8.

DERMATITA NODULAR VIRAL

(Dermatitis Nodularis lat.;Lumpy Skin Disease engl.;Dermatose Nodulaire
des Bovides
fr.)
Dermatita nodular viral
(DNV)
este o boal infectioas specific bovinelor,caracterizat prin febr, eruptie
cutanat silimfadenit, cu evolutie n general benign la animalele adulte,
dar grav la tineret.
Istoric
DNV a fost descris pentru prima dat de McDonald si Morris n sudul Africii,
n anul 1931, sub numele de pseudourticarie. n anul 1945 Le Roux a descriso sub numelede
lumpy skin disease (boala nodular a pielii).n legtur cu numele bolii, de-a
lungul timpului s-au manifestat serioase neconcordante n literatura de
specialitate din diverse tri, ceea ce a creat posibilitatea unor confuzii.n
literatura de specialitate de limb francez aceast boala fost si este
cunoscut sub numele de dermatose nodulairecontagieuse sau
dermatose nodulaire des bovides sau maladie nodulaire cutanee des bovides.
n literatura delimb german a fost denumit initial knopvelsiekte
sau hautknotenkrankheit , dar apoi s-a adoptat denumirea englezeasc a bolii
de
lumpy skin disease.n literatura de specialitate din limba romn a fost
descris cnd sub numele de dermatita nodular sau de dermatoza nodular
contagioas , sub influenta literaturii franceze, cnd sub numele de dermatita
nodular viral , ntr-o traducere aproximativ a denumirii din limba englez,
n ncercarea de a evita confuzia cu boala descris subnumele de dermatita
nodular cu etiologie probabil micobacterian.Avnd n vedere c n prezent
aceast boal este cunoscut aproape pretutindeni n lume sub numele de
lumpy skindisease, inclusiv n toate documentele tehnice ale OIE, dar si
posibilitatea confuziei cu dermatitele de alte etiologii.
Rspndire si important
Mult vreme cantonat n cteva tri din sudul Africii, DNV este astzi extins
spre nord, pn la nisipurile sahariene, exceptnd doar cteva tri africane.
Cele mai recente tri afectatede DNV au fost Kuweitul, n 1986, Egiptul

n1988, Israelul n 1989, Mauratius, Mozambic si Senegal n 2001, unele

dintre acestea redevenind apoi indemne, ca urmare a msurilor drastice de
combatere care au fost ntreprinse.DNV este considerat una dintre cele mai
importante boli infectioase ale animalelor, aflat permanent sub observatia
OIE, care a inclus-o n Lista A, printre cele mai atent supravegheate 15 boli
ale animalelor.Prezenta bolii ntr-un efectiv determin pierderi economice
concretizate n principal prin mortalitate la tineret, pierdere n
greutate,scderea productiei de lapte, deprecierea pieilor, predispunerea la
alte mbolnviri, infertilitate,avorturi etc.
Etiologie
Agentul etiologic al DNV este un virus din fam.Poxviridae, genul
Capripoxvirus.
Prototipul virusurilor recunoscute ca agenti etiologici ai DNV sunt virusurile
de tip Neethling. Acestea sunt virusuri de dimensiuni mari, de 170-260/300450 nm, care se cultiv pe membrana corioalantoid a embrionilor de gin
sau pe diferite tipuri de culturi celulare, producnd efect citopatic si incluzii
intracitoplasmatice oxifile. Nu prezint pluraritate antigenic si sunt foarte
strns nrudite antigenic cu virusul variolei ovine, de care nici nu pot fi
deosebite prin teste serologice obisnuite .Sunt virusuri foarte rezistente la
actiunea agentilor fizici si chimici. Temperatura de 55C le distruge n dou
ore, iar cea de 65C n 30 min.Mediul intens alcalin sau intens acid le
distruge.De asemenea, le distruge formolul 1%, eterul20%, fenolul 2% si unii
detergenti . Au o rezistent remarcabil n mediul ambiant. n tesuturile
cutanate necrozate si uscate rezist cel putin 33 de zile.
Boli virotice si prionicenale animalelor
Inoculate experimental la bovine, virusurilede tip Neethling produc leziuni
cutanatenodulare, fr tendint de generalizare, care se elimin n timp.
Caractere epidemiologice
Sunt receptive la infectia natural taurinele,zebu si bubalinele domestice.
Antilopele
Oryx si Impala sunt sensibile la infectia experimental dar rolul lor, ca si al
altor biongulate, n epidemiologia bolii, ca posibil rezervor de virus,nu a fost
demonstrat. Cert este c nu au fost nregistrate cazuri clinice la aceste specii
n decursul epidemiilor care au afectat taurinele. Omul nu este receptiv.Cele
mai sensibile sunt rasele cu constitutie fin, femelele lactante si tineretul, n
special exemplarele subnutrite.Sursele de infectie si cile de transmitere sunt
numai partial cunoscute. Un anumit consens exist n recunoasterea rolului
de agenti transmittori unor specii de insecte hematofage.Dar boala apare si

n celelalte sezoane, cnd acestea lipsesc si cnd transmiterea se face,

probabil, prin intermediul surselor secundare de infectie, contaminate cu
saliv, cruste, secretii,sau alte materiale virulente provenite de la animalele
bolnave. Nu a fost identificat un anumit vector animat, de prezenta cruia s
fie legat aparitia si difuzarea bolii, dar, pe baza observatiilor epidemiologice,
un posibil rol mai nsemnat se atribuie unor specii de tntari, din genurile
Culex si Aedes si de muste, din genurile Stomoxys si Biomyia. Tot pe baza
unor asemenea observatii se consider c, contactul direct dintre animale
joac un rol minor n difuzarea bolii .Au existat focare de DNV n care sursa
deinfectie nu a putut fi deloc identificat.Dinamica epidemiilor de DNV este
variabil.Uneori evolueaz ca o veritabil epidemie, cum are putere de
difuzare, alteori ns difuzeaz lent, cu mbolnviri sporadice.
Tabloul clinic
Perioada de incubatie este de 1-5 sptmnin infectia natural si de 1-3
sptmni n cazul infectiei experimentale.Tabloul clinic al bolii variaz ntre
evolutii inaparente si evolutii foarte grave, cu mers acut,subacut sau
cronic.La debutul bolii se instaleaz febra, anorexia,salivatia si jetajul, la care
se adaug, dup 48 de ore, eruptia cutanat nodular pe bot, gt, periocular,
piept, coapse ca si pe restul corpului,dar si pe mucoasa nazal si bucal.
Nodulii sunt durerosi, duri la palpare, circumscrisi, cudiametrul de 0,2-5 cm,
situati profund n grosimea pielii si extinzndu-se pn n derm, tesutul
subcutanat si chiar pn n muschi, iar pe sectiune sunt slninosi, de culoare
glbuie.Aparitia nodulilor este nsotit de regul de olimfonodit regional
pronuntat si persistent.Adesea nodulii se necrozeaz si continutul lor se
elimin n timp de 7-8 zile, lsnd n loc leziuni crateriforme, care se vindec
n timp de 20-90 de zile.Leziunile se vindec, formndu-se cicatrici
persistente. La animalele adulte terminarea boli ieste vindecarea, n aproape
toate cazurile,mortalitatea nedepsind 1-2% dar, la tineret,evolutia este mai
grav, uneori chiar foarte grav.Au fost observate focare n care s-a
nregistrat o frecvent foarte ridicat a cazurilor cu evolutie malign, cu
eruptie masiv att pe piele ct si p emucoase, cu edeme subcutanate
ntinse si cucomplicatii secundare bacteriene, n care mortalitatea a atins
75% din animalele mbolnvite. n astfel de cazuri se pot nregistra s ialte
manifestri ca: schiopturi, din cauza inflamatiei tendoanelor, sinoviilor si
tecilor vaginale, sau a edemelor articulare, precum s imamite, avorturi,
endometrite postavortive,sterilitate, diverse manifestri aleatorii cauzate de
infectiile secundare. n astfel de cazuri cu evolutie grav, dac nu survine
moartea,vindecarea se produce anevoie, n rstimp de 2-6luni, leziunile mai
pot fi finalizate timp de nc unu sau doi ani.
Diagnostic

n zonele endemice de DNV diagnosticul se stabileste clinic, de ctre

practicieni, dar dac suspiciunea de DNV apare ntr-o tar
indemn,diagnosticul trebuie confirmat cu certitudine prin examen de
laborator, n care scop se execut:examenul histologic al tesutului lezionat si
izolarea si identificarea virusului.
Boli produse de virusuri din fam. Poxviridae
Att pentru examenul histologic, ct si pentru examenul virusologic, se
preleveaz prin biopsie fragmente de tesut din leziuni cutanate nodulare
recente. Modul de prelevare, mediul de transport si conditiile de temperatur
si pH care trebuie asigurate sunt n detaliu precizate n manualul de
standarde pentru teste de diagnostic si vaccinurial OIE .Examenul histologic
evidentiaz leziunile microscopice caracteristice si prezenta incluziilor intra
citoplasmatice.Izolarea primar a virusului se poate face ce lmai bine pe
culturi testiculare de miel de diverse rase dar, n mod deosebit se preteaz
rasele europene specializate pentru productia de ln. Aproximativ n ordinea
descrescnd a sensibilittii, izolarea virusului DNV se mai poate face pe
culturi de celule testiculare de bovine, culturi de celule renale de ovine sau
bovine.Pe culturi celulare virusul DNV produce efect citopatic n termen de 210 zile, ceea ce permite identificarea virusului prin seroneutralizare.Dup ce
a fost izolat pe culturi celulare,virusul DNV poate fi cultivat si pe MCA a
embrionilor de gin n vrst de 7-9 zile.Multiplicarea virusului pe MCA poate
f idemonstrat prin IF, electronomicroscopic sau n sectiuni histologice
colorate prin metoda cu hematoxilin-eozin, care relev prezenta incluziilor
acidofile dispuse intracitoplasmatic.Diagnosticul de DNV poate fi stabilit si
prin evidentierea prezentei virusului n citoplasma celulelor din nodulii
cutanati cu ajutorul reactiei de imunofluorescent direct.Statusul imunolgic
al unui efectiv privind DNV poate fi controlat fie prin reactia de
seroneutralizare a virusului pe culturi celulare, fie prin reactia de
imunofluorescent indirect.
Diagnosticul diferential n DNV trebuie s aib n vedere n primul rnd telita
ulcerativ herpetic cu virus herpetic de tip 2 (Allerton),dermatita nodular si
farcinul bovin
(ambele cu etiologie bacterian) si hipodermoza. Virusurilede tip Allerton au
fost cndva suspicionate de unii c ar contribui chiar la etiologia DNV,alturi
de virusurile Neethling, dar ulterior s-a convenit c virusurile herpetice de tip
Allerton produc o afectiune doar asemntoare cu DNV,numit pseudolumpy
skin disease, care se deosebeste n principal, prin faptul c nodulii cutanati
nu au tendint de eliminare n timp.
Profilaxie
Pentru prevenirea aparitiei bolii, legislatia sanitar veterinar a majorittii

trilor indemne de DNV prevede interdictia importului de taurine,carne si piei

de taurine din trile n care DNV exist. OIE a inclus DNV pe lista A la pozitia
A7,n rndul celor 16 boli infectioase ale animalelor a cror prezent n
teritoriu este monitorizat prin raportri permanente, iar Legea
SanitarVeterinar 60/1974 o consider o boal supus declarrii oficiale
obligatorii si carantinrii de gradul I.n caz de aparitie confirmat a bolii,
bovinele bolnave si cele suspecte de contaminare se lichideaz n condit ii
speciale de supravegheresanitar veterinar si prevenire a difuzrii bolii.n
trile n care DNV este endemic nu se merge pe asemenea msuri radicale,
deoarece acestea s-ar putea dovedi inutile, implicnd costuri suplimentare
nejustificate, pe fondul existentei unui rezervor natural de virus nc
insuficient cunoscut si controlat, care poate determina n orice moment
reaparitia bolii.De-a lungul timpului, n aceste tri au fost utilizate mai multe
tipuri de vaccinuri, preparate dup diverse formule, rezultatele cele mai bune
fiind obtinute cu vaccinurile preparate din tulpinide tip Neethling atenuate
prin pasaje succesive pe culturi celulare sau pe culturi celulare si ou
embrionate. n lipsa acestora se foloseste uneori un vaccin contra variolei
ovine, care produce un anumit grad de imunitate ncrucisat contra DNV.n
trile n care DNV este endemic se aplic msuri complexe de combatere,
care includ vaccinarea bovinelor sntoase, sacrificarea sau tratarea
animalelor bolnave cu antibiotice, pentru diminuarea pierderilor cauzate de
infectiile secundare, aspersarea de substante insecticide pentru distrugerea
agentilor transmittori,dezinfectii, limitarea miscrii animalelor etc.Dintre
acestea, dezinsectiile repetate, de la care s-ar putea astepta cele mai bune
rezultate, au inconvenientul c distrug nu numai tntarii implicati n
transmiterea DNV, dar si o mare varietate de alte artropode, n special
insecte,determinnd astfel grave dezechilibre ecologice