Camil Petrescu

(1894-1957)
 Camil Petrescu (22 aprilie 1894 -14 mai
1957)

• Camil Petrescu (n.22 aprilie 1894 — d. 14 mai 1957) a fost un romancier,

dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet. El pune capăt romanului
tradițional și rămâne în literatura noastră în special ca inițiator al romanului
modern.
 S-a născut la București, la 22 aprilie 1894. După
gimnaziu, continuă studiile la Colegiul "Sfântul Sava" și
la Liceul "Gheorghe Lazăr" din București. Rezultatele
bune la învățătură îl transformă în bursier intern, iar din
1913 urmează cursurile Facultății de Filozofie și Litere de
la Universitatea București.
Își ia cu brio licența, cu calificativul "magna cum laude",
în fața unei comisii prezidată de profesorul de filosofie P.P.
Negulescu . Devine mai apoi profesor de liceu la
Timișoara. Își ia doctoratul în filosofie cu o teză despre
teatru, intitulată "Modalitatea estetică a teatrului".
Debutează în revista Facla (1914), cu articolul Femeile
și fetele de azi, sub pseudonimul Raul D.
"Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de
război" (1930)
• Între 1916 - 1918 participă ca ofițer la primul război
mondial, iar experiența trăită, acum se regăsește în romanul
"Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" (1930).
În 1916, e mobilizat și pleacă pe front, unde e rănit. După un
stagiu într-un spital militar, ajunge iarăși în prima linie, dar
cade prizonier la unguri. În timpul unui bombardament
german își pierde auzul la o ureche, iar infirmitatea îl va
marca întreaga viață, după cum își notează în Jurnal:
"Surzenia m-a epuizat, m-a intoxicat, m-a neurastenizat ".
Ambianța războiului va intra, de asemenea, în roman. În
1918 va fi eliberat din lagărul german, revenind la București.
 Structura romanului.

• Romanul este structurat în două părți, cu titluri semnificative, surprinzând două ipostaze existențiale:
„Ultima noapte de dragoste”, care exprimă aspirația către sentimentul de iubire absolută și „întâia noapte de
război”, care ilustrează imaginea războiului tragic și absurd, ca iminență a morții. Dacă prima parte este o
ficțiune, deoarece prozatorul nu era căsătorit și nici nu trăise o dramă de iubire până la scrierea romanului,
partea a doua este însă o experiență trăită, scriitorul fiind ofițer al armatei române, în timpul primului război
mondial. Romanul este scris la persoana I, personajul-narator identificându-se în partea a doua cu autorul.
Modalitatea narativă se remarcă, așadar, prin prezența mărcilor formale ale naratorului, de unde reiese
apropierea acestuia de evenimente, până la substituirea lui de către personaj. Perspectiva temporală este
discontinuă, bazată pe alternanța temporală a evenimentelor, pe dislocări sub formă de flash-back și feed-
back. Perspectiva spațială reflectă un spațiu real, frontul, București, Odobești, Câmpulung, dar mai ales un
spațiu imaginar închis, al frământărilor, chinurilor și zbuciumului din conștiința personajului.
 Personaje.
• Ștefan Gheorghidiu este un alter ego al autorului; reprezintă tipul intelectualului inadaptat confruntat cu
societatea burgheză a Bucureștilor secolului XX. Este student la filosofie în momentul în care o întâlnește
pe Ela, cea care îi va deveni soție. Numele ei apare târziu în roman. Personajul este descris în raport cu
soția sa, făcând o analiză asupra sa și asupra relației cu Ela după scena de la popotă.
• Ela - soția lui Ștefan.
• Nae Gheorghidiu - unul dintre cei doi unchi ai lui Ștefan. Un deputat din Partidul Liberal, acesta este
descris ca fiind viclean și tăios, cu o mentalitate practică.
• Tache Gheorghidiu - unchiul cel bogat al lui Ștefan.
• Domnul Grigoriade - amantul presupus al Elei.
• Vasilescu Lumânăraru- este un afacerist care are legături cu Nae. Este întâlnit de Ștefan atunci când cei trei
dețin uzina metalurgică. Deși era stimat pentru calitățile sale, Lumânăraru, care purta mereu ochelari și care
își punea secretarul să-i citească tot, îi destăinuie secretul său: el purta ochelarii pentru că era analfabet.
Jocul ielelor. Patul lui Procust.
• Încă din anul 1920 participă la
ședințele cenaclului Sburătorul
condus de Eugen Lovinescu, iar în
revista omonimă publică primele
poezii. Furtunosul gazetar, N. D.
Cocea e modelul său spiritual. Acesta
va fi prototipul viitorului său erou
Gelu Ruscanu din drama Jocul ielelor
și a eroului său, Ladima, din romanul
Patul lui Procust (publicat in 1933).
 Ciclul mortii
• Debutul editorial se petrece cu un volum de versuri: Ciclul morții, în 1923.
 Membru al Academiei Romane
• În 1939 este numit directorul Teatrului
Național din București, unde va rezista
doar 10 luni, iar din 1947 este ales
membru al Academiei Române.
• Moare la 14 mai 1957, la București.
Astfel, masivul roman social închinat
lui Nicolae Bălcescu "Un om între
oameni" rămâne neterminat.
Prin cele două romane ale sale
Ultima noapte de dragoste,
întâia noapte de război
(1930) şi Patul lui Procust
(1933) – ca şi prin estetica
privitoare la romanul modern
de tip proustian, Camil
Petrescu este un înnoitor al
literaturii româneşti
interbelice în direcţia
romanului subiectiv de analiză
psihologică.