BOALA LIMBII ALBASTRE

(Bluetongue – engl.; Blauzungenkrankheit – germ.; Fiévre Catarrhale – fr.)

Boala limbii albastre (BLA), descrisă si sub numele de febră catarală epidemică, este o boală infecŃioasă,
necontagioasă, caracteristică ovinelor, la care evoluează de regulă acut. Ocazional, poate afecta bovinele si unele
rumegătoare sălbatice. Este produsă de un orbivirus care se transmite prin artropode. Clinic se manifestă prin
febră, stomatită catarală, rinită si enterită, precum si prin schiopătură, ce se datorează inflamaŃiei laminei
senzitive si bureletului coroanei de la nivelul membrelor.

Etiologie
Boala limbii albastre este produsă de un virus ce face parte din genul Orbivirus al familiei Reoviridae. Până în
prezent, în cadrul virusului bolii limbii albastre au fost identificate 25 de serotipuri antigenic distincte. Atât între
serotipuri, cât si între tulpinile aceluiasi serotip, au fost constatate mari diferenŃe de patogenitate (7, 24). Virusul
BLA este rezistent la procesele de putrefacŃie si la solvenŃii organici (eter, cloroform), dar este sensibil la
acŃiunea pH-ului acid (sub valoarea 6) sau alcalin (peste valoarea 8), precum si la acŃiunea tripsinei.
Temperaturile cuprinse între minus 10°C si minus 20°C scad virulenŃa virusului. În sângele conservat la
temperatura laboratorului rezistă până la 3 luni, iar în Ńesutul nervos, conservat la +4°C, îsi păstrează virulenŃa
până la 7 ani.

Caractere epidemiologice
Specii receptive. În condiŃii naturale, cele mai receptive la infecŃia cu virusul bolii limbii albastre sunt ovinele, în
timp ce caprinele si bovinele sunt mai puŃin receptive. Există diferenŃe de receptivitate legate de rasă, rasele
ameliorate fiind de obicei mai receptive decât cele indigene si diferenŃe, legate de vârstă, care în mod inexplicabil
variază de la o epidemie la alta, dar, de regulă animalele tinere sunt mai receptive.
Surse de infecŃie. Sursele principale de infecŃie sunt reprezentate mai ales de oile bolnave sau cele trecute prin
boală, precum si de bovinele sau unele specii de rumegătoare sălbatice contaminate, la care boala limbii albastre
evoluează inaparent sau cu semne clinice minime. La animalele bolnave virusul se găseste în sânge, limfocentrii si
splină. Transmiterea verticală a bolii este posibilă si a fost semnalată transmiterea transplacentară la oaie si vacă.
Dacă infectarea se realizează în prima parte a gestaŃiei se produce moartea embrionului, iar când se realizează la
mijlocul gestaŃiei, apar efecte teratogene la embrioni. Când infecŃia embrionului se produce cu puŃin timp înainte
de parturiŃie, noul născut devine viremic după fătare. Cel mai important rol în transmiterea bolii îl au insectele
hematofage din genul Culicoides
Dinamică epidemiologică. Boala limbii albastre evoluează endemic în zonele tropical, unde insectele hematofage
rămân active în tot cursul anului. În zonele cu climă temperată, boala are caracter sezonier si evoluează mai ales
spre sfârsitul verii, când densitatea culicoidelor este maximă. În zonele în care boala evoluează epidemic,
incidenŃa exprimărilor clinice în turmele de oi expuse variază în funcŃie de densitatea populaŃiei de insecte, de
virulenŃa tulpinii de virus, de statusul imun al oilor, de severitatea semnelor clinice etc. O alt ă posibilitate de
transmitere a acestei boli dintr-o regiune în alta, sau dintr-o Ńară în alta, o reprezintă curenŃii puternici de aer care
pot antrena deplasarea culicoidelor.

Patogeneză
Inocularea virusului BLA în organismul animalelor receptive o realizează, de regulă, numai insectele hematofage
din genul Culicoides. După aproximativ 3 zile de la înŃepătura infectantă, se detectează o perioadă scurtă de
viremie, iar după aproximativ 6-7 zile, o a doua perioadă de viremie, însoŃită de febră si leucopenie. Odată cu
apariŃia interferonului si a anticorpilor specifici, concentraŃia virusului din sângele circulant scade, dar acesta se
localizează la nivelul endoteliului vascular, unde se replică si determină apariŃia ischemiei epiteliilor în care s-a
localizat. De asemenea, virusul se replică si în celulele stratului Malpighi si a stratului descuamativ de la nivelul
limbii, buzelor, esofagului, rumenului si pielii (26). PrezenŃa virusului bolii limbii albastre în interiorul eritrocitelor
sugerează faptul că virusul se replică mai ales în măduva osoasă hematogenă, în celulele stem angajate pe linie
eritrocitară (20) si explică persistenŃa virusului în organismul animalului infectat, în prezenŃa anticorpilor
specifici. Celulele epiteliale în care virusul s-a replicat suferă un proces de degenerare (uneori chiar de necroză), se
desprind si favorizează apariŃia eroziunilor sau ulcerelor caracteristice. În cazul animalelor gestante, virusul
traversează placenta si, în funcŃie de stadiul gestaŃiei, provoacă avort sau anomalii congenitale ale fătului,
localizate mai ales în sistemul nervos central. PrezenŃa virusului bolii limbii albastre în sperma berbecilor sau
taurilor, este însoŃită frecvent de anomalii structurale ale spermatozoizilor, fapt ce demonstrează că virusul se
replică si în endoteliul vascular de la nivelul testiculului (7, 23, 24).

Tabloul clinic
Durata perioadei de incubaŃie variază, dar este în mod obisnuit cuprinsă între 3-10 zile. La ovine BLA poate
avea evoluŃie acută (malignă), subacută (benignă) si avortată.

Forma acută (malignă). Se întâlneste atunci când boala apare pentru prima dată într-un efectiv, iar tulpina de
virus infectantă are un grad de patogenitate ridicat. Perioada de incubaŃie este de 2-4 zile, iar boala debutează prin
febră 40,5-41°C, care se menŃine pentru 5-6 zile. La aproximativ 48 ore de la apariŃia febrei se constată congestia
mucoasei bucale si nazale, însoŃită de salivaŃie cu aspect spumos si scurgeri nazale, iniŃial seroase, apoi
mucopurulente sau/si cu strii de sânge. Buzele, limba si gingia sunt edemaŃiate, de culoare violacee, iar din cauza
reacŃiei inflamatorii animalele execută miscări involuntare ale buzelor. Pe părŃile laterale ale limbii, la nivelul
papilelor cavităŃii bucale, la comisura buzelor, în jurul anusului si al vulvei, apar ulcere lenticulare, cu diametrul de
2-4 mm, uneori sângerânde. DeglutiŃia se realizează cu dificultate, cavitatea bucală exală un miros neplăcut,
respiraŃia devine accelerată, ajungând la 100 miscări/minut. Frecvent apar tulburări digestive, manifestate prin
diaree, uneori sanguinolentă. Se produc, de asemenea, leziuni ale membrelor, frecvent ale celor posterioare,
manifestate prin schiopătură si decubit prelungit, datorate inflamaŃiei lamelor podofiloase si cherafiloase.
Deasupra coroanei se constată apariŃia unei bandelete de culoare rosu închis sau purpurie, sensibilă la palpare,
urmată uneori de dezongulare. Frecvent, la animalele
bolnave se pot constata conjunctivite, însoŃite de lăcrimare si cheratite. Rareori, animalele bolnave prezintă
torticolis si pneumonie prin aspiraŃie. Spre final, tumefacŃia feŃei se poate extinde până la urechi, iar zonele
lipsite de păr sunt hiperemiate. Datorită deprecierii marcante si rapide a stării generale, moartea survine după
aproximativ 6-10 zile de la apariŃia semnelor clinice, în 70-90% din cazuri. La animalele care supravieŃuiesc,
convalescenŃa este lungă, iar revenirea la normal poate dura câteva luni. ProducŃia de lână scade foarte mult.

Forma subacută (benignă). Se constată frecvent la oaie, în zonele în care boala evoluează endemic si se
manifestă prin semne clinice mai puŃin intense, comparativ cu forma acută. Animalele bolnave slăbesc rapid,
masele musculare sunt emaciate, iar după o convalescenŃă îndelungată, unele din animalele bolnave se pot
vindeca. După aproximativ 2-3 săptămâni, circa 20-40% dintre animale mor. O formă asemănătoare de boală se
poate constata si la mieii care se infectează după scăderea imunităŃii colostrale.

Forma avortată se manifestă prin sindrom febril, indispoziŃie, stare de oboseală si inflamaŃie catarală a
mucoasei bucale si nazale. Vindecarea spontană se produce după câteva zile de la debutul bolii.

La bovine, rareori boala limbii albastre se exprimă prin semne clinice asemănătoare celor observate la ovine. Cel
mai frecvent infecŃia evoluează benign sau subclinic si este urmată de vindecare. În cazul când boala se exprimă
clinic, se înregistrează febră (40-41°C), inapetenŃă, salivaŃie abundentă, edem al buzelor, uneori însoŃit de
ulcere ale limbii, buzelor si gingiilor, iar din nări se scurg secreŃii nazale serosanguinolente. InflamaŃia mucoasei
conjunctivale este însoŃită de lăcrimare. Multe din vacile bolnave prezintă pododermatită, la toate cele patru
membre, consecinŃă a laminitei. Se consideră că semnele clinice prezentate anterior sunt, în mare parte,
consecinŃa unei reacŃii alergice. Când infecŃia se declansează în timpul gestaŃiei, în funcŃie de momentul când
se produce, se constată avorturi sau malformaŃii congenitale ale fătului. La vacile neimunizate momentul critic
pentru infecŃia fătului îl reprezintă perioada de gestaŃie cuprinsă între 60 si 140 zile.

Caprele natural infectate exprimă puŃine semne clinice, între care: febră moderată, hiperemia mucoasei
conjunctivale, a mucoasei bucale si nazale.

Tabloul anatomopatologic
Modificările anatomopatologice diferă, în funcŃie de evoluŃia clinică a bolii. La ovine, pe suprafaŃa tuturor
mucoaselor se constată petesii si echimoze întinse. La nivelul cavităŃii bucale, esofagului si rumenului sunt
prezente edeme si ulcere. În Ńesutul conjunctiv subcutanat al capului se evidenŃiază edeme gelatinoase. În masele
musculare se constată fenomene degenerative, edeme interfasciculare, urmate de necroze ale muschilor striaŃi.
Hemoragii pot fi întâlnite si în muschiul cardiac. Constant, se observă hemoragii la baza arterei pulmonare, precum
si congestii, hemoragii sau chiar necroze de-a lungul pilierului anterior al rumenului si gutierei esofagiene. Frecvent
se produce edem pulmonar si pneumonie de aspiraŃie. Mai ales pe pielea membrelor, se constată zone hiperemice,
sau hemoragii, mai grave în regiunea coroanei, spaŃiului interdigital si a călcâielor, ce pot duce la desprinderea
cutiei de corn.
Histologic, leziunile primare sunt vasculare, cu prezenŃa de microtrombi. Pe mucoase si muschi se evidenŃiază
numeroase microinfarcte, care stau la baza leziunilor macroscopice. InflamaŃia muschilor striaŃi se reflectă în
cresterea enzimelor serice, incluzând si creatininfosfokinaza. Leucocitoza usoară, care se constată în stadiile
timpurii ale bolii, este în mod obisnuit urmată de o leucopenie marcantă, datorată în principal limfopeniei.

Diagnostic
Se bazează pe coroborarea datelor obŃinute în urma anchetei epidemiologice, examenului clinic, examenului
serologic si a examenului virusologic.
BLA poate fi suspicionată pe baza apariŃiei în sezoanele calde si umede, favorabile înmulŃirii insectelor
hematofage, a evoluŃiei enzootice, a caracterului necontagios, a stării febrile, si leucopeniei, a hemoragiilor si
ulcerelor de la nivelul aparatului digestiv, precum si a inflamaŃiilor din regiunea coroanei, urmate de dezongulări
parŃiale sau totale ale cutiei de corn. Edemul buzelor, capului si emacierea maselor musculare contribuie, de
asemenea, la suspicionarea bolii limbii albastre. Confirmarea diagnosticului se face prin examene de laborator.
Identificarea virusului izolat se face prin examene serologice, prin una din următoarele tehnici: imunofluorescenŃa
directă sau indirectă; testul peroxidazei-antiperoxidazei; tehnica de virusneutralizare; reacŃia de fixare a
complementului; reacŃia de imunodifuzie în gel de agar; ELISA (indirectă, competitivă sau de blocare).

Boala limbii albastre se poate confunda cu alte boli ale oilor, între care amintim: variola, ectima contagioasă, febra
aftoasă si fotodermatoza. Variola ovină debutează cu unele semne clinice asemănătoare cu cele din BLA, dar cele
două boli se deosebesc esenŃial sub aspect epidemiologic, lezional si prin sfârsitul, întotdeauna fatal, în cazul
variolei ovine. Ectima contagioasă afectează cu precădere mieii si tineretul, iar localizarea si tipul leziunilor sunt
elemente care usurează diagnosticul de ectimă. Febra aftoasă difuzează foarte rapid, nu are caracter sezonier,
apariŃia ei nu este legată de prezenŃa insectelor hematofage, evoluŃia este benignă si leziunile sunt
caracteristice. Spre deosebire de BLA, în febra aftoasă diagnosticul se precizează rapid. Fotodermatoza apare mai
ales la animalele cu pielea depigmentată, expuse timp îndelungat la acŃiunea razelor ultraviolete,
iar leziunile sunt specifice.

Profilaxie
În zonele în care boala evoluează endemic, măsurile de prevenire se referă la distrugerea sau reducerea numărului
de insecte hematofage, evitarea menŃinerii animalelor din speciile receptive pe păsuni sau în afara adăposturilor,
pe timp de noapte. Folosirea repelenŃilor si evitarea zonelor mlăstinoase si umede pot constitui, de asemenea,
importante măsuri profilactice. În Ńările în care boala s-a permanentizat, singura măsură de profilaxie eficientă o
reprezintă vaccinarea. Revaccinarea periodică a tuturor ovinelor din aceste teritorii contribuie la menŃinerea
pierderilor prin mortalitate la un nivel foarte scăzut, cu condiŃia de a monitoriza permanent prevalenŃa
serotipurilor, astfel încât vaccinurile utilizate să conŃină, pe cât posibil, toate serotipurile existente în efectivul
contaminat.

Combatere
BLA face parte din lista A a OIE. La apariŃia ei într-un efectiv, se declară oficial si se instituie măsuri de carantină
de gradul I. În Ńările în care boala evoluează endemic, animalele bolnave cu forme severe se ucid, în condiŃii
speciale de supraveghere sanitară veterinară. Animalele cu forme usoare de boală se izolează si se tratează cu
antibiotice si chimioterapice, pentru evitatrea apariŃiei complicaŃiilor, concomitent cu administrarea de glucoză si
tonice cardiace. Animalele clinic sănătoase si afebrile vor fi vaccinate de necesitate. În cazul apariŃiei bolii într-o
Ńară sau într-o zonă indemnă, se recomandă uciderea întregului efectiv contaminat, urmată de aplicarea
riguroasă a măsurilor de decontaminare. De asemenea, animalele receptive trebuie îmbăiate în soluŃii cu
substanŃe insecticide persistente. Se vor neutraliza toŃi vectorii implicaŃi în transmiterea bolii.