CAP 5 Gestatia v4 PDF

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.
net/publication/338385362
CAPITOLUL 5. EMBRIOGENEZĂ şi GESTAŢIE
Chapter · January 2005

DOI: 10.13140/RG.2.2.11227.52006
CITATIONS READS
0 282
1 author:
Ioan Hutu
Banat University of Agronomical Sciences and Veterinary Medicine
190 PUBLICATIONS 60 CITATIONS
SEE PROFILE
Some of the authors of this publication are also working on these related projects:
Reproduction Herd Disease (RHD) View project
Neuromodulation in SCI minipigs View project
All content following this page was uploaded by Ioan Hutu on 04 January 2020.
The user has requested enhancement of the downloaded file.

Reproducerea intensivă la scroafe
AUTORUL:
Ioan Huţu s-a născut la Ineu, judeţul Arad, în 18 martie 1973. Este
absolvent al Liceului Industrial nr. 1 Ineu, al Facultăţii de Medicină Veterinară din
Timişoara, promoţia 1997, al Institutului Teologic Român din Hollywood, Florida,
promoţia 1998 şi al Facultăţii de Biotehnologii şi Zootehnie din Timişoara,
promoţia 2001. Din anul 2003, este doctor în ştiinţă, având teza cu titlul Cercetări
privind specificul reproducţiei la scroafele exploatate în sistem intensiv.
Are un număr de 60 lucrări ştiinţifice publicate, două cărţi de specialitate şi
mai multe reeditări ale lucrărilor practice pentru studenţii veterinari. A fost şi este
implicat în programe naţionale şi internaţionale privind producţia animală şi
extensia universitară
Este asistent la disciplinele de Zootehnie Generală şi Ameliorare, Producţii
Animale şi Tehnologii de Creştere din cadrul Departamentului de Producţii
Animale şi Sănătate Publică Veterinară al Facultăţii de Medicină Veterinară,
Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului din Timişoara.
REFERENŢI ŞTIINŢIFICI:
Prof. Dr. Horia Cernescu

Prorector al USAMVB Timişoara,
Titularul Disciplinei de Reproducţie, obstetrica si ginecologie de la Facultatea de
Medicină Veterinară din Timişoara
Prof. Dr. Emil Sas

USAMVB Timişoara - Facultatea de Medicină Veterinară
Titularul Disciplinelor de Zootehnie Generală şi Ameliorare şi Tehnologii de
Creştere şi Producţii Animale.
Prof. Dr. Păcală Nicolae

USAMVB Timişoara - Facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii, Şeful catedrei de
Biotehnologii, Titularul Disciplinelor de Biologia reproducerii animalelor.
Biotehnologii de reproducţie
Prof. Dr. Dan Drînceanu

USAMVB Timişoara - Facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii, Şeful catedrei
Producţiile animalelor mari, Titularul Disciplinei de Nutriţie şi Alimentaţie
Animală
REDACTOR CARTE:
Ligia Ioana Huţu – jurnalist
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ
A BANATULUI TIMIŞOARA - FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ
Dr. IOAN HUŢU
REPRODUCEREA INTENSIVĂ
LA SCROAFE
Timişoara, 2005
PROIECT PROMOVAT
de către Disciplina de Producţie Animală şi Tehnologii de Creştere a
Facultății de Medicină Veterinară şi susţinut de către Consiliul
Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior
cu sprijinul financiar oferit de către:

S.C. L&H CONSULTING SRL
S.C. AGROBIOTIC SRL
S.C. COMISION DIC SRL
şi cu distribuţia asigurată de către Revista Ferma
Coperta I “The sun in the egg” după Holy, J. şi Schatten, G. 1991
Bun de tipar: 25.10.2004

Apărut: decembrie 2004
Coli de tipar: 14,25.
Tiparul executat la tipografia MIRTON Timişoara
Timişoara, Str. Samuil Micu nr. 7
Tel.: 0256-225684, 0256-272926;
Fax: 0256-208924
E-mail: mirton@mail.dnttm.ro
www.mirton.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

HUŢU, IOAN
Reproducerea intensivă la scroafe / dr. Ioan Huţu, -
Timişoara: Mirton, 2005
456 pag; 24 cm
Bibliogr.
ISBN 973-661-5464
636.082.453:636-4
© Copyright 2004, Ioan Huţu

Toate drepturile rezervate autorului dar, cu permisiunea scrisă a autorului, orice parte a
acestei lucrări poate fi reprodusă cu orice mijloc mecanic sau electronic.
PREFAŢĂ
Apariţia acestei cărţi cu o temă atât de importantă şi generoasă survine după

o perioadă îndelungată în care reproducţia la suine nu a fost, în mod practic, tratată
exhaustiv de cam prea mulţi ani, fără să mai amintesc că nici odată literatura
română de specialitate nu a excelat în domeniu.
Cartea are multiple merite, pe care prefer ca, în cea mai mare parte, să las
cititorii să le descopere şi să le aprecieze. Una din calităţile principale este
constituită de modernismul în care au fost expuse toate problemele, asociat cu
spiritul novator, în acord cu modul de gândire şi originalitatea autorului. Cartea pe
care autorul, din modestie, nu a intitulat-o ,, Tratat de reproducere intensivă la
scroafe”, deşi îşi merită cu prisosinţă acest titlu, este structurată într-o manieră
integralistă, în sensul că sunt prezentate şi aspecte conexe foarte importante, pentru
a înţelege mai bine şi mai uşor întreaga complexitate tehnologică pusă în discuţie.
Caracterul doct al cărţii este decelabil încă din primele pagini, în care sunt
prezentate aspecte principiale de exploataţie, pentru că, începând din capitolul 2, să
se facă un amplu expozeu asupra complicatelor procese biologice, pornind de la
aspectele genetice, embriologice şi endocrinologice. Autorul nu uită însă ca, de
fiecare dată şi în fiecare capitol al cărţii, să facă referiri pertinente de ordin
tehnologic şi, unde este cazul, şi managerial.
Sigur că acest mod de a prezenta subiectul vine să trezească interesul
specialiştilor, care pot să-şi aducă la zi cunoştinţele în domeniu, pe de o parte, iar
pe de altă parte, cititorul mai puţin calificat, dar cu dorinţa de a se forma în
domeniu, găseşte aici tot ce i-ar putea condiţiona nu numai succesul fermei, dar şi
formarea sa profesională reală, bazată, într-adevăr, pe cunoaştere şi s-ar evita
situaţia din prezent când, din păcate, empirismul este întâlnit peste tot şi aduce cu
sine rezultate pe măsură.
Problemele spinoase ale selecţiei la caracterele de fertilitate sunt tratate
deosebit, atât aspectele clasice, cât şi aspectele moderne - cu ajutorul geneticii
moleculare, bioinformaticii, selecţiei marker-asistate. Nu sunt omise nici
maximizarea efectului heterozis, precocizarea reproductivă, noţiunle de sexare
gametică, embriosexare, clonare şi optimizarea tehnologică şi managerială a
fertilităţii.
Unul dintre marile impedimente ale reproducţiei intensive, tehnopatia
reproductivă, este prezentat pe larg, începând cu descrierea, identificarea,
probabilitatea apariţiei şi continuând cu prezentarea factorilor de risc, indicatorii de
risc şi ierarhizarea acestora.
Este demn de semnalat faptul că preceptele şi cunoştinţele momentului în
domeniul biotehnologiei sunt prezentate elegant, cu aplomb, concret, cu
direcţionare foarte precisă: ameliorarea economicităţii, via toate elementele care se
constituie în complexul proces al reproducerii, fertilităţii şi prolificităţii la suine, ca
factori determinanţi ale succesului în afacerea producerii cărnii de porc.
Încadrarea aspectului major - reproducţia - se face cu competente referiri la
tehnologia cazării, furajării, asigurării microclimatului, atât în creşterea industrială,
cât şi în cea biologică.
Consider că această carte, de o reală valoare, bine scrisă, dacă ar fi fost la
dispoziţia specialiştilor în urmă cu câţiva ani, producţia de purcei din România ar fi
fost mai mare cu câteva milioane.
Cartea este o reuşită remarcabilă a tânărului colaborator, care, pe lângă
condei, mai are şi o înclinaţie deosebită spre exactitate, abstractizare şi sinteză,
asociate cu o remarcabilă putere de muncă, atât ca redactor, cât şi ca
documentarist.
Felicitările pe care i le adresez le asociez cu sentimente deosebite de
apreciere şi cu dorinţa ca drumul pe care a pornit să fie lung şi larg, iar viaţa să-i
mai aducă prilejuri de asemenea reuşită.
Timişoara, Prof. Dr. Emil Sas

CUVÂNT ADRESAT CITITORULUI
La o privire de ansamblu, întreaga lume poate fi împărţită în două; o parte

retro - lumea neurbanizată, tradiţionalistă şi o parte metro - lumea urbanizată,
modernă (după unii-postmodernă). Prima lume este conservatoare, uneori puţin
rigidă dar mai morală; cea de-a doua este destul de liberală, antipatizează tranziţia şi
este dinamică. Prima lume doreşte, cere şi solicită păstrarea unor limite. Cea de-a
doua, pragmatică fiind, consideră limitele drept oprelişti în faţa progresului şi
promovează spargerea acestora. Prima lume consideră creaţia un dat – cea de-a
doua îşi creează propria creaţie; altfel spus, creaţia creează în joaca „de-a Dumnezeu”.
Indiferent de lumea din care face parte cititorul, reproducerea intensivă a
animalelor domestice, în general, şi a suinelor, în cazul de faţă, solicită cunoaştere,
acurateţe şi aplicarea unor perspective şi principii pe întregul drum care începe cu
produsul nou-născut de sex femel şi se termină cu femela ajunsă la maturitate
productivă.
Pentru realizarea lucrării, au servit drept surse informative o gamă mare de
materiale culese pe durata a şapte ani – marea majoritate utilizate în referatele,
lucrările ştiinţifice sau în teza de doctorat.
Scopul cărţii nu este acela de a oferi reţete tehnologice privind reproducerea
intensivă în fermele de reproducţie ci, dimpotrivă, este, pe de o parte, acela de a
sublinia rolul şi importanţa cunoaşterii proceselor implicate în funcţia de
reproducţie, iar pe de altă parte - acela de a prezenta aplicabilitatea şi utilitatea
acestora în reproducerea intensivă.
Cartea este scrisă conştient fiind de faptul că România, cu lumile sale, fie că ne
dorim, fie că nu, prin tradiţie, experienţă şi potenţial agricol, va juca un rol
important în sectorul creşterii suinelor, şi aceasta mai ales în sistemele intensive.
Având în vedere aceste lucruri, aşteptându-le pe cele viitoare şi luând în
considerare previziunile economice, se poate susţine faptul că densitatea
producţiilor intensive este un factor constant pe piaţa mondial globalizată, ceea ce
diferă sunt doar locaţiile densităţilor – şi, în acest context, România va fi mult
mai mult decât ceea ce a fost odinioară.
Este greu de precizat cui se adresează cartea – cred eu, cartea se adresează
tuturor celor care îşi doresc să facă reproducţie la suine în condiţii de anduranţă; în
primul rând specialiştilor implicaţi în acest domeniu, mai apoi crescătorilor şi, nu în
ultimul rând, studenţilor de la facultăţile din domeniile Zootehnie şi Medicină
Veterinară. Practic, cartea se adresează celor implicaţi în ...geneza produsului „purcel”.
Datorez mulţumiri recenzorilor ştiinţifici, Domnilor Profesori Dr. Univ.
Horia Cernescu, Prof. Dr. Univ. Păcală Nicolae, conducătorul, respectiv unul din
referenţii tezei de doctorat, mentorului meu, Domnul Prof. Dr. Emil Sas şi
Domnului Prof. Univ. Dr. Dan Drânceanu. Mulţumiri deosebite adresez şi
colegilor mei şef. lucr. Dr. Monica Dragomirescu şi şef. lucr. Dr. Ileana Nichita. În
egală măsură, mulţumirile mele se îndreaptă spre colaboratorii, biol. Gabriela
Ştefan stud. Ionel Cean şi stud. Corina Şcheul pentru ajutorul acordat în aranjarea
şi rearanjarea referinţelor bibliografice. În mod deosebit, îi mulţumesc soţiei mele
Ligia, redactorul cărţii, atât pentru sprijinul efectiv acordat la redactarea şi
corectarea cărţii, cât şi pentru înţelegerea şi îngăduinţa de care m-am bucurat pe
întreaga şi îndelungata perioadă de concepere a cărţii.
Conştient fiind de faptul că, oricât de multă strădanie am depus pentru
cuprinderea problematicii reproducerii intensive, cartea nu poate să epuizeze un
subiect atât de vast, mă declar deschis sugestiilor şi observaţiilor Dumneavoastră,
publicul cititor, în vederea îmbunătăţirii unei posibile viitoare reeditări.
Ioan Huţu
CUPRINSUL
CAPITOLUL 1. DOBÂNDIREA PRODUSULUI ANIMAL
1.A. PRODUCŢIA ŞI REPRODUCEREA SUINELOR ÎN CONTEXTUL

GLOBALIZĂRII .......................................................................................................................
16
1.B. EXPLOATAŢIA „PRODUCŢIEI EFICIENTE” .....................................................
17
1.B.1. ANSAMBLUL PRODUCŢIEI EFICIENTE.......................................................................................
17
1.B.2. CERINŢELE ANIMALELOR ŞI STAREA DE WELFARE................................................................. 31
1.B.3. MICROCLIMATUL NECESAR SUINELOR UTILIZATE LA REPRODUCERE................ 35
1.C. ADĂPOSTUL ŞI SISTEMUL DE ÎNTREŢINERE .................................................
42
1.C.1. PĂRŢI COMPONENTE ALE ADĂPOSTURILOR ........................................................................... 42
1.C.2. TIPURI DE ADĂPOSTURI PENTRU SUINE ................................................................................... 45
1.C.3. SISTEME DE ÎNTREŢINERE..........................................................................................................
48
1.C.4. ELEMENTE PRIVIND METODOLOGIA PROIECTĂRII............................................... 60
1.D. SISTEME DE EXPLOATARE..................................................................................
62
1.D.1. TIPURI DE EXPLOATARE .............................................................................................................
62
1.D.2. ALEGEREA SISTEMULUI DE EXPLOATARE ................................................................................ 67
CAPITOLUL 2. SCROFIŢA .....................................................................................................
2A ONTOGENEZA APARATULUI GENITAL LA SCROAFE....................................

74
A.1 DETERMINAREA SEXULUI GENETIC LA SUINE ........................................................................ 74
A.2 DIFERENŢIEREA SEXUALĂ .........................................................................................................
75
A.3 ACTIVITATEA ŞI DEZVOLTAREA GONADELOR ...................................................................... 78
A.4 ONTOGENEZA ŞI DEZVOLTAREA TRACTULUI REPRODUCTIV FEMEL ................................. 91
2B CARACTERISTICI ENDOCRINOLOGICE LA SCROFIŢE .................................
96
B.1 ENDOCRINOLOGIA PERIOADELOR INTRAUTERINĂ ŞI PREPUBERALĂ ................................ 96
B.2 ENDOCRINOLOGIA PERIOADEI PUBERTALE ..........................................................................
97
2C FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ CREŞTEREA SCROFIŢELOR ŞI
APARIŢIA PUBERTĂŢII ........................................................................................................
99
C.1 FACTORI GENETICI .....................................................................................................................
99
C.2 FACTORI FIZIOLOGICI ................................................................................................................
100
C.3 FACTORI TEHNOLOGICI .............................................................................................................
102
C.4 FACTORI CLIMATICI.....................................................................................................................
110
2D INDUCEREA ŞI CONTROLUL PUBERTĂŢII – ALEGEREA
SCROFIŢELOR PENTRU REPRODUCŢIE .........................................................................
111
D.1 PRINCIPII ALE CONTROLULUI PUBERTĂŢII .............................................................................. 111
D.2 METODE TEHNOLOGICE............................................................................................................
112
D.3 METODE CLINICE ŞI TERAPEUTICE ..........................................................................................
117
CAPITOLUL 3. CICLUL ESTRAL
3A FAZELE ŞI STADIILE CICLULUI ESTRAL 129

3.A.1. FAZA FOLICULARĂ SAU ESTROGENICĂ ....................................................................................
129
3.A.2. FAZA LUTEALĂ SAU PROGESTERONICĂ ..................................................................................
129
3.A.3. FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ DURATA CICLULUI SEXUAL................................................. 130
3.A.4. COORDONAREA NEURO-ENDOCRINĂ A CICLULUI SEXUAL ....................... 131
3B APARATUL GENITAL ÎN TIMPUL CICLULUI ESTRAL ....................................
141
3.B.1. MODIFICĂRI OVARIENE ÎN TIMPUL FAZEI FOLICULINICE .................................................... 141
3.B.2. MODIFICĂRI OVARIENE ÎN TIMPUL FAZEI LUTEINICE .......................................................... 152
3.B.3. MODIFICĂRI LA NIVELUL OVIDUCTELOR ................................................................................
156
3.B.4. MODIFICĂRI LA NIVELUL UTERULUI ........................................................................................
157
3.B.5. MODIFICĂRI LA NIVELUL CERVIXULUI ....................................................................................
159
3.B.6. MODIFICĂRI LA NIVELUL VAGINULUI ......................................................................................
160
3.B.7. MODIFICĂRI LA NIVELUL ORGANELOR GENITALE EXTERNE .............................................. 160
3C CONTROLUL CICLULUI SEXUAL LA SCROAFĂ ................................................
161
3.C.1. CONTROLUL ŞI INDUCEREA ESTRULUI PRIN METODE MANAGERIALE .............................. 161
3.C.2. TEHNICI ŞI METODE DE DEPISTARE A CĂLDURILOR .............................................................
163
3.C.3. CONTROLUL ŞI INDUCEREA ESTRULUI PRIN METODE HORMONALE ................................... 165
CAPITOLUL 4. INSEMINARE ŞI FECUNDAŢIE
4A TRANSPORTUL GAMEŢILOR ...............................................................................

181
4.A.1. TRANSPORTUL OVOCITEI ...................................................................................................181
4.A.2. MATURAREA ŞI TRANSPORTUL SPERMATOZOIZILOR .................................. 182
4.A.3. FECUNDAŢIA........................................................................................................................
191
4B MONTA ŞI INSEMINAREA ....................................................................................
193
4.B.1. MONTA LA SCROAFĂ ............................................................................................................
194
4.B.2. INSEMINAREA CERVICO-UTERINĂ .................................................................................... 199
5.A. EMBRIOGENEZA LA SUINE .................................................................................

209
5. A.1. STADIUL ZIGOTAL .......................................................................................................................
209
5. A.2. STADIUL EMBRIONAR..................................................................................................................
213
5. A.3. PERIOADA FETALĂ ......................................................................................................................
215
5. A.4. PLACENTAŢIA ŞI ANEXELE FETALE ......................................................................................... 219
5.B. GESTAŢIA LA SCROAFĂ.........................................................................................
223
5. B.1. ENDOCRINOLOGIA GESTAŢIEI .................................................................................................
223
5. B.2. DURATA GESTAŢIEI ....................................................................................................................
226
5. B.3. MODIFICĂRI SURVENITE LA SCROAFELE GESTANTE ............................................................. 227
5.C. DIAGNOSTICUL ŞI CONTROLUL GESTAŢIEI ...................................................
229
5. C.1. METODE DE DIAGNOSTIC ŞI CONTROL AL GESTAŢIEI.......................................... 230
5. C.2. ALEGEREA METODEI DE DIAGNOSTIC ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR...... 238
5.D. ASPECTE PRIVIND EXPLOATAREA SCROAFELOR GESTANTE ....................
240
5. D.1. TANDEMUL CONDIŢIE CORPORALĂ-ALIMENTAŢIE.............................................. 240
5. D.2. PRINCIPII ÎN ALIMENTAŢIA SCROAFELOR ................................................................................
244
5. D.3. ÎNTREŢINEREA ŞI CAZAREA SCROAFELOR GESTANTE ......................................................... 246
5. D.4. MĂSURI DE PROFILAXIE SANITARĂ-VETERINARĂ ŞI IGIENĂ............................................... 247
CAPITOLUL 6. PARTURIŢIA LA SCROAFE
6.A. PARTURIŢIA LA SCROAFE ....................................................................................

255
6. A.1. SEMNE PRODROMALE ALE PARTURIŢIEI .................................................................................. 255
6. A.2. MECANISMELE PARTURIŢIEI ......................................................................................................
256
6. A.3. STADIILE PARTURIŢIEI ................................................................................................................
258
6. A.4. ACTIVITATEA CINETICĂ ÎN TIMPUL PARTURIŢIEI ................................................................... 261
6. A.5. ADAPTĂRI ALE NOU-NĂSCUŢILOR ÎN PERIOADA PERIPARTALĂ ........................................... 262
6.B. CONTROLUL PARTURIŢIEI .................................................................................
263
6. B.1. FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ REZULTATELE PARTURIŢIEI ............................................... 263
6. B.2. INDUCEREA ŞI SINCRONIZAREA PARTURIŢIILOR ....................................................................
265
CAPITOLUL 7. LACTAŢIA şi PUERPERIUMUL
7.A. LACTAŢIA ................................................................................................................

275
7.A.1. STRUCTURA FUNCŢIONALĂ A GLANDEI MAMARE .................................................................. 275
7.A.2. DEZVOLTAREA ŞI FUNCŢIA GLANDEI MAMARE ..................................................................... 276
7.A.3. FORMAREA, SECREŢIA ŞI EJECŢIA LAPTELUI ........................................................................... 279
7.A.4. PRODUCŢIA DE LAPTE .................................................................................................................
284
7.B. PERIOADA PUERPERALĂ ŞI ÎNŢĂRCAREA .......................................................
296
7.B.1. ENDOCRINOLOGIA PERIOADEI PUERPERALE ŞI A ÎNŢĂRCĂRII ............................................296
7.B.2. MODIFICĂRILE APARATULUI GENITAL ÎN TIMPUL PERIOADEI PUERPERALE .................... 297
7.B.3. INTERVALUL ÎNŢĂRCARE-ESTRU ŞI FACTORI DE INFLUENŢĂ ..............................................
300
7.B.4. INTERVENŢII TERAPEUTICE PE DURATA LACTAŢIEI ..............................................................
304
CAPITOLUL 8. FERTILITATEA
8.A. FERTILITATEA .......................................................................................................

313
8.A.1. FERTILITATE – DEFINIŢIE, TERMENI ŞI ABORDARE ..............................................................
313
8.A.2. TERMENII FERTILITĂŢII ŞI RELAŢIILE DINTRE ACEŞTIA.......................................................
315
8.B. MAXIMIZAREA FERTILITĂŢII PRIN METODE GENETICE ...........................
317
8.B.1. PREMISELE AMELIORĂRII PRIN METODELE GENETICII POPULAŢIONALE......... 317
8.B.2. METODE ALE GENETICII POPULAŢIONALE ............................................................................ 322
8.B.3. TEHNOLOGII DE SELECŢIE CU AJUTORUL GENETICII MOLECULARE................... 333
8.B.4. METODOLOGII APLICATE ÎN AMELIORAREA PRIN ÎNCRUCIŞARE ........................................ 337
8.B.5. MAXIMIZAREA PROLIFICITĂŢII .................................................................................................
344
8.B.6. MAXIMIZAREA RATEI DE SUPRAVIEŢUIRE A NOU-NĂSCUŢILOR .......................................... 350
8.B.7. PRECOCIZAREA MATURITĂŢII SEXUALE ...................................................................................
353
8.C. MAXIMIZAREA FERTILITĂŢII PRIN BIOTEHNOLOGII ŞI
EMBRIOTEHNOLOGII .........................................................................................................
354
8.C.1. METODE BIOTEHNOLOGICE .....................................................................................................
354
8.C.2. METODE EMBRIOTEHNOLOGICE .............................................................................................
361
8.D. OPTIMIZAREA TEHNOLOGICĂ ŞI MANAGERIALĂ A
FERTILITĂŢII ........................................................................................................................
370
8.D.1. CONTROLUL FACTORILOR FIZIOLOGICI .................................................................................
371
8.D.2. CONTROLUL FACTORILOR TEHNOLOGICI ...............................................................................
380
8.D.3. CONTROLUL FACTORILOR ŞI CONDIŢIILOR CLIMATICE ........................................................ 386
8.E. CONTROLUL TULBURĂRILOR REPRODUCTIVE................................ 389
8.E.1. SUSŢINEREA SUPRAVIEŢUIRII PURCEILOR NOU-NĂSCUŢI..................................... 390
8.E.2. TULBURĂRI REPRODUCTIVE CARE AFECTEAZĂ FERTILITATEA ............................................
394
CAPITOLUL 9. TEHNOPATIA REPRODUCTIVĂ
9.A. TEHNOPATIA REPRODUCTIVĂ – CONCEPT ŞI

OPERAŢIONALITATE...........................................................................................................
416
9.A.1. METODOLOGIE DE ABORDARE A TEHNOPATIEI REPRODUCTIVE ...................................... 417
9.A.2. EXEMPLIFICAREA TEHNOPATIEI REPRODUCTIVE.................................................. 421
9.A.3. TEHNOPATIA REPRODUCTIVĂ –EVENIMENT PROBABIL....................................... 426
9.B. FACTORI DE RISC ASOCIAŢI TEHNOPATIEI REPRODUCTIVE ...................
428
9.B.1. METODOLOGIA IDENTIFICĂRII FACTORILOR DE RISC ASOCIAŢI TEHNOPATIEIERROR 429 ! BOOKMARK NOT DEFINED.
9.B.2. EXEMPLIFICAREA TEHNOPATIEI REPRODUCTIVE .................................................................
430
9.B.3. FACTORI ŞI INDICATORI DE RISC ASOCIAŢI TEHNOPATIEI REPRODUCTIVE ...................... 436
9.C. CONTROL TEHNO-PROFILACTIC AL FACTORILOR DE RISC.......... 438
9.C.1. ABORDARE A CONTROLULUI TEHNO-PROFILACTIC ...............................................................438
9.C.2. EXEMPLIFICAREA METODOLOGIEI CTP ..................................................................................
439
9.D. ABORDĂRI STRATEGICE ÎN PREVENŢIA TEHNOPATIEI
REPRODUCTIVE ....................................................................................................................
448
ANEXA 1 ......................................................................................................................... 453

LISTA ABREVIERILOR
ACTH adrenal corticotrophin hormone hormonul adrenocorticotrop

ADN deoxyribonucleic acid acid dezoxiribonucleic
ARN ribonucleic acid acid ribonucleic
ATP adenozintriphosphoric acid acid adenozin trifosforic
ANOVA ANalysis Of VAriance between analiza varianţei dintre grupuri
groups
BLUP best linear unbiased prediction cei mai buni predictori liniari
nedeplasaţi
EGF epidermal growth factor factor de creştere epidermală
EPF early pregnancy factor factor de gestaţie timpurie
ESB estimated breeding values valoarea de ameliorare estimată
ESR estradiol receptor receptor estradiol
F = ... F value of ANOVA test valoarea statisticii F, utilizată la testul
ANOVA
FISH fluorescence in situ hybridization hibridare fluorescentă in situ
FSH follicle stimulating hormone hormonul de stimulare foliculară
GABA gamma-aminobutyric acid acid gama aminobutiric
G-CSF granulocite colony-stimulating factor factorul stimulator al coloniei de
granulocite
GnRH gonadotropin releasing factor factor de eliberare a
gonadotropinelor
HCG human chorionic gonadotropin gonadotropină corionică umană
HOST hypoosmotic swelling test testul rezistenţei hipoosmotice
IGF-I insulin like growth factor I factor de creştere asemănător
insulinei I
IGF-II insulin like growth factor II factor de creştere asemănător
insulinei II
IL-6 interleukin-6 interleukina
I.T.U. temperature – humidity index indicele temperatură-umiditate
i.u.s. number of sows farowings per year indice utilizare scroafă
MIF Müllerian-inhibiting factor factor de inhibare a canalelor
Mülleriene
MIS Mullerian inhibiting substance substanţă de inhibare a canalelor
Mülleriene
MMM mathematics and molecular markers matematică şi marcheri moleculari
NGF nerve growth factor factor de creştere a celulei nervoase
NRC National Research Council Consiliul de Cercetări Naţionale
OMI oocite maturation inhibitor inhibitorul maturării ovocitare
OR odds ratio raportul şanselor
PCR polymerase chain reaction reacţia de polimerizare a lanţului
pFF porcine follicular fluid fluid folicular porcin
PGE2 prostaglandine E2 prostaglandina E2
PGF2α prostaglandine F2α prostaglandina F2α
PIF prolactin inhibiting factor factor de inhibare a prolactinei
PMSG pregnant mare serum gonadotropine gonadotropină serică de iapă gestantă
PRRS porcine reproductive and respiratory sindromul reproductiv respirator suin
syndrome
r=… r value of Pearson correlation valoarea r a corelaţiei Pearson
R2 multiple determination coefficient coeficient de determinaţie multiplă
QTL quantitative trait locus Locusul caracterului cantitativ
SRY sex-determining region of Y regiunea determinării sexuale a
chromosome cromozomului Y
STH somatotrop releasing hormone hormonul somatotrop
SP service period Intervalul în zile între parturiţie şi
gestaţie
TDF testis determining factor factor de determinare testiculară
TGF transforming growth factor factorul de transformare a creşterii
TSH thyroid stimulating hormone hormonul de stimulare a tiroidei
t = ... t value of Student test valoarea statisticii t utilizată la testul
Student
χ2 χ2value of Chi-square test valoarea statisticii χ2 a testului Chi
patrat
Unităţi de măsură utilizate:
dpm = dezintegrări /minut ΔG = variaţia greutăţii

dB = decibel MHz = mega Hertz
μm = microni ppm = părţi / milion
mm = milimetri ng/ml = nanograme / mililitru
cm = centimetri
m2 = metru pătrat
Reproducerea intensivă la scroafe
AUTORUL:
Ioan Huţu s-a născut la Ineu, judeţul Arad, în 18 martie 1973. Este
absolvent al Liceului Industrial nr. 1 Ineu, al Facultăţii de Medicină Veterinară din
Timişoara, promoţia 1997, al Institutului Teologic Român din Hollywood, Florida,
promoţia 1998 şi al Facultăţii de Biotehnologii şi Zootehnie din Timişoara,
promoţia 2001. Din anul 2003, este doctor în ştiinţă, având teza cu titlul Cercetări
privind specificul reproducţiei la scroafele exploatate în sistem intensiv.
Are un număr de 60 lucrări ştiinţifice publicate, două cărţi de specialitate şi
mai multe reeditări ale lucrărilor practice pentru studenţii veterinari. A fost şi este
implicat în programe naţionale şi internaţionale privind producţia animală şi
extensia universitară
Este asistent la disciplinele de Zootehnie Generală şi Ameliorare, Producţii
Animale şi Tehnologii de Creştere din cadrul Departamentului de Producţii
Animale şi Sănătate Publică Veterinară al Facultăţii de Medicină Veterinară,
Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului din Timişoara.
REFERENŢI ŞTIINŢIFICI:
Prof. Dr. Horia Cernescu

Prorector al USAMVB Timişoara,
Titularul Disciplinei de Reproducţie, obstetrica si ginecologie de la Facultatea de
Medicină Veterinară din Timişoara
Prof. Dr. Emil Sas

USAMVB Timişoara - Facultatea de Medicină Veterinară
Titularul Disciplinelor de Zootehnie Generală şi Ameliorare şi Tehnologii de
Creştere şi Producţii Animale.
Prof. Dr. Păcală Nicolae

USAMVB Timişoara - Facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii, Şeful catedrei de
Biotehnologii, Titularul Disciplinelor de Biologia reproducerii animalelor.
Biotehnologii de reproducţie
Prof. Dr. Dan Drînceanu

USAMVB Timişoara - Facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii, Şeful catedrei
Producţiile animalelor mari, Titularul Disciplinei de Nutriţie şi Alimentaţie
Animală
REDACTOR CARTE:
Ligia Ioana Huţu – jurnalist
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ
A BANATULUI TIMIŞOARA - FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ
Dr. IOAN HUŢU
REPRODUCEREA INTENSIVĂ
LA SCROAFE
Timişoara, 2005
PROIECT PROMOVAT
de către Disciplina de Producţie Animală şi Tehnologii de Creştere a
Facultății de Medicină Veterinară şi susţinut de către Consiliul
Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior
cu sprijinul financiar oferit de către:

S.C. L&H CONSULTING SRL
S.C. AGROBIOTIC SRL
S.C. COMISION DIC SRL
şi cu distribuţia asigurată de către Revista Ferma
Coperta I “The sun in the egg” după Holy, J. şi Schatten, G. 1991
Bun de tipar: 25.10.2004

Apărut: decembrie 2004
Coli de tipar: 14,25.
Tiparul executat la tipografia MIRTON Timişoara
Timişoara, Str. Samuil Micu nr. 7
Tel.: 0256-225684, 0256-272926;
Fax: 0256-208924
E-mail: mirton@mail.dnttm.ro
www.mirton.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

HUŢU, IOAN
Reproducerea intensivă la scroafe / dr. Ioan Huţu, -
Timişoara: Mirton, 2005
456 pag; 24 cm
Bibliogr.
ISBN 973-661-5464
636.082.453:636-4
© Copyright 2004, Ioan Huţu

Toate drepturile rezervate autorului dar, cu permisiunea scrisă a autorului, orice parte a
acestei lucrări poate fi reprodusă cu orice mijloc mecanic sau electronic.
PREFAŢĂ
Apariţia acestei cărţi cu o temă atât de importantă şi generoasă survine după

o perioadă îndelungată în care reproducţia la suine nu a fost, în mod practic, tratată
exhaustiv de cam prea mulţi ani, fără să mai amintesc că nici odată literatura
română de specialitate nu a excelat în domeniu.
Cartea are multiple merite, pe care prefer ca, în cea mai mare parte, să las
cititorii să le descopere şi să le aprecieze. Una din calităţile principale este
constituită de modernismul în care au fost expuse toate problemele, asociat cu
spiritul novator, în acord cu modul de gândire şi originalitatea autorului. Cartea pe
care autorul, din modestie, nu a intitulat-o ,, Tratat de reproducere intensivă la
scroafe”, deşi îşi merită cu prisosinţă acest titlu, este structurată într-o manieră
integralistă, în sensul că sunt prezentate şi aspecte conexe foarte importante, pentru
a înţelege mai bine şi mai uşor întreaga complexitate tehnologică pusă în discuţie.
Caracterul doct al cărţii este decelabil încă din primele pagini, în care sunt
prezentate aspecte principiale de exploataţie, pentru că, începând din capitolul 2, să
se facă un amplu expozeu asupra complicatelor procese biologice, pornind de la
aspectele genetice, embriologice şi endocrinologice. Autorul nu uită însă ca, de
fiecare dată şi în fiecare capitol al cărţii, să facă referiri pertinente de ordin
tehnologic şi, unde este cazul, şi managerial.
Sigur că acest mod de a prezenta subiectul vine să trezească interesul
specialiştilor, care pot să-şi aducă la zi cunoştinţele în domeniu, pe de o parte, iar
pe de altă parte, cititorul mai puţin calificat, dar cu dorinţa de a se forma în
domeniu, găseşte aici tot ce i-ar putea condiţiona nu numai succesul fermei, dar şi
formarea sa profesională reală, bazată, într-adevăr, pe cunoaştere şi s-ar evita
situaţia din prezent când, din păcate, empirismul este întâlnit peste tot şi aduce cu
sine rezultate pe măsură.
Problemele spinoase ale selecţiei la caracterele de fertilitate sunt tratate
deosebit, atât aspectele clasice, cât şi aspectele moderne - cu ajutorul geneticii
moleculare, bioinformaticii, selecţiei marker-asistate. Nu sunt omise nici
maximizarea efectului heterozis, precocizarea reproductivă, noţiunle de sexare
gametică, embriosexare, clonare şi optimizarea tehnologică şi managerială a
fertilităţii.
Unul dintre marile impedimente ale reproducţiei intensive, tehnopatia
reproductivă, este prezentat pe larg, începând cu descrierea, identificarea,
probabilitatea apariţiei şi continuând cu prezentarea factorilor de risc, indicatorii de
risc şi ierarhizarea acestora.
Este demn de semnalat faptul că preceptele şi cunoştinţele momentului în
domeniul biotehnologiei sunt prezentate elegant, cu aplomb, concret, cu
direcţionare foarte precisă: ameliorarea economicităţii, via toate elementele care se
constituie în complexul proces al reproducerii, fertilităţii şi prolificităţii la suine, ca
factori determinanţi ale succesului în afacerea producerii cărnii de porc.
Încadrarea aspectului major - reproducţia - se face cu competente referiri la
tehnologia cazării, furajării, asigurării microclimatului, atât în creşterea industrială,
cât şi în cea biologică.
Consider că această carte, de o reală valoare, bine scrisă, dacă ar fi fost la
dispoziţia specialiştilor în urmă cu câţiva ani, producţia de purcei din România ar fi
fost mai mare cu câteva milioane.
Cartea este o reuşită remarcabilă a tânărului colaborator, care, pe lângă
condei, mai are şi o înclinaţie deosebită spre exactitate, abstractizare şi sinteză,
asociate cu o remarcabilă putere de muncă, atât ca redactor, cât şi ca
documentarist.
Felicitările pe care i le adresez le asociez cu sentimente deosebite de
apreciere şi cu dorinţa ca drumul pe care a pornit să fie lung şi larg, iar viaţa să-i
mai aducă prilejuri de asemenea reuşită.
Timişoara, Prof. Dr. Emil Sas

CUVÂNT ADRESAT CITITORULUI
La o privire de ansamblu, întreaga lume poate fi împărţită în două; o parte

retro - lumea neurbanizată, tradiţionalistă şi o parte metro - lumea urbanizată,
modernă (după unii-postmodernă). Prima lume este conservatoare, uneori puţin
rigidă dar mai morală; cea de-a doua este destul de liberală, antipatizează tranziţia şi
este dinamică. Prima lume doreşte, cere şi solicită păstrarea unor limite. Cea de-a
doua, pragmatică fiind, consideră limitele drept oprelişti în faţa progresului şi
promovează spargerea acestora. Prima lume consideră creaţia un dat – cea de-a
doua îşi creează propria creaţie; altfel spus, creaţia creează în joaca „de-a Dumnezeu”.
Indiferent de lumea din care face parte cititorul, reproducerea intensivă a
animalelor domestice, în general, şi a suinelor, în cazul de faţă, solicită cunoaştere,
acurateţe şi aplicarea unor perspective şi principii pe întregul drum care începe cu
produsul nou-născut de sex femel şi se termină cu femela ajunsă la maturitate
productivă.
Pentru realizarea lucrării, au servit drept surse informative o gamă mare de
materiale culese pe durata a şapte ani – marea majoritate utilizate în referatele,
lucrările ştiinţifice sau în teza de doctorat.
Scopul cărţii nu este acela de a oferi reţete tehnologice privind reproducerea
intensivă în fermele de reproducţie ci, dimpotrivă, este, pe de o parte, acela de a
sublinia rolul şi importanţa cunoaşterii proceselor implicate în funcţia de
reproducţie, iar pe de altă parte - acela de a prezenta aplicabilitatea şi utilitatea
acestora în reproducerea intensivă.
Cartea este scrisă conştient fiind de faptul că România, cu lumile sale, fie că ne
dorim, fie că nu, prin tradiţie, experienţă şi potenţial agricol, va juca un rol
important în sectorul creşterii suinelor, şi aceasta mai ales în sistemele intensive.
Având în vedere aceste lucruri, aşteptându-le pe cele viitoare şi luând în
considerare previziunile economice, se poate susţine faptul că densitatea
producţiilor intensive este un factor constant pe piaţa mondial globalizată, ceea ce
diferă sunt doar locaţiile densităţilor – şi, în acest context, România va fi mult
mai mult decât ceea ce a fost odinioară.
Este greu de precizat cui se adresează cartea – cred eu, cartea se adresează
tuturor celor care îşi doresc să facă reproducţie la suine în condiţii de anduranţă; în
primul rând specialiştilor implicaţi în acest domeniu, mai apoi crescătorilor şi, nu în
ultimul rând, studenţilor de la facultăţile din domeniile Zootehnie şi Medicină
Veterinară. Practic, cartea se adresează celor implicaţi în ...geneza produsului „purcel”.
Datorez mulţumiri recenzorilor ştiinţifici, Domnilor Profesori Dr. Univ.
Horia Cernescu, Prof. Dr. Univ. Păcală Nicolae, conducătorul, respectiv unul din
referenţii tezei de doctorat, mentorului meu, Domnul Prof. Dr. Emil Sas şi
Domnului Prof. Univ. Dr. Dan Drânceanu. Mulţumiri deosebite adresez şi
colegilor mei şef. lucr. Dr. Monica Dragomirescu şi şef. lucr. Dr. Ileana Nichita. În
egală măsură, mulţumirile mele se îndreaptă spre colaboratorii, biol. Gabriela
Ştefan stud. Ionel Cean şi stud. Corina Şcheul pentru ajutorul acordat în aranjarea
şi rearanjarea referinţelor bibliografice. În mod deosebit, îi mulţumesc soţiei mele
Ligia, redactorul cărţii, atât pentru sprijinul efectiv acordat la redactarea şi
corectarea cărţii, cât şi pentru înţelegerea şi îngăduinţa de care m-am bucurat pe
întreaga şi îndelungata perioadă de concepere a cărţii.
Conştient fiind de faptul că, oricât de multă strădanie am depus pentru
cuprinderea problematicii reproducerii intensive, cartea nu poate să epuizeze un
subiect atât de vast, mă declar deschis sugestiilor şi observaţiilor Dumneavoastră,
publicul cititor, în vederea îmbunătăţirii unei posibile viitoare reeditări.
Ioan Huţu
CUPRINSUL
CAPITOLUL 1. DOBÂNDIREA PRODUSULUI ANIMAL
1.A. PRODUCŢIA ŞI REPRODUCEREA SUINELOR ÎN CONTEXTUL

GLOBALIZĂRII .......................................................................................................................
16
1.B. EXPLOATAŢIA „PRODUCŢIEI EFICIENTE” .....................................................
17
1.B.1. ANSAMBLUL PRODUCŢIEI EFICIENTE.......................................................................................
17
1.B.2. CERINŢELE ANIMALELOR ŞI STAREA DE WELFARE................................................................. 31
1.B.3. MICROCLIMATUL NECESAR SUINELOR UTILIZATE LA REPRODUCERE................ 35
1.C. ADĂPOSTUL ŞI SISTEMUL DE ÎNTREŢINERE .................................................
42
1.C.1. PĂRŢI COMPONENTE ALE ADĂPOSTURILOR ........................................................................... 42
1.C.2. TIPURI DE ADĂPOSTURI PENTRU SUINE ................................................................................... 45
1.C.3. SISTEME DE ÎNTREŢINERE..........................................................................................................
48
1.C.4. ELEMENTE PRIVIND METODOLOGIA PROIECTĂRII............................................... 60
1.D. SISTEME DE EXPLOATARE..................................................................................
62
1.D.1. TIPURI DE EXPLOATARE .............................................................................................................
62
1.D.2. ALEGEREA SISTEMULUI DE EXPLOATARE ................................................................................ 67
CAPITOLUL 2. SCROFIŢA .....................................................................................................
2A ONTOGENEZA APARATULUI GENITAL LA SCROAFE....................................

74
A.1 DETERMINAREA SEXULUI GENETIC LA SUINE ........................................................................ 74
A.2 DIFERENŢIEREA SEXUALĂ .........................................................................................................
75
A.3 ACTIVITATEA ŞI DEZVOLTAREA GONADELOR ...................................................................... 78
A.4 ONTOGENEZA ŞI DEZVOLTAREA TRACTULUI REPRODUCTIV FEMEL ................................. 91
2B CARACTERISTICI ENDOCRINOLOGICE LA SCROFIŢE .................................
96
B.1 ENDOCRINOLOGIA PERIOADELOR INTRAUTERINĂ ŞI PREPUBERALĂ ................................ 96
B.2 ENDOCRINOLOGIA PERIOADEI PUBERTALE ..........................................................................
97
2C FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ CREŞTEREA SCROFIŢELOR ŞI
APARIŢIA PUBERTĂŢII ........................................................................................................
99
C.1 FACTORI GENETICI .....................................................................................................................
99
C.2 FACTORI FIZIOLOGICI ................................................................................................................
100
C.3 FACTORI TEHNOLOGICI .............................................................................................................
102
C.4 FACTORI CLIMATICI.....................................................................................................................
110
2D INDUCEREA ŞI CONTROLUL PUBERTĂŢII – ALEGEREA
SCROFIŢELOR PENTRU REPRODUCŢIE .........................................................................
111
D.1 PRINCIPII ALE CONTROLULUI PUBERTĂŢII .............................................................................. 111
D.2 METODE TEHNOLOGICE............................................................................................................
112
D.3 METODE CLINICE ŞI TERAPEUTICE ..........................................................................................
117
CAPITOLUL 3. CICLUL ESTRAL
3A FAZELE ŞI STADIILE CICLULUI ESTRAL 129

3.A.1. FAZA FOLICULARĂ SAU ESTROGENICĂ ....................................................................................
129
3.A.2. FAZA LUTEALĂ SAU PROGESTERONICĂ ..................................................................................
129
3.A.3. FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ DURATA CICLULUI SEXUAL................................................. 130
3.A.4. COORDONAREA NEURO-ENDOCRINĂ A CICLULUI SEXUAL ....................... 131
3B APARATUL GENITAL ÎN TIMPUL CICLULUI ESTRAL ....................................
141
3.B.1. MODIFICĂRI OVARIENE ÎN TIMPUL FAZEI FOLICULINICE .................................................... 141
3.B.2. MODIFICĂRI OVARIENE ÎN TIMPUL FAZEI LUTEINICE .......................................................... 152
3.B.3. MODIFICĂRI LA NIVELUL OVIDUCTELOR ................................................................................
156
3.B.4. MODIFICĂRI LA NIVELUL UTERULUI ........................................................................................
157
3.B.5. MODIFICĂRI LA NIVELUL CERVIXULUI ....................................................................................
159
3.B.6. MODIFICĂRI LA NIVELUL VAGINULUI ......................................................................................
160
3.B.7. MODIFICĂRI LA NIVELUL ORGANELOR GENITALE EXTERNE .............................................. 160
3C CONTROLUL CICLULUI SEXUAL LA SCROAFĂ ................................................
161
3.C.1. CONTROLUL ŞI INDUCEREA ESTRULUI PRIN METODE MANAGERIALE .............................. 161
3.C.2. TEHNICI ŞI METODE DE DEPISTARE A CĂLDURILOR .............................................................
163
3.C.3. CONTROLUL ŞI INDUCEREA ESTRULUI PRIN METODE HORMONALE ................................... 165
CAPITOLUL 4. INSEMINARE ŞI FECUNDAŢIE
4A TRANSPORTUL GAMEŢILOR ...............................................................................

181
4.A.1. TRANSPORTUL OVOCITEI ...................................................................................................181
4.A.2. MATURAREA ŞI TRANSPORTUL SPERMATOZOIZILOR .................................. 182
4.A.3. FECUNDAŢIA........................................................................................................................
191
4B MONTA ŞI INSEMINAREA ....................................................................................
193
4.B.1. MONTA LA SCROAFĂ ............................................................................................................
194
4.B.2. INSEMINAREA CERVICO-UTERINĂ .................................................................................... 199
5.A. EMBRIOGENEZA LA SUINE .................................................................................

209
5. A.1. STADIUL ZIGOTAL .......................................................................................................................
209
5. A.2. STADIUL EMBRIONAR..................................................................................................................
213
5. A.3. PERIOADA FETALĂ ......................................................................................................................
215
5. A.4. PLACENTAŢIA ŞI ANEXELE FETALE ......................................................................................... 219
5.B. GESTAŢIA LA SCROAFĂ.........................................................................................
223
5. B.1. ENDOCRINOLOGIA GESTAŢIEI .................................................................................................
223
5. B.2. DURATA GESTAŢIEI ....................................................................................................................
226
5. B.3. MODIFICĂRI SURVENITE LA SCROAFELE GESTANTE ............................................................. 227
5.C. DIAGNOSTICUL ŞI CONTROLUL GESTAŢIEI ...................................................
229
5. C.1. METODE DE DIAGNOSTIC ŞI CONTROL AL GESTAŢIEI.......................................... 230
5. C.2. ALEGEREA METODEI DE DIAGNOSTIC ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR...... 238
5.D. ASPECTE PRIVIND EXPLOATAREA SCROAFELOR GESTANTE ....................
240
5. D.1. TANDEMUL CONDIŢIE CORPORALĂ-ALIMENTAŢIE.............................................. 240
5. D.2. PRINCIPII ÎN ALIMENTAŢIA SCROAFELOR ................................................................................
244
5. D.3. ÎNTREŢINEREA ŞI CAZAREA SCROAFELOR GESTANTE ......................................................... 246
5. D.4. MĂSURI DE PROFILAXIE SANITARĂ-VETERINARĂ ŞI IGIENĂ............................................... 247
CAPITOLUL 6. PARTURIŢIA LA SCROAFE
6.A. PARTURIŢIA LA SCROAFE ....................................................................................

255
6. A.1. SEMNE PRODROMALE ALE PARTURIŢIEI .................................................................................. 255
6. A.2. MECANISMELE PARTURIŢIEI ......................................................................................................
256
6. A.3. STADIILE PARTURIŢIEI ................................................................................................................
258
6. A.4. ACTIVITATEA CINETICĂ ÎN TIMPUL PARTURIŢIEI ................................................................... 261
6. A.5. ADAPTĂRI ALE NOU-NĂSCUŢILOR ÎN PERIOADA PERIPARTALĂ ........................................... 262
6.B. CONTROLUL PARTURIŢIEI .................................................................................
263
6. B.1. FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ REZULTATELE PARTURIŢIEI ............................................... 263
6. B.2. INDUCEREA ŞI SINCRONIZAREA PARTURIŢIILOR ....................................................................
265
CAPITOLUL 7. LACTAŢIA şi PUERPERIUMUL
7.A. LACTAŢIA ................................................................................................................

275
7.A.1. STRUCTURA FUNCŢIONALĂ A GLANDEI MAMARE .................................................................. 275
7.A.2. DEZVOLTAREA ŞI FUNCŢIA GLANDEI MAMARE ..................................................................... 276
7.A.3. FORMAREA, SECREŢIA ŞI EJECŢIA LAPTELUI ........................................................................... 279
7.A.4. PRODUCŢIA DE LAPTE .................................................................................................................
284
7.B. PERIOADA PUERPERALĂ ŞI ÎNŢĂRCAREA .......................................................
296
7.B.1. ENDOCRINOLOGIA PERIOADEI PUERPERALE ŞI A ÎNŢĂRCĂRII ............................................296
7.B.2. MODIFICĂRILE APARATULUI GENITAL ÎN TIMPUL PERIOADEI PUERPERALE .................... 297
7.B.3. INTERVALUL ÎNŢĂRCARE-ESTRU ŞI FACTORI DE INFLUENŢĂ ..............................................
300
7.B.4. INTERVENŢII TERAPEUTICE PE DURATA LACTAŢIEI ..............................................................
304
CAPITOLUL 8. FERTILITATEA
8.A. FERTILITATEA .......................................................................................................

313
8.A.1. FERTILITATE – DEFINIŢIE, TERMENI ŞI ABORDARE ..............................................................
313
8.A.2. TERMENII FERTILITĂŢII ŞI RELAŢIILE DINTRE ACEŞTIA.......................................................
315
8.B. MAXIMIZAREA FERTILITĂŢII PRIN METODE GENETICE ...........................
317
8.B.1. PREMISELE AMELIORĂRII PRIN METODELE GENETICII POPULAŢIONALE......... 317
8.B.2. METODE ALE GENETICII POPULAŢIONALE ............................................................................ 322
8.B.3. TEHNOLOGII DE SELECŢIE CU AJUTORUL GENETICII MOLECULARE................... 333
8.B.4. METODOLOGII APLICATE ÎN AMELIORAREA PRIN ÎNCRUCIŞARE ........................................ 337
8.B.5. MAXIMIZAREA PROLIFICITĂŢII .................................................................................................
344
8.B.6. MAXIMIZAREA RATEI DE SUPRAVIEŢUIRE A NOU-NĂSCUŢILOR .......................................... 350
8.B.7. PRECOCIZAREA MATURITĂŢII SEXUALE ...................................................................................
353
8.C. MAXIMIZAREA FERTILITĂŢII PRIN BIOTEHNOLOGII ŞI
EMBRIOTEHNOLOGII .........................................................................................................
354
8.C.1. METODE BIOTEHNOLOGICE .....................................................................................................
354
8.C.2. METODE EMBRIOTEHNOLOGICE .............................................................................................
361
8.D. OPTIMIZAREA TEHNOLOGICĂ ŞI MANAGERIALĂ A
FERTILITĂŢII ........................................................................................................................
370
8.D.1. CONTROLUL FACTORILOR FIZIOLOGICI .................................................................................
371
8.D.2. CONTROLUL FACTORILOR TEHNOLOGICI ...............................................................................
380
8.D.3. CONTROLUL FACTORILOR ŞI CONDIŢIILOR CLIMATICE ........................................................ 386
8.E. CONTROLUL TULBURĂRILOR REPRODUCTIVE................................ 389
8.E.1. SUSŢINEREA SUPRAVIEŢUIRII PURCEILOR NOU-NĂSCUŢI..................................... 390
8.E.2. TULBURĂRI REPRODUCTIVE CARE AFECTEAZĂ FERTILITATEA ............................................
394
CAPITOLUL 9. TEHNOPATIA REPRODUCTIVĂ
9.A. TEHNOPATIA REPRODUCTIVĂ – CONCEPT ŞI

OPERAŢIONALITATE...........................................................................................................
416
9.A.1. METODOLOGIE DE ABORDARE A TEHNOPATIEI REPRODUCTIVE ...................................... 417
9.A.2. EXEMPLIFICAREA TEHNOPATIEI REPRODUCTIVE.................................................. 421
9.A.3. TEHNOPATIA REPRODUCTIVĂ –EVENIMENT PROBABIL....................................... 426
9.B. FACTORI DE RISC ASOCIAŢI TEHNOPATIEI REPRODUCTIVE ...................
428
9.B.1. METODOLOGIA IDENTIFICĂRII FACTORILOR DE RISC ASOCIAŢI TEHNOPATIEIERROR 429 ! BOOKMARK NOT DEFINED.
9.B.2. EXEMPLIFICAREA TEHNOPATIEI REPRODUCTIVE .................................................................
430
9.B.3. FACTORI ŞI INDICATORI DE RISC ASOCIAŢI TEHNOPATIEI REPRODUCTIVE ...................... 436
9.C. CONTROL TEHNO-PROFILACTIC AL FACTORILOR DE RISC.......... 438
9.C.1. ABORDARE A CONTROLULUI TEHNO-PROFILACTIC ...............................................................438
9.C.2. EXEMPLIFICAREA METODOLOGIEI CTP ..................................................................................
439
9.D. ABORDĂRI STRATEGICE ÎN PREVENŢIA TEHNOPATIEI
REPRODUCTIVE ....................................................................................................................
448
ANEXA 1 ......................................................................................................................... 453

LISTA ABREVIERILOR
ACTH adrenal corticotrophin hormone hormonul adrenocorticotrop

ADN deoxyribonucleic acid acid dezoxiribonucleic
ARN ribonucleic acid acid ribonucleic
ATP adenozintriphosphoric acid acid adenozin trifosforic
ANOVA ANalysis Of VAriance between analiza varianţei dintre grupuri
groups
BLUP best linear unbiased prediction cei mai buni predictori liniari
nedeplasaţi
EGF epidermal growth factor factor de creştere epidermală
EPF early pregnancy factor factor de gestaţie timpurie
ESB estimated breeding values valoarea de ameliorare estimată
ESR estradiol receptor receptor estradiol
F = ... F value of ANOVA test valoarea statisticii F, utilizată la testul
ANOVA
FISH fluorescence in situ hybridization hibridare fluorescentă in situ
FSH follicle stimulating hormone hormonul de stimulare foliculară
GABA gamma-aminobutyric acid acid gama aminobutiric
G-CSF granulocite colony-stimulating factor factorul stimulator al coloniei de
granulocite
GnRH gonadotropin releasing factor factor de eliberare a
gonadotropinelor
HCG human chorionic gonadotropin gonadotropină corionică umană
HOST hypoosmotic swelling test testul rezistenţei hipoosmotice
IGF-I insulin like growth factor I factor de creştere asemănător
insulinei I
IGF-II insulin like growth factor II factor de creştere asemănător
insulinei II
IL-6 interleukin-6 interleukina
I.T.U. temperature – humidity index indicele temperatură-umiditate
i.u.s. number of sows farowings per year indice utilizare scroafă
MIF Müllerian-inhibiting factor factor de inhibare a canalelor
Mülleriene
MIS Mullerian inhibiting substance substanţă de inhibare a canalelor
Mülleriene
MMM mathematics and molecular markers matematică şi marcheri moleculari
NGF nerve growth factor factor de creştere a celulei nervoase
NRC National Research Council Consiliul de Cercetări Naţionale
OMI oocite maturation inhibitor inhibitorul maturării ovocitare
OR odds ratio raportul şanselor
PCR polymerase chain reaction reacţia de polimerizare a lanţului
pFF porcine follicular fluid fluid folicular porcin
PGE2 prostaglandine E2 prostaglandina E2
PGF2α prostaglandine F2α prostaglandina F2α
PIF prolactin inhibiting factor factor de inhibare a prolactinei
PMSG pregnant mare serum gonadotropine gonadotropină serică de iapă gestantă
PRRS porcine reproductive and respiratory sindromul reproductiv respirator suin
syndrome
r=… r value of Pearson correlation valoarea r a corelaţiei Pearson
R2 multiple determination coefficient coeficient de determinaţie multiplă
QTL quantitative trait locus Locusul caracterului cantitativ
SRY sex-determining region of Y regiunea determinării sexuale a
chromosome cromozomului Y
STH somatotrop releasing hormone hormonul somatotrop
SP service period Intervalul în zile între parturiţie şi
gestaţie
TDF testis determining factor factor de determinare testiculară
TGF transforming growth factor factorul de transformare a creşterii
TSH thyroid stimulating hormone hormonul de stimulare a tiroidei
t = ... t value of Student test valoarea statisticii t utilizată la testul
Student
χ2 χ2value of Chi-square test valoarea statisticii χ2 a testului Chi
patrat
Unităţi de măsură utilizate:
dpm = dezintegrări /minut ΔG = variaţia greutăţii

dB = decibel MHz = mega Hertz
μm = microni ppm = părţi / milion
mm = milimetri ng/ml = nanograme / mililitru
cm = centimetri
m2 = metru pătrat
un început care solicită atenţie, control şi susţinere
La mamifere, embriogeneza şi gestaţia sunt etape de aşteptare; cunoaşterea cu

amănunţime a ansamblului de procese şi a relaţiilor dintre mamă şi produsul de concepţie, precum
şi crearea celor mai bune premise şi optimizarea acestei relaţii, reprezintă motivaţia aprofundării
acestui capitol. Monta, fecundaţia şi embriogeneza pot fi un bun început; şi totuşi... finalitatea,
respectiv obţinerea şi aducerea feţilor la termen, solicită cunoaşterea, controlul şi susţinerea acribică
a acestora pe toată durata gestaţiei. Pe lângă asigurarea condiţiilor optime de exploatare,
stabilirea diagnosticului de gestaţie şi controlul evoluţiei gestaţiei sunt elemente care susţin
caracterul intensiv al reproducţiei la scroafe. Scopul capitolului este acela de a prezenta stadiile
embriogenezei şi gestaţia la scroafă. Embriogeneza este prezentată stadial, iar gestaţia - sub
aspectul modificărilor endocrinologice, al duratei şi modificărilor survenite în organismul scroafei -
mame. De asemenea, capitolul face referiri la factorii implicaţi în stabilirea gestaţiei la scroafă şi
la modalităţile de control şi diagnostic al gestaţiei, precum şi la unele elemente privind tehnologia
întreţinerii scroafelor gestante.
5.A. EMBRIOGENEZA LA SUINE ................................................................................ 209

5. A.1. STADIUL ZIGOTAL............................................................................................... 209
5. A.2. STADIUL EMBRIONAR ......................................................................................... 213
5. A.3. PERIOADA FETALĂ .............................................................................................. 215
5. A.4. PLACENTAŢIA ŞI ANEXELE FETALE ..................................................................... 219
5.B. GESTAŢIA LA SCROAFĂ ...................................................................................... 223
5. B.1. ENDOCRINOLOGIA GESTAŢIEI .............................................................................. 223
5. B.2. DURATA GESTAŢIEI ............................................................................................ 226
5. B.3. MODIFICĂRI SURVENITE LA SCROAFELE GESTANTE.............................................. 227
5.C. DIAGNOSTICUL ŞI CONTROLUL GESTAŢIEI ................................................ 229
5. C.1. METODE DE DIAGNOSTIC ŞI CONTROL AL GESTAŢIEI ............................................ 230
5. C.2. ALEGEREA METODEI DE DIAGNOSTIC ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR ............. 238
5.D. ASPECTE PRIVIND EXPLOATAREA SCROAFELOR GESTANTE............... 240
5. D.1. TANDEMUL CONDIŢIE CORPORALĂ-ALIMENTAŢIE ................................................. 240
5. D.2. PRINCIPII ÎN ALIMENTAŢIA SCROAFELOR ............................................................. 244
5. D.3. ÎNTREŢINEREA ŞI CAZAREA SCROAFELOR GESTANTE........................................... 246
5. D.4. MĂSURI DE PROFILAXIE SANITARĂ-VETERINARĂ ŞI IGIENĂ ................................. 247
REPRODUCEREA INTENSIVĂ A SCROAFELOR 209
5.A. EMBRIOGENEZA LA SUINE

Dezvoltarea embrionară la mamifere este caracterizată de periodicitatea şi
existenţa mai multor etape sau stadii de dezvoltare. La specia suină, mai mulţi
autori [20;33;76] disting trei stadii de dezvoltare ale produsului de concepţie: stadiul
zigotal, embrionar şi fetal.
5. A.1. STADIUL ZIGOTAL

Stadiul zigotal începe cu segmentaţia şi se termină cu fixarea blastocitului în
uter (fig. 5.1), proces denumit nidaţie, care se realizează începând cu ziua a 13-a
după fecundaţie.
Segmentaţia, un ansamblu de diviziuni ale zigotului (celulă în care devin
vizibili cei doi pronuclei), are ca rezultat obţinerea unor structuri pluricelulare
denumite morulă şi blastulă. Segmentaţia începe la 15 ore după ovulaţie şi, ca
urmare a acesteia, rezultă mai multe celule fiice, numite blastomere. În cazul realizării
fecundaţiei şi, conform aprecierii mai multor autori, se ajunge la stadiul de 2 celule
după 6-8 ore. [33;69;78]
Planul primei diviziuni trece prin polul animal (locul ieşirii primului corp
polar – vezi fig. 5.2) şi cel vegetativ (zona rezervei viteline); următorul plan de
diviziune este, de asemenea, vertical, dar perpendicular pe planul iniţial, iar al treilea
plan de diviziune este perpendicular pe cel de-al doilea. [8]
După 20-27 ore de la ovulaţie, zigoţii ajung la stadiul de 4 blastomere. [69]
În acest stadiu [20], la 48 de ore după ovulaţie, mai mulţi autori [8;33;69;100],
După Parrish 2000
Figura 5.1 Stadiul zigotal

210 Capitolul 5. EMBRIOGENEZĂ ŞI GESTAŢIE
menţionează migrarea embrionilor şi
redistribuirea în coarnele uterine. Migrarea
După Gardiner, 1997

spre coarnele uterine apare ca urmare a
modificării raportului estrogeni/ progesteron
şi, posibil, a secreţiei, la 24-72 ore după
concepţie, a EPF (Early Pregnancy Factor).
După Parrish (2000), EPF pare a fi
responsabil şi de sensibilizarea uterului la Figura 5.2. Polarizarea
implantare. Feredean (1974) susţine blastocitului
posibilitatea întârzierii primelor stadii Axa zigotului (animal-vegetativă) este
embrionare în oviducte până la 64-72 ore, suprapusă peste axa blastocitului (embrionar-
abembrionară).
când se găsesc deja în stadiul de 16-32
blastomere.
În ziua a treia, după 48-50 ore de la fecundaţie [33], embrionul cu 8-16
celule are aspectul unei mure, motiv pentru care este denumit morulă (vezi tabelul
5.1 şi fig 5.3). Morula este formată dintr-un miez de celule mai întunecate,
denumite embrioblast (butonul embrionar), învelit la exterior de o pătură celulară
monostratificată, formată din celule clare, denumită trofoblast.
După stadiul de 16 celule, apare polarizarea, respectiv apariţia unor
componente la suprafaţa celulelor, reprezentate de microvili şi receptori pentru
lecitină, distribuţia asimetrică a proteinelor membranare (în membrana plasmatică
apicală şi cea bazo-laterală) şi apariţia componentelor citoplasmatice specifice,
agregarea şi activarea legăturilor, migrarea mitocondriilor şi veziculelor
endocitocice. [53;113] După Parrish (2000), blastomerele polarizate rămân la
exteriorul morulei şi vor prezenta microvili doar la exterior. La contactul dintre
blastomerele polarizate se creează joncţiuni puternice, iar la contactul cu
blastomerele lipsite de microvili se vor crea joncţiuni slabe (joncţiunile gap) După
polarizare, are loc compactarea, eveniment controlat de genomul embrionar; în
acest moment, microvilii şi tubulii interacţionează cu plasmalema. La diviziunea
morulei compactate, blastomerele polarizate vor da naştere la două celule fiice,
una sau ambele polarizate, iar din blastomerele nepolarizate vor rezulta două celule
fiice nepolarizate.
În urma unei alte diviziuni, după 4 zile, se vor obţine 32 de celule. Odată cu
formarea unei cavităţi numite blastocel1, se consideră că a apărut stadiul de
blastocit. Formarea blastocitului este coordonată de genomul embrionar şi este o
consecinţă a faptului că joncţiunile puternice împiedică mişcarea ionilor şi a apei,
iar pompele Na/K deplasează Na spre centrul embrionului. Aceste aspecte
determină creşterea presiunii osmotice în centrul embrionului, iar pentru crearea
condiţiilor de izoosmoză, apa se va acumula în spaţiile dintre celule şi va determina
desprinderea joncţiunilor gap şi formarea unei cavităţi. [78] Celulele blastocitului,
1 Blastocitul nu este dependent de numărul celulelor sau de numărul diviziunilor celulare [78]
secretând un lichid albuminos care se acumulează între trofoblast şi embrioblast,
împing treptat butonul embrionar spre polul animal al blastocitului1 şi formează
cavitatea vitelină sau lecitocelul. Toate transformările descrise au loc în interiorul
membranei pelucide, volumul global al blastocitului nedepăşind volumul iniţial al
ovulului, lucru perfect posibil, deoarece, pe măsură ce numărul celulelor creşte,
volumul lor se micşorează. [36;69;104]
Treptat, pe de o parte ca urmare a digestiei enzimatice cauzată de
plasminogenul produs de embrion şi a enzimelor uterine, iar pe de altă parte ca
urmare a creşterii în volum a embrionului (consecinţa activităţii pompelor ionice şi
acumulării apei în blastocel), are loc subţierea membranei pelucide. Astfel, la 6-7
zile, aceasta se rupe, permiţând trofoblastului să ajungă în contact cu mucoasa
uterină şi să realizeze fixarea blastocitului în uter sau nidaţia. [69;78;104] La această
vârstă, blastocistul, eclozionat din zona membranei pellucida, are 65-120 celule [74]
şi o dimensiune de 0,2 mm. După ce devine liber, în perioada 7-12 zile, începe să se
dezvolte, să migreze şi să se alungească în coarnele uterine. [69]
De la 10 la 12 zile, blastocitul este sferic şi realizează o creştere de la 4 la 10
mm. La 12-13 zile începe procesul de elongaţie a trofoblastului; forma sa este
filamentoasă, iar lungimea poate să ajungă la 50-100 cm, probabil ca răspuns la
activitatea secretorie a uterului. Cu toate că blastociţii, prin intermediul
trofoblastului, se alungesc sub forma unor structuri filamentoase, mugurele
embrionar nu ia parte la această alungire. Totodată, la vârsta de 10-11 zile, începe
secreţia de interferoni2 şi estradiol3, ultimul cu rol dovedit în migraţa blastociţilor.
[69]
Migraţia blastociţilor de la apexul coarnelor uterine spre corpul uterin se
observă începând cu cea de-a 11-a zi. Prin acest proces, blastociţii se repartizează
treptat, în proporţii egale şi echidistant în cele două coarne uterine. Migraţia apare
ca efect al activităţii miometrului şi a faptului că estrogenii secretaţi favorizează
secreţia locală a histaminei şi, în consecinţă, un aflux sangvin mai mare şi o mai
mare contractilitate miometrială. [89]
1 Gardner (1997) a observat că cel mai mic globul polar (corp polar), de obicei al doilea, persistă în stadiul zigotal
până în stadiul de blastocit timpuriu. Globulul polar localizează polul animal al embrionului. Utilizând acest reper,
Gardner (1997) a găsit că axa blastocitului care uneşte polul embrionar cu cel abembrionar (care conferă simetrie
bilaterală zigotului) este perpendiculară pe axa animal-vegetală a zigotului Astfel, axa dorso-ventrală a embrionului
poate fi specificată de către axa animal-vegetal a zigotului.
2 La bovine, pentru o scurtă perioadă, interferonul se află în concentraţii mari. Are efect antiluteolitic, antiviral,
antiproliferativ, imunomodulator, prin intermediul receptorilor epiteliului endometrial. Efectul antiluteolitic al

interferonilor rezultă de la inhibarea (stoarcerea) receptorilor endometriali ai oxitocinei; occitocina circulantă
stimulează producţia episodică a prostaglandinei F2α.
3Nivelurile de 17β–estradiol şi GF (Growth Factor) din lumenul uterin sunt asociate pozitiv cu elongaţia
trofoblastului. Bazaţi pe aceste date, Wilson şi col.(1999) au argumentat că, prin cantitatea GF-ului, se reglează
lungimea elongaţiei embrionului şi, prin aceasta, se limitează mărimea placentei şi, în ultimă instanţă, supravieţuirea
şi prolificitatea.
Tabelul 5.1.
Derularea evenimentelor pe durata gestaţiei la suine
Stadiul Eveniment Caracteristici Timp Referinţe

fecundare formarea zigotului 0
diviziuni 2 celule 21-23h Meredith, 1995
mitotice 4 celule 20-27h Pitkeanen, 1961
8 -16 celule (în uter) 48-50h Feredean, 1974
morula
0÷12 zile
16 -32 celule 4 zile Parrish, 2000

Zigot
segmentaţia blastocit 5-6 zile Bazer, Geisert şi Zavy, 1993

formarea trofoblastului 5-6 zile Bazer, Geisert şi Zavy, 1993
dezintegrarea zonei pelucide şi
6-7 zile
ieşirea blastocitului Bazer, Geisert şi Zavy, 1993
alungirea blastocitului 11-15 zile Bazer, Geisert şi Zavy, 1993
diferenţiere - tub digestiv, ficat, pulmoni, pancreas 20-25 zile McGlone şi Pond, 2003
Embrion
13-÷45
gastrulaţie şi nări, ochi, testicule, ovare 28 zile McGlone şi Pond, 2003

zile
organo- oase lungi, vertebre 35zile McGlone şi Pond, 2003

geneză SNC, MS 20-25 zile McGlone şi Pond, 2003
Formarea nidaţie, placentaţie 12-26 Bazer, Geisert şi Zavy, 1993
învelitorilor fetale Secreţia amniosului 7-18 zile McGlone şi Pond, 2003
glande endocrine 50 zile McGlone şi Pond, 2003
46÷115
organe sexuale secundare 50 zile McGlone şi Pond, 2003

Fetus
creştere
zile
fetală creştere > 50% din total >55 McGlone şi Pond, 2003
expulzie 112-115 Bazer, Geisert şi Zavy, 1993
Prelucrare bibliografică după referinţele prezentate în tabel
Figura 5.3. Embriogeneza şi diferenţierea ţesuturilor produsului de concepţie

În intervalul 13-14 zile, are loc creşterea fluxului sangvin uterin şi apariţia
primelor forme de somite. [69] În timpul scurs de la ovulaţie până la implantare,
forma embrionară şi-a procurat substanţe plastice din puţinul vitelus pe care-l
conţine zigotul şi din produsul de secreţie al glandelor endometrului, care se găsesc
sub controlul estrogenilor.
În stadiile zigot, morulă şi blastocit îşi fac simţită prezenţa factori de creştere
responsabili cu proliferarea celulară, migrarea, invazia şi dezvoltarea până în
momentul implantării1.
Supravieţuirea zigotală are, pe lângă aspectele clasice bine cunoscute, şi
mecanisme genetice care condiţionează activitatea ovarului, hipotalamusului,
hipofizei, placentei, uterului şi primelor stadii în dezvoltarea zigotului2.
5. A.2. STADIUL EMBRIONAR

Stadiul embrionar durează din momentul implantării blastociţilor deja
alungiţi până când are loc formarea placentei şi embrionul atinge caracteristicile
specifice; cei mai mulţi autori sugerează vârsta de 45 de zile. În acest stadiu, are loc
continuarea procesului de gastrulaţie şi începerea procesului de organogeneză.
Gastrulaţia este un fenomen prin care blastomerele se dispun în mai multe
straturi care vor avea o evoluţie diferită, luând naştere trei foiţe embrionare:
ectoblastul, endoblastul şi mezoblastul (vezi fig. 5.3.).
La suine, perioada de gastrulaţie şi formare a placentei începe odată cu
nidaţia, care este de tip central. Astfel, celulele care alcătuiesc trofoblastul din
apropierea butonului embrionar se diferenţiază într-un strat denumit scinţiotrofoblast
şi unul denumit citotrofoblast (vezi fig. 5.4.). Celulele butonului embrionar care vin în
contact cu lichidul vitelin se aplatizează şi formează endoblastul. Celulele situate în
contact cu trofoblastul se multiplică şi între ele apare o cavitate (cavitatea amniotică);
din podeaua cavităţii amniotice se va forma ectoblastul. În acest stadiu de
diferenţiere a celor două foiţe embrionare (endo- şi ectoblastul), butonul embrionar
are forma unui disc alcătuit dintr-un strat celular intern (spre cavitatea vitelină) şi
un strat celular extern (spre trofoblast); această zonă embrionară (arie embrionară)
care la început prezintă o suprafaţă circulară, treptat se lărgeşte, luând aspect
piriform; capătul mai rotunjit va constitui extremitatea cranială, iar cel ascuţit -
extremitatea caudală. La extremitatea caudală apare o formaţiune opacă, densă,
numită nodulul posterior, de la care porneşte spre extremitatea cefalică linia primitivă, o
dungă întunecată. La mijlocul ariei embrionare se formează o îngroşare (nodulul
1Astfel, Hafez (1993) aminteşte în creşterea zigotului, morulei şi blastocitului implicarea TGFB1 (Transforming
Growth Factor), PDGF (Plateled-Derived Growth Factor), IL-6 (Interleukin-6) şi ulterior a IGF-I, EGF (Epidermal Growth
Factor), NGF (Nerve Growth Factor) şi a G-CSF (Granulocite Colony-Stimulating Factor).
2 Au fost deja create bănci de date referitoare la genele care controlează organele implicate în supravieţuirea
embrionară şi zigotală, printr-un program de exprimare a succesiunii secvenţelor catenelor de ADN. Banca de
date ESTs (Expressed Sequence Tags) se găseşte pe un site la Department of Animal Science Iowa State University, accesibil
la adresa http://ratEST.uiowa.edu/
Hensen), care se continuă în sens
După Singleton şi Diekman, 2001
cranial cu prelungirea cefalică a liniei

primitive. Din părţile laterale ale
liniei primitive se desprind celule cu
un contur neregulat, care se
răspândesc între ectoblast şi
endoblast, formând o pătură
celulară continuă, care va constitui
mezoblastul.
În extremitatea cefalică,
Figura 5.4. Embrion la vârsta de 25 de zile mezoblastul pătrunde în ectoderm şi
endoderm şi realizează împreună cu
ectodermul placa precordală, originea mezodermului cefalic. Înaintea plăcii
precordale, endodermul şi ectodermul vin în contact direct şi alcătuiesc
membrana faringiană, care separă cavitatea bucală primară de intestin, iar la
extremitatea caudală a liniei primitive se formează membrana cloacală. [69;104]
Din placa cordală se va forma coarda dorsală, iar prin îngroşarea
ectodermului situat deasupra corzii dorsale se formează placa neurală. În grosimea
plăcii neurale apare un şanţ, care, prin alipirea marginilor, va forma tubul neural.
Mezodermul proliferează masiv şi se dezvoltă, atât în aria embrionară, unde
formează trei regiuni (cefalică, mijlocie şi caudală), cât şi în afara acesteia
(mezodermul extraembrionar). La rândul său, mezodermul embrionar mijlociu prezintă
două porţiuni segmentate, unul dorsal (somitele) şi unul intermediar (placa
nefrotomială) şi o porţiune laterală, nesegmentată, care constituie celomul
intraembrionar. Somitele au şi ele trei regiuni: o regiune medio-dorsală (din care se
formează muşchii), una medio-neurală (generează celule care se distribuie în jurul
tubului neural) şi una laterală (din care se vor structura dermul şi hipodermul).
Lama parietală se ataşează de ectoderm şi formează somatopleura, iar lama
viscerală se alipeşte de endoderm şi formează splanhnopleura.
Pe parcursul acestor transformări, embrionul are un aspect tubular şi pe
măsură ce proliferările şi metaplaziile celulare avansează, embrionul se încovoaie,
cele două extremităţi se apropie şi vor împărţi cavitatea blastocelică în două
cavităţi: una va forma cavitatea toraco- abdominală, iar cealaltă va constitui vezica
ombilicală. [69;90;104]
Organogeneza începe cu formarea coardei dorsale a embrionului, tubului
neural şi primordiilor diferitelor viscere. Din cele trei foiţe embrionare se vor
forma ţesuturi şi organe (vezi figura 5.3).
Astfel, din ectoderm se vor forma: ţesutul nervos şi sistemul nervos,
medulosuprarenala, epiteliul bucal şi anal, hipofiza, epifiza, epidermul şi anexele
pielii, epiteliile senzoriale, glandele salivare, glanda mamară, muşchii irisului şi
cristalinul.
După Singleton şi Diekman, 2001
5.5. Embrioni cu vârsta de 25-30 de zile cu dezvoltare normală şi anormală
Din mezoderm: ţesuturile conjunctive propriu-zise şi metaplaziate (cartilaginos

şi osos), aparatul de susţinere şi mişcare, aparatul cardiovascular, organele
hematoformatoare, seroasele, meningele, corticosuprarenala şi aparatul urogenital.
Din endoderm: tubul digestiv, aparatul respirator, tiroida, paratiroidele,
timusul, ficatul, pancreasul, vezica urinară şi gonocitele primordiale. [69;90;104]
Cronologic, la 13 zile se deschide tubul neural, la 16 zile apar fuziunea
cutelor chorioamniotice şi bătăile inimii, [79], la 16-17 zile apar mugurii membrelor
toracice, iar la 17-18 zile apar mugurii membrelor pelvine. La 20-21 de zile apare
pigmentaţia ochilor şi sunt prezenţi tuberculii genitali şi găurile olfactorii. [69;79]
După Singleton şi Diekman (2001), la vârsta de 25-30 de zile (fig. 5.5)
embrionii normal dezvoltaţi au dimensiunea de 2,5-4 cm. La 28 de zile sunt
diferenţiate organele genitale externe şi glanda mamară, iar la 30-33 de zile se
diferenţiază pe fiecare membru cele patru degete. [69]
5. A.3. PERIOADA FETALĂ

Perioada fetală se caracterizează atât prin prin continuarea procesului de
organogeneză, diferenţierea organelor interne şi a ţesuturilor, cât şi prin creşterea
intensă a greutăţii absolute şi terminarea dezvoltării embrionare; scolastic, perioada
fetală poate fi împărţită în următoarele faze :
Faza de trecere de la perioada embrionară la cea fetală (de la 36 până la
45 zile). Mărimea embrionilor la acest stadiu tranzitoriu poate varia în funcţie de
mai multe aspecte. Astfel, genotipul fetuşilor, variabilitatea momentului ovulaţiei1,
1 Astfel, un timp îndelungat între prima şi ultima ovulaţie determină o variaţie a dezvoltării blastochiştilor; cea mai
mare parte a blastochiştilor vor fi mici, deoarece producţia de estradiol a blastochiştilor bătrâni determină
inhibarea maturării celor tineri. [33]
dimensiunea uterului, vascularizaţia etc. sunt doar câteva aspecte care determină
variabilitatea creşterii embrionare.
La 35-36 de zile, organele şi membrele sunt formate şi embrionul are
caracteristicile specifice suinelor. În această perioadă, începe calcificarea scheletului
şi fuzionarea palatului cavităţii orale, iar membrele se proiectează dincolo de
abdomen. La 44 de zile sunt prezente scrotul şi labiile vulvare, [69] ] iar la 50 de
zile sunt diferenţiate glandele endocrine. [68]
Faza de începere a activităţii funcţionale pentru majoritatea ţesuturilor şi
organelor interne ale fătului apare de la vârsta de 46 de zile.
Faza de creştere intensă a greutăţii absolute a fătului şi a organelor interne
de importanţă vitală începe de la 65 de zile şi se continuă până la naştere. În această
ultimă fază, se desăvârşeşte procesul organogenezei; încep să se simtă dinţii, care
devin aparenţi la 60-75 de zile, la 90-100 de zile apare părul, iar la 105-115 zile
testiculele coboară în scrot. [69]
5.A.3.1. Creşterea şi dezvoltarea embrio-fetală

Creşterea în lungime şi dobândirea în masă corporală a fetuşilor se face pe
măsura avansării gestaţiei. Intensitatea de creştere este mai puţin crescută în prima
parte a gestaţiei şi mult mai accentuată în ultima perioadă. [33]
Factori de influenţă ai creşterii şi dezvoltării fetale. Cunoaşterea
dezvoltării embrionare în diferite perioade ale vieţii intrauterine are semnificaţie în
stabilirea necesităţilor nutritive ale mamei.
Factorii care influenţează dezvoltarea embrionară şi fetală pot fi grupaţi în
trei mari categorii:
- factori genetici, reprezentaţi de rasă, genotip şi prolificitate;
- factori de mediu, reprezentaţi de mamă (nutriţie, dimensiune, numărul de
ordine al fătării) şi placentă (debitul sangvin, mărime)
- hormoni fetali, reprezentaţi de hormonii tiroidieni, insulină şi hormonul de
creştere. [52;79]
Dezvoltarea embrio-fetală, cuantificată prin lungimea produşilor de
concepţie, se realizează alometric, în sens cranio-caudal. Astfel, în primele stadii
de dezvoltare, capul apare relativ mare comparativ cu celelalte regiuni corporale;
coada şi membrele sunt ultimele regiuni care se dezvoltă
Genotipul mamei. După Biensen, Wilson şi Ford (1997), lungimea produşilor de
concepţie diferă în funcţie de rasa mamei1.
Numărul de ordine al fătării. Lungimea produşilor este mai mare la scroafele
multipare comparativ cu scroafele primipare (tabelul 5.2).
1Spre exemplu, produşii de concepţie metişi Meishan x Yorkshire, implantaţi în mame Yorkshire, au lungimi mai
mari (17 cm la 70 zile, 25 cm la 90 zile şi 29,6 cm la 110 zile) comparativ cu cei implantaţi în mame Meishan (17,3
cm, 70 zile, 23,2 cm la 90 zile şi 27,7 cm la 110 zile).
Tabelul 5.2
Evoluţia lungimii, greutăţii şi distanţei dintre produşii de concepţie, în funcţie
de stadiul gestaţiei şi categoria scroafelor
Speci lungimea greutatea distanţa dintre produşi
stadiul
- (mm) (mm) (mm)
gestaţiei
ficare X±sx S% X±sx S% X±sx S%
Primi- I 70,5±3,2 10,9 29,7±0,8 6,4 10,2±0,4 9,4
pare II 127,3±4,4 9,8 140,8±4,5 8,0 120,4±5,2 11,2
III 181,6±6,5 12,2 403,7±9,5 7,1 270,3±10,5 13,2
Multi- I 72,6±3,5 12,5 31,5±0,8 6,6 15,4±0,6 10,1
pare II 131,4±4,8 9,5 150,5±4,7 7,8 140,3±6,3 11,6
III 204,7±7,2 11,6 437,8±12,3 9,0 335,8±15,3 15,0
După Petroman şi col., 2000
Stabilirea vârstei după lungimea produsului de concepţie - cea mai bună estimare se
face prin măsurarea lungimii embrionului, de la creştet la crupă. Măsurătoarea
pleacă de la creştetul capului (linia imaginară care uneşte ochii) până la baza cozii 1.
[76]
Marrable, citat de Meredith (1995), stabileşte vârsta embrionului începând cu
vârsta de 26 de zile după relaţia:
Vârstă (zile) = 3 x lungimea creştet-anus (cm) +20 (5.1)
5.A.3.1.1. Supravieţuirea embrionară şi fetală

Mai mulţi autori consideră că 20-30% din embrioni mor în primele 3 zile de
gestaţie şi alţi 10% după prima lună de gestaţie, totalizându-se pierderi de 40-42%
[76;88]. După Pope (1994), cele mai mari mortalităţi se înregistrează între 13-20 zile
de gestaţie. Dintre numeroşii factori care afectează rata supravieţuirii (anomalii
cromozomiale, stresul termic, infecţiile, supra- sau subalimentaţia), sunt prezentaţi
doar câţiva din cei dependenţi de mamă.
Rasa -supravieţuirea embrionară este elementul principal care condiţionează
prolificitatea. Rata supravieţuirii embrionare este de sub 70% la scroafele de rasa
Marele Alb şi mai mare de 80% la scroafele Meishan. [107;115]
Mărimea coarnelor uterine. Kiss şi Bilkei (2000) susţin că acest parametru
influenţează mortalitatea embrionară şi fetală; o lungime mare a coarnelor uterine
susţine o prolificitate şi o rată a supravieţuirii fetale mai mari2.
Faptul că mortalitatea embrionară este condiţionată de incompatibilitatea
dintre spaţiul vital din uter şi necesarul de aport plastic şi energetic pentru produşii
1 De obicei, creşterea în greutate este o dimensiune mai variabilă decât lungimea de la creştet la crupă, motiv
pentru care se recomandă stabilirea vârstei embrionilor după această măsurătoare.
2 La rasa Meishan, după 113 zile de gestaţie, în cazul unei medii de 8,7±1,7 purcei, lungimea uterului este de
252±14 cm. [117]

de concepţie a fost sugerat şi de către Gluhovschi, citat de Petroman şi col. (2000), care
consideră că distanţa optimă dintre purcei la nidaţie este de 350 mm. După
Petroman şi col. (2000), în prima lună de gestaţie, distanţa între embrioni (determinată
între cele două extremităţi) este cea mai mică, cu valori medii de 10,2±0,4 mm la
primipare şi 15,4±0,6 mm la multipare (tabelul 5.2). În luna a doua de gestaţie,
distanţele între fetuşi cresc, ajungând la 120,4±5,2, respectiv 140,3±6,3 pentru ca,
în ultima parte a gestaţiei, să se distanţeze la 270,3±10,5 şi, respectiv, la 335,8±15,5
mm în cazul multiparelor.
Momentul şi durata ovulaţiei. Debutul ovulaţiei, precum şi durata între
eliminarea primei şi ultimei ovule, influenţează dezvoltarea şi supravieţuirea
embrionară. Astfel, după Terqui şi col. (1990), la rasa Marele Alb ovulaţia apare la 35
de ore de la debutul estrului, iar la Meishan la 45 ore şi, după Flowers şi Esbenshade
(1993), intervalul între eliberarea primei şi ultimei ovule poate dura 3-7 ore. Această
diferenţă de 10 ore, precum şi descărcarea preovulatorie de LH şi estradiol la nivele
foarte ridicate [47, fac ca ultima rasă să prezinte o maturare şi o dezvoltare precoce
a embrionilor. [106]
Alimentaţia echilibrată - cantităţile mari de nutreţ ingerat pot avea ca efect
reducerea nivelului progesteronului şi, prin urmare, diminuarea supravieţuirii
embrionare; practic, cantităţile mari de nutreţ pot altera rata metabolizării
substanţelor cu structuri steroidice, prin creşterea fluxului sangvin şi/sau a
activităţii enzimelor hepatice. Se pare că acest mecanism este implicat şi în
mortalităţile embrionare ridicate care au loc la scroafele hrănite abundent imediat
după inseminare. [55]
Durata lactaţiei precedente - lactaţiile scurte influenţează negativ dezvoltarea şi
supravieţuirea embrionară1. [65],
Durata zilei are efecte benefice asupra producţiei de progesteron a corpului
galben; practic, prelungirea duratei luminii la cel puţin 17 ore, susţine creşterea ratei
supravieţuirii şi prolificităţii. [57]
Supravieţuirea embrionară poate fi susţinută şi prin diferite proceduri
terapeutice; spre exemplu, administrarea estronei şi progesteronului (în raport
1/2000) în zilele 16 şi 17 post inseminare reduce mortalităţile embrionare şi, în
consecinţă, creşte nivelul prolificităţii.
5.A.3.1.2. Greutatea medie a nou-născuţilor

Greutatea fetuşilor este condiţionată de mai mulţi factori (vârstă, număr, sex,
poziţie, genotipul propriu şi al mamei etc.).
1 Conform autorilor, supravieţuirea embrionară este de 53% la scroafele cu lactaţie scurtă de 8-12 zile şi 67% (p
<0,001) la cele cu durata lactaţiei mare, numărul embrionilor vii este de 10,4, respectiv 13,0 (p <0,001), greutatea
embrionilor la vârsta de 33-51 zile a fost de 7,88 la scroafele cu lactaţie scurtă şi 9,52 la scroafele cu lactaţie mai
lungă (p <0,006), rata concepţiei 68%, respectiv 87% (p <0,001), iar intervalul înţărcare-apariţia căldurilor 7,9,
respectiv 5,2 zile (p <0,001).
Sexul - conform cercetărilor efectuate de către Cassar şi col. (1994) embrionii
masculi cresc mai rapid decât cei femeli, mai ales în stadiile timpurii. De regulă, la
naştere, fetuşii masculi sunt mai grei decât cei femeli.
Poziţia pe care o ocupă fetuşii în uter are influenţă asupra dezvoltării corporale;
fetuşii dispuşi la extremitatea ovariană a cornului gestant sunt mai grei decât cei
plasaţi în centrul cornului şi în apropierea corpului uterin.
Genotipul mamei. Greutatea produşilor de concepţie diferă în funcţie de
genotipul mamei1.
Genotipul fetuşilor. După Wilson şi col.(1998), fetuşii din rase Yorkshire au
greutăţi sistematic mai mari decât cei din rasa Meishan, indiferent de genotipul
scroafei receptoare.
Numărul de ordine al fătării. La scroafele multipare, greutatea produşilor este
mai mare comparativ cu scroafele primipare (vezi tabelul 5.2).
Prolificitatea – greutatea medie a nou-născuţilor depinde de efectivul acestora
la debutul gestaţiei, fapt care indică competiţia dintre fetuşi pe durata gestaţiei [31].
Astfel, şi de regulă, scroafele prolifice au purcei cu greutăţi mai reduse. [60]
Greutatea, suprafaţa şi vascularizarea placentei -mărimea fetuşilor şi nou-născuţilor
este determinată nu numai de mărimea placentei, ci şi de combinarea dintre
dimensiunea placentei şi vascularizarea acesteia. [117],
5. A.4. PLACENTAŢIA ŞI ANEXELE FETALE

Ataşarea embrionului sau nidaţia apare începând cu vârsta de 13-14 zile. [22]
Procesul începe din regiunea discului embrionar şi continuă, progresiv excentric,
până la vârsta de 26 de zile; astfel, blastociţii se ataşează la nivelul uterului prin
contacte slabe, stabilite între trofoblast şi uter, ancorându-se prin proliferări
microscopice asemănătoare unor protuberanţe.
Placenta este un organ care aprovizionează interfaţa schimburilor metabolice
dintre mamă şi făt. Are rol endocrin, producând hormonii necesari pentru:
menţinerea gestaţiei, stimularea creşterii glandei mamare şi promotori ai creşterii
fetale. La suine, placenta este de tip epiteliocorial; aceasta are în structura sa trei
ţesuturi materne (endoteliu uterin, ţesutul conectiv uterin şi epiteliu uterin) şi trei
fetale (trofoblast, stratul ţesutului conectiv şi endoteliu).
Legătura embrionului cu corpul matern se realizează prin trofoblast şi
ţesutul mezenchimal subiacent, care formează corionul primar. Suprafaţa acestuia
generează o serie de prelungiri filiforme iniţial, numite vilozităţi primare şi apoi,
odată cu dezvoltarea alantoidei şi formarea vaselor sangvine, vilozităţi secundare.
Angrenarea vilozităţilor coriale cu mucoasa uterină realizează placenta.
1 Spre exemplu, Biensen şi col.(1997) au comunicat la produşi de concepţie metişi Meishan x Yorkshire, implantaţi în
mame Yorkshire, greutate mai mare (233 g la 70 zile, 735 g la 90 zile şi 1248 cm la 110 zile), comparativ cu cei
implantaţi în mame Meishan (228 g la 70 zile, 562 g la 90 zile şi 937 g la 110 zile).
La scroafă, se întâlneşte cea mai simplă formă de angrenare a
componentelor placentare; vilozităţile coriale pătrund în criptele uterine, epiteliul
mucoasei uterine şi trofoblastul rămân intacte. Între cele două componente rămâne
un spaţiu în care se găseşte embriotrof, secretat de glandele uterine. [104] Practic,
după ziua a 10-a de gestaţie, uterul sintetizează şi secretă cantităţi semnificative de
proteine, care vor fi înglobate în embriotrof sau în aşa-numitul lapte uterin, care este
absorbit de celulele trofoblastului şi utilizat ca hrană de fetus. [104]
Prezenţa embriotrofului este esenţială supravieţuirii şi dezvoltării primelor
stadii embrionare, deoarece placentaţia epiteliocorială a scroafei nu permite
contactul intim dintre capilarele embrionare şi maternale care ar facilita transferul
proteinelor cu moleculă mare.
Una din cele mai cunoscute proteine ale embriotrofului este uroferina, care
are rol de transport al fierului la produsul de concepţie. Uroferina este secretată de
glandele uterine începând din perioada ataşării embrionare; secreţia creşte puternic
după 30 de zile, ajungând la un maxim în ziua a 60-a. [69]
Singleton şi Diekman (2001) consideră că există o corelaţie între cantitatea de
embriotrof şi numărul, supravieţuirea şi vitalitatea embrionilor, ca şi între greutatea
acestora şi conţinutul embriotrofului în proteine1 care au rol antibacterian, imun şi
de reglare a creşterii (albumină), glucoză şi calciu. Se crede că, prin găsirea unui
mijloc de stimulare a funcţiei secretorii a uterului, s-ar putea preveni mortalitatea
embrionilor în faza de implantare. [33]
5.A.4.1.1. Anexele embrionare

Anexele fetale sunt reprezentate de vezicula ombilicală, amnios, alantoidă şi
corion.
Vezicula ombilicală provine din endoderm şi se constituie odată cu
încovoierea embrionului şi formarea celor două extremităţi (fig. 5.6). Astfel,
cavitatea blastocelică se împarte în două.
O parte rămâne ataşată embrionului, formând cavitatea toraco-lombară şi
intestinul primitiv, iar a doua parte, mai extinsă, situată extra-embrionar, devine
vezicula ombilicală. Aceasta comunică cu embrionul prin canalul ombilical şi, în
faza de dezvoltare timpurie a embrionului, constituie prima circulaţie embrionară
cu rol în nutriţie, după care se reduce treptat şi se resoarbe, odată cu dezvoltarea
alantoidei. [104]
Amniosul este o membrană alcătuită dintr-un singur strat de celule care se
formează printr-un proces de clivaj în masa de celule care formează ectoblastul
butonului embrionar şi care generează o cavitate, cavitatea amniotică. Cavitatea
amniotică este delimitată de ectoblast, pereţii laterali şi plafonul fiind acoperiţi de
1 În plus, faţă de aceste proteine, epiteliul endometrial eliberează câţiva constituenţi plasmatici în lumenul uterin.
[69] Spre exemplu, RBP (Retinol-Bilding Protein) este detectabilă începând cu ziua a 12-a a gestaţiei şi este foarte
probabil, pentru produsul de concepţie, suplinitoarea vitaminei A.
Prelucrare după Senger, 1997
Figura 5.6. Formarea învelitorilor fetale

1 – disc embrionar (masa celulară inelară); 2 – endoderm primitiv; 3 –
blastocel; 4 - trofoblast; 5 – vezicula vitelină (vezicula ombilicală); 6 –
alantoida; 7 – corion (două foiţe); 8 – cavitate amniotică; 9 – embrion; 10
- amnios; 11 – membrana alantoidă; 12 – membrană corio-alantoidă
(patru foiţe); 13 - endodem; 14 – mezoderm; 15 – trofoblast ectodermic;
16 – celom extraembrionar.
trofoblast. Pe măsură ce se diferenţiază, între trofoblast şi ectoblast se interpune

mezoblastul.
Amniosul înconjoară aproape complet embrionul, până la cordonul
ombilical, el oferind protecţie embrionului împotriva traumatismelor şi permiţând
mişcări de poziţie ale fătului. Lichidul din cavitatea amniotică asigură mediul umed,
necesar proceselor de multiplicare şi diferenţiere celulară. [104]
Pe durata primelor două luni de gestaţie, volumul lichidelor amniotice nu
depăşeşte 20 ml; în următoarea lună ajunge la 75-200 ml, după care există tendinţa
de declin.
Alantoida, situată între corion şi amnios, are origine endodermică şi
mezodermică. Prin proliferarea endodermului se formează un diverticul care va
forma sacul alantoidian; acesta rămâne legat de embrion prin canalul urac. În sacul
alantoidian vor fi deversaţi produşii de dezasimilaţie ai embrionului. În prima lună
de gestaţie, volumul lichidelor alantoide este de 130 ml, după care creşte gradual
până la 200 ml, iar apoi, în ultima parte a gestaţiei, se reduce la 100 ml.
În mezoblastul perialantoidian se formează o reţea vasculară bogată, care va
înlocui circulaţia vitelină şi va forma a doua circulaţie fetală, circulaţia alantoidiană.
Mezoblastul proliferează, având un rol important în construirea placentei. [104]
Corionul are forma unui sac membranos şi reprezintă învelitoarea cea mai
externă a fătului care este proprie fiecărui purcel.
5.A.4.2. Dinamica placentară

La începutul gestaţiei, învelitorile fetale cresc mai intens decât embrionii.
La 60-70 zile de gestaţie, greutatea este egală cu greutatea embrionului căruia îi
aparţin dar, înainte de fătare, greutatea lor nu mai constituie decât 22-23% din
greutatea fătului. Lichidele fetale, de asemenea, au o evoluţie neuniformă. Lichidul
alantoidian scade o dată cu înaintarea gestaţiei, în schimb lichidul amniotic creşte
progresiv, odată cu înaintarea gestaţiei; oricum, pe ansamblul lor lichidele fetale se
reduc, astfel că, în preajma parturiţiei, ajung să reprezinte doar 3% din masa fătului.
[33;40] Pe ansamblu, situaţia se poate observa schematic în figura 5.7. [22]
Greutatea şi suprafaţa placentei diferă în funcţie de genotipul mamei.
Spre exemplu, Biensen şi col.(1997) susţin că placentele scroafelor Yorkshire sunt mai
grele şi cu o suprafaţă mai mare (243 g şi 1019 cm2 la 70 zile, 280 g şi 1642 cm2 la
90 zile şi 264 g şi 1520 cm2 la 110 zile) comparativ cu cele ale scroafelor Meishan
(206 g şi 1114 cm2 la 70 zile, 190 g şi 1190 cm2 la 90 zile şi 207 g şi 1255 cm2 la 110
zile).
Densitatea vasculară a placentei creşte pe măsură ce are loc avansarea
gestaţiei. La rasa Meishan, densitatea vasculară placentară se dublează de la ziua a
90-110-a a gestaţiei, timp în care dimensiunea placentei rămâne relativ constantă.
Vascularizaţia este determinată atât de genotipul scroafei, cât şi de cel al
fetuşilor. Acest fapt a fost demonstrat de către Wilson şi col.(1998), prin
embriotransferul fetuşilor de genotipuri diferite în scroafe receptoare. Astfel, la a
113-a zi a gestaţiei, fetuşii de rasă Meishan cu greutăţi similare celor de rasă Yorkshire
şi aflaţi în scroafe receptoare Meishan au greutatea şi suprafaţa placentei mai mici1 şi
densitatea vasculară placentară mai mare. Practic, fiecare produs de concepţie îşi
dezvoltă placenta sub aspectul dimensiunii şi vascularizării conform genotipului
propriu.
1Fetuşii Meishan au avut greutatea placentei de 170±19 g, cei Yorkshire - 249±10g, iar suprafaţa placentei a fost de
1017±70 cm2 pentru fetuşii Meishan, respectiv 1506±96 cm2 pentru cei Yorkshire.
Eficienţa placentară
reprezintă capacitatea placentei de
a capta oxigenul şi nutrienţii
materni şi de a-i transporta
Prelucrare după Salmon-Lagagneur, 1968

fetuşilor. După Biensen şi col.(1997),
creşterea eficienţei placentare
poate fi obţinută prin două
mecanisme principale: prin
creşterea greutăţii placentei sau
prin mărirea suprafeţei de
absorbţie şi prin creşterea
densităţii vaselor de sânge la
nivelul interfeţei placentară /
endometrială.
Eficienţa placentară,
măsurată prin raportul greutăţilor
nou-născut / placentă, este
Figura 5.7. Dinamica placentară şi fatală
determinată atât de genotipul
scroafei, cât mai ales de genotipul
fetuşilor. Acest aspect a fost dovedit de către Wilson şi col.(1997) prin
embriotransferul embrionilor de rasă Meishan şi Yorkshire la mame Yorkshire,
respectiv Meishan1, iar Biensen şi col.(1998) au demonstrat că selecţia scroafelor şi
vierilor după eficienţa placentară (placente mai mici şi mai bine vascularizate)
favorizează creşterea prolificităţii.
5.B. GESTAŢIA LA SCROAFĂ

Gestaţia la scroafă cuprinde o multitudine de fenomene ce interesează atât
organismul matern, cât şi organismul fetuşilor în continuă creştere şi dezvoltare.
5. B.1. ENDOCRINOLOGIA GESTAŢIEI

Endocrinologia gestaţiei începe odată cu fecundarea şi se încheie cu naşterea
purceilor şi eliminarea învelitorilor fetale. După fecundare, sub influenţa
hormonilor estrogeni şi a progesteronului, urmează migrarea zigoţilor prin
oviducte. Predominarea estrogenilor inhibă migrarea, iar predominarea
progesteronului o grăbeşte. [33]
1 Astfel, eficienţa placentară a fost de 8,7±0,4 la fetuşii Meishan dezvoltaţi în scroafe Meishan şi 6,3±0,5 dacă sunt
dezvoltaţi în uterul scroafelor Yorkshire. În cazul fetuşilor de rasă Yorkshire, eficienţa placentară a fost de 4,1±0,9 la
scroafele Meishan şi 3,4±0,8 la scroafele Yorkshire.
5.B.1.1. Recunoaşterea gestaţiei
La suine, gestaţia este stabilită sau recunoscută din ziua a 10-12-a1, atunci când
blastociţii încep producerea unui semnal care previne luteoliza; în cadrul acestui
semnal, estrona şi 17β-estradiolul2 au roluri esenţiale (vezi tabelul 4.2). [89] În plus,
prezenţa embrionilor în ambele coarne uterine acţionează asupra uterului,
împiedicând eliberarea PGF2α şi prevenind astfel luteoliza. Astfel, pe de o parte,
corpul galben este salvat de la regresie de către embrioni, iar pe de altă parte este
menţinut pe toată durata gestaţiei de către LH-ul produs de hipofiză. [69;77]
Nivelul progesteronului este iniţial mai ridicat, dar după 3-4 săptămâni de
gestaţie ajunge la 10-15 ng/ml; această concentraţie rămâne relativ constantă până
în preajma parturiţiei. [27]
5.B.1.2. Menţinerea gestaţiei la scroafă

Menţinerea gestaţiei la scroafă se realizează cu ajutorul progesteronului
produs de către corpul galben şi cu al LH-lui; pentru prevenirea contracţiilor
uterine şi menţinerea gestaţiei până la termen, concentraţia de progesteron din
sânge trebuie să fie de cel puţin 6 ng/ml. [27]
În primul sfert al gestaţiei, fiecare corn uterin trebuie să conţină cel puţin doi
purcei, în total patru, pentru a se produce suficient semnal care să menţină scroafa
gestantă şi să prevină regresia corpului galben de către PGF2α . [69;77] Pentru
practică, trebuie să se reţină că gestaţiile cu număr mic de embrioni sunt
susceptibile de întreruperi, ca urmare a funcţiei anormale a corpilor galbeni3. Din
contră, ocuparea coarnelor uterine de un număr mai mare de embrioni, dar
mumifiaţi, poate menţine activitatea corpilor galbeni şi o prelungire a duratei
gestaţiei. Ambele cazuri pot explica revenirile căldurilor cu întârziere la unele
scroafe. [33]
După ziua a 14-a, are loc o a doua secvenţă de creştere a estradiolului
embrionar care, în intervalul 16-30 zile, înregistrează un vârf; aceste secvenţe sunt
1 Punctul de reper este ziua 0, care este prima zi a ciclului estral, premergător fecundaţiei.
2 Se pare că, în reglarea producţiei de 17β-estradiol, intervin mai mulţi factori ale căror mecanisme nu sunt cu
certitudine cunoscute. Practic, la nivelul oviductului, uterului şi blastocitului s-au identificat un complex de factori
de creştere reprezentaţi de IGF-I, IGF-II şi receptorii pentru IGF-I, IGF-II, precum şi pentru insulină. [16;99] De
asemenea, se pare că LIF (Leukemia Inhibitory Factor) produs de uter în perioada implantării [19] joacă un rol în
mecanismul implantării (după Stewart şi col., 1992, aspectul este sigur la şoarece), deoarece celulele butonului
embrionar suin prezintă receptori pentru LIF.
3 Menţinerea funcţiei corpului galben este esenţială pentru păstrarea gestaţiei. Bazer şi col.(1991) susţin faptul că
iniţierea acestui proces se face de către estrogenii eliberaţi de produşii de concepţie (embrioni şi membranele
acestora) şi prolactină, care redirecţionează secreţia hormonului luteolitic uterin (PGF2α) din direcţie endocrină
(venele uterine) în direcţie exocrină (spre lumenul uterin) pentru prevenţia luteolizei. De asemenea, în timpul
gestaţiei (ca şi în timpul estrului), în uter şi ovare se formează EPF (Early Pregnancy Factor) din două componente:
EPF-A şi EPF-B. Factorul EPF-A este format în uter în timpul estrului şi gestaţiei, iar EPF-B este produs în ovar
numai în timpul gestaţiei, sub acţiunea endocrină a zigotului şi hipofizei. EPF apare într-un vârf la 24-48 ore de la
fecundare şi prezintă o dinamică polifazică pe toată durata gestaţiei. [59]
asociate cu secreţia proteinei uterine specifice, secreţia şi modelarea morfologiei
celulelor epiteliale uterine, recunoaşterea maternă a gestaţiei, vasodilataţia arterelor
uterine, menţinerea corpului galben gestativ şi migraţia embrionară. După vârful
înregistrat, urmează o descreştere la un nivel minim în jurul vârstei de 35-45 de zile
[69;88]. În mare parte, estrogenii fetali sunt întâlniţi în circulaţia maternă sub forma
sulfat-estrogenilor. [88]
O a treia creştere a estrogenilor fetali apare la 70-80 de zile şi se continuă
până la fătare. O caracteristică a acestei perioade este independenţa1 produşilor de
concepţie faţă de reglarea hormonală a mamei.
Geisert şi col. (1990) sugerează că nu există un motiv fiziologic întemeiat
pentru repetarea căldurilor în intervalul 36-48 zile (vezi tabelul 5.3 şi fig. 5.8). În
acelaşi timp, repetarea căldurilor în perioada 18-35 zile după intervalul anterior
enunţat poate fi justificată fie ca urmare a lipsei sulfat estrogenilor, respectiv ca
urmare a mortalităţii embrionare.
Tabelul 5.3
Evenimente şi consecinţe ale acestora asupra menţinerii gestaţiei
Ziua Evenimentul dorit ... dar nerealizat

10 Producerea sulfat estrogenilor de către Scroafa manifestă repetarea căldurilor
blastocişti la 18- 24 zile
14-17 Producerea sulfat estrogenilor de cel puţin 4 Scroafa manifestă repetarea căldurilor
embrioni implantaţi (2 embrioni în fiecare corn la 25- 35 zile
uterin)
Evenimentul nedorit ... produs
18-34 Mortalitate embrionarăi mediat după 17 zile şi Scroafa manifestă repetarea căldurilor
înainte de 35 zile la a 63-65-a zi a pseudogestaţiei
Prelucrare după Geisert şi col.(1990)
Prelucrare după Geisert şi
col.(1990)
Figura 5.8. Evenimente şi consecinţe ale acestora asupra menţinerii gestaţiei
1 Odată cu preluarea controlului gestaţiei de către placentă, fetuşii obţin o anumită independenţă biologică.
Interacţiunile hormonale dintre mamă şi făt au produs largi discuţii în care sunt respinse, prin argumente
ştiinţifice, părerile că placenta este impermeabilă pentru hormonii materni şi fetali. Pe de altă parte, se acceptă
părerea că hormonii fătului suplinesc hormonii materni şi că excesul de hormoni materni ar putea să dăuneze
dezvoltării fetuşilor. S-a dovedit experimental că gonadele fetale produc hormoni sexuali, tiroida produce tirozină,
iar suprarenalele corticosteroizi.
În ultima jumătate a gestaţiei, prolactina are un rol important în menţinerea
acesteia, dar, în ultima parte a gestaţiei, rolul esenţial revine progesteronului
ovarian. [69] Practic, în gestaţia avansată, corpul galben devine dependent de
prolactină pentru a putea menţine secreţia normală a progesteronului şi relaxinei
până în apropierea parturiţiei. [45]
Relaxina, produsă de corpii galbeni, se acumulează în jurul zilei a 28-a de
gestaţie, de unde este eliminată înaintea parturiţiei.[2]
5. B.2. DURATA GESTAŢIEI

Durata medie a gestaţiei este de 114 ± 2 zile [69;77], cu variaţii care sunt
date de mai multe tipuri de factori .
Factorii maternali sunt reprezentaţi de vârsta mamei, numărul de ordine al
parturiţiei, etc.
Numărul de ordine al parturiţiei determină creşterea duratei gestaţiei până la
nivelul parturiţiei a 6- a: 115,5 zile la primipare; 115,8 zile la secundipare; 115,9 zile
la a 3-a parturiţie; 115, 94 la a 4-a parturiţie şi 116 zile la a 5-a şi a 6-a parturiţie
După trecerea parturiţiei a 6-a, se manifestă o scădere a duratei gestaţiei: 115,8 la
parturiţia a 7-a şi 115,6 la parturiţia a 8-a.
Vârsta mamei: comparativ cu congenerele de ordin al parturiţiei, scroafele mai
tinere au gestaţii mai reduse (115,3 vs. 115,8).
Factorii fetali sunt reprezentaţi de numărul şi greutatea produşilor de
concepţie, sexul acestora, funcţiile glandelor hipofiză şi suprarenală, starea de
sănătate a fetuşilor,etc.
Masa corporală a nou-născuţilor influenţează durata gestaţiei; la greutăţi mai mari
de 1 kg, gestaţia se prelungeşte la 116 zile, iar la mase corporale mai mici de 1 kg,
durata gestaţiei scade la 115 zile.
Prolificitatea- durata gestaţiei este dependentă de numărul produşilor de
concepţie; la prolificitate mai mică de 6 purcei, gestaţia este de 116,08 zile, iar peste
11 purcei, gestaţia se reduce la 114,94 zile.
Se cunoaşte că sexul fetuşilor influenţează durata gestaţiei; în cazul când
majoritatea fetuşilor sunt masculi, gestaţia este ceva mai lungă (115,8 zile) decât
pentru femele (114,3 zile). [48]
În cazul mortalităţii fetale târzii sau a disfuncţiilor glandelor hipofiză sau
suprarenală se manifestă tendinţa prelungirii gestaţiei. [77] Harold şi Ronald (1998)
au găsit corelaţii pozitive între concentraţiile cortizolului fetal, greutăţile reduse şi
mortalitatea peripartală.
Factorii genetici, cu referire la rasă şi genotipul fătului:
În funcţie de rasă, gestaţia este în medie de 115 zile (109-120 zile); la
scroafele Marele Alb, gestaţia este de 115 zile, cu variaţii între 105 şi 124 zile, iar la
scroafele Landrace 116 zile (109-120 zile).
Se pare că genotipul fătului are implicaţii asupra duratei gestaţiei. Durata
gestaţiei are tendinţa să crească în urma aplicării consangvinizării şi să scadă în
cazul încrucişărilor făcute între diferite rase de porci; scroafele consangvine au
durata medie a gestaţiei de 115,3 zile, iar cele neconsangvinizate- 114 zile.
Factorii de mediu- reprezentaţi de alimentaţie, sezon, temperatură etc. În
funcţie de sezon, gestaţia are 115,9 zile primăvara , 115,8 zile iarna, 115,7 zile
toamna şi 115,6 zile în sezonul de vara. [48]
5. B.3. MODIFICĂRI SURVENITE LA SCROAFELE GESTANTE
5.B.3.1. Modificări ale masei corporale

În cursul gestaţiei, greutatea scroafei are o creştere destul de importantă,
care corespunde atât dezvoltării fetuşilor, cât şi dezvoltării corporale proprii, ca
urmare a efectului anabolic al gestaţiei. Dacă se urmăreşte evoluţia creşterii în
greutate, se constată că repartiţia acesteia este diferită. Astfel, greutatea conţinutului
uterin la începutul primei luni reprezintă doar 10%, pe când în ultimele săptămâni
ale gestaţiei creşte la peste 50%. [33] De altfel, creşterea embrionilor în prima
perioadă de gestaţie este mai redusă, iar 2/3 din creşterea lor se realizează în ultima
lună.
Contrar sporului în greutate a fetuşilor, care nu este prea important până la
sfârşitul gestaţiei, creşterea în greutate a scroafei se produce pe toată perioada
gestaţiei, ca urmare a efectului anabolic al acestui stadiul fiziologic.
5.B.3.2. Modificări ale tractului reproductiv

La nivel ovarian, apar corpii galbeni de gestaţie1, care sunt esenţiali pentru
menţinerea gestaţiei; aceştia blochează ciclul sexual. Creşterea în greutate a corpilor
galbeni devine maximă în apropierea zilei a 8-a a gestaţiei şi rămâne susţinută până
în gestaţia târzie. [2] În decurs de 10-12 zile, corpii galbeni progestativi se
formează, cresc şi secretă progesteron. La început au culoarea roz, apoi devin roşii-
violacei şi au aspect muriform.
Arhitectura corpului galben apare după două săptămâni de gestaţie, dar
producerea progesteronului de către corpul galben în perioada 14-50 zile necesită
prezenţa secreţiei continue de LH de către hipofiza anterioară. Producţia de
progesteron pare a fi asociată cu mărimea celulelor şi stadiul parturiţiei. După ziua
a 114-a, curând după parturiţie, există un declin al greutăţii luteale.
La nivel cervical apare o secreţie de mucus vâscos care blochează canalul
cervical. Înainte de parturiţie acest mucus se lichefiază.
1 Numărul corpilor galbeni corespunde cu numărul de zigoţi care s-au format, ceea ce permite ca, în cazul unor
accidente, când mor sau se sacrifică femele gestante, să se poată aprecia fenomenul de mortalitate embrionară, prin
aceea că numărul de corpi galbeni este mai mare decât numărul de fetuşi. [85]
Uterul se adaptează gestaţiei în trei faze: faza de proliferare, faza de creştere
şi cea de lărgire (întindere). Mecanismele care permit creşterea marcantă în mărime
sunt probabil hormonale, nefiind bine cunoscute. [52]
Lungimea absolută a uterului creşte odată cu avansarea gestaţiei. Majercial
(citat de Feredean, 1974) consideră că, paralel cu avansarea gestaţiei, coarnele
uterine se lungesc de la 22,7 cm, cât se înregistrează la uterul negestant, până la
51,0 cm la cel gestant.
5.B.3.3. Capacitatea uterină şi schimburile nutriţionale

Capacitate uterină-prolificitate. Scroafa poate duce la termen un număr
limitat de produşi; această limitare, denumită capacitate uterină1, depinde
esenţialmente de mărimea aparatului genital, este caracteristică tipului genetic2 şi
individului. Reglarea numărului de produşi se realizează devreme, în stadiul
embrionar, în general înainte de ziua a 35-a a gestaţiei. [31]
Schimburi nutriţionale. Placentaţia epitelio-corială a scroafei limitează
schimburile de substanţe între mamă şi fetuşi, de aceea aportul nutriţional pentru
fetuşi depinde notabil de debitul sangvin şi de concentraţia substanţelor nutritive
de la nivelul uterului gestant.
La scroafă, debitul sangvin la nivelul uterului creşte de o manieră liniară. [84]
Acesta este cu atât mai mare cu cât numărul fetuşilor din coarnele uterine este mai
ridicat; între a 44-a şi 111-a zi a gestaţiei, prin fiecare corn, debitul sangvin creşte de
la 0,8 l / min la 1,7 l / min. În acelaşi timp, debitul sangvin / fetus este cu atât mai
mare cu cât numărul acestora este mai scăzut. Creşterea debitului sangvin pe durata
gestaţiei constituie o adaptare majoră la necesităţile creşterii uterului gestant.
Această adaptare este totuşi parţială, deoarece raportul debit sangvin/greutatea
fetusului în cornul uterin variază de la 1,77 la 0,39 ml / minut şi gram. [31]
Disponibilitatea substanţelor nutritive în sângele maternal variază cu stadiul
gestaţiei şi numărul fetuşilor din uterul gestant (tabelul 5.4).
Concentraţia substanţelor nutritive, foarte ridicată de la jumătatea până la
finele gestaţiei, relevă disponibilitatea mare a acestora pentru uterul gestant; acest
aspect permite creşterea produşilor de concepţie, mai ales în ultima parte a
gestaţiei.
Substratul energetic al fetuşilor este reprezentat în primul rând de glucoză. [82]
Transferul materno-fetal al glucozei este [83] redus, iar cel de acizi graşi liberi şi
glicerol- ridicat, mai ales la scroafele prolifice şi cu o greutate mare a fetuşilor. [31]
Pentru a răspunde nevoilor energetice ale scroafei gestante, se produce o lipoliză
crescută, precum şi prelevarea glucozei din uter. Toate acestea demonstrează prin
1 Eficacitatea (capacitatea) uterină reprezintă numărul maxim de produşi pe care o femelă este aptă să-i susţină
până la termenul gestaţiei. [14]
2 Christenson şi Leymaster (2000) susţin obţinerea unor fătări mai prolifice în urma selecţiei genetice concomitente
asupra capacităţii uterine şi asupra ratei ovulaţiei.

Tabelul 5.4
Relaţii nutriţionale materno-fetale
Specificare Fetuşi Scroafă
Circulaţie în: vene artere utilizat(1) artere vene utilizat(2)
Glucoză (mmol/l) 2,30 2,00 0,31*** 5,00 4,74 0,26***
Insulină (μU/ml) - - - 16,4 14,9 1,4**
Lactoză (mmol/l) 2,49 2,33 0,16*** 0,90 0,88 0,03
Fructoză (mmol/l) 4,59 4,57 -0,01 - - -
Acizi graşi (μmol/ml) 105 16** 622 620 0
concentraţia din vena ombilicală – concentraţia din artera ombilicală
(1)
concentraţia arterială – concentraţia venoasă

(2)
După Père, 1995
urmare că, pentru a se produce adaptări ale uterului gestant, au loc modificări
metabolice.
Lactoza şi fructoza produse de placentă sunt în concentraţii de peste 2 ori mai
mari la fetus decât la mamă, în condiţiile absenţei fructozei la mamă. De asemenea,
coeficienţii de extracţie la nivel ombilical sunt de 14 ,respectiv 8% pentru glucoză şi
lactat.
Aşadar, la suine, pasajul trans-placentar este extrem de redus. Se poate deci
afirma că, pentru realizarea şi menţinerea gestaţiei, acţionează mecanisme neurale şi
hormonale care îşi au originea în raportul ce se stabileşte între embrioni şi mucoasa
uterină.
5.C. DIAGNOSTICUL ŞI CONTROLUL GESTAŢIEI

Stabilirea diagnosticului şi controlul evoluţiei gestaţiei sunt aspecte majore în
maximizarea eficienţei reproductive, nu atât prin identificarea scroafelor gestante,
cât mai ales prin identificarea celor negestante sau a celor care manifestă evoluţii
anormale ale sarcinii. Practic, diagnosticul se execută cu scopul identificării
existenţei gestaţiei, iar controlul cu scopul stabilirii persistenţei gestaţiei.
Indiferent de metoda de diagnostic şi control utilizate, acestea se
caracterizează prin:
- acurateţe - reprezintă raportul procentual dintre numărul de scroafe
diagnosticate corect (gestante sau negestante) şi numărul total de scroafe
supuse controlului;
- sensibilitate - reprezintă raportul procentual dintre numărul de scroafe
gestante şi numărul total de scroafe diagnosticate ca fiind gestante, practic
identificarea corectă a scroafelor gestante;
- specificitate - reprezintă raportul procentual dintre numărul scroafelor
negestante şi numărul total al scroafelor diagnosticate ca fiind negestante,
practic identificarea corectă a scroafelor negestante;
Tehnica sau metoda utilizată pentru diagnosticarea gestaţiei scroafelor
trebuie să satisfacă cât mai multe din următoarele deziderate:
- să fie adecvată stadiului gestaţiei şi să nu provoace pierderea gestaţiei;
- să prezinte acurateţe, sensibilitate şi specificitate acceptabile;
- să se poată efectua cât mai repede;
- să nu fie consumatoare de mult timp şi resurse.
5. C.1. METODE DE DIAGNOSTIC ŞI CONTROL AL GESTAŢIEI
5.C.1.1. Metode managerial-terapeutice

Depistarea scroafelor în călduri cu ajutorul vierilor încercători pare a fi
metoda ideală sub aspectul preţului de cost; prin această metodă managerială se
încearcă surprinderea reapariţiei estrului şi manifestării căldurilor, mai ales în
intervalul 16-25 zile de gestaţie. Metoda nu este suficient de concludentă, deoarece
unele scroafe manifestă călduri şterse, iar altele au cicluri neregulate. Acurateţea
acestei metode se consideră a fi 39-98%. Diagnosticele fals pozitive apar la
scroafele cu anestru prelungit, ca urmare a degenerării chistice ovariene, la cele cu
ovare inactive, aciclice sau în pseudogestaţie. [1;7]
Absenţa căldurilor spontane sau induse. În primul caz, metoda se
bazează pe examenul efectuat clinic de către operator, în intervalul 16-25 zile post
inseminare. În acest caz, fără utilizarea vierilor, acurateţea scade la 29%.
Absenţa căldurilor induse presupune, de asemenea, observarea
comportamentului scroafelor (preferabil în prezenţa vierului) după un prealabil
tratament efectuat în intervalul 19-20 zile post-inseminare. Tratamentul poate
consta din administrarea a 2 ml estradiol valerianat sau a 5 mg testosteron enantat.
Scroafele care manifestă călduri pot fi reinseminate, iar cele care nu manifestă sunt
considerate gestante. Acurateţea este comparabilă cu cele prezentate anterior şi
creşte considerabil atunci când se utilizează şi vierul depistator. [7]
5.C.1.2. Metode clinice şi fizice

Stabilirea gestaţiei prin aceste metode include inspecţia, biopsia vaginală,
palparea transrectală şi laparoscopia.
Stabilirea gestaţiei prin inspecţie - se poate efectua din luna a 3-a a
gestaţiei, când se observă abdomenul mărit şi descins, glande mamare conturate,
care în luna a 4-a devin turgescente, alungite şi vulva hiperemiată.[24]
Stabilirea gestaţiei prin palpaţie - se poate efectua din ziua a 70-a a,
gestaţiei când, prin palpaţia profundă prin peretele abdominal drept şi deasupra
ultimelor două glande mamare, se pot evidenţia feţii. [24]
Biopsia vaginală permite diagnosticarea gestaţiei prin studiul histologic al
epiteliului stratificat scuamos al mucoasei vaginale. Probele, piese din mucoasa
vaginală, recoltate cu ajutorul unui instrumentar specific biopsiei, sunt preparate
pentru examinarea histologică. Diagnosticul se stabileşte, în principal, pe baza
numărului straturilor de celule ale epiteliului vaginal: acestea sunt în număr de 20
pe durata estrului, 3-4 pe durata fazei lutale. În cazul în care s-a stabilit gestaţia, se
observă două straturi de celule care prezintă nuclei foarte bine evidenţiaţi; la acest
aspect, se poate adăuga şi forma celulelor epiteliale şi a glandelor, precum şi
numărul leucocitelor (vezi tabelul 5.5).
Tabelul 5.5.
Stabilirea diagnosticului de gestaţie prin biopsie vaginală
Specificare scroafe gestante scroafe negestante

Număr de straturi de celule 2-3 4-20
Forma celulelor epiteliale regulată, cuboidală neregulată, variabilă
Glande simple uneori ramificate
Leucocite absente uneori în număr mare
După Badinard şi col.(1998)
Acurateţea metodei în intervalul 30-90 zile este de 90%, dar cele mai bune
rezultate se obţin la probele recoltate în intervalul 18-25 zile, când sensibilitatea
este 97%, iar specificitatea 94%. Dezavantajul este legat de faptul că are un cost
destul de mare şi solicită timp pentru realizarea preparatului histologic.
Diagnosticul fals negativ apare ca urmare a greşelilor de prelevare a biopsiei
(probe prelevate din cervix sau vaginul posterior), iar cel fals pozitiv poate apărea
ca urmare a recoltării probelor pe durata fazei luteale a ciclului. De asemenea,
rezultate fals pozitive se pot obţine şi ca urmare a probelor prelevate după
resorbţia sau avortul embrionar.
Palparea transrectală solicită multă atenţie şi manipulare cu blândeţe;
poate fi aplicată la scroafele cu greutăţi mai mari de 150 kg. Metoda a fost descrisă
prima dată de către Huchzermeyer şi Ponait (1960) şi mai apoi Cameron (1977), citaţi de
Morrow (1983) şi Arthur şi col.(1983) constă în surprinderea prin peretele rectal a:
freamătului, mărimii şi poziţiei arterei uterine medii1 (arteră desprinsă din aortă,
caudal de artera iliacă externă), a tonusului cervical şi a greutăţii şi conţinutului
uterului. Conform celor mai multor descrieri se pot sesiza următoarele aspecte:
În primele 0-21 zile ale gestaţiei, uterul şi cervixul au caracteristici similare cu
cele observate în diestru. Uneori, pe durata acestei perioade, coarnele devin mai
puţin distincte, iar uterul devine uşor mărit, cu pereţii moi. Artera uterină medie
creşte în diametru la 5 mm, mai ales spre cea de-a treia săptămână a gestaţiei.
Aceasta este localizată la trecerea peste artera iliacă externă, care poate fi
identificată de-a lungul marginii cranio-mediale a iliumului. La scroafele adulte,
artera iliacă externă are un diametru de 8-10 mm.
1 După penetrarea anusului şi vidarea rectului de materii fecale, vârful degetelor trebuie să localizeze marginea
pelvisului şi, prin rotirirea mâinii cu 90° în sens dorsal şi lateral, se localizează paleta iliacă dreptă (dacă palparea se
face cu mîna stângă) sau stângă (la palparea cu mâna dreaptă). Artera iliacă externă este ataşată pe planul osos şi se
situează caudo-ventral, de-a lungul axului medial al iliumului. Artera uterină medie trece în sens caudo-cranial
medial peste artera iliacă externă, la jumătatea paletei iliace.
În perioada 21-30 zile ale gestaţiei, bifurcaţia coarnelor este mai puţin evidentă,
cervixul şi pereţii uterini sunt subţiri şi au consistenţă flască. Artera uterină medie
are 5-8 mm în diametru şi poate fi identificată cu mai multă uşurinţă.
În perioada 31-60 zile ale gestaţiei, cervixul se simte ca fiind o structură tubulară
cu pereţii moi; uterul este greu conturabil şi are pereţii subţiaţi. Artera uterină
medie este lărgită şi are aceeaşi dimensiune cu artera iliacă. Pulsul, sau freamătul
arterial, poate fi identificat pentru prima dată la 35 zile; pulsul poate fi comparat cu
cel al arterei iliace.
În perioada 60 zile – termen, artera uterină medie este mai mare în diametru
decât artera iliacă externă şi are pulsaţii puternice. În această perioadă, artera
uterină se încrucişează cu artera iliacă mai dorsal decât în stadiile descrise anterior.
Spre sfârşitul gestaţiei, este posibilă palparea purceilor la nivelul bifurcaţiei
coarnelor uterine.
De regulă, palparea transrectală este aplicabilă scroafelor atunci când acestea
sunt hrănite; la scrofiţe este dificil de realizat, mai ales în situaţia în care operatorul
are un braţ mai gros.
Acurateţea metodei în intervalul 30-60 de zile este de 94%, iar specificitatea
de 97%; totuşi, valorile pot fi îmbunătăţite odată cu experienţa şi avansarea
gestaţiei.
Diagnosticul fals negativ este mai frecvent decât cel fals pozitiv şi apare ca
urmare a erorilor de palpaţie sau a palpaţiei efectuate prea timpuriu. [1]
Laparoscopia poate fi, de asemenea, o metodă care poate fi utilizată atât la
femelele ciclice, cât şi la cele gestante, fără afectarea substanţială a stării lor
fiziologice; de regulă, este utilizată în cercetare. Laparoscopia permite
diagnosticarea stării de negestaţie/gestaţie încă din ziua a 12-a, luând ca puncte de
reper eventualele regresii ale corpilor galbeni sau, în ziua a 15-a, hiperemia
coarnelor uterine. Metoda permite simultan diagnosticul gestaţiei, determinarea
ratei ovulaţiei şi observarea tractului reproductiv femel. [40]
5.C.1.3. Examenul ultrasonografic

Pentru diagnosticul gestaţiei la scroafe se pot utiliza mai multe tipuri de
echipamente care se bazează pe utilizarea ultrasunetelor.
Echipamentele pot utiliza transductor atât pentru examene transrectale cât şi
pentru examene transabdominale. În primul caz, transductorul se introduce în rect,
iar în cel de-al doilea caz, transductorul se poziţionează pe flancul animalului,
lateral de mameloane, şi se orientează spre zona pelvisului. Ultrasunetele emise şi
recepţionate de către transductori sunt convertite într-un semnal sonor.
Folosirea echipamentelor cu efect Doppler se bazează pe capacitatea
ultrasunetelor de a se reflecta în momentul întâlnirii unor lichide aflate în mişcare;
astfel, în cazul scroafelor gestante, reflexia are loc la întâlnirea lichidelor fetale, a
feţilor înşişi, a pulsaţiilor cordului, ombilicului şi, într-o măsură mai redusă, la
întâlnirea pulsaţiilor arterelor uterine1.
Acurateţea echipamentelor Doppler este similară, indiferent de tipul
transductorului utilizat. Diagnosticele fals pozitive se obţin atât la examenul
transabdominal cât şi la cel transrectal; acestea pot apărea la femelele în proestru
sau estru sau dacă femelele au o endometrită acută. Rezultatele fals negative se
obţin dacă examinarea se realizează înainte de a 30-a zi de gestaţie sau dacă
examinarea se efectuează într-un mediu zgomotos, ori dacă se depun fecale în jurul
transducterului rectal.
Ultrasunete cu amplitudine mare (A mod sau pulsul ecografic) se bazează pe
detectarea fluidelor conţinute în uterul gestant. Funcţionarea se bazează pe faptul
că uterul şi conţinutul său au ecogenitate diferită faţă de cea a ţesuturilor învecinate;
practic, undele reflectate şi captate de către cristalul unui transductor sunt
convertite în semnal acustic sau în unde luminoase pe ecranul unui osciloscop.
Examenul se efectueză la scroafele menţinute în staţiune patrupedală, pe
partea stângă a abdomenului. Practic, capul palpator se unge cu gel special sau ulei
şi se fixează la 5 cm înaintea marginii anterioare a coapsei, pe direcţia penultimei
perechi de sfârcuri. Direcţia capului palpator trebuie uşor deviată faţă de coloana
vertebrală şi se orientează înainte şi înapoi, fără a se schimba locul de explorare.
În condiţiile respectării tehnicii de examinare şi în intervalul 30-75 zile,
acurateţea este de 90-95%. Acurateţea depinde de tehnica examenului cu referire
atât la menţinerea contactului dintre transductor şi piele, poziţionarea corectă a
transductorului în locul de explorare cât şi de prolificiatea scroafei; gestaţia puţin
prolifică este, de regulă, încertă la diagnosticul de gestaţie.
Probabilitatea unui diagnostic fals negativ apare înainte de 28 zile şi după 80
zile de gestaţie, odată cu reducerea volumului lichidelor alantoide.
Diagnosticul fals pozitiv apare mai ales ca urmare a plasării greşite a
transductorului, situaţie în care se detectează conţinutul vezicii urinare, în cazul
edemului endometrial (consecinţă a intoxicaţiei cu zearalenonă), piometrului, în
situaţia mortalităţii produşilor de concepţie fără resorbţie sau în cazul avortului.
Examinarea se efectuează după dietă totală (fără hrană şi apă), deoarece vezica
urinară plină scade sensibilitatea examinării. De asemenea, trebuie verificate
utilizarea corectă a echipamentului, precum şi încărcarea bateriilor şi utilizarea
corectă a gelului. De regulă, scroafele care sunt înregistrate ca negestante sunt
supuse reexaminării a doua zi.
Examenul ecografic în timp real. Sunt metode deja uzuale, noninvazive şi
care cunosc o amploare mare în controlul gestaţiei la scroafă. Se poate efectua cu
sonde de diferite frecvenţe, sectoriale sau liniare (figura 5.9 şi 5.10); de regulă,
1 În artera uterină a scroafelor gestante numărul bătăilor este de 50-100/minut, iar în artera ombilicală pulsaţiile
ajung la 150-250 /minut.
sondele cu frecvenţe mai mari şi secţiune liniară facilitează o acurateţe mai mare,
deoarece utilizează transductori cu cristale multiple şi afişaj în timp real. [70]
Ecografia în timp real, pe cale transrectală sau transabdominală, efectuată cu
sonde de 3,5 MHz, 5,0 MHz sau 7,5 MHz , permite diagnosticarea gestaţiei la 16-
20 zile de la concepţie.
Knox şi Althouse (1999) preferă ecografia transrectală, deoarece aceasta oferă
mai multe detalii ale structurilor cu ecogenitate variabilă (foliculi, corpi hemoragici,
corpi galbeni şi produşi de concepţie).
În cazul ecografiei transabdominale, sonda este plasată între coapsele
scroafei, la nivelul mameloanelor posterioare, după care se deplasează spre înainte
pentru a observa sistematic partea dreaptă şi stângă a abdomenului. Prima structură
ecogenă care poate fi vizualizată corespunde veziculei trofoblastului, iar
vizualizarea embrionului devine posibilă după 21 zile de la inseminare (vezi tabelul
5.6). [7]
Diagnosticul ecografic are o sensibilitate mare, care depinde, în principal, de
ziua în care se realizează diagnosticarea, de la 95,2% la 21-22 zile până la 100%
Prelucrare după Flowers şi col.,1999
a) scroafă negestantă - la 21 zile b) scroafă gestantă - 21 zile
c) scroafă gestantă - la 22 zile d) scroafă gestantă - la 24 zile

Figura 5.9. Stabilirea ecografică a diagnosticului de gestaţie prin intermediul
aparatului cu sondă sectorială de 3,5 MHz
după 23-25 zile. Specificitatea ecografiei este mai redusă [67], de 80% [58], dar
aceasta poate fi considerabil îmbunătăţită de experienţa utilizatorului. Spre
exemplu, Boigné (1991) a obţinut la 18 zile post-concepţie o sensibilitate de 99% şi o
specificitate de 82,3%. [54;56]
Începând cu vârsta de 3 săptămâni, metoda este considerată deosebit de
eficientă; la 21 zile, acurateţea este de 85,1%, sensibilitatea de 82,7% şi
specificitatea de 88% în cazul diagnosticului ecografic cu sonde sectoriale de 3.5
MHz şi acurateţea de 96,2%, sensibilitatea de 96,5% şi specificitatea de 96%, în
cazul diagnosticului ecografic cu sonde sectoriale de 5.0 MHz. La vârsta de 24 zile,
diferenţele dintre cele două tipuri de sonde sunt nesemnificative, iar performanţele
Prelucrare după Flowers şi col.,1999
a) lipsa gestaţie la 21 zile b) gestaţie la 21 zile
c) gestaţie la 23 zile d) gestaţie la 35 zile

Figura 5.10. Stabilirea ecografică a diagnosticului de gestaţie prin intermediul
aparatului cu sondă liniară de 5,0 MHz
Tabelul 5.6
Stabilirea diagnosticului de gestaţie după evoluţia imaginii ecografice a uterului
Stadiul gestaţiei Imaginea veziculei Imaginea embrionilor şi fetuşilor

(post inseminare) embrionare
- pete negre, sferice nedetectabili
19-22 zile
- creşterea mărimii
- creştere rapidă embrionii apar sub forma unor pete negre foarte
23-28 zile ecogene, situate în spatele sau apropierea peretelui
veziculelor embrionare
- mărime variabilă creştere rapidă cu morfologie neidentificabilă; după
39-34 zile
- creşterea stopată a 30-a zi apare pulsaţia cardiacă
cap şi trunchi distinct; puncte de osificare la nivelul
30-39 zile
capului şi coloanei vertebrale
fetuşi osificaţi, craniu şi cutia toracică vizibile; se
40 zile şi peste
poate repera mişcarea fetuşilor
După Badinard şi col.,19
sunt similare cu cele prezentate la vârsta de 21 zile în cazul diagnosticului cu sonda
liniară de 5 MHz. În plus, pe lângă faptul că permite diagnosticarea gestaţiei,
examenul ecografic permite diagnosticarea altor afecţiuni: feţi mumifiaţi, retenţii ale
feţilor, endometrite etc. [35]
5.C.1.4. Examene paraclinice

Majoritatea metodelor se efectuează în laboratoare, prin proceduri analitice,
radioimunoanaliză (RAI, radioimmunoassay), imunoanaliză enzimatică (EIA, enzime
immunoassay) sau ELISA (ezyme-linked immunosorbent assay). Metodele prezentate sunt
metode în favoarea cărora se pronunţă mulţi autori [102;109], dar acestea rămân
relativ scumpe şi doar puţine dintre ele sunt aplicabile de către personalul mai puţin
specializat.
5.C.1.4.1. Examene hematologice

Fac referire la dozarea concentraţiilor progesteronului [38], estrogenilor sau
prostaglandinei PGF2α.
Determinarea concentraţiei progesteronului plasmatic este o metodă destul de
costisitoare. În cazul în care, la 16-24 zile de la inseminare, se dozează ≥ 7,5 ng/ml
se consideră că scroafa este gestantă. În perioada menţionată, acurateţea metodei
este de 88-96%. Sensibilitatea este > 97%, dar specificitatea este de 60-90%.
Rezultatele fals pozitive apar la scroafele şi scrofiţele negestante, cu estru neregulat
sau întârziat sau în cazul în care acestea sunt anestrice ca urmare a bolii ovariene
chistice. Rezultatele fals negative sunt rare. [1]
Variantele mai comerciale utilizează direct sânge venos prelevat din urechea
scroafei; testul, efectuat în perioada 17-21 zile, are o sensibilitate de 90% şi o
specificitate de 100%. [62]
Determinarea concentraţiilor estrogenilor din ser face referire la determinarea sulfat-
estronei [18;108], glucoron-estronei sau glucoronid-estradiolului [17].
Cunningham (1982) a studiat concentraţiile serice ale sulfat-estronei în vederea
stabilirii unor teste paraclinice ale gestaţiei. De regulă, în intervalul 24-32 zile de
gestaţie, concentraţia estronei este de cinci ori mai mică în cazul scroafelor
gestante. Testul la sulfat-estronă are o acurateţe de cel puţin 73% [71], o
sensibilitate mai mare de 97% şi o specificitate mai mare de 88%, cu condiţia ca
probele de ser să fie prelevate in intervalul 25-30 zile de la montă. Diagnosticul fals
pozitiv poate fi atribuit fie unei creşteri tranzitorii a sulfat-estronei la unele scroafe
sau scrofiţe întârziate în creştere [21], fie scroafelor sau scrofiţelor cu mai puţin de
patru purcei fătaţi. [121]
Estimarea concentraţiei prostaglandinei PGF2α poate efectua la 14-15 zile de la
inseminarea fecundă, atunci când concentraţia serică de prostaglandină este
inferioară valorii de 200 pg/ml. În cazul scroafelor negestante, concentraţia este
mai mare, ajungând la 2500 pg/ml. Metoda permite stabilirea diagnosticului foarte
precoce, dar este complexă şi este încă departe de a putea fi aplicată la scară mare.
[7] Sensibilitatea metodei este de 94%, iar specificitatea 63% [66]
Stefanczyk-Krzymowska şi col. (1992) recomandă măsurarea concentraţiei PGF2α
în sângele cornului uterin al scrofiţelor gestante la 18 zile de la montă1.
Utilizarea testului - Ouvcheck Sowside este o metodă practicabilă în condiţii de
fermă, cu o sensibilitate de 94,6% şi o specificitate de 35,7%. Aceasta se bazează pe
EIA, care cu ajutorul unui kit oferă un diagnostic facil, exteriorizat printr-o reacţie
de culoare. [18]
5.C.1.4.2. Examene efectuate din fecale

Fac referire la determinarea concentraţiilor de progesteron sau estronă din
fecale. Frecvent, progesteronul se determină prin metoda RIA şi EIA, iar estrona
prin ELISA . [111]
Imunoanaliza enzimatică permite diagnosticarea gestaţiei la 20-21 zile, prin
identificarea concentraţiilor progesteronice cu ajutorul kit-lor EIA2, dar cu condiţia
ca scroafele să nu prezinte diaree. [101] Metoda este utilizabilă şi pentru dozarea
estrogenilor din fecale; diagnosticul devine posibil în perioada 23-30 zile, dar cu o
acurateţe mai redusă. [93;94;105]
Radioimunoanaliza se poate utiliza pentru dozarea estrogenilor [105] sau
progesteronului [94] din fecale; în cazul estrogenilor, diagnosticul gestaţiei devine
posibil în perioada 23-30 zile cu o acurateţe de 94% [105]
1 În acest caz, se obţin valori de 142,3±17,2×103 dpm1 pentru scrofiţele gestante, respectiv 112,9±40,1×103 dpm
pentru scrofiţele negestante.
2 Spre exemplul kit-ul EIA - Ouvcheck 96 Well Plasma/Serum Progesterone EIA kit; Cambridge Life Science Co.
Ltd.
5.C.1.4.3. Examene efectuate din urină
Estimarea estronei conjugate prezentă în urină poate fi determinată cu
ajutorul procedurilor RIA [98] sau EIA pentru estron-sulfat, cu o acurateţe
acceptabilă în perioada 23- 30 zile de la montă27.
Imunoanaliza enzimatică se poate utiliza pentru dozarea progesteronului din
salivă; diagnosticul, efectuat în primele 17-24 zile de gestaţie, are o specificitate de
97% şi o sensibilitate de 96%. [73]
Stefanakis şi col. (2000) recomandă pentru diagnosticul gestaţiei la 23-30 zile
post-concepţie utilizarea testului de EIA pentru sulfat-estronă. Acest procedeu nu
afectează animalul şi nu are restricţii în ceea ce priveşte timpul prelucrării şi
depozitării probelor.
5.C.1.4.4. Alte posibilităţi de diagnosticare a gestaţiei

Unii autori susţin identificarea factorului gestaţiei timpurii - EPF (Early
Pregnancy Factor), dar metoda nu este încă omologată la specia suină. Sensibilitatea
metodei, efectuată pentru identificarea EPF din plasmă, este de 83,3%, iar
specificitatea 77,8% [96]
5. C.2. ALEGEREA METODEI DE DIAGNOSTIC ŞI

INTERPRETAREA REZULTATELOR
În practică, alegerea unei metode de diagnostic a gestaţiei este în strânsă
dependenţă cu experienţa operatorului, echipamentul cu care acesta poate fi dotat,
timpul necesar efectuării manoperei, costul acesteia şi stadiul gestaţiei;
caracteristicile şi sinteza metodelor prezentate sunt redate în tabelul 5.7 şi 5.8.
Tabelul 5.7
Metode şi tehnici de stabilire a diagnosticului de gestaţie la scroafe în funcţie de
stadiul gestaţiei
Zi a gestaţiei Metodă recomandată pentru diagnosticul a gestaţiei

1-115 prezenţa vierilor încercători
18-24 depistarea căldurilor regulate (ciclice) în prezenţa vierilor încercători
> 21 zile ecografie în timp real
25-34 depistarea căldurilor neregulate în prezenţa vierilor încercători
28 zile aparate bazate pe efectul Doppler pentru pulsul uterin
35 zile aparate bazate pe efectul Doppler pentru pulsul uterin
≥ 8 săptămâni clinic, semne abdominale caracteristice instalării gestaţiei
Cea mai comodă metodă de stabilire a diagnosticului sunt sonotestele pentru

pulsul uterin şi fetal, care deşi nu au o acurateţe absolută, permit utilizarea
ecografiei în timp real în cazul dubiilor.
Tabelul 5.8
Caracteristicile metodelor utilizate pentru diagnosticul gestaţiei la scroafe
Stadiul Sen- Spe- Durata Obţi-

gestaţiei sibili cifici- exame- nerea
Metodă Limitări
(zile post -tate tate nului rezul-
IA) (min) tatului
Dozarea metabo- 13 –15 90 60-70 1-5 în 4 zile probă de sânge,
liţilor PGF2α laborator
Endoscopie ≥ 16 100 100 30-45 imediat metodă chirurgicală
Depistarea ≥ 18 100 30-85 2-5 imediat specificitate variabilă
căldurilor cu
vierul încercător
Ecografie în timp ≥18-21 93 >71 2-5 imediat cost mare şi operator
real (în mod B) 22 97 >96 experimentat
Biopsie vaginală ≥ 18 97 72 2-5 în 4 zile prelevare de către
laborator specializat
Progesteronemia 18-25 92-97 55-99 1-5 în 4 zile prelevarea probei de
30 ’/ kit sânge
Estrogeni din 23-30 >95 >95 1-5 în 4-5 prelevare de către
sânge zile laborator specializat
Doppler ≥ 30 >99 >85 2-5 imediat solicită experienţă,
uneori contenţie
Examen ≥ 30 80- 20- 2-5 imediat operator experimentat
transrectal 100 100
(scroafe
cu≥150kg)
Ecografie ≥ 30 75-99 70-90 2-5 imediat operator experimentat
(în mod A)
Prelucrare şi compilare bibliografică
De regulă, pentru diagnosticul gestaţiei sunt esenţiale examenele efectuate în
jurul zilei a 28-a a gestaţiei; pentru controlul şi confirmarea gestaţiei, se recomandă
examenul efectuat în ziua a 36-a .
Identificarea rezultatelor fals pozitive sau fals negative se face prin
compararea rezultatelor obţinute la fiecare din cel puţin cele două examene
succesive sugerate. (vezi tabelul 5.9).
Tabelul 5.9
Interpretarea rezultatelor examenelor de diagnostic al gestaţiei la scroafe
28 zile 36 zile Semnificaţia celor două diagnostice

Rezultatele pozitiv pozitiv gestaţie
obţinute la negativ pozitiv necesar un nou recontrol la data următorului estru posibil
controalele pozitiv negativ posibil mortalitate embrionară
efectuate: negativ negativ lipsa gestaţiei
Indiferent de rezultatul interpretării rezultatului examenelor, se recomandă

continuarea controlului gestaţiei, cel puţin cu ajutorul vierului încercător, până în
ziua a 90-a după montă.
5.D. ASPECTE PRIVIND EXPLOATAREA

SCROAFELOR GESTANTE
5. D.1. TANDEMUL CONDIŢIE CORPORALĂ-ALIMENTAŢIE
Condiţia corporală reprezintă starea fiziologică şi de întreţinere a scroafei la
un moment dat. Practic, condiţia scroafei exprimă gradul sau măsura în care
aceasta este pregătită pentru a realiza producţia de purcei sub aspect cantitativ şi
calitativ. Cuantificarea condiţiei se realizează prin punctarea condiţiei corporale,
operaţiune prin care se apreciază prezentarea şi gradul de acoperire cu musculatură
şi grăsime a razelor osoase ale regiunilor şold/coadă, şale, spinare şi coaste, după
scala prezentată în tabelul 2.9.1
5.D.1.1. Menţinerea condiţiei corporale.

Pe durata gestaţiei, punctajul optim este 3 în primele trei luni ale gestaţiei şi,
la parturiţie, 2,5-3, din care 80% scroafe cu punctajul 3.
Pe durata gestaţiei, furajarea diferenţiată, în concordanţă cu punctajul
condiţiei corporale, asigură corecţia rezervelor corporale necesare mamei şi
produşilor de concepţie; concomitent, pregăteşte scroafa pentru susţinerea lactaţiei.
Un posibil model de furajare este prezentat în tabelul 5.10 [50;51]; acesta
pleacă de la o raţie de bază calculată pentru scroafele a căror condiţie corporală este
considerată optimă, respectiv scroafele cu punctajul 3.
Furajarea diferenţiată din perspectiva condiţiei corporale este una extrem de
simplă: practic, se furajează diferenţiat
deoarece prin această modalitate se Tabelul 5.10
poate atinge un status optim al
Furajare diferenţiat - cantitativă pe durata
rezervelor corporale. În consecinţă, în gestaţiei, în acord cu punctajul condiţiei
furajarea diferenţiată, se pleacă de la corporale
necesarul nutritiv al scroafelor cu o
condiţie ideală şi se urmăreşte aducerea Punctaj Nivelul furajării faţă de raţia de
condiţie bază
celorlalte scroafe în limitele optimului
1 - slabă + 1,0 kg faţă de raţia de bază
pentru fiecare stadiu fiziologic. Tehnica 2 - moderată + 0,5 kg faţă de raţia de bază
de administrare a furajului este diferită 3 - bună Raţia de bază*
de la fermă la fermă; aceasta se 4 - grasă - 0,25 kg faţă de raţia de bază
adaptează echipamentelor şi 5 - obeză - 0,50 kg faţă de raţia de bază
posibilităţilor tehnologice ale fermei
(grupare, furajare individuală etc.). * Raţia de bază, sub aspect cantitativ şi calitativ, se
stabileşte având în vedere cerinţele anterior supuse atenţiei.
Deşi considera încă o metodă cu
1 Această apreciere se face prin vizualizare-inspecţie, palpare, ajutate uneori de măsurarea grosimii stratului de
slănină. Practic, operaţiunea se termină prin acordarea unui punctaj de la 0 la 5 pentru fiecare din cele patru grupe
de regiuni (şolduri/coadă, şale, spinare şi coaste); media acestor note reprezintă punctajul condiţiei corporale.
nuanţe subiective, punctajul este un instrument al managementului reproducerii, iar
tandemul punctaj-furajare diferenţiată are drept scop optimizarea funcţiei de
reproducere.
5.D.1.2. Normarea alimentaţiei scroafelor gestante

Raţia alimentară administrată pe durata gestaţiei trebuie să aibă capacitate
corectivă asupra rezervelor corporale ale scroafei. În acelaşi timp, nivelul hrănirii
este unul mai scăzut, deoarece, în perioada de gestaţie, scroafele valorifică mai bine
substanţele nutritive din hrană, ca urmare a manifestării efectului anabolic al stării de
gestaţie. Practic, schimbarea concentraţiilor hormonale1 survenită pe durata gestaţiei
explică predispoziţia spre îngrăşare a scroafelor, stare care influenţează negativ
producţia de purcei. [72]
Cerinţele nutriţionale ale scroafelor pot fi calculate pornind de la procesele
metabolice (fig. 5.11) survenite în timpul gestaţiei. Alimentaţia scroafelor aflate în
acest stadiu fiziologic trebuie să susţină [112] gestaţia, creşterea uterină (fetuşi,
lichide, învelitori fetale şi uter - Walker şi Young, 1992) şi creşterea glandei mamare
şi a sporului total al scroafei.
După Noblet şi Etienne (1987), necesarul energetic al scroafelor gestante este
repartizat astfel: 72% pentru menţinerea funcţiilor vitale, 5% pentru creşterea
uterină şi 23% pentru sporul în greutate al scrofiţei. Totodată, energia digestibilă
pentru menţinerea funcţiilor vitale este dependentă de greutatea scroafei (vezi fig.
2.17, tabelul 2.3).
Având în vedere complexitatea şi multitudinea factorilor de influenţă
implicaţi în stabilirea condiţiei de calitate a raţiei, se vor avea în vedere posibilităţile
tehnologice şi economice ale fermei, raportate la următorii factori:
Densitatea energetică
a raţiei se stabileşte în
funcţie de costul
ingredientelor şi apetitul
După Van Heugten, 1999
scroafelor.
Creşterea densităţii
energetice reduce
consumul zilnic de nutreţ;
în tabelul 5.11, sunt
prezentate câteva
elemente ale condiţiei de
calitate a nutreţului în
corelaţie cu nivelul
Figura 5.11 Metabolismul scroafelor gestante
energetic.
1 Estrogenii favorizează reţinerea apei şi sodiului, absorbţa calciului şi stimulează sinteza proteică, iar
progesteronul favorizează anabolismul proteic, creşte glicemia, retenţia apei şi a sodiului.
Tabelul 5.11
Caracteristici ale nutreţului combinat administrat scrofiţelor gestante dependent
de densitatea energetică a nutreţului
Specificare * Energie digestibilă (kcal/kg NC)
2900 3000 3100 3200 3300 3400
E. metabolizabilă (kcal/kg) 2784 2880 2976 3072 3168 3264
Consum zilnic de furaj (g) 2,11 2,04 1,94 1,92 1,86 1,80
Proteină brută (%) 11,9 12,1 12,4 12,6 12,8 13,1
Lizină (g/zi) 10,77 10,75 10,72 10,70 10,68 10,66
Calciu (g/zi) 15,85 15,32 14,83 14,36 13,93 13,52
Acid linoleic (g/zi) 2,11 2,04 1,98 1,92 1,86 1,80
Prelucrare după NRC, 1998
* Necesar calculat pentru scrofiţe întreţinute în condiţii optime de temperatură (20°C) şi creditate cu o
prolificitate de 10 purcei, cu o greutate de 115 kg şi la care se doreşte un spor în greutate pe durata gestaţiei de 50
kg (din care 22,80 spor al produşilor de concepţie şi 27,20 spor în greutate pentru scrofiţă cu 18,93 ţesut proteic
şi 8,27 ţesut lipidic)
De regulă, se recurge la concentraţiile energetice mai ridicate pe durata

sezonului cald, ca urmare a diminuării apetitului scroafelor.
Temperatura asigurată în sectorul destinat scroafelor gestante are influenţe marcante
asupra consumului de furaj. Dependent de nivelul temperaturii din adăpost,
alimentaţia scrofiţelor poate fi îndreptată fie în direcţia utilizării unui nutreţ cu o
densitate energetică mai mare (vezi tabelul 5.11), fie în direcţia asigurării unei
cantităţi mai mari de furaj (vezi tabelul 5.12).
Prolificitatea medie cu care sunt creditate scroafele gestante are de asemenea un
impact puternic în stabilirea condiţiei de calitate a furajului şi asupra consumului de
furaj (vezi tabelul 5.13).
Tabelul 5.12
de temperatura din adăpost
Specificare * Temperatură la nivelul scroafelor (°C)
-5 0 5 10 15 ≥20
Necesar zilnic de ED (kcal) 107 9944 90 8036 7082 6128
Proteină brută (%) 9,2 9,6 10,1 10,7 11,4 12,4
Lizină (g/zi) 11,29 11,17 11,06 10,95 10,84 10,72
Calciu (g/zi) 26,36 24,06 21,75 19,44 17,13 14,83
* Necesar calculat pentru scrofiţe întreţinute în condiţii optime de temperatură şi creditate cu o prolificitate de
10 purcei. Acestea au o greutate de 115 kg şi, pe durata gestaţiei, se doreşte dobândirea un spor în greutate de
50 kg, din care 22,80 spor al produşilor de concepţie şi 27,20 spor în greutate pentru scrofiţă cu 18,93 ţesut
proteic şi 8,27 ţesut lipidic). Furajul administrat este un NC cu 3100 Kcal ED/kg (2976 kcal EM /kg).
Tabelul 5.13
de nivelul prolificităţii
Specificare * Prolificitatea aşteptată la primipare (purcei/scrofiţă)
4 6 8 10 12 14
Sporul purceilor (kg) 9,12 13,68 18,24 22,80 27,36 31,92
Sporul scroafei (kg) 40,88 36,32 31,76 27,20 22,64 18,08
din care - spor ţesut proteic (kg) 23,88 22,23 20,58 18,93 17,28 15,63
- spor ţesut lipidic (kg) 17,00 14,09 11,18 8,27 5,36 2,46
Consum zilnic de furaj (g) 2,23 2,14 2,06 1,98 1, 1,81
Proteină brută (%) 11,3 11,6 12,0 12,4 12,8 13,2
Lizină (g/zi) 10,40 10,51 10,62 10,72 10,83 10,94
Calciu (g/zi) 16,70 16,08 15,45 14,83 14,20 13,58
Acid linoleic (g/zi) 2,23 2,14 2,06 1,98 1, 1,81
* Necesar calculat pentru scrofiţe întreţinute în condiţii optime de temperatură (20°C). Acestea au o greutate de
115 kg şi, pe durata gestaţiei, se doreşte dobândirea unui spor în greutate de 50 kg. Furajul administrat este un
NC cu 3100 Kcal ED/kg (2976 kcal EM /kg).
Estimarea prolificităţii se poate realiza în funcţie de prolificităţile anterioare

obţinute în fermă şi de factorii de influenţă ai acesteia; aşteptarea unor prolificităţi
ridicate solicită furaj de calitate mai bună
Sporul depus pe durata gestaţiei- de regulă, se doreşte ca femelele să dobândească
35 kg după prima gestaţie, 30 kg după a II-a şi 25 după a III-a şi 20 kg după
celelalte gestaţii. [43;95;110] Condiţia de calitate a furajului, stabilită în funcţie de
sporul dobândit pe durata gestaţiei, are valorile prezentate în tabelul 5.14 şi 5.15.
Tabelul 5.14.
de sporul dorit pe durata gestaţiei
Specificare * Spor total dobândit pe durata gestaţiei (kg)
35 40 45 50 55 60
Sporul celor 10 purcei (kg) 22,80 22,80 22,80 22,80 22,80 22,80
- spor ţesut lipidic (kg) -1,30 1, 5,08 8,27 11,46 14,65
Proteină brută (%) 12,8 12,6 12,5 12,4 12,3 12,2
Lizină (g/zi) 8,97 9,55 10,14 10,72 11,31 11,
Calciu (g/zi) 11,74 12,77 13,80 14,83 15,85 16,88
* Necesar calculat pentru scrofiţe întreţinute în condiţii optime de temperatură (20°C). Acestea au o greutate de
115 kg şi sunt creditate cu o prolificitate de 10 purcei. Furajul administrat este un NC cu 3100 Kcal ED/kg
(2976 kcal EM /kg).
Tabelul 5.15
Caracteristici ale nutreţului combinat administrat la scrofiţe şi scroafe gestante
pentru controlul greutăţii corporale la parturiţie
Specificare * Spor total dobândit pe durata gestaţiei (kg)
58 53 48 43 43 43
Nr. gestaţiei I II III IV V VI
Greutatea femelei la montă (kg) 115 150 180 205 225 245
Sporul celor 10 purcei (kg) 22,80 22,80 22,80 22,80 22,80 22,80
- spor ţesut lipidic (kg) 13,38 10,19 7,00 3,81 3,81 3,81
Proteină brută (%) 12,2 11,7 11,3 11,0 10,8 10,6
Lizină (g/zi) 11,66 11,46 11,20 10,87 11,08 11,27
Calciu (g/zi) 16,47 17,42 18,02 18,31 19,34 20,34
* Necesar calculat pentru scrofiţe întreţinute în condiţii optime de temperatură (20°C).5 sunt creditate cu o
prolificitate de 10 purcei. Furajul administrat este un NC cu 3100 Kcal ED/kg (2976 kcal EM /kg).
La scrofiţe, necesarul este mai mare, datorită cerinţelor suplimentare pentru

creştere. Pe ansamblu, în perioada gestaţiei, sporurile în greutate trebuie să fie de
20 – 30 % la scrofiţe şi 10-15 % la scroafe faţă de greutatea avută la montă; în acest
fel se acumulează rezerva necesară susţinerii lactaţiei următoare, atunci când
scroafele înregistrează un bilanţ negativ. [63]
Stadiul gestaţiei; cerinţele nutriţionale ale scroafelor gestante sunt mai reduse
în primele trei luni de gestaţie şi cresc mult în ultima lună a acestui stadiu.
Conform celor deja prezentate, precum şi a altor studii, devine evident
faptul că normarea şi raţionalizarea alimentaţiei scroafelor gestante este deosebit de
importantă pentru maximizarea prolificităţii, producţiei de lapte, a longevităţii
productive a scroafei, a reducerii mortalităţii embrionare, a distociilor, a mortalităţii
purceilor prin strivire, precum şi a cheltuielilor legate de alimentaţie. [91]
Adăparea scroafelor gestante se face la discreţie; instalaţia de adăpare
trebuie să poată asigura 7-8 l apă / 100 kg masă corporală.
5. D.2. PRINCIPII ÎN ALIMENTAŢIA SCROAFELOR

La scroafele gestante, furajarea trebuie făcută individual, de regulă cu ajutorul
dozatoarelor volumetrice. Oricum, şi indiferent de soluţia furajării individuale, în
alimentaţia individuală a scroafelor gestante pot fi supuse atenţiei aspecte privind:
nivelul alimentaţiei, structura nutreţului sau forma de administrare a acestuia.
Nivelul alimentaţiei este diferit în funcţie de stadiul gestaţiei; astfel:
În primele 3 săptămâni de gestaţie, o alimentaţie foarte bogată poate avea un
impact negativ asupra supravieţuirii embrionare, în special la scrofiţe. Astfel,
restricţionarea cantităţii de furaj la 1,8-2 kg în primele 21 zile de la montă este
benefică. [26]
În perioada 21-75 zile de gestaţie, alimentaţia trebuie condusă în scopul
optimizării sau redobândirii condiţiei corporale pierdute în timpul lactaţiei (vezi
tabelul 5.10); condiţia corporală ideală se exprimă atunci când punctajul este 3 [81].
De asemenea, nutriţia la care este supusă scroafa în zilele 21-50 este un element
important în maximizarea numărului fibrelor musculare ale produşilor de
concepţie1.
De la 75 la 90 zile de gestaţie are loc dezvoltarea glandei mamare, prin
proliferarea celulelor secretorii, determinând, în ultimă instanţă, capacitatea de
sinteză a laptelui. În această perioadă, Weldon şi col.(1994) consideră că excesul de
energie în raţie reduce numărul celulelor secretorii, fapt care va determina
diminuarea cantităţii de lapte sintetizată de scroafă. Aşadar, în acest interval, vor fi
evitate nivelurile foarte ridicate de energie.
În perioada gestaţiei târzii, după 90 de zile, greutatea fetuşilor creşte considerabil,
motiv pentru care şi cantitatea de nutrienţi trebuie să crească. Mai mulţi autori,
printre care Dourmad, (1991), Weldon şi col.(1994), Xue şi col.(1997), Reese şi col.(2000)
consideră că ridicarea nivelului alimentaţiei în ultimele 2-3 săptămâni ale gestaţiei
creşte uşor prolificitatea. Cu toate acestea, nu este recomandată supraalimentaţia,
deoarece, în acest interval, un aport crescut de furaje determină scăderea apetitului
în timpul lactaţiei2.
Luca (2000) recomandă o corelaţie a aportului şi calităţii furajelor
administrate cu momentele în care influenţa alimentaţiei asupra stadiului gestaţiei
este maximă, şi anume: în primele zile după montă, când se repercutează asupra
numărului de embrioni implantaţi şi a organogenezei şi în ultima lună a gestaţiei,
când are loc dezvoltarea foarte intensă a fetuşilor. Datorită acestor aspecte,
cantităţile de furaje combinate recomandate de către autor sunt :
- în primele (maxim) 10 zile de la montă: 2,6 – 3 kg; prelungirea alimentaţie
bogate determină reducerea porlificităţii.
- în perioada următoare, până la sfârşitul lunii a treia de gestaţie: 2 – 2,2 kg;
- în luna a patra de gestaţie: 2,6 – 3 kg;
- premergător parturiţiei cu 2- 3 zile: 2 – 2,2 kg
În concluzie, alimentaţia scroafelor gestante nu trebuie să fie deficitară
(subalimentaţie), deoarece cauzează reducerea capacităţii de alăptare şi obţinerea
1 În ontogeneză la suine, fibrele musculare se dezvoltă în perioada 21-50 post-concepţie, numărul lor putând fi
afectat de nutriţia mamei. Purceii cu un număr redus de fibre musculare vor avea creşterea şi dezvoltarea reduse.
[87]
2 Doumad (1991) a calculat că pentru fiecare 0,5 kg nutreţ administrat în plus în timpul gestaţiei vor fi consumate cu
0,32 kg mai puţin în timpul lactaţiei, aspect mai pronunţat mai ales în prima săptămână de lactaţie. Weldon şi
col.(1994), Xue şi col.(1997), administrând 3,4-3,7 kg nutreţ / zi, au observat o reducere a aportului alimentar din
timpul lactaţiei de 0,43-0,59 kg. Din cele prezentate anterior, este evident că aportul de furaje pe durata gestaţiei
trebuie restricţionat la mai puţin de 2,7 kg, pentru a se putea maximiza consumul de furaj din timpul lactaţiei.
unor purcei cu greutate redusă, dar nici excedentară (supraalimentaţie), deoarece ar
exercita efecte negative, ridicând mortalitatea embrionară şi numărul fătărilor
distocice. Reglarea cantităţii de furaj ingerat se face prin corecta reglare a condiţiei
de calitate a furajului şi concordanţă cu condiţiile efective ale fermei.
Componentele furajului. În structura furajului destinat scroafelor
gestante1, participă: grăunţe de cereale (porumb, orz, ovăz) 60–70 %, furaje
proteice vegetale (tărâţe, şroturi, mazăre, făină de lucernă) 20–25 %, furaje de
origine animală şi microorganică 2–3 %, furaje minerale (sare, cretă furajeră,
fosfaţi) 3 % şi premix vitamino-mineral 1 %. [63]
În primele 3 luni de gestaţie, pot fi utilizate cu bune rezultate (reducerea cu
până la 40 % a necesarului de NC), în funcţie de sezon, lucerna masă verde,
cartofii, sfecla sau morcovii.
Din punct de vedere calitativ, conţinutul hranei în proteine este deosebit de
important, deoarece atât creşterea şi dezvoltarea produşilor de concepţie, cât şi
sporul de creştere în greutate al organismului scroafei se realizează în principal pe
seama proteinelor din hrană. [44]
5. D.3. ÎNTREŢINEREA ŞI CAZAREA SCROAFELOR GESTANTE

Pentru întreţinerea şi cazarea scroafelor gestante se practică o multitudine de
posibilităţi; acestea depind de particularităţile sistemului ales, astfel că scroafele
gestante pot fi întreţinute şi cazate: în aer liber, în padocuri cu pardosea de
pământ sau pe păşune (în sistem permanent sau rotaţional) şi în adăposturi în boxe
individuale, în sistem liber sau în sistem legat (dezavuat în Europa după 1 ianuarie
2006) sau în boxe comune (în grupuri mici sau în grupuri mari; cu furajare individuală
- cu sistem de furajare în stand individual sau cu furajare automatizată; pe
pardosea fără aşternut - pe grătar, pe pardosea plină cu porţiuni de grătar sau pe
pardosea plină; cu aşternut din paie, aşternut permanent etc). [46]
Deoarece fiecare sistem are atât avantaje cât şi dezavantaje, nu există sisteme
de întreţinere şi cazare bune sau rele; există însă sisteme adecvate sau inadecvate.
Comparativ, sistemele de întreţinere sunt determinante în performanţele
reproductive (vezi tabelul 5.16).
Conform datelor prezentate în tabelul 5.16, prin întreţinerea scroafelor
gestante în aer liber, se obţin doar 20,9 purcei înţărcaţi /scroafă şi an, în timp ce, în
cazul întreţinerii în adăposturi, fertilitatea ajunge la 21 purcei. De asemenea,
fertilitatea scroafelor întreţinute în boxe comune este mai redusă – 21 purcei.
1La noi, în sistemul de creştere intensiv, cerinţele scroafelor gestante pot fi acoperite prin utilizarea unui NC “tip
0-6” care asigură: 3050 – 3150 Kcal EM / kg, 14 % PB, 0,42 % lizină, 0,28 % metionină+cistină, 0,75 % Ca, 0,50
% P, 0,50 % sare şi maxim 7 % celuloză brută. Din punct de vedere calitativ, conţinutul hranei în proteine este
deosebit de important, deoarece atât creşterea şi dezvoltarea produşilor de concepţie, cât şi sporul de creştere în
greutate al organismului scroafei, se realizează în principal pe seama proteinelor din hrană. (Luca, Hălmăgean, 1984)
Tabelul 5.16
Performanţe reproductive generate de sistemul de întreţinere al scroafelor
întreţinere pe durata gestaţiei
în în în boxe în boxe cu furajare
aer liber* adăpost* comune** individuale** automatizată**
Fătări /an 2,20 2,30 2,29 2,27 2,31
Purcei născuţi vii 10,4 10,7 10,9 10,7 10,7
Purcei înţărcaţi 9,4 9,7 9,5 9,5 9,4
Mortalitate sugari 10,2 10,9 12,6 11,3 12,0
Fertilitate 20,9 21,8 21,0 21,7 21,7
Prelucrare după McGlone şi Pond, 2003, pentru fermele din Anglia în anul 1998 * şi 1993**
În cazul scroafelor gestante întreţinute pe aşternut permanent din paie, în grupuri

de 15 animale, performanţele reproductive sunt: prolificitate 12,1 purcei; purcei
născuţi vii 10,3 purcei; pierderi purcei sugari (mortalitate sugari/născuţi vii) 15,9% -
performanţele fiind comparabile cu cele prezentate în tabelul 5.16.
În cele mai multe sisteme europene, la patru săptămâni de la efectuarea
montei şi până cu o săptămână înainte de data programată a fătării, cazarea
scroafelor se face în boxe comune, cu laturi de cel puţin 2,8 m; în cazul grupurilor
mai mici de 6 scroafe, laturile boxei pot fi de cel puţin 2,4 m.
5. D.4. MĂSURI DE PROFILAXIE SANITARĂ-VETERINARĂ ŞI

IGIENĂ
În sectorul de montă şi gestaţie, care cuprinde vierii, scroafele şi scrofiţele în
pregătire pentru montă şi cele gestante, se efectuează mai multe acţiuni sanitar-
veterinare.
În funcţie de situaţia epidemiologică a fermei, măsurile de protecţie
împotriva bolilor infecţioase şi parazitare sunt reprezentate de vaccinări şi
deparazitări; la noi, cele mai frecvent utilizate sunt:
- vaccinarea împotriva pestei1 şi rujetului – primăvara şi toamna, simultan, în
locuri diferite;
- vaccinarea antileptospirică, de regulă, la 60 zile de la montă;
- vaccinarea împotriva dizenteriei anaerobe, la 74 de zile de la montă;
- vaccinarea anticolibacilară, la 75 şi 95 zile de la montă;
- vaccinarea împotriva gastroenteritei transmisibile, la 105 zile de la montă;
- control serologic trimestrial pentru bruceloză;
- control semestrial pentru leptospiroză;
- deparazitarea efectivului matcă periodic, la interval de două-trei luni, cu
repetare la 8-10 zile.
1 În zonele unde vaccinarea se mai practică

Luce şi col.(2001) recomandă deparazitarea internă şi externă înainte cu 2-3
săptămâni de data prevăzută a fătării.
Igiena spaţiului de cazare: După eliberarea boxelor, cu 7-10 zile în fermele
de tip gospodăresc şi cel puţin 2 zile în fermele intensive, se face curăţenia şi
dezinfecţia acestora. Periodic sunt curăţate geamurile, uşile şi echipamentul de
mecanizare a lucrărilor. Cel puţin o dată pe an se recomandă văruirea interiorului şi
exteriorului adăpostului.
Igiena scroafelor. Mai mulţi autori [24;64] recomandă, în scopul diminuării
încărcăturii microbiene, ca la ieşirea din sectorul de gestaţie, după deparazitarea
internă, să se efectueze spălarea animalelor cu apă călduţă şi săpun sau detergent.
BIBLIOGRAFIE
1 Almond G.W., 1994, Pregnancy diagnosis - a brief review, College of Veterinary Medicine, North
Carolina State University, Raleigh, NC 27606 [http://mark.asci.ncsu.edu/ HealthyHogs/ book1994
/almond1.htm]
2 Anderson, L.L., 1993. Pig. În Hafez, E.S.E., Reproduction in farm animals, 6-th Edition, Lea&Febiger,
Philadelphia
3 Anegon, I., Cuturi, M.C., Godard, A., Moreau, M., Terqui, M., Martinat-Botté, F., Soulillou, J.P.,
1994. Presence of leukemia inhibitory factor and interleukin 6 in porcine uterine secretions prior to conceptus
attachment. Cytokine, 6, 493-499.
4 Arthur G.H., Noakes, D.E. Pearson H., 1983. Veterinary Reproduction and Obstetrics (Theriogenology)
Six edition, Bailliere Tindall, London, Philadelphia, Toronto, Sydney, Tokyo.
5 Austin, C.R., Short, R.V., 1979, Reproduction in mammals. 2nd edition, Cambridge University Press.
6 Badinand, F., Courreau. J.F., Grimard, B., Mialot J.P., (1998), J.P., 19, Filiere Porc, Ecole Nationale
d'Alfort Departement des Productions Animales
7 Bazer, F.W.,Zavy, M.T., 1988, Supplemental riboflavin and reproductive performance in gilts. J. Anim. Sci.
66(Suppl.1):324.
8 Bazer, F.W., Geisert, R.D., Zavy, M.T., 1993. Fertilization, cleavage, and implantation. Hafez, E.S.E.,
1993. Reproduction in farm animals, 6-th Edition, Lea&Febiger, Philadelphia
9 Bazer, F.W., Simmen, R.C., Simmen, F.A., 1991, Comparative aspects of conceptus signals for maternal
recognition of pregnancy, Annals of the New York Academy of Sciences, 622:202-211,
10 Biensen, N.J., Christian, S.P., Ford, S.P. 1998. Selection of Piglets with a Reduced Placental Size Does Not
Hinder Production Traits Iowa State University Breeding/Physiology ASL-R1571, http:// www.
extension. iastate.edu/ Pages /ansci/ swinereports/ asl-1571.pdf
11 Biensen, N.J., Wilson, M.E., Ford, S.P. 1997. Effect of Uterine Environment and Fetal Genotype on
Placental Size and Efficiency Iowa State University Breeding/Physiology ASL-R1491, http:// www.
extension. iastate.edu/ Pages /ansci/ swinereports/ asl-1491.pdf
12 Boigné, M. 1991. Utilisation de l'échographie dans le diagnostic de gestation chez la truie, Le Point
Vétérinaire, 23(135):41-52
13 Buddle, J.R., 1986, Pregnancy Diagnosis in Swine, in Morrow, D.A., 1986. Current Therapy in
Theriogenology 2 - Diagnosis, Treatment and Prevention of Reproductive Disease in Small and Large Animals -
W.B. Saunders Company, Philadelphia, London, Toronto, Mexico City, Rio de Janeiro, Sydney,
Tokyo, Hong Kong.
14 Christenson, R.K., Leymaster, K.A., Young, L.D., 1987. Justification of unilateral hysterectomy-
ovariectomy as a model to evaluate uterine capacity in swine. J. Anim. Sci., 65, 738-744.
15 Casey, D., Rathje, T.A., Johnson, R.K., 1994. Second thoughts on selection for components of reproduction in
swine. In: Proc. 5th World Congress on Genetics Applied to Livestock Production, 17:315-318.
16 Chastant, S., Monget, P., Terqui, M., 1994. Localization and quantification of insulin-like growth factor-I
(IGF-I) and IGF-II/ mannose-6-phosphate (IGF-II/M6P) receptors in pig embryos during early pregnancy.
Biol. Reprod., 51, 588-596
17 Chen, S.-W.,. Chen, Z.Y., Dzuik, P.J., 1995, Determination of pregnancy and estimation of litter size in gilts
based on concentration of estrone glucuronide and estradiol glucuronide in plasma. Animal Reproduction
Science 40:99-106.
18 Choi, H.S., Kiesenhofer, E., Gantner, H., Hois, J., Bamberg, E., 1987, Pregnancy diagnosis in sows by
estimation of oestrogens in blood, urine or faeces. Animal Reproduction Science 15:209-216.
19 Christenson, R.K., Leymaster, K.A., 2000. Effects of select on for ovulation rate or uterine capacity on gravid
uterine, farrowing, and weaning traits in swine. J. Anim. Sci. Vol. 7 , Suppl. 1 /J. Dairy Sci. Vol. 3, Suppl.
1/2000 pag.202
20 Constantin, N., Cotruţ, M., Şonea A., 1998b. Fiziologia animalelor domestice, Vol II. Ed. Coral
Sanivet, Bucuresti.
21 Cunningham, N.,F., 1982. Pregnancy diagnosis in sows based on serum oestrone sulphate concentration .Br.
Vet. J., 138:543
22 Dantzer, V., 1985, Electron microscopy of the initial stages of placentation in pig. Anatomical Embryology
172:281-293
23 Dinu I., 1978, Influenţa meiului asupra producţiei la porcine, Ed. Ceres,
24 Dinu, I., Hălmăgean, P., Tărăboanţă, Gh., Farkaş, N., Simionescu, D., Popovici Felicia, 1990,
Tehnologia creşterii suinelor, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
25 Dourmad, J.Y., 1991. Effect of feeding level in the gilt during pregnancy on voluntary feed intake during
lactation and changes in body composition during gestation and lactation. Livest. Prod. Sci. 27:309.
26 Dyck, G. W., W. M. Palmer, and S. Simarks. 1980. Progesterone and luteinizing hormone concentration in
serum of pregnant gilts on different levels of feed consumption. Can. J. Anim. Sci. 63:579..
27 Dziuk, P.J., 1991, Reproduction in the pig, În Ed. a 4-a Cupps, P.T., Reproduction in domestic animals,
Academic Press, New York 471-4.
28 Edwards, S.A., 1985, Group housing systems for dry sows. Farm Buildings Progress 80: 19-22.
29 Edwards, S.A., Riley, J.E., 1986, The application of the electronic identification and computerised feed
dispensing system in dry sow housing. Pig News and Information 7: 295-298.
30 Edwards, S.A., Robinson, A., 1988, Group housing systems for sows. Technical Note T119, Scottish
Agricultural Colleges, Perth.
31 Etienne, M., Pčre, M.-C. 1998. Adaptations physiologiques et métaboliques au cours de la gestation chez la
truie, INRA Prod. Anim., 11:250-253.
32 Ewards si Riley 1986
33 Feredean, T., 1974, Reproducţia la porcine, Ed.Ceres, Bucureşti
34 Flowers W.L., Esbenshade K.L., 1993. Optimizing management of natural and artificial matings in swine.
J. Reprod. Fert., Suppl. 48, 217-228.
35 Flowers, W.L., Armstrong, J.D. White, S.L., Woodard, T.O., Almond, G.W., 1999, Real-time
ultrasonography and pregnancy diagnosis in swine Proceedings of the American Society of Animal
Science.
36 Gardiner, R. L. 1996. Can developmentally significant spatial patterning of the egg be discounted in mammals?
Hum. Reprod. Update 2: 3 - 27.
37 Geisert, R.D., Zavy, M.T., Moffat, R.J., Blair, R.M., Yellin, T., 1990. Embryonic steroids and the
establishment of pregnancy in pigs. Journal of Reproduction and Fertility. supplement. 40: 292-305
38 Glossop, C.E., Foulkes, J.A., Whitworth, A., Cornwell, E., 19, Use of an on-farm progesterone assay kit
to determine pregnancy in sows. Veterinary Record 124:115-117.
39 Gordon K, 2001, Pork production Animal & Poultry Science, University of Guelph, available at
www. aps. uoguelph.ca/
40 Gordon, I., 1997, Controlled reproduction in pig, CAB Interbational, Dublin. Irlanda
41 Hafez, E.S.E., 1993. Reproduction in farm animals, 6-th Edition, Lea&Febiger, Philadelphia
42 Harold, G.H., Ronald, K.C., 1998, Hormone and corticosteroid concentrations during gestaţion and their
relation to fetal development, TEKTRAN, United States Department of Agriculture, Agricultural
Research Service
43 Hălmăgean P., 1994. Note de curs - Proiectare tehnologică la suine, Ed. Euroart Timişoara.
44 Hălmăgean, P., 1984, Tehnologia creşterii şi exploatării porcinelor, Ed. Ceres, Bucureşti
45 Huang, C.J., Stromer M.H., Anderson, L.L., 1991. Abrupt shifts in relaxin and progesterone secretion by
aging luteal cells: luteotropic response in hysterectomized and pregnant pigs. Endocrinology 128:165-173.
46 Hunter, E.J., Broom, D.M., Edwards, S.A., Sibly, R.M., 1988, Social hierarchy and feeder access in a
group of 20 sows using a computer-controlled feeder. Animal Production 47: 139-148.
47 Hunter, M.G., Biggs, C., Foxcroft, G.R., McNeilly, A.S., Tilton, J.E., 1993. Comparisons of
endocrinology and behavioural events during the periovulatory period in Meishan and Large White hybrid gilts. J
Reprod Fertil. 97(2):475-80
48 Huţu, I. 2003, Cercetări privind specificul reproducţiei la scroafele exploatate în sistem intensiv, Teză de
doctorat, USAMVB Timişoara
49 Huţu, I., 1999. Cercetări referitoare la producţia de lapte a scroafelor de rasă Landrace Actualităţi în creşterea
şi patologia animalelor domestice, Cluj-Napoca, 25:323-328
50 Huţu, I., 2004a, Furajarea diferenţiată şi condiţia corporală, Ferma 3(29):51
51 Huţu, I., 2004b, Tandemul furajarea diferenţiată – condiţie corporală, Ferma 4(30):45
52 Jainudeen, M.R., Hafez, E.S.E., 1993. Gestation, prenatal physiology, and parturition În Hafez, E.S.E.,
Reproduction in farm animals, 6-th Edition, Lea&Febiger, Philadelphia
53 Johnson, M.H., Maro, B., 1986. Time and space in the mouse early embryo: a cell biological approach to cell
diversification. In: Experimental Approaches to Mammalian Embryonic Development. Eds: Rossant J,
Pedersen RA, Cambridge University Press. New York, pp 35-66
54 Kähn, W., 1992. Ultrasonography as a diagnostic tool in female animal reproduction, Animal Reproduction
Science 28(1-4):1-10
55 Kirkwood, R.N., Tracker, P.A. 1995. Effects of pre-partum oestradiol injection on parturition in sow and
piglets survival. Animal Science 60:481-483.
56 Kiss D., Bilkei G., 2000. Room in the womb – Selection for uterine capacity deserves attention on breeding
units, Pig International, 30(10):39-40.
57 Klotchkov, D.V., Klotchova, A.Y., Kim, A.A., Belyaev, D.K., 1971, The influence of photoperiodic
condition on fertility in gilts. Proceedings of the 10th International Congress Animal Production
(Versailles) Section II, pag.8.
58 Knox, R.V., Althouse, G.C.,1999. Visualizing the reproductive tract of the female pig using real-time
ultrasonography. Swine Health Prod. 5:207-215.
59 Koch, E., Ellendorf, F., 1985. Prospects and limitations of the rosette inhibition test to detect activity of early
pregnancy factor in the pig . J. Repod. Fertil. 74:29, 1985
60 Koketsu, Y., Dial. G.D., 1998a, Factors associated with average pig weight at weaning on farms using early
weaning. Animal Science 68:247-253, 1988.
61 Lambert, R.J., Ellis, M., Rowlinson, P., 1986, An alternative sow housing/feeding system for dry sows based
upon a sowactivated electronic feeder. Proceedings of the 37th Annual Meeting EAAP, Budapest,
Hungary.
62 Lin., J.H., Hwang, S.Y., Lin-Chen, Y., Wang, H.L., Wu, L.S., Hsu, T.T., Chang, S.C., Ho, L.T.,
1988, Early pregnancy diagnosis in sows by progesterone assay with blood paper method. British Veterinary
Journal, 144:64-71.
63 Luca, I., 2000. Curs de alimentaţia animalelor. Ed. Marinasa, Timişoara.
64 Luce G.,W., Maxwell, C.V., Selk, G., 2001, Managing the Sow and Litter Oklahoma Cooperative
Extension Service, Division of Agricultural Sciences and Natural Resources F-3650
65 Marsteller, T., Armbruster, G., Anderson, D., 1997. Effect of lactation length on ovulation rate and embryo
survival in swine. Swine Health Prod. 2:49-57
66 Martinat-Botte, F., Terqui, M., Thatcher, N.W., Mauleon, P., 1980, Early pregnancy diagnosis in the
sow. Proceedings of the International Pig Veterinary Society (Copenhagen) pag.29.
67 Martinez, E., Vazquez, J.M, Roca, J., Ruiz J.,1992. Use of real-time ultrasonic scanning for the detection of
reproductive failure in pig herds, Animal Reproduction Science, 29(1-2):53-59
68 McGlone, J., Pond, W., 2003, Pig Prodcution: Biological Principles and aplications, Thomson Delmar
Learning SUA.
69 Meredith, M.,J., 1995, Animal breeding and infertility, Blackwell Science, London,
70 Moeller S.J., 2002, Evolution and use of ultrasonic technology in the swine industry, J. Anim. Sci. 80(E.
Suppl. 2):E19–E27
71 Moenter, S.M., Webel, S.K., Dziuk, P.J., 1992, Pregnancy detection and liter size classification by estrone
sulfate measurements in swine under farm conditions. Animal Reproduction Science, 27:161-167.
72 Monget, P., Martin, G.B., 1997. Nutrition et reproduction des animaux d'élevage. Cahiers de Nutrition et
de Diététique 32, 166-172.
73 Morrow, D.A., 1986. Current Therapy in Theriogenology 2 - Diagnosis, Treatment and
Prevention of Reproductive Disease in Small and Large Animals -W.B. Saunders Company,
Philadelphia, London, Toronto, Mexico City, Rio de Janeiro, Sydney, Tokyo, Hong Kong.
74 Niemann, H., Illera, M.J., Dziuk, P.J., 1983, Developmental capacitz, siye and number of nuclei in pig
embrios cultured in vitro. Animal Reprodcution Science, 5:311-322.
75 Noblet, J. Etienne, M. 1987. Metabolic utilization of energy and maintenance requirements in pregnant sows.
Livestock Prod. Sci. 16:243.
76 Olds-Clarke, Patricia, 1998, Fertilization, and Pre-implantation Development - http://isc.temple.
edu/marino/ embryology/ emb97/sld001.htm
77 Parrish, J.J., 1999c Pregnancy and parturition, Animal Science 434 Reproductive Physiology,
University of Wisconsin-Madison Department of Animal Science http://www.
wisc.edu/ansci_repro/lec/ handouts / hd7.html
78 Parrish, J.J., 2000 Embryo Development, Animal Science 434 Reproductive Physiology, University of
Wisconsin-Madison Department of Animal Science http: //www. wisc.edu/ ansci_repro
/lec/lec_18 / lec18out.html
79 Parrish, J.J., 2001c, Pregnancy and fetal development, Animal Science 434 Reproductive Physiology,
University of Wisconsin-Madison Department of Animal Science http: //www. wisc.edu/
ansci_repro /lec/lec_20 / lec20out.html
80 Păcală, N., Biologia reproducerii animalelor, Ed. Mirton, Timişoara, 2000
81 Patience si Teacher 19
82 Père M.-C., 1995. Maternal and fetal blood levels of glucose, lactate, fructose, and insulin in the conscious pig. J.
Anim. Sci., 73, 2994-2999.
83 Père M.-C., 1997. Effects of meal intake on materno-foetal exchanges of glucose in the pig. In : J.P. Laplace,
C. Février and A. Barbeau (eds), Digestive physiology in the pig, EAAP Publication, 88:180-184.
INRA, Paris.
84 Père M.-C., Dourmad J.-Y., Etienne M., 1996. Variation du débit sanguin utérin au cours de la gestation
chez la truie. Journées Rech. Porcine en France, 28, 371-378.
85 Petroman I., 1997. Reproducţia suinelor, Ed. Mirton, Timişoara
86 Petroman, I., Petroman, Cornelia, 2000. Distanţa dintre produşii de concepţie la scroafe, Agricultura
Banatulu, 10-11:57-58.
87 Pond, W.G., Mermann, H.J., 1988. Comparative responses of lean or genetically obese swine and their progeny
to severe feed restriction during gestation. J. Nutr. 118:1223.
88 Pope, W.,F., 1994. Embrionic mortality in swine. In Zavy MT, Geisert RD (eds): Embrionic Mortality
in Domestic Species, p 53. Boca Raton: CRC Press.
89 Pope, W.F., Maurer, R.R., Stormshak, F., 1982, Intrauterine migration of porcine embryo: influence of
estradiol-17β and histamine. Biology of Reproduction 27:575-579.
90 Popescu-Vifor, Ş., 1985. Genetica procesului de dezvoltare la animale. Ed. Ceres, Bucureşti.
91 Reese, D.E., Thaler, R.C, Brumm, M.C., Lewis, A.J., Miller, P.S. Libal, G.W., 2000. Swine Nutrition
Guide, Cooperative Extension Service - South Dakota State University and University of Nebraska
EC 95-273-C ESS 38
92 Salmon-Lagagneur, E., 1968, Prenatal development in the pigs and some other multiparous animals, În Ed.
Lodge, G.A., Lamming, G.E., Grown and Development of Mammals. Butterworths, London, 158-191.
93 Sanders, H., Rajamahendran, R., Burton, B., 1994, The development of a simple fecal immunoreactive
progestin assay to monitor reproductive function in swine. Can Vet J. 35(6):355-358.
94 Sanders, H., Rajamahendran, R., Burton, B., 1994, The development of a simple fecal immunoreactive
progestin assay to monitor reproductive function in swine. Can Vet. J.35:355-358.
95 Sas, E., 1996, Curs de Zootehnie şi Etologie, Ed. Brumar, Timişoara.
96 Sekiguchi, S., Kusanagi, M., Watanabe, K., Shimogori, Y., 1992, A study of pregnancy diagnosis making
use the rosette inhibition test in pig. Animal Science and Technology, 63:310-317.
97 Senger, P.L., 1997, Pathways to pregnancy and parturition, Current Conceptions Inc. Pullman,
Washinton
98 Seren, E., Mattioli, M., Gaiani, R., Tamanini, C., 1983, Direct estimation of urine estrone conjugate for a
rapid pregnancy diagnosis in sows. Theriogenology 19:817-822.
99 Simmen, F.A., Simmen, R.C.M., Geisert, R.D., Martinat-Botté, F., Bazer, F.W., Terqui, M., 1992.
Differential expression, during the estrus cycle and pre- and postimplantation conceptus development, of messenger
ribonucleic acids encoding components of the pig uterine insulin-like growth factor system. Endocrinology, 130,
1547-1556
100 Singleton, W., Diekman, M., 2001, Reproductive Physiology and Anatomy of the Sow Purdue University
Department of Animal Sciences, http:// www. ansc. purdue.edu/ swine/porkpage/ repro.html
101 Snoj, T., Cebulj-Kadunc, N., Pardubsky, T., Cestnik, V., 1998, Determination of faecal gestagens in sows
by commercial progesterone EIA kit. Acta. Veterinaria Brno 67:21-25.
102 Stefanakis, S.A., Boscos, C., Alexopoulos, C., Krambovitis, E., 2000. Development and evaluation of a
direct enzyme immunoassay for oestrone sulphate in urine as a tool for diagnosis of early pregnancy in swine
Animal Reproduction Science, 58(1-2):127-135
103 Stefanczyk-Krzymowska, S., Krzymowski, T., Einer-Jensen, N., Kaminski, T., Kotwica, J. Local
transfer of prostaglandin F2&alpha from the uterine lumen into the venous and arterial blood and into the uterine,
mesometrial and ovarian tissue on Day 18 of pregnancy in the pig Animal Reproduction Science 23(3):223-
235
104 Szabo, P., Bilkei, G. 2002, Iron deficiency in outdoor pig production. J Vet Med A Physiol Pathol Clin
Med. 49(7):390-391.
105 Szenci, O., Taverne, M.A.M., Palme, R., Bertonti, B., Merics, I., 1993, Evaluation of ultrasonography
and the determination of unconjugated oestrogen in faces for diagnosis of pregnancy in pigs. Veterinary Record,
132:510-512.
106 Tărăboanţă, Gh., Hălmăgean, P., Farkaş, N., Oprescu Sevastia, 1983 Tehnologia creşterii suinelor, Ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
107 Terqui, M., Bazer, F.W., Martinat-Botté, F., 1992. Mechanisms of high embryo survival in Meishan gilts.
In: International Symposium on Chinese Pig breeds, 11-14 august 1992, Harbin, China, 52-58.
108 Van de Wiel, D.F.M., Vos, E.A., Brake, J.H.A, van der Lende, T., 1992, Pregnancy diagnosis in sows:
enzyme immuno assay measurement of oestrone sulphate in plasma on day 25 - 30 after insemination in
comparison to ultrasound scanning on day 28. Livestock Production Science 32:323-330.
109 Van der Lende, T., Schasfoort, R.B.M., Van der Meer, R.F. 1992. Monitoring reproduction using
immunological techniques, Animal Reproduction Science, 28(1-4):179-185
110 Van Heugten, E., 1999. Feeding recommendations for gestating sows, Animal Science Facts , Extension
Swine Husbandry ANS00-810S
111 Vos, E., van Oord, A., Taverne, M.A., Kruip, A.M., 1999, Pregnancy diagnosis in sows: Direct ELISA
for estrone in feces and its prospects for an on-farm test in comparison to ultrasonography. Theriogenology
51:829-840.
112 Walker, B., Young, B.A., 1992. Modelling the development of uterine components and sow body composition in
response to nutrient intake during pregnancy. Livestock Prod. Sci. 30:251.
113 Watson, A.J. 1992.The cell biology of blastocyst development. Mol Reprod Dev 33,492-504
114 Weldon, W.C., Lewis. A.J., Louis, G.F., Kovar, J.L., Giesemann, M.A., Miller, P.S.,1994,
Postpartum hypophagia in primiparous sows: I. Effects of gestation feeding level on feed intake, feeding behavior,
and plasma metabolite concentrations during lactation. J Anim Sci. Feb;72(2):387-394.
115 Whittemore, C.T., 1999. The Sience and Practice of Pig Production, Second Edition, Blackwell Science.
116 Wilson, M.E., Biensen, N.J., Ford, S.P. 1997. Selection for litter size by using the ratio of piglet weight:
placental weight as a measure of placental efficiency Iowa State University Breeding/Physiology ASL-
R1490, http:// www. extension. iastate.edu/ Pages /ansci/ swinereports/ asl-1490.pdf
117 Wilson, M.E., Biensen, N.J., Ford, S.P. 1998. The effect of uterine environment on meishan and yorkshire
fetal development and placental size and vascularity Iowa State University Breeding/Physiology ASL-
118 Wilson, M.E., Vonnahme, K.A., Ford, S.P. 1999. Use of Asynchronous Embryo Transfer to Investigate the
Role of Uterine-embryo Timing on Placental Size Iowa State University Breeding/Physiology ASL-
119 Wu, M.C., Dziuk, P.J., 1995, Relationship of length of uterus in prepuberal pigs and number of corpora lutea
and fetus at 30 days of gestation. Animal Reproduction Science, 38:327-336.
120 Xue, J.L., Koketsu, Y., Dial, G.D., Pettigrew, J., Sower, A., 1997. Glucose tolerance, luteinizing hormone
release, and reproductive performance of first litter sows fed two levels of energy during gestation. J. Anim. Sci.
75:1845.
121 Youngquist, R.S., 1997. Current therapy in large animal theriogenology - W.B. Saunders Company,
Philadelphia, London, Toronto, Montreal, Sydney.
122 *** Council Directive 2001/88/EC of 23 October 2001 amending Directive 91/630/EEC laying
down minimum standards for the protection of pigs
123 *** Council Directive 2001/93/EC of 9 November 2001 amending Directive 91/630/EEC laying
down minimum standards for the protection of pigs.
124 *** http://mark.asci.ncsu.edu/reproduction/rtu/Images.htm
125 ***NRC. 1998. Predicting feed intake of food producing animals. Natl. Acad. Press, Washington, DC.
View publication stats

CAP 5 Gestatia v4 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CAP 5 Gestatia v4 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

CAPITOLUL 5. EMBRIOGENEZĂ şi GESTAŢIE

Chapter · January 2005

Reproduction Herd Disease (RHD) View project

Neuromodulation in SCI minipigs View project

The user has requested enhancement of the downloaded file.

Prof. Dr. Horia Cernescu

Prof. Dr. Emil Sas

Prof. Dr. Păcală Nicolae

Prof. Dr. Dan Drînceanu

Dr. IOAN HUŢU

cu sprijinul financiar oferit de către:

şi cu distribuţia asigurată de către Revista Ferma

Coperta I “The sun in the egg” după Holy, J. şi Schatten, G. 1991

Bun de tipar: 25.10.2004

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

© Copyright 2004, Ioan Huţu

Apariţia acestei cărţi cu o temă atât de importantă şi generoasă survine după

Timişoara, Prof. Dr. Emil Sas

La o privire de ansamblu, întreaga lume poate fi împărţită în două; o parte

1.A. PRODUCŢIA ŞI REPRODUCEREA SUINELOR ÎN CONTEXTUL

CAPITOLUL 2. SCROFIŢA .....................................................................................................

2A ONTOGENEZA APARATULUI GENITAL LA SCROAFE....................................

3A FAZELE ŞI STADIILE CICLULUI ESTRAL 129

CAPITOLUL 4. INSEMINARE ŞI FECUNDAŢIE

4A TRANSPORTUL GAMEŢILOR ...............................................................................

CAPITOLUL 5. EMBRIOGENEZĂ şi GESTAŢIE

5.A. EMBRIOGENEZA LA SUINE .................................................................................

CAPITOLUL 6. PARTURIŢIA LA SCROAFE

6.A. PARTURIŢIA LA SCROAFE ....................................................................................

CAPITOLUL 7. LACTAŢIA şi PUERPERIUMUL

7.A. LACTAŢIA ................................................................................................................

8.A. FERTILITATEA .......................................................................................................

CAPITOLUL 9. TEHNOPATIA REPRODUCTIVĂ

9.A. TEHNOPATIA REPRODUCTIVĂ – CONCEPT ŞI

ANEXA 1 ......................................................................................................................... 453

ACTH adrenal corticotrophin hormone hormonul adrenocorticotrop

Unităţi de măsură utilizate:

dpm = dezintegrări /minut ΔG = variaţia greutăţii

Prof. Dr. Horia Cernescu

Prof. Dr. Emil Sas

Prof. Dr. Păcală Nicolae

Prof. Dr. Dan Drînceanu

Dr. IOAN HUŢU

cu sprijinul financiar oferit de către:

şi cu distribuţia asigurată de către Revista Ferma

Coperta I “The sun in the egg” după Holy, J. şi Schatten, G. 1991

Bun de tipar: 25.10.2004

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

© Copyright 2004, Ioan Huţu

Apariţia acestei cărţi cu o temă atât de importantă şi generoasă survine după

Timişoara, Prof. Dr. Emil Sas

La o privire de ansamblu, întreaga lume poate fi împărţită în două; o parte

1.A. PRODUCŢIA ŞI REPRODUCEREA SUINELOR ÎN CONTEXTUL

CAPITOLUL 2. SCROFIŢA .....................................................................................................

2A ONTOGENEZA APARATULUI GENITAL LA SCROAFE....................................

3A FAZELE ŞI STADIILE CICLULUI ESTRAL 129

CAPITOLUL 4. INSEMINARE ŞI FECUNDAŢIE

4A TRANSPORTUL GAMEŢILOR ...............................................................................

CAPITOLUL 5. EMBRIOGENEZĂ şi GESTAŢIE

5.A. EMBRIOGENEZA LA SUINE .................................................................................

CAPITOLUL 6. PARTURIŢIA LA SCROAFE

6.A. PARTURIŢIA LA SCROAFE ....................................................................................