inclui în acest legmânt al harului? Osea 6,7; Gen. 9,12-13; 15,18.
Not: În primul text, traductorul n-a sesizat c aici ³adam´ este nume propriu (Adam) i nu comun (om), fapt intuit
de Gala Galaction în traducerea sa: ³Ci ei - întocmai ca Adam au clcat legmântul Meu´.
3. Care sunt caracteristicile de baz ale noului legmânt?
a) Se bazeaz pe fgduine mai bune: Evrei 8,6.9.
b) A fost ratificat cu sângele lui Hristos: Luca 22,20; Evrei 7,22.
c) Legea Moral a rmas temeiul i al acestui legmânt: Evrei 8,10.
Not: În ce const diferena celor dou legminte în privina temeiului lor? Foarte simplu: Vechiul Testament poate fi
caracterizat prin ³legea pe lespezile de piatr´, iar Noul Testament prin ³legea în inim´.
³Prin ascultarea Lui desvârit, El a fcut cu putin oamenilor s asculte de Legea lui Dumnezeu. Când ne
supunem lui Hristos, inima noastr se unete cu inima Lui, voina noastr se cufund în voina Lui, cugetele noastre
sunt robite Lui; atunci noi trim viaa Lui. Atunci Domnul privete asupra noastr i vede nu haina de frunze de
smochin, ci propriul
4. Enumer câtevavemânt al dreptii
din deosebirile Sale, care existente
fundamentale este desvârita ascultare
între cele de Legea lui Dumnezeu.´6)
dou legminte.
Vechiul legmânt
1. Încheiat cu poporul Israel.
2. Încheiat în mod temporar.
3. Ratificat cu sângele animalelor.
4. Încheiat pe baza promisiunii oamenilor.
5. A avut un om ca mijlocitor.
6. Caracterizat prin legea de pe lespezi.
82
7. Semnul exterior al legmântului era circumciziunea.

8. Coninea prevederi temporare i ceremoniale ce artau spre venirea Mântuitorului.
Noul legmânt
1. Încheiat între Tatl i Fiul.
2. Încheiat pentru venicii.
3. Ratificat cu sângele lui Isus Hristos.
4. Încheiat pe baza promisiunilor ³mai bune´ ale lui Dumnezeu.
5. Are Mijlocitor divin.
6. Caracterizat prin legea din inim.7. Semnul exterior al legmântului este botezul.
8. Conine orânduiri de aducere aminte care se refer la marele act al ispirii.
III. Mântuii prin har
1. Cum poate fi obinut mântuirea? Efes. 2,8.9.

Not: ³Noi datorm totul harului, harului liber, harului nemrginit. Harul a dispus - prin legmânt - înfierea noastr.
Harul a realizat, în Mântuitorul, rscumprarea noastr, înnoirea noastr i admiterea noastr la motenirea cu Hristos.
Descoperii acest har i altora!´7)
2. Ascultarea de poruncile lui Dumnezeu constituie un merit pentru dobândirea mântuirii? Luca 17,10.
Not: ³Condiiile vieii venice, sub har, sunt exact aceleai care au fost i în Eden - neprihnire desvârit, armonie
cu Dumnezeu,
Fiecare poruncdesvârit conformare
sau ordin dat fa deconine
de Dumnezeu principiile
câte Legii Sale« Nimeni
o fgduin dintrecare
foarte sigur noi st
nu poate
la bazaîmplini aceste
poruncii. cerine.
Dumnezeu
a luat msuri ca noi s putem deveni asemenea Lui, i El va împlini aceasta pentru toi care nu interpun voina lor,
zdrnicind astfel harul Su.´8)
Monahismul medieval spera s obin merite pentru mântuire prin ascentism. Ei cutau dreptatea divin care s le
confere drepturi pentru venicie, recunoscându-le meritele. În concepia lor aproape c i Evanghelia a devenit o lege
rigid ce se rezuma la fapte meritorii. Clugrul Martin Luther se zbtea zi i noapte s caute un Dumnezeu milostiv. i
L-a gsit. Când harul divin i-a iluminat sufletul zbuciumat, în noua sa viziune despre legmântul de har, chiar i Legea
lui Dumnezeu a devenit Evanghelie. El a îneles c orice ar face pctosul s rspund dragostei pline de har a lui
Dumnezeu, în nici un fel nu poate merita mântuirea. Pentru c mântuirea este acordat din har acelora care au primit
rscumprarea prin Hristos i s-au supus lucrrii harului divin.
Repetiie
1. Ce înelegem prin harul lui Dumnezeu?
Rspuns: Harul este iubirea i mila venic, nemeritat a lui Dumnezeu cu care S-a întors ctre omenirea czut în
pcat, hotrând pregtirea i desvârind prin Isus Hristos salvarea omenirii.
2. Ce este legmântul harului?
Rspuns: Legmântul harului este înelegerea din venicii a Trinitii, prin care S-au legat c, în caz de invazie a
pcatului, pctoii s fie salvai prin acordarea harului mântuitor.
3. Exist doar un singur legmânt?
Rspuns: Nu, deoarece Scriptura ne vorbete despre un legmânt vechi i unul nou.
4. Care au fost prile participante la încheierea vechiului legmânt?
Rspuns: Vechiul legmânt a fost încheiat între Dumnezeu i poporul Israel.
5. Dac legmântul nou este din venicii, pentru ce îi spunem, totui, c este ³nou´?
Rspuns: Vechiul legmânt a fost încheiat i ratificat la Sinai. Noul legmânt a fost încheiat în venicii, dar ratificat
prin moartea lui Hristos, deci mai târziu decât cel de la Sinai. Vechiul legmânt i-a pierdut valabilitatea când a fost
ratificat cel nou.
6. Ce loc ocup Legea Moral în cele dou legminte?

Rspuns: Legea Moral este expresia cerinelor divine în ambele legminte. În vechiul legmânt a fost spat pe
table, în noul legmânt este spat în inim i scris în mintea celor salvai.
83
7. Dac mântuirea se va da prin har, ce rost mai are supunerea fa de Legea lui Dumnezeu?
Rspuns: Ascultarea de Dumnezeu este dovada primirii harului, altfel harul lui Dumnezeu ar deveni ³har ieftin´,
deoarece ar fi acceptat fr rspunsul credinei.
8. În acest caz, ascultarea de poruncile lui Dumnezeu nu constituie, totui, un merit personal pentru mântuire?
Rspuns: Nu, deoarece chiar dac am împlinit cerinele lui Dumnezeu în mod desvârit, am face numai ceea ce
eram datori s facem ca s nu cdem din har din cauza pcatului, care este neascultare.
Concluzii dogmatice
Legmântul harului, ca o categorie teologic, apare în avanscena doctrinei cretine ori de câte ori biserica cretin se
simte serios angajat în dramatica confruntare dintre Dumnezeu i pcat. Faptul acesta este uor de îneles deoarece
legmântul poart i un caracter de alian. În astfel de situaii - mai mult sau mai puin cruciale - biserica redescoper
legmântul harului ca expresie a alegerii ei i îi reasum sarcinile ce-i revin din participarea la acest legmânt.
Revelaia se împarte în dou legminte numite testamente. Între ele nu exist deosebire în esen, ci doar în menire i
durat. Vechiul Testament se raporteaz la Noul Testament, ca i pregtirea la faptul împlinit, ca i fgduina la
împlinirea ei sau ca umbra la realitate. Dar, de fapt, este vorba de un singur legmânt esenial, cel al harului, a crui
realizare cunoate mai multe etape intermediare în istoria salvrii. Unitatea legmintelor este tot atât de perfect cum ar
fi unirea într-un bloc monolit a pozitivului i a negativului unui basorelief. Vechiul Testament este purttorul
fgduinei mesianice, iar Noul Testament este vestea bun a realizrii ei. Punctul culminant al Vechiului Testament
este Isaia53,
Noul profeia
Testament (Efes.despre
3,18),robul
undesuferind
a coborâtalDumnezeu
Domnului,îndarharul
acesta
Luimarcheaz punctul cel mai adânc al Evangheliei din
ca s ne mântuiasc.
Legmântul harului difer de orice fel de contract realizat prin negociere. Dumnezeu este partea donatoare, iar omul
cea primitoare. În acest legmânt nu opereaz principiul obligativitii i al prtiei reciproce, ca în cazul ³DO ut
DES´-ului9) din religia pgân roman. Omul - ca parte în legmântul harului - nu poate nici ³rscumpra´, nici
³merita´ mântuirea. El este pus în situaia de a decide dac accept sau dac refuz harul oferit de legmântul venic al
lui Dumnezeu.
Adventitii de Ziua a aptea cred c acceptarea harului divin este un act voluntar al creaiei, iar dovada - sau mai
degrab roadele - acceptrii harului se manifest în credina cu care îl primim pe Isus Hristos ca Mântuitor personal i
în rspunsul credinei, adic în presupunerea izvorât din dragoste fa de voina lui Dumnezeu. Totodat ei cred c nici
credina, nici supunerea nu sunt meritorii.
Concluzii etice
Mântuirea prin har ridic, inevitabil, problema raportului dintre credin i fapte. Credina este o categorie teologic
din domeniul dogmatic, iar faptele aparin de domeniul etic. În Noul Testament, apostolul Pavel este reprezentantul
credinei, am putea s spunem c el este dogmaticianul noului legmânt, iar apostolul Iacov, ca propovduitor al
faptelor, este eticianul acestuia. Dar ei nu se contrazic, cum greit susin unii teologi, ci se completeaz reciproc,
deoarece vorbesc despre dou aspecte diferite ale vieii cretine. Iacov scrie despre credina moart (cea care nu are
fapte), iar Pavel vorbete despre faptele moarte (cele care nu izvorsc din credin). Dup cum am vzut, ambele,
împreun, dovedesc acceptarea harului mântuitor.
Legmântul harului ridic problema acceptrii omului în legmântul divin. În Vechiul Testament circumciziunea
însemna intrarea practic în legmântul cu Dumnezeu. În Noul Testament i-a luat locul botezul sau cufundarea, ca un
act care exprim în mod public hotrârea acceptrii harului divin. Prin participarea la Cina Domnului, credinciosul
reânnoiete regulat legmântul încheiat, cci fiecare participare a credinei este egal cu asigurarea prezenei lui în
legmântul harului.
S-a spus c dovada acceptrii harului este credina i supunerea. În sens etic, credina exprim admiterea
suveranitii lui Dumnezeu, iar supunerea dovedete admiterea legislaiei divine.
Teologia federal: Înc din secolul V Aureliu Augustin în monumentala sa lucrare ³De civitate Dei´ a iniiat o
teologie care interpreteaz viaa cretin în ³legmântul harului´. Ideea a fost reexaminat de reformatorul elveian Ioan
Calvin, într-o alt oper monumental, Institutio Religionis Christianae´ (1536), care a influenat în acest sens. -
Catehismul din Heidelberg (1536) i Confesiunea din Westminster (1647).
84
Cel mai mare reprezentant al teologiei federale a fost Johann Koch, pe numele lui latinesc Cocceius (1603-1669), a
crui lucrare ³Sumarul doctrinei despre legmântul i testamentul lui Dumnezeu´ (1648) a însemnat prima i serioasa
încercare de a reda unitatea istoriei sacre în viziunea legmântului harului. Cocceius deosebete trei legminte: 1.
Legmântul operator (foedus operus) înainte de cderea în pcat; 2. legmântul harului (foedus gratiae) de la cderea în
pcat i pân la revenirea în glorie a lui Isus Hristos; 3. legmântul gloriei (foedus gloriae) din venicii. Legmântul
harului - în concepia lui Cocceius - se împarte, de asemenea, în trei dispensaiuni: a) Ante legem - înainte de Lege, de la
cderea în pcat pân la darea legii de la Sinai; b) Sub lege - sub Lege, de la Moise pân la Hristos; c) Post legem -
dup Lege, de la prima venire pân la a doua venire a lui Hristos. Cocceius a fost caracterizat ca având un caracter
amabil i conciliator în timpul disputelor teologice pe care le-a purtat cu marele lui oponent, Gisbert Voetius (1588-
1676). Disputa lor a culminat în vestita controvers despre Sabat (1655). În interpretarea sa alegoric, Cocceius a vzut
în porunca Sabatului antitipul lui ³foedus gloriae´, susinând c pzirea poruncii a patra, în sens vechitestamental,
prezint pericolul cderii în autoândreptire i ar constitui o fapt moart. Teologii calvinismului scolastic l-au repudiat
pe Cocceius i l-au considerat ca eretic.10) Dar fapt semnificativ, astzi teologia reformat (în problema aceasta) mai
degrab poate fi considerat cocceianist, decât voetianist.
*
1) Har: chesed (ebr.), charis (gr.) = har, bunvoin, amabilitate, dar nemeritat, favoare, avantajare, atenie miloas,
favoare divin, stare favorizat, recunotin, stare de mulumire, grij pioas.
2) Legmânt: börit (ebr.), diathéké (gr.) = testament, legmânt, convenie, contract, înelegere, dispoziie. În Vechiul
Testament ³börit´ se repet de 287 ori (cel mai frecvent în Geneza 27x, Deuteronom 27x i Ieremia 24x); în Noul
Testament
3) Allen³diathék´
O. Millerapare de 33 ori.
în: Malvin Halverson-Arthur Cohen, A. Handboock of Christian Theology, London-Glasgow,
1960, 69.
4) E.G. White, P.P., 370.
5) E.G. White, H.L.L., 611.
6) E.G. White, P.H., 284,285.
7) E.G. White, 6 M., 268.
8) E.G. White, C.M.F., 116.
9) ³Ad i ia!´ - vrând s exprime c dac omul i-a îndeplinit obligaia sa cultic, i-a prezentat jertfa, atunci
zeitatea este datoare s rspund prin împlinirea dorinei ³partenerului´ uman.
10) A.H. Newman, op. cit., II, 576.
19. Spiritul Profeiei

De memorizat: ³Dar printr-un prooroc a scos Domnul pe Israel din Egipt i printr-un prooroc a fost pzit Israel.´
Osea 12,13.
Introducere: ³Profeia este o minune a cunotinei, o declaraie sau reprezentare a unor lucruri viitoare, care sunt mai
presus de puterea omului de ptrundere, de a discerne i calcula i este dovada cea mai puternic a comuniunii
supranaturale cu Dumnezeirea, a adevrului unei revelaii primite din partea lui Dumnezeu.´1)
În capitolul despre Revelaie am vzut c Dumnezeu - în dorina Sa de a comunica cu oamenii pctoi - a fost
nevoit s-i ³îmbrace´ revelaia voinei Sale slvit în vorbirea nedesvârit a graiului omenesc. Cei care au vorbit în
numele lui Dumnezeu au fost numii profei. În Vechiul Testament termenul folosit pentru a defini pe profet era
³nabi´,2) iar înal Noul
sensul lexical Testament
cuvântului, ³prophétes´.3)
deoarece profetizareaÎnlucrurilor
sens biblic prin numele
viitoare de profet
a fost numai unulînelegem mai multcomponente
dintre elementele decât exprim
ale
activitii unui profet i nu exprim complexitatea chemrii.
I. Darul profetic în Biblie
1. Ce însemna un prooroc în Vechiul Testament? Deut. 18,18.

Not: Profeii Vechiului Testament aveau un rol cu totul deosebit în relaiile lui Dumnezeu cu poporul Israel. Ei
aveau o misiune special i unic, cu totul diferit de activitatea altor personaliti religioase pe care le cunoatem în
istoria religiilor orientale.
85
Se pot defini trei perioade ale activitii profeilor:

a) În faza de început a acestei activiti întâlnim urmtoarele nume: Avraam, Moise, Samuel, Hulda, Natan, Gad,
Ahia, emaia, Mica, fiul lui Iemla, etc. În aceast perioad proorocul se numea i vztor (1 Sam. 9,9).4) Perioada
aceasta de început s-a întins pe o durat de 700-800 de ani.
b) În cea de-a doua perioad are loc activitatea profeilor fctori de minuni: Ilie i Elisei, în sec. IX în.Hr.
c) Din sec. VIII începe perioada profeilor literai (scriitori), crora canonul ebraic le spune ³profeii târzii´.
2. Care a fost motivul pentru care Dumnezeu S-a folosit de profei? Prov. 29,18.
Not: ³Dumnezeu a fost totdeauna categoric atunci când a tratat nelegiuirea. În vechime, El a trimis pe profeii Si
ca s avertizeze pe cei vinovai, denunându-le pcatele i rostind sentine asupra lor.´5)
Dup captivitatea babilonian au urmat câteva secole ale ³tcerii profetice´, perioada dintre canonul Vechiului
Testament i cel a Noului Testament. Primul mare profet care a curmat lunga tcere profetic a fost Ioan Boteztorul.
³Predicarea lui Ioan ajunsese s stpâneasc cu atâta putere naiunea întreag, încât era nevoie ca autoritile religioase
s se intereseze de ea« De mult vreme nu mai fusese profet în Israel; de mult vreme nu mai trise lumea o
reformaiune ca aceea care era acum în cretere.´6)
3. Printre darurile spirituale date bisericii, întâlnim i darul proorociei: 1 Cor. 12,10-11.28; Rom. 12,6.
Not: Proorocii bisericii apostolice nu erau neaprat persoane investite cu slujbe oficiale în comunitate, ci, asemenea
profeilor liberi din Vechiul Testament, erau chemai i inspirai de Duhul Sfânt în scopuri sfinte, pentru zidirea corpului
lui Hristos.
4. Care sunt cele trei scopuri pentru care a fost chemat la via proorocia în viaa bisericii cretine? 1 Cor. 14,3.
Not:
nota Verbul
nr. 3, ³prophetazo´
subsol). Dar aceastaare nu
i înelesul
poate fi de interpretare
echivalat a Scripturilor
cu predicarea sub influena
Cuvântului. direct asuccesul
În predic Duhuluidepinde
Sfânt (vezi
de
conlucrarea factorului uman cu cel divin, deoarece presupune o pregtire anterioar. Manifestarea darului profetic nu
necesit nici o pregtire intelectual, fiind condiionat numai de pregtirea moral-spiritual, de predarea i supunerea
necondiionat a uneltei umane, factorului divin.
Dup o abundent manifestare a darului profetic în biserica apostolic, în ciuda unor susineri, a fost planul lui
Dumnezeu acela ca darul profetic s rmân, s existe de-a lungul veacurilor în lume, este adevrat de intensiti
diferite, dar el n-a lipsit niciodat. sunt suficiente mrturii istorice ce merg pân în secolul al XVIII-lea, despre existena
i manifestarea acestui dar în mijlocul celor ce au slujit lui Dumnezeu. Inspiraia divin ne spune: ³În fiecare generaie
Dumnezeu a trimis pe servii Si s mustre pcatele din lume i biseric« Spiritul lui Dumnezeu veni asupr-le´,
determinându-i s fac lucrarea ce le-a fost dat (T.V., 549). Nu se poate vorbi de o ³tcere profetic´ dup secolul I i
pân în secolul al XIX-lea, ci despre o activitate mai puin spectaculoas, dar care a existat totdeauna, Dumnezeu având
totdeauna slujitorii Si, carea aduceau la îndeplinire lucrarea i planurile Sale.
II. Manifestarea darului profetic în biserica rmiei
1. Cum a fost profetizat manifestarea darului profetic în biserica rmiei? Apoc. 12,17; 19,10 u.p.
Not: Manifestarea darului profetic vizeaz direct biserica rmiei. De timpuriu chiar, în Micarea millerit avem
rapoarte despre manifestarea acestui dar. Astfel în anul 1842, în Boston, Mass., un pastor elocvent al micrii millerite,
un brbat pregtit, William Foy, a primit dou viziuni despre a doua venire a lui Hristos. Pentru un timp el a spus i
altora cele descoperite în aceste viziuni. În anul 1844, el a primit cea de-a treia viziune în care a vzut trei platforme sau
scri, cea de-a treia se sfârea în poarta sfântului ora din ceruri. Pentru el viziunea a fost inexplicabil i neputând
înelege lumina transmis, având în vedere credina neclintit în imediata revenire a Domnului, a prsit chemarea i
lucrarea sa. În 1845, W. Foy a auzit relatri despre viziunile legate de cele trei solii îngereti, dar puin dup aceea a
fost rpus de o boal.7)
va ³Cam
veni înpeziua
vremea aceea,
a zecea dinlocuia
luna aînaptea.
Poland,ElMaine,
era ununomtânr care se numea
cu înfiare Hazen
distins, cu Foss i careplcut
exprimare credea iferm c Domnul
destul de bine
educat. Cu câteva sptmâni înainte de încheierea µstrigtului de la miezul nopii¶, Domnul S-a apropiat de el i i-a dat o
viziune în care i s-a artat cltoria poporului advent spre oraul lui Dumnezeu, cu pericolele care îl ateptau. A primit
câteva solii de avertizare pe care el trebuia s le transmit i totodat a putut s vad încercrile i persecuiile prin care
trebuia s treac el, dac va reda cu credincioie cele vzute. La fel ca în cazul lui W. Foy, i s-au artat trei trepte prin
care poporul lui Dumnezeu va ajunge cu totul pe crarea care duce la cetatea sfânt. Fiind un adept ferm al dictonului
c Domnul vine µân câteva zile¶ (cum cântau ei), partea viziunii referitoare la cele trei trepte i s-a prut inexplicabil; i
fiind din natur un om mândru s-a sustras de la povar, refuzând s-o relateze. Viziunea a fost repetat i a doua oar,
precizându-se c dac va continua s refuze transmiterea celor vzute, povara va fi luat de la el i dat unuia dintre cei
86
mai slabi copii ai lui Dumnezeu, unul care va reda cu credincioie cele relatate de Domnul. El a refuzat din nou. Atunci
a primit a treia viziune prin care i s-a comunicat c fusese eliberat i c povara a fost pus asupra celei mai slabe dintre
cei slabi, care va împlini porunca Domnului.´8)
2. Cum s-a adeverit revelaia dat prin apostolul Pavel i descoperirea dat lui Hazen Foss, prin alegerea Ellenei G.
Harmon? 1 Cor. 1,27-29.
Not: ³Domnul a ales propriul Su intrument pentru acest scop, separând ca reprezentant a Sa pe cineva care nu
numai c s-a predat cu totul Lui, dar a crei via tremura în balan ca µcea mai slab dintre cei slabi¶. Dup dou luni
de la acea dat, d-ra Ellen G. Harmon, din Portland Maine, atunci având doar aptesprezece ani, a început s primeasc
descoperiri de la Domnul.´9)
Prima ei viziune a fost dat într-o diminea a lunii decembrie 1848, cu ocazia altarului familial inut în familia
Haines. Ea este descris în cartea ³Experiene i viziuni´, pag. 23-29.
Ellen Gould Harmon, prin cstorie White, s-a nscut într-o familie de metoditi în Gorham, Maine, la 26 noiembrie
1827. Avea doar 11 ani când s-a întors la Domnul, iar peste un an a primit legmântul botezului în comunitatea
metodist. În 1836, la vârsta de 9 ani a avut un accident, care a influenat starea sntii ei pentru toat viaa. O fat a
lovit-o cu o piatr în nas, ea a czut în nesimire i în urma leziunilor, orice concentrare o aducea în pragul leinului. Nu
a mai putut continua studiile colare. Împreun cu prinii ei, a îmbriat solia vestit de micarea millerit. Ea a fost
supravieuitoarea marii decepii din 22 octombrie 1844, dup care a fost chemat s lucreze pentru zidirea, sftuirea i
mângâierea bisericii rmiei abia ieit din chinurile naterii marii decepii. În ziua de 30 august 1846 s-a cstorit cu
James Springer White (1821-1881), unul din fondatorii Bisericii Adventiste de Ziua a aptea. Pân la decesul ei,
survenit la vârstadin
volume tiprite de aceste
87 de ani, Ellen G.înseamn
manuscrise White a produs
mai multun tezaur de peste
de 30.000 o sut
pagini de mii
tiprite. Eapagini de manuscris.
a decedat Cele 54
la Elmshaven, de
la trei
mile de S.T. Helena, California, în ziua de vineri, 16 iulie 1915 i a fost depus la mormântul soului ei din Battle
Creek, în ziua de sâmbt, 24 iulie 1915. Ellen G. White doarme tcut i linitit în mormântul ei. Fiina ei plpând i
predispus suferinei i-a pierdut graiul. Dar scrierile ei vorbesc despre Isus Hristos, Mântuitorul nostru, în mai mult de
trei sute limbi, în multe milioane de exemplare. A fost cu adevrat ceea ce Edith Dean a denumit ³port-vocea lui
Dumnezeu´.10)
3. Care fapt a fost demonstrat prin activitatea Spiritului Profetic? 1 Cor. 1,6-8.
Not: La început seria comentariilor biblice (Patriarhi i Profei, Profei i Regi, Hristos Lumina Lumii, Faptele
Apostolilor i Marea Lupt) au fost socotite ca formând ³Spiritul Profetic´. Astzi toate scrierile Ellenei G. White se
încadreaz în aceast denumire.
4. Care sunt criteriile de recunoatere ale darului profetic?
a) Soliile lui sunt de acord cu Scriptura: Isaia 8,20.
b) Mrturisete întruparea i divinitatea lui Hristos: 1 Ioan 4,2-6.
c) Nu se înal de sine, ci pe Hristos: 2 Cor. 10,5.
d) Nu mgulete, ci mustr pcatul: Ieremia 23,16.17.
e) Viaa i roadele profetului indic izvorul descoperirii: Mat. 7,15-20.
f) Calitatea sa este confirmat de împlinirea profeiilor lui: Deut. 18,21-22; Ieremia 28,9.
Adventiii de Ziua a aptea sunt convini c viaa, lucrarea i scrierile Ellenei G. White corespund pe deplin acestor
criterii.
III. Autoritatea Scripturilor i autoritatea Spiritului Profetic
1. Poate fi lrgit canonul biblic cu scrieri egale în autoritate cu Scripturile? Deut. 4,2; Prov. 30,5-6; Apoc. 22,18-19.
Not: Adventitii de Ziua a aptea vd esena reformaiunii în întoarcerea la singura autoritate primar a Scripturii
exprimat
urmtoareleîncitate:
principiul reformator ³Sola Scriptura´. Adventitii stau ferm pe aceast poziie, fapt ilustrat de
³În zilele noastre se vede o mare îndeprtare de la doctrinele i preceptele Scripturilor i este nevoie de o întoarcere la
marele principiu protestant µBiblia i numai Biblia¶, ca regul de credin i datorie.´11)
³Sfintele Scripturi trebuie primite ca o descoperire a voinei Lui, plin de autoritate i lipsit de greeli.´12)
Ellen G. White nu a considerat scrierile ei ca un adaos la Scripturi. Ea spunea: ³Fratele J. a încurcat minile cutând
s înfieze lucrurile ca i când lumina dat de Dumnezeu prin Mrturii ar fi un adaos la Cuvântul lui Dumnezeu. El
prezint îns faptele într-o lumin fals. Dumnezeu a gsit de bine ca pe calea aceasta s atrag atenia poporului Su la
Cuvântul Lui i s îi dea o mai bun înelegerea a acestuia.´13)
87
Importana Spiritului Profetic pentru Biserica Adventist de Ziua a aptea nu const în minunile care i-ar dovedi
autoritatea, nici într-un volum uria de scrieri, nici în maniera în care este scris i nici în elocvena lui, ci în acea
extraordinar claritate cu care el atrage atenia credincioilor asupra revelaiei biblice, în latura ei actual, pentru timpul
i lucrarea bisericii rmiei, pregtind un popor pentru venirea Fiului lui Dumnezeu.
Repetiie
1. Cum a îneles Dumnezeu s-i perpetueze conducerea în biserica Sa?
Rspuns: Dumnezeu nu a înfiinat o ierarhie, ci prin darurile spirituale pe care le-a împrit Duhul Sfânt în biseric,
a chemat slujbai care s îndeplineasc anumite însrcinri pentru zidirea Corpului lui Hristos.
2. Cu ce scop a fost dat darul proorociei?
Rspuns: Darul proorociei a fost dat pentru zidirea, sftuirea i mângâierea bisericii.
3. Prin cine s-a manifestat acest dar în biserica rmiei?
Rspuns: Darul Spiritului Profetic s-a manifestat în ultima biseric în activitatea profetic a Ellenei G. White,
caracterizat ca fiind ³cea mai slab dintre cei slabi´. Domnul a trimis prin dânsa mrturii, mustrri, sfaturi i lumin
pentru lmurirea marilor adevruri revelate în Scripturi, îndeosebi cele care vizeaz timpul i activitatea bisericii
rmiei.
4. Care este raportul dintre Biblie i Spiritul Profetic?
Rspuns: Dup cum însi E.G. White s-a exprimat, credem c scrierile ei nu constituie un adaos la canonul Bibliei
i ele nu sunt egale cu Biblia. Adventitii cred c Spiritul Profetic reprezint un comentariu autentic i inspirat al
Scripturii, fapt care îi confer o autoritate biblic. Este lumina cea mic care îi îndreapt fascicolul ei de lumin asupra
luminii celeieste
5. Care mari - Biblia.
raportul dintre autoritatea Scripturii i cea a Spiritului Profetic?
Rspuns: Deoarece recunoaterea darurilor spirituale decurge din autoritatea Bibliei, i autoritatea Spiritului Profetic
subzist în acea recunoatere pe care i-o confer Sfânta Scriptur. Adventitii de Ziua a aptea cred c Biblia are
autoritate primar, iar Spiritul Profetic are autoritate secundar, subordonat Scripturii i controlat de ea.
Concluzii dogmatice
Domnul a acordat bisericii Sale în fiecare epoc daruri spirituale pentru ca fiecare membru al ei s fie folosit în
serviciul iubirii pentru binele bisericii i al omenirii. Date prin intermediul Spiritului Sfânt, darurile asigur capacitile,
talentele i înzestrrile necesare bisericii pentru împlinirea funciunilor ei rânduite de Dumnezeu.
Unul dintre darurile Spiritului Sfânt este darul profetic. El este semnul specific al recunoaterii bisericii rmiei i
s-a manifestat prin lucrarea Ellenei G. White. Fiind mesagera Domnului, scrierile ei sunt o continu i autorizat surs a
adevrului pentru a zidi, sftui i mângâia biserica în diferitele situaii întâmpinate, în cursul svâririi mandatului ei
universal. Spiritul Profetic nu constituie un adaos la canonul biblic i, raportat acestuia, el se afl într-un raport de
subordonare i condiionare fa de Scripturi.
În lunga istorie a bisericii cretine, problema autoritii în biseric a fost una dintre cele mai spinoase probleme ale
credinei cretine. Vorbind despre autoritate înelegem c în cadrul bisericii un for este într-un raport de prioritate fa
de alte foruri, privind apropierea lor de Capul bisericii, Isus Hristos. În biserica cretin, atât Scriptura cât i darurile
spirituale sau slujbaii chemai în diferite servicii cultice sunt investii de Dumnezeu cu autoritate. Dar trebuie clarificat
raportul dintre autoriti pentru a vedea clar subordonrile i a nu crea supraordonri sau paralelisme nebiblice.
Adventitii de Ziua a aptea cred c în biserica rmiei numai Scriptura este autoritate primar, necondiionat,
nemijlocit i esenial. Astfel, raportat la Scripturi, ei cred c Spiritul Profetic are autoritate secundar, condiionat i
mijlocit de Scripturi,
ar avea nevoie de girulounui
autoritate în form
³aa zice i nualînScripturii.
Domnul´ coninut, deoarece - în esen - nu poate spune nimic nou, ceea ce nu
Adventitii nu au dou Biblii, ci una singur, al crei cel mai original i cel mai autorizat comentariu inspirat îl
constituie scrierile Spiritului Profetic. Astfel, biserica advent, ca o continuare a reformaiunii, nu a lepdat principiul
reformator ³Sola Scriptura´, i susine c darurile Spiritului Sfânt, manifestate în cadrul ei, nu submineaz autoritatea
Bibliei, deoarece sunt condiionate de ea i au ca scop, în fapt i în principiu, întrirea autoritii i a prestigiului
Scripturii, ca mrturie primar a revelaiei lui Dumnezeu.
Concluzii etice
88
Fa de Spiritul Profetic sunt posibile trei poziii: cea a subestimrii, a supraestimrii sau a estimrii lui biblice. În
primul caz este vorba de necredin fa de darurile spirituale care au valabilitate permanent în biseric. În cel de-al
doilea caz avem de-a face cu fenomenul periculos al fanatismului care denatureaz credina, o face ineficient în viaa
fanaticului i duntoare pentru mediul cu care vine în contact. Singura poziie sntoas este cea a evalurii darului în
sens biblic. Aici se cade a fi subliniat gândul c folosirea corect a scrierilor Spiritului Profetic este în primul rând aceea
de a fi considerat ca sftuitor personal. Orice folosire insidioas, tendenioas, voit condamnatoare a acestor scrieri,
contravine cu spiritul lor i denatureaz scopul pentru care au fost scrise.
Nu putem uita faptul c Satana nu a lsat nici acest domeniu al darurilor în afara ateniei lui. Poate pe nici un trâm
nu a fcut atâtea victime ca în privina darurilor spirituale. Metoda sa preferat este de a imita, a contraface i a
denatura adevratele daruri. Mântuitorul ne-a fcut ateni cu privire la înmulirea manifestrilor proorocilor fali din
vremea sfâritului (Matei 24,11.24). Dumanul sufletelor încearc s se substituie i s devin ³înger de lumin´ (2Cor.
11,13-15). Rareori exist monede preioase fr încercarea de a fi falsificate. Dar existena monedelor false ne face
ateni s le primim numai pe cele adevrate. Astfel i existena profeilor fali ne convinge c trebuie s existe i profei
adevrai. Credincioii sinceri vor recunoate din Scripturi manifestrile autentice i le vor deosebi de cele false.
Spiritul Profeiei:
Testament. ³To termen
El a devenit pneümatehnic
tes propheteias´
în teologia (Apoc. 19,10)
adventist, careapare în aceast
exprim form doar
descoperirile dateodesingur dat înultimei
Dumnezeu Noul
biserici prin intermediul Ellenei G. White. William A. Spicer14) arat c rdcina tuturor factorilor principali care au
contribuit la formarea Bisericii Adventiste de Ziua a aptea se localizeaz în timp în anul 1844. În New Hampshire,
New England, un grup de credincioi au început s serbeze Sabatul. În octombrie 1844, un alt grup a primit lumina
despre sanctuar i judecata de cercetare. În decembrie 1844, în Portland, Maine, s-a manifestat darul Spiritului Profetic.
Iat trei piloni importani care formeaz adevrurile cele mai specifice pe care le mrturisete biserica rmiei.
Refuzul lui Hazen Foss i lepdarea lui: Am vzut în citatul notei nr. II/1 cum a fost chemat H. Foss i cum a respins
însrcinarea de a vorbi bisericii în numele lui Dumnezeu. Într-una din acele zile H. Foss a fost cuprins de un sentiment
ciudat i a auzit o voce care i se adresa astfel: ³Tu ai întristat din cale afar Spiritul Domnului´15) Foss a încercat s
comunice descoperirea într-una din adunrile millerite, dar nu a reuit s-i aminteasc de viziune. Dup câteva
încercri nereuite, disperat a strigat: ³S-a dus; nu pot spune nimic. Spiritul Domnului m-a prsit.´16) În decembrie,
tânra Ellen Harmon a primit prima ei viziune. Nu tia nimic despre experiena lui H. Foss. În februarie 1845, aflându-
se în Poland, Maine (la 30 mile nord de Portland), a fost rugat s-i relateze viziunea ei. Fiind invitai i H. Foss, el nu
s-a artat în public, ci a ascultat relatrile tinerei Harmon stând afar în faa uii închise. În ziua urmtoare, E.G.
Harmon a fost invitat la sora lui Foss, unde a avut o întrevedere cu Hazen Foss, predecesorul darului profetic. Despre
aceast întâlnire, E.G. White - mai târziu - într-o scrisoare personal scria c Foss i-a declarat urmtoarele: ³Ellen«
Domnul mi-a dat o solie s o duc poporului Su, dar eu, aflând consecinele ei, am refuzat-o. Am fost mândru, nu m-am
putut împca cu decepia. Am murmurat împotriva lui Dumnezeu i-mi doream moartea. Atunci am simit un sentiment
ciudat ce m-a învluit. De azi înainte voi fi mort pentru lucrurile spirituale. Te-am auzit vorbind seara trecut. Cred c
viziunea a fost luat de la mine i i-a fost dat ie. Nu refuza s asculi de Dumnezeu, cci ai putea s-i pericliteze
sufletul. sunt un om pierdut. Eti aleasa lui Dumnezeu; fii credincioas în a-i face datoria i cununa pe care a fi putut
s-o am o vei primi´.17) sunt cuvintele teribile ale unui om care era convins c a fost lepdat. Foss a trit pân în 1893,
dar nu E.G.
tinerei a mai manifestat
Harmon a avutinteres pentru problemele
o contribuie religioase. H.darului
major la recunoaterea Foss, profetic
pe lângmanifestat
sincera încurajare pe acestei
în activitatea care i-atinere,
dat-o
fcând cunoscut c darul care i-a fost luat va fi dat ³celei mai slabe dintre cei slabi´.
Calitile i metodele de lucru ale E.G. White: Fiind o femeie aproape neinstruit, lucrarea ei monumental a ridicat
multe întrebri i a generat multe critici la adresa ei. Unii credeau c nu tie s scrie corect, cum a fost de exemplu o
doamn din Australia care, dup o expunere a Ellenei G. White în acea ar, a cerut notiele acesteia ca s le examineze
acas, dac sunt scrise corect. Înapoindu-i notiele, doamna i-a spus: ³Am auzit din partea unor critici neprietenoi c
dvs. nu tii s scriei corect englezete. Dar aici am vzut scrisul propriei dvs. mâini, gsindu-l într-o englez corect.
Criticii dvs. sunt nedrepi´.18) Când i cum a învat ea s scrie corect, dac nu a avut ocazia s studieze temeinic? Nu
89
este nici o tain, nici chiar vreo minune la mijloc. Profesorul ei a fost soul ei, iar cltoriile lungi au fost folosite pentru
stilizarea materialelor. ³Am cltorit imens - scria ea. Câteodat am primit lumin în timpul nopii, alt dat ziua, în
faa unor adunri mari. Instruciunile pe care le-am primit în viziune au fost aternute pe hârtie cu contiinciozitate, de
îndat ce am avut timp sau putere pentru lucru. Dup aceea am examinat materialul împreun cu soul meu, corectând
greelile gramaticale i eliminând repetrile inutile. Apoi a fost copiat cu grij pentru persoanele interesate sau pentru
tipar.´19)
Ar putea surprinde pe cineva c textele Ellenei G. White au fost cizelate. N-a scris ea prin inspiraie verbal?
Metoda de lucru ne-o relateaz chiar dânsa: ³Cuvintele pe care le folosesc pentru a descrie ceea ce am vzut sunt ale
mele proprii, afar de acelea care mi-au fost spuse de un înger, i pe care le închid totdeauna în semnele citrii´.20)
În ciuda sntii ei ubrede (plmânul drept era aproape distrus), avea o sârguin de invidiat. Când scria dânsa?
Iat ce ne relateaz la vârsta de 69 ani, în anul 1896:
³Niciodat n-am avut o sntate mai bun ca acum i niciodat n-am muncit mai mult scriind. M scol la trei
dimineaa i nu dorm deloc ziua. Adesea m detept i la ora unu, m scol chiar i la ora 12, s scriu cele ce mi-au venit
în minte´.21)
În ultimele decenii, Ellen G. White folosea o anumit hârtie tip, o cerneal roie, i corectrile le fcea astfel ca s se
poat citi cuvântul corectat. Nu lsa s se fac vreo corectur de mân strin. Înainte de moarte ea a aranjat, cusut i
parafat manuscrisele ei, care sunt pstrate în seifurile Fundaiei White i ocrotite de orice deteriorare.
Succesiunea profetic a Ellenei G. White: Dup stingerea din via a ³port-vocii´ lui Dumnezeu s-au ridicat mai
muli pretendeni la succesiunea spiritual a ei, atât din cadrul bisericii, cât i din afara ei. Cea care a avut eecul cel
mai rsuntor aa fost
dar îneltoria fost olesne
oarecare Margaret
dovedit H. Rowen,Vor
i neutralizat. dedat chiar oare,
mai veni, la falsuri în manuscrisele
profei? bineaceast
Muli i-au pus pzite întrebare
ale E.G. White,
înc în
via fiind mesagera lui Dumnezeu. Rspunsul ei a fost plin de încredere în conducerea divin: ³Fie c triesc sau nu,
scrierile mele vor vorbi totdeauna i influena lor va dinui cât va exista pmântul´.22) Aceasta, totui nu exclude
posibilitatea ca Domnul, dac va vedea necesar, s Se manifeste din nou prin darul proorociei. Criteriile recunoaterii
darului autentic rmân aceleai. S fim, îns, foarte ateni cci - deocamdat - abund proorocii fali!
1) T.H. Horne, citat de A.J. Wearner, op. cit., 360.

2) Nabi este un participiu neregulat al verbului ³nabah´ (ca i în arab, înseamn a fi înalt). ³Nabi´ poate fi întâlnit
în Vechiul Testament de 315 ori (ân Ieremia de 95 ori). ³Nabah´ în Vechiul Testament nu apare niciodat în familia
verbal ³Qal´, ci numai la ³Nifal´ i la ³Hitpael´. Nifal-ul este o familie verbal pasiv-reflexiv, în care nibbáh
înseamn a izbucni, a erupe, a rbufni. Hitpael-ul este o familie verbal a aciunii reciproce- intensive, iar hitnabeh
înseamn comunicarea celor auzite anterior. În acest caz subiectul aciunii profetice este Dumnezeu, iar obiectul este
omul ales, omul inspirat i omul trimis de Dumnezeu. Cuvântul accadian ³nabu´, cât i cel grecesc ³anghelos´ exprim
acest fapt, ambele având înelesul de trimis sau împuternicit.
3) Prophémi, alctuit din prepoziia circumstanial de loc i de timp ³pro´ = înainte i verbul ³phémi ³= a vorbi, a
spune. ³Propheteia´ = activitatea de profet, darul sau chemarea de profet; profeie, vestirea unei preziceri, revelaie
profetic. ³Prophetazo´: ³În Noul Testament darul de a interpreta Scriptura sau a vorbi i a predica sub influena
Spiritului Sfânt.´ (Liddel-Scott, op. cit., 1539).
4) Roeh, din verbul raáh = a vedea; sau chozen, din verbul chazah = a vedea, a fi treaz; vedere-percepie-sesizare
interioar.
5) 4 M, 12.
6) H.L.L.
7) Rise and96.97.
Progress, 1909, 145-147.
8) Idem, 182.
9) Idem, 202.
10) Edith Dean, Great Women of the Christian Faith, citat de D.A. Delafield, Ellen G. White, Hamburg, 1963, 16.
11) T.V. 204.
12) Idem, VII - Introducere.
13) 4 M, 246.
14) William A. Spicer, The Gift of Prophecy in the Seventh-day Adventist Church, 1937, 12.13 - William Ambrose
Spicer (1865- 1952) s-a nscut într-o familie Baptist de Ziua a aptea. De tânr a îmbriat credina advent,
90
devenind secretarul Dr. J.H. Kellog la sanatoriul din Battle Creek, apoi a plecat în Anglia unde a fost secretarul lui S.N.
Haskell. Întors în S.U.A., lucreaz ca redactor i secretar la departamente. În 1898 pleac în India ca misionar, fiind
atunci singurul deservent întrit în Asia. În 1903 este ales ca secretar al Conferinei Generale, iar în 1992 îl succede pe
A.G. Daniells la preedinia C.G., pân în anul 1930. Este autorul crii aprute i în limba rom|n ³Timpul nostru în
lumina profeiilor´.
15) S.D.A. Encyclopedia, 1966, 417.
16) Idem, 418.
17) Idem, 418.
18) W.A. Spicer, op. cit., 38.
19) Idem, 39.
20) R.H. 8.X.1857.
21) D.H. 428.
22) 1, S.M. 55.
20. Botezul
De memorizat: ³Noi deci prin botezul în moartea Lui, am fost îngropai împreun cu El, pentru ca, dup cum Hristos
a înviat din mori, prin slava Tatlui, tot aa i noi s trim o via nou.´ Romani 6,4.
Introducere: Botezul este o orânduire evanghelic care - prin ilustrarea morii, înmormântrii i a învierii lui Hristos -
demonstreaz c cel botezat renun în mod solemn la pcat, îi asum în mod voluntar crucificarea eului i fiind
acceptat în legmântul harului, el devine membru viu, curit de pcat, al Corpului lui Hristos.
Botezul,
ispirea i prin semnificaia
învierea Domnului lui Hristos.
intrinsec, reânvie
Astfel totdeauna
botezul are o adevrul c Evanghelia
dubl însemntate: esteîio are rdcinile
vestire ei în amoartea,
simbolic esenei
Evangheliei, totodat o asigurare pentru pctos c - prin ³evenimentul - Hristos´ - Dumnezeu L-a asigurat de o via
nou.
Verbul folosit în Noul Testament pentru actul botezului este ³baptizo´, ceea ce înseamn: a cufunda, a afunda în
ap, a scufunda, a acoperi, a acoperi cu ceva lichid. Este singurul mod de a boteza în Noul Testament practicat de
Hristos i de biserica apostolic.
I. Botezul în Scripturi
1. În serviciul sanctuarului, care a fost semnificaia simbolic a ligheanului? Exod 29,17-21; Evrei 9,10.
2. Cine a practicat prima dat botezul noutestamental i de unde a primit însrcinarea aceasta? Marcu 1,4; Ioan
1,33.
Not: Sulurile Mrii Moarte dovedesc c nu numai Ioan Boteztorul i esenienii, ci i comunitatea din Vadi Qumran
practica botezul prin scufundare spre iertarea pcatelor.
3. Cine a orânduit botezul în biserica cretin? Matei 28,19.
Not: ³Orânduirea botezului i a Cinei Domnului sunt doi stâlpi monumentali: unul în afar i altul înluntrul
bisericii. Pe aceste orânduiri Hristos a înscris numele Dumnezeului cel adevrat.´1)
4. Cu toate c Isus a fost fr pcat, ce exemplu ne-a lsat în care s-L urmm? Matei 3,13-15; Ioan 13,15.
Not: ³Isus n-a primit botezul ca o mrturisire a vinoviei Sale. El S-a fcut una cu pctoii, mergând pe calea pe
care trebuie s mergem noi i fcând lucrul pe care trebuie s-l facem noi. Viaa Sa plin de suferin i de rbdare de
dup botez ne este de asemenea o pild.´2) ³Isus invit pe pctoi s fac paii necesari spre a deveni copiii Lui. Prin
viaa Sa, El le-a dat ca exemplu supunerea Lui la orânduirea botezului. El este exemplul nostru în toate lucrurile.´3)
II. Semnificaia botezului
1. Botezul înseamn curire, splare de pcat în virtutea sângelui lui Isus Hristos: Fapte 22,16; Apoc. 1,5 u.p.
Not: ³Ca simbol pentru curirea de pcate, el (Ioan) îi boteza în apele Iodanului. În felul acesta intuitiv, declara c
aceia care se numeau aleii lui Dumnezeu erau acoperii de pcate i c fr o curire a inimii i a vieii, ei nu puteau
s aib intrare în Împria lui Mesia.´4)
2. Botezul înseamn moartea, îngroparea i învierea împreun cu Hristos: Romani 6,3-4; Coloseni 2,12.
Not: ³Naterea din nou este o experien neobinuit în lumea noastr. Acesta este motivul pentru care sunt atât de
multe tulburri în comuniti. Muli, prea muli, care îi asum numele lui Hristos sunt neconsacrai i nesfinii. Ei au
91
fost botezai, dar au fost înmormântai de vii. N-au murit fa de ei înii, de aceea ei n-au înviat într-o via nou în
Hristos.´5)
3. Botezul este introducerea în Împria harului i în familia lui Dumnezeu: Ioan 1,12; 1 Corinteni 12,13; Luca
10,20.
Not: ³Hristos a fcut botezul ca intrare în Împria Sa spiritual« Persoanele Dumnezeirii sunt prezente la fiecare
botez ca s primeasc candidaii care L-au primit pe Hristos în templul sufletului lor. Aceti candidai au intrat în
familia lui Dumnezeu i numele lor sunt înscrise în cartea vieii Mielului.´6)
4. Botezul este acceptarea în legmântul harului: Matei 28,197); Efeseni 2,12.13.
Not: ³Ei (cei botezai) declar în mod public c nu vor mai tri în mândrie i îngduire de sine. Hristos Se bucur
pentru cei care primesc aceast orânduire spre a-i aduce aminte c ei sunt legai printr-un legmânt solemn ca s
triasc pentru Dumnezeu. Tatl, Fiul i Duhul Sfânt, puterile infinite i atottiutoare primesc pe cei care cu adevrat
intr în relaie de legmânt cu Dumnezeu.´8)
III. Condiiile în care se poate efectua botezul
1. Care este condiia principal ca cineva s poat fi admis la botez? Marcu 16,16; Fapte 16,31.
2. Ce fel de pregtire trebuie s fac cei care vor s se boteze? Matei 28,20.
Not:
mult ³Se cere ode
credincioie, pregtire
cum aumult mai temeinic
fost învai din partea candidailor pentru botez. Ei au nevoie s fie învai cu mai
de obicei.´9)
3. Care este dovada ce demonstreaz c mrturisirea credinei este adevrat? Luca 3,8 p.p.; Iacov 2,17.
Not: ³Nici unul nu se poate sprijini pe mrturisirea lui de credin, ca dovad c ar avea o legtur salvatoare cu
Hristos. Noi nu trebuie s zicem doar: µEu cred¶, ci s punem adevrul în practic. Numai prin conformarea fa de
voina lui Dumnezeu în cuvintele, purtarea i în caracterul nostru, numai astfel putem dovedi c avem legtur cu
El.´10)
4. Care este modul biblic în care trebuie efectuat botezul? Rom. 6,4; Ioan 3,23; Fapte 8,36.38.39.
Not: Am artat în introducere c termenul tehnic folosit în Noul Testament pentru botez este cuvântul derivat din
verbul ³baptizo´, a scufunda.11) Ori de câte ori citim în Scripturi cuvântul ³botez´, s nu uitm c în original este scris
³scufundare´.
5. De unde cunoatem modul în care se efectua botezul în biserica apostolic? Fapte 8,26-40.
Rspuns: a) Condiia botezului este credina în Isus Hristos i în mrturisirea pcatelor; b) Candidatul era scufundat
în ap pentru ilustrarea morii fa de pcat i a tririi unei viei schimbate; c) Înainte de botez, candidatul trebuia s
demonstreze în practica zilnic schimbarea petrecut în caracterul su.
Se înelege de la sine c numai cei ajuni la capacitatea de a gândi, a lua hotrâri pentru ei, deci a avea contiena
responsabilitii proprii, puteau primi botezul credinei lor.
Repetiie
1. Ce este botezul?
Rspuns: ³Botezul este legmântul încheiat cu Dumnezeu de ctre o contiin luminat prin Evanghelie, pentru a
îndeplini poruncile Sale, i este înmormântarea omului cel vechi cu Hristos spre a învia apoi cu El pentru o via
nou.´12)
2. Cum se face botezul?
Rspuns: ³El se face printr-o singur scufundare în ap a celui pocit: în numele Tatlui, al Fiului i al Duhului
Sfânt.´13)
3. Cine poate fi botezat?
Rspuns: Poate fi botezat oricine satisface condiiile puse de Dumnezeu, i anume: pocina, credina i supunerea
fa de Dumnezeu. Candidatul trebuie s dovedeasc intenia sa de a tri o via nou prin fapte vrednice de pocin.
Concluzii dogmatice
Prin botez noi mrturisim credina în moartea i învierea Domnului Isus Hristos i dovedim moartea noastr fa de
pcat i hotrârea de a umbla într-o via înnoit. Astfel noi Îl recunoatem pe Hristos ca Domn i Mântuitor, devenim
poporul Lui i suntem primii ca membri ai bisericii Lui. Botezul este simbolul unirii noastre cu Hristos, al iertrii
pcatelor noastre i al primirii Duhului Sfânt. El se face prin scufundare în ap i este condiionat de mrturisirea
92
credinei în Isus i o dovad a cinei de pcat. El urmeaz dup instruirea din Scripturi i acceptarea învturilor
acestora.
Concluzii etice
Evenimentul spiritual cunoscut prin legmântul botezului are trei faze importante: pocina sau procesul de pregtire
al legmântului, crucificarea omului vechi, care este momentul crucial al evenimentului, i învierea omului nou, ceea ce
este începutul unui lung proces de transformare.
Pocina este minunea harului divin, care începe prin trezirea contiinei asupra creia acioneaz Cuvântul lui
Dumnezeu i imboldul Spiritului Sfânt. Scopul i coninutul trezirii este întoarcerea, acea decizie care schimb radical
direcia de mers în via.
Crucificarea omului vechi este rezultatul unei adânci preri de ru de pcatele svârite, o autocondamnare din cauza
pcatelor svârite în trecut i o hotrâre de a nu mai continua pctuirea. În aceast stare dezndjduit, pctosul
vede goliciunea sa moral i neputina de a se îndrepta singur, ceea ce îl determin s se predea fr rezerv i
necondiionat harului divin. Rezultatul este înfrânarea de ctre Duhul Sfânt a pasiunilor i pornirilor firii pmânteti i
instituirea unui control sensibil al contiinei asupra firii crucificate.
Învierea omului este schimbarea autonomiei sau dependenei de sine cu theotomia sau dependena total de
Dumnezeu. Învierea omului nou are trei semne de recunoatere: a) lepdarea de sine; b) o dorin fierbinte de a tri o
via sfânt; c) supunerea necondiionat fa de voina lui Dumnezeu i o încredere nezdruncinat în puterea ocrotitoare
de pcat a lui Dumnezeu.
Botezul nu este un act cultic care opereaz singur chiar i în condiiile unui legmânt formal, fr coninutul
credinei.
durabil deCatrire
oricare legmânt,
voit în pcat,ilegmântul
botezul esteîicondiionat de loialitatea
pierde valabilitatea prii
(Evrei contractante, i în cazul întoarcerii în stare
6,4-6).
Mântuii sau botezai cu toat casa lor: Deoarece în Biblie nu se gsete nici un text care s raporteze vreun botez
infantil, unii se refer la cele cinci cazuri din Noul Testament când este vorba de ³toat casa´ unor convertii la
cretinism, afirmându-se c în aceste cazuri putea fi vorba i despre copii aflai în acele familii. S vedem situaiile
concrete:
1. Corneliu. Îngerul i-a spus sutaului c ³vei fi mântuit tu i casa ta´ Fapte 11,14. În timpul vorbirii lui Petru,
Duhul Sfânt S-a pogorât ³peste toi cei ce ascultau Cuvântul´ (10,44). Petru, vzând fenomenul miraculos, ³a poruncit
s fie botezai« cei care au primit Duhul Sfânt´ (10,48.47). Unui exeget nu-i pot scpa aceste amnunte semnificative:
au fost botezai toi care au primit Duhul Sfânt. Duhul Sfânt S-a pogorât asupra celor ce ascultau Cuvântul. Chiar dac
ar fi fost de fa i pruncii cu mamele lor, cine ar putea admite c aceti prunci ³au ascultat Cuvântul´? Pentru c a
asculta Cuvântul presupune dorina de înelegere i colaborarea facultilor intelectuale. Cine ar putea admite aa ceva
în cazul pruncilor, fiind ei chiar i nite genii?
2. Lidia ³a fost botezat ea i casa ei´ (Fapte 16,15). Înainte Pavel a vorbit femeilor adunate laolalt (v. 13). Lidiei
³Domnul i-a deschis inima ca s ia aminte la cele ce spunea Pavel´ (v. 14). Se adeveresc i în acest caz cuvintele lui
Tertullian c ³vestirea Cuvântului precede botezul´, adic botezul este urmarea vestirii Cuvântului. Cum ar putea
acesta fi valabil în cazul unor prunci? Apoi când Pavel a ieit din temni, a intrat în casa Lidiei i i-a mângâiat pe fraii
³din casa ei´. Probabil fraii erau îngrijorai din cauza arestrii apostolului. S-ar putea presupune c nite prunci ar fi
putut fi îngrijorai din cauza celor petrecute cu Pavel?
3. Temnicerul
vestit din Filipi atât
Cuvântul Domnului, ³a fost botezat
lui cât îndat,celor
i tuturor el i din
toi casa
ai lui´
lui´(Fapte 16,33).
(v. 32). DacDar mai înainte
tuturor, Pavel
atunci se i Sila ³i-au
presupune c i
eventualilor prunci! Dar cum ar fi putut înelege acetia ceva din vestirea Cuvântului? Dup botez, temnicerul ³s-a
bucurat cu toat casa lui c a crezut în Dumnezeu´ (v. 34). Ar fi prea de tot s presupunem c i pruncii s-au bucurat
c ei înii au crezut în Dumnezeu.
4. Crisp, fruntaul sinagogii din Corint, ³a crezut în Domnul împreun cu toat casa lui« i au fost botezai´ (Fapte
18,8). Dac pruncii din casa lui Crisp au avut capacitatea s cread i ei, atunci, probabil, nu au putut fi exceptai nici
de la botez. Dar în caz contrar?«
5. tefana. Pavel recunoate c ³da, am mai botezat i casa lui tefana´ (1 Cor. 1,16). Numai c la sfâritul epistolei
scrie despre cei botezai: ³casa lui tefana« s-a pus cu totul în slujba sfinilor´ (1Cor. 16,15). Dac se presupune c în
93
casa lui tefana au fost botezai i pruncii, atunci în ce fel s-au putut pune ei cu totul în slujba sfinilor? Ce fel de prunci
puteau s fie cei care puteau face un serviciu folositor membrilor majori ai comunitii?
Botezul pruncilor în istoria bisericeasc: Adolf Harnack este de prere c ³nu se gsete o urm sigur a botezului
infantil în acea epoc (sec. II). Credina personal a fost o condiie necesar´.14) Apoi se face urmtoarea remarc
interesant: ³Origene (sec. III) a putut susine uor justificarea botezului infantil, deoarece el recunoate ceva pctos în
însi naterea trupeasc, deoarece el pretinde a cunoate i pcatele comise într-o via mai timpurie. Cea mai veche
încercare de a justifica botezul infantil, prin urmare, se întoarce la o doctrin filozofic´.15) Despre introducerea
botezului pruncilor Loofs scrie c ³botezul infantil prima dat poate fi dovedit la Irineu, îns e combtut de Tertullian,
iar pentru Origene a fost o uzan apostolic´.16)
Dar s-l ascultm pe Tertullian, Quintus Septimius Florens (160-220), cum vorbete despre botezul copiilor:
³Domnul a spus: µS nu-i oprii de la Mine¶. S vin dar la Domnul când se fac mari, s vin când deja pot înva, când
vor înelege la cine trebuie s mearg; atunci s devin cretini când Îl pot recunoate pe Hristos. Aceast vârst
inocent de ce s-ar grbi pentru iertarea pcatelor? Oare, legea civic s fie mai prudent fa de prunci, c nu le d în
sarcin administrarea de bunuri pmânteti, iar noi s le punem în seam pe cele dumnezeieti? Cel puin s ajung pân
acolo s poat fi capabil s cear mântuirea, i s apar c i se d aceasta unui solicitant´.17) Ciprian (253) a fost de
prere c un nou nscut trebuie s fie botezat în cea de-a doua sau a treia zi. Dar muli dintre prinii bisericii, ei înii,
au fost botezai în plin maturitate. Înaintaii lui Ambrozie, episcopul de Milano, au fost de mai bine de o sut de ani
încretinai, totui el s-a botezat la 34 de ani. Prinii lui Hieronim erau cretini dalmaieni, fiul lor a primit botezul la 20
ani. Grigore de Nazianz, fiul unui episcop, a fost botezat la 30 ani. Totui, el a considerat c la vârsta de trei ani copiii
ar puteadeprimi
familie botezul,
martiri; deoarece
s-a botezat li s-au
dup dezvoltat
terminarea simurile
studiilor sale,iiarcapacitatea
Ioan Gurde
deaAur
vorbi. Vasile
în timp ce cel
era Mare s-a nscut
deja retor. într-o
Dar uzana
de a boteza în pruncie s-a întrit, astfel c al doilea canon al Sinodului din Cartagena (418) spune rspicat: ³Cine spune
c pruncii nou nscui nu trebuie botezai« s fie anatema´.18)
a) În Evul Mediu: prin rspândirea botezului infantil s-a ridicat curentul care pretindea i practica rebotezarea la
majorat a celor botezai în pruncie. Împotriva lor au fost date decrete severe de ctre Teodosie cel Mare (379-395),
Teodosie II (408-450) i Iustinian I (527-265), prevzând chiar executarea acestor eretici. Dar botezul credinei fcut la
majorat nu a putut fi curmat. Cei ce l-au practicat au fost valdenzii, chatarii, bogumilii, arnolditii, care în ciuda
excomunicrii, a prigonirii i chiar a executrii multora dintre ei, au reuit s se menin pân în timpul reformaiunii.
Cunoatem cazul lui Otto de Bamberg, supranumit ³apostolul Pomeraniei´, care a botezat majori prin imersiune, în
jurul anului 1124. Despre discipolul lui Petru Abelard, numit Petru de Bruys, gsim c a predicat 20 de ani în sudul
Franei, rebotezând populaia din districtul su. A fost ars pe rug în anul 1126.19) Arnold de Brescia a fost ars pentru
acelai motiv în anul 1155, în Italia. Urmaii lui se numeau arnolditi. Fraii boemi, rude spirituale cu valdenzii, botezau
i ei la majorat, i pân în anul 1535 rebotezau pe cei venii din biserica roman.20)
Botezul pruncilor s-a extins mai pronunat dup încretinarea Europei. În timpul reformaiunii a fost deja o uzan
solid. De prin jurul anului 1300 s-a rspândit botezul prin stropire i nu prin scufundare. Alternându-se însi practica
cultic, aceasta a generat o modificare corespunztoare a teologiei sacramentale, apa primind o semnificaie cu totul
nou în teologia sacramantal speculativ. Astfel ³concepia despre sacrament - scrie Harnack - a devenit mai magic i
chiar de aceea mai indignatoare´.21) În administrarea botezului se pretindea c pruncul este absolvit de aa-zisul pcat
strmoesc.
b) Aspectele mistice ale botezului medieval: Bineâneles c nici botezul nu a putut scpa de obiceiuri i practici
mistice ce au înflorit în cursul secolelor, prezentând pericolul unei sfiniri exterioare urmrite în acest act. Înc în
biserica martir
s-a introdus a început
nu numai practicarea
haina ungerii pentru
alb obligatorie cu uleiceremonie,
dup imersiune, i primirea
ci i purtarea botezului
ei zilnic întreprin punerea
Pati mâinilor. Apoi
i Cincizecime, ca o
expresie a curiri dobândite. Cam din sec. IV s-au introdus lumânrile de botez, rostul crora ar fi s exprime
iluminarea luntric a noilor botezai. În Evul Mediu treptat a fost desprit punerea mâinilor de actul botezului, prima
rmânând exclusiv în sarcina episcopului. Din acest obicei, completat progresiv de generalizarea botezului pruncilor, s-a
nscut ³sacramentul´ medieval numit firmung, preluat de protestantismul istoric din obiceiul ³confirmrii´. Sinodul din
Lyon, 1274, apoi cel din Florena, 1439, i cel din Trident, 1562-1563, a stabilit vârsta minim de 7 ani pentru firmung
(confirmare).
c) Botezul i reformaiunea: Micarea botezrii la majorat s-a ivit ca urmare direct a întoarcerii la bazele credinei
cretine enunat de principiul ³Sola Scriptura´. Micarea a aprut ca o ramur secundar a reformaiunii, care nu era
94
unitar i a produs muli martiri, a cror istorie a fost scris cu mult sânge. Nu este de mirare c unele grupri i-au
pierdut calmul i au rspuns violenei cu violen.
Zwingli la început s-a declarat împotriva botezului infantil, ca pe urm s-l aprobe i s dezaprobe botezul la
majorat. Nici Luther n-a avut o poziie ferm în problem, cci din scrierile lui se pot cita opinii contradictorii. La
început, înclina s admit nevoia manifestrii credinei ca o condiie sine qua non a botezului (Vezi Grossen
Katechismus, cap. ³Von der Kindertaufe´; ³Unde nu exist credin, botezul rmâne un semn fr rod´.). Tot pe acea
vreme, el se împca cu gândul imersiunii la botez. Dar mai târziu, ca i în cazul doctrinei despre Cina Domnului, Luther
s-a deprtat treptat de poziiile primare i s-a apropiat în teologia lui de teologia sacramantal catolic.22) Luther a
ajuns pân acolo s admit existena credinei la prunci, dar fr ca ei s o poat manifesta, folosind falsul argument c
nici noi nu suntem cretini în timp ce dormim! La aceste sofisticrii lutheriene se refer Karl Barth, când conchide:
³Ceea ce ar lipsi din credina copilului - în cazul c s-ar putea câtui de puin conta pe ea - este chiar posibilitatea
mrturisirii i a solicitrii botezului. i acest lucru nu poate fi omis din botez, pentru ca el s nu aib caracterul unui act
de constrângere´.23)
Calvin a fost consecvent în favoarea botezului infantil. El, plecând de la analogia circumciziunii, considera c prin
botez copilul este acceptat în legmântul harului. În catehismul din Heidelberg se d urmtoarea argumentaie: ³74.
Trebuie botezai i pruncii? Rspuns: Da, deoarece i ei aparin tot aa de legmântul i biserica lui Dumnezeu, ca i cei
majori« de aceea prin botez, ca semnul legmântului, i ei trebuie introdui în biserica cretin i deosebii de copiii
celor necredincioi´.24)
d) Botezul în teologia noureformatoare: Pornind dintr-o exegez biblic fr prejudeci, teologia noureformatoare
sau
pututdialectic
feri niciateologia
lui Karlcatolic
Barth (1886-1968)
contemporan.a generat
Chiar io în
nou teologievechi,
bisericile sacramental, de la sea crei
tradiionaliste ridicreverberaii nu s-a
tot mai accentuat
întrebarea dac pot fi botezai pruncii care sunt incapabili de o mrturisire personal?
Ultima carte teologic a lui Barth a fost un studiu amplu despre botezul biblic. El a prevzut opoziia de care se va
lovi aceast lucrare chiar în sânul bisericii de care aparine el, motiv pentru care scrie în prefa: ³Parc prevd c prin
aceast lucrare voi recâtiga iari acea singurtate de care m-am bucurat cu 50 de ani în urm« Fie i aa! Va veni
ziua când i în aceast problem mi se va da dreptate!´.
În cele ce urmeaz vom cuta s schim câteva idei principale din concluziile lui Karl Barth:
³Cufundarea infantil (Baptismus Infantium) este botezul acelora crora înainte de actul cultic nu avem nimic de
spus, cci înc nu pot spune nimic i nici nu pot fi întrebai dac doresc acest lucru sau c ar fi pregtii pentru el, fr
s fie fcui responsabili; pe scurt: (botezul) este o form pur pasiv din raiunea c au fost procreai de prini cretini.
Actualmente doctrina despre botez în toate cultele mari, înelegând i biserica noastr reformat - nu numai c are o
lips, dar reprezint chiar un vid, iar practica botezului ce se refer la doctrin este pur abstract. Într-adevr, nici
exegetic, nici dogmatic nu poate fi demonstrat c, potrivit instituirii botezului, candidatul reprezint doar obiectul
aciunii. Din contr, el este i factor, de aceea - indiferent de vârsta la care s-ar afla - nu poate fi µinfantil¶.´25)
Barth susine c prin omiterea mrturisirii personale i a solicitrii personale, botezul infant are un caracter de
constrângere care, dup expresia sa, ³url dup o întregire (Nachholung) i o completare (Ergänzung) dat în
confirmaiune ca o autentificare a legmântului botezului« Astfel, putem vorbi despre un botez întreg sau despre unul
numai pe jumtate?´26)
Cutând cauzele care au generat aceast practic nebiblic, Barth consider c motivul penetrant al botezului infantil
se afl în afara obiectului însui. S-a cutat cu orice pre s se menin ³Corpus Christianum´ ce se vroia a fi ceea ce
numim ³biserica popular, care s subziste ca biseric de stat i de mas. Dar natural, aceasta nu este o baz legitim.
De aceea trebuie înlturat botezul pruncilor, reaezându-se pe o baz just aceast instituie« Botezul corespunztor
poate fi numai
Paul botezul
Althaus, aceluialacare
referindu-se mrturisete
progresele i se decide
exegetice liber
realizate pentrusens
în acest acest
de act i nu botezul
teologia minorului.´27)
barthian, recunoate c ³botezul
pruncilor nu este poruncit sau dovedit expres în Noul Testament« Karl Barth atac în mod just botezul copiilor´.28)
³Ex opere operato´: ³Opereaz prin actul în sine´ - este vestita tez a lui Optat de Mileve, episcop african,
istoricianul schizmei donatiste din sec. IV i V. Teza sa admite c puterea sacramentului const în însi puterea
semnului deservit, care îi confer un caracter de neters (caracter indelebilis) celui cruia i s-a administrat sacramentul
(botez, mir, hirotonire, etc.). În principiu, protestantismul refuz aceast tez, dar s cugetm asupra semnificaiei
urmtoarei declaraii spicuite dintr-un curs de teologie sistematic reformat: ³Botezul este singular, care altoiete în
biserica cretin universal; puterea botezului odat svârit rmâne pentru întreaga via.´29) Dac stm s ne gândim
95
c autorul se refer la botezul infantil, ne permitem s punem întrebarea cu ovirea cuvenit: totui, ex opere
operato?«
1) 6 M., 91.
2) H.L.L., 78.
3) 4 M, 42, 43.
4) H.L.L., 74.
5) M.S. 148, 1897, citat în S.D.A. 6 B.C., 1075.
6) M.S. 27, 1900, citat în S.D.A. 6 B.C., 1075.
7) Construcia prepoziional ³eis to´ din acest text introduce un compliment care exprim locul sau direcia aciunii.
Comentatorii înclin c a fi scufundai în numele Trinitii înseamn a ni se face loc, a fi introdui în familia cereasc.
8) M.S. 27, 1900, citat în 6 B.C., 1075.
9) 6 M., 91.
10) Idem, 92.
11) În versiunea greac LXX apare prima dat acest termen în textul din 2 Regi 5,14. Textul ebraic ³vaiitbol
haiordan ebet pöamim´ (i s-a scufundat în Iordan de apte ori) folosete termenul de tabal = a scufunda, tradus în
grecete prin ³baptizein´ (inf.), ce a devenit în Noul Testament termenul tehnic al botezului, - Genesius, op. cit., 307.
12) Statutul A.Z.., Mrturisirea de credin, par. 7, 28.
13) Idem, Harnack,
14) Adolf par. 7, 28.Dogmengeschichte, I, 150.
15) Idem, 358.

16) Dogmengeschichte, 1906, 212.
17) Tertullian, De baptismo, XVIII, 5.
18) Walter Eberthardt, Des Christen Lehre und Leben, Berlin, 1960, 314.
19) A.H. Newman, op. cit., I, 560.
20) Idem, I, 597.
21) A. Harnack, Lehrbuch der Dogmengeschichte, III, 544.
22) Johannes Warns, Die Taufe. Kassel, 1922, 72: ³Cu aceasta Luther a ajuns iari la noiunea catolic a
sacramentului´. - Trebuie amintit c poziia nerezonabil a lui Luther, atât în problema Cinei Domnului, cât i în
problema botezului, a provocat multe rni în sânul reformaiunii i a scindat protestantismul.
23) Karl Barth, Die kirchliche Lehre von der Taufe, Zürich, 1943, 34.
24) A heidelbergi káté, 59-60.
25) Die Kirchliche Lehre von der Taufe, 29.
26) Idem, 34-35.
27) Idem, 39.
28) Paul Althaus, Die christliche Wahrheit, Gütersloh, 1952, III, 348.
29) Geréb Pá, op. cit., II, 112.
21.
De Acte de cult ³Pe
memorizat: comemorative
când mâncau ei, Isus a luat o pâine; i, dup ce a binecuvântat, a frânt-o i a dat-o ucenicilor,
zicând: µLuai, mâncai; acesta este trupul Meu¶. Apoi a luat un pahar i, dup ce a mulumit lui Dumnezeu, li l-a dat
zicând: µBei toi din el¶, cci acesta este sângele Meu, sângele legmântului cel nou, care se vars pentru muli spre
iertarea pcatelor´. Matei 26,26-28.
Introducere: ³Hristos Se afla la locul de trecere între cele dou aezminte i al celor dou srbtori mari ale lor. El,
ca Miel fr cusur al lui Dumnezeu, era gata s Se dea ca sacrificiu pentru pcat i urma s pun capt în felul acesta
sistemului tipurilor i ceremoniilor, care timp de patru mii de ani artase ctre moartea Lui. În timp ce mânca Patele cu
ucenicii Si, El a instituit în locul lor slujba care trebuia s aminteasc sacrificiul Su cel mare. Srbtoarea naional a
96
iudeilor trebuia s fie pentru totdeauna desfiinat. Slujba rânduit de Hristos trebuia s fie pstrat de urmaii Lui în
toate rile, în toate timpurile.´1)
³Rânduiala Cinei Domnului s-a dat pentru a comemora liberarea cea mare svârit prin moartea lui Hristos. Pân
va veni El a doua oar în slav i putere, trebuie s se serbeze aceast instituie. Ea este mijlocul prin care marea Lui
lucrare pentru noi se pstreaz proaspt în amintire.´2)
I. Instituirea Cinei Domnului3)
1. Cine i când a rânduit Cina Domnului? Marcu 14,12.22-25; 1Cor. 11,23.
Not: ³În ziua a patrusprezecea a lunii, seara, era serbat patele, comemorându-se prin ceremoniile sale solemne i
impresionante eliberarea din robia Egiptului, artându-se înainte spre Jertfa care avea s ne scape din robia pcatului.
Când Mântuitorul i-a dat viaa pe Golgota a încetat semnificaia patelor i a fost instituit rânduiala Cinei Domnului
ca o comemorare a aceluiai eveniment al crui simbol a fost patele.´4)
2. Care a fost dubla semnificaie a ambelor orânduiri? Exod12,26-27; 1 Cor. 11,26.
Not: Ambele orânduiri arat în dou direcii. Patele amintea de eliberarea din robia egiptean, dar arta i ctre
Mielul lui Dumnezeu care va s vin s ridice pcatele lumii (Ioan 1,29). Cina Domnului ne aduce aminte de
evenimentul - Golgota, care ne-a scpat din robia pcatului, dar arat i înainte ctre Nunta Mielului, când Planul
Mântuirii se va realiza în întregime.
II. Semnificaia Cinei Domnului
1. Care sunt elementele ce compun Cina Domnului i ce exprim ele? 1 Cor. 11,23-25.
Not: ³Hristos era înc la masa pe care se împrise cina pascal. Pâinile nedospite folosite la pati erau în faa Lui.
Vinul
Nici un pascal,
lucrunefermentat
stricat prin era pe mas. simbolul
fermentare, El folosi aceste simboluri
pcatului pentrunua reprezenta
i al morii propriul Su
putea s înfieze sacrificiu
µMielul fr defect.
fr cusur i fr
prihan¶ (1 Petru 1,19).´5)
Iudeii, aflându-se în sptmâna azimilor, nu contest c pâinea de pe masa ucenicilor a fost nedospit. Dar vinul
putea s fie nefermentat? tim c Ioan Boteztorul nu buse buturi alcoolice (Luca 1,15), de asemenea nici esenienii.
Din sulurile qumraniene reiese c abstinena pe baz de principiu a fost un mod de trai rspândit. Iat un pasaj din
³Statutul´ comunitii din Qumran:
³i când se pune masa pentru mâncare, sau se pune mustul (tiro) pentru butur, cohenul (preotul) s fie primul
care întinde mâna ca s binecuvânteze pâinea i mustul înaintea celorlali´.6)
2. În Cina Domnului ni se ofer trupul adevrat, cel material al lui Hristos? Ioan 6,53-55.7)
Not: Adventitii de Ziua a aptea cred c pâinea i vinul sunt semnele exterioare i vizibile ale harului interior i
invizibil. Harul divin nu subzist în elementele materiale ale sacramentului, ci în fgduina care este legat de act i
care devine activ prin primirea mijlocit de credina celui ce particip la comuniune.
3. Cina Domnului reânvie legmântul harului în care am fost acceptai: Luca 22,20.
Not: Isus a asociat cele dou elemente ale Cinei cu moartea Sa, ³iar moartea Sa a legat-o de noul legmânt fcut
prin El de Dumnezeu cu poporul Su. Acest legmânt putea fi numai cel descris în Ieremia 31,31-34; iertarea pcatelor
este partea esenial a acestui legmânt.´8)
³Împrind cu ucenicii Si pâinea i vinul, Hristos S-a obligat s le fie Rscumprtor. El le-a încredinat noul
legmânt, prin care toi cei care Îl primesc devin copii ai lui Dumnezeu i împreun motenitori cu Hristos. Prin acest
legmânt, ei primeau orice binecuvântare pe care cerul o putea da pentru viaa aceasta i pentru cea viitoare. Acest act
al legmântului trebuia s fie ratificat prin sângele lui Hristos. Iar svârirea sacramentului trebuia s aminteasc
ucenicilor nemrginitul sacrificiu fcut pentru fiecare din ei individual ca o parte din marele tot al neamului omenesc
czut.´9)
4. Cina³Serviciul
Not: Domnuluidereânvie sperana
împrtire apropiatei
arat reveniri
ctre a doua a luia Isus
venire Hristos:EL
lui Hristos. 1 Cor. 11,26.s in vie în mintea ucenicilor
urmrea
tocmai acest lucru« În necazul lor au gsit mângâiere în ndejdea c Domnul lor va reveni« Lucrurile acestea nu
trebuie s le uitm niciodat« Numai pentru faptul c a murit El pentru noi s privim cu bucurie a doua Lui venire.
Sacrificiul lui este centrul ndejdii noastre. De aceea trebuie s ne legm noi credina.´10)
III. Pregtirea pentru Cina Domnului
1. Ca act pregtitor pentru comuniune, Isus a rânduit actul umilinei: Ioan 13,3-5.12-17.
Not: ³Cina Domnului este asociat cu noua porunc dat ucenicilor Si, i anume, c ei trebuie s se iubeasc unii
pe alii aa cum i-a iubit El, în spiritul servirii pe care El l-a exemplificat prin splarea picioarelor ucenicilor (1 Cor.
11,29).´11)
97
³Singura mreie este mreia umilinei« Prin fapta Domnului, ceremonia aceasta a umilinei a devenit una din
rânduielile consacrate. Trebuia s fie practicat i de ucenici, pentru ca ei s pstreze în minte totdeauna învtura Lui
despre umilin i serviciu« Rânduiala aceasta a fost pus de Hristos ca o pregtire pentru lucrurile sfinte care trebuie
s urmeze.´12)
³Actul umilinei care vine înainte de Cina Domnului, are ca scop s îndeprteze neânelegerile acestea, s scoat pe
om din egoismul lui, s-l coboare din picioroangele înlrii de sine la umilina de inim care s-l fac a sluji pe fratele
su« Ori de câte ori actul acesta este svârit aa cum trebuie, copiii lui Dumnezeu sunt adui într-o sfânt legtur
unii cu alii, s ajute i s fie o binecuvântare unii pentru alii.´13)
2. Ce fel de pregtire sufleteasc trebuie fcut înainte de Cina Domnului? 1 Cor. 11,28.29.
3. Pregtirea cea mai cu folos este judecarea propriei noastre stri: 1 Cor. 11,31.
Not: ³Hristos este de fa prin Duhul Su cel Sfânt pentru a pune sigiliul asupra propriilor Sale întocmiri« Nimeni
nu trebuie s se retrag de la împrtire pentru motivul c persoane nevrednice sunt de fa« Se poate ca mâini i
inimi mânjite s serveasc Cina, totui Hristos este Cel care servete pe copiii Si« Toi ce care neglijeaz aceste ocazii
de dumnezeieti privilegii vor suferi pierderi. Despre ei se poate spune foarte bine: µVoi nu suntei cu toii curai¶.´14)
Repetiie
1. Pentru întrirea credinei lor, la ce act comemorativ iau parte credincioii?
Rspuns: ³Spre întrirea i unificarea în credin a membrilor Bisericii, credincioii iau parte la Sfânta Cin, care
este simbol în amintirea morii Domnului, iar nu un mijloc de dobândire a iertrii pcatelor.´15)
2. Care sunt elementele fizice constituante ale Cinei Domnului i ce simbolizeaz ele?
Rspuns: ³Administrarea
preânchipuit prin aceste semneCinei Domnului
a fost se face cu pâine nedospit i cu vin nefermentat, vrând s exprime c Cel
fr pcat.
3. Care este dubla semnificaie a Cinei Domnului?
Rspuns: În primul rând ea ne amintete c am fost salvai din robia pcatului prin moartea Mântuitorului, iar în al
doilea rând reânvie sperana apropiatei reveniri a Domnului.
4. Ce act trebuie svârit înainte de Cina Domnului?
Rspuns: Ea trebuie s fie precedat de actul umilinei, în care dragostea i consideraia fa de fratele nostru este
exprimat prin cea mai umil servire.
5. Cum trebuie s ne pregtim pentru Cina Domnului?
Rapuns: Pregtirea pentru comuniune const dintr-o serioas cercetare de sine, mrturisirea pcatelor noastre i
aplanarea oricror diferende pe care le-am fi avut cu semenii notri.
Concluzii dogmatice
Cina Domnului este participarea la simbolurile trupului i sângelui Domnului Isus, ca o expresie a credinei noastre
în El, Domnul i Mântuitorul nostru. În aceast experien a comuniunii, Hristos este prezent s întâlneasc i s
întreasc pe poporul Su. Prin participarea noastr proclamm cu bucurie moartea Domnului pân va reveni El.
Pregtirea pentru Cin include cercetarea de sine, regretul i mrturisirea pcatelor. Învtorul a rânduit serviciul
splrii picioarelor ca s însemne înnoirea curirii, s exprime voina de a servi unul altuia în umilin cretin i de a
ne uni inimile în dragoste.
Adventitii de Ziua a aptea cred c semnele simbolice vizibile trebuie s exprime cât mai perfect realitatea
invizibil reprezentat de ele, de aceea pâinea folosit în acest scop trebuie s fie nedospit, iar vinul nefermentat.
Concluzii etice
Dumnezeu l-a creat pe om pentru comuniune cu El i cu semenii lui. Pcatul l-a izolat pe om prin ruperea
comuniunii.
devine real Moartea lui Isusrecunoate
când pctosul Hristos aprin
refcut comuniunea,
credin c preul realizând împcarea
rscumprrii a fost omului
pltit decuIsus
Dumnezeu. Împcarea
Hristos pentru el în
mod personal.
Cina Domnului reânvie acest act al împcrii prin participarea la comuniune. Semnele de aducere aminte folosite cu
credin, prin fgduina lui Hristos ce este legat de ele, îl fac pe credincios s fie prta la viaa oferit prin
Mântuitorul. Cel care neglijeaz participarea la comuniune sau particip fr o pregtire spiritual corespunztoare, se
sustrage de la prtia, de la viaa i puterea spiritual oferit de comuniunea cu Hristos. Cel mândru, cel care nu se
poate umili, prin repetarea pcatului luciferian, rupe comuniunea de dragoste i nu va fi prta la viaa lui Hristos
oferit prin împcarea ispirii.
98
Nici participarea celor considerai nevrednici, nici pretinsa nevrednicie a uneltelor care administreaz semnele
comuniunii, nu pot constitui un motiv pentru absentarea sau sustragerea de la înnoirea comuniunii cu Rscumprtorul
nostru.
Teologia sacramental: În ³Common Prayer Book´ a bisericii anglicane gsim o clasic definiie a sacramentelor:
³Sacramentul este un semn exterior i vizibil al harului interior i invizibil´. Definiia însumeaz dezvoltarea gândirii
teologice de la Augustin pân la teologii medievali scolastici. Teologii protestani ar mai avea de adugat doar
precizarea c un sacrament se deosebete de celelalte lucruri sfinte prin faptul c sacramentul a fost instituit anume, prin
cuvânt sau aciune tipic, de Însui Isus Hristos. Sacramentul are eficien valabil doar dac este efectuat în i prin
biseric, prin slujitorii ei recunoscui i rânduii pentru astfel de acte conform Scripturii.
a) Numrul sacramentelor.
În urma lui Petrus Lombardus i Toma de Aquino, biserica medieval a recunoscut apte sacramente, anglicanii
recunosc ase, Luther trei, reformaii, adventitii i ali protestani doar dou: botezul i Cina Domnului.
b) Interpretarea sacrificial a Cinei Domnului.
Biserica romano-catolic consider c messa (liturghia) este repetarea tainic a sacrificiului ispitor al lui Isus
Hristos. Biserica ortodox consider c taina împrtaniei este prelungirea întruprii lui Hristos. Protestanii (i cu ei
A.Z..) socotesc c Isus Hristos S-a sacrificat odat pentru totdeauna i ispirea este unic, nerepetabil, cu eficien
universal i etern.sacramental.
c) Controversa
Esena acestei controverse const în întrebarea dac harul se ofer în sau prin semnele sacramentale. Augustin
susinea c semnul în sine nu este sacrament fr întregirea Cuvântului. Zwingli considera c puterea sacramentului este
putere divin, ceea ce trebuie cutat în credin, anume în credina credinciosului care primete sacramentul. Biserica
romano-catolic crede c puterea sacramentului subzist în însi puterea semnului administrat. În semn este prezent
Cuvântul, dar prin transformarea substanial a semnului în trupul real al lui Hristos. Semnul astfel transformat
opereaz indiferent de credin, ³Ex opere operato´, prin însi puterea administrrii. Luther s-a situat pe o poziie
apropiat de cea catolic prin admiterea c, primar, Hristos este prezent în semn, apoi, secundar, în credin.
Netransmiând transsubstaniaia, el vorbete despre consubstaniaie, formulând vestita tez lutheran ³ubiquitas´.
Calvin înva c sacramentul este darul oferit pentru credin, prin Duhul Sfânt, prin i cu semnul sacramental.
În toate taberele teologice, în prezent se observ o tendin a unei reorientri fundamentale în perspectiva unei
redeteptri a teologiei biblice, în care se manifest o notabil cretere a interesului fa de scrierile prinilor timpurii ai
bisericii, toate acestea sub inspiraia spiritului ecumenic.
Este greu de prevzut efectul impactului noilor curente filozofice asupra teologiei sacramentale cretine pe latura
studiului capacitii unice de simbolizare a omului atât prin semne verbale cât i prin aciuni dramatice. Aceste noi
corectri, inevitabil, ating atât taina cât i ritualul, elementele componente ale oricrui rit sacramental. Cercetrile
promit s deschid noi perspective în înelegerea sacramentelor atât în latura lor de comuniune uman, cât i în latura
lor de comuniune dintre Dumnezeu i om.
d) Etimologia sacramentului.
Cel care s-a ocupat cu etimologia termenului a fost Zwingli. Sacramentum este jurmânt de credin, cauiune sau
zlog depus cu ocazia unui proces. Cel care câtig procesul câtig i cauiunea depus. De aceea, gândea Zwingli c
sacramentul nu noastre
cauiunea vieii este unealta harului,
câtigate nu este
de Hristos prinnici trezirea
jertfa credinei, ci mrturia ei. Sacramentul Cinei Domnului este
Sa înlocuitoare.
Sacramentele în teologia A.Z..: Biserica A.Z.. recunoate botezul i Cina Domnului ca fiind sacramente. Ea
consider c aceste ritualuri sunt semnele exterioare ale lucrrii interne pe care harul divin o face asupra inimilor.
A.Z.. nu cred c aceste ritualuri confer harul prin ele însele, ci ele asist lucrarea harului care este experimentat i
primit de participant prin credin. Pentru motivul acesta A.Z.. prefer s nu foloseasc termenul de ³sacrament´, care
ca termen tehnic teologic - foarte des - implic înelesul c însui ritul în sine confer harul. În biserica A.Z.. numai
pastorii hirotonisii pot administra sau conduce servicii sacramentale. În cazul comunitilor mari, ei sunt asistai de
slujbai locali, de prezbiteri sau diaconi întrii prin binecuvântare.
99
Eucharistie: termen luat din Noul Testament care înseamn mulumire, recunotin, a fi mulumitor, a mulumi, a
luda pe Dumnezeu. În 1 Cor. 11,24, este folosit relativ la Cina Domnului; În teologia romano-catolic este termenul
tehnic al Cinei Domnului. Eucharistia este culmea serviciului de cult roman.
Transsubstaniaie: În biserica catolic este termenul care exprim procesul mistic de transformare a pâinii i a
vinului în trupul i sângele real al lui Isus Hristos. În ³Tridentium´ gsim urmtorul decret: ³Este excomunicat cel care
neag c în sacramentul sfânt al Eucharistiei, Domnul nostru Isus Hristos este prezent cu trupul, sângele, sufletul i
dumnezeirea Sa în realitate, cu adevrat i substanial este prezent, deci, Hristos în întregime´.16) Transformarea se
pretinde c are loc conform principiului ³Ex opere operato´ în momentul în care preotul rostete din Scripturi textul de
instituire al sacramentului.
Consubstaniaie sau teza ³ubiquitas´: (Din adverbul ubique = în orice loc, peste tot) Învtura reprezint încercarea
lui Luther de a explica prezena real a lui Hristos în Eucharistie prin comunicarea proprietilor (comunicatio
idiomatum). El credea c finitul (natura uman a lui Hristos) este capabil s cuprind în sine infinitul (natura sa divin),
i susinea c natura uman a lui Hristos a primit toate atributele naturii divine, inclusiv i proprietatea de a fi prezent în
acelai timp în orice loc (ubiquitas). Încercarea lui Luther greete în aprecierea formulrii ³unio hypostatica´ din
calcedonicum (451), deoarece unirea celor dou naturi nu înseamn divinizarea intern a naturii umane, cci cele dou
naturi sunt neamestecate i inseparabile în Isus Hristos. În timp ce teologia roman crede c Hristos este prezent
³realiter´ (obiectiv, ca obiect) prin transubstaniaie, Luther crede c El este prezent ³corporaliter´ prin consubstaniaie
sau prin ³multivolipraesentia´. Realiti indicate de semne, astfel prin Cuvântul de instituire, elementele primesc o
relaie existanial nou i devin purttorii harului comunicat prin sacrament. Dar nu este absolut necesar prezena
Cuvântului ca Hristos
Luther susine c unslucru
fie prezent
oarecareîn poate
sacrament.
fi în trei feluri prezent undeva: 1) localiter sau circumscriptive, cum apa în
vas sau cum a umblat Isus în corp; 2) definitive ca prezena unui înger, sau a unui sunet, sau felul cum S-a artat Isus
în camera încuiat; 3) repletive, în acelai timp în toate locurile. Aceast ipostaz este proprie numai Dumnezeirii.
Trupul lui Hristos este prezent în aceast ultim ipostaz ³în toate creaturile« în piatr, foc, ap´. Astfel este prezent -
spune Luther - i în elementele Cinei Domnului, chiar i în lipsa Cuvântului! În acest punct ideile lui Luther ating
limitele pantheismului i ridic întrebarea: De ce era atunci necesar întruparea?17) La aceste probleme a rspuns
Calvin prin cunoscuta sa doctrin numit ³Extra et intra-calvinisticum´ (Vezi notele suplimentare teologice din cap.3).
Pahar comun sau individual? Unii vd în folosirea paharului comun cu ocazia Cinei Domnului expresia unirii,
expresia faptului c formm un trup. Dar, biblic, acest concept nu poate fi susinut. În 1 Cor. 10,16-17 apostolul Pavel
vede expresia unui trup în folosirea unei singure pâini. Ideea nu mai continu cu analogia paharului, cum ar fi logic. De
ce? Un bun cunosctor al comunitii primitive scrie textual: ³Pavel a vzut în pâinea frânt i împrit comunitatea ca
un trup al lui Hristos; întrucât pâinea din care toi se împrteau era una i aceeai, tot astfel i membrii ce alctuiesc
aceeai comunitate sunt toi una între ei´.18)
Care este motivul c în textul citat lipsete referirea la paharul singular, ca expresie a unitii freti? Rspunsul
trebuie cutat în istoria epocii. Unii comentatori afirm c s-a folosit pahar individual. Ei se refer la amnuntul din
Luca 22,17: ³i a luat un pahar, a mulumit lui Dumnezeu, i a zis: µLuai paharul acesta i împrii-l între voi¶´. În
comentariu citim urmtoarele: ³Ca s poat bea din vin, trebuia turnat în potire asemntoare, cum era dat vasul din
mân în mân´.19) Statutul comunitii din Qumran arunc o lumin asupra acestei practici. Comunitile religioase din
vremea aceea tratau cu maxim grij problemele ce aparineau de igien. Dac cineva buse din potirul altuia, era
pedepsit. De asemenea, sunt date c în societatea sclavagist romano-elin nici un sclav nu-i putea permite s bea din
vasul stpânului. Ar fi interesant de fcut un studiu pe aceast tem din scrierile Noului Testament i am fi surprini cât
de atent era biserica cretin la legile i prescripiile sociale ale epocii.
BisericadeA.Z..
spiritual, aceea consider c de
- din motive folosirea
igien -exclusiv
folosete apahare
paharului comun nu poate fi susinut ca având vreo însemntate
individuale.
Splarea picioarelor
a) În Biblie i în istoria epocii.
În Orient, mersul descul sau purtarea unor sandale simple, deschise, fcea indispensabil splarea picioarelor când
cineva sosea într-o cas ospitalier. Deci nu era vorba doar de un act de politee, ci de un act igienic necesar al vieii de
toate zilele. În cazul capului familiei, sarcina de a spla picioarele era datoria soiei sau a copiilor. În cazul unui oaspete
distins, însi gazda fcea serviciul (Luca 7,44), în care caz gestul voia s exprime dragostea, umilina i stima
deosebit fa de vizitator.
100
Actul umilinei a fost introdus de Isus Hristos într-un timp spiritual critic pentru ucenici, deoarece se certaser pe
tema: Care s fie cel mai mare dintre ei? (Luca 22,24-27). De fapt acest spirit este chiar spiritul rebeliunii luciferiene i
opusul spiritului de servire al lui Hristos. Înainte ca Hristos s-i fi dat viaa pentru noi, ³S-a dezbrcat pe Sine Însui
i a luat chip de rob´ (Fil. 2,7), ceea ce s-a realizat prin minunea întruprii i a fost subliniat în mod expresiv prin gestul
din camera de sus descris foarte amnunit de apostolul Ioan în cap.13 al evangheliei sale. Dup cum botezul este marea
decizie a ruperii cu pcatul, în mod general, tot astfel i actul umilinei este expresia aplanrii ³micilor diferende´ ale
vieii de credin ce ar putea s umbreasc comuniunea dragostei freti (Ioan 13,10). Apostolul Pavel face aluzie la
acest act ca fiind practicat în biserica primitiv (1 Timotei 5,10).
b) În istoria bisericeasc.
Exist dovezi c în biserica postapostolic se practica actul umilinei, dar nu totdeauna cu ocazia Cinei Domnului, ci
uneori dup botez. Origene considera c actul este necesar, fiind simbolul umilinei. Dar canonul 48 al Sinodului din
Elvira (306) interzice clericilor s spele picioarele noilor botezai. i Ambrozie era împotriva practicrii splrii
picioarelor, dar Augustin a aprat-o susinând c ea nu numai c exprim umilina, dar trebuie practicat ca o iertare
mutual. Mai târziu actul umilinei a fost uitat, aa c la Conciliul din Toledo (694) s-a decretat reintroducerea lui:
³Splarea picioarelor în ziua Cinei Domnului, ce a devenit în unele locuri neobinuit, trebuie reânfiinat´.20) În
biserica rsritean un timp a fost pstrat ca sacrament.
În biserica medieval catolic mult timp a fost practicat în mod literal, fiind considerat ca sacrament. Iat un citat
din Bernhard de Clairvaux (1091-1153), marele teolog al micrii cistercite: ³Sacramentul este ceva sfânt i tainic«
Domnul, având în vedere suferina, a orânduit un dar (harul) invizibil printr-un semn vizibil. Toate sacramentele au fost
instituite
zilnice, decuaceea
astfelnide
s-aintenie: Cina, splrii
dat simbolul splareapicioarelor.´
picioarelor (sermo
i botezul« Pentru
in Coena ca s nu ne
Domini).21) îndoim
Astzi, de iertarea
în biserica pcatelor
roman actul
umilinei nu este sacrament, ci act sacramental. Este o mare diferen. Se consider c actul sacramental este o uzan
introdus numai de biseric, neorânduit de Hristos (!!), care nu are eficien ³ex opere operato´, ci are efect limitat
doar prin medierea bisericii. Nici nu se administreaz conform Scripturii (alléon = unul altuia), ci papa alege 13 btrâni
crora în joia verde, simbolic, le spal picioarele. Aceast practic, conform noii orânduiri liturgice a Sptmânii Mare
(Decretul Congregaiei Rituale din 16.XI.1955), poate fi efectuat în oricare biseric local. Dar aceste spectacole
rituale au prea puin de a face cu practicarea biblic a splrii picioarelor i cu spiritul ce se urmrete prin ea.
Luther a respins actul umilinei, calificându-l ³frnicie´. Poate se referea mai mult la ³spectacolul ritual´ decât la
actul biblic în sine. Calvin îl consider obicei fizic epocal. Biserica anglican i cea evanghelic din Brandenburg un
timp l-au practicat, cum de altfel l-a introdus i Zinzendorf (1700-1760): ³Dup cum este prea binecunoscut, am
introdus din nou splarea picioarelor; i pân în prezent este pentru mine actul cel mai agreabil i respectabil´.22)
Herrnhutiii au practicat actul umilinei pân în anul 1818.
Adventitii de Ziua a aptea îl practic din anul 1845.
*
1) H.L.L., 483.
2) Idem, 483.
3) Cina Domnului (gr. - kyriakón deipon) se afl în 1 Cor. 11,20, unde apostolul Pavel folosete termenul în contrast
cu ³to idion deipon´, cina proprie (v. 21), pentru a deosebi mâncarea obinuit adus pentru agap de cina
sacramental.
E.G. White, în capitolul despre Cina Domnului (D.A., 652-661), folosete de patru ori termenul de sacrament:
³sacramental service´ (653), ³sacramental supper´ (655), ³administration of the sacrament´ (659), i ³every meal a
sacrament´ (660). Folosirea termenului ar putea surpinde pe cei nefamiliarizai cu terminologia teologic. A.Z..
recunosc botezul i Cina Domnului ca sacramente. Despre teologia sacramental adventist vezi notele teologice ale
acestui capitol.
4) P.P., 539.
5) H.L.L., 485.
6) Millar Burrows, A holttengeri tekercsek (The Dean Sea Scrolls), Bp., 1961, 282.
7) Aceste texte sunt poate cele mai controversate citate din Noul Testament. Pe tema aceasta s-a scindat la început
reformaiunea în dou tabere. Cei care susin prezena real sau corporal a lui Hristos în semnele Cinei Domnului pun
accentul pe existena verbului ³eimi´ (a fi) între subiect i obiect: ³Trupul meu este hran« sângele meu este butur´.
³Acesta este trupul´. Aceti comentatori nu se gândesc la regula hermeneutic a interpretrii textelor în unitatea
corelaiilor i a analogiilor textuale. Din declaraiile Mântuitorului pot fi citate i alte locuri asemntoare:
101
³Eu sunt Pâinea vieii.´ Ioan 6,48.

³Eu sunt ua oilor.´ Ioan 10,7.
³Eu sunt ua.´ Ioan 10,9.
³Eu sunt calea.´ Ioan 14,6.
³Eu sunt adevrata vi.´ Ioan 15,1.
³Stânca era Hristos.´ 1 Cor. 10,4 (³Eimi´ la trecut).
La ce concluzii am ajunge dac în aceste propoziii simple, în care între subiect i obiect se afl ca predicat verbul
³eimi´ (a fi), iar noi am pune semnul egalitii între subiect i obiect? Dac în aceeai construcie de fraz Hristos este
ua, calea, viaa i stânca figurat, de ce ar fi strin de adevr c pâinea este trupul Lui figurat i vinul este sângele Lui
figurat? Reformatorul elveian Ulrich Zwingli (1494-1531) în exegeza sa asupra textului latinesc ³hoc est corpus
meum´ înelegea c ³est´ este egal cu ³significat´ (reprezint, înseamn), cum de altfel interpretau valdenzii, Wicliffe i
Honius.
Comentatorii atrag atenia asupra faptului c sensul cuvintelor lui Hristos trebuie cutat în semnificaia ³sângelui´ în
gândirea iudaic, ce era oprit consumului deoarece reprezenta viaa (Gen. 9,4). Auditorii lui Isus Hristos aveau s
îneleag c a mânca trupul i a bea sângele Lui înseamn a-i însui, prin credin, viaa Mântuitorului, cum reiese din
urmtorul comentariu inspirat:
³A mânca trupul i a bea sângele lui Hristos înseamn a-L primi ca Mântuitor personal, crezând c El ne iart
pcatele i c suntem fcui desvârii într-Însul. Admirând iubirea Lui, struind asupra ei, sorbind-o, devenim prtai
ai naturii Sale. Ceea ce hrana e pentru corp, trebuie s fie Hristos pentru suflet. Hrana nu este de folos decât atunci când
orecunoatem
mâncm, când devine oal parte
ca Mântuitor nostrudin fiina noastr.
personal. La fela Lui
O cunoatere i Hristos, n-are
din teorie nicivaoface
nu ne valoare pentru
nici un bine.noi când s
Trebuie nu-L
ne
hrnim cu El, s-L primim în inim, astfel viaa Lui s devin viaa noastr. Iubirea Lui, harul Lui trebuie s fie
asimilate´. - E.G. White, H.L.L., 287.
9) H.L.L., 487.
11) Idem, 193.
12) H.L.L., 480.
13) Idem, 481-482.
14) Idem, 487.
15) Statut A.Z.., 29/9.
16) Denzinger, op. cit., 883.
17) W. Niesel, op. cit., 267-268.
18) F.Ch. Baur, op. cit., 375.
19) S.D.A. Com. V, 867.
20) Hefele, Konziliengesch, III, 586, citat de Heinz, op. cit., 216.
21) Heiz, op. cit., 215.
22) A.G. Spangerberg, Leben des Herrn Nicolaus Ludwig Grafen und Herrn von Zinzendorf und Pottendorf, 1772,
549, citat în Don F. i Iulia Neufeld, S.D.A. Bible Student¶s Source Book, 1962, 434.
22. Isprvnicia cretin

De memorizat:
Dumnezeu. Încolo,³Iat
ce secum
ceretrebuie
de la s fim privii
ispravnici noi:cacafiecare
este nite slujitori ai luicredincios
s fie gsit Hristos, iîncalucrul
nite ispravnici
încredinatailui.´
tainelor lui
1 Cor.
4,1.2.
Introducere: ³Banii nu ne-au fost dai ca prin ei s ne onorm i glorificm pe noi înine. Ca administratori
credincioi trebuie s-i folosim pentru onoarea i gloria lui Dumnezeu. Unii socot c numai o parte din bunurile lor sunt
ale Domnului. Când au pus deoparte ceva pentru scopuri religioase i de calitate, ei gândesc c pot socoti partea rmas
ca fiind a lor i s fac cu ea ceea ce gsesc c ar fi potrivit. Dar aceasta este o greeal. Tot ceea ce posedm este al
Domnului i suntem rspunztori fa de el pentru folosirea lui. În folosirea fiecrui ban se va vedea dac Îl iubim pe
Dumnezeu în mod suprem i pe aproapele nostru ca pe noi înine.´1)
I. Toate sunt ale Domnului
102
1. Al cui este pmântul i tot ce este pe el? Lev. 25,23; Ps. 24,1; Deut. 10,14; 1 Cor. 10,26.
2. Cui a dat Domnul pmântul? Ps. 115,16.
Not: Domnul nu a dat pmântul i bunurile lui numai unora, ci întregii omeniri ca s fie folosite pentru binele
tuturor. De aceea, Biserica lui Dumnezeu trebuie s sprijine cu contiin curat orice sforare colectiv, care are ca
scop realizarea unor reforme sociale echitabile pentru fiecare om care dorete s fac imposibil egoismul omenesc,
pentru ca baza convieuirii umane s fie responsabilitatea i dragostea reciproc a oamenilor.
3. Care trebuie s fie concepia cretinului referitoare la relaia sa fa de bunurile pmânteti? 1 Cor. 4,1.2; 1 Petru
4,10.
Not: ³suntem ispravnicii acelor daruri cu care ne-a binecuvântat Dumnezeu« Dumnezeu ne-a dat toate bunurile
din buntatea Sa i ni le-a rânduit spre folosul nostru doar ca nite bunuri încredinate, de care trebuie s dm socoteal.
S le folosim astfel ca totdeauna s se aud în urechile noastre chemarea: D-i socoteala de isprvnicia ta (Luca 16,2).
S nu uitm cine cere aceast socoteal: este Acela care recomand lepdarea de sine i modestia, dar condamn risipa,
mândria, fala i vanitatea, care aprob folosirea bunurilor´2), dar cere ca aceasta s se fac inând cont de porunca de a
iubi pe aproapele nostru ca pe noi înine.
II. Druirea sistematic în Biblie
1. Prin ce sistem de druire a rânduit Dumnezeu în Vechiul Testament s fie exprimat dreptul Su de proprietate
asupra bunurilor de care dispun copiii Lui? Lev. 27,30; Gen. 28,20-22.
Not: ³Oare noi care ne bucurm de o lumin deplin i de privilegiile Evangheliei, trebuie s ne mulumim a da mai
obligativitatea
puin decât aceia care
noastr nu triau
trebuiepes vremuri
creasc însub
modo proporional
dispensaiunecu abinecuvântrile
harului mai puin privilegiat?
cele mari de care neNicidecum. Oare
bucurm?´3)
2. Cuget asupra urmtoarelor texte, care dovedesc c sistemul zecimii a rmas valabil i în Noul Testament: Matei
23,23; Evrei 7,8.
3. Cum a exprimat apostolul Pavel intenia lui Dumnezeu de a perpetua sistemul druirii sistematice i în Noul
Testament? 1Cor. 9,13-14.
Not: ³Zecimea este sfânt, rezervat de Dumnezeu pentru Sine. Ea trebuie s fie adus în tezaurul Lui, pentru a fi
folosit la susinerea lucrtorilor Evangheliei în lucrarea lor. De mult vreme Domnul este jefuit pentru c sunt unii care
nu-i dau seama c zecimea este partea rezervat Domnului.´4)
4. Care s fie spiritul care s stea la baza credincioiei cretinului? 2 Cor. 9,7; Fapte 20,35.
³Druirea sistematic nu trebuie s devin îns o constrângere sistematic. Numai daruri de bunvoie primete
Dumnezeu. Adevrata druire cretin izvorte din principiul dragostei recunosctoare. Iubirea de Hristos nu poate s
existe fr o dragoste corespunztoare fa de aceia pentru care El a venit în lume ca s-i rscumpere.´5)
III. O piatr de încercare a credincioiei
1. În ce L-au încercat israeliii de pe vremuri pe Dumnezeu? Mal. 3,8.
Not: Dup cum Dumnezeu i-a rezervat un pom în Eden, o zi pe sptmân care s-I fie dedicat Lui, astfel i-a
rezervat o parte din bunurile pe care ni le-a druit, ca semn de recunoatere c toate cele dobândite le-am primit de la
Dumnezeu.
³Dumnezeu d omului nou zecimi, pe când El pretinde o zecime pentru scopuri sfinte, dup cum a dat omului ase
zile pentru lucrrile sale proprii i i-a rezervat, i-a pus deoparte ziua a aptea pentru Sine. Cci, ca i Sabatul, a
zecea parte a câtigului este sfânt; Dumnezeu a rezervat-o pentru Sine.´6)
2. Prin somaia lui Dumnezeu de a-L pune pe El la încercare, de fapt, zecimea este piatra de încercare a propriei
noastre
Not:credincioii:
Muli sunt Mal.
ispitii3,10; Fapteîn5,3-4.
s cad pcatul lui Anania i Safira. Pcatul lor consta în a fi prezentat ³puinul´ pe care
l-au adus pe altar ca fiind ³totul´, sau ³jertfa întreag´. Credincioia nu înseamn nici mai mult, nici mai puin decât
restituirea lui Dumnezeu a ceea ce declar El c pretinde de la noi. A mini pe Dumnezeu este egal cu a crede într-un
Dumnezeu care nu este atottiutor i atotvztor, ori aceasta nu înseamn doar o lips de cunoatere a adevratului
Dumnezeu, ci este o adevrat idolatrie.
Repetiie
1. Cine este proprietarul bunurilor de care dispunem?
103
Rspuns: Deoarece Dumnezeu este Creatorul pmântului, tot ceea ce a creat Îi aparine, deci El este proprietarul
tuturor bunurilor existente pe pmânt.
2. În ce calitate dispunem noi de bunuri pmânteti?

Rspuns: Noi suntem numai nite ispravnici, sau administratori ai bunurilor cu care Bunul Dumnezeu ne-a
binecuvântat.
3. Cum recunoatem dreptul de proprietate al lui Dumnezeu asupra tuturor bunurilor de care dispunem?
Rspuns: Deoarece El ne-a pus la dispoziie bunuri care Îi aparin Lui, ca ispravnici credincioi, noi recunoatem
dreptul Su prin restituirea unei a zecea pri din veniturile noastre pentru scopul rânduit de adevratul Proprietar.
4. Pentru ce scop a rânduit Dumnezeu druirea sistematic?

Rspuns: Druirea sistematic (zecimea) a fost rânduit pentru susinerea lucrrii lui Dumnezeu pe pmânt.
Concluzii dogmatice
Noi suntem ispravnicii lui Dumnezeu, înzestrai de El cu timp, posibiliti, capaciti, bunuri, cu binecuvântrile i
resursele pmântului, dar suntem rspunztori pentru buna folosire a lor. Prin serviciul nostru credincios fa de
Dumnezeu i fa de semenii notri recunoatem dreptul de proprietate al lui Dumnezeu asupra a tot ceea ce a creat El,
restituind zecimea Proprietarului care a rânduit-o pentru susinerea Evangheliei, respectiv a bisericii Sale. Isprvnicia
este un privilegiu dat nou de Dumnezeu pentru creterea în dragoste, spre a învinge egoismul i lcomia. Ispravnicul se
bucur de binecuvântrile
Concluzii etice care se rsfrâng asupra altora prin credincioia sa.
Ispravnic înseamn administrator de bunuri strine. Cretinul are o dubl isprvnicie: în viaa de toate zilele, la locul
lui de munc este ispravnicul bunurilor comune, iar în viaa de credin este ispravnicul bunurilor lui Dumnezeu. În
primul caz datoria sa este s fie cinstit în totul fa de colectivitate i fa de bunurile ei. În cel de al doilea caz datoria
sa o exprim termenul de credincioie. Ambele isprvnicii sunt aprate i dirijate de poruna a opta ³S nu furi´. Cinstea
i credincioia trebuie s izvorasc dintr-un principiu personal, luntric, care îi are motivaia în propria contiin i
care este real chiar când nu este controlat. Nu este o cinste i o credincioie dependent doar de legi, de revizori i de
teama de a nu fi descoperit, ci una al crei temei este principiul în sine al nobleei credincioiei i al crei revizor este
contiina iluminat de Duhul lui Dumnezeu i în supunere fa de prescripiile Legii divine i rânduielilor stabilite de
Dumnezeu în biseric.
Druirea sistematic în biserica A.Z..: La început, lucrarea a fost susinut de jertfe ocazionale i personale. Muli
i-au vândut proprietile ca s ajute lucrarea. Joseph Bates i-a sacrificat casa pentru tiprirea unei brouri despre
Sabat. J. White lucra ca sprgtor de piatr la calea ferat, i din puinul realizat astfel ajuta colaboratorii trimii în
lucrare. În aprilie 1858, o clas biblic condus de J.N. Andrews (1829-1883)7) a ajuns la concluzia c druirea
regulat i proporional este principiul Bibliei. Ei au recomandat ³binefacerea sistematic´. Planul a fost susinut cu
entuziasm în 16 ianuarie 1859 i adoptat în comunitatea Battle Creek. Apoi alte comuniti s-au alturat planului.
Planul prevedea druirea regulat a unei sume sptmânale pentru lucrare în raport cu posibilitile. În ³Review and
Herald´ din 9aprilie 1861, J. White ridic prima dat problema principiului zecimii biblice. În 1876 D.M. Canright
(1840-1919) face atent biserica, afirmând c zecimea dat pentru susinerea servilor lui Dumnezeu ³este partea
Domnului´. Sesiunea Conferinei Generale din 5 octombrie 1876 a adoptat ca principiu denominaional sistemul druirii
sistematice (zecimea). În practica general a bisericii a fost introdus în decembrie 1878.
Principiul zecimii în istoria bisericeasc: În biserica primar i postapostolic nu este cunoscut un alt sistem de
druire. Dar din scrierile lui Ciprian (sec. III) reiese c a sczut credincioia cretinilor. Ambrozie, Hieronim i Ioan
Gur de Aur, de multe ori, atrag atenia credincioilor cretini c plata zecimii este o datorie sfânt cretin. Augustin
consider c invazia popoarelor germanice ar fi o pedeaps divin pentru necredincioia cretinilor în plata zecimii.8)
Ioan Gur de Aur, referindu-se la unii cretini care se uimesc când aud despre un coreligionar c d zecime din venitul
su, afirm: ³Ce ruine! Ceea ce pe vremuri pentru iudei a fost ceva de la sine îneles, pentru cretini a devenit obiectul
uimirii´.9) Dac reinerea zecimii a fost atunci un lucru nedemn, gândete-te cu cât mai nedemn pentru un cretin este el
acum!
104
Pân în secolul VI, zecimea a avut un caracter benevol. Dar începând cu acest secol se înmulesc canoanele care
impun sistemul sub ameninarea anatemei în cazul de nesupunere. În timp ce Conciliul din Tours II (566) recomand
credincioilor credincioia în darea zecimii, Conciliul din Macon II (585) o hotrte ca ordin legal, recunoscut de
legislaia carolingian pentru Frana ca o prestaie obligatorie a credincioilor fa de paroh.10) Carol cel Mare a
introdus sistemul zecimii conform uzanei vechi testamentale în tot imperiul su. Nedarea zecimii a fost declarat pcat
ce trebuie mrturisit la spovedanie. Sinodul din Arles (813) a decretat c zecimea se va da nu numai din roadele
câmpului, ci i din toate veniturile realizate din comer. În aceast etap, sistemul biblic i-a pierdut caracteristica lui de
voluntarietate, devenind impozit impus i stors cu sila. Marele teolog scolastic, Toma de Aquino, a vzut în sistemul
zecimii dreptul divin dat servilor lui Dumnezeu.
Reformatorii nu au pus prea mult în discuie sistemul zecimii, ci l-au practicat în forma existent la data aceea. Cel
care, totui, s-a pronunat în public, aprobându-l a fost Martin Luther: ³Zecimea este o orânduire divin, distins i ar
merita ca cretinismul c rmân la uzana ca preotul s fie întreinut din zecime´.11) ºranii revoltai în primvara
anului 1525 s-au declarat a fi pentru sistemul zecimii, dar nu pentru abuzuri. În timpul refomaiunii i a erei
protestantismului ortodox, zecimea a fost singurul sistem folosit pentru întreinerea bisericilor reformaiunii din
principatul transilvnean. În oraul Cluj-Napoca i astzi exist strada Dijmei, care i-a primit numele de la grânarele
bisericii aflate în aceast strad, unde se aducea zecimea în natur.
Biserica romano-catolic pe vremea aceea a respins orice încercare de a terge din uzan plata zecimii ctre
biseric. Sinodul din Trident (1545-1563) s-a declarat ca fiind de acord cu fundamentarea biblic a principiului
decretând c este o datorie a credincioilor fa de Dumnezeu.
dinRevoluia francez (1789)

cauza necredincioiei a desfiinat
membrilor în Frana
bisericii, sistemul
contribuia zecimiia al
voluntar bisericii
fost catolice.
înlocuit În rile impus,
cu contribuia protestante, probabil
cu impozitul
ctre biseric.
Având în vedere c în teologie asistm la o tendin de reaezare a motivaiilor dogmatice pe fundamentare biblic,
contribuia sistematic a reânviat în practica mai multor denominaiuni. Cretinii principali ai zilelor noastre fac
cunotin din nou cu binecuvântrile credincioiei i ascultrii de Cuvânt. Încheiem aceast succint trecere în revist a
acestui principiu biblic cu o luare de atitudine în aceast problem din partea unuia dintre cei mai mari evangheliti ai
contemporaneitii: ³Biblia ne înva s dm zeciuial. Adic a zecea parte din câtigul nostru net aparine lui
Dumnezeu.´12)
*
1) P.H., 351.
2) Calvin Instituia, III/7.10.
3) P.P., 188.
4) 9 M., 249.
5) 3 M., 396.
6) Idem, 395.
7) J.N. Andrews, primul misionar A.Z.., s-a nscut în Poland, Maine, i a murit în Basel, Elveia, la vârsta de 54
ani. La vârsta de 17 ani a început serbarea Sabatului, la 21 ani a fost chemat în serviciul de predicare i hirotonisit în
anul 1853. Ca teolog, a luat parte activ la formularea unor principii de baz ale credinei A.Z.. i are merite în
dezvoltarea organizaiei bisericii. Memoria lui este pstrat de dou instituii: Andrews Memorial Hospital din
Kingston, Jamaica i Andrews University din Berrien Springs, Michigan.
8) Heinz, op. cit., 227.
9) Homilie über den Epheserbrief, citat de W. Eberhardt, op. cit., 287.
10)
11) Die
LW,religion
XXXIII,in302.
Geschichte und Gegenwart, V. 2087.
12) Billy Graham, Peace with God (Pacea cu Dumnezeu), 191.

23. Corpul nostru - un templu
De memorizat: ³Nu tii c trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuite în voi, i pe care L-ai primit de
la Dumnezeu? i c voi nu suntei ai votri? Cci ai fost cumprai cu un pre. Proslvii dar pe Dumnezeu în trupul i
în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.´ 1 Cor. 6,19-20.
105
Introducere: ³Gândul c omul trebuie s fie un templu pentru Dumnezeu, un loca în care s se descopere slava Lui,
trebuie s fie îndemnul cel mai ales pentru îngrijirea i pentru creterea puterii corpului nostru. Înfricotor i minunat a
lucrat Creatorul în fptura omeneasc i El îndeamn s o studiem, s-i înelegem nevoile i s ne îndeplinim partea
noastr în aprarea ei de orice stricciune i întinare.´1)
I. Suntem temple vii
1. Cum exprim apostolul Pavel acel mare adevr c Îi aparinem lui Dumnezeu în dubl msur? 1 Cor. 6,19-20.
Not: Suntem de dou ori proprietatea lui Dumnezeu: prin creaiune i prin rscumprare. ³Trupurile noastre aparin
lui Dumnezeu. El a pltit preul rscumprrii pentru corp ca i pentru suflet« Creatorul vegheaz asupra
mecanismului omenesc, pstrându-l în micare. Dac nu ar avea El necontenit grij, atunci pulsul nu ar mai bate,
activitatea inimii ar înceta, creierul nu i-ar mai face partea sa.´2)
2. Ce datorie se desprinde din faptul c trupul nostru este templul lui Dumnezeu? Rom. 12,1; 2 Cor. 7,1.
Not: ³Corpul este cel mai important mijloc prin care se manifest spiritul i sufletul pentru formarea caracterului«
Pornirile firii pmânteti dac nu vor fi sub stpânirea unei puteri mai înalte, atunci, cu siguran, ele vor aduce ruin i
moarte. Corpul trebuie adus la supunere sub puterile superioare ale fiinei« Puterea intelectual, energia fizic i
durata vieii depind de legi imuabile. Prin ascultare fa de aceste legi, omul poate câtiga biruina asupra lui însui,
poate iei învingtor asupra propriilor sale înclinri.´3)
II. Principii biblice de sntate
1. Ce regul
2. Dar a dat
privitor Dumnezeu
la sânge? Lev. copiilor
17,10-11;SiFapte
privind alimentaia? Deut. 14,3-20; Is. 66,16-17.
15,20.
3. Care ar trebui s fie atitudinea cretinului fa de pasiunea fumatului? Gal. 5,24; Deut. 29,18 u.p.
Not: În 1950, doi medici, Winder i Graham au raportat 684 cazuri de cancer pulmonar. Din 605 cazuri de brbai,
8 nu fumaser. În Anglia s-au cercetat 1357 cazuri de cancer pulmonar. Între victime erau numai 7 nefumtori.4)
³În timp ce 35.000 mor curent de cancer pulmonar, fumatul este la fel de ucigtor chiar mai abundent prin cancere în
diferite alte regiuni ale corpului. Cea mai sigur metod de a muri în chinuri i prematur este de a cumpra cancerul în
pachet (de igri).´5)
³Comparând o igar cu un cui de sicriu, este mult mai mult decât o figur de stil.´6)
III. Abstinena i cumptarea în viaa cretinului
1. Care este poziia Bibliei în problema buturilor alcoolice?

a) În Vechiul Testament: Prov. 20,1; Is. 5,11; Prov. 23,29-35; Hab. 2,15.
b) În Noul Testament: Gal. 5,21; Luca 1,15; Efes. 5,18.
Not: Latinii numeau alcoolul spirtus (de unde denumirea rom|neasc de spirt) deoarece influena lui era
asemntoare cu influena unui ³duh ru´. Pentru cretinul cu o concepie moral dezvoltat se pune alegerea dintre
aceste dou alternative: se supune influenei Spiritului Sfânt sau influenei spirtului? Aici nu exist cale de mijloc.
Aceste dou influene se exclud reciproc. Cci beia înseamn lipsa luciditii, supunerea scoarei cerebrale influenei
paralizatoare a alcoolului. Simptomul beiei nu este pierderea echilibrului, ci inspiraia strin, efectul excitaiei. S-a
dovedit c efectul unei halbe de bere atenuez reflexele, ceea ce înseamn c omul este dezarmat, nu se poate folosi de
capacitile sale. Acest om este numai jumtate om, fiind lipsit de discernmânt i îndemânare. El intr uor în conflicte
mari sau mici cu tovarii lui. Mintea lui a fost comparat cu un om care conduce o main în cea i reprezint un
coeficient de posibil accident.´7) Moralicete, nu numai acela este beiv care bea cu gleata, ci i acela care folosete
paharul
butura,Domnului
ceea ce îlipriveaz de luciditatea
paharul diavolului i reflexele
(1 Cor. vitale decelui
10,21). Folosirea autoaprare. Apostolul
de al doilea excludePavel aminteteluidou
din Împria pahare:
Dumnezeu,
exact ca i desfrâul, lcomia, hoia i idolatria (1 Cor. 6,9-10).
2. Înfrânarea este recomandat nu numai în sporturi, ci i în formarea caracterului cretin: 1 Cor. 9,25-27.
Not: Ideea lui Juvenal, ³Mens sana in corpore sano´, o minte sntoas într-un corp sntos, acum a devenit
proverb. Adevrul acestei idei este ilustrat de o lung istorie omeneasc, a fost verificat zilnic în succesele i mai ales
în insuccesele multor milioane de fiine umane, care prea târziu i-au dat seama c o gândire sntoas este totdeauna
condiionat de o sntate corporal corespunztoare.
³Viaa este un dar din partea lui Dumnezeu. Corpurile noastre ne-au fost date ca s le folosim în slujba lui
Dumnezeu i El dorete ca noi s le îngrijim i s le apreciem. Noi posedm atât faculti fizice, cât i mintale.
106
Impulsurile i pasiunile noastre au sediul lor în corp i de aceea s nu facem nimic ce ar putea mânji aceast posesiune
ce ne-a fost încredinat. Corpurile noastre trebuie s fie pstrate dac este posibil în cea mai bun stare fizic i sub
influenele cele mai spirituale, pentru ca s putem face cea mai bun folosin a talentelor noastre.´8)
3. Religia cere reforme nu numai în viaa de credin, ci i în domeniul sntii: 1 Petru 2,11-12; Gal. 5,16.
Not: ³Dumnezeu a fcut ca lumina reformei sanitare s lumineze asupra noastr în aceste zile de apoi, pentru ca
noi, prin umblarea în aceast lumin, s putem scpa de primejdiile la care suntem expui. Satana lucreaz cu mare
putere s fac pe oameni a se deda la satisfacerea poftelor i apetitului i la petrecerea timpului în tot felul de nebunii.
El prezint ca plin de atracii viaa de plceri egoiste i de satisfacere a poftelor senzuale. Necumptarea submineaz
puterile minii i ale corpului. Cel astfel biruit ajunge pe terenul Satanei, unde va fi ispitit i tulburat, iar în cele din
urm condus dup bunul plac de dumanul a toat dreptatea.´9)
4. Care ar trebui s fie idealul cretinului care ateapt revenirea Domnului? Rom. 13,13-14; Tit 2,12-13.
Repetiie
1. Ce înseamn pentru cretin faptul c trupul su este un templu?
Rspuns: Faptul c suntem vii înseamn c nu ne aparinem nou înine i c suntem proprietatea lui Dumnezeu prin
creaiune i prin rscumprare.
2. Ce datorie elementar avem fa de acest templu viu?
Rspuns: Avem datoria s ne pstrm sntatea i vigoarea fizic prin ascultare de legile sntii.
3. Ce obiceiuri duntoare sunt condamnate de Sfintele Scripturi?
Rspuns: Cuvântul lui Dumnezeu condamn toate obiceiurile care submineaz sntatea fizic i spiritual a omului.
Oprete
fumatul, folosirea
drogurile,mâncrurilor
etc. necurate, folosirea buturilor alcoolice i toate patimile duntoare cum ar fi de pild
4. Ce lumin a primit biserica rmiei privind vieuirea sntoas?
Rspuns: Ultima biseric a primit lumina reformei sanitare.
Concluzii dogmatice
Deoarece corpul nostru este templul Spiritului Sfânt, noi trebuie s-l îngrijim în mod inteligent. Legat de micare i
de odihn adecvat trebuie s adoptm cea mai sntoas diet posibil apinându-ne de la mâncrurile necurate
specificate în Scripturi. Deoarece buturile alcoolice, tutunul i folosirea iresponsabil a drogurilor i a narcoticelor sunt
duntoare corpului nostru, trebuie s ne abinem totalmente de la folosirea lor. În schimb, trebuie s ne supunem
mintea i corpul nostru în orice fel îndrumrii lui Hristos, Cel care dorete sntatea, bucuria i binele nostru.
Concluzii etice
În privina datoriei fa de noi înine, Dumnezeu ne-a trasat o sarcin bilateral: s avem grij de sufletul
(mântuirea) nostru, fr a neglija corpul (sntatea) nostru, care este un templu viu. Biblia nu trateaz corpul i sufletul
într-un antagonism dualist. Da, firea i duhul sunt potrivnici, dar corpul i sufletul trebuie s se întregeasc, s se ajute
reciproc. Dar în atitudinea fa de noi înine stm în faa unui paradox: trebuie s învingem egoismul nostru, ce îi are
rdcina în corpul de care, totui, trebuie s ne îngrijim s-l pstrm în stare sntoas.
i în acest domeniu avem de-a face cu dou extreme. Prima este desconsiderarea corpului i a sntii, ajungând
pân la iresponsabilitate fa de el însui. A doua este facerea unui idol din corp i din sntate, ca prin prea multa
ocrotire a sntii s ajungem s trim în mod egoist, numai pentru noi înine. Aceast deviere ne-ar târî ctre religiile
pgâne cu orientri sanitare, în care ocrotirea sntii are o importan automântuitoare.
A fi ucenicul lui Hristos înseamn a ne lua crucea i a o purta cu credincioie. Crucea înseamn rstignire.
Rstignirea este imobilizare. Este vorba despre rstignirea firii, imobilizarea dorinelor josnice, a pasiunilor pctoase, a
obiceiurilor nesntoase. Aceast rstignire se rsfrânge ca binecuvântare asupra noastr, contribuind la pstrarea
sntii i a vigorii fizice,
Note suplimentare a gândirii sntoase i a unui spirit vioi, optimist i binevoitor.
teologice
Vinurile în Biblie: Deoarece traductorii Bibliei nu au fost prea ateni în redarea înelesului lexic precis al buturilor
întâlnite în textele sacre, vom schia înelesul cât mai corect posibil al termenilor originali din Vechiul i Noul
Testament:
a) Oinos (greac) este termenul folosit în versiunea LXX pentru redarea atât a termenului ³yayin´ cât i ³tiro´ din
Biblia Hebraica. În Noul Testament ³oinos´ este folosit pentru redarea vinului fermentat i nefermentat, deopotriv.
b) ecari (ebraic), cuvânt format din verbul acar = a se îmbta, a fi but. Davidson traduce cu ³vin, butur tare,
butur îmbttoare´.10) Gesenius afirm c acest fel de butur se fcea din struguri, cereale, fructe, miere i curmale.
În Is. 5,22 - dup prerea lui Gesenius - ar putea fi vorba despre o butur tare, condimentat, numit de asirieni
107
³ikarn´.11) Câteva texte din Vechiul Testament în care se afl scris ³ecar´: Lev. 10,9; Num. 6,3; 28,7; Prov. 20,1;
31,6; Is. 5,11; 24,9; 28,7; 29,9; Mica 2,11, etc.
c) Yayin (ebraic) are înelesul obinuit de vin fermentat fcut din struguri. Iat câteva texte în care apare aceast
expresie în Vechiul Testament: Gen. 9,21; 14,18; Lev. 10,9; 23,12; Num. 6,3; Is. 5,22; Ez. 44,21; Osea 4,11, etc.
d) Tiro (ebraic) despre a crui origine spune Davidson c trebuie cutat în verbul ³yara´, dar substantivul
trebuie tradus prin ³vin nou, must´.12) Reinecker precizeaz c în antichitate ³sucul de struguri a fost but nefermentat
ca must (tiro) i a fost adus ca jertf de prim rod în Sanctuar´.13) Gesenius conclude c ³tiro´ este must, vin
nefermentat, un produs principal al Canaanului.14) Dar, istoric, vinul nefermentat este cunoscut ca butur? Aristotel
vorbete despre un vin dulce care nu îmbat (Meteorologikon, 14/9). Aceast butur care nu îmbat este vinul
binecuvântat de Dumnezeu (Is. 65,8 - tiro). Israeliii au fost îndemnai s bea astfel de buturi sntoase cu ocazia
srbtorilor lor (Neemia 8,10). Vom indica câteva texte din Vechiul Testament în care întâlnim expresia ³tiro´: Jud.
9,13; Prov. 3,10; Is. 24,7; 65,8; Osea 2,8.22; 4,11; 9,2; Mica 6,15, etc.
e) Asis (ebraic) întâlnim în Amos 9,13. Se traduce prin ³zeam, esen de fructe´.15) Pentru concretizarea
expresiilor, Hergoz-Haugh vine cu precizarea c ³tiro înseamn în primul rând sucul de struguri proaspt presat«
Asis este sinonim poetic al µtiro-ului¶´.16)
Deba (ebraic), întâlnit în Ez. 27,17, spune Gesenius, are un dublu âneles: ³1) Miere de albine; 2) Miere de
struguri, sirop de struguri, adic must care se fierbe pân primete densitatea siropului´.17)
Temperana în Biblie i la prinii bisericii:
a) Nazireii: (Num. 6,1-8) ³Au fost persoane consacrate în mod deosebit lui Dumnezeu, care probabil c existau din
timpurile
pentru un strvechi în pune
timp se vor Israel,deoparte
dar statutul lorDomnul.
pentru a fost legiferat de ctre
Dar nu s-au retrasMoise la muntele
în singurtate Sinai.
i nu Nazireii
duceau au ascetic.
o via fcut votCel
c
puin 30 de zile trebuia s se abin de la orice butur alcoolic, de atingere a cadavrelor i trebuia s-i taie prul.´18)
b) Recabiii: Poate cea mai veche micare de temperan a fost cea a recabiilor din timpul împratului Iosia (Ier.
35,1-11.18.19). Aceast comunitate s-a meninut mai bine de 250 de ani, pstrând cu strictee porunca lui Ionabad, fiul
lui Recab, de a nu bea vin sau buturi îmbttoare.
c) Comunitatea Qumranian: Am vzut într-un alt capitol c aceast comunitate era abstinent i statutul lor
dovedete c foloseau tiro (must), i nicidecum yayin (vin), sau ecar (butur tare).
d) Problema temperanei în Biblie: Basiliu sau Vasile cel Mare (330-379) spunea c: ³«ân Paradis nu era vin, nu se
tiau animale, nu se mânca carne. Dup potop a venit vinul. Dup potop s-a zis: µMâncai de toate, parc ar fi iarba de
pe câmp¶´.19) Poporul buse vin fermentat, suportând toate consecinele acestei deprinderi. i Dumnezeu le-a îngduit
acest lucru. Explicaia este c Revelaia divin a fost progresiv. Viaa omului, care tria în întunericul necunotinei, a
fost cu totul altfel judecat de Dumnezeu. Un timp Dumnezeu a inut cont de dezvoltarea priceperii spirituale a
oamenilor. Cel care este netiutor, cel orb în cele spirituale are o responsabilitate limitat (Ioan 9,41). Isus a venit s
descopere tot adevrul (Ioan 18,37). Astfel s-a pus capt vremilor de netiin (Ioan 15,22). De aceea, cheam pe
pctos prin Evanghelie s se întoarc conform Revelaiei divine (Fapte 17,30).
Dumnezeu a tolerat sclavagismul, dar i-a aprat pe sclavi de nedrepti (Ex. 21,16.20). El niciodat nu a încuviinat
poligamia sau divorul, doar le-a tolerat din cauza împietririi inimii lor (Matei 19,8). Isus a reinstituit starea original a
cstoriei (Matei19,9), care era monogam. Apostolul Pavel a aprat acest principiu (1 Tim. 3,1-2; Tit 1,6). Amintind
acest criteriu în cazul slujbailor nu vrea s spun c morala cretin li se ofer doar lor.
Tot astfel st i problema temperanei. În trecutul îndeprtat nu s-a dat o interdicie hotrât privind folosirea
buturilor alcoolice, dar folosirea lor, chiar în cazul urmailor lui Dumnezeu, este raportat ca fiind greeli cu urmri
negative (Gen. 9,21; 13,31-36). Dar i în vechea dispensaiune, cum am vzut cei consacrai în mod special trebuia s
se abincondamnarea
privind total de la folosirea
folosirii buturilor
buturilor alcoolice.
îmbttoareMai târziu
(Prov. în Vechiul
20,1; Testament
23,29-32). gsim
Mai mult, din ce îlîncondamn
Dumnezeu ce mai multe solii
pe acela
care îi d astfel de buturi aproapelui su (Hab. 2,15). Pentru plcerea nevinovat a copiilor Si, Dumnezeu le îngduie
³buturile dulci´ (Neemia 8,10).
Apostolul Pavel încorporeaz i butura în slvirea sau dezonorarea lui Dumnezeu (1 Cor. 10,31), deoarece corpul
cretinului este templul Spiritului Sfânt (1 Cor. 6,19), care nu trebuie întinat, cci în astfel de cazuri Dumnezeu îl
condamn pe om (1 Cor. 3,16-17). De aceea, folosesc apostolii în Noul Testament atât de consecvent nevoia ca un
cretin s fie ³treaz´. Vom vedea c termenul are o legtur direct cu temperana cretin.
Nepho-nephalia: ³«ânseamn a fi treaz, a sta departe de orice exagerare fizic, psihic sau spiritual, a fi vigilent,
ponderat, prevztor´.20) Dar marele dicionar grecesc Liddel-Scott ne face ateni c înelesul primar al cuvântului este
108
³a fi treaz, a nu bea vin´.21) În studiul su despre beie, Philo de Alexandria vorbete astfel de termenul ³nephalia´:
³Omul cu adevrat înelept se strduiete s aduc o jertf abstinent i se hotrte cu toat puterea s se
împotriveasc folosirii vinului, generatorul tuturor relelor´.22) A. Souter este de prere c ³nephalios´ trebuie tradus
prin ³treaz, neinfluenat de vin´.23) Despre traducerea corect a termenilor ³nepho´ i ³nephalia´, Gustav Tobler are
urmtoarea argumentaie: ³Nepho înseamn: fr vin, dispensat de vin, liber de aciunea vinului. Acesta este înelesul
fundamental primar al cuvântului. În cazul c expresia se folosete figurat va avea îneles potrivit numai dac sensul
primar va constitui baza celui secundar´.24) Termenul grec a devenit astzi un termen tehnic în sociologie, etnografie i
în istoria religiilor, ateptând s fie ³descoperit´ i în teologie. Iat câteva exemple: În Dictionnaire Ecyclopédique
Quillet, Paris, 1935, la cuvântul ³nephalism´ gsim urmtorul sens: ³abstinen total de la alcool´. Sau Webster
³Approved Dictionary´ (1949) citim comentariul: ³Nephalist este cel care se abine total de la folosirea buturilor
îmbttoare; în Statele Unite i se spune prohibiionist. Nephalism = cu total abstinen´.25) Sau în Grant Larousse
citim o informaie semnificativ: ³Nephalion = libaie (jertf de butur) din ap curat sau din ap cu miere´.26) Când
vorbim despre ³nefalii´ (fonetic!), sau jertfe nefalice, înelegem acele jertfe care în religiile pgâne se aduceau din
buturi nealcoolice, de exemplu: ap dulce, lapte, etc. Aceste jertfe se aduceau mai ales zeielor artelor. Problema
judecat astfel va fi o delectare pentru cititorul receptiv s fac el singur exegeza urmtoarelor texte, în care apar
expresiile ³nepho´ i ³nephalia´: 1 Tes. 5,6 (Néphomen); 1 Tim. 3,2 (Néphalion); 1Tim. 3,11 (Néphalius); Tit 2,2
(Néphalius); 1 Petru 1,13 (Néphontes); 1 Petru 4,7 (Népsate, la aorist imperativ); 1 Petru 5,8 (Népsate). Concluzia unei
exegeze noi va fi edificatoare atât pentru folosirea acestor texte în predicile noastre, cât i pentru formarea principiilor
proprii.
f) Prinii
temperana bisericii
cretin despre
a fost, este itemperan: Vom
va fi un pilon cita câteva
de susinere opinii
al unui autorizate
adevrat numai
caracter pentru ilustrarea faptului c
cretin.
Basiliu, sau Vasile Cel Mare (330-379): ³Vinul arde raiunea i priceperea; i, în contrast, excit ca un roi de albine
pasiuni i pofte´.
Augustin (354-430): ³Butorul de vin este înaintea lui Dumnezeu o scârb, pentru îngeri este respingtor, pentru
oameni este o batjocur, pentru virtui o pustietate, iar pentru diavol este o jucrie.´
Chrisostom, sau Ioan Gur de Aur, mândria teologiei greceti: ³Beivul este un cadavru însufleit, un diavol prin
alegerea sa liber, un bolnav care nu poate fi iertat, un deczut care nu merit menajare, el este o ruine pentru neamul
nostru.´27)
1) D.V., 193.
2) S.S., 586.
3) P.R., 488-489.
4) S.I. McMillen, None of these Diseases, 1968, 29-30.
5) Idem, 30.
6) Idem, 32.
7) Idem, 27.
8) S.S., 41.
9) D.H., 21.
10) Davidson, op. cit., 716.
11)
12) Gesenius,
Davidson, op.
op. cit.,
cit., 855.
350.
13) Lexicon zur Biebel, 1518.
14) Op. cit., 877.
15) R. Balbur-A. Amir, Dicionar de baz ebraic - rom|n, 93.
16) Realienencyc, für prot. Theol., XXI, cit., Heinz, op. cit., 232.
17) Gesenius, op. cit., 774.
18) Czeglédi - Hamar, op. cit., 774.
19) H. Heinz, op. cit., 232.
20) J. Kiss, op. cit., 115.
109
21) Op. cit., 1175.

22) Gustav Tobler, Leben ohne Alkool, Zürich, 1974.
23) A. Souter, op. cit., 166.
24) Tobler, op.cit., 160.
25) Idem, 160.
26) Idem, 160.
27) Toate cele trei citate au fost luate din H. Heinz op. cit., 232.233.
24. Idealuri cretine
De memorizat: ³Încolo, fraii mei, tot ce este adevrat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat,
tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice fapt bun i orice laud, aceea s v însufleeasc.´ Fil.
4,8.
Introducere: ³S nu uitm c o via asemenea vieii Domnului Hristos este argumentul cel mai puternic ce poate fi
adus în favoarea cretinismului i c un caracter cretin de mic valoare aduce mai mult ru în lume decât caracterul
celui lumesc. Nici toate crile ce au fost scrise nu pot rspunde scopului unei viei sfinte. Oamenii vor crede nu ceea ce
predic predicatorul, ci ceea ce triete biserica. Prea adesea influena predicii inut de la amvon este combtut de
predica inut de cei care pretind a fi aprtorii i susintorii adevrului.´1)
I. Chemai s fim lumin
1. Care este viziunea lui Dumnezeu despre copiii Si? Mat.5,14.

Not:
care ei o ³Cretinii
primesc desunt pui ca purttori
la Hristos. de lumin lor
Viaa i caracterul pe ar
calea spresceruri.
trebui Ei trebuie
fie astfel s reflecte
încât prin asupra
ei i alii lumii lumina
s ajung s aib pe
o
concepie dreapt despre Hristos i despre lucrarea Sa.´2)
³Adevrul pentru acest timp trebuie s se manifeste în puterea lui în viaa acelora care-l cred i el trebuie s fie
transmis lumii. Credincioii trebuie s reprezinte în viaa lor puterea lui de a sfini i înnobila.´3)
2. Care este importana lucrurilor mici în caracterul cretin? Luca 16,10; Mat. 25,21.
II. Recreerea cretin
1. Dumnezeu nu este împotriva bucuriilor nevinovate: Ioan 15,11; Fil. 4,4.

Not: ³Dumnezeu dorete ca pmântul s fie plin de bucurie i pace. El a creat omul pentru fericire i dorete nespus
s umple inimile cu pace cereasc. El dorete ca familiile de aici s fie simbolul marii familii de sus.´4)
³Cretinii care adun întunecime i tristee în sufletele lor i care murmur i se plâng, dau celorlali o fals
înfiare a lui Dumnezeu i a vieii de cretin. Ei las impresia c Dumnezeu nu are plcerea s vad pe copiii Si
fericii i, prin aceasta, ei dau o mrturie fals despre Tatl nostru ceresc.´5)
În recreaia cretinului ³exerciiile fizice joac un rol folositor´. Ocaziile recreaiei trebuie s fie ³timpuri de
adevrat cldire a corpului, minii i sufletului« De asemenea, s-ar putea da un interes cu totul deosebit lucrrii din
grdin sau excursiei la câmp sau în pdure.´6)
2. Dar El este împotriva distraciilor i a plcerilor vinovate: Prov. 29,14; Tit 2,11-12.
Not: ³Orice distracie la care putei lua parte cerând binecuvântarea lui Dumnezeu asupra ei în credin, nu va fi
primejdioas. Dar orice distracie care nu v d prilej s fii buni pentru rugciunea în tain, pentru consacrare pe
altarul rugciunii sau pentru a lua parte la adunrile de rugciune, nu este sigur, ci primejdioas.´7)
III. Cretinul i lectura
1. Pe timpul
i suluri: 2 Tim.când
4,13.nu existau biblioteci în sensul celor de azi, apostolul Pavel manifesta o grij deosebit pentru cri
Not: Un om de caracter îi va alege atent lectura, deoarece caracterul devine asemenea hranei spirituale pe care o
folosete. ³Experiena religioas este determinat în mare msur de caracterul crilor pe care le citii în momentele
voastre libere.´8)
Adevrul este acela c exist cri bune i rele. Un mare dascl rom|n a terminat unul din cursurile lui cu aceast
fraz surprinztoare: ³V dau un sfat din proprie experien: s nu citii niciodat cri bune!´ Studenii au gândit c
profesorul a greit adjectivul. Dar el le-a explicat: ³Ai auzit bine. S nu v petrecei timpul cu citirea unor cri bune,
fiindc viaa nu v ajunge s le citii pe cele foarte bune´.
110
John Lubbock (1834-1913), autorul celebrei cri ³Fericirea de a tri´, în capitolul despre lectur a întocmit o list
de 100 de cri fr citirea crora cineva nu se poate considera un om cu adevrat cult. În capul listei este menionat
Biblia.
³Dac v plac Scripturile i le cercetai ori de câte ori avei prilejul, pentru a ajunge s intrai în posesia bogatelor
lor comori, atunci putei avea sigurana c Isus v atrage la Sine.´9)
IV. Cretinul i artele
1. Talentul i iscusina artistic este darul lui Dumnezeu: Exod 31,1-6; 1 Cron. 25,7; Ps. 150,3-6.
Not: ³Dumnezeu, autorul frumosului, care Însui iubete frumosul, avu grij s satisfac în fiii Si iubirea
frumosului« Este bine s iubim frumosul i s tindem dup el.´10)
2. Care criteriu moral al Scripturii este valabil i în aprecierea frumosului artistic? Fil. 4,8.
Not: Talentul este o mare binecuvântare când este pus în slujba binelui i a adevrului, dar devine o tragedie când
face parte din arsenalul seductor al rului. A.Z.. cred c frumosul dac nu are un coninut moral, atunci este un
frumos formal, sau aparent. În acest caz, este valabil aprecierea lui Solomon, c frumuseea este deart´ (Prov.
31,30). Frumosul real trebuie s fie bun i adevrat în coninut, al crui efect va fi înltor, iar din punct de vedere
practic, se va dovedi util pentru societate i biseric.
Adventitii de Ziua a aptea nu condamn frumosul, indiferent de arta care îl exprim, cu condiia ca în coninut s
nu fie imoral i s nu zeifice pcatul i pe pctos. Iat motivul rezervei lor fa de filmele în care ucigaii, gangsterii,
desfrânaii i de
fals aureol escrocii apar într-o lumin atât de favorabil, încât se trece uor peste faptele lor detestabile, ei primind o
eroi veritabili.
V. Cstoria cretin
1. Cstoria este o instituie divin: Gen. 2,18; Mat. 19,4-5.
Not: ³Harul Domnului Hristos, i numai acesta, poate s fac din aceast instituie ceea ce Dumnezeu a avut de
gând s fie, adic un factor de binecuvântare i înlare a omenirii. Numai astfel familiile de pe faa pmântului, prin
unire, pace i dragostea lor, pot s reprezinte familia din ceruri.´11)
2. Mântuitorul, cu excepia unui singur motiv, S-a exprimat împotriva divorului: Mat. 19,6; Mat. 5,32.
Not: ³Chiar dac greuti, necazuri i descurajri se pot ivi, nici soul, nici soia s nu nutreasc gândul c unirea
lor este o greeal sau o dezamgire. Luai-v hotrârea de a fi tot ce este cu putin s fii unul fa de altul. Continuai
cu cele dintâi atenii. Îmbrbtai-v pe toate cile unul pe altul s luptai luptele vieii. Luai-v timp s cercetai cum
putei spori fericirea unul altuia. S se dea pe fa îngduin între voi. Atunci cstoria în loc de a fi sfâritul iubirii, va
fi numai un slab început al ei. Cldura adevratei amiciii, iubirea care leag inim cu inim este o pregustare a
bucuriilor cerului.´12)
VI. Cretinul i îmbrcmintea
1. Dup cderea în pcat Însui Dumnezeu S-a îngrijit de îmbrcmintea primei perechi: Gen. 3,21.
2. Ce îndrumri
Not: principaleprecum
³În îmbrcminte ni se dau
i înîn toate
Scripturi referitoare
celelalte lucrurilaavem
vestimentaia cretinului:
privilegiul 1 Tim.pe2,9;
de a preamri 1 Petrunostru.
Creatorul 3,3-5. El
dorete ca vemintele noastre s nu fie numai bine aranjate i sntoase, ci s fie i potrivite i s cad bine. Caracterul
unei persoane este apreciat dup felul îmbrcmintei ei. Cu gust rafinat, o minte cultivat se va descoperi în alegerea
unei îmbrcmini simple i potrivite. Când o onest simplitate în îmbrcminte este unit cu o purtare modest, acestea
vor face mult în a înconjura pe o tânr cu acea atmosfer de sfânt rezerv, care va fi pentru ea un scut contra a mii de
primejdii.´13)
Repetiie
1. Care este menirea unui adevrat cretin în lume?
Rspuns: Menirea cretinului este de a fi o lumin prin caracterul lui ales i prin faptele sale nobile.
111
2. Viaa cretinului trebuie s fie lipsit de bucuriile nevinovate?

Rspuns: Nu, deoarece Dumnezeu dorete ca oamenii s se bucure i s triasc în pace. Dumnezeu dezaprob doar
plcerile vinovate i distraciile duntoare pentru trup, suflet i spirit.
3. Care trebuie s fie atitudinea cretinului în problemele culturale?
Rspuns: A fi cretin nu este sinonim cu a fi anticultural. Dar el, fiind rspunztor pentru integritatea sa spiritual,
trebuie s aleag în mod corespunztor lectura cu care îi hrnete sufletul, iar în arte, s îndrgeasc ceea ce pe lâng
forma frumoas, are i un coninut moral corespunztor.
4. Care este învtura Bibliei despre cstorie?
Rspuns: Cstoria este instituie divin, care - în condiia fidelitii reciproce a prilor - este legat pentru toat
durata vieii pmânteti, iar singurul motiv care ar putea s-o desfac poate fi numai motivul biblic: infidelitatea.
5. Care este idealul cretinului privind îmbrcmintea?
Rspuns: Îmbrcmintea cretinului trebuie s fie demn de chemarea sa: simpl, curat, ordonat i în acord cu
credina i cu perso-nalitatea sa.
Concluzii dogmatice
Suntem chemai s fim copiii lui Dumnezeu, care judec, simt i acioneaz în armonie cu principiile divine.
Deoarece Spiritul Sfânt ne-a nscut din nou s purtm în noi caracterul Domnului, ne angajm doar în lucruri care
produc în viaa noastr curire spiritual, sntate i bucurie, asemenea Domnului Hristos. Aceasta înseamn c
recreaia noastr
În privina ar trebui
artelor, s ating
A.Z.. cel frumosul
cred c mai înalt nu
nivel al gustului
poate constituii un
frumuseii
scop încretine.
sine i trebuie s corespund criteriilor:
moral, util i estetic.
Cstoria a fost instituit de Dumnezeu în Eden. Isus a declarat-o ca fiind unirea pe toat viaa dintre un brbat i o
femeie, unire determinat de o dragoste reciproc. Structura acestei relaii determin cinstea, respectul i
responsabilitatea reciproc, care trebuie s oglindeasc dragostea, sfinenia, apropierea i permanena relaiilor dintre
Hristos i biserica Sa. Despre divor Isus a declarat c persoana care divoreaz, exceptând motivul adulterului, i se
cstorete cu o alt persoan, comite adulter.
Despre îmbrcminte, A.Z.. cred c ea trebuie s fie simpl, modest, dar îngrijit, potrivit acelora a cror
adevrat frumusee nu const în împodobirea exteriorului, ci în podoaba nepieritoare a unui suflet nobil i linitit.
Concluzii etice
O via plin de lumin este cel mai puternic argument în favoarea Evangheliei i a puterii transformatoare a ei.
Predicarea Evangheliei de la amvon trebuie s fie continuat prin predica practic a faptelor noastre din ateliere, de pe
ogoare, din birouri i din contactele vieii sociale.
Dumnezeu dorete ca oamenii s se bucure pe pmânt i s fie fericii. Bucuriile cretinului trebuie s fie nevinovate
i utile pentru trup, suflet i spirit. Dumnezeu poate fi i trebuie invitat în bucuriile noastre. Prin aceasta nu degradm
credina, ci înnobilm viaa; nu Îl înjosim pe Dumnezeu, ci înlm i facem valoroase recreaiile noastre. Cci cretinul
nici nu poate avea vreo distracie în care nu ar putea fi prezent i Dumnezeu.
Cretinul nu poate fi un lene intelectual. El este un venic cercettor, care îi alege cu grij lectura, tiind c un
caracter se identific cu hrana spiritual pe care o folosete. El iubete frumosul, ca dar al lui Dumnezeu ce lrgete
orizontul i viziunea i dezvolt în el simul estetic, cizelându-i gusturile. De aceea, un cretin refuz orice manifestare
de art care, în coninut, nu corespunde criteriului etic.
Cstoria este un legmânt de venic fidelitate, înelegere i dragoste reciproc dintre un brbat i o femeie, care
sunt una în jertfirea
onestitatea, credin,deînsine.
idei,Astfel
în gusturi i îneste
cstoria principii.
o coalPrincipiul de baz pe care
pentru perfecionarea este fundamentat
cretin, în care rsar icstoria este
se dezvolt
responsabilitile multilaterale ale soilor. Pentru meninerea unitii sentimentale i a neprihnirii morale, soii trebuie
s se fereasc nu numai de infidelitate, dar i de orice aparen rea.
Cretinul trebuie s tie c nu îmbrcmintea face omul, dar îl trdeaz. De aceea, va tinde ca exteriorul su s
corespund înaltelor principii de moral i de credin, ca s nu fie dezacord între ceea ce el pretinde a fi i între felul
cum îl prezint exteriorul în realitate. În limita unei inute îngrijite, vestimentaia sa s exprime principiul uitrii de sine,
ceea ce este sor cu modestia.
112
Artele în biserica cretin: La început, cretinii nu au aprut în teatrele i arenele pgâne. Tertullian a repudiat nu
numai teatrul, circul, dar i jocurile sportive. Dar Clement de Alexandria sftuia pe tineri s practice micarea în aer
liber, cci este necesar atât dezvoltrii corpului, cât i sufletului.
Dup ce religia cretin a devenit religie de stat, s-a dezvoltat o cultur cretin în coninut, în care artele au fost
supuse vieii cultice. În Evul Mediu atât viaa cât i arta au fost dirijate i dominate de biseric.
a) Muzica. Biserica primar avea la îndemân dou izvoare din care îi putea împrumuta cântrile: muzica elin i
cea ebraic. Mu-zica elin era static, rece. Frumuseea ei consta în linitea i echilibrul ei. Cântrile ebraice erau mai
mult improvizaii, exprimând starea sufleteasc de moment: zbuciumul, frmântarea luntric, tensiunea i dorina
arztoare ce îl caracterizeaz în particular pe iudeu, i în general sunt proprii construciei psihice omului oriental. La
început, serviciul divin cretin a fost dominat de atmosfera muzicii ebraice, apoi s-a accentuat înclinaia ctre muzica
static elin. Dup concepia mu-zical din timpul lui Augustin i Cassiodor, menirea muzicii a fost reânviorarea inimii
i desftarea auzului. Dar a urmat o perioad când, în mod contient, în mod deliberat, au fost restrânse posibilitile
cântului bisericesc, atât în ce privete efectul, cât i în privina mijloacelor ei. Cântecul bisericesc din acea perioad a
reflectat în mod fidel gândirea teologic din mnstiri, care a determinat i a desprit ideea de ³sfânt´ de cel ³lumesc´.
Muzica a devenit ³ascetic´, atemporal, improprie dezvoltrii, din cauza autolimitrii formei, a liniei melodice i a
ritmului. Astfel s-a format cântecul ³gregorian´, care în Evul Mediu a fost singura muzic posibil în biserica cretin.
Unicul farmec al stilului gregorian a fost linitea i împcarea. Poate nu a existat niciodat o muzic ³mai bisericeasc´
decât cântecul gregorian. Apogeul acestui stil a culminat în arta lui Giovanni Pierluigi Palestrina (1526-1549), a crui
Messa Papa Marcelli a fost decretat de Tridentium canon valabil pentru toi compozitorii bisericeti.
Reformatorii
muzicale, n-au nici
n-a îngduit avuto ocântare,
atitudine
niciunanim
un fel de fa de lamuzic.
muzic Dedivine.
serviciile pild,Calvin
Zwingli, care cânta
a permis numai la 11 instrumente
cântarea în comun
a psalmilor, dar numai într-o singur voce. A interzis cântatul la org i muzica instrumental. Sinodul din Dordrecht
(1578) a ordonat demontarea orgilor din toate bisericile reformate.
Luther a fost singurul dintre reformatori care a recunoscut atât funcia liturgic, cât i cea kerygmatic (predicativ)
a muzicii. În concepia lui Luther, muzica ocupa primul loc dup teologie. Având cultur i cunotine muzicale, Luther
a compus psalmi din melodiile populare sobre, druind astfel serviciilor divine protestante un nou stil de muzic
bisericeasc: coralul. Nu ne poate surprinde c pe solul cultural al protestantismului lutherian s-a dezvoltat cea mai
bisericeasc i cea mai biblic muzic sacr, ale crei rdcini sunt adânc înfipte în teologia muzical a lui Luther.
Aceast teologie a fost dezvoltat de urmaii reformatorului, stabilind menirea i funciile individuale i de comunitate
ale muzicii protestante. Cel care, aflându-se în culmea piramidei muzicii bisericeti predicative, a pus ultimele crmizi
principale pe aceast teologie muzical, a fost Johann Sebastian Bach, cel mai mare muzician al tuturor timpurilor.
Iniialele D.S.G. (Deo soli Gloria), ³Slava este a lui Dumnezeu´, nu sunt doar ornamente la sfâritul partiturilor lui, ci
exprim crezul muzical al marelui compozitor. Într-una din operele sale didactice, scrise despre basul cifrat, îi
formuleaz astfel propria sa teologie muzical:
³Basul cifrat este forma cea mai desvârit a muzicii, care trebuie executat cu ambele mâini, astfel ca mâna stâng
s execute nota prescris, iar mâna dreapt execut con- i disonane, ca s dea o plcut sonoritate armonic spre slava
lui Dumnezeu i o permis delectare a dispoziiei sufleteti (Zulässiger Ergötzung des Gemüths). Ca i în cazul oricrei
muzici, tot aa i scopul final al basului cifrat s fie: slava lui Dumnezeu i renaterea spiritului (Recreation des
Gemüths). Unde nu se ia în considerare acest fapt, acolo nu putem vorbi despre muzic, ci doar despre ipete i
flanetrie drceasc.´14)
Fiind de acord cu finalitatea muzicii astfel descrise de Bach, i deoarece muzica se adreseaz trupului, sufletului i
spiritului, A.Z.. folosesc muzica spiritual i intelectual. Refuz pe cea care se adreseaz trupului, fiind senzual,
deci
b)nepotrivit creteriiIudeii
Artele plastice. în caracter.
admiteau broderii, picturi, dar nu i sculpturi, datorit interpretrii poruncii a doua (Ex.
20,4). În consecin, rar gsim un evreu credincios îndeletnicindu-se cu sculptura. Sculpturile nu au fost admise nici în
biserica bizantin.
În primele trei secole ale cretinismului nu sunt urme de icoane în bisericile cretine. Apoi Sinodul din Elvira (302),
interzice introducerea lor în biserici; deci, au început s apar. sunt vestite cele dou perioade ale luptelor iconoclaste
din Bizan: 726-787 în timpul dinastiei isauriene, i 815-843 sub domnia lui Leo V i Constantin Copronim, când
icoanele au fost înlturate din biseric. Dar în 843 împrteasa Theodora le reintroduce definitiv. Iconografia are în
persoana lui Teodor Studietes un teolog însemnat, care a scris o carte a regulilor iconografice, care este baza dogmatic
a artei bizantine.
113
Dintre reformatori, Calvin a fost cel mai radical în aprarea sobrietii i simplitii locaului de cult, neadmiând
nici un fel de tablou sacru în biseric.
A.Z.. consider c în viaa privat arta plastic poate fi pus în slujba binelui suprem i cel vremelnic. Slile de
cult ale A.Z.. sunt simple, fr ornamente i fr icoane.
*
1) 9 M, 21.
2) C.H., 118.
3) 9 M., 22.
4) P.H., 290.
5) C.H., 118.
6) Ed., 195, 197, 198.
7) S.T., 298.
8) 7 M., 204.
9) 7 M., 204.
10) Ed., 38, 232.
11) C.M.F., 68.
12) D.V., 261.
13) Ed., 232.
14) Philipp Spitta, Johann Sebastian Bach, II, 915, 916.
25. Cretinul i autoritatea civil

De memorizat: ³Atunci Isus le-a zis: µDai dar Cezarului ce este al Cezarului i lui Dumnezeu ce este al lui
Dumnezeu.¶ i se mirau foarte mult de El.´ Marcu 12,17.
Introducere: Cei doi termeni folosii de apostolul Pavel (Rom.13,4-6) pentru autoritatea civil sunt: diaconos i
leitourgos. Primul înseamn serv, ajutor, servitor în jurul meselor; cel de-al doilea: preot, servul lui Dumnezeu, liturg.
Termenii exprim c instituia statului este de origine divin, inclus în planul divin pentru ocrotirea, îndrumarea i
conducerea vieii sociale, în scopul meninerii ordinii, libertii i pcii. La început, în Israel autoritatea civil era
contopit în cea bisericeasc, deoarece statul a fost teocrat, dar mai târziu aceste autoriti s-au desprit: biserica se
îngrijea de satisfacerea nevoilor spirituale ale credincioilor, iar statul de cele materiale, fizice i civice ale cetenilor
statului. În lunga i învolburata istorie a bisericii cretine au fost multe încercri de cucerire reciproc: când biserica a
dorit s aib controlul asupra statului, când statul a vrut s stpâneasc biserica. Ori de câte ori biserica a uitat c este
serva servilor i a luptat pentru cucerirea puterii civile, s-a dovedit a fi sare fr gust, sau lumin sub obroc.
În concepia Bibliei, atât autoritatea civic, cât i biserica sunt servi rânduii de Dumnezeu, sunt liturgi care ar trebui
s colaboreze, în limitele competenei lor, pentru bunstarea celor care sunt aezai de Dumnezeu sub grija i ocrotirea
lor fizic sau spiritual.
I. Rânduirea autoritilor civile
1. Cine a rânduit stpânirile statelor? Rom. 13,1; Ioan 19,11.
Not: Statul este o orânduire divin. Orânduiri sunt acele condiii date prin creaie ale convieuirii umane, care sunt
prevederi prestabilite ale vieii omeneti. Aceste orânduiri sunt: familia - comunitatea vital, statul - comunitatea
juridic i biserica - comunitatea spiritual. În forma dezvoltrii actuale a societii, putem numi i fabrica sau
întreprinderea ca o i
integrri perfecte comunitate
principalede înmunc i serviciu.
aceste orânduiri,Pentru cretin oraportul
respectând via normal poate exista
suprastructural numaial înrelaiilor
natural condiiiledintre
unei
orânduiri.
2. În care dintre poruncile divine se încadreaz stima i supunerea cerute de Dumnezeu fa de autoritatea civil?
Ex.20,12; Rom. 13,2.
Not: Vorbind despre porunca a cincea, E.G. White distinge o arie mult mai larg a acestei porunci: ³Dar, de
asemenea, porunca impune respect fa de pastori i fa de toi guvernatorii i fa de toi aceia crora Dumnezeu le-a
dat autoritate´.1)
II. Rolul autoritii civile
1. Ea este chemat s supravegheze ordinea în societate: Rom.13,4.
114
2. În îndeplinirea misiunii ei, autoritatea civil pedepsete pe rufctori i-i laud pe cei ce fac binele: 1 Petru 2,13-
14; Rom.13,3.
3. Îndeplinindu-i menirea ei istoric, pe cine slujete autoritatea de stat? Rom. 13,6.
Not: ³Leitourgoi Theou´ înseamn ³slujitorii lui Dumnezeu´ sau ³preoii lui Dumnezeu´. Ar trebui s ne dea de
gândit faptul c aceste cuvinte au fost scrise într-un timp când autoritatea de stat era pgân i nu numai ostil
cretinismului, dar biserica cretin trecea printr-o perioad critic, fiind prigonit de aceti ³preoi ai lui Dumnezeu´.
Totui, principial, în mod civic, Spiritul lui Dumnezeu cerea supunere i stim fa de orânduirea juridic, creia
apostolul îi recunoate investitura divin.
III. Datoria cretinului fa de autoritatea civil
1. Biblia cere o supunere din contiin fa de legile rii: Rom. 13,5; Tit 3,1; 1 Petru 2,13.
Not: ³Noi nu trebuie s ajungem în conflict cu autoritile. Cuvintele noastre pe care le spunem sau le scriem s fie
msurate cu grij ca s nu aprem într-o fals lumin c am fi împotriva legii i a ordinii. S nu spunem, s nu facem
nimic ceea ce ar putea s ne bareze drumul în mod nenecesar.´2)
2. Biblia ne îndeamn s fim credincioi în plata impozitelor i a drilor: Rom. 13,6; Mat. 22,21.
3. Autoritatea civil merit cinstea din partea cretinului: Rom. 13,7.

Not: ³Nu este lucru înelepesc de a tot cuta greeli în lucrrile cârmuirii. Nu este lucrarea noastr s atacm
indivizi saucivile.´3)
autoritile instituii. Ar trebui s avem mare grij ca nu cumva s fim bnuii c am lua o poziie de împotrivire fa de
4. Suntem îndemnai s ne rugm pentru cârmuire: 1 Tim. 2,1-3.

5. Trebuie s ne aducem aportul nostru pentru binele colectivitii: Ier. 29,7.
6. Exist o limit a supunerii fa de orânduirea civil? Fapte5,29.

Not: Deoarece textul ridic problema condiiei i a graniei ascultrii, el poate fi speculat în mod tendenios ca
argument în favoarea opoziiei fa de orânduirea civil. S vedem dar despre ce este vorba?
Sinedriul le-a cerut apostolilor s nu fac ceea ce le-a poruncit Dumnezeu ca ei s fac. Ei au refuzat ascultarea, pe
motiv de contiin, cci astfel ddeau stpânirii ceea ce Îi aparinea lui Dumnezeu. Dar dac autoritatea civil nu
pretinde ca un credincios s fie infidel fa de Dumnezeu, din contr, prin constituie i legi îi garanteaz libertatea
religioas i cea de contiin, iar prin puterea executiv se îngrijete ca aceste drepturi s fie respectate în fapt, - atunci
nici nu se mai pune problema graniei ascultrii, cci - prile, respectându-i reciproc limitele jurisdiciei lor, - nu sunt
în conflict, ci colaboreaz principial pentru binele general al tuturor cetenilor. Astfel trebuie îneles comentariul la
acest text al Ellenei G. White:
³Trebuie s recunoatem cârmuirea uman ca o rânduire a unei numiri divine i s învm ascultarea fa de ea ca o
datorie sfânt, în sfera ei legitim.´4)
Deoarece Biblia numete autoritatea civil ³leitourgos´ (serv sau preot al lui Dumnezeu), Barth a calificat serviciul
statului, când îi îndeplinete mandatul rânduit de Dumnezeu pentru binele, prosperitatea i pacea poporului, ³un
serviciu divin politic´.
Repetiie
1. Ce ne spune Biblia despre orânduirea stpânirii?
Rspuns: Stpânirea este rânduit de Dumnezeu i în porunca a cincea impune respectul cuvenit ei, ca autoritate
instituit de El.
2. Care este rolul autoritii civile?

Rspuns: Biblia o numete ³slujitoarea lui Dumnezeu´, deoarece ea vegheaz asupra ordinii publice, pentru binele
tuturor oamenilor.
115
3. Care este datoria cretinului fa de stpânire?

Rspuns: Cretinul trebuie s respecte legile stpânirii, s o cinsteasc, s plteasc impozitele i s se roage pentru
ea.
Concluzii dogmatice
Autoritatea este de la Dumnezeu. Adventitii sunt contieni de importana ideii de stat, deoarece recunosc în
Scripturi c fiecare naiune are o chemare istoric rânduit de Dumnezeu. Adventitii recunosc c stpânirea a fost dat
de Dumnezeu pentru a asigura ordinea, justeea i sigurana cetenilor i c ea trebuie ajutat în îndeplinirea sarcinilor
ei legale, pentru binele tuturor cetenilor.
Isus Hristos ne-a învat ³s dm Cezarului ce este al Cezarului i lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu´, ceea ce
înseamn c i cretinul trebuie s-i fac datoria sa civic ce decurge din calitatea lui de cetean.
Adventitii din Rom|nia recunosc dreptul ³iura circa sacra´ al statului, adic dreptul de guvernare extern sau
dreptul de supraveghere a vieii civile i religioase, pentru ca activitatea Cultelor s nu contravin legilor i bunelor
moravuri. În lumina Bibliei ei recunosc datoria lor de a respecta legile statului, de a munci cu druire pentru binele i
prosperitatea rii, obligativitatea de a plti impozite, cinstea ce o datoreaz fa de stpânire i obligaia biblic de a se
ruga pentru ea.
Concluzii etice
Stpânirea ifiind
fundamentat o orânduire
inclus divin,
în porunca ca i
a cincea familia
a Legii sau biserica, stima i supunerea pe care o datorm ei o vedem
Morale.
Deoarece Adventitii cred c Dumnezeu este implicat în istoria lumii i numai El are dreptul s determine chemarea
istoric a popoarelor i naiunilor, ei consider c trebuie s fim supui stpânirilor, ca Domnului.
Adventitii particip cu bucurie la orice activitatea social care are ca scop progresul societii umane, alinarea
durerilor celor suferinzi, sau realizarea pcii i securitii dintre popoare. Ei socot c prin munca lor onest, cinstit i
contiincioas pot dovedi în practic acea stim principial fa de stpânire, pe care o impune Dumnezeu copiilor Lui.
Relaia dintre stat i biseric: În decursul istoriei aceast relaie a cunoscut mai multe sisteme:
a) Caesaro-papism: În aceste sisteme atât statul cât i biserica au avut un singur cap, o singur lege valabil pentru
cetenii rii i pentru credincioii bisericii. Excomunicarea din biseric însemna i desprirea de imperiu. În
catolicismul imperial exista acest tip de relaie dintre biseric i stat.
b) Sistemul religiei dominante: În aceast relaie statul acorda uneia dintre religii drepturi discriminatorii. Atât staul
cât i biserica dominant avea conducere separat. Pe lâng biserica dominant puteau s existe i alte religii tolerate,
sau în drepturi limitate.
c) Sistemul ³recepta religio´ (religiile acceptate): Acest sistem s-a dezvoltat în urma refomaiunii. Cu ocazia dietei
din Turda (1564) s-a proclamat pentru prima dat în lume libertatea religioas, dar dreptul la libertate se înelegea
numai pentru religiile prevzute de lege: romano-catolic, lutheran, reformat i unitarian. Biserica ortodox nu a fost
recunoscut ca atare.
d) Statul fr confesiuni: S-a dezvoltat în absolutismul iluminist, în care cultele erau considerate ca ajutoare ale
guvernrii în educarea i înfrânarea poporului. Se pretindea c statul nu se amesteca în treburile nici unui cult. Dar
practica a fost cu totul alta.
e) Stat liber - biseric liber: A fost motto-ul lui Cavour în dorina lui de a scpa de puterea lumeasc a papalitii.
Mai târziu,Înideea
socialiste. acest asistem
fost realizat
nici unulpentru scurtnutimp
din culte în Frana fiecare
are privilegii, cu ocazia
cultrevoluiei, apoi în Statele
se poate organiza Unite
liber, dac nu icontravine
în rile
legilor rii i bunelor moravuri, i dac are un statut de organizare recunoscut prin lege.
f) Raportul bazat pe dreptul contiinei garantat prin constituie: Aceast particularitate a raportului dintre stat i
biseric, dezvoltat în rile socialiste pe baza principiului ³stat liber - biseric liber´, const în recunoaterea
reciproc a drepturilor ³iura in sacris´ i ³iura circa sacra´.
³IURA IN SACRIS´: sunt acele drepturi care asigur autonomia bisericii i dreptul la autoadministrare interioar:
a) Ius reformadi, dreptul la reforme în cadrul bisericii. A fost o vreme când acest drept aparinea monarhului i
statului. Mult timp în Europa protestant a fost recunoscut principiul ³cuius regio eius religio´ (cui aparine inutul, îi
aparine i religia), iar dreptul la reform îl avea principele inutului. În ara noastr acest drept îl are biserica.
116
b) Ius docendi, dreptul la educaie religioas i la instruirea cadrelor cultului.

c) Ius liturgicum, dreptul deciziei asupra felului cum s se desfoare un serviciu religios de cult.
d) Ius arbitrii, dreptul de arbitraj asupra deservenilor cultici i dreptul în disciplina interioar a cultului.
Statul rom|n recunoate aceste drepturi ale cultelor din patria noastr, iar cultele recunosc drepturile statului ce
aparin de ³iura circa sacra´.
³IURA CIRCA SACRA´: sunt acele drepturi ale statului care aparin de însi ideea suveranitii de stat; drepturi
care sunt menite s împiedice ca biserica autonom s devin stat în stat:
a) Ius supraemae inspectionis, asigur statului dreptul de a controla ca desfurarea activitii cultelor s nu
contravin legilor i bunelor moravuri. Acest drept îi confer statului posiblitatea de a confima sau infirma personalul
sau forurile de conducere ale cultelor cum i statutul de organizare i funcionare a cultelor.
b) Ius cavendi, apr interesele statului fa de eventualele aciuni dumnoase îndreptate împotriva sa din partea
unor organizaii cultice, sau angajaii lor.
c) Ius advocatiae, exprim dreptul statului de a hotrî singur modul i condiiile în care sprijin un cult, (contribuii
la fondul de retribuire a personalului cultic, renovarea monumentelor istorice religioase, acordarea de subvenii i
ajutoare, etc.). În acest drept se include i asigurarea liberei exercitri a credinei, deoarece stânjenirea libertii de
practicare a unui cult recunoscut constituie delict i se pedepsete conform legii. De asemenea, nimeni nu poate fi
urmrit pentru credina sa religioas sau pentru necredina sa. Statul - prin instituiile lui juridice - îl apr, conform
Constituiei i legilor în vigoare.
d) Ius placeti, reprezint dreptul statului de a aproba hotrârile cultice, pastorale, înainte de a fi citite în public, sau a
cunoate
diferitelor publicaiile pe careprecum
credine religioase, culteleidoresc s le itipreasc,
între acetia cei care nupentru a împiedica
împrtesc eventualele
o credin religioas.abuzuri între adepii
Conform principiilor sale, Biserica A.Z.. nu solicit din partea statului ajutor material.
1) P.P., 308.
2) F.A., 69.
3) 6 M, 394.
4) F.A., 69.
26. Organizaia în Biserica Advent

De memorizat: ³Cci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii ci al pcii, ca în toate Bisericile sfinilor«
Dar toate s se fac în chip cuviincios i cu rânduial.´ 1 Cor. 14,33.40.
Introducere: ³Îngerii lucreaz armonios. O perfect ordine caracterizeaz toate micrile lor. Cu cât vom imita mai
mult armonia i ordinea otirilor îngereti, cu atât vor fi mai fructuoase ostenelile acestor soli cereti pentru noi. Dac
nu înelegem nevoia unei aciuni armonioase i dac suntem dezordonai, nedisciplinai i neorganizai în cursul
aciunilor noastre, îngerii care sunt cu desvârire organizai i se mic în desvârit ordine nu pot lucra cu succes
pentru noi« Ei nu sunt autorizai s binecuvânteze confuzia, dezordinea i dezorganizarea« Cei care au ungere de sus
vor face toate sforrile ca s dezvolte ordinea, disciplina i unitatea de lucru, i atunci îngerii lui Dumnezeu pot
conlucra cu ei.´1)
I. Organizaia în Vechiul Testament

1. Ce sfat a primit Moise privind organizarea Israelului? Exod18,17-22.
Not: ³Cârmuirea lui Israel se caracterizeaz printr-o organizare temeinic i minunat, atât în desvârirea, cât i în
simplitatea ei. Ordinea atât de vizibil manifestat în desvârirea i întocmirea tuturor lucrurilor create de Dumnezeu, s-
a artat i în organizarea structural ebraic. Dumnezeu a fost centrul autoritii i al guvernrii, El era suveranul lui
Israel. Moise sta ca conductorul vizibil, rânduit de Dumnezeu spre a executa legile în numele Su. Dintre btrânii
seminiilor fu ales un sfat de 70 de reprezentani, ca s-l sprijine pe Moise în problemele generale ale naiunii.´2)
2. Mai târziu, organizaia nu s-a mai respectat, deoarece Dumnezeu a fost ignorat. Osea 8,3-4.
117
II. Organizaia în Noul Testament
1. Ce informaii avem despre începuturile organizaiei din biserica primar cretin? Marcu 3,13.14; Fapte 6,3-5;
1Cor.12,28.
Not: Din aceste rapoarte reiese c organizaia primei biserici a fost bazat pe dou principii: darul spiritual i
ordinaiunea bisericii. Darul spiritual este vocaia intern, adic chemarea divin care se manifest în talente i
aptitudini. Ordinaiunea este vocaia extern sau rânduirea pe calea organizaiei a unei persoane cu aptitudini vizibile.
Aceast ordine instituit de Spiritul Sfânt în biserica cretin nu îngduie ca cineva s-i ia o ³slujb´ cu de la sine
putere (Evrei 5,4).
2. Ce fel de slujbai au fost rânduii în biserica primar?
a) Apostoli: Efes. 4,11.
b) Evangheliti, învtori. În general acetia formau generaia a doua, colaboratorii apropiai ai apostolilor sau
tovarii lor de drum, împuterniciii lor.
c) Cârmuitorii: 1 Tes. 5,12.3) Acetia erau cei care stteau în fruntea comunitii i trebuia s fie exemple în fapte
bune i în pstrarea ordinii.
d) Prezbiterii: Tit 1,5. Prezbyteros înseamn btrân i se înelegea c este conductorul adunrii cretine.
e) Supraveghetorii: Tit 1,7. Ei au fost supraveghetorii comunitii, numii i economi.4)
f) Diaconi: 1 Tim. 3,8. Diaconos era servitorul care servea în jurul mesei, un sens apropiat de chelner, exceptând
localul public.
3.
III.Care a fost scopul
Organizaia organizaiei
în Biserica în biseric? Col. 2,5.
Advent
1. Care principii stau la baza organizaiei Bisericii Adventiste de Ziua a aptea?
a) Principiul comunitii: Efes. 2,19-22.

Not: Conform acestui principiu, biserica începe cu comunitatea i asemenea unei case este cldit de jos în sus.
Membrii comunitii îi aleg superiorii. Unitatea comunitilor în cadrul bisericii este asigurat de adoptarea unei
doctrine comune, iar autonomia comunitii locale este garantat prin interdicia ca o comunitate s se amestece în viaa
spiritual i în dirijarea unei alte comuniti. Nici conducerea superioar, nici cea a comunitii nu poate primi sau
exclude membrii din comunitate, ci numai adunarea general ordinar sau special a comunitii locale. Condiiile în
care o comunitate îi exercit drepturile i îndatoririle ei sunt prevzute în Statutul de Organizare al bisericii cât i în
Manualul Comunitii.
b) Principiul slujbei: Efes. 4,11-12.
Not: Slujbaii sunt rânduii temporar pentru îndeplinirea unor sarcini spirituale. A fi slujba înseamn a fi servitor,
i nu domnitor. În biseric nu exist funcii permanente, autonome, cu scop în sine, ci numai temporare, dependente i
cu scopul servirii. În biseric exist doar o singur preoie: cea universal a tuturor credincioilor (1 Petru 2,5-9). Cea
mai înalt slujb în biseric este cea de pastor. Hirotonirea are valabilitate permanent, dar este condiionat de
realegere sau reacreditare. Nici un slujba hirotonisit i nici un pastor nu poate exercita servicii valabile, legate de
întrire, dac nu a fost reales, respectiv reacreditat.
Slujba are un caracter reprezentativ dublu: 1) Slujbaul Îl repre-zint pe Hristos (Luca 10,16); 2) Reprezint
comunitatea. Primul arat esena, cel de-al doilea forma slujbei. Esena slujbei este divin, cci a fost instituit de
Dumnezeu,
oamenilor, peiarcare,
forma slujbei
apoi, este îiuman,
slujbaul deoarece însrcinarea vine prin oameni, prin alegerea sau discernmântul
reprezint.
2. Care ar trebui s fie datoria unui credincios fa de slujbaii bisericii? 1 Tes. 5,12-13; 1 Tim. 5,17; Evrei 13,17.
3. Care sunt datoriile membrilor comunitii?
a) ³Membrii au datoria s triasc în armonie cu principiile religioase ale Bisericii, contribuind benevol la suportarea
sarcinilor acesteia.´5)
b) S participe regulat la serviciile divine.
c) S se comporte în sala de cult în mod evlavios i cuviincios.
d) S fie gata a primi însrcinri i s le îndeplineasc în msura capacitilor lui.
e) S se supun hotrârilor bisericii.
118
f) S respecte organizaia i ordinea din comunitate.

g) S-i foloseasc dreptul lui de membru în a participa cu sugestiile i votul lui la luarea hotrârilor comunitii.
h) S primeasc cu bunvoin observaiile ce i se fac pentru îndreptarea lui, iar la rândul lui s exercite aceeai
rspundere moral fa de cei greii.
4. Care este scopul final urmrit de organizaia bisericii? Ioan17,21.
Not: ³Armonia i unirea existente între oameni cu diferite predispoziii este cea mai puternic dovad ce poate fi
adus c Dumnezeu a trimis pe Fiul Su în lume ca s salveze pe pctoi« Struirea asupra micilor deosebiri duce la
fapte care nimicesc comuniunea cretin« Când este împlinit în totul rugciunea Domnului Hristos, când învtura
Lui este adus în viaa de toate zilele a poporului lui Dumnezeu, în rândurile noastre se va vedea unitate de aciune.
Frate va fi legat cu frate, prin funiile de aur ale iubirii lui Hristos. Numai Spiritul lui Dumnezeu poate realiza unirea
aceasta« Când noi nzuim dup unirea aceasta, aa cum dorete Dumnezeu s nzuim dup ea, ea va veni în mijlocul
nostru.´6)
Acest ideal cretin al unirii a fost exprimat în mod concludent de motto-ul lui Augustin: ³Unire în cele necesare,
libertate în cele ce nu sunt necesare, dragoste în toate.´7)
Repetiie
1. Cine a rânduit organizaia Bisericii lui Dumnezeu?
Rspuns: Ideea unei bune organizri a bisericii nu este idee omeneasc, ci divin, venind de la comunitatea
israelian.
2. Care au fost cele dou principii pe care se baza organizaia bisericii primare?
Rspuns: Cele dou
3. Care principii stauprincipii de organizare
la baza organizaiei cretin,
Bisericii valabile i astzi, sunt: darul spiritual i ordinaiunea bisericii.
Advente?
Rspuns: Organizaia Bisericii Adventiste este bazat pe principiul comunitii i pe principiul slujbei.
4. Ce înelegem prin principiul comunitii?
Rspuns: Acest principiu exprim faptul c biserica începe cu comunitatea i c biserica este casa spiritual a lui
Dumnezeu a crei construcie începe de jos în sus, adic: membrii bisericii îi aleg superiorii.
5. Ce înelegem prin principiul slujbei?
Rspuns: Principiul slujbei ne amintete c o slujb în biseric înseamn servire i nu rang i are un caracter
reprezentativ dublu: slujbaul este în acelai timp reprezentantul lui Hristos, dar i al comunitii; slujba în esen fiind
divin, iar în form, omeneasc.
6. Ce îndatoriri are un membru al bisericii?
Rspuns: El este dator s triasc în armonie cu principiile de credin ale bisericii, s respecte organizaia, s
susin lucrarea lui Dumnezeu, s participe la serviciile de cult, s poarte sarcinile care îi revin prin organizaie, s se
supun hotrârilor bisericii, s contribuie la meninerea ordinii i a disciplinei în comunitate, s foloseasc drepturile lui
de membru, contribuind cu votul i opinia sa la luarea hotrârilor comunitii.
Concluzii dogmatice
Isus Hristos i-a încredinat bisericii un mandat universal, a crui executare necesit instituirea unei organizaii
cultice, care s susin biserica în strdania ei de a-i împlini mandatul.
Termenii de ³trup´ i ³cas´ sau ³templu´, folosii pentru ilustrarea bisericii subâneleg faptul unei colectiviti
organizate. Trupul exprim relaia vie a membrelor între ele i relaia tuturora cu capul. Casa ilustreaz structura
organizaiei bisericii i raportul dintre baza organizaiei i vârfurile ei. Organizarea bisericii pornete de jos în sus i nu
invers.
Slujbele sunt împrite conform vocaiei interne ce dovedete chemarea divin, pe care biserica o recunoate prin cea
extern, adic prin
În Biserica ordinaiune.
A.Z.. exist un Slujbele în biseric
singur preot, sunt temporare,
Isus Hristos, dependente
Marele nostru i cuicaracter
Arhiereu, depreoie,
o singur servire. cea universal a
tuturor credincioilor intrai în biseric prin legmântul botezului. Acest fapt este ilustrat i de serviciul divin curent, la
oficierea cruia diferitele elemente liturgice sunt svârite prin colaborarea frietii.
Toate unitile cultice din biserica A.Z.. atât cele de baz, cât i cele superioare, asemenea soborului apostolic din
Ierusalim (Fapte 15), sunt conduse de comitete alese pe termen.
Concluzii etice
Biserica este familia pmânteasc a lui Dumnezeu. Toate membrele trupului trebuie s I se supun Capului, adic lui
Hristos. El Se identific cu slujbaii pe care i-a rânduit pe calea organizaiei. Ascultarea de ei, stima ce le-o datorm,
este prescris - în principiu - de porunca a cincea, iar verbal, de epistolele Noului Testament.
119
Deoarece slujba în biseric este un har spiritual, orice încercare de acaparare a unei slujbe duhovniceti prin
strdanii i diverse metode contravine principiului sacru al slujbei evanghelice. Dar dac pe calea organizaiei
Dumnezeu invit pe cineva s-i încredineze o sarcin este un privilegiu i o datorie de onoare a da curs chemrii divine.
Organizaia în biserica apostolic: Pe aceat tem exist în teologie o disput pronunat. Una din extreme este
reprezentat de Günther Holstein, care vede în organizaia bisericii apostolice formele antice ale dreptului bisericesc,
ceea ce ar fi o exagerare. Alii sunt de prere c nu se poate vorbi despre caracterul normativ al organizaiei bisericeti
în Noul Testament, iar Rudolf Sohm este ferm pe poziia c biserica primitiv cretin a trit într-o ³anarhie
pneymatic´. Poate sunt mai aproape de adevr acei teologi care, recunoscând formele de organizare existente în Noul
Testament, sunt de prere c din cauza credinei c revenirea lui Isus Hristos este iminent, problema organizaiei a fost
o problem secundar.
Succesiunea Apostolic: Cei care susin realitatea ei (bisericile ortodox, catolic, anglican i lutheranii scandinavi)
pornesc de la ideea c ordinaiunea este valabil numai în cazul dac linia descendent de la apostoli este nefrânt, prin
punerea mâinilor, acetia au transmis mai departe hirotonirea descendenilor. Bisericile protestante refuz succesiunea
ordinaiei, dar nu i succesiunea învturii. Ipostaza apostolic nu poate fi motenit. Apostolii erau martorii oculari ai
faptelor Mântuitorului, o situaie istoric nerepetabil, încheindu-se în acea generaie istoric. Ordinaia este
însrcinarea bisericii, nu a apostolilor. A.Z.. nu cred în succesiunea apostolic.
Forme cultice de guvernmânt: În cursul istoriei s-au dezvoltat urmtoarele forme de guvernmânt bisericeti mai
importante:
a) Episcopal, care susine c prin ³puterea cheilor´ dat de Hristos lui Petru, prin succesiunea apostolic a
episcopilor se ajunge la instituia papalitii.
b) Sinodal, în care conducerile ierarhice bisericeti sunt supuse sinodului.
c) Teritorial, inventat de teologul i juristul Hugo Grotius (1583-1645). În concepia sa, problemele spirituale fiind
chestiuni intime, personale, aparin de domeniul contiinei i constituie un drept inalienabil al insului. Îns aspectul
exterior al vieii de cult îl privete pe suveran. Din aceast concepie s-a dezvoltat în protestantism principiul ³cuius
regio eius religio´, cui aparine teritoriul, îi aparine i religia. Astfel au ajuns în mâna principilor aproape toate
drepturile din domeniul libertii religioase.
d) Colegial, în opoziie cu cea teritorial. Christian Matias Pfaff a elaborat un sistem de guvernare cultic în care
conducerea ar aparine unui colegiu ales prin decizie liber.
e) Presbitarial-sinodal, în care comunitile locale sunt conduse de un presbiteriat, iar sinodul este un for legislativ
suprem.
f) Reprezentativ. Aceast form democratic de conducere cultic asigur participarea membrilor comunitilor la
alegerea tuturor forurilor superioare. Biserica A.Z.. a adoptat aceast form de organizare.
*
1) 1 M, 649-650.
2) P.P., 374.
3) Proistamenoi (din verbul proistémii = a merge în faa coloanei, a sta în fa, a conduce), înseamn c acetia merg
în fruntea comunitii, îi conduc pe ceilali. Un alt termen: hégumenos (Evrei 13,17) = cel care conduce, dirijeaz,
poruncete.
4) Episcopos (episkopeo = a se uita la ceva, a avea grij de ceva, a se îngriji, dar i a vizita pe bolnavi: Matei 25,36),
înseamn priveghetor,
5) Statutul A.Z.., supraveghetor,
art. 12, 11. econom.
6) 8 M, 243.
7) ³In necessarius unitas, in non necessarius libertas, in omnibus caritas.´
Bibliografie
Althaus, Paul Die christliche Wahreit, Gutersloh, 1952.
Alzog, Jean Histoire universelle de l¶Eglise, Paris, 1881, I-IV
120
Andreasen, M.L. The Sanctuary Service, 1937.

Bachiocchi, Samuele From Sabbath do Sunday, Rome, 1977.
Bangha-Ijjas Egyhaztortenet, Budapest, 1937, I-VIII.
Barth, Karl - Dogmatik im Grundriss, 1948.
- Isten kegyelmi kivalasztasa. Negy eloadas az eleveelrendelesrol. Debrecen, 1937.
- Kirchliche Dogmatik, 1942.
- Die kirchliche Lehre von der Taufe, Zurich, 1943.
Baur, Fr. Christian Az oskeresztyenseg tortenete, Budapest, 1874.
Bible Readings for the Home, R&H, 1963.
Bonhoeffer, Dietrich Nachfolge, Berlin, 1956.
Botoneanu, I. Callist Istoria bisericeasc, Bucureti, 1903.
Bullinger, Henrik A masodik Helvet hitvallas, Budapest, 1965.
Calvin, Johannes Institutio religionis christianae, Elberfeld, 1823.
Casanova, Antoine A II. vatikani zsinat, Budapest, 1971.
Conradi, L.R. Die Geschichte des Sabbats, Hamburg, 1912.
Crisler, C.C. Organisation, Irs Character, Purpose, Place and Development in the S.D.A. Church, 1938.
Cullmann, Oscar Immortality of the Soul or Ressurection of the Dead? New York, 1958.
Czegledi-Hamar-Kallay Bibliai lexikon, Budapest, 1933.
Danielou, J. The Theology of Jewish Christianity, 1964.
Davidson, Benjamin Ellen
Delafield, D.A. The Analytical
G. White Hebrew and Chaldee Lexikon,
und die Gemeinschaft London, 1978.
der Siebenten-Tags-Adventisten, Hamburg, 1963.
Dicionar Enciclopedic Român, Bucureti, 1966.
Eberhardt, Walter Des Christen Lehre unde Leben, 1960.
Esszenyeine Szeles Maria Otestamentumi biblika theologia, Curs de teologie biblic, Cluj Napoca, 1976.
Facsimils of two Earlist SDA Periodicals, R&H, 1946.
Froom, Leroy Edwin The Prophetic Faith of our Fathers, R&H 1946, I-IV.
Venirea Mângâietorului, Bucureti, 1946.
Fellow Travelers of Spiritualism, 1963.
Movement of Destiny, 1971.
Gereb, Pal Dogmatika, Curs de teologie sistematic, Cluj-Napoca, 1974
Etika, Curs de teologie sistematic, Cluj-Napoca, 1975.
Gesenius, Wilhelm Hebraisches und Aramaisches Handworterbuch, Leipzig, 1890.
Halverson M. - A Cohen A handbook of Christian Theology, London-Glasgow, 1960.
Harnack, Adolf Lehrbuch der Dogmengeschichte, Tubingen, 1910.
A heidelgergi kate, Budapest, 1965.
Heinz, Hans Dogmatik, berne, 1974.
Horn, H. Siegfried S.D.A.Bible Dictionary, 1960.
Învtura de credin cretin ortodox, Craiova, 1952.
Jenni-Westermann Theologisches Handworterbuch zum Alten Testament, Munchen-Zurich, 1979.
Kiss Jeno Ujszovetsegi Gorog-Magyar szotar 1975.
Lecturi biblice asupra adevrului prezent, Bucureti, 1938.
Lengyel, Lorand Egyhazjog, Curs de drept bisericesc, Cluj-Napoca, 1975.
Liddel-Scott A Greek-English
Lindsay, M. Thomas A HistoryLexicon, Oxford, 1968.
of the Reformation, New York, 1931.
Loughborough, J.N. The Great Second Advent Movement, Its Rise and Progress, 1909.
Manea, Mihail Manual de studii biblice, Bucureti.
McMillen, S.I. None of these Diseases, 1968.
Mihlcescu, Ioan Dogmele religiunii cretine ortodoxe, Bucureti.
Mueller, F. Konrad Die Fruhgeschichte der Siebenten - Tags- Adventisten, Studia Irenica IV, Hildesheim, 1977.
Neill - Gondwin - Dowle Concise Dictionary of the Bible.
Neufeld F. Don - Julia SDA Bible Student¶s Source Book, 1962.
SDA Encyclopedia, 1966.
121
Newmann, A. Henry A Manual of Church History, 1933, I-II.

Niesel, Wilhelm Az evangelium es az egyhazak, Cluj-Napoca, 1979.
Popa, Dumitru Fiul lui Dumnezeu i Fiul omului, Bucureti, 1977.
Platon Valogatott Muvei, 1893.
Rahner - Vorgrimler Kleines Theologisches Worterbuch, 1961.
Rmureanu-Sean
Bodogae-Popescu
Stnescu Istorie Bisericeasc, Bucureti, 1975.
SDA Bible Commentary, 1953-1957, I-VII.
Spicer, A. William The Gift of Prophecy in the SDA Church, 1960.
Souter, Alexander A Pocket Lexicon to the Greek New Testament, Oxford, 1925.
Statutul de organizare i funcionare a Cultului Cretin A.Z.. din R.P.R., Bucureti, 1952.
Tavaszy, Sandor Dogmatika, Cluj, 1932.
Tertullian De baptismo, Budapest, 1944.
Tobler, Gustav Leben ohne Alkool, Zurich, 1974.
Vaucher, Alfred L¶histoire du Salut, 1921.
Vuilleumier, Jean Apocalipsa, Bucureti, 1946.
Wearner, J. Alonzo Probleme fundamentale din doctrina biblic, Braov, 1937.
Wilcox, Fr McLellan Ploaia timpurie i târzie, Bucureti, 1946.
Indice selectiv
A
Abelard, Petru 218
act sacramental 235
actul umilinei 234-235
Agricola, Johann 95,96
Althaus, Paul 221, 223
Ambrozie 218, 234, 243
Andrews, J.N. 242, 245
antinamianism 94
antitrinitarism 27
antropologia biblic 148
apocalypsis 10
apocrife16
Apllinarie, apollinarism 36
apport 166
Arie, arianism 23-24
Arminius, arminianism 60,61, 62-63
Arndt, Johann 71
Arnobius 147
Arnold, david 129
Arnold de Brescia 218-219
Arnold de Villanova 137
asis 252
Athanasie din Alexandria 16, 24, 191
Athenagoras 147
Augustin, Aurelius 53, 60, 90, 177, 196, 230, 235, 243, 255, 263, 277
Azazel 118, 153
B
Babilon 181, 184-186, 188
Bach, J.S. 264
122
baptizo, baptizein 211, 222

barak 101
Baronius 186
Barth, Karl 17, 33, 60, 61, 62, 64, 71, 90, 99, 148, 176, 181, 220-223, 269
Basilide 111
Bates, Ch. Fr. 113, 114, 237
Bellarmin 186
Bengel 137
Bergson, Henri 159
Bernard de Clarveaux 235
Besant, Anne Wood 167
Beza, Theodor 60, 61
Biblia Hebraica 16
biblos, biblia 9
Biro, Mattias din Deva 147
biserica 169-178
- vizibil i invizibil 171, 173, 177
- lupttoare i biruitoare 177
- rmiei 171
Blandrata,
Blavatsky, Gh.
H.P.2772, 167
Bonhoeffer, Dietrich 90, 99
Bossuet 186
botezul infantil 218
budhism 142, 159, 167
Brunner 66, 148
Bullinger 28, 39, 48, 54, 99, 147
Bultmann, Rudolf 148
C
Calvin, Ioan 28, 38, 54, 60, 61, 62, 64, 82, 83, 86, 99, 147, 160, 176, 182, 196, 220, 233, 235, 24, 244, 264, 265
canon 15
Canonul Muratori 15
Casian Ioan 53
Cassiodor 263
Catehismul din Heidelberg 82, 86, 196, 220
Christian Science 167
Christotokos 37
Ciprian 218, 243
Clement de Alexandria 263
Cocceius, cocceianism 196
Collegium Pietatis 71
Common Prayer Book 230
commucicatio
Comodian 137indiomatum 38, 232
Confessio Augustana 28, 82
- Belgica 176
- Helvetica II 28, 48, 54, 99, 147
- Westminster 196
Constituiile apostolice 112, 113
consubstan, vezi
homousios
consubstaniaie 232-234
123
G
generaianism 144
glossolalia 46
gnosticism 46, 94, 111, 112, 167
Goethe 71
Gomarus 61
Graham, Billy 245
Grew, Henry 148
Grigorie de Nazianz 218
Grotius, Hugo 62, 280
Guy de Bray 176
H
Haghiasmos 78
Hahn F.B. 128
har 189
- actual 84
- eficient 85
- habitual 85
- particular 64
-harismatici
universal
46 63
Harnack, Adolf 217, 219, 222, 223
Hegel 98
Herder 71
Herrnhutii 71, 235
heterodoxie 110
Hieronim 218, 243
hiliasm, vezi mileniul
hipnoza 165
Hippolyt, 137
Holestein, Gunther 280
homoiousios 26, 45
homoousios 26, 45
Horn, Siegfried H. 149
hristologie 38
hypostasis 20, 26
I
iconoclasm 265
idol 97, 98
Imago Dei 139
inspiraie
Ioachim deverbal
Floris 18
137
Ioan Gur de Aur 218, 243, 255
Iom Kippurim 128, 130
Irineu 60, 162, 185, 245
iura circa sacra 270-272
iura in sacris 272
Iustin Martirul 111, 147
Î
împcare, katallagge 57
125
îndreptire 74-86
înviere parial 152
J
James, William 72
judecata
- de cercetare 123-125
- de executare 154, 155
- particular, special 127-128
Juvenal 248
K
Kant 99, 164
katallagge 159
kenosis 32
kerygma, kerygmatic 32
Kittel-Kahle 16
koine 17
Krishnamurti 167
L
Lactaniu 137
Laodikeia
legmânt 189 171
Legea i Evanghelia 96
leitourgos 266-268, 269
Lessing 71
leviaia 166
liberul arbitru 57
literalitii 156
logos 27, 37, 38
Lombardus, Petru 230
Loughborough 129, 224-226
Lohe 71
Lubbock, John 258
Luther 13, 38, 60, 78, 81, 86, 95, 96, 137, 176, 220, 230-233, 235, 244, 264
M
Macedonius, macedonieni 45
Maran Atha 135
Marcion 94, 111
Martorii lui Iehova 156
materializare 166
mazdadnanism 72, 167
Melanchton 53, 95, 99, 176
Meliton de Sardes 111, 147
Menandru
merit 111
- convenional 85
- echitabil 85
Mesia, Maiach, Uns 31, 34
Mesmer mesmerism 165
metanoia 67, 91
Metodiu 137
milenism 156
mileniul 153
126
Miller, William 128, 137, 157, 186

millerism, micarea millerit 47, 128, 148, 149, 157, 200
misterium
- fascinosum 72
- tremendum 72
mistic, vezi teologia mistic
micarea harismatic 72, 167
Mina 130
Mithras 110
modalism 24, 26
monarchianism 24, 26
monofizism 37
Montanus, montanism 46
Mosna, S:C: 109, 114
Mowinckel 115
Musculus 36
muzica 263, 264
N
nazireu 252
nefe 139,139,
nemurire 140,140,
148141, 148
- condiionat 140
- sufletului 146-148, 182
nepho, nephalia 254
Nepos de Arsinoe 137
neprihnire, vezi îndreptire
Nestorie, nestorianism 37
Niebuhr, 148
Niesel, Wilhelm 86, 99, 178, 237
Noetus 26
Nigren, Andre 148
O
obsignation, vezi sigilare
ocultism 72, 164-168
oinos 251
opera supererogatoria 85
Optat de Mileve 222
Origene 60, 112, 217, 147, 234
ortodoxia protestant 18, 70
Otto de Bamberg 218
Otto, Rudolph 72
P
pahar comun
Palestrina 263sau individual 233-234
panteism 10
paraclet 46
parapsihologie 147-165
parusia 136-137
Pavel de Samosata 27
pcatul împotriva Duhului Sfânt 41
pcatul strmoesc 53, 54, 83
Pelagiu, pelagianism 53
127
per fidem, propter fidem 83

persona 25
Pfaff, Ch. M. 281

Philo din Alexandria 115, 254
pietas - probitas 97
pietism 70-71, 136, 146, 149, 186
Platon, platonism 36, 149
Ploaia timpurie i târzie 43, 44
pluritatea omului 144-145
pneumatomahism 45
pneyma i psyche 145, 146
Praxeas 26
predestinaie 60-64
preexistena 30
premilenialism, postmilenialism 156-157
preoie universal 172
presbyteros 275
Priscillian, priscillianism 24, 27
Q
qada 78, 101, 102
quartodecimani 111
quaternitate 27
Quincunque, vezi Simbolul Quincunque
Quimby Ph. P. 167
R
recabiii 252
recepta religio 271
reform, reformaiune 178
reform sanitar 249, 250
Regan, F.A. 109, 114
Remostrani 61, 63
revelaia
- general 29
- special 29
Rordorf, W. 109
ruach 146
S
Sabelius 26
sacrament 230, 231, 236
sansara 142, 149
Satana 50
Savonnarola
Schleiermacher17771
Scheleiermacher 71
Schelling 98
Schweitzer; Albert 99
semipelagianism 53
Servet Mihail 27
serviciul în sanctuar
- anual 122
- zilnic 122
128
sfinire 78, 79, 84

sigilare 73, 182
Simbolul
- calcedonian 35
- niceo-constatinopolitan 45
- quicunquie (athanasian) 24, 36, 38
Simon Magual 110- 111
sincretism 94, 110
sinoade
- Arelate /314/ 111
- Arles / 813/ 243
- Aquilea /386/ 113
- Calcedon /451/ 35-37
- Cartagena /397/ 16, 113, 218
- Constantinopole /381/ 24, 28, 38, 45
- Derdrecht 61, 83, 264
- Elvira /306/ 234, 265
- Efes /431/ 38
- Florena /1439/ 219 /sinoade/
-- Hippo
Iamnia/393/
/100/ 16
15
- Laodicea /343/381/ 113
- Lyon /1274/ 219
- Macon II /585/ 243
- Nicea /325/ 24, 28, 38, 111
- Orleans /538/113
- Roma /382/ 16
- Saragosa /380/ 27
- Toledo /694/ 235
- Tours II /566/ 243
- Trident /1546/ 16, 17, 84, 114, 187, 219, 232, 244, 263
- Trullan II /692/ 113
- Vatican II 175
sinusianism 37
Sixt din Siena 16
Socinianism 27
Smith, Uriach 64, 129
Sohm, Rudolf 280
Sola Scriptura 12, 17, 206, 219
Sola Fide 17
soma i sarks 145
Spener, Ph. Iacob 71, 186
Spicer, W.A. 207,
spirit, pneyma 146 210
spiritism 72, 158-168
spiritul
- Absolut 98
- Profeiei 198-210
Spitta, Phillipp 265
sponsio, garanie 73
Spurgeon 98
Storrs, G. 148
129
succesiunea apostolic 280

suflet, pspche 139, 145, 146
supra-i infralapsarius 61
Swedenborg, Emanuel 164
synergism 53
abat 101
ecar 251
ekinah 116, 130
ittim, ittah 130
T
targum 17, 130
Tatian 60, 147
Tavaszy, Sandor 28
telekinezie 166
telepatie 166
Teodor Studites 265
Teodor Curelarul 27
teologia
- federal 196, 197
-- liberal 73
mistic 72
- sacramental 230
teozofia 72, 167
Tertullian 24, 60, 111, 137, 147, 160, 185, 216, 217, 222, 263
Theos
- agathos 94
- dikaios 94
theodicea 63
theotokos 37
Tillich Paul 148
tiro 251, 252
titanism 51, 97, 98
Toma de Aquino 230, 243
torah 15
tradiie 17
tradiianism 144
transsubstaniaie 231, 232
trihotomism 26, 145
triheism 20
Tychonius 137
T
addiq, odaqah 74
elem 139
U
ubiquitas 38, 231, 232
unio hypostatica 232
unitarism, vezi antitrinitarism
V
Vasile cel Mare 218, 253, 255
vin 251, 252
Voetius, Gisbert 197
130
vorbirea în limbi, vei : glossolalia

W
Webster 254
Wesley 71
White, Ellen Gould, biografie 203-205, 208, 209
White, James 128, 129, 148, 149, 202, 214
Wicliffe 236
Wolff, hans Walther 148, 191
Wurmbrand, Adelma 159, 168
Y
yayin 251
Z
Zinzendorf, Nilolaus Ludwig 71, 235, 237
Zwingli 12, 17, 60, 220, 230-231, 236, 263

Vdocuments - MX - Manualul Doctrinelor Biblice Azs Moldovan Vilhelm

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Vdocuments - MX - Manualul Doctrinelor Biblice Azs Moldovan Vilhelm

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

8/8/2019 Manualul Doctrinelor Biblice AZS Moldovan Vilhelm

7. Naterea din nou . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63

C.H. ² Calea ctre Hristos

1. Revelaia lui Dumnezeu

II. Originea crii

1. Cum a descoperit Dumnezeu soliile Sale servilor Si? Numeri 12,6-8.

III. Dovezile originii divine a Scripturilor

2. Este Biblia o oper omeneasc?

Note suplimentare teologice

1) E.G. White, Calea ctre Hristos, Bucureti, 1980, p. 7-9.

2. Despre trinitate, Dumnezeu - Tatl

I. Bazele scripturistice ale doctrinei despre Trinitate

II. Natura lui Dumnezeu

1. Ce înva Scriptura despre Dumnezeu?

1) Calvin, Instituia, I, 13,3.

I. Preexistena Domnului Hristos

1) E.G. White, H.L.L., 15.

2. Ce raport avem despre revrsarea Ploii Timpurii? Fapte2,16-21; Fapte 2,41.

1) E.G. White, H.L.L., 494.

5. Originea ruluii cderea în pcat

II. Cderea în pcat

3. Care au fost urmrile pcatului? Gen. 3,16-19; Rom. 6,23.

1. Este rspunztor Dumnezeu pentru originea rului?

4. Care sunt urmrile pcatului?

Note suplimentare teologice

1) E.G. White, T.V., 493.

I. Un plan fcut din timp

III. Isus Hristos, singurul Mântuitor

3. Care a fost momentul culminant al Planului de Mântuire? Ioan 19,30.

1. Când a fost întocmit Planul Mântuirii?

Note suplimentare teologice

1) E.G. White, P.P., 63.

rele³Când Duhul lui

Note suplimentare teologice

1) E.G. White, H.L.L., 124.

7) E.G. White, H.L.L., 123.

11) E.G. White, H.L.L., 126.

1. În ce stare moral s-a aflat omul dup creaiune? Ecl. 7,29.

3. De ce nu a dobândit poporul Israel neprihnirea? Rom.10,3; Mat. 5,20.

II. Cum poate fi dobândit neprihnirea?

4. Ce legtur este între neprihnire i sfinire? 1 Tes. 5,23; Marcu 9,49.

1. De ce trebuie s fie îndreptit pctosul?

2. Prin ascultare de Legea lui Dumnezeu, pctosul poate deveni neprihnit?

3. Ce este îndreptirea prin credin?

Note suplimentare teologice

1) E.G. White, P.P., 431.

I. Originea Legii Morale

II. Legea Moral i cea ceremonial

8. N-a dat desvârirea: Evrei 10,1; 7,16-19.

1. Care este menirea Legii Morale? Rom. 3,20; Rom. 7,7-8.

1. Cum a exprimat Dumnezeu voina Sa privitoare la viaa moral?

4. Exist vreo contradicie între Legea Moral i Evanghelie?

5. A fost schimbat Legea prin venirea Domnului Hristos?

1) E.G. White, P.P., 363.

II. Sabatul în Noul Testament

1. Cu ce scop a fost creat instituia Sabatului?

2. De ce constituie serbarea Sabatului un semn al credincioiei?

4. Cum trebuie serbat Sabatul?

5. Este biblic serbarea primei zile a sptmânii?

Note suplimentare teologice

cel Trecerea definitivprocesul

1) E.G. White, P.P. 336.

II. Serviciile din sanctuar