LIMFOAMELE

MALIGNE
 Limfoamele maligne (LM) reprezinta neoformatiuni ale
sistemului celular al imunitatii (SCI), componenta de
baza a hematopoiezei. Aceste forme de cancer sunt
incadrate in grupul hemopatiilor maligne.

 Frecventa acestor forme de cancer la animalele de

companie este diferita, de la tara la tara, cat si de la o
regiune la alta.
 De exemplu, in timp ce datele statistice raportate de FMV Cluj
indica o incidenta de cca 10% a hemopatiilor maligne din totalul
cancerelor; FMV Bucuresti, raporteaza o incidenta a hemopatiilor
maligne (limfoame si leucemii) de 34% din totalul cancerelor la
animalele de companie.
Forme anatomopatologice

• Limfoamele maligne sunt in principal clasificate dupa criterii

morfocitologice care inseamna identificarea celularitatii fie prin
mijloacele clasice, fie combinate cu mijloace moderne, cu ajutorul
tehnicilor de imunofenotipizare (flow-citometrie) si imunochimice
care detecteaza markerii celulari de identificare.

• Inainte de a ne insusi o clasificare simpla a limfoamelor maligne

care este necesara stabilirii diagnosticului, trebuie sa trecem in
revista localizarea acestor forme de cancer ale SCI-ului.
Localizarile sunt situate atat la nivelul structurilor
limfonodale externe sau interne, fie la nivelul splinei, cat
si la nivelul structurilor limfonodale solitare atasate
mucoaselor digestive, respiratorii sau in orice tesut care are
in compozitia acestuia si structuri limfoidale, ca de exemplu
tegumentul sau mucoasa conjunctivala.
• Procesul neoplazic apare intotdeauna unifocal, prin
malignizarea unei celule de tip germinoblastic (fiind de fapt
celula stem unipotenta limfoformatoare), care va genera in
focarul respectiv un intreg clon celular limfoid malign.

• O data aparut clonul celular acesta va avea doua posibilitati

de evolutie:
a. Procesul malign primar ramane cantonat exclusiv la
nivelul testului limfatic unde a aparut, dezvoltandu-se
rapid, generand numeroase metastaze viscerale, de
regula in ficat, cord, pulmon, rinichi, maduva
hematopoietica si sistemul nervos.
b. Procesul malign primar limfoid sau splenic devine un proces
patologic “contagios” si pentru alte structuri limfonodale.

Aceste structuri se vor transforma deasemenea in neofocare

canceroase primare.

Dupa consolidarea acestui proces, in timp, apare extinderea

secundara a acestuia, concomitent din focare multiple,
realizand o ampla metastazare in diferite viscere si tesuturi.
Ambele tipuri de evolutie pot fi atat fara exprimare citemica,
adica fara invazia maduvei hematopoietice, cat si cu exprimare
citemica, concomitent cu invazia maduvei hematopoietice.

Astfel, CLINIC, se va discuta despre un limfom malign cu sau

fara descarcare periferica, adica cu sau fara simptom leucemic.
Clasificarea limfoamelor maligne dupa baza celulara a acestora

A. Limfoame malifne non-Hodgkiniene

B. Limfoame maligne Hodgkiniene

Limfoame maligne non-Hodgkiniene (LMNH)

1. LMNH “T” celular – la acest nivel, limfoamele

maligne se clasifica in functie de locul aparitiei
procesului primar, deosebind:
a. LMNH “T” limfonodale:
- Limfomul “T” celular clasic
- Angioimunoblasomul
- Limfomul “T” anaplazic
a. LMNH “T” extralimfonodal:
- Mycosis fongoides
- Maladia Sezary
- Limfomul hepatosplenic
- Limfomul enteric
- Limfomul nazal
- Limfomul subcutanat
Toate aceste poseda ca markeri celulari CD1, CD2,
CD3, CD4, CD5, CD7 si CD8.
2. LMNH “B” celular
a. LMNH “B” celular limfonodal:
- Limfomul cu celule in mantie
- Limfomul centrocitic (folicular)
- Limfomul centroblastic (cu celule mari)
- Limfomul Burkitt
- Imunoblastomul
- Maladia Waldenstrom (limfomul limfoplasmocitar)

b. LMNH “B” celular extralimfonodal:

- Plasmocitomul solitar
- Plasmocitomul multiplu (mielomul multiplu)
Markerii celulari: CD10, CD19, CD20, CD21, CD22, CD23, CD24, CD79, CD138.
3. LMNH “NK” celular
Markerii celulari: CD16, CD56, CD57

4. LMNH “histiocitar”

5. Sarcomul dentritic

6. Limfomul cu celule “doica” (nurse cells)

Din punct de vedere al malignitatii celulare a LMNH si a timpului mediu de supravietuire,
elemente care se gasesc in raport invers proportional, se poate alcatui un top care se prezinta
astfel:

Locul 1 la egalitate
• LMNH “T” celular
• LMNH “histiocitar”
• LMNH “B” celular (Burkitt, manta, centroblastic, imunoblastomul)
• Sarcomul dendritic
 Locul 2

- LMNH “NK”

Locul 3

- LMNH “B” centrocitic

- Plasmocitomul

Locul 4

- LMNH Waldenstrom

Locul 1 si 2 sunt forme severe, cu inalta malignitate si evolutie acuta, inclusiv cu

grad sporit de rezistenta. La terapia instituita, locurile 3 si 4 au o malignitate mai
redusa, cu un timp de supravietuire in general lung si cu raspunsuri favorabile la
schemele terapeutice.
Limfomul malign Hodgkin (LMH)

Este un limfom mai rar prezent in seria animala, avand un raport de 1:20 vis-a-vis de
cele non-Hodgkiniene.

Gradul de malignitate este ridicat, deoarece, celula proliferata este histiocitul care in acest
proces de malignizare are si o componenta inflamatorie.
Caracteristica celulara a LMH este data de prezenta a doua tipuri de celule gigante:

- Celula giganta mononucleara (Hodgkin)

- Celula giganta polinucleara (Sternberg-Paltauf–Reed)

• Limfomul Hodgkinian este un excelent exemplu pentru felul in care este promovat procesul
neoplazic limfonodal primar. Initial, clonul celular malign al LMH este unifocal,
limfonodal, de regula un limfonod din regiunea capului sau gatului unilateral.

• Malignizarea prin “contagiune” a altor statii lifonodale se face din aproape in aproape, pe
acceasi parte a diafragmei (inclusiv limfonodurile interne), pentru ca apoi procesul sa treaca
si de cealalta parte a diafragmei, deci contralateral, implicand un mare numar de statii
externe si interne limfonodale, inclusiv splina.
LMH evolueaza morfologic stadial, inregistrandu-se urmatoarele etape evolutive:

1. Faza de preganulom
2. Faza de granulom Hodgkinian
3. Faza de depletie limfocitara
4. Faza de Sarcom Hodgkinian

Aceste faze identificabile prin examen citomorfologic si histopatologic sunt extrem de importante
deoarece dau cele mai corecte indicatii de efectuare a terapiei acestor forme de cancer.
Clinic

Limfomul malign nu cunoaste limita de varsta, afectand atat tineretul canin si felin cat
si animalele varstnice.

Animalele de regula prezinta o importanta sacadere in greutate, pe fondul conservarii

apetitului, sunt afebrile si prezinta una sau multiple adenopatii externe si/sau interne
(evidentiate la examenul imagistic), cu/fara hepato-spleno-megalie. La toate acestea,
se adauga simptomatologia de focar a unor viscere si tesuturi invadate sau, in alte
cazuri simptomatologia generata de infectiile oportuniste.Acestea sunt declansate pe
fondul unei prabusiri imunologice.
 Limfoame maligne nonhodgkiniene

Reprezintă cea mai frecventă formă de exprimare a bolii canceroase din

cadrul hemopatiilor maligne în ţara noastră la animalele de companie, iar împreună
cu leucemiile deţin primul loc din totalul formelor citomorfologice ale neoplaziilor
maligne. Simptomele clinice în limfoame nu sunt specifice, suspiciunea pentru un
diagnostic de limfom malign se creează în urma examenului clinic, când la palpaţie
se constată prezenţa unei mono sau a unei poliadenopatii.
Adenopatia este nedureroasă şi puţin aderentă la planurile profunde şi superficiale ale
limfonodului. Poliadenopatia externă poate fi însoţită sau nu de hepato şi/sau
splenomegalii.
Un alt criteriu de clasificare a limfoamelor maligne nonhodgkiniene este acela de limfoame
acitemice si limfoame citemice, in functie de prezenţa sau absenta celulelor tumorale în
frotiul de sânge.
Examenul citomorfologic – se realizează consecutiv biopuncţiei cu ac fin a
limfonodului marit in volum, (se preferă limfonodulul popliteu şi/sau prescapular care pot fi
mai uşor abordabili). Examenul microscopic poate pune în evidenţă mai multe aspecte
citomorfologice care vor conduce la elaborarea unui diagnostic pozitiv şi diferenţial, necesar
stabilirii prognosticului, evoluţiei şi terapiei specifice.

 Pe baza proliferării celulare limfonodale vom prezenta următoarele forme de limfoame

maligne nonhodgkiniene.