ROMÂNIA

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

UNIVERSITATEA EMANUEL DIN ORADEA
FACULTATEA DE TEOLOGIE
Specializarea: TEOLOGIE BAPTISTĂ PASTORALĂ
Forma de învățământ: zi
TEOLOGIA NOULUI TESTAMENT, SEMESTRUL I

LUCRURILE DE SUS ȘI CELE DE

PE PĂMÂNT COL. 3:1-4

Coordonator:

Lect. univ. dr. Ovidiu Hanc

Student:

Achimeț Emanuel Daian

Oradea, 2019
 CUPRINS

CUPRINS ................................................................................................................................... 2
INTRODUCERE ........................................................................................................................ 3
 INTRODUCERE

Dorința cu care am făcut acest studiu pe Epistola lui Pavel către Coloseni 3:1-4 este pentru
ca să aprofundez mai mult înțelesul fiecărui verset în parte. În acest studiu o să vedem și
câteva date istorice despre Biserica din Colose care or să ne dea o lumină și mai mare și care
ne vor ajuta să înțelegem mai bine ceea ce s-a întâmplat în Colose.
 Orașul Colose se afla în Valea Lycus, la 18 km sud-est de Laodicea. Fiind situat pe drumul
comercial ce lega Efesul de Eufrat și Apusul de Răsărit, Colose a fost un oraș important și
prosper până în secolul al VIII-lea d.Cr., când schimbarea sistemului de drumuri a oferit un
avantaj considerabil orașului Laodicea. Orașul Colose era cunoscut în special datorită faptului
că acolo se prelucra lâna purpurie, numită colossinus. În secolul al XII-lea d.Cr., turcii au
distrus orașul și l-au lăsat în ruine.
Arheologi au efectuat mai multe săpături atât în oraș, cât și în centrul acestuia, scoțând la
iveală o mulțime de coloane din marmură, un amfiteatru ale cărui scaune s-au păstrat până
astăzi și cimitirul cu morminte săpate în stâncă. Restul descoperirilor sunt puține la număr,
reducându-se la câteva inscripții, monede și o biserică foarte veche. Oricât de puține ar fi
aceste descoperiri, ele confirmă realitatea epistolei lui Pavel către coloseni. De exemplu,
monedele demonstrează că în oraș exista o gamă largă de zeități păgâne, atât romane, cât și
egiptene, în cinstea cărora se oficiau numeroase ritualuri religioase.

3:1 „Dacă deci ați înviat împreună cu Cristos, să umblați după lucrurile de sus, unde
Cristos șade la dreapta lui Dumnezeu.”
Nu este destul ca Isus Cristos să fie proeminent în Evanghelie, cruce, creație și Biserică; El
trebuie să fie proeminent în viețile noastre. Pavel afirmă foarte specific cum ar trebui să
„practicăm proeminența lui Cristos”. „Dacă deci ați înviat împreună cu Cristos, să umblați
după lucrurile de sus!” (vs.1). Cu alte cuvinte, faceți ca trăirea voastră pământească să fie
demnă de poziția voastră cerească. Odată erați morți în păcat (Ef. 2:1-3), dar acum sunteți
morți față de păcat. Cristos este în voi, nădejdea slavei (1:27) și într-o zi acea slavă va fi
descoperită (vs.4).1
Cei care rămân în credință o fac pentru că au siguranța pe care le-o dă speranța (Evrei
6:11). Ei se vor bucura de promisiunile mântuirii lui Dumnezeu pentru că au „credință și
răbdare” 2. Credința privește la viitor, crezând că Dumnezeu Își va împlini promisiunile chiar
dacă acestea nu se împlinesc în prezent.3

1 Warren W. Wiersbe, Comentariul lui Warren Wiersbe pe Noul Testament (Oradea: Metanoia, 2009), 594.
2
Thomas R. Schreiner, Teologia Noului Testament, Măreția lui Dumnezeu în Cristos (Oradea: Făclia, 2011),
634-635.
3
Thomas R. Schreiner, Teologia Noului Testament, Măreția lui Dumnezeu în Cristos (Oradea: Făclia, 2011),
638.
 În această parte a epistolei sale, apostolul Pavel dezvoltă realitatea vieții noi, a nașterii din
nou prin și în Cristos. Apostolul Pavel nu mai spune nici un cuvânt despre învățătorii eretici.
Pentru biserică, există multe lucruri mult mai importante decât controversa cu învățătura falsă
și combaterea acesteia. Hotărâtor este ca noua viață să se dezvolte, ca trupul să crească și să
fie util. Pavel abordează acum concret acest subiect. În greacă, „dacă” are din nou sens
motivator: „dacă deci ați înviat împreună cu Cristos”. Dumnezeu L-a înviat pe Fiul din morți
și noi am înviat ca oameni născuți din nou împreună cu Cristos.4
Conjuncția „dacă” din acest verset nu exprimă nici o îndoială în mintea apostolului Pavel,
ci constituie așa-numitul argument pornind de la „dacă", ce ar putea fi tradus prin întrucât:
„întrucât a-ți fost înviat împreună cu Cristos..." Cum s-a arătat în capitolul 2, credinciosul este
văzut ca unul care a murit cu Cristos, a fost îngropat cu El și a înviat cu El dintre cei morții.
Sensul duhovnicesc al tuturor acestor cuvinte este că am rupt-o cu vechiul mod de viață,
adoptând un fel complet nou de a trăi, adică viața Domnului Isus Cristos Cel înviat. Întrucât
am fost înviați cu Cristos, se cuvine acum să căutăm lucrurile de sus. Desigur, încă ne aflăm
pe pământ, dar trebuie să cultivăm lucrurile cerești.5
Această viață nouă, înviată se orientează spre „sus”. „Sus” nu trebuie înțeles în primul rând
în sens spațial, ci se referă la sfera lui Dumnezeu, așa cum lămurește „unde șade Cristos”.
Pavel repetă aici din nou cât se poate de exact cuvintele lui Isus, care spune: „Căutați mai
întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui” (Matei 6:33). „Sus” înseamnă Împărăția lui
Dumnezeu, domnia lui Isus Cristos, Domnul înălțat, care „șade la dreapta lui Dumnezeu”.6
3:2 „Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.”
„Gândiți-vă” subliniază întreaga concepție de bază a unei persoane, „umblați” subliniază
mai mult comportamentul și fapta concretă. Mintea, voința și simțirea noastră au devenit noi
prin Cristos. Creștinul gândește ceea ce-i aduce slavă lui Cristos; el vrea ceea ce vrea Cristos.
Creștinul nu trebuie să aibă o optică pământească. El nu trebuie să privească lucrurile sub
aspectul în care se prezintă ele ochiului natural, ci în funcție de importanța lor înaintea lui
Dumnezeu și în perspectiva eternității. A. T. Robertson scrie: „Viața botezată înseamnă că
creștinul urmărește cerul și se gândește la cer. Picioarele sale sunt încă pe pământ, dar capul îi
este printre stele. El trăiește ca un cetățean al cerului aici pe pământ."7
3:3 „Căci voi ați murit și viața voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu.”

4
Heiko Krimmer, Epistola către Coloseni (Sibiu: Lumina Lumii, 2007), 119.
5
William MacDonald, Comentariu la Noul Testament (Postfach Bielefeld: Graphischer Grossbetrieb
Possneck, 1998), 830.
6
Heiko Krimmer, Epistola către Coloseni, 120.
7
William MacDonald, Comentariu la Noul Testament, 830.
 Cristos a schimbat radical acest lucru în cei care sunt ai Lui: „Voi ați murit”. Cuvântul
„căci” are sensul motivator și indicator. În limba greacă, forma temporală a verbului arată un
fenomen încheiat definitiv. Acest lucru s-a întâmplat definitiv. „Căci voi ați murit” – acest om
„vechi” este mort în fiecare om care crede în Isus Cristos. Creștinul născut din nou are o
direcție a voinței, a gândirii și a acțiunii foarte nouă. Pe el îl impulsionează și îl motivează
ceea ce este „sus”. Pavel ne spune că această viață nouă este „ascunsă cu Cristos în
Dumnezeu”. Este „ascunsă” în greacă, mai înseamnă și „în siguranță”. Viața nouă a
ucenicului este încă ascunsă, nu este încă vizibilă în toată slava și plinătatea ei. Și creștinii
trec prin suferințele acestui veac și le îndură. Multe ispite mai vin încă și la trupul nostru
muritor. „Dar ce vom fi, nu s-a arătat încă” (1 Ioan 3:2); mai trăim încă în acest „trup de
moarte” (Rom. 7:24) și „așteptăm răscumpărarea trupului nostru” (Rom. 8:23). 8
Dar mai este un gând ce se degajă din sintagma: viața voastră este ascunsă cu Cristos în
Dumnezeu. Lumea nu vede viața noastră duhovnicească. Oamenii nu ne înțeleg. Lor li se pare
ciudat că noi nu trăim ca ei. Ei nu înțeleg gândurile noastre, motivele sau căile noastre. După
cum s-a spus despre Duhul Sfânt că lumea „nici nu-L vede, nici nu-L cunoaște", tot așa este
cu viața noastră spirituală: ea este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu. Mai întâi, Ioan 3:1 ne
spune că: „De aceea, lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El." Adevărata
separație de lume stă în faptul că lumea nu-1 înțelege pe creștin, ci îl înțelege greșit.9
3:4 „Când se va arăta Cristos, viața voastră, atunci vă veți arăta și voi împreună cu
El în slavă.”
Acest „când” are sens temporal: „atunci când, odată când”. Întreaga Biblie mărturisește cea
de-a doua venire a lui Isus Cristos în slavă și putere (Luca 19:12; Ioan 14:3, 28; Fapte 1:11;
Filipeni 3:20; 1 Petru 5:4; 1 Ioan 2:28; Apocașuvlipsa 19:11). „Se va arăta Cristos”, în greacă,
cuvântul are un conținut bogat, astfel încât putem să traducem, explicând: „El va apare în
văzduhul tuturor în strălucire”. „Slavă”, strălucirea noii creații desăvârșite a minunatului
Cristos este exprimată deja prin aceasta. „Când” se întâmplă acest lucru, când Domnul va
reveni în strălucirea Lui și noi așteptăm cu nerăbdare această zi, „atunci” va deveni vizibilă și
întreaga „slavă” a celor care cred în El.10

8
Heiko Krimmer, Epistola către Coloseni, 122.
9
William MacDonald, Comentariu la Noul Testament, 830.
10
Heiko Krimmer, Epistola către Coloseni, 123.