STOMATITA VEZICULOASĂ

(Stomatitis Vesicularis – lat.; Vesicular Stomatitis – engl.; Stomatite Vésiculeuse – fr.)

Stomatita veziculoasă (SV) denumită si pseudofebra aftoasă, este o boală infecŃioasă, ce afectează mai multe
specii de animale (cabaline, taurine, suine) si se caracterizează prin apariŃia unei erupŃii veziculoase pe mucoasa
bucală, ocazional pe mameloane si pe pielea extremităŃilor.

Etiologie
Agentul cauzal al bolii este un virus încadrat în familia Rhabdoviridae, genul Veziculovirus, având dimensiuni de
75-180 nm, o formă alungită, asemănătoare unui glonte si conŃine ARN. Antigenic, se disting două tipuri
distincte denumite tipul New-Jersey si tipul Indiana. Diferitele subtipuri produc boala cu simptome identice, dar de
gravitate variabilă. Subtipurile 1, 2 si 3 sunt mai puŃin patogene pentru vaci, cai si porci. Serotipul New-Jersey
este agentul cauzal al celor mai multe îmbolnăviri în efectivele de animale. Virusul se izolează cu usurinŃă din
lichidul veziculelor si din pereŃii acestora pe substraturi celulare foarte variate, cum sunt: celule embrionare de
găină, soarece, celule renale de viŃel si purcel, fibroblasti de cobai, celule testiculare de viŃel, câine, nurcă,
celule HeLa, pe care determină efect citopatogen.

Caractere epidemiologice
În mod natural stomatita veziculoasă afectează cabalinele, bovinele, porcinele, iar dintre animalele sălbatice
cerbul, căprioara si râsul (4). Se pare că si alte animale sălbatice (bursuc, mistreŃ) ar fi receptive si deci ar putea
avea un rol în transmiterea bolii. Sursele primare de infecŃie sunt reprezentate de animalele bolnave, la care
virusul se găseste în sânge în timpul perioadei febrile, apoi în limfă si epiteliul vezicular, fiind eliminat prin lapte,
urină, salivă, timp de câteva zile. Nu se exclude existenŃa purtătorilor de virus printre animalele domestice si
sălbatice. Se pare că rolul de vector si rezervor de virus l-ar juca animalele sălbatice, ca mistreŃul, cerbul si ursul
spălător, precum si insectele hematofage. InfecŃia se poate transmite prin contactul direct cu animalul bolnav, si
indirect, prin intermediul surselor secundare, virusul pătrunzând în organism pe cale digestivă, prin soluŃiile de
continuitate de la nivelul mucoasei bucale si pe cale cutanată, prin pielea lezionată sau prin intermediul insectelor
hematofage. Boala evoluează enzootic–epizootic si nu are tendinŃa de a difuza din focar. În unele zone, boala are
caracter staŃionar, reapărând periodic.

Patogeneză
Virusul se multiplică în celulele de la poarta de intrare, unde determină o reacŃie inflamatorie locală cu infiltraŃie
seroasă a dermului si epidermului, urmată după 18-24 de ore de degenerarea balonizantă a celulelor poliedrice si
formarea unor vezicule mici, izolate. Ulterior, veziculele se măresc, confluează, devin vizibile. După 48-72 de ore
de la apariŃia veziculelor se produce necroza de colicvaŃie a celulelor epidermice, si se formează eroziuni ce se
epitelizează în câteva zile, fără a lăsa urme. Concomitent, virusul difuzează în sânge si determină apariŃia
febrei, si apoi a anticorpilor specifici, care persistă timp de mai mulŃi ani, determinând o imunitate solidă.
Dealtfel, în zonele contaminate, epizootiile se succed la intervale mari de timp – de câŃiva ani - ceea ce este în
legătură cu imunitatea conferită de o primă infecŃie.

Tabloul clinic
Simptomatologia este asemănătoare la toate speciile de animale domestice receptive în mod natural, fiind apropiată
de cea a febrei aftoase, forma benignă. Durata perioadei de incubaŃie este de 2-9 zile. EvoluŃia clinică a bolii este
acută. Debutează cu o stare febrilă (39,5–41,0C), congestia mucoasei bucale, salivaŃie. În 1-3 zile de la debut
apar vezicule pe mucoasa palatină, linguală si labială, a căror mărime variază de la cea a unui bob de linte până
la cea a unei alune. Veziculele se sparg în 1-2 zile si lasă eroziuni de culoare rosu-închis, care se cicatrizează, în
timp de o săptămână. ErupŃia apare si pe mamelă, pielea din regiunea interdigitală, coronară si a chisiŃei, fără
a se generaliza la toate membrele. Localizarea veziculelor variază de la un focar la altul; în unele cazuri se
localizează mai ales în cavitatea bucală, în altele la mamelă. De asemenea, localizarea veziculelor diferă si după
specia animală afectată. Astfel, la taurine si cabaline, veziculele se formează pe mucoasa palatină, linguală si
labială, iar la porcine pe limbă si rât. Rareori, erupŃia apare pe aripile nasului, pe bot si uneori pe mucoasa nazală.
Leziunile podale nu sunt totdeauna prezente, ele sunt mai frecvente la porci si cai. Animalele bolnave refuză hrana,
sunt abătute, fac miscări de masticaŃie, înghit greu, salivează abundent, îsi freacă botul de obiectele din jur si, în
cazul localizărilor podale, schiopătează. La animalele neîngrijite, mai ales la porcine, se produc dezongulări.

S-au descris si forme atipice, manifestate prin hipertermie, congestia si tumefierea mucoasei bucale, fără erupŃii,
sau chiar forme inaparente, exprimate numai prin stare subfebrilă, care de obicei trec neobservate.

Tabloul morfopatologic
Leziunile sunt asemănătoare celor din febra aftoasă si se caracterizează prin prezenŃa erupŃiei veziculoase, cu
localizare cel mai frecvent în cavitatea bucală. Procesul este localizat în celulele din straturile superficiale ale
dermului, ce vor forma pereŃii externi ai veziculei, care sunt subŃiri, se rup si eliberează un lichid limpede,
virulent. Stratul bazal nu este alterat si de aceea reparaŃia dermică se face repede. Microscopic, prima modificare
constă în crearea unor spaŃii intercelulare, dermul devenind spongios. Ulterior, spaŃiile intercelulare se măresc,
membrana celulară se destramă si conŃinutul citoplasmatic se varsă în spaŃiile intercelulare, dând nastere la
vezicule. În jurul si în veziculele formate, se pot observa hemoragii si infiltraŃii cu polinucleare. Veziculele se rup,
moment în care pot interveni diversi germeni de infecŃie secundară, bacterii si micete.

Diagnostic
Diagnosticul stomatitei veziculoase este usor de stabilit când boala apare simultan la cabaline\ si taurine sau la
cabaline si porcine. Desi s-a afirmat că stomatita veziculoasă este singura boală veziculară la cabaline, indiciu
important pentru diagnosticul diferenŃial, atunci când boala evoluează la o singură specie diagnosticul este dificil
si impune confirmarea prin examene de laborator: virusologice, serologice si proba biologică. Izolarea virusului se
realizează pe culturi celulare sau pe ouă embrionate. Pentru identificarea virusului izolat se folosesc testetele:
seroneutralizare, imunodifuzie în gel de agar si ELISA. Testul ELISA este sensibil, rapid, dar nu
permite identificarea celor două serotipuri, New Jersey si Indiana, deoarece între acestea apar reacŃii încrucisate.
Totusi, testul prezintă avantajul că face diferenŃiere netă între virusul stomatitei veziculoase si cel al febrei
aftoase.
Pentru evidenŃierea anticorpilor specifici se recurge la diverse tehnici, cum sunt: reacŃia de fixare a
complementului, seroneutralizarea, imunodifuzie în gel de agar si ELISA.
InfecŃia la bovine se poate confunda cu febra aftoasă, de care se diferenŃiază, în general, prin caracterul ei
benign, prin lipsa unor leziuni podale tipice, prin transmisibilitatea ei constantă la cal si prin slaba patogenitate a
virusului pentru bovine si cobai; variola se diferenŃiază prin aspectul erupŃiei si prin lipsa leziunilor pe mucoasa
bucală, atât în variola calului cât si a bovinelor. La porcine, confuzia, s-ar putea face între exantemul veziculos,
stomatita veziculoasă, febra aftoasă si boala veziculoasă. DiferenŃierea sigură între aceste viroze se face, în afara
testelor de laborator, prin inocularea materialului patologic suspect la diferite specii de animale

Prognostic
Prognosticul este favorabil, animalele vindecându-se spontan.

Tratament
Leziunile se vindecă de obicei de la sine. Se poate recurge la spălături cu soluŃii antispectice ca si în febra
aftoasă. Animalele bolnave se Ńin în repaus în adăpost si li se administrează barbotaje si fân de bună calitate. În
faza febrilă, animalele vor fi tratate cu antipiretice. În caz de apariŃie a complicaŃiilor secundare se poate recurge
la antibiotice si chimioterapice.

Profilaxie si combatere
Prevenirea apariŃiei stomatitei veziculoase în Ńările indemne se realizează prin aplicarea măsurilor generale:
de interzicere a importului de animale din zonele de boală, controlul riguros sanitar veterinar la graniŃă;
carantina profilactică a animalelor nouachiziŃionate.

În Ńările în care boala apare frecvent, pentru prevenirea îmbolnăvirilor se poate practica imunizarea activă a
animalelor receptive cu vaccinuri inactivate, asemănătoare celor utilizate în febra aftoasă. În astfel de Ńări,
măsurile de combatere nu sunt radicale. Animalele bolnave se izolează si se tratează simptomatic si se iau măsuri
pentru prevenirea difuzării bolii în alte efective.
Combatere
În Ńara noastră, ca si în alte Ńări indemne de SV, în situaŃia apariŃiei unui focar de stomatită veziculoasă, se
impun următoarele măsuri :
se declară boala oficial si se instituie carantina de gradul
se ucid animalele bolnave, suspecte de boală si de contaminare, în condiŃii speciale de supraveghere sanitar
veterinară;
se fac dezinfecŃii riguroase.