MICOLOGIE- NOŢIUNI GENERALE

Fungii sau ciupercile constituie astăzi un regn aparte. Aparatul

vegetativ este alcătuit din filamente numite hife a căror totalitate
alcătuieşte miceliul. Reproducerea la ciuperci se realizează prin spori.
După felul nutriţiei fungii pot fi paraziţi şi fungi saprofiţi.
Aproape toti fungii sunt aerobi.
La fungi peretele celular conţine chitina.
Înmulţirea poate realiza vegetativ prin simpla fragmentare a miceliului
sau prin intermediul unor formaţiuni specializate numite spori.
Sporii fungilor pot fi sexuati şi asexuati.
Sporii sexuati: iau naştere direct sau indirect printr-un proces de
încrucişare între 2 celule de sex opus.

Ascospori ramân în celula în care

s-au format şi poarta numele de
ASCĂ. Acest tip de spori se
 Ascospori ramân în celula în care s-au format şi poarta numele de
ASCĂ. Acest tip de spori se
 Zigospori.
Sporii asexuaţi: se formează prin simpla derivare din celule vegetative
prin fragmentarea unei hife specializate sau a hifei modificate
caracteristic pentru a forma corpi reproducători.
Sporii fungilor sunt în general coloraţi şi dau coloniilor mature o
culoare caracteristică; se desprind usor de pe miceliu.
Sporii adaptaţi la mediu acvatic sunt mobili cu ajutorul unor flageli.
Au viaţă latentă şi o rezistenţă mare la uscăciune, presiune osmotică,
temperatură şi radiaţii UV.
Dermatofiţii produc infecţii care afecteaza zonele superficiale ale
corpului: epiderma şi fanere (păr, unghii).
Principalii agenţi etiologici implicaţi in producerea dermatomicozelor
aparţin genurilor Epidermophyton, Microsporum şi Tricophyton.
 I.TRICOFIŢIA

Tricofiţie (gr.thrix, trichos – păr şi phyton – plantă) – boală micotică,

caracterizată prin afectarea pielii, părului şi unghiilor. Este provocată de
ciuperci din grupul Tricophyton.
Se deosebesc:
 tricofiţie superficială şi
 tricofiţie infiltrativă-purulentă.
Tricofiţie superficială sau uscată se constată frecvent la copii de
vârsta preşcolară şi şcolară şi mai rar la adulţi. Sursa de infecţie este
omul bolnav. Molipsirea are loc prin contact direct sau prin obiectele de
care s-a folosit bolnavul (pieptene, foarfece, prosop, maşină de tuns etc.).
se manifestă prin apariţia pe pielea capului a unor pete rotunde de
mărimea unor monete mici, cu centrul pal şi marginile de culoare roşie-
aprinsă, având suprafaţa acoperită cu solzişori mărunţi ca tărâţa. Părul din
focar devine fragil, se rupe la 1-3 mm de la suprafaţa pielii şi cade. În
cazul afectării unghiilor acestea se îngroaşă, capătă o culoare cenuşie,
mată, devin fărâmicioase.
 Netratată, boala devine cronică, evoluând fără manifestări clinice
vădite, bolnavul fiind o permanentă sursă de infecţie.
Tricofiţie infiltrativă-purulentă se constată la oameni de toate
vârstele, mai des la lucrătorii de la fermele de vite (mulgătoare, medici-
veterinari, ciobani etc.) Sursa de infecţie o constituie rozătoarele
(şoarecii, şobolanii) şi animalele bolnave (vacile, caii, oile) etc. De la
ele omul se molipseşte în mod direct sau prin intermediul unor obiecte.
Boala se caracterizează prin apariţia pe partea piloasă a capului a unor
focare rotunde cu diametrul de 4-6 mm, pe suprafaţa cărora se disting
pustule foliculare purulente, eroziuni, cruste. La apăsare din orificiile
foliculare se elimină puroi. Părul atacat cade spontan prin supuraţie
foliculară, sau se scoate uşor cu pensa. La bărbaţi tricofiţie se localizează
deseori în regiunea barbei sau a musteţilor, din care cauză afecţiunea se
mai numeşte sicoză parazitară. Poate fi afectată de asemenea pielea de pe
alte regiuni ale corpului.
Apariţia focarelor este însoţită de dureri, ridicarea temperaturii şi
mărirea ganglionilor limfatici regionali. Tricofiţie infiltrativă-purulentă
are tendinţa spre vindecare spontană, lăsând o cicatrice lipsită de păr.
Profilaxia tricofiţiei constă în evidenţierea la timp, izolarea şi tratarea
bolnavilor; izolarea animalelor bolnave; dezinfectarea încăperilor şi a
hainelor bolnavului, combaterea rozătoarelor, examinarea medicală
periodică a persoanelor care au fost î n contact cu bolnavii, respectarea cu
stricteţe a regulilor de igienă personală, respectarea regimului sanitaro-
igienic la frizerii, băi, ferme etc.

II.FAVUSUL

Favusul este o infectie dermatofitica cronica cauzata de Trychophyton

schoenleinii. Afecteaza scalpul dar poate afecta si pielea glabra si unghiile.
Debuteaza de obicei pe scalp, in copilarie si persista pentru multi ani sub
forma de placi crustoase. Stadiul sever implica pierderea parului de pe
suprafete intinse ale scalpului, atrofie si alopecie cicatriciala. Pe pielea
glabra favusul este o eruptie papuloveziculara si papuloscuamoasa.
Onicomicoza tinea favosa este similara cu alte forme de tinea
unghuium.
Desi favusul nu este foarte contagios pot fi afectati citiva membrii ai
familiei, acestia necesitind tratament simultan. Prognosticul tratamentului
depinde de stadiul in care este descoperita afectiunea. Boala de lunga
durata, severa poate determina alopecie cicatriciala ireversibila.
Tratamentul este sistemic. Se foloseste griseofulvina. Se poate opta si
pentru agenti topici cum sunt sampoanele, lotiunile cu antifungice.
Favusul nu arata o tendinta de remitere spontana. Alopecia cicatriciala
cu atrofia pielii este frecventa in afectiunile de lunga durata. La acesti
pacienti scalpel si pielea glabra sunt afectate.
Patogenie si cauze
Favusul este o dermatofitie superficial determinate de obicei de T.
schoenleinii. La cei mai multi pacientii favusul este o forma severa de
tinea capitis, totusi poate apare desi rar, ca onicomicoza, tinea barbae sau
tinea corporis.
Favusul este unul dintre cele trei forme de infectie a parului: ectotrix,
endotrix si favus. Tipic parul nu este infectat grav ca in trichifitoza cauzata
de Trtchophyton tonsurans. Parul poate creste, frecvent fiind observate fire
lungi de par. Cel mai caracteristic element este formarea de spatii de aer
intre hifele parului infectat. Acestea sunt tunele de aer prin autoliza hifelor.
Artroconidia este rar observata in par.
Semne si simptome
Favus apare la copii si adulti. Este dobindit de obicei in copilarie sau
adolescent si persista in perioada de adult.
Favusul debuteaza pe scalp, in copilarie si persista pentru multi ani
sub forma de placi crustoase.
In functie de severitatea bolii suntdescrise 3 stadii:
-primul stadiu-se observa doar eritem al scalpului in jurul foliculilor,
parul nu este rupt sau cazut
-stadiul doi-formarea scutulei este observata la inceputul pierderii
parului
-stadiul trei-cel mai sever stadiu implica pierderea parului de pe
suprafete intinse ale scalpului, atrofia pielii si cicatrice.
 Examen fizic
Scutula este o crusta galbena in forma de cupa care inconjoara firul de
par. Aceasta formeaza o placa densa,fiecare compusa din micelii si resturi
epidermice. Frecvent apare o infectie bacteriana secundara in placa.
Inlaturarea placii lasa o baza umeda eritematoasa. Masele dense de
cruste galbene pot fi solitare sau numeroase iar pacientii care sunt afectati
sever implica intreg scalpul. Este prezent si un miros specific. Pielea
glabra poate prezenta crustificare galbena similara.
Pe pielea glabra favusul este o eruptie papuloveziculara sau
papuloscuamoasa in care este evident scutula.
Tinea favosa este o alta forma de onicomicoza.
Alte manfestari atipice ale favusului cuprind:
-favus pitiroides mimeaza matreata sau dermatita seboreica; sunt
prezenta scuame medii numeroase; inlaturarea scuamelor de pe suprafata
descopera zone de piele rosie, umeda si cicatriciala
-favus psoriaziformis este un favus care imita psoriazisul pe pielea
scalpului sic ea glabra; in loc de scutula galbena pacientii prezinta scauame
albe care mimeaza leziunile din psoriazis
-favus folicularis este caracterizat de papule galbene, conice in jurul
foliculilor, parul arata caracteristicele tipice ale favusului
-favus impetigoides este caracterizat de imitarea impetigoului prin
cruste galbene ca mierea localizate pe scalp; frecvent formeaza placi mari
care nu se amelioreaza cu tratament antibacterian
-favus papiroides este caracterizat de mici loci pe scalp care sunt
acoperiti de o substanta stralucitoare similara parchetului; sub aceasta este
prezenta scutula
-favus herpetiformis este o variant atipica a favus corporis; sunt
localizate pe trunchi si extremitati papule mici, pustule, vezicule, cruste,
placi scuamoase rotunde, eritematoase; aceasta forma de favus arata o
forma anulara si este similara leziunilor tineei corporis.
Diagnostic
Studii de laborator:
-cultura si microscopie optica pentru examinarea si confirmarea
micologica
-tratarea cu solutie de hidroxid de potasiu a specimenelor de examinat
la microscop
 -caracteristic se vor observa spatiile tubular cu aer dintre hife
-examinarea fragmantelor de scutulum arata filament segmentare si
spori
-cultura organismului se face pe mediu Sabourand plus cloramfenicol
si cicloheximida pentru a inhiba cresterea bacteriilor.
Examen histologic. Sectiunile de biopsie arata micelii in scutulum si
stratul cornos al epidermului, care este atrophic. Marginile scutulei arata
hife bine pastrate. Central leziunii contine micelii degenerate si debriuri
granulare. In derm este present un infiltrate inflamator moderat-sever.
Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: candidoza
citanata, foliculita, lupus eritematos discoid, pseudopelada, placile de
psoriazis, dermatita seboreica, tinea capitis, pediculosis capitis.
Tratament favus
Desi favusul nu este foarte contagios afectiunea se observa la mai
multi membrii ai familiei. La cei mai multi pacienti implica pierderea
parului de aceea este necesar tratamentul systemic. Agentii topici
aditionali precum sampoanele, lotiunile si cremele cu ketoconazole si
sulfit de selenium sunt de ajutor. Igiena generala a capului trebuie
imbunatatita, iar crustele si debriurile trebuie inlaturate.
Favusul este controlat de obicei cu griseofulvina, tratamentul standard
in tinea capitis. Terbinafina, itraconazole si fluconazole in doze similar cu
cele pentru tinea capitis pot eradica fungul si vindeca boala.
Favusul nu prezinta tendinta de remitere spontana. Alopecia
cicatriciala cu atrofia pielii este comuna in boala de lunga durata. La acesti
pacienti sunt afectate scalpel si pielea glabra.

III.MICROSPORIA
 Microsporia este o boală de piele cronică, contagioasă, si este cauzată
de ciperca Microsporum audouinii. Boala este extrem contagioasă pentru
vârsta şcolară cu o fracvenţă mai mare la băieţi (datorită faptului că au
părul mai mic) decât la fete, iar imbolnavirea se face direct sau indirect,
prin diferite obiecte ca : căciulă, pieptene, si alte elemente de uz comun.
Afecţiunea netratată se vindecă spontan La pubertate, fără să lase
alopecie cicatriceală. Vindecarea spontană la pubertate s-ar datora, după
unii autori, intrării în acţiune a glandelor sebacee, sebumul având o acţiune
antifungică. După alţii, vindecarea s-ar datora şi acţiunii directe a
hormonilor sexuali (androgeni şi estrogeni), care, in vitro, s-au dovedit a
avea acţiune antifungică.

Simptomatologie.
Boala începe printr-o placă eritematoasă, la nivelul căreia apare o
descuamaţie furfuracee, iar părul se rupe, realizând o alopeeie scuamoasă
necicatriceală. Placa se extinde centrifug, până ia un diametru de 2—8 cm.
Aceasta este rar unică ; de obicei mai apar în jurul ei 4—6 plăci mai
mici, izolate sau confluente într-un placard cu marginile policiolice.
Perii bolnavi sunt aproape în totalitate rupţi la 3—4 mm de la
emergenţă, realizând aspectul de „lan de griu cosit". Perii sunt înconjuraţi
de un manşon alb-cenuşiu format din sporii parazitului, oare, pe un
fond negru, se observă foarte bine cu lupa. Perii parazitaţi examinaţi cu
lampa Wood au o luminiscenţă verzuie, strălucitoare.
In afară de microsporia determinată de M. audouini, există şi una de
origine animală, produsă de Microsporum canis, care se prezintă sub forma
unor mici epidemii familiale sau colective, chiar şi la adulţi. Leziunile au
un caracter mai inflamator şi se asociază cu leziuni cutanate eritematoase,
bine delimitate de unui sau două chenare periferice de culoare violacee,
sau cu herpesul tricofitic .
Evoluţia este mai rapidă şi se vindecă aproape întotdeauna spontan în
câteva luni.
Diagnosticul diferenţial se face cu :
- tricofiţia uscată a pielii capului (plăci alopecice mai mici, mai
numeroase, cu perii rupţi de la emergenţă, păstrând, şi fire lungi
neparazitate) ;
- favusul (alopecie cica-triceaiă cu godeuri) ;
 - psoriazisul, pitiriazisul simplu, pitiriazisul steatoid şi eczema pielii
capului (nu alterează firele de păr).
Tratament
Desi afectiunea se trateaza spontan exista o serie intreaga de creme si
lotiuni eficiente in lupta cu aceasta ciuperca : Lamisil, Nizoral, Pimafucort.

IV.EPIDERMOFITIA

Este o boala foarte contagioasa a straturilor superficiale ale pielii si

unghiilor, provocaia de ciuperci de genul epidermofitonului. Parul nu este
afectat.
Exista doua feluri de epidermofitie - inghinala si a picioarelor.
Epidermofiţia inghinală (eczema marginată) este o afecţiune
provocată de Epidermophyton floccosum sau în cazuri mai rare de Tinea
tonsurans sau Tinea mentagrophytes (gypseum sau interdigitale).
Afecţiunea începe la nivelul plicii inghinocrurale prin placarde
eritematoscuamoase bine delimitate de un chenar roşu-violaceu, cu
vezicule fine.
Placardele evoluează centrifug spre faţa internă a coapselor. In
perioada de stare placardele sunt roşii, zemuinde sau uscate, acoperite de
cruste ş i scuame, totdeauna cu un chenar veziculos.
 Afecţiunea este foarte pruriginoasă ; din cauza gratajului, placardele
se pot lichenifica.
Cauze favorizante pentru apariţia şi întreţinerea afecţiunii sînt
transpiraţia locală şi obezitatea.
Diagnosticul diferenţial se face cu :
- eritrasma (evoluţie cronică, nu are chenar veziculos şi nu zemuieşte)
- intertrigo-ul streptococic (nu este aşa de bine delimitat, nu evoluează
centrifug şi prezintă leziuni veziculoase la distanţă) ;
- nevrodermita (se confundă cu eczema marginată lichenificată, dar nu
a fost precedată de vezicule şi nu a zemuit niciodată).
Piciorul atletului sau epidermofitia piciorului este o infectie
fungica manifestata la nivelul piciorului. Piciorul atletului este o conditie
medicala cauzata de tinea pedis, un fung ce se dezvolta la nivelul pielii, a
parului si a unghiilor. Evolutia acestui fung are loc in cercuri, lasand pielea
cu aspect normal in mijloc, in vreme ce la margine pielea este putin
umflata, iritata si rosie. Desi gradul de incidenta al piciorului atletului este
mai mare in randul adolescentilor si al persoanelor mature, exista
posibilitatea ca ceasta sa se manifeste si la femei si copii cu varsta mai
mica de 12 ani.
Desi de cele mai multe ori piciorul atletului nu afecteaza organismul
in mod sever, insa, exista situatii cand fungul tinea pedis poate supravietui
tratamentului administrat. Mai mult decat atat, in cazul manifestarilor
episoadelor recurente de piciorul atletului, exista riscul de aparitie si a altor
afectiuni cutanate ca epidermofitia inghinala sau pecinginea (impetigo).
ATENTIE: Fungul care cauzeaza piciorul atletului se dezvolta in
medii umede si inchise, motiv pentru care locurile de unde poate fi
contactat sunt toaletele, baile, dusurile si pantofii.
Cauzele piciorului atletului
Piciorul atletului este o infectie fungica manifestata la nivelul
membrelor inferioare, fiind provocata de anumiti paraziti cunoscuti sub
denumirea de dermatofiti. Adesea fungul care cauzeaza aceasta conditie
medicala se dezvolta intre degetele de la picioare si mai rar la nivelul
mainilor.
Factorii de risc in ceea ce priveste piciorul atletului sunt:
1. Transpiratie abundenta
2. Pantofi prea stramti sau din material care favorizeaza transpiratia
piciorului
  transpiratie abundenta;
 pantofii prea stramti sau din materiale care favorizeaza transpiratia
piciorului.
Simptomele piciorului atletului
Cele mai frecvente simptome ale piciorului atletului sunt:
1. Piele crapată și exfoliată între degetele de la picioare,
2. Decolorarea si exfolierea unghiilor,
3. Senzatia de arsura si intepaturi pe masura ce la nivelul pielii apar
basici si cruste.
 piele crapata si exfoliata intre degetele de la picioare;
 decolorarea si exfolierea unghiilor;
 senzatie de arsura si intepaturi pe masura ce la nivelul pielii apar
basici si cruste.
Remedii pregatite acasa pentru piciorul atletului
Odata contactat fungul ce cauzeaza piciorul atletului este imposibila
tratarea acestei conditii medicale in totalitate.
Exista insa cateva metode eficiente pentru a tine sub control evolutia
fungului si implicit a infectiei.
1. Radeti un catel de usturoi, aşezati-l intr-o soseta si purtati soseta pe
parcursul intregii nopti. Deasemenea puteti pur si simplu sa frecati
usturoiul maruntit peste portiunile de piele afectate. Datorita capacitatii
usturoiului de a combate o multitudine de microogansime, usturoiul
este o metoda eficienta de a trata piciorul atletului.
2. Asigurati-va cva intotdeauna picioarele dumneavoastra sunt curate
si uscate. Pentru aceasta este recomandat sa mergeti desculti cat mai mult
posibil, iar daca iesiti afara optati pentru incaltaminte confortabila. Acest
lucru permite aerisirea picioarelor, cu precadere intre degetele de la
picioare.
3. Folositi antiperspirant astfel incat sa puteti preveni transpiratia
picioarelor.
4. Amestecati ½ ceasca de ulei de cocos, 1 lingurita de glicerina si 2
linguri de apa de trandafir pana in momentul in care se formeaza o pasta
omogena. Folositi crema rezultata in fiecare seara pentru a combate
crapaturile si pielea uscata de la nivelul picioarelor.
5. Asigurati-va ca incaltamintea dumneavoastra este uscata inainte de
a o incalta din nou. Pentru aceasta puteti folosi un feon sau ii puteti aseza
la soare.
 6. Pastrati o igiena riguroasa a picioarelor. Spalati zilnic picioarele cu
apa si sapun, acordand atentie deosebita zonei dintre degetele de la
picioare.
7. Nu purtati niciodata incaltaminte inchisa, fara sosete, acestea avad
capacitatea de a absorbi umezeala si implicit de a va mentine picioarele
uscate.
8. Nu contati pe sandale sau papuci pentru a preveni piciorul atletului.
Cheia in aceasta privinta este mentinerea picioarelor uscate.
Metode de prevenire a piciorului atletului
Cele mai eficiente metode de prevenire a piciorului atletului sunt
urmatoarele:
1. Purtati papuci sau slapi daca mergeti la stranduri sau piscine;
2. Spalati zilnic picioarele;
3. Asigurati-va ca picioarele dumneavoastra sunt curate si uscate pe
intreaga perioada a zilei;
4. Schimbati sosetele cat mai des posibil pe intreaga perioada a unei
zile;
5. Curatati regulat suprafetele din baie;
6. Nu folositi la comun prosoapele sau sosetele.
ATENTIE: Daca infectia dureaza mai mult de cateva zile este bine sa
va adresati medicului specialist, pentru a preveni aparitia altor infectii
cutanate asociate piciorului atletului.
Plante necesare: Usturoi

V.CANDIDOZA (CANDIDA ALBICANS)

Candidoza este o micoza, adica o afectiune ce apare din cauza unei

ciuperci microscopice numita Candida Albicans. Micozele sunt, in
general, cele mai frecvente infectii genitale la femei, la barbati fiind mai
rare.
 Exista o flora prezenta permanent in tubul digestiv, in vagin, pe piele,
fara a cauza vreo problema. Aceasta flora este formata din microorganisme
cu rol de protectie (Lactobacilus) cat si din microorganisme potential
patogene (Candida Albicans, Gardnerella Vaginalis). Cele cu rol de
protectie mentin o aciditate vaginala in asa fel incat bacteriile potential
patogene sa nu se poata dezvolta. Daca organismul este sanatos, prezenta
bacteriilor posibil patogene este tinuta sub control.
In anumite conditii echilibrul din organism este rupt, bacteriilor
posibil patogene multiplicandu-se excesiv si provocand infectii. De aceea
trebuie facuta distictie intre prezenta Candidei care este normala si
Candida in exces ceea ce inseamna stare patogena - Candidoza.
Transmitere
Pot fi mai multe cauze de rupere a echilibrului natural al florei
vaginale :
1. antibioticele luate in tratamente de lunga durata, care pot
duce la dezechilibrul florei intestinale,
2. transformari hormonale, datorate pilulelor contraceptive,
mestruatiei sau sarcinii,
3. diabetul netratat,
4. o toaleta vaginala inadecvata
5. lenjerie intima din materiale sintetice,
6. folosirea detergentilorduri pentru spalarea sau albirea
lenjeriei.

 antibioticele - luate in tratamente de lunga durata, care pot duce la

dezechilibrul florei intestinale
 transformari hormonale - datorate pilulelor contraceptive,
menstruatiei sau sarcinii
 diabetul netratat
 o toaleta vaginala inadecvata - sapunuri dure, spalarea si stergerea
zonei genitale din spate spre in fata,  lenjerie intima din materiale
sintetice, haine stramte
 folosirea detergentilor duri pentru spalarea sau inalbirea lenjeriei
Cu toate ca aparitia infectiei cu Candida Albicans nu este direct
legata de actul sexual, declansarea ei se poate face si pe cale sexuala -
sperma ejaculata in vagin a fost pusa pe lista factorilor favorizanti -
 sperma poate influenta aciditatea naturala a vaginului si de aici
aparitia dezechilibrului care duce la infectie.
Manifestari
La femei, in cazul in care apar, simptomele candidozei pot fi, in
aproximativ 90 % din cazuri, scurgeri mai albe decat cele obisnuite,
vascoase (cremoase), cu aspect branzos, urat mirositoare, mancarimi
vulvare foarte intense, inrosirea si iritarea vulvei care apare umflata si de
culoare rosu-aprins, senzatie de arsura la urinare. Fiindca pielea si
mucoasa afectata de candidoza devin uscate apar dureri in timpul actului
sexual (dispareunia).
Iritatia zonei vulvare se poate intinde spre zona anala si apoi poate
urca pe pliul fesier (zona dintre fese) sau, invers, din zona anala sa se
intinda catre zona vulvara afectand labile mari, apoi labile mici si apoi se
poate raspndi intravaginal.
Evolutie, complicatii
Chiar daca in cazul candidozei nu exista complicatii serioase,
recidivele frecvente afecteaza serios armonia vietii sexuale. In cazul
recidivelor dese trebuie luata in considerare si investigata o posibila
problema a sistemului imunitar al organismului.
Diagnostic
Diagnosticul candidozei se pune pe baza examenului clinic si punerea
in evidenta a filamentelor ciupercilor prin examinarea la microscop a
secretiilor vaginale sau prin cultura.
Tratament
Tratamentul candidozei este cat se poate de simplu. La femei, intern,
prin introducerea in vagin de ovule antifungice (impotriva ciupercilor) si
extern, prin aplicarea unei creme antifungice la nivelul vulvei, in general
timp de doua saptamani. Desi criza este usor de tratat, candidoza poate
recidiva frecvent, datorita reinfectarii prin contact sexual cu partenerul
infectat sau prin persistenta cauzelor ce au generat ruperea echilibrului si
dezvoltarea excesiva a ciupercii Candida Albicans. De aceea este de foarte
mare importanta gasirea exacta a cauzei si eliminarea ei.

 folosirea prezervativului pentru protectie in timpul actului sexual.

VI.ACTINOMICOZA
 Actinomicoza este o boala supurativa cronica care se caracterizeaza
prin aparitia de leziuni nodulare ce sunt localizate subcutanat, si care
fistulizeaza, eliminand o secretie purulenta cu graunti caracteristici.
Cauzele actinomicozei
Actinomicoza este o infectie cutanata, produsa de actinomicete.
Actinomicetele sunt bacterii care produc ramificatii filamentoase
asemanatoare fungilor, motiv pentru care actinomicozele produse de
acestea sunt considerate a fi micoze profunde.
Aceasta afectiune apare in mod egal la ambele sexe, se poate intalni la
toate varstele, insa mai frecvent boala afecteaza adultii ce provin din
mediul rural si care au o igiena precara a cavitatii orale.
Actinomicetele patogene sunt majoritatea saprofite ( isi procura hrana
din substante organice in descompunere ale solului); cele patogene pentru
om sunt anaerobe si colonizeaza obisnuit cavitatea orala. Cele mai multe
actinomicoze sunt asadar rezultatul unei infectii endogene.
Cel mai frecvent implicat in patogenia bolii este Actinomyces Israelii
care face parte din flora saprofita a cavitatii orale.
Infectia cu actinomicete este favorizata de traumatisme care creeaza
porti de intrare pentru bacterii.
Semnele si simptomele actinomicoze
Actinomicoza poate afecta orice organ. Cel mai frecvent, insa, boala
se localizeaza la urmatoarele nivele:
1.Actinomicoza cervico-faciala: boala se manifesta prin noduli duri,
rosii la nivelul obrazului sau regiunii submaxilare, fistule si cicatrici pe
care apar noi leziuni nodulare, procesul dand nastere unor placi supurative
si cicatriciale mamelonate.
Leziunea primitiva este fie mandibulara, fie maxilara, aparand prin
extensie directa la un abces periodontal dezvoltat ca urmare a unei carii, a
unei extractii dentare sau dupa un traumatism. Leziunile maxilare se pot
extindela orbita, oasele craniului si la nivelul encefalului.
Un alt mod prin care se poate produce infectarea este prin extindere de
la criptele tonsilare (amigdale). Boala determina si afectarea osoasa
precoce, producand: periostita, osteomielita.
In timp este posibila aparitia unei fibroze sechelare marcante.
2. Actinomicoza toracica: la acest nivel actinomicoza se manifesta
clinic similar unei tuberculoze active si este consecutiva aspirarii florei
orale. Mai apar si o serie de modificari cutanate cauzate de interesarea
peretelui toracic.
3. Actinomicoza abdominala: se manifesta printr-o afectare
apendiculara si cecala, fiind posibila si extensia hepatica a bolii. Sursa de
infectie este reprezentata de amigdale sau de cavitatea orala.
4. Actinomicoza pelvina: este corelata cu contraceptia intrauterina si
nu determina leziuni cutanate.
5. Actinomicoza cutanata primitiva: este o forma rara a acestei boli,
care apare prin inoculare (cale de infectie este exogena).
Actinomicoza localizata: la nivelul cervico-facial si cutanat raman
mult timp afectiuni localizate.
Evolutia actinomicozei in afara tratamentului este grava, sechelara.
Diagnosticul pentru actinomicoza
Medicul stabileste diagnosticul pe baza aspectului leziunilor si pe baza
prezentei granulelor ( 1-2 mm diametru, aderente la pansament).
Printre leziunile cutanate ce necesita un diagnostic diferential cu
actinomicoza se numara:
-scrofuloderma
-gomele sifilitice
-micetomul
-botriomicoza
Diagnosticul clinic stabilit de medic este confirmat cu ajutorul
examenului histopatologic.
Tratamentul pentru actinomicoza
Procesul inflamator consecutiv reactiei granulomatoase tisulare face
dificila penetrarea antibioticelor. Din acest motiv, afectiunea necesita
perioade indelungate de tratament.
Antibioticele utilizate in tratamentul actinomicozei sunt:
-sulfonamidele
-streptomicina
 -penicilina
-cloramfenicolul
-tetraciclinele
-imipenem
Uneori tratamentului cu antibiotice trebuie sa i se asocieze si un
tratament chirurgical.