UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ
„ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

MASTER

Managementul Producțiilor Animale

NUTRIȚIE ȘI ALIMENTAȚIE SPECIALĂ

Profesor coordonator,
Prof. Univ.Dr. Ioan Mircea Pop
Masterand,
Chirițoiu Alexandru

2019

1
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ
VETERINARĂ
„ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

ALIMENTAȚIA PUILOR DE CARNE

(ROSS 308)

Profesor coordonator,
Prof. Univ.Dr. Ioan Mircea Pop
Masterand,
Chirițoiu Alexandru

2
 Cuprins

Introducere
CAPITOLUL.1 – SPECIFICUL DIGESTIEI ȘI VALORIFICĂRII HRANEI LA PĂSĂRI .................. 5

1.1 Particularitatile anatomice si fiziologice ale tubului digestive............................................................... 5

1.2 Aspecte specifice de metabolism ......................................................................................................... 7
CAPITOLUL 2 – SPECIFICUL ALIMENTAȚIEI PUILOR DE CARNE ............................................ 10

CAPITOLUL 3 – PROBLEME SPECIALE............................................................................................ 16

CONCLUZII PERSONALE..................................................................................................................... 17

BIBLIOGRAFIE....................................................................................................................................... 18

3
 INTRODUCERE

Carnea de pasăre ocupă un loc de top în preferinţele consumatorilor la nivel mondial, fiind
accesibilă din punct de vedere economic și uşor de preparat.
Carnea este o sursă importantă de proteine cu valoare nutriţională ridicată, de vitamine cu rol
esenţial, de minerale din spectrul macro şi microelementelor. Prin procese de optimizare nutriţională,
prin diferite tehnologii de preparare şi procesare a materiilor prime, hrana destinată animalelor
monogastrice în general şi a păsărilor crescute pentru producţia de carne, în special, poate fi
particularizată sub aspect al formei de prezentare şi a însuşirilor chimice şi nutritive. Aceste modificări
se realizează prin procedee industriale de tip fizic (mecanic, termic), chimic sau biotehnologic, cu
obţinerea unui produs finit, denumit nutreţ combinat.
În avicultură, hrănirea păsărilor se realizează, cel mai frecvent, cu nutreţ combinat uscat
complet, procesat la texturi diferite: făină în cazul găinilor ouătoare, brizură şi granule-pelete
compacte, cu dimensiuni diferite sub aspectul diametrului şi lungimii în cazul puilor şi bobocilor
broiler.
Hrănirea păsărilor cu nutreț de tip făină uscată prezintă multe dezavantaje, precum dezagregarea
ingredientelor, formarea de pulberi în hale, consumul de tip preferenţial, mai ales la ingrediente cu
texturi uşor diferite, accentuarea afecţiunilor digestive inflamatorii şi instalarea sindromului diareic,
mai ales la puii de carne.
Granularea nutrețului combinat este o soluție larg răspândită în vederea contrabalansării
acestor neajunsuri.

4
CAPITOLUL.1 – SPECIFICUL DIGESTIEI ȘI VALORIFICĂRII HRANEI LA
PĂSĂRI

1.1 Particularitatile anatomice si fiziologice ale tubului digestive

Tubul digestiv la păsări prezintă particularități anatomice: conformația cavitații bucale,

prezența gușii (ingluvies), două compartimente gastrice (proventricul sau stomac glandular și stomac
muscular sau triturator) și două cecumuri la limita dintre intestinul subțire și rect. ( M.Larbier și
B.Leclercq. 1994 )
Prehensiunea la păsări se face cu ajutorul ciocului, masticația nu are loc. Salivă este vâscoasa, slab
acidă, conține amilaza și puțină lipaza.
Nutrețurile sunt depozitate în gușă, dilatație a esofagului, iar la păsările flamânde trec direct
în stomacul glandular. În gușă hrană este îmbibată cu secreția glandelor mucoase ale gușii, cu apă și
salivă deglutita. (Iolanda Mărgărint .,2002)
Aici hrană este transformată sub acțiunea enzimelor din nutrețuri, bacterii și a celor provenite prin
regurgitare din stomacul glandular. Absorbția este absența.
Durata stagnării nutrețurilor în gușă depinde de consistentă și cantitatea acestora. Golirea gușii
este determinată degradul de plenitudine a tubului digestiv, în special a stomacului și se realizează
prin mișcări ritmice de tip peristaltic.
După ecloziune, epiteliul gușii la porumbel secretă un produs bogat în proteine și lipide, folosit
în hrănirea puilor prin regurgitare, “laptele de porumbel”.
Proventriculul ( Stomacul glandular) secretă suc gastric cu o acțiune digestivă redusă datorită
timpului scurt de stagnare a hranei în acest compartiment(20-30 minute). Cantitatea de pepsină este
redusă, iar pH-ul depășește valoarea optimă pentru acțiunea pepsinei (la găină pH=4,5). Se consideră,
pe această baza, că digestia în proventricul la păsările granivore este mai redusă, comparativ cu
păsările carnivore. ( M.Larbier și B.Leclercq. 1994 )
Stomacul muscular sau pipota are un strat muscular foarte dezvoltat, iar glandele mucoasei
secretă un produs care coagulează și formează o patură cornoasa, rezistență. Prezintă contracții
periodice, cu o frecvența de 2-4/minut, cu rol în sfarâmarea grăunțelor; nisipul și pietricelele ingerate
de păsări (acervuli) ajută triturarea.

5
 Valoarea pH-ului este cuprinsă între 2-3,5 și este favorabilă acțiunii pepsinei. Prelucrarea
chimică a hranei în stomacul muscular este puțîn importantă;rezultă că digestia proteinelor are loc în
principal în intestin.
Intestinul subțire este foarte scurt la păsări, dar aici au loc cele mai importante procese
digestive. În duoden reacția este acidă, favorizând acțiunea digestivă a sucului gastric. Sucul intestinal
mixt cuprinde enzimele pancreatice (amilolitice, proteolitice, lipolitice) și pepsină, realizând hidroliză
proteinelor .
Bila are de asemenea pH slab acid (5-6,8).
În intestinul gros (format din două cecumuri, colon și cloaca) digestia continuă cu ajutorul
enzimelor conținute în hrană, precum și sub influență microorganismelor. (Iolanda Mărgărint .,2002)
Cecumurile au un rol important în digestia celulozei, în sinteză vitaminelor și în absorbția
apei. Conținutul cecal evacuat în rectum este o masă omogenă de culoare brună; acesta este trecut în
cloaca, unde se amestecă cu produsii de excreție renală. Apă din urină este reabsorbită în cloaca.
Colonul la păsări este foarte scurt și puțin voluminos, dar are funcții foarte importante, aici
ajungând resturile nedigerate din intestinal subțire și intermitent in cecum.
Datorita particularitatilor anatomice si functionale ale tubului digestiv,nutreturile pentru pasari
trebuie sa fie sarace in celuloza,dar sa aiba continut ridicat in proteine, amidon si grasimi, care in
principui sunt bine utilizate de pasari.
Sursele de energie sunt reprezentate în primul rând de porumb și grăsimi (vegetale și
animale) și în mai mică măsură de orz și grâu. Comparativ cu porumbul, celelalte grăunte au o valoare
energetică mai redusă, toate se caracterizează printr-un conținut redus de proteină, respectiv
aminoacizi esențiali. (Ioan Mircea Pop.,2006).
Suplimentele de grăsimi se folosesc pe scară largă în alimentația păsărilor, în special pentru
producția de carne, pe lângă faptul că au conținut ridicat în energie sunt și surse foarte bune de acizi
grași esențiali,în special linoleic.
În scopul echilibrării rațiilor în proteine sunt folosite șroturile de soia și în mai mică măsură
șroturile de floarea soarelui.Valoarea proteică a acestor nutrețuri depinde metodele de procesare și
tratare.
Utilizarea srotului de soia în proporții ridicare, la păsări, mărește incidența dermatitelor.
Sursele de proteină de origine animală se folosesc în special la tineret în proporție de 3-5 %. Pentru
achilibrarea rațiilor în aminoacizi se folosesc aminoacizi de sinteză (DL-metionină și L-lizina).

6
 În alimentația păsărilor se folosesc suplimente minerale, vitaminice, aditivi furajeri și
substanțe anticoccidiene. (Virgil Hatieganu si colab.,1984)

1.2 Aspecte specifice de metabolism

Păsările că și mamiferele sunt homeoterme.Acest progres în elolutia speciilor animale le-a
făcut mai puțîn dependențe de temperatura ambientală, ceea ce le-a permis să-și dezvolte
capacitatea de a constitiu rezerve energetice mobilizabile în caz de nevoie și de asemenea să dispună
de mecanisme foarte precise de reglare a temperaturii pentru menținerea homeostaziei termice.
În general,cerințele energetice ale animalelor se împart în două părți : cerințe pentru întreținere
și pentru producție.
Întreținerea cuprinde : metabolismul bazal ,termoreglarea adaptării la frig ,termoreglarea în
hipertermie , termoreglarea indusă de ingestia de furaj și activitatea fizică.

Metabolismul glucidelor
În organismul animal glucidele se găsesc sub diferite forme: glucide de rezervă (depozit),
glucide structurale sau de constituţie şi glucide circulante. Glucidele de rezervă sunt reprezentate de
glicogen (polimer al glucozei), principala formă de stocare sau depozitare a glucidelor în organismul
animal.
Glucidele circulante sunt reprezentate practic de glucoză, unică formă de transport şi
utilizare a glucidelor prezentă în sânge, limfă şi lichidul interstiţial. Deşi în intestinul subţire se absorb

7
şi alte monoze, acestea sunt prezente numai în sângele venei porte, după care sunt convertite enzimatic
în glucoză, la nivelul ficatului.
Pasarile utilizează glucoză că substrat al oxidării celulare cu proprietate pentru celulele
nervoase și ale creierului .Glicemia este deci unul din homeostaziile indispensabile supraviețuirii
homeotermelor . Comă hipoglicemica la păsări survine sub 0,7 g/l.
Glucoză provine în cea mai mare parte din furaj,pentru că păsările domestice sunt adesea
hrănite la discreție cu furaj bogat în amidon.Glucoză este principalul substrat enrgetic și orientează
căile metabolice către sinteză acizilor grași.Insulină este principalul hormon care reglează glicemia.
Metabolismul lipidelor
În organismul animal lipidele se găsesc sub următoarele forme: lipide de rezervă, lipide
structurale şi lipide circulante.
Lipidele de rezervă sau de depozit sunt formate în special din trigliceride; lipidele de rezervă formează
“elementul variabil” lipidic, fiind influenţate de starea nutriţională a animalelor (scad în timpul
inaniţiei şi cresc într-o alimentaţie bogată).
Constituie rezerva de substanţe energetice a organismului, deoarece glucoza şi glicogenul se
epuizează repede. Lipidele de rezervă se găsesc în ţesutul adipos, subcutanat, intramuscular, pericard,
mezenter. Capacitatea ţesuturilor de a îngloba lipide poartă denumirea de lipofilie. Caracteristica
principală a lipidelor este concentraţia lor ridicată în energie (cca 9,5 kcal/g), de peste două ori mai
mare decât în cazul glucidelor (4,1 kcal /g).
Absorbţia lipidelor are loc în special în jejun şi mai puţin în ileon.
Metabolismul proteinelor
Proteinele se găsesc în toate ţesuturile organismului animal şi reprezintă circa 15-20 % din
greutatea corporală. Proteinele sunt caracteristice pentru fiecare specie, organ şi ţesut. Specificitatea
proteinelor este determinată de tipul şi succesiunea aminoacizilor constitutivi, particularitate care se
menţine indiferent de originea (natura) proteinelor ingerate. Structura macromoleculară specifică este
determinată de codul genetic.
Proteinele au o importanţă vitală deosebită, datorită funcţiilor pe care le îndeplinesc în
organism. În primul rând, proteinele au un rol plastic prin prezenţa lor în structura ţesuturilor. Astfel,
muşchii conţin 1/3 din proteinele organismului. De asemenea, 50% din substanţa uscată a
organismului este formată din proteine, conferind specificitate structurală şi funcţională tuturor
ţesuturilor.

8
 Prin prezenţa lor în constituţia enzimelor şi a unor hormoni, proteinele îndeplinesc rol de
biocatalizatori, cu implicaţii în toate metabolismele.
Proteinele participă la menţinerea presiunii coloid-osmotice (oncotice) a mediului intern,
având rol în transferul apei şi electroliţilor între mediul intracelular – lichidul interstiţial – plasma
sangvină.
Ca şi în cazul glucidelor şi lipidelor, se deosebesc proteine de structură, circulante şi mai puţin
de rezervă.
Proteinele de structură formează stroma ţesuturilor, intră în alcătuirea membranelor celulare
şi a organitelor citoplasmatice.
Proteinele circulante sunt reprezentate de proteinele plasmatice (fibrinogen, albumine,
globuline), polipeptide şi aminoacizi.
Aminoacizii absorbiţi în intestinul subţire sunt transportaţi prin circulaţia portală la ficat; circa
20% din aminoacizi pătrund netransformaţi în circulaţia suprahepatică şi ajung la ţesuturi, unde sunt
folosiţi în biosinteze specifice de proteine, ca sursă de energie, sau sunt dezaminaţi.
Metabolismul Mineral
Din marele număr de elemente minerale existente, doar o mică parte (circa 17) se folosesc în
mod curent în nutriţia animalelor.
Aceste elemente, după cantitatea în care se găsesc în nutreţuri sau în organismul animal, se
impart în două grupe şi anume:
• macroelemente: (peste 100 mg/kg nutre], sau peste 100 ppm) în care sunt cuprinse Ca, P, Mg, Na,
K, Cl, S.
• microelemente (sub 100 mg/kg nutre], sau sub 0,04 % `n organism) în care sunt cuprinse: Fe, Cu,
Zn, Mn, Co, I, F, Se, Mo, Cr.
În organism, elementele minerale îndeplinesc o serie de funcţii deosebit de importante cum
ar fi:
– suport structural pentru schelet (în special Ca, P şi Mg),
– asigură rezistenţa mecanică a oaselor,
– menţin presiunea osmotică în spaţiile extra şi intracelulare,
– asigură menţinerea echilibrului acido/bazic,
– intervin în excitabilitatea neuro-musculară

9
 CAPITOLUL 2 – SPECIFICUL ALIMENTAȚIEI PUILOR DE CARNE

Caracteristicele broilerilor de găină sunt date de viteză mare de creștere, consumul redus de
hrană, proporție ridicată de mușchi pectorali și pe membre.
Atât viteză de creștere, cât mai ales indicele de consum depind de concentrația energetică a
nutretului combinat. Se apreciază că reducerea concentrației energetice sub 3000 kcal EM/Kg la cei
de peste 4 săptămâni este însoțită de scăderea greutății corporale.(Ioan Mircea Pop.,2006).
Nivelul energetic al nutrețurilor trebuie să fie peste 3000 kcal,importantă este corelarea
nivelului energetic cu nivelul celorlalți nutrienți necesari pentru pui. Cu cât nivelul energetic și/sau
temperatura sunt mai ridicate ,consumul de nutreț se reduce.
Cerințele de proteină ale broilarilor sunt mari, sporul lor de greutate la vârstă de 6
săptămâni depășește de 50-55 ori greutatea la ecloziune.La puii de carne limitați sunt, în cele mai
multe cazuri aminoacizii sulfurați (metionină și cisteină ),atât datorită estimării mai dificele a
cerințelor în acești amoniacizi, ele fiind influențate de conținutul nutretului în colină sau sulfați, cât și
de cantitățile mari a srotului de soia.
Cerințe mari sunt și la lizina mai ales în prima perioada de creștere (3,9 g/1000 kcal EM )
reducându-se spre sfârșitul creșterii .Cerințele în alți aminoacizi esențiali
(triptofan,treonina,izoleucina,serină ,glicină) pentru broilerii de găină sunt mai bine precizare în prima
perioada de vârstă 0-3 săptămâni.
Cerințele de minerale sunt mai precis estimate pentru Ca și P. Calciul, fosforul și vitamina D
în caz de carențe pot determina distrofii.În privința vitaminelor se consideră că valorile recomandate
nu prezintă nivelul cerentelor ci cantitățile care trebuie adăugate suplimentar,peste cele existente în
materiile prime folosite la producerea nutrețurilor combinate .
Hrană se poate prezența sub formă de făină, brizură și granula . Rezultate foarte bune se obțin
când nutretul se prezintă sub formă de brizură în prima perioada de creștere și sub formă de granula
în a doua perioada de creștere.
Hrănirea puilor pentru carne se face "ad libitum". Pentru materialul biologic autohton se
folosesc nutreţuri combinate fabricate după reţetele 21-1 Demaraj ,21-1 Brizura .21-1 Granula ,21-2
F Aceste nutreţuri reprezintă un amestec complet şi omogen de materii prime furajere, rezultat din
asocierea furajelor de origine vegetală şi animală, cu adaos de substanţe minerale, vitamine, preparate
enzimatice, biostimulatorii .(Marius Usturoi.,2011)

10
 Rețeta : 21-1 Demaraj
Parametri de calitate Metode de analiza Rezultatul analizelor
Comportamentul Prevazut la receptura %
CTC Laborator
Aspect Normal Porumb 37,76
Grau 20,00
Culoare Specific Srot soia 32,30
Sare 0,25
Miros Specific Fosfat 1,075
monocalcic
Calciu 1,305
Umiditate PS-010 12,85 PX.starter 0,50
Maxiban 0,05
Proteina bruta PS-013 22,5 Lizina 0,36
Metionina 0,36
Cloruri PS-014 0,55;0,58 Treonina 0,21
Ulei floare 1,50
Cenusa bruta PS-012 Adisodium 0,15
Lipidol 0,05
Avimatrix 0,05
Srot soia modificat genetic Avizyme 0,02
Porumb nemodificat genetic
Aminopro 2,00

Termen de valabilitate 90 zile Nor grape 0,01

Tarata grau 2,00
Alquermold 0,05

11
 Rețetă : 21-1 Granulă

Parametri de Metode de Rezultatul analizelor

calitate analiza Comportamentul CTC Prevazut la receptura %
Laborator
Aspect Normal Porumb 48,108
Grau 10,00
Culoare Specific Srot soia 27,65
Sare 0,25
Miros Specific Fosfat monocalcic 1,075
Calciu 1,25
Umiditate PS-010 12,64 PX.starter 0,50
Maxiban 0,05
Proteina bruta PS-013 21 Lizina 0,395
Metionina 0,40
Cloruri PS-014 0,59;0,60 Treonina 0,205
Ulei floare 2,35
Cenusa bruta PS-012 Adisodium 0,15
Lipidol 0,05
Avimatrix 0,05
Srot soia modificat genetic Avizyme 0,02
Porumb nemodificat genetic
Aminopro 2,00

Termen de valabilitate 120 zile Full fat mazare + 3,00

soia
Tarata grau 2,40
Alquermold 0,10

12
 Rețetă : 21-2 Granulă
Parametri de Metode de Rezultatul analizelor
calitate analiza Comportamentul CTC Prevazut la receptura %
Laborator
Aspect Normal Porumb 41,805
Grau 18,00
Culoare Specific Srot soia 25,80
Sare 0,25
Miros Specific Fosfat monocalcic 0,75
Calciu 1,16
Umiditate PS-010 12,78 PX.finisare 0,50
Maxiban 0,05
Proteina bruta PS-013 20 Lizina 0,17
Metionina 0,32
Cloruri PS-014 0,53;0,54 Treonina 0,085
Ulei floare 3,50
Cenusa bruta PS-012 Adisodium 0,15
Lipidol 0,05
Avimatrix 0,05
Srot soia modificat genetic Avizyme 0,02
Porumb nemodificat genetic Aminopro 1,00
Termen de valabilitate 120 zile Full fat mazare + 3,00
soia
Tarata grau 2,20
Alquermold 0,10

13
 Rețetă : 21-2F Granulă
Parametri de Metode de Rezultatul analizelor
calitate analiza Comportamentul CTC Prevazut la receptura %
Laborator
Aspect Normal Porumb 46,26
Grau 16,00
Culoare Specific Srot soia 26,85
Sare 0,25
Miros Specific Fosfat monocalcic 0,825
Calciu 1,125
Umiditate PS-010 12,85 PX.finisare 0,50
Lizina 0,23
Proteina bruta PS-013 19,5 Metionina 0,36
Treonina 0,13
Cloruri PS-014 0,51;0,51 Ulei floare 3,10
Adisodium 0,l5
Cenusa bruta PS-012 Lipidol 0,05
Avimatrix 0,05
Avizyme 0,02
Srot soia modificat genetic Full fat mazare + 4,00
Porumb nemodificat genetic soia
Toxinbind 1,00
Termen de valabilitate 120 zile
Compoziţia furajelor asigură nu numai necesarul de întreţinere şi de producţie, dar are efect
şi asupra altor caracteristici importante pentru această categorie de păsări, cum ar fi culoarea
carcaselor obţinute.
Nivelul energetic ce trebuie asigurat nutreţurilor combinate administrate puilor de carne
trebuie să se găsească într-o relaţie optimă cu cel proteic. Nu trebuie omisă necesitatea corelării
nivelului energetic al furajelor pentru broilerul de găină cu temperatura ambientală asigurată pe timpul
creşterii.
Nivelul proteic al nutreţul combinat destinat hrănirii puilor de carne, precum şi calitatea
proteinelor, influenţează puternic creşterea lor în greutate, deoarece organismul acestora îşi
sintetizează proteinele proprii pe seama proteinelor din furaje. Un nivel proteic scăzut al furajelor sau
folosirea de protein cu valoare biologică mică, influenţează negativ starea de sănătate a puilor,
diminuează sporurile de creştere în greutate, depreciază calitatea carcaselor şi conduc către un consum
specific mare. (Marius Usturoi.,2011)
Burlacu, Gh., 1983 considera că necesarul zilnic de proteine ce trebuie asigurat broilerilor de
găină trebuie corelat cu greutatea acestora, dar mai ales cu sexul, puicuţele având cerinţe mai mici
pentru proteine, faţă de cocoşei .
14
 La puii de carne, pe măsură ce conţinutul de proteine al furajului creşte, cerinţa energetică şi
consumul alimentar scad; în medie, creşterea conţinutului în proteine cu 1 punct (10 g/kg) produce o
diminuare de 7-14 g/kg a conţinutului de lipide din carcase şi o reducere cu 3% a consumului de furaje.
În structura anatomică a păsărilor apar diferenţieri referitoare la compoziţia aminoacizilor
constituienţi
Nivelul vitaminic şi mineral trebuie asigurat atât prin furajele folosite, cât şi prin administrarea
unor preparate specifice, deoarece păsările nu pot sintetiza singure vitaminele. Necesarul de vitamine
în cazul puilor de carne este variabil şi depinde de o serie întreagă de factori, cum ar fi vârsta, viteza
de creştere, starea de sănătate, nivelurile de P.B. şi E.M. ale raţiilor, relaţiile reciproce dintre anumite
vitamine sau dintre unele vitamine şi substanţele minerale. (Marius Usturoi.,2011).

Norme de energie și substanțe nutritive recomandate în alimentația puilor pentru carne în

perioada de finisare

Vacaru Opris.,2002

15
 CAPITOLUL 3 – PROBLEME SPECIALE

Adiministrarea nutrețului granulat cu diametru de 1,4-2,2 mm,a dus la creșterea greutății

corporale cu 3 % față de folosirea unui nutreț brizurat.( Luciana Magdalena)
S-a constatat caadministrarea granulelor cu diametru de 3 mm nu a produs efecte benefice,
parametrii productivi fiind inferiori atât lotului martor.
Cercetătorul Nicoleta Daniela a facut 4 experiente unde a folosit apa neutra ,un compus pe
bază de acidă butirică (65%) sub formă de pudră administrată în hrană și un compus pe bază de
probiotice combinate cu prebiotice .
Astfel utilitatea folosirii apei electrolizate în alimentația puilor broiler s-a constatat o creștere
a greutății cu 2 până la 4% fată de lotul de control ; consumul de apa mai ridicat cu aproximativ 3%
fata de lotul de control;
Îmbunătățirea greutății corporale s-a constatat și în cazul utilizării unui aditiv pe baza de acid
butyric 65% ,Baby C4 ,unde la sfârșitul experienței greutatea corporală a fost mai mare cu 6-8% ; S-
a demonstrat ca utilizarea unei doze de 3% in primele 7 zile ale puiului este efficient economic.
O sinteza a lui Ricke din 2018 demonstreaza efectul pozitiv al prebioticelor în limiterarea
dezvoltarii patognilor tranzitului gastrointestinal ca salmonella si campylobacter.

16
 CONCLUZII PERSONALE

Pentru creșterea productivității și valorificării hranei este indespensabila utilizare unior rețete
standardizate și bine echilibrate.
În ceea ce privește nutriția păsărilor , sunt numeroase studiii în domeninu care urmăresc să
aducă îmbunătățiri prin utilizare de aditivi sau a unor granulatii adaptate .
Nutrețurile pentru păsări trebuie să fie sărace în celuloză și bogate în proteine, amidon și
grăsimi.
Valoarea proteică a nutrețurilor folosite în alimentația păsărilor este influențată de modul de
procesare și tratare.

17
 BIBLIOGRAFIE

1. Ioan Mircea Pop si colab.,2006-Nutriția și Alimentația Animalelor

2. Luciana Magdalena ISPAS.,2018- Posibilități de îmbunătățire a procesului tehnologic de
fabricație a nutrețurilor combinate
3. Nicoleta Daniela Bortă.,2011- Posibilități de îmbunătațire a alimentație puilor broiler de găină.
4. M.Larbier Și B.Leclercq. 1994-Nutriția și Alimentatia Pasarilor
5. Iolanda Mărgărint si colab.,2002- Fiziologia Animalelor
6. Vacaru Opris și cloab.,2002-Tratat de Avicultură
7. Marius Usturoi.,2011- Cresterea Păsărilor
8. Ricke, Impact of Prebiotics on Poultry Production and Food Safety.Yale J Biol Med. 2018 Jun
28;91(2):151-159.

18