Sunteți pe pagina 1din 4

BOALA LUI MAREK

(Neuromyelitis Gallinarum – lat.; Marek’s Disease – engl.; Mareksche Krankheit – germ.;


La Maladie de Marek – fr.)

Boala lui Marek (BM) este cea mai răspândită boală limfoproliferativă a găinilor, produsă de un herpesvirus,
foarte contagioasă, caracterizată clinic prin tulburări generale neurale si oculare, evoluând acut sau cronic, iar
morfopatologic prin procese inflamatorii si proliferative cu aspect tumoral în nervii periferici, glandele endocrine,
iris, organele viscerale, muschi si piele, producând mortalitate, în special la vârsta de 8-22 săptămâni sau pierderi
economice grave prin confiscări.

Etiologie
Virusul BM face parte din fam. Herpesviridae, subfam. Alphaherpesvirinae, genul Mareks disease-like viruses
(denumire provizorie), cu trei specii (43): - Gallid herpesvirus 2*), cu denumirea alternativă de Mareks disease
herpesvirus 1 (virusul herpes 1 al bolii lui Marek); - Gallid herpesvirus 3, cu denumirea alternativă de Mareks
disease herpesvirus 2 (virusul herpes 2 al bolii lui Marek); - Meleagrid herpesvirus 1, cu denumirea alternativă de
Turkey herpesvirus 1 (virusul herpes 1 de curcă). Dintre acestea, numai tulpinile aparŃinând speciei Gallid
herpesvirus 2 sunt virulente si oncogene, cauzatoare de boală Marek.
Există trei tipuri distincte de interacŃiuni virus-celulă gazdă, în cazul virusurilor bolii Marek:
a) tipul neoplazic, cu celule tumorale care conŃin genomul viral (în tumorile din organe, gonade, nervi), boala
putând fi transmisă prin celulele tumorale intacte;
b) tipul abortiv, cu celulele care conŃin numai antigenul viral, lipsind virusul complet (în bursa lui Fabricius,
timus), aceste celule sunt supuse necrobiozei si sunt incapabile de a sintetiza virionii infecŃiosi;
c) tipul productiv, în celulele epiteliului foliculilor plumiferi, acesta fiind de fapt singurul loc din organismul
găinilor unde se sintetizează constant virus complet.
infecŃia deplin productivă, care apare în epiteliul folicular plumifer si are ca rezultat dezvoltarea virionilor cu
învelis, pe deplin infecŃiosi;
infecŃia latentă, este al doilea tip de infecŃie, neproductivă, care apare predominant în celulele T, probabil fiind
necesară formării tumorii de către MDV;
al treilea tip este infecŃia „care transformă” (neoplazic) si care apare numai în limfocitele găinilor infectate cu
tulpini virulente de MDV;

Caractere epidemiologice
Boala lui Marek este întâlnită aproape exclusiv la puii de găină, fiind rar semnalată (cu o importanŃă economică
redusă) la curcă, prepeliŃă, fazan, porumbel, raŃă. Receptivitatea maximă la BM este în prima zi de viaŃă si
descreste odată cu vârsta. FrecvenŃa si severitatea bolii este determinată de vârsta păsărilor în momentul
infecŃiei. Aproape toate loturile de păsări încep să se infecteze în primele zile sau săptămâni de viaŃă. PrezenŃa
anticorpilor maternali nu opreste multiplicarea completă a virusului. Sexul nu influenŃează sensibilitatea la boală,
semnalânduse
totusi o frecvenŃă mai mare la femele faŃă de masculi. Factorii de mediu sunt, de asemenea, incriminaŃi în
apariŃia bolii. Astfel, transporturile la distanŃe mari, transferul păsărilor, operaŃiunile de sexare, de vaccinare,
stresurile termice, pot fi urmate de apariŃia unor îmbolnăviri.
Boala se transmite pe cale orizontală. Păsările elimină virusul conŃinut în descuamaŃiile epiteliale ale foliculilor
plumiferi. Particulele virale complete (învelite), care nu sunt asociate cu celulele si care sunt foarte rezistente la
factorii mediului înconjurător sunt dispersate în aer, fiind depuse odată cu praful pe pereŃi, asternut, echipamentul
din hală (ventilatoare, hrănitori, adăpători, îmbrăcăminte, încălŃăminte, ustensile etc.). Praful, fiind usor, este
dispersat în hală, infecŃia are loc prin intermediul căilor respiratorii superioare (inhalare). De asemenea, praful este
depus pe ouă, aderând puternic, deoarece cuticula cojii oului nu este uscată. Păsările (tinere si adulte) sunt cele
mai importante surse primare de infecŃie.
Eliminarea virusului începe de la vârsta de trei săptămâni, păsările rămânând purtătoare si excretoare de virus
pentru toată viaŃa, contaminând furajele, apa, echipamentul de hală, care devin surse secundare de infecŃie. De
asemenea, ouăle cu coaja contaminată pot constitui o cale de transmitere a bolii în momentul ecloziunii (venind în
contact direct cu fragmente de coji, după ciocnire). Transmiterea pe cale verticală a infecŃiei prin ou nu are loc în
cazul bolii Marek.
Patogeneză
Virusul bolii lui Marek ajunge în organism prin una din căile de infecŃie (de obicei, prin căile respiratorii), iar prin
intermediul celulelor fagocitare ajunge în splină, bursa lui Fabricius, timus, pulmon, începând o primă replicare a
virusului (23). În cursul primelor 3 zile, are loc o infecŃie citolitică, Ńinta iniŃială fiind reprezentată de celulele
B. Replicarea intensă a virusului duce la citoliza celulelor în care se multiplică si la o hiperplazie a celulelor
reticulare, apogeul fiind atins la 5-7 zile de la infecŃie. În timus procesele au loc mai ales în zona medulară,
cortexul fiind în regresie vizibilă. În bursa lui Fabricius are loc distrugerea arhitectonicii foliculare normale. În
splină, desi se produce o infecŃie citolitică si o hiperplazie reticulară, regresia limfoidă nu este atât de evidentă.
După 7-14 zile, morfologia normală a bursei si timusului este în cea mai mare parte restabilită.
După aproximativ 5 zile de la infecŃie, se produce o viremie persistentă, asociată celular, care poate fi
determinată calitativ si cantitativ. În această fază virusul poate fi diseminat în tot organismul, dând nastere, în
funcŃie de localizare, la leziuni organice si inducând formarea de anticorpi. InfecŃia cu virusul bolii lui Marek
diferă faŃă
de alte infecŃii virale, prin trei caracteristici:
existenŃa unei viremii persistente, asociată celulei;
infecŃia productivă a foliculilor plumiferi este, de asemenea, persistentă (durează toată viaŃa păsărilor), având
ca rezultat o continuă diseminare a virusului infecŃios în mediul înconjurător;
imunodepresia persistentă produsă de virusul BM poate avea consecinŃe grave privind imunitatea, respectiv
capacitatea de imunizare faŃă de diverse alte infecŃii sau vaccinări.

Tabloul clinic
Perioada de incubaŃie variază în limite foarte largi. Dacă uneori pot apărea izbucniri ale infecŃiei la păsări în
vârstă de 3-4 săptămâni, cel mai frecvent simptomele si leziunile de boală Marek apar după vârsta de 8-9
săptămâni, fiind aproape imposibil de stabilit momentul si condiŃiile în care s-a produs infecŃia. Semnele clinice
si leziunile morfopatologic apar după vârsta de 4-5 săptămâni. Semnele clinice în BM sunt asociate cu pareze
progresive asimetrice si mai târziu paralizii complete ale extremităŃilor (aripilor, picioarelor, gâtului). Este
caracteristică „poziŃia spagatului”. În evoluŃiile acute de BM apare adesea caracterul exploziv, cu o proporŃie
însemnată de păsări care prezintă depresii severe. După câteva zile, unele păsări (dar nu toate), pot prezenta
ataxie ori paralizie unilaterală sau bilaterală a extremităŃilor. Alte păsări mor fără să prezinte semne clinice.
Numeroase păsări sunt deshidratate, emaciate sau comatoase. Ca urmare a leziunilor din iris poate ap ărea orbirea
(pierderea treptată a abilităŃii de acomodare la intensitatea luminii). Se observă la iris zone cenusii, de forme si
dimensiuni variabile, cu marginile neregulate, datorită infiltraŃiilor cu elemente limfocitare. Irisul îsi pierde
mobilitatea, iar pupila poate deveni ovală, semilunară sau stelată. În localizarea cutanată (la puii broiler) se
observă o proliferare a foliculilor plumiferi, cu îngrosarea pielii, care poate apărea cutată. În BM, mortalitatea este
aproape egală cu Morbiditatea

Tabloul morfopatologic
AlteraŃiile morfopatologice ce se pot constata la examenul necropsic variază cu forma clinică a BM. Nervii (în
special plexul lombosacral si brachial) din alb-sidefiu devin cenusiu-gălbui, îsi pierd striaŃiile normale si apar
îngrosaŃi, fie difuz (pe toată lungimea lor), fie cu îngrosări nodulare cu aspect de tumorete. Deoarece leziunile
sunt deseori unilaterale, este important de examinat plexurile sciatic si brachial, comparativ. Histologic, se observă
o nevrită interstiŃială progresivă, cu infiltraŃii limfocitare si edematoase si cu demielinizări progresive
(distrugerea celulelor din teaca Schwann). Tumorile viscerale se observă în special în forma acută a bolii, fiind
prezente în gonade (în special ovar), pulmon, cord, rinichi, ficat, splină, proventricul, bursa lui Fabricius, timus, iris,
muschi scheletici, piele etc.
Macroscopic, leziunile din viscere nu pot fi deosebite de leziunile date de virusul leucozei limfoide. Se produce o
mărire a organului (de câteva ori), fiind evidentă decolorarea si friabilitatea organului. Alteori, dimpotrivă, apare o
indurare. În pulmon, leziunile infiltrative sunt difuze, deseori apărând o solidificare (indurare a organului).
În ficat, infiltraŃiile pot fi difuze, cu pierderea structurii lobulare si friabilitate, dar alteori apar tumori nodulare.
Leziunile din ovar au aspect conidioform. Proventriculul este îngrosat si foarte dur. Leziunile oculare includ
depigmentări ale irisului, rămânând o zonă marginală externă, sub formă de cerc, în care culoarea normală a
irisului este conservată.
În localizările cutanate se observă o hipertrofie a foliculilor plumiferi din regiunea cervicală, extinzându-se si în
zona dorsală si în final, pe tot corpul. Foliculii plumiferi sunt turgescenŃi, măriŃi, ajungând până la 3 mm.
Leziunile sunt atât de tip inflamator, cât si limfoproliferativ. În BM se observă o crestere a numărului de limfocite
mari si limfoblasti, iar în măduva osoasă se pot observa tumori nodulare sau aplazie.

Diagnostic
Un diagnostic corect trebuie stabilit pe baza coroborării datelor epizootologice, clinice, morfopatologice si de
laborator. Din punct de vedere epizootologic se va lua în considerare vârsta păsărilor (obisnuit evoluŃia BM are
loc între 8-22 săptămâni) si caracterul sporadico-enzootic (tendinŃa de a deveni trenantă). În unităŃile care
practică vaccinările contra BM, este important ca programul de imunizări să fie minuŃios examinat. Lipsa
vaccinărilor, folosirea unor vaccinuri sau căi de administrare improprii, pot explica stări de imunizare precare,
incapabile să protejeze păsările faŃă de tulpini virulente de virus al BM. Este posibil însă, chiar în efective
vaccinate cu tulpini bune imunogene, să apară izbucniri de BM, atunci când se produc infecŃii cu tulpini de virus
foarte virulente. Din punct de vedere clinic, sunt semnificative tulburările neuro-paralitice, oculare si cutanate. Sub
raportul leziunilor, foarte elocvente pentru diagnostic sunt modificările (îngrosările) nervilor periferici si prezenŃa
limfoamelor în diverse organe. La puii broiler, leziunile neoplazice sunt aproape întotdeauna datorate bolii lui
Marek. Metodele de laborator constau în examene histopatologice, virusologice si serologice. Izolarea virusului, se
poate face pe pui de găină susceptibili, pe ouă embrionate de găină sau în culturi celulare. Cele mai adecvate
materiale patologice pentru izolarea virusului bolii lui Marek sunt:
a) suspensii, din triturate de celule epiteliale ale foliculilor plumiferi (conŃinut ridicat de particule virale complete);
b) sângele - titrurile cele mai mari de virus apar după 3-4 săptămâni de la infecŃie, iar virusul este detectabil în
sânge foarte mult timp – viremie persistentă;
c) suspensii celulare de Ńesuturi tumorale, inoculate la puii susceptibili în vârstă de o zi; după 4-5 săptămâni de la
inoculare începe mortalitatea, iar puii trebuie examinaŃi pentru decelarea leziunilor macroscopice si histologice.

Diagnosticul diferenŃial, trebuie făcut faŃă de o serie de boli cu care are similitudini si în primul rând faŃă de
leucoza limfoidă. Principalele criterii de diferenŃiere sunt prezentate în tabelul 2. Boala lui Marek trebuie
diferenŃiată si faŃă de pseudopesta aviară, encefalomielita infecŃioasă aviară, botulism, tuberculoza aviară,
avitaminoza E si B.

Prognostic
În boala lui Marek este în general grav, atât pentru individ, cât si pentru efectiv, având în vedere că boala sfârseste
aproape fără excepŃie letal si că pierderile economice sunt importante, mai ales, în forma acută.

Tratament
În boala lui Marek tratamentul este problematic, virusul multiplicându-se în interiorul celulei. Unii autori au raportat
că produsul AUS (aminoureidsulfona) a fost foarte activ în reducerea intensităŃii leziunilor la păsările infectate,
cărora li s-a administrat în hrană această substanŃă. Totusi, în practica largă încă nu a pătruns nici un produs
pentru tratamentul curativ sau preventiv al BM care să corespundă asteptărilor, atât din punct de vedere medical
cât si economic.

Profilaxie si combatere
Cu toate că boala lui Marek este descrisă de aproape un secol, cu toate că au fost efectuate numeroase cercetări în
domeniu si dispunem de vaccinuri eficiente, ea produce si în prezent pierderi economice serioase, demonstrând
abilitatea adaptativă a virusului si necesitatea îmbunătăŃirii vaccinurilor si a managementului. Cresterea
păsărilor în condiŃii de izolare si sanitaŃia mediului înconjurător sunt foarte importante în prevenirea si controlul
bolii lui Marek. Expunerea îndelungată la tulpini virulente de virus al bolii lui Marek si la stresuri ale mediului
înconjurător (factori diversi), joacă un rol important în apariŃia bolii. Păsările cu semne clinice de boală trebuie
eliminate imediat din efectiv. Sursele primare si secundare de infecŃie trebuie distruse cât mai curând, iar obiectele
din mediul înconjurător si solul cu care acestea au venit în contact, trebuie minuŃios dezinfectate. Se vor introduce
restricŃii severe în circulaŃia personalului, vehiculelor, ustensilelor, furajelor si a tuturor materialelor angrenate în
procesul de exploatare si valorificare a păsărilor. Adăposturile si fermele în care boala a fost diagnosticată, trebuie
să fie supuse măsurilor de izolare si dezinfecŃie riguroasă. Măsurile de profilaxie includ si o crestere a
rezistenŃei specifice faŃă de infecŃie.
Vaccinarea este în prezent, categoric, cea mai larg răspândită si preferată metodă de a preveni BM. Vaccinul
contra bolii lui Marek este primul vaccin eficient (din istoria biologiei) contra unei boli neoplazice. Există si
vaccinuri acelulare (HVT-FC-126; PB1), utilizate sub formă liofilizată, ceea ce le conferă serioase avantaje privind
conservarea si condiŃiile necesare la transport. Administrarea vaccinurilor contra BM, se face la puii de găină în
vârstă de o zi (în staŃiile de incubaŃie), pe cale subcutanată, în doză de 0,2 ml, conŃinând 1000-1500 unităŃi
formatoare de plaje.
În Ńara noastră vaccinarea contra bolii lui Marek a fost introdusă încă din anul 1972, fiind utilizat cu rezultate
bune Marekromvac, vaccin viu, celular. De necesitate, în Ńara noastră s-a aplicat limitat si vaccinul
liofilizat (Mareklioromvac), precum si vaccinul Marekbivac- vaccin celular, bivalent. În prezent, în Ńara noastră
se utilizează vaccinul Romaris-Marekromvac, vaccin viu, celular, bivalent.
Vaccinarea contra BM este obligatorie la vârsta de o zi, la toate efectivele de găini (reproducŃie rase grele si rase
usoare, găini pentru producŃia de ouă), cu excepŃia puilor de carne.