Facultatea de ZOOTEHNIE

Specializarea: CONTROLUL ŞI EXPERTIZA PRODUSELOR ALIMENTARE

Disciplina: „TEHNOLOGII GENERALE VEGETALE”
Nr.
Conţinut Nr. ore
lucrare
Semestrul I
Caractere morfologice graminee; identificare grâu, orz,
1-2 4
secară, ovăz, porumb
Caractere morfologice leguminoase; identificare mazăre, soia,
3-4 fasole, bob; Identificare plante tehnice: cartof, floarea 4
soarelui, sfeclă pentru zahăr
Identificare plante furajere: sorg, graminee perene (golomăţ,
5 iarbăde gazon, păiuş de livezi, păiuş înalt, coada vulpii, 2
timoftică, firuţă)
Identificare plante furajere: lupin leguminoase perene
6 2
(lucernă, trifoi roşu, trifoi alb, ghizdei, sparcetă,)
7 Colocviu: recunoaştere plante 2
TOTAL SEMESTRUL I 14
Facultatea de ZOOTEHNIE
Specializarea: CONTROLUL ŞI EXPERTIZA PRODUSELOR ALIMENTARE
Disciplina: „TEHNOLOGII GENERALE VEGETALE”

LUCRARA PRACTICĂ NR. 3

IDENTIFICARE PLANTE TEHNICE:

CARTOF, FLOAREA SOARELUI,
SFECLĂ PENTRU ZAHĂR
Cartoful - Solanum tuberosum L.
Importanţă
În hrana animalelor, se folosesc tuberculi în stare crudă sau fierţi şi reziduurile
de la industrializare. Tuberculii conţin circa 77% apă şi 23% substanţă uscată, din care
extractivele neazotate reprezintă 16-17%, proteina brută 2,0%, precum şi cantităţi
reduse de grăsimi, celuloză şi cenuşă. Cartoful conţine cantităţi însemnate din
vitaminele A, B1, B2, D, C etc.. Se mai poate folosi în hrănirea animalelor şi tulpinile,
recoltate înainte de fructificare, însilozate în amestec cu alte plante. Folosirea
neraţională a catofului în furajarea animalelor, poate provoca intoxicaţii grave datorită
conţinutului în solanină, care se găseşte în toate părţile plantei (cel mai ridicat, de 0,6-
1,0% în fruct).
Însuşiri morfologice
Cartoful, aparţine familiei Solanaceae, are o rădăcină fasciculată, adâncă până
la 30-40 cm în sol; tulpina aeriană înaltă de 60-120 cm, cu creştere sub formă de tufă;
tulpinile subterane metamorfozate (stoloni) formează prin îngroşarea vârfurilor
tuberculi de forme, mărime şi culori diferite, în funcţie de soi. Tuberculii au la suprafaţă
ochi, dispuşi în spirală, mai mulţi spre vârf. Un ochi este format din trei muguri,
protejaţi de o frunzuliţă solzoasă (sprânceană).
Frunzele sunt imparipenat-sectate, cu 2-5 perechi de foliole mari, alternând cu
perechi de foliole mai mici. Florile sunt grupate în inflorescenţe cimoase, fructul este o
bacă sferică, verzuie .
Floarea soarelui - Helianthus annuus L.
Importanţă
Floarea soarelui este o plantă oleaginoasă cu importanţă alimentară şi
tehnică, însă se utilizează şi ca plantă furajeră, mai ales sub formă de nutreţ
murat (100 kg echivalează cu 13-16 UN, având 0,7 kg proteină digestilbilă). Ca
nutreţ verde se foloseşte mai puţin, deoarece datorită perozităţii, are un grad
scăzut de consumabilitate. În hrana păsărilor se folosesc seminţele, care conţin
14-16% proteine şi 32-40% grăsimi. Turtele provenite din industrializarea
seminţelor, reprezintă un furaj concentrat valoros pentru hrănirea vacilor cu
lapte şi a porcilor (conţin 25-35% proteine, 24-26% hidraţi de carbon, 8-13%
grăsimi, 14-16% celuloză). Se pot folosi în furajare ca nutreţ murat şi
inflorescenţele, care se macină, se stropesc cu saramură sau se amestecă cu
melasă şi sfeclă tocată. Floarea soarelui este o valoroasă plantă meliferă.
Însuşiri morfologice
Floarea soarelui aparţine familiei Asteraceae şi este o specie anuală cu
sistemul radicular bine dezvoltat, profund, cu tulpini drepte, înalte până la 2 m,
frunzele lung pedunculate, mari, acoperite cu perişori. Inflorescenţa este
calatidiu, cu numeroase flori fertile dispuse concentric, pe margine fiind flori
sterile; fructul este pseudoachenă.
Sfecla furajeră - Beta vulgaris L. ssp. crassa D.B.
Importanţă
Extractive Proteină Celuloză
Tipul nutreţului S. U. Cenuşă Grăsimi
neazotate brută brută
Corp tuberizat 8-14 8,5-10,8 1,5-1,6 1,5 1,0 0,18
Frunze 11,0 4,6 2,4 1,6 2,0 0,40

Însuşiri morfologice
Sfecla furajeră este o plantă bienală din familia Chenopodiaceae,
care formează în primul an corpul tuberizat şi o rozetă de frunze, iar în
anul al doilea ramurile florifere. Frunzele sunt mari, lucioase pe faţa
superioară, dispuse în rozetă pe colet şi reprezintă aproximativ 20-25%
din corpul tuberizat. Florile sunt sesile, inserate în jumătatea superioară a
ramificaţiilor lăstarilor; fructul este nuculă; mai multe nucule formează
glomerulul.
Gulia furajeră - Brassica napus L. var. napobrassica Rchb.
Napul de mirişte - Brassica rapa L. var. rapa (L.) Thell.
Importanţă
Specia Proteină Grăsimi Extractive Celuloză Cenuşă
brută neazotate brută
Gulia furajeră 1,4 0,2 4,7 1,3 0,9
Napul de mirişte 1,6 0,2 7,3 1,6 0,7

Însuşiri morfologice
Gulia furajeră şi napul de mirişte sunt plante bienale din familia
Brassicaceae. În primul an de vegetaţie formează corpul tuberizat şi o
rozetă de frunze, iar în cel de-al doilea an ramuri florifere. Florile sunt
grupate în raceme, fructul este silicvă, iar seminţele sunt mici, sferice, de
culoare brun-închis. Durata perioadei de vegetaţie în primul an este de
90-120 zile la gulia furajeră şi de 60-80 zile la napul de mirişte.
Gulia furajeră - Brassica napus L. var. napobrassica Rchb.
Napul de mirişte - Brassica rapa L. var. rapa (L.) Thell.
Morcovul furajer - Daucus carota L. ssp. sativus Hoffm.
Importanţă
Tipul Proteină Grăsimi Extractive Celuloză Cenuşă
nutreţului brută neazotate brută
Corp tuberizat 1,2-1,7 0,2-0,3 9,3-9,7 1,3-1,9 1,0-1,6
Frunze 2,2-3,4 0,8-0,9 7,1-9,3 2,4-3,2 1,3-3,5

Însuşiri morfologice

Morcovul este o plantă bienală din familia Apiaceae, care

formează în anul I un corp tuberizat şi o rozetă de frunze, iar în cel de al
doilea an florile grupate în umbele compuse, fructul fiind o pseudo-
diachenă.
Topinamburul - Helianthus tuberosus L.
Importanţă
Este o plantă furajeră mai puţin răspândită, datorită greutăţilor în
recoltarea şi conservarea tuberculilor. Tuberculii se folosesc în hrănirea
porcilor, iar părţile aeriene ale plantei se pot însiloza în amestec cu alte
plante, formând un nutreţ murat utilizat în hrana taurinelor. Tuberculii de
topinambur conţin 19-22% substanţă uscată, în cea mai mare parte
extractive neazotate (inulina), cantităţi mici de proteine (1,5%) şi
vitamine; 100 kg tuberculi echivalează cu 20-22 U.N.

Însuşiri morfologice
Topinamburul este o plantă anuală din familia Asteraceae, care
formează în sol stoloni şi tuberculi de formă neregulată, cu peridermul
subţire, motiv pentru care se deshidratează repede şi se păstrează greu.
Tulpina este dreaptă, înaltă de până la 2,5-3 m. Florile sunt galbene,
dispuse în calatidii mici, iar fructul este o pseudoachenă.
Cucurbita pepo Willd. (dovleacul comun, bostanul sau dovleacul porcesc)
Cucurbita maxima Duch. (dovleacul alb sau turcesc)
Cucurbita pepo L. var. oblonga Ser. (dovlecelul)
Citrullus colocynthis (L) Schrad. (pepenele furajer)
Importanţă
Cucurbitaceele furajere (bostănoasele furajere) produc un nutreţ suculent,
cu 75-90% apă, cu grad ridicat de digestibilitate. În furajarea animalelor se folosesc
fructele care conţin 10% substanţă uscată, din care 1,3% proteină brută, 6,1%
extractive neazotate, 1,2% celuloză, 0,8% grăsimi şi 1,6% cenuşă. Se utilizează
mai ales în furajarea vacilor cu lapte şi a porcilor, în stare proaspătă sau însilozate.
Turtele rezultate de la extragerea uleiului din seminţe, reprezintă un valoros nutreţ
concentrat, bogat în grăsimi (25%) şi proteine (30%). Bostănoasele sunt bune
plante melifere, datorită conţinutului ridicat al florilor în nectar. În ţara noastră se
cultivă pe suprafeţe mari mai ales dovleacul, în cultură intercalată cu porumbul.
Însuşiri morfologice
Cucurbitaceele sunt plante anuale cu tulpini târâtoare, cu frunze mari,
acoperite cu perişori. Florile sunt unisexuate, iar plantele monice (raportul flori
femele/flori mascule este de 1/5-1/9). Fructul este o pseudobacă (numită popular
melonidă la dovleac şi dovlecel şi peponidă la pepenele furajer).
Cucurbita pepo Willd. dovleacul comun
Cucurbita maxima Duch. dovleacul alb sau turcesc
Cucurbita pepo L. var. oblonga Ser. dovlecelul
Citrullus colocynthis (L) Schrad. pepenele furajer
Rapiţa - Brassica napus L. ssp. oleifera D.C. (rapiţa mare, colza)
Brassica rapa L. ssp. oleifera D.C. (rapiţa mică, naveta)
Importanţă
Ca plantă furajeră se foloseşte mai ales sub formă de nutreţ verde,
bine consumat mai ales de vacile cu lapte, oi şi porci. Produce un furaj
foarte timpuriu primăvara, cu valoare nutritivă ridicată (100 kg
echivalează cu 16 UN şi conţine 2 kg proteină digestibilă).
Rapiţa poate fi folosită şi pentru însilozare, de obicei în amestec
cu melasa (1-2 kg melasă la 100 kg nutreţ verde). Turtele rămase de la
extracţia uleiului, pot fi folosite în furajare, însă în cantităţi mici, pentru a
nu produce deranjamente stomacale, fiind toxice datorită conţinutului în
tioclicozizi. Rapiţa este o bună plantă meliferă.
Însuşiri morfologice
Rapiţa este o plantă anuală hibernantă, din familia Brassicaceae.
Prezintă o rădăcină pivotantă, profundă, cu tulpini înalte de 1,2-1,6 m.
ramificate, florile galbene, grupate în raceme, fructul silicvă.
Brassica napus L. ssp. oleifera D.C. (rapiţa mare, colza)
Brassica rapa L. ssp. oleifera D.C. (rapiţa mică, naveta)
Varza furajeră - Brassica oleracea L var. acephala (D.C.) Alef.
Importanţă

Varza furajeră se cultivă pe suprafeţe restrânse, însă este

valoroasă deoarece produce un nutreţ suculent ce se poate folosi târziu,
către sfârşitul toamnei. Furajul obţinut are un conţinut scăzut în substanţă
uscată (10-15%), cu puţine proteine (1,5-2,5%), dar cu grad ridicat de
consumabilitate, fiind utilizat în conveierul verde în hrănirea vacilor cu
lapte, a ovinelor şi suinelor. Ca nutreţ murat se foloseşte în amestec cu
paie, coceni tocaţi etc..

Însuşiri morfologice
Varza furajeră este plantă bienală din familia Brassicaceae, cu
rădăcina pivotantă, profundă, cu tulpini erecte, ajungând la 1,0-1,5 m
înălţime, frunze alterne, lucioase, lirate, inflorescenţa racem, fructul
silicvă.