Sunteți pe pagina 1din 7

ROSTOPASCA REFERAT

Chelidonium majus Fam. Papaveraceae. Rostopasca este o planta ce infloreste in luna mai, toata vara pana toamna si se dezvolta pe langa garduri, ziduri, grohotis, locuri umbroase. Denumirile populare ale rostopascai sunt: ai de padure, buruiana de pecingine, buruiana de negi, iarba randunicii, laptiuga, paparuna, tatarcele, crucea voinicului. Rostopasca (nume tiinific Chelidonium majus L.), cunoscut i sub denumirea popular deiarb de negi sau negelari, este o plant erbacee uor de recunoscut dup latexul de culoare galben care n contact cu aerul se brunific. Frunzele sunt simple, alterne, nestipelate. Florile sunt actinomorfe (cu simetrie radial), bisexuate, de culoare galben, grupate n umbele simple. nflorete din aprilie pn n septembrie. Fructul este o capsul. Caractere de recunoatere: Planta: Specie ierboas, peren, erect, nalt pn la 1 m ; prin rupere, la planta proaspt curge un suc vscos portocaliu ; partea subteran : rizom bine dezvoltat, ramificat, brun-roiatic, pn la 10 cm lungime i 12 cm grosime din care pornesc numeroase rdcini ; tulpina aerian : ramificat, cu peri lungi i rari ; la plante btrne partea bazal este lemnificat ; frunze : mari, alterne, imparipenate, cu 35 lobi rotunjii, cu margine crenat ; verzi pe faa superioar, cu nuane albstrui pe cea inferioar ; cele inferioare snt peiolate, cele superioare sesile ; florile : grupate cte 3--8 n umbele cu 2 sepale caduce, 4 petale galbene, numeroase stamine i un ovar ; fruct : capsul silicviform lung de 35 cm asemntoare cu o pstaie, se deschide prin 2 valve. Arealul de rspndire Rostopasca este comun n locuri umbroase, ruderale (n jurul aezrilor omeneti), n tufriuri, pn n regiunea montan. Momentul recoltrii Perioada de recoltare: Se face in timpul infloririi, aprilie-septembrie -. Se aduna partile verzi ale plantei. Se usuca la umbra. Culesul se face pe timp frumos, nsorit, n zile fr ploaie (ploaia favorizeaz brunificarea plantei, ceea ce duce la degradarea principiilor active). Se culege partea aerian a plantei (tulpina, frunzele i florile), cu grij pentru a nu dezrdcina planta, care va da apoi alte tulpini. Materia prim: Herba Chelidonii adic ramurile i tulpinile tinere recoltate n timpul nfloririi, fr rizomi si rdcini, fr prile lemnoase ale tulpinii principale ; frunze verzi pe partea superioar, verzi-albstrui-deschis pe cea inferioar, glabre i moi la pipit. Pe plant se gsesc concomitent flori de culoare galben i fructificaii imature. La locul de tiere al plantei se observ latexul ntrit al plantei, de culoare brun-portocaliu. nchis. Mirosul este neplcut, iritant, gustul amrui. Ecologie i rspndire rostopasc: Principala cerin ecologic este evitarea luminii directe i necesitatea unei umiditi ceva mai accentuate. Se dezvolt foarte bine pe soluri uoare, chiar nisipuri. Se ntlnete din zona

de cmpie pn n cea montan (pn la cea 8001 000 m), n pduri, tufiuri, grdini, la marginea gardurilor, invadant n locuri cu ruini. Se afl n cantiti mai mari n Transilvania (judeele Cluj,Harghita, Maramure, Satu-Mare, Slaj), Banat (judeul Cara-Severin),. Oltenia (judeul Gorj, dar mai ales Mehedini la Devesel, Pdurea Chilia, Vnju Mare), Muntenia (judeul Ilfov), Dobrogea (judeul Constana), Moldova (judeele Bacu, Botoani, Iai, Neam, Suceava, dar mai ales Galai la Hanu Conachi). Este o specie care se preteaz bine la spontaneizare, prin mprtiere de smn prin locurile n care crete natural. Ecologia si raspandirea: Rostopasca creste prin gradini, prin vecinatatea gardurilor, a zidurilor, precum si livezile sudice. Oricat de secetoasa ar fi vara, din planta tot va curge sucul gros, galben-portocaliu, in cantitati suficiente. Perioada de vegetatie: Rostopasca se dezvolta ramificat, atingand o inaltime intre 30-80 cm. Infloreste, incepand cu luna mai, pe tot parcursul verii, pana-n toamna. Frunzele sale zimtate si se aseamana cu cele de stajar. Din tulpina si rizom izvoreste o seva galben-portocalie si destul de vascoasa. Recoltare rostopasc: Partea aerian se recolteaz n tot timpul nfloririi, de preferat n aprilie-mai, cnd nu snt formate fructificaiile, iar planta are cea mai mare cantitate de alcaloizi. Plantele se taie de sub locul de ramificare (la cele btrne se iau numai ramurile verzi, fr partea lemnoas). Dac planta crete n mas. se poate recolta cu coasa sau cu secera. Dup recoltrile timpurii planta regenereaz, putndu-se face o nou recoltare la un interval de cea 2 luni. Pregtirea produsului n vederea prelucrrii: Condiionarea se face prin ndeprtarea plantelor din alte specii, a tulpinilor lemnificate si frunzelor nglbenite. Uscarea pe cale natural se face la umbr n locuri bine ventilate (de preferat poduri acoperite cu tabl) n strat subire. Se vor ntoarce cu grij la 23 zile pentru ca s nu se rup frunzele. Uscarea se verific dup tulpini, care fiind mai groase au nevoie de mai mult timp. Pe cale artificial se usuc la 3540C. Randament la uscare. 6 8/1. Condiiile tehnice de recepie prevd la impuriti plante decolorate sau brunificate max. 3%, tulpini lemnificate max. 1%,. tulpini defoliate max. 1% ; corpuri strine minerale i organice max. 1% pentru fiecare ; umiditate max. 13%Principii active Planta este bogat n alcaloizi. Chelidonina i homochelidonina au aciune sedativ i narcotic asupra centrilor nervoi superiori, relaxeaz musculatura neted a vaselor mari i au aciune uor stimulatoare asupra respiraiei. Sanguinarina are aciune excitant asupra centrilor medulari. Cheleritrina are proprietatea de a cobor presiunea arterial i stimuleaz peristaltismul intestinal i contraciile uterine.

Chelidonina diminueaz tonusul musculaturii netede intestinale, uterine i a altor organe, avnd n aceast direcie aciune antispastic de tipul papaverinei, prezentnd totodat avantajul unei toxiciti mai reduse. Extractele apoase sau slab hidroalcoolice din plant au i aciune coleretic-colagog (nlesnete secreia bilei), fapt cunoscut n medicina popular nc din timpuri strvechi, fiind utilizate n afeciunile hepato-biliare, colecistopatii i n ciroza hepatic iniial. Pe lng aciunile majore, extractele totale din aceast plant au remarcabile efecte antibiotice pe un mare numr de germeni patogeni. Cercetrile mai recente au dovedit c sanguinarina din rostopasc are efecte antitumorale. Compoziie chimic rostopasc: alcaloizi din grupa naftofenantridinei : chelidonina, homochelidonina, oxichelidonina, mezoxichelidonina, cheleritrina, sanguinarina ; alcaloizi din grupa protoberberinei : coptizina i tetrahidrocoptizina, cantiti mici de berberin ; alcaloizi din grupa protopinei : protopina i , -alocriptopina ; cantiti mici de spartein. Alcaloizii se afl n proporie de 0,52% n funcie de organul de plant i perioada recoltrii. Maximum de alcaloizi se afl n rizomi i rdcini. n frunze s-au identificat cantiti apreciabile de vitamina C. n prile aeriene i subterane s-au mai identificat rezine, ulei volatil, substane de natur flavonoidic i saponozide.

Aciune farmacodinamic utilizrile terapeutice pentru rostopasca: Alcaloizii din Chelidonium majus au mai multe aciuni farmacodinamice importante: n special chelidonina i homochelidonina au aciune similar morfinei, fiind deprimante ale miocardului, au aciune sedativ i narcotic asupra centrilor nervoi superiori. Relaxeaz musculatura neted a vaselor mari i n special a coronarelor ; asupra respiraiei au aciune uor stimulatoare. Sanguinarina are aciune excitant asupra centrilor medulari. Cheleritrina are proprietatea de a cobor presiunea arterial i stimuleaz peristaltismul intestinal i contraciile uterine.n schimb, chelidonina diminueaz tonusul musculaturii netede intestinale, uterine, bronchiale i a altor organe, avind n aceast direcie aciune antispastic de tipul papaverinei, prezentind totodat avantajul unei toxiciti mai reduse. Pe lng aciunile majore, extractele totale din aceast plant au remarcabile efecte antibiotice pe un mare numr de germeni patogeni. Nici aciunea mitoclazic a alcaloizilor din Chelidonium majus nu este lipsit de importan pentru fitoterapie.n special sanguinarina, dup cercetri mai recente, s-a dovedit a avea efecte antitumorale de tip colchicinic. Extractele apoase sau slab hidroalcoolice din plant au i aciune coleretic-colagog, fapt cunoscut n medicina popular din timpuri strvechi, fiind utilizate n afeciunile hepato-biliare, colicistopatii i n ciroza hepatic iniial. Fa de arsenalul de principii active existente n Chelidonium majus, la ora actual aceast specie este insuficient valorificat pentru fitoterapie. Herba Chelidonii intr n compoziia ceaiului hepatic nr. 2, n produsele farmaceutice Nervocalm i Pasinal. Observaii: De la aceast plant se mai pot recolta i produsele Herba Chelidonii cum radice (planta ntreag, inclusiv partea subteran) i Radix Chelidonii (partea subteran, incluzind rizomii cu rdcinile), dar exploatarea acestora duce la scderea potenialului bazinelor. Mod de administrare: - uz intern Ceai: in combaterea bolilor hepatice grave. Curatand atat sangele cat si ficatul, ea are influenta dintre cele mai bune asupra metabolismului. Este folosita si in afectiunile biliare, renale si hepatice.

- uz extern Ceai: ajuta contra bolilor de cancer de piele, contra bataturilor, a verucilor (negilor) si a eczemelor care nu vor sa se vindece. Sucul: ajuta chiar in cazul sangerarii retinei si a dezlipirii de retina. Se ia o frunza de rostopasca, se spala, iar tulpina ei frageda se zdrobeste intre degetul mare si degetul aratator, umezite in prealabil. Zeama astfel obtinuta este unsa cu aratatorul, tinand ochii bine inchisi, inspre coada ochilui. Desi nu este pusa direct in ochi, actiunea ei se comunica totusi ochilor. Acest lucru se poate incerca pentru a trata cataracta, vederea slaba si in mod preventiv pentru ochii sanatosi dar suprasolicitati. Tinctura: in medicina homeopatica se prepara din aceasta planta o tinctura din care se administreaza de 23 ori zilnic cate 10-15 picaturi in putina apa. Preparare: Infuzie: se bea cate 2-3 cesti cu ceai (care nu se prepara prin fierbere, ci doar prin oparire) pe parcursul zilei, in inghitituri mici. Suc proaspat: frunzele, tulpinile si florile se spala si se trec in stare umeda prin storcatorul electric (pentru folosire externa). Tinctura: a se procura din farmacii, fiind un preparat homeopatic. Macerat de vin: se toarna 1/2 litru de vin alb peste 30 grame de rostopasca cu radacini cu tot si se lasa sa stea 1-2 ore, apoi se filtreaza si se bea in inghitituri mici. Indicaii terapeutice Afectiuni pentru care se recomanda: Actiuni hepatice (hepatita acuta si cronica, ciroza), tuse spastica si convulsiva, astm bronsic, stimuleaza respiratia, reduce presiunea arteriala, combate angina pectorala, insuficienta cardiaca, arterita, litiaza biliara, dischinezie biliara, colici abdominali, constipatie, combate cancerul de stomac, distruge viermii intestinali, inlatura icterul, trateaza hemoroizii. Rostopasca este considerata leac in tratarea gutei, reumatismului, icterului, durerile de ficat, hemoroizi, afectiuni hepatice, biliare, renale, echilibrarea metabolismului. Rostopasca (Chelidonium majus) este considerat un remediu natural n tratarea si vindecarea urmtoarelor afeciuni: afectiuni renale, reumatism, hemoroizi, cancer de piele, negi, btturi, hepatit cronic, tuse. Rostopasca este cunoscut si pentru proprietatea ei de a echilibra metabolismul. Sucul de rostopasc se recomand n tratarea mtreii, constipaiei, abceselor pe pleoape, iar vinul de rostopasc n vindecarea afeciunilor hepatice. Sucul de rostopasca este recunoscut ca remediu natural impotriva matretii, bataturilor, negilor, pecinginii, muscaturilor de sarpe, intepaturilor de insecte, constipatiei, formarii calculilor biliari, ranilor vechi, sangerarii retinei si dezlipirii ei, tratarea cancerului de piele, abceselor pe pleoape. Farm. Dr. Ovidiu Bojor recomand Rostopasca n bolile hepato-biliare astfel: infuzie de Rostopasc (Chelidonium majus), 1 g (1/2 linguri la o can cu ap). Se bea o can pe zi, n mai multe reprize, timp de 7 zile. Doza nu trebuia depit. Dup 7 zile, se face pauz o sptmn. (v. O. Bojor, O. Popescu - Fitoterapie tradiional i modern, Ed. Fiat Lux, 2005, pp.177/78; v. i Tratamentul natural n bolile hepatice axat pe diet la: Tratamente naturale pe baz de rostopasc Ceaiul de rostopasca preparat dintr-o jumatate de lingurita de planta maruntita si 250 ml de apa se recomanda a se administra o lingura de ceai/3 ore. Ceaiul are efecte vindecatoare asupra: hemoroizilor, hepatitei cronice, tusei spastice, colecistitei, colicior hepatto-biliare. Alaturi de rostopasca ceaiul mai poate avea in compozitie si menta, roinita si turtita mare. Acest ceai este un bun remediu pentru durerile de ficat. Se beau doua-trei inghitituri inainte de fiecare masa principala.

Sucul preparat din frunzele si tulpinile de rostopasca, cu ajutorul unui storcator este recomandat alaturi de afectiunile enumerate anterior si la tratarea tuberculozei pielii (un unguent preparat din 30 g de pulbere de rostopasca, amestecata cu lanolina, vaselina si acid fenic se utilizeaza de asemenea pentru tratarea acestei boli). Afectiunile hepatice se trateaza cu vinul de rostopasca (30g de rostopasca, inclusiv radacinile, macerata timp de doua ore in 500 ml de vin alb), din care se iau 1-2 inghitituri pe zi. Sirop de rostopasc pentru afeciuni hepatice Se pune s fiarb un litru de ap, seara, la ora 19.00 i, dup ce d n cteva clocote, se adaug 5 g de rostopasc mrunit (uscat). Se acoper vasul cu un capac i se aeaz la cald, ntre perne, pn a doua zi dimineaa, la ora 7. Atunci se strecoar i se amestec n 200 g miere de albine, pn cnd se dizolv complet i se pune ntr-o sticl. Din ora n or, se ia cte o lingur (de lemn) de sirop, de 10 ori/zi. Acest leac reface celulele hepatice. Tratamentul se poate repeta doar dup ase luni de pauz. Preparare: o jumatate de lingurita de planta maruntita se pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute apoi se strecoara. Se va lua cate o lingura la 3 ore, fiind doza pentru o zi. In caz de dureri se mai ia o portie a doua zi. -Se va pune o lingurita de planta maruntita la 250 ml apa si se lasa de seara pana dimineata. Se strecoara si planta ramasa dupa strecurare se va pune in alte 250 ml de apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute dupa care se strecoara. Se poate consuma in 24 ore in afectiunile interne sau extern. -Peste 2 linguri de planta maruntita se va pune un litru de vin fierbinte. Se va lasa pentru doua zile dupa care se filtreaza. Este foarte util in afectiunile ficatului, splinei sau alte afectiuni interne. Se poate lua 30-50 ml o data, dar se poate lua de trei ori pe zi inainte de mesele principale. -Tinctura din 50 g planta maruntita uscata sau proaspata care se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70?. Se va lasa apoi timp de 15 zile la temperatura camerei agitand des, dupa care se strecoara. Doza 40 de picaturi o data si se va putea lua de 3 ori pe zi, in dilutie cu putina apa. Extern: in tuberculoza pielii: se amesteca 30 g pulbere fina de planta dupa ce a fost cernuta, 15 g lanolina si 15 g vaselina; se adauga 10 picaturi de acid fenic; se unge rana, iar pansamentul se va mentine timp de 2-3 zile. Se va schimba apoi si se continua asa pana la vindecarea deplina. -Praf de planta aplicat direct pe rani si obtinut din planta uscata si macinata cu rasnita de cafea. -Suc de rostopasca obtinut din planta proaspata se va aplica pe negi si pe veruci sau in cazurile in care se doreste disparitia parului de prisos, de mai multe ori pe zi, pana la vindecare. -Planta proaspata se spala, se trece prin masina de carne (sau mai bine se marunteste cu mixerul cine are), apoi se va pune intre doua bucatele de panza si se aplica local extern pentru o ora, dupa care se spala cu apa calda. - 2 lingurite de planta se vor pune in 3 litri de apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute dupa care se filtreaza. Se va folosi la spalarea pe cap in cazul alopeciei sau contra matretii. Contraindicatii: Aceast plant nu se va administra copiilor sub 12 ani, femeilor gravide sau care alpteaz. Rostopasca, atat de utila in doze terapeutice, in doze mari poate fi extrem de toxica. Cea mai toxica este in stare proaspata: 20-30 de grame ingerate duc la o intoxicatie severa, iar 50-60 grame produc intoxicatie mortala. In stare uscata, este mai putin toxica, dar este necesara o atentie marita in manipularea si administrarea sa deoarece pot aparea accidente. Pentru tratamentele interne este bine sa cereti avizul si supravegherea unui medic.

Descriere: Alte denumiri sunt: ai-de-padure, buruiana-de-cele-sfinte, buruiana-de-pecingine, buruiene- sfinte, calce-mare, crucea-voinicului, galbinele, iarba-de-negi, iarba-rindunicii, laptiuga, negelarita, oiasca, paparuna, salatea, scinteita, tatarcele. Daca ne gindim la faptul ca rostopasca se intilneste adesea in vechile carti despre plante medicinale sub numele de ,,buruiana-de- cele-sfinte" sau ,,buruiene-sfinte", ne putem imagina de ce prestigiu se bucura odinioara in popor aceasta planta medicinala considerata astazi adesea drept o buruiana otravitoare. Aversiunea epocii noastre moderne fata de rostopasca mi-o pot explica doar prin faptul ca la inceputul industriei medicamentelor au fost condamnate si renegate cu hotarite toate plantele medicinale valoroase, pentru a indeparta poporul de plantele de leac si a-l indrepta spre leacurile pe baza chimica. Rostopasca se dezvolta ramificat, atingind o inaltime intre 30-80 centimetri. Ea infloreste, inceptnd din luna mai, pe tot parcursul verii si pina in toamna. Frunzele sale sunt zimtate si se aseamana cu cele de stejar. Din tulpina si rizom izvoraste o seva galben-portocalie si destul de viscoasa. Rostopasea prefera vecinatatea zidurilor, a gardurilor, a grohotisurilor de panta, precum si livezile sudice. Oricit ar fi vara de secetoasa si marginile de sud ale padurilor de uscate, din planta tot va curge sucul gros, galben-pbrtocaliu, in cantitati suficiente. Dar si in timpul iernii, cind zapada acopera tot, putem gasi rostopasca daca ne-am intiparit in minte locul unde creste. Planta aceasta este depurativa (deci curata singele) si hematopoetica (deci ajuta la formarea singelui). Este recomandata, asociata cu urzicile si mladitele de soc, in leucemie Numai ca trebuie sa se bea minimum 2 iitri pe zi din acest amestec de ceaiuri, pentru ca el sa poata da rezultate bune. Rostopasca este un leac de incredere in bolile hepatice grave, daca se foloseste in forma homeopatica. Curatind atit singele cit si ficatul, ea are o influenta dintre cele mai bune si asupra metabolismului. Aceasta planta medicinaia este folosita cu succes in afectiunile biliare, renale si hepatice. Pusa in vin (30 grame de rostopasca impreuna cu radacinile se lasa 1-2 ore in 1/2 litru de vin alb), inlatura foarte rapid icterul. Este indicate si in tratarea hemoroizilor care dau arsuri in zona anusului, in combaterea intepaturilor si a senzatiei de ..cutite" in timpul urinarii, ca si contra vijiitului la urechi. In toate aceste cazuri se pot bea cite 2-3 cesti cu ceai (care nu se prepara prin fierbere, ci doar prin oparire) pe parcursul zilei, in inghitituri mici. Acesta este folosit extern contra bolilor de cancer la piele, contra bataturilor, a verucilor (negilor) si a eczemelor care nu vor sa se vindece. Cataracta si petele pe cornee dispar treptat. Sucul ajuta chiar in cazul singerarii retinei si a dezlipirii de retina. Se ia o frunza de rostopasca, se spala, iar tulpina ei frageda se zdrobeste intre degetul mare si degetul aratator umezite in prealabil. Zeama astfel obtinuta este unsa cu aratatorul, tinind ochii bine inchisi, inspre coada ochiului. Desi nu este pusa direct in ochi, actiunea ei se comunica totusi ochilor. Acest lucru se poate incerca pentru a trata cataracta, vederea slaba si in mod preventiv pentru ochii sanatosi dar suprasolicitati. Eu il resimt efectul binefacator cind trebuie adesea sa stau pina noaptea tirziu ca sa rezolv corespondenta. Cind sunt istovita, iau o frunza de rostopasca din gradina si ii aplic zeama catre coada ochilor, in modul pe care l-am aratat mai sus. Am de fiecare data senzatia deosebit de agreabila ca mi s-ar fi tras un vaf din fata ochilor. In medicina homeopatica se prepara din aceasta planta o tinctura din care se administreaza, in cazul afectiunilor mentionate mai sus, de 2-3 ori zilnic cite 10-15 picaturi in putina apa. Cu citiva ani in urma mi s-a povestit despre o femeie care avea pe pleoapa inferioara dreapta un abces rosu de marimea buricului degetului eel mic. Oculistului la care s-a dus ca sa-i prescrie o reteta pentru ochelari nu i-a placut ce-a vazut - avea abcesul deja de 7-8 ani fara s-o fi suparat vreodata - si a trimis o proba la analiza. Era cancer de piele. Pentru tinara femeie a fost - dupa cum va puteti imagina - un soc cumplit. Cum familia ei face parte din cercul nostru de cunostinte, am putut sa recomand rostopasca. Era luna februarie si, din fericire, o iarna bIinda. Rostopasca trece bine peste iarna si ramine verde.

Sfatul meu a fost sa scoata planta din pamint cu radacina cu tot si s-o planteze intr-un ghiveci, pentru a o avea la indemfna. Femeia urma sa-si tamponeze de 5-6 ori pe zi locul bolnav cu seva galben-portocalie. Cum abcesul era plasat pe pleoapa, i-am atras atentia ca seva nu era nociva pentru ochi. Am mai sfatuit-o sa mearga o data pe luna la tratament cu raze Rontgen, asa cum fi prescrisese medicul, desi aceste iradieri nu alunga tumorile maligne, ci se mai intimpla sa distruga portiuni de epiderma inca sanatoasa, ba adesea chiar si oasele. Scurt timp inainte de sarbatorile de Craciun am trait marea bucurie ca abcesul canceros sa dispara. Femeia mi-a facut o vizita si mi-a sarit de git chiar de la usa. Medicul oftalmolog la care fusese si inainte a intrebat-o mirat ce facuse. La raspunsul ei: ,,Lunar la Linz pentru raze", doctorul a spus: ..Daca asta a reusit Rontgen-ul, e intr-adevar un miracol." Mi-a mai marturisit ca nu ar fi rezistat sufleteste vazind fetele mincate pina la os ale celorlalte paciente pe care le intilnea la raze, daca nu as fi inarmat-o eu cu atita curaj, credinta in Dumnezeu si incredere in sine. Si acum rugamintea mea pe care o adresez tuturor celor care citesc aceste rinduri: Ajutati si dumneavoastra intr-un caz similar si crutati-i astfel pe semenii dumneavoastra de un sfirsit cumplit! In timpul nostru atit de poluat se ingramadesc cazurile in care din negi inrostti si care incep deodata sa creasca se formeaza cancerul pielii. Firele de par de pe obraz si cresterea excesiva a parului pe brate si picioare la femei indica o tulburare renala. Locurile respective se ung cu suc de rostopasca, obtinut cu ajutorul storcatorului electric (sucul se mentine proaspat in frigider maximum 1/2 an); este lasat sa actioneze citeva ore, apoi locul se spala cu un sapun emolient, iar pielea care s-a uscat putin se trateaza cu alifie de filimica, ulei de musetel sau sunatoare (a se vedea ,,Moduri de folosire"). In afara de aceasta, trebuie facute o cura de ceai de urzici - eel putin 3-4 cesti pe zi - precum si bai de sezut cu coada-caluiui pentru o irigare mai buna a rinichilor (a se citi si articolul despre ,,Coada-calului"). O cunostinta din zona orasului Mainz folosea in timpul plimbarilor sale zilnice seva de rostopasca asa cum am aratat. Un ciine lup destul de batrin ii era insotitor credincios. Odata i-a dat in gluma si lui cu putina seva pe ochi, ceea ce se pare ca i-ar fi facut foarte bine ciinelui, caci de-atunci se posta de fiecare data rugator in fata stapinuiui sau, cind acesta folosea rostopasca. Intr-o parohie din Austria superioara in luna noiembrie, am facut cunostinta cu un paraclisier care purta ochelari. Cind m-am intors in februarie la aceeasi parohie, paraclisierul nu mai purta ochelari; dupa cum singur mi-a povestit, numai datorita faptului ca din noiembrie mi-a urmat zilnic sfatul legat de cura cu zeama de rostopasca. In plus, acum vedea mult mai bine decit inainte cu ochelari. Fiind iarna, trebuia sa-si ia frunzele de rostopasca de sub patura de zapada. Mentionez acest lucru numai pentru a sublinia ca anumite plante medicinale pot fi gasite proaspete chiar si i anotimpul rece cind mai orice vegetatie pare a fi moarta.