UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRASOV

FACULTATEA DE ALIMENTAȚIE ȘI TURISM

MASTER: SISTEME DE PROCESARE ȘI CONTROLUL CALITĂȚII

PRODUSELOR ALIMENTARE

ULEIURILE VOLATILE (ESENTIALE)

Substanțe biologic-active deosebit de valoroase pentru industria alimentară

Coordonator: Prof.univ.dr. Angela Marculescu

Masterand: George Cioaca
 ULEIURILE VOLATILE (ESENTIALE)
substante biologic-active deosebit de valoroase pentru industria alimentara

1. PREZENTARE GENERALA A ULEIURILOR VOLATILE-ESENTIALE

Uleiurile volatile se mai numesc uleiuri eterice sau uleiuri esentiale date fiind
caracteristicile lor de a avea tensiune de vapori ridicata, o volatilitate mare la temperatura
ordinara, usor antrenabile cu vapori de apa si de a fi in concentratii mici in produsele vegetale
(esente). Ele se gasesc in asa numitele plante aromatice.
Uleiule volatile, ca şi celelalte substante biologic active - folosite de om in scop
alimentar, cosmetic sau terapeutic - pot fi localizate în anumite organe ale plantei aromatice sau
în întreaga plantă (în celule cu secreţie intracelulară sau în ţesuturile secretoare ale celulei).
Este o cercetare complexa pentru a se stabili momentul optim de recoltare si modul de
recoltare pentru fiecare specie vegetala aromatica – cu contunut de ulei volatil. Aceasta cercetare
consta in a realiza analize privind dinamica de crestere a continutul de ulei volatil in organele
plantei, de-a lungul perioadei de vegetatie.
Astfel se poate stabili pentru fiecare specie aromatica cind se recolteaza si ce parte din
planta se recolteaza (frunze, flori, seminte, fructe, radacini, partea aeriana a plantei, etc.)
pentru a avea cel mai mare continut de ulei volatil in produsul vegetal recoltat.
Din punct de vedere metabolic uleiurile volatile sunt produse finale de metabolism –
produse ale metabolismului secundar al plantei, produse de excretie dar totusi deosebit de
valoraose atit pentru planta cit si pentru om.
Uleiurile volatile (eterice sau esentiale ) au tensiune de vapori ridicată, o volatilitate
mare la temperatura ordinara (eterice), usor antrenabile cu vapori de apă şi se gasesc in
concentraţii mici (esente) in produsele vegetale..

Din punct de vedere chimic uleiul volatil este un amestec complex de hidrocarburi
alifatice si aromatice şi derivaţii lor oxigenaţi, (alcooli, aldehide, cetone, acizi) predominând
compuşii din clasa terpenoidelor. Uleiurile volatile pot avea in compozitia lor un numar foarte
mare de componenti chimici (unele chiar pente 200 de componenti), in concentratii diferite
remarcindu-se la fiecare planta anumite substante ca si componenti majoritari. (mentolul in uleiul
de mente, carvona in uleiul de chimion, timolul in uleiul de cimbru, etc.)
Sunt prezentate mai jos citeva exemple de substante organice frecvent intilnite in
uleiurile esentiale
Terpenii sunt substanţe organice din grupa terpenoidelor , substanţe ce iau naştere prin
unirea a două sau mai multe molecule de izopren.
În compoziţia uleiurilor eterice se întâlnesc frecvent:
-monoterpeni aciclici: mircenul (hamei), geraniolul (trandafiri), linalolul (lăcrămioare, ulei de
portocale, coriandru), citralul (porotcale), etc

- monoterpeni monociclici: limonenul (mărar, chimion), mentolul, mentona, carvona care se

găsesc în uleiul volatil de chimion, mărar, mentă şi conifere

O
C
C O
OH

Limonen Mentol Mentonã Carvonã

- monoterpeni biciclici: pinenul, camfanul, borneolul (lavandă, rozmarin, brad) şi camforul care
se găsesc în uleiurile volatile de conifere şi în alte specii medicinale.

OH O
C

-Pinen Camfan Borneol Camfor

Tehnologiile de extractie pot influenta calitatea uleiului volatil, prin modificarile ce pot sa
apara in compozitia finala a uleiului datorita reactiilor de hidroliza, oxidare, polimerizare ce pot
avea loc in procesul de extractie sub influenta temperaturii sau a mediului de reactie (apa, aer,
etc.).
Proprietăţi ale uleiurilor volatile
- sunt în general substanţe lichide, cu aspect uleios, asemănător gliceridelor,
- insolubile în apă, solubile însă în solvenţi organici.
- au un miros aromat datorită prezenţei substanţelor volatile mirositoare şi constituie
parfumul caracteristic al diferitelor plante, al florilor, fructelor, seminţelor, scoarţei
lemnului, etc.
- au mare putere de difuziune
- sunt universal răspîndite în organismele vegetale
- din punct de vedere chimic conţin preponderent compuşi din clasa terpenilor şi derivaţii
lor oxigenaţi (alcooli, aldehide, cetone, acizi).

Importanţa şi rolul uleiurilor volatile pot fi privite sub urmatoarele aspecte:

Terapeutic: - actiune antibiotica, antimicrobiana, antifungică, antivirală
- stimulator asupra metabolismului celular
- acţiune antiinflamatoare, decongestivă
- aromaterapie
Odorant natural - folosite in industria parfumurilor
Aromatizant - folosite in industria alimentară (aromatizanţi naturali), farmaceutică si
cosmetică
Insecticid, fungicid, stimulator de creştere - in agricultura biologică
Mijloc de autoaparare, hrană de rezervă - pentru planta care îl produce

Uleiul volatil nu este, din pacate, imaginea fidelă a compozitiei de substante volatile a
produsului vegetal el fiind modificat ca rezultat al tehnologiei de extracţie.
Cercetarile actuale in domeniul extracţiei uleiului volatil au în vedere doua obiective
majore şi anume:
 cresterea randamentului de extracţie
 obţinerea unui ulei volatil cât mai apropiat de compoziţia în substanţe volatile a
plantei.
Uleiurile eterice (volatile) se întrebuinţează în industria parfumeriei, a săpunurilor,
cosmetică, în industria farmaceutică, dar si în industria alimentară, cu rol aromatizant dar in
acelasi timp conservant datorita proprietatilor antimicrobiene si antivirale pe care le au. In
domeniul industriei alimentare sunt cunoscute o gama foarte larga de suplimente alimentare
realizate pe baza de plante aromatice cu continut de uleiuri volatile.
Se fac studii importante pentru realizarea unor produse farmaceutice dar si suplimente
alimentare cu proprietăţi antibiotice şi antivirale plecând de la uleiuri volatile.

2. RASPINDIREA IN NATURA A ULEIURILOR VOLATILE

Uleiurile volatile sunt prezente în plante medicinale şi aromatice din familia Apiaceae
(chimion, coriandru, fenicol, anason, angelica), din familia Labiatae (levănţică, salvie, cimbru,
mentă, busuioc, rosmarin), din familia Asteraceae( muşeţel, coada şoricelului, pelin); Pinaceae
(brad, pin, molid), etc
Uleiurile volatile pot fi localizate in diferite organi ale produselor vegetale – radacina,
tulpina, frunze, flori, fructe, seminte – motiv pentru care este foarte important ce parte din
produsul vegetal recoltam pentru a extrage cu randament maxim uleiul volatil.

Sunt prezentate in tabel citeva uleiuri esentiale (volatile) cu precizarea plantei a

componentilor majoritari si a actiunii fiziologice si biologice pe care le au.

Ulei volatil Provenienţă Componenţi Acţiune fiziologică

Cimbrisor Partea aeriana - herba Timol, borneol, cineol, p- Antimicrobian,

(frunze si flori) de cimol, carvacrol,etc. antifungic, antiviral,
Thymus serpyllum si aromatizant
Thymus vulgaris
Cimbru Partea aeriana - herba Timol si ,pinene, camphene, Antimicrobian,
(frunze si flori) de , cymene, terpinene, antifungic, antiviral,
Saturea hortensis linalool, aromatizant
borneol,caryophyllene, etc.
Busuioc Partea aeriana - herba camfor, cineol, eugenol, Antimicrobian,
(frunze si flori) de estrargol, etc antifungic, antiviral,
Ocimum basilicum aromatizant
Menta Partea aeriana - herba Menthol, mentonã, antiseptic, analgesic,
(frunze si flori) de mentofuran, carvacrol, timol decongestive
Menta piperita aromatizant
Brad Acele (frunzele) de brad a,b- pinen, acetat de bornil, Aromatizant, stimulator
Abies alba camfen, camphor, limonene, periferic, antimicrobian
etc.
 Sovirf Partea aeriana - herba timol si carvacrol; cimol si Antispastic, sedativ,
(oregano) (frunze si flori) de cantitati mai mici de a-tuiona antimicrobian,
Oreganum vulgare aromatizant
galactolog, carminativ,
Anason Fructe de anason anetol calmant, expectorant,
(Pimppinella anisum) (80-90%) antispasmodic,
stimulator
carvonă (50-60%), emolient, expectorant,
Chimen Fructe de chimion (+)limonen, dihidrocarvonă, coleretic, carminativ,
Carum carvi carveol antiseptic intestinal,
vermifug
acetat de linolil (30-60%), antiseptic,
Levănţică Flori de butirat de linolil, geraniol, antiinflamator,
Lavandula officinalis cumarină, cineol bacteriostatic, febrifug,
antispastic
anetol (50-60%), (+)pinen, carminativ,
Fenicul Sămânţe de fenicul camfen, dipenten antispasmotic,
(Foeniculum vulgare) antiinflamator

Cercetările actuale în domeniul uleiurilor eterice (volatile) au pus în evidenţă în afara

calităţilor odorante, aromatizante, antiseptice, antifungice, stimulatoare asupra circulaţiei şi
sistemului nervos periferic şi un potenţial efect antiviral şi antibiotic având nu numai
capacitatea de distrugere a germenilor patogeni dar şi de stimulare a sistemului imunitar.
In produsele alimentare uleiurile esentiale se utilizeaza in doze mici (0,1-0,5%), foarte
bine controlate, ele fiind toxice daca sunt utilizate in cantitati mari.

3. MODALITĂȚI DE EXTRACTIE A ULEIURILOR VOLATILE DIN PRODUSELE

VEGETALE
 Continutul de ulei volatil din produsele vegetale este relativ mic – de la 0,1 % pina la cca
1- 2 %, motiv pentru care este foarte important sa fie aplicata o tehnologie prin care randamentul
de extractie sa fie maxim.
Uleiurile volatile se extrag din acele părţi ale plantei în care sunt prezente in cantităţi mai
mari:
 flori – trandafiri, tuberoze, iasomie
 flori si frunze – menta, geranium, violete
 fructe – coriandru, anason, fenicol
 seminţe – nucşoară, ambret, toca
 coaja fructelor – portocal, lămai, bergamot
 rădăcini – angelica, vetiver, ghimbir
 lemn sau scoarţă – cantal, cedru, scorţişoară
 boboci florali si muguri – cuişoare, plop negru, coacăz
 planta întreaga – salvia, cimbru, busuioc
 ace si ramuri – pin, chiparos, brad

Factorii care influenţează calitatea produselor de extracţie

Atât în complexitatea biosintezei chimice din lumea vegetală cât şi în tehnicile de
extracţie, există o serie de factori care pot influenţa pozitiv sau negativ aceste procese. Se disting
două categorii de factori:
Factori care determină calitatea materialului vegetal (natura, umiditatea, gradul de
mărunţire, condiţiile pedoclimatice – care favorizează formarea taxonilor chimici -, tehnologii de
cultură, condiţiile de recoltare, uscare, etc.)
Factori care determină calitatea procesului extractiv (solventul, parametrii extractivi
– temperatură, pH, raport plantă-solvent etc -, utilajele, parametrii tehnologici –temperatură,
presiune, etc.).
In tehnologiile de extractie a uleiurilor volatile se cunosc mai multe procedee ele fiind
imbunatatite continuu in scopul obtinerii unor uleiuri volatile de calitate. Prezint citeva metode
clasice si moderne pentru uleiurile volatile

 Tehnologia de extractie prin antrenare cu vapori de apa

 Desi este o tehnologie veche, care prezinta dezavantajul modificarii compozitiei de
substante volatile din planta de origine, este totusi cea mai frecvent utilizata datorita simplitatii
instalatiei, randamentelor de extractie destul de bune si costurilor economice mai mici.
Aceasta tehnologie de antrenare cu vapori de apă se aplica atât la nivel de laborator cit si
la nivel industrial cunoscind mai multe variante ca rezultat al modificarilor si imbunatatirilor
aduse (antrenare cu vapori de apa la foc direct, antrenare in curent de aburi si aici distingem
varianta cu aburi direct si cu aburi indirect, antrenare in curent de vapori uscat, antrenare sub
presiune redusa – vid, andrenarea cu aburi sub presiune, distilarea in flux continuu – Biolandes,
tehnica extractiei prin hidrodifuziune in care circuitul aburului este invers decit la sistemul
clasic).
Principiul metodei
Consta in faptul ca substantele volatile din compozitia produsului vegetal
sunt antrenabile in prezenta vaporilor de apa, chiar daca temperaturile lor de fierbere sunt de
regula mult mai mari decit temperatura de fierbere a apei (pot avea temperaturi de fierbere de
pina la 2500C). Vaporii de apa antreneaza si deci se incarca cu substantele volatile din produsul
vegetal cu care intra in contact si le poartă pina la punctul de condensare al instalatiei
(refrigerent) unde vaporii se lichefiaza iar uleiul volatil nefiind solubil in apa se separa de
aceasta prin stratificare. De regula densitatea uleiului volatil este mai mica decit densitatea apei
si in concluzie el va forma un strat deasupra apei de antrenare.
De regulă procesul de antrenare cu vapori de apă este precedat de un proces de difuziune
a uleiului volatil din celulele vegetale (secretoare si de depozitare). Acest proces dureaza mai
mult sau mai putin in functie de localizarea uleiului volatil in planta si de natura chimica a
substantelor volatile pe care le contine uleiul volatil. In general acest proces dureaza mai mult la
radacini, semnite, material lemnos si mai putin la frunze, flori, herba in general.
In conditiile in care difuziunea uleiului volatil este greoaie sau cind uleiul volatil obtinut
are viscozitate mare – ramânând pe peretii instalaţiei – refrigerentului - , se adaugă (peste
produsul vegetal) in procesul de distilare un solvent organic (n hexan, xilen, benzen) în proporţie
de cca 1% faţă de plantă. Solventul organic are rolul de a favoriza procesul de difuziune a
uleiului volatil din produsul vegetal si in acelaşi timp de a solubiliza anumite componente
volatile mai greu antrenabile şi care au viscozitate mare in stare lichida.
 Obtinerea uleiului volatil este preferabil sa se realizeze folosind produs vegetal in stare
proaspata pentru a evita pierderile de ulei prin uscare si in acelasi timp pentru a evita eventualele
modificari ale compozitiei chimice a plantei în procesul uscării.
In conditii de laborator se foloseste o instalatie de distilare tip Neo Clevenger conform figurii de
mai jos.
In instalatia de laborator antrenarea cu vapori se realizeaza prin recircularea apei in instalatie
(prin tubul 6), iar produsul vegetal este in contact permanent cu apa.

1-Balon de distilare; 2-Tub de dirijare a vaporilor; 3- Refrigerent orizontal; 4-Refrigerent

ascendent;5-Tub gradat pentru colectare ulei; 6-Braț de legătură pentru recircularea apei; 7-
Robinet de golire.
Din punct de vedere industrial exista instalatii de antrenare cu vapori de apa cu diverse
imbunatatiri
 produsele aromatice neantrenabile cu vaporii de apă nu pot fi recuperate.
 Alambic de distilare a plantelor
1 – Coloană ; 2 - Gură de alimentare ;3 – Capac ;4 –
Blaz de distilare ;5 – Manta ;6 – Manta dublă ;7 –
Condensator ;8 – Serpentină ;9 – Ulei volatil ;10 – Vas
de separare ;11 – Sifon de apă distilată ;12 –
Recirculare apă ;13 – Gură de golire ;14 – Robinet de
golire ;15 – Purjare vapori
Antrenarea cu vapori se practica în mai multe variante:
 antrenarea la foc direct;
 antrenarea în curent de vapori;
 antrenarea în curent de vapori
uscati;
 antrenarea cu abur sub presiune;
 antrenarea la presiune redusă (vid)

Fenomenul fizic care are loc în cazul antrenării cu vapori este bazat pe legea aditivităţii
presiunilor de vapori ale componentelor unui amestec, conform căreia amestecul fierbe la
temperatura la care suma presiunilor parţiale ale componentelor ajunge să fie egală cu
presiunea atmosferică.

Tehnologiile noi de extracţie a uleiurilor volatile elimină o parte din inconvenienetele

metodelor clasice de antrenare cu vapori sau extracţie cu grasimi – evitind modificarile ce pot sa
apar in structura comonentilor termolabili sau usor oxidabili . In aceste tehnologii se lucreaza la
temperaturi contrlolate, in mediu inchis sa cu solventi de extractie inerti cum sunt fluidele
supercritice (CO2 la presiuni ridicate).
Sunt prezentate mai jos citeva dintre tehnologiile moderne de extractie:

 Extractia uleiurilor volatile prin Hidrodifuziune

Principiul acestui nou procedeu constă în a injecta vaporii de apă de sus în jos pentru a traversa
produsul vegetal depus pe o sită din inox cu care este prevăzut coşul de alimentare cu produs
vegetal, al instalaţieie şi bine repartizat în interiorul vasului metalic. După acţiunea asupra
vegetalului – în mişcarea gravitaţională – vaporii ating imediat zona de răcire şi de condensare.
Amestecul de apă şi ulei condensat trece în vasul de condensare, şi apoi în separatoarele
florentine unde uleiul rămâne deasupra apei .

Prin procesele de osmoză hidrodifuziunea aduce importante progrese industriei de uleiuri

eterice, inversând total procedeul distilării clasice.

. Hidrodifuzor Schimdt
1-Intrare abur; 2-Blaz distilare; 3-Coş cu
produs vegetal; 4-Condensator; 5-Ştuţ golire
amestec apă-ulei; 6-Separator florentin
Avantaje: economie de timp, de energie, de
apă de răcire, lipsă degradări chimice şi
olfactive pentru ulei, instalaţie mai simplă

 Extractia uleiurilor volatile folosind Coloana cu conuri rotative

Reprezintă un procedeu care a fost pus la punct şi realizat de Societatea Flavourtech Austria.
Prin această instalaţie se realizează un contact gaz-lichid mic şi foarte eficace. Acest sistem
oferă o ameliorare a metodelor tradiţionale de extracţie a uleiurilor volatile.

Avantaje: economie de timp, de energie, pierderi

materiale minime
Dezavantaje: nu rezolvă problema calităţii uleiului
Pot sa apara modificari in compozitia chimica a
acestuia

Produsul vegetal se încarcă prin partea de sus a coloanei – 1, curgând de-a lungul părţii
superioare a conurilor staţionare – 6, sub influenţa forţei gravitaţionale şi fiind întins pe suprafaţa
superioară a conurilor rotative – 7, într-un film subţire, sub efectul forţei centrifuge.
 Extractia uleiurilor volatile prin Hidrodistilare cu microunde sub vid
Prin acest procedeu distilarea se produce în absenţa unui solvent apos sau organic, solventul de
extracţie fiind considerat a fi doar apa prezentă în produsul vegetal (umiditatea acestuia). In
aceste condiţii se realizează în vasul de extracţie o antrenare azeotropică a uleiului volatil cu
vaporii obţinuţi doar din apa existentă în produsul vegetal (substanţele odorante împreună cu apa
din umiditatea produsului vegetal formează un amestec care distilă într-un interval de
temperatură dat – amestec azeotropic). Prin condensarea vaporilor rezultaţi în procesul de
hidrodistilare rezultă uleiul volatil şi apă (în cantitate foarte mică) uleiul separându-se de apă
prin decantare.

Instalaţia de hidrodistilare sub

vid
1-vas extractor; 2-generator de
microunde; 3-termostat; 4-
agitator; 5-manometru;
6,7,8,9,10,11-termometre; 12-
intrare apă de răcire;13-ieşire
apă; 14-condensator; 15-pompă de
vid; 16-vas de decantare
Avantaje : lipsă solvent, antrenare
azeotropică (ulei + umiditate
produs vegetal), se obţine ulei
lipsit de solvent rezidual, economie
de timp (difuziune rapidă a uleiului
– microunde), calitate ulei
superioară

 Extracţia uleiurilor volatile cu fluide supercritice EFS

Este un procedeu modern care încearcă să înlocuiască tehnicile anterioare. Gazele
comprimate, în stare lichidă sau supercritică sunt considerate de mai multă vreme ca potenţiali
solvenţi pentru uleiurile volatile (punctul critic pentru un gaz lichefiat este punctul în care
proprietăţile fazei gazoase şi ale fazei lichide devin identice). Fluidele supercritice au masă
volumică şi proprietăţi de solvenţi asemănătoare lichidelor, dar în acelaşi timp, ele posedă
viscozitatea şi coeficientul de difuziune apropiat gazelor, putând să interacţioneze foarte eficient
în complexul “substanţă dizolvată – produs vegetal”, promovând o separare rapidă, aproape
spontană, a substanţelor din produsul vegetal de origine, dizolvate în lichidul supercritic.
Cel mai mult utilizat în acest tip de extracţie este bioxidul de carbon supercritic, deoarece
are toxicitate redusă, preţ convenabil, parametrii critici rezonabili, putere de dizolvare mare
pentru o gamă mare de produşi nepolari şi cu o polaritate redusă.
Condiţiile de extracţie la bioxidul de carbon lichefiat – presiune, debit, temperatură – se
stabilesc funcţie de materialul supus extracţiei şi a componenţilor care trebuiesc extraşi.
Avantaje:
fluidele supercritice (ex.CO2) – solvenţi ideali –
au masă volumică ca lichidele, vâscozitate şi
coeficient de difuziune apropiat gazelor, produs
natural, netoxic, preţ convenabil, parametri critici
buni (320C şi 73 bar)
separare rapidă - aproape spontană
randament maxim
solventul (CO2) se recirculă refolosindu-se
extracţie selectivă cu mare reproductibilitate şi
eficacitate
calitate superioară ulei (componenţii nu sufră
degradări termice sau oxidative)
prin reglarea parametrilor de lucru (presiune,
temperatură) se pot extrage orice principii active
 Instalaţia cu fluide supercritice

Superfluids 5-3 sep

Complexitatea cercetărilor din domeniu extracţiei substanţelor biologic active poate fi

perfecţionată prin noi concepte şi tehnici, in scopul cresterii calitatii si a randamentelor de
extractie.
Cele mai performante rezultate atiti din punct de vedere al randamentelor de extractie cit si din
punct de vedere al calitatii uleiului volatil se poate afirma ca s-au obtinut prin extractia cu fluide
supercritice.

4. ACTIUNI SPECIFICE ALE ULEIURILOR VOLATILE

Exista studii si cercetari laborioase prin care se demonstraza actiunile specifice pentru
uleiurile volatile, motiv pentru care utilizarea lor devine tot mai importanta in industria
alimentara, cosmetica si mai ales farmaceutica.
In produsele alimentare intilnim cel mai frecvent utilizarea uleiurilor volatile ca substante
biologic active in suplimentele alimentare.
Precizez citeva dintre actiunile specifice uleiurilor volatile mai frecvent utilizate in produsele
alimentare :
Inca din Antichitate, plantele aromatice erau utilizate pentru pastrarea mediului sanatos in
locuinte si spatii populate (scoli, amfiteatre, sali de spectacole, gari, mijloace de transport in
comun). Uleiurile eterice se pulverizau avand efecte antiseptice si deodorante. Preferat era uleiul
de conifere, care emana aerosoli similari cu mireasma sanatoasa a padurilor de munte. De altfel,
in timpul epidemiilor din secolele trecute, se ardeau in spitale frunze de ienupar, care aveau o
puternicaactiune dezinfectanta.

Uleiul de anason, bogat in anetol, este un bun stimulator al secretiilor salivare, al digestiei si al
functiilor pancreatice si intestinale. Poate fi utilizat in colici la copii sugari, in fermentatii
intestinale, gaze, hepatite, constipatie, viermi intestinali si lipsa poftei de mancare. In plus,
stimuleaza secretia laptelui la mamele care alapteaza. Avand proprietati expectorante, mareste
secretiile pectorale in bronsite, laringite, traheite, tuse, astm, raguseala si pneumonie.

Uleiul de busuioc are proprietati antiseptice intestinale, antispastice, fortifiante, revigorante si

tonice, actionand, in special, la nivelul glandelor cortico-suprarenale. Este utilizat in tratamentul
asteniilor, in spasme gastrice si pilorice, in afectiuni intestinale (enterite, enterocolite,
parazitoze), in relaxarea sistemului nervos (migrene, depresii, debilitate mentala, anxietate) si in
combaterea infectiilor tractului respirator (faringite, laringite, raceli, astm bronsic).

Uleiul de chimion, cu carvona si limonen, are efecte stimulatoare in digestie si calmante in

colite stomacale, indigestii, secretii gastrice, balonari, aerofagie, combaterea viermilor intestinali
si marirea poftei de mancare.

Uleiul de cimbrisor este extras din "planta ciobanitei", considerata antibioticul saracului. Prin
proprietatile expectorante, antiseptice pulmonare, antitusive si antiastmatice are utilizari in tusea
convulsiva, bronsita, gripa, guturai si tuberculoza. Ca tonic general este excelent in intarirea
memoriei. Da rezultate bune in dureri reumatismale, artroze si este antiseptic neintrecut in
vindecarea ranilor externe si de viermi intestinali.

Uleiul din cimbru de gradina, planta considerata "iarba fericirii", cu proprietati afrodisiace si
revitalizante, mai ales la persoane in varsta si la bolnavii aflati in convalescenta. Da rezultate
excelente in tulburarile de circulatie sanguina. In uz extern, prelungeste tineretea pielii,
impiedica ridarea si imbatranirea tesuturilor.

Uleiul de conifere (brad, pin, molid), bogat in pinen si caren, are eficienta in afectiuni
respiratorii (bronsite, gripe, guturai, laringite, sinuzita, tuberculoza), dureri de cap, nevroze
cardiace, alergii, dureri intestinale, gastrite, litiaza biliara, diabet, congestii uterine si debilitate
generala. Extern este eficace in dureri articulare si musculare, reumatism, poliartroze, pecingine,
eruptii cutanate si rani greu vindecabile.

Uleiul de coriandru are proprietati de stimulare a secretiilor gastro-intestinale, carminative si

calmante ale durerilor abdominale, fiind folosit in marirea poftei de mancare si in combaterea
colicilor, balonarilor si aerofagiei, cu eliminarea gazelor din stomac si intestine. Actiunile
bactericide, fungicide si antihelminice sunt valorificate in tratamentele pentru diaree, dizenterie,
intoxicatii intestinale, enterocolite fermentative si viermi intestinali.

Uleiul de fenicul, bogat in anetol si fenchona, este considerat "cel mai bun prieten al
stomacului", avand rol de reglare a functiilor digestive si de combatere a tulburarilor abdominale
(colici la copii, indigestii, crampe, balonari, spasme, lipsa poftei de mancare). In plus, actioneaza
in bronsite, tuse si in stimularea lactatiei la mamele care alapteaza. Are si rol antiinflamator in
edemele de picioare, glezne si pleoape, precum si in insuficienta cardiaca cu edeme.

Uleiul de iasomie este recomandat pentru efectele constatate la bolnavii cu afectiuni psihice si
psihosomatice (depresie, apatie, debilitate nervoasa), precum si in boli ale cailor respiratorii
(tuse, spasme bronsice). Folositor in afectiunile insotite de eliminarea de fluide, cum ar fi
gonoree, spermatoree, prostatita. Are un puternic efect asupra aparatului reproducator feminin.
Alina spasmele uterine si durerile menstruale, abdominale si de spate. Poate provoca lactatia.

Uleiul de ienupar contine o mare varietate de componente odorante care ii imprima diferite
proprietati terapeutice (antiseptice, dezinfectante, diuretice, carminative, calmante, aperitive), cu
utilizari in boli ale aparatului digestiv, respectiv hepatita epidemica, ciroza cu ascita, calculoza
bilira, balonari, enterocolita si lipsa poftei de mancare. Actiunile fluidizante, antispastice,
expectorante si antitusive dau bune rezultate in afectiunile respiratorii (bronsite, astm, tuse,
guturai, rinite, raceli). Extern se foloseste la frectii, inainte de culcare, pentru reumatism, guta,
lumbago, nevralgii, alopecie, acnee si diferite eczeme ale pielii.
Uleiul de lavanda are peste 300 de componente chimice, intre care predomina linalool si
acetatul de linalil. Este cunoscut prin proprietati antiseptice, dezinfectante si cicatrizante fiind
mult utilizat in afectiuni dermatice (acnee juvenila, arsuri, prurit, plagi infectate, scabie, rani
produse de insecte si muscaturi de caini sau serpi). Ca antiseptic pulmonar si antiastmatic este
eficace in tusea seaca si convulsiva, astm bronsic, laringita, rinofaringita, gripa, raceala, guturai,
pleurezie, pneumonie si nevralgii. Avand importante actiuni calmante, analgezice, hipnotice si
intaritoare ale sistemului nervos, uleiul de lavanda trateaza neurastenia, migrene, nevroze,
cefalee, ameteli, oboseala, insomnii, depresie psihica, anemie, epilepsie, melancolie si anxietate.
Este reconfortant si calmant cand se fac masaje locale sau se introduce in bai generale.

Uleiul de menta, "planta cu o suta de virtuti", era folosit zilnic in palatele de mozaic din tarile
arabe ca masura de prevenire a epidemiilor provocate de muste. Datorita continutului ridicat in
mentol, a intrat in compozitia faimosului "otet al celor 4 talhari", avand actiune de protejare
contra ciumei. Efectul antiseptic gastro-intestinal si antifermentativ permite utilizarea uleiului in
combaterea colicile hepatice, greturi, vome, diaree cronica, intoxicatii si in curatirea intestinelor
infestate de paraziti. Alte tratamente au dovedit eficacitate in stimularea circulatiei sanguine,
reglarea tensiunii arteriale si a tulburarilor cardiace. De asemenea, fortifica sistemul nervos la
intelectuali si combate starile de ameteli, vertij, migrene, isterie, depresii psihice, dureri de cap,
insomnii si oboseala generala.

Uleiul de musetel contine o mare diversitate in componentele active, cu peste 300 utilizari in
aromaterapie, prin aplicatii atat interne, cat si externe. In tratamentele interne se foloseste la
colici abdominali, infectii gastro-intestinale, ulcere gastrice si duodenale, enterocolite, paraziti
intestinali (ascaridoza, oxiuraza), paradontoza, dismenoree, tulburari de menopauza, anemii,
ameteli, migrene, iar in uz extern este preferat in infectii genitale, plagi infectate, blefaro-
conjunctivita.

Uleiul din rizomi de obligeana are proprietati tonice, carminative si diuretice, fiind utilizat in
disfunctiile gastro-intestinale pentru stimularea secretiilor gastrice. Datorita azaronei prezinta
proprietati tranchilizante, cu bune rezultate in anorexia nervoasa. Bucati mici de rizom se dau la
bebelusi in perioada dentitiei si trebuie mestecate bine de catre persoanele care doresc sa renunte
la fumat. Extern se aplica prin masaje in oboseala picioarelor sau prin bai in convalescenta,
anemie, diabet si alte afectiuni metabolice.

Uleiul de roinita (melisa) are o gama larga de proprietati terapeutice (sedative, tranchilizante,
cardiotonice, vasculare, antiseptice si cicatrizante). Are utilizari in boli ale sistemului nervos
(insomnii, spasme, migrene, vertij, ameteli, cefalee, depresie psihica, slabirea memoriei,
surmenaj intelectual, lesin si pierderea cunostintei). In tulburarile cardiovasculare regleaza
tensiunea arteriala, palpitatiile nocturne si nevroza cardiaca. Extern, este utilizat la dureri
reumatice, crampe musculare, rani deschise, buboaie, umflaturi si contuzii.

Uleiul de rozmarin are o actiune puternic antimicrobiana. Planta este numita "iarba oamenilor
puternici", fiind un excelent stimulator fizic si psihic, cu aplicatii in tulburari circulatorii,
respiratorii, nervoase si hepatobiliare, stabilizator al tensiunii arteriale si stimulator cortico-
suprarenal.

Uleiul de salvie a fost utilizat de mii de ani, planta fiind supranumita "iarba sfanta a latinilor"
sau "planta vietii fara de moarte". La vechii romani era chiar intrebarea: "Cum a murit vecinul
daca avea salvie in gradina?". Prin continutul ridicat in tujona, cineol si borneol, uleiul eteric are
multiple proprietati terapeutice cu utilizari in afectiunile digestive, ale cailor respiratorii si
sistemului nervos, renale si genitale, diabet zaharat, obezitate si celulita. Extern se foloseste in
ulceratii dermatice, gingivita, abcese dentare. Cele mai frecvente utilizari sunt in bolile
pulmonare (de la tuse pana la tuberculoza) si in bolile genitale (vaginita, dismenoree, dureri ale
menopauzei, frigiditate, sterilitate si slabirea virilitatii la barbati). Intervine in afectiunile
cardiovasculare, hepatobiliare, diaree, enterocolite si evita starile de astenie.

Efecte terapeutice deosebite au si uleiurile altor plante aromatice autohtone (maghiran, sovarv,
ardei iute, trandafir, tei), precum si ale altor specii importate din zonele calde:

Uleiul de cuisoare este eficient in eliminarea toxinelor si a gazelor din stomac. Combate
nevralgiile, durerile de dinti si reumatice. Un domeniu aparte il constituie efectul afrodisiac si de
stimulare a functiilor sexuale, ceea ce justifica denumirea de "cuiele dragostei".
 Uleiul de eucalipt este usor dezinfectant pulmonar, cu actiune in traheo-bronsita (favorizand
expectoratia), raceala, rinofaringite uscate si atrofice, sinuzite, gangrene pulmonare. Este eficient
in cefalee, nevralgii, herpes, ulceratii si paraziti intestinali.

Malaleuca leucadendron, un arbore raspandit in Orientul Mijlociu si pe coastele Mediteranei,

contine un ulei eteric ce prezinta un larg spectru antimicrobian actionand in cistite, uretrite,
dizenterie, tuberculoza pulmonara, epilepsie si paraziti intestinali.

Uleiul de scortisoara are proprietati antiseptice, carminative, varmifuge si hemostatice, fiind un

bun stimulator al functiilor cardiace, circulatorii si respiratorii. Se utilizeaza in bolile de inima,
dureri de dinti, acnee si lipsa poftei de mancare.
\

5. PRODUSE ALIMENTARE SI SUPLIMENTE NUTRITIVE ÎN CARE SUNT

PREZENTE ULEIURI VOLATILE
Studiu de piață

Produs Societate Compoziție (ingrediente Recomandări Observații

ul a de bioactive) (alergii, atenționări
producție referitoare la produs sau
ambalaj)
Triomic Dacia ulei essential de mentă ( Mentha Adulți și Contraindicații –
in Plant piperita), ulei esențial de eucalypt tinerii peste intoleranță la oricare
compri (Eucalyptus globulus), 15 ani:cate 1 dintre componentele
mate Ulei essential de pin ( Pinus comprimat la produsului. Precauții – la
sylvestris), ulei essential de fiecare 2-3 persoanele cu hemofilie
cimbru de cultură (Thymus ore. se administreaza numai
 vulgaris), Ulei essential de tea- cu recomndarea
tree (Melaleuca alternifolia) medicului.
Salix Dacia Salcie ( Salix alba) Ulei essential Adulți și Contraindicații- deficit
500 Plant de pin ( Pinus sylvestris), ulei tinerii peste de glucozo-6-fosfat-
compri essential de cimbru de cultură 15 ani: câte 1 dehidrogenază, sarcină,
mate (Thymus vulgaris), ulei essential comprimat de alăptare, intoleranță la
de mentă – sălbatică (Mentha 3 ori pe zi, cu oricare dintre
arvensis), ulei essential de 30minute componentele
eucalipt ( Eucalyptus globulus) inaintea produsului.
mesei. Precauții – la persoanele
cu hemofilie se
administreaza numai cu
recomndarea medicului.
Respira Dacia Plop ( Populus nigra) Adulți și Contraindicații –
l Forte Plant Propolis, ulei essential de mentă ( tinerii peste intoleanță la propolis sau
compri Mentha piperita), ulei esențial de 15 ani: 1 la oricare dintre
mat eucalypt (Eucalyptus globulus), comprimat la componentele
Ulei essential de pin ( Pinus fiecare 2-3ore produsului. Precautii –
sylvestris), ulei essential de personele cu diabet
cimbru de cultură (Thymus zaharat trebuie să reducă
vulgaris), Ulei essential de tea- din alimentația zilnică
tree (Melaleuca alternifolia) echivalentul de glucide.

Faringo Dacia Propolis, cătină ( Hippophae Adulți și Contraindicații –

plant Plant rhamnoides), echinacea ( tinerii peste intoleranță la propolis
Echinacea purpurea), ulei 15 ani: câte 1 sau la oricare dintre
essential de mentă ( menthe comprimat la componentele
piperita) , ulei essential de pin fiecare 1-2ore produsului.
(pinus sylvestris) Precauții se
administreaza cu
prudență în sarcină și
 alăptare si persoanelor cu
diabet zaharat.
Echinac Dacia Echinacea (Echinacea Purpurea) Adulți și Contraindicații: boli
ea Plant extract 5:1 și pulbere din părți tinerii peste autoimune, transplant de
Forte aeriene 15 ani: câte 1 organe, intoleranță la
compri Ulei esențial de pin ( Pinus comprimat de oricare din componentele
mat sylvestris 3 ori pe zi, cu produsului.
30minute
inaintea
mesei.
Calmot Dacia Extract din plante: Adulți și Contraindicașii – sarcină,
usin Plant patlagina(Plantago Laceolata), tinerii peste alăptare, intoleranță la
Sirop Frunze-isop (Hyssopus 15 ani: Câte o oricare din componentele
Officinalis), parti aeriene –nalba linguriță de produsului.
mare (Altbaea officinalis), sirop de 3- Precauții se
radacini –ciubotia cucului 4ori pe zi, pe administrează cu
(Primula oficinalis), flori –scai stomacul gol, prudență persoanelor cu
vânăt (Eryngyum planum), părți cu 30 minute diabet zaharat.
aeriene, lemn dulce (Glycyrbiza inaintea
glabra) , Rădăcini ghimbir mesei.
(Zingiber officinale) , amestec de
uleiuri esențiale: mentă creață
(mentha crispa), eucaliptus
globulus), cimbru de cultură
(Thymus vulgaris), roiță (Melissa
Officinalis)
6. METODE DE ANALIZĂ PENTRU IDENTIFICAREA ȘI DOZAREA ULEIURILOR
VOLATILE
Prezenţa uleiurilor volatile într-un produs vegetal este percepută foarte uşor prin prezenţa
mirosului, aromei care în parte se volatilizează în mediul exterior.
Exista insa metode de analiza fizico-chimice prin care poate fi pusa in evidenta prezenta
uleiurilor volatile in produsele vegetlale si prezint una dintre ele:

 Reactie de identificare uleiuri volatile

Reactivi şi substanţe :
- Sudan III soluţie alcoolocă 0,5%
- Glicerină
- Produs vegetal, cu conţinut de ulei volatil, mărunţit
Modul de lucru :
Pe o sticlă de ceas curată se cântăresc (cu o precizie de 0,01g) 0,10g produs vegetal fin
pulverizat. Se adaugă o picătură din soluţia alcoolică de Sudan III. Se lasă în repaus o jumătate
de oră şi apoi se examinează la microscop puţină pulbere într-o picătură de glicerină. Excesul de
reactiv se îndepărtează cu hârtie de filtru. Picăturile din câmpul microscopic colorate în galben-
roşu indică prezenţa unui ulei volatil sau a unui ulei gras.
Pentru a evita confuzia cu uleiurile grase se procedează astfel : Se cântăresc 0,10 g
pulbere de plantă într-o fiolă de cântărire. Se adaugă 3-5 ml soluţie alcoolică de KOH 0,5 n. Se
încălzeşte uşor amestecul pe baie de apă. În cazul uleiurilor grase pulberea saponificată privită la
microscop prezintă cristale izolate sau asociate ale sărurilor acizilor graşi în timp ce uleiurile
volatile nu dau această reacţie.

 Dozarea uleiurilor volatile din produse vegetale prin metoda antrenării cu vapori de
apă

Reactivi, materiale si aparatura :

- 100 g produs vegetal în stare proaspătaă sau 50 g produs vegetal uscat
(după ce s-a determinat umiditatea)
- solvent organic (dacă este cazul n hexan, benzen, toluen – pentru
uleiuri cu componenti cu masa moleculara mare)
- instalaţia de laborator tip Neo Clevenger prezentata mai sus
- sursă de încălzire a instalaţiei
- sursă de apă de răcire
- sticluţe farmaceutice pentru ulei
Modul de lucru
Se marunteste produsul vegetal ce urmeaza a fi supus distilarii in fragmente de cca 0,2-0,3 cm,
sau mai mici – chiar pulverizat - daca se distilă radacini sau parte lemnoasa.

Se cântareşte o cantitate de 100 g produs vegetal proaspat sau 20 –50 g produs vegetal uscat.
Aceasta cantitate se introduce in balonul de distilare al instalatiei Neo Clevenger (1) peste care
se adauga o cantitate de 500 pina la 1000 ml apă şi dacă este cazul (in functie de produsul ce este
supus distilarii) 1 ml solvent organic.
Balonul se monteaza la tubul de dirijare al vaporilor din componenta instalatiei, fiind asezat pe o
plită electrică – protejat de o sită de azbest. Tubul gradat in diviziuni de 0,01 ml (5) si braţul de
legatură (6) se umplu cu apă prin tubul de aerisire a instalatiei (8), ţinind robinetul 7 închis.

Se conecteaza refrigerentul (3) (printr-un furtun de cauciuc) la apa de răcire prin orificiul inferior
iar golirea apei de răcire se realizează prin orificiul superior al refrigerentului legat la un furtun
de golire. Se fixeaza debitul apei de răcire in aşa fel încât să se asigure condensarea integrală a
vaporilor, refrigerentul fiind tot timpul rece.

Încălzirea refrigerentului atrage dupa sine pierderi de ulei volatil in stare de vapori, prin tubul de
aerisire al instalatiei.

Se incălzeste balonul conectând sursa de incălzire la curent sau la gaz. Se reglează sursa de
căldură în aşa fel ăncât să se asigure o fierbere şi respectiv o distilare moderată a amestecului
plantă – apă. Pentru extragerea completă a uleiului volatil destilarea durează 2 – 3 ore pentru
frunze, flori, herba si 3 – 4 ore pentru rădăcini, seminţe, coajă.

Dupa terminarea distilarii, se opreste circuitul apei din refrigerent si se lasa sa circule vaporii
timp de citeva minute pentru a spala refrigerentul de urmele de ulei aderent. Cind refrigerentul
s-a incalzit pe toata lungimea sa, se lasă sa circule din nou apa de răcire si se opreste sursa de
caldura. Dupa 30 minute se coboara incet stratul de ulei in tubul gradat, prin deschiderea
robinetului (7).

Se citeste in tubul gradat (5) volumul de ulei in mililitri si se raporteaza la 100 g produs vegetal.
Acesta reprezinta randamentul de extractie.

In conditiile in care distilarea se face in prezenta unui solvent se citeste volumul total de ulei si
solvent. In paralel se efectueaza o proba-martor obtinuta in aceleasi conditii, in care in balonul de
distilare se adauga doar apa si solvent fara proba de analizat. Dupa terminarea distilarii (in
aceleasi conditii) se citeste volumul de solvent din tubul gradat. Prin diferenţa dintre Volumul
citit pentru solvent si ulei volatil si Volumul citit pentru solvent la proba martor se afla volumul
de ulei volatil care se raporteaza la 100 g produs vegetal, pentru a obţine valoarea randamentului
de extracţie.

η = (V / G ) x 100 (ml la 100 g produsvegetal)

V este volumul de ulei obţinut în ml;

G este cantitatea în grame de produs vegetal luat în lucru

 Identificarea unor componenţi din uleiurile volatile prin tehnica Cromatografiei în strat
subţire

Cromatografia este o metoda fizico-chimica de separare si identificare a unor substante

dintr-un amestec datorita interactiunii diferite a acestora cu o faza stationara (suport) si o faza
mobila (eluent), avind ca urmare deplasarea cu viteze diferite a componentelor din faza mobila
de-a lungul fazei stationare. Acest proces de migrare dinamica diferentita a substantelor din
amestec este consecinta unor diferente de adsorbtie, de repartitie, de solubilitate, de presiune de
vapori, de marimea si structura moleculei, etc.

In cromatografia bazată pe fenomenul de adsorbtie se cunosc 4 variante de lucru:

- cromatografia pe hirtie care utilizeaza hirtia de filtru ca faza stationara (adsorbant) si un
amestec de solventi, in stare lichida, ca faza mobila (eluent).
- cromatografia în strat subţire care utilizeaza placi de sticla sau aluminiu pe care este intins
uniform un strat de material adsorbant, ca faza stationara si un amestec de solventi in stare
lichida ca faza mobila (eluent).
- cromatografia pe coloana care utilizeaza o coloana de sticla de dimensiuni variabile (de la
1cm pina la 5 cm in diametru) care este umpluta uniform cu amestecul adsorbant (faza
stationara). Faza mobila este constituita tot din amestec de solventi in stare lichida. In
conditiile in care faza stationara este solida este vorba de o cromatografie de adsorbtie dar in
cazul in care faza stationara este lichida este vorba de o cromatografie de repartitie a
componentelor intre cele doua lichide nemiscibile (faza stationara si faza mobila). In prezent
tehnica cromatografiei pe coloana a fost perfectionata pentru separarea de amestecuri
complexe ce contin componente cu structuri moleculare apropiate. Ea se realizeaza pe
coloane de otel inchise, uneori la presiui inalte fiind numita cromatografia de lichide de inalta
performanta.
- cromatografia de gaze care utilizeaza coloane de sticla sau inox umplute cu faza stationara
(solida sau lichida) depusa pe un material adsorbant inert (solid) si ca faza mobila utilizeaza
un gaz inert (argon, heliu, hidrogen). Cromatograful de gaze este compus din urmatoarele
parti: sursa de gaz, camera de evaporare a probelor, coloana cromatografica, termostatul,
detectorul si sistemul de inregistrare.

Cromatografia pe strat subţire

Este o metoda rapidă şi eficientă de analiză pentru produsele vegetale medicinale. Ea

face parte din metodele de cromatografie de adsorbţie lichid-solid la care separarea
componenţilor dintr-un amestec se bazeaza pe echilibrul de distribuţie a moleculelor unui
component intre doua faze nemiscibile una mobila (lichida) si cealalta stationara (solida). Este
foarte important de stabilit conditiile de lucru, de ales cea mai buna faza stationara si cea mai
buna faza mobila (cel mai potrivit solvent) pentru o anumita categotrie de substante chimice in
care rezolutia separarii componentilor sa fie maximă.

Aparatura

1. Plăci cromatografice din sticla sau din alte materiale (folie de aluminiu, folie de plastic) de
dimensiuni diferite, cu lungimea de obicei de 10 - 20 cm si latimea variabila (5 cm, 10 cm si 20
cm) pe care se aplica un strat subtire de adsorbant de puritate cromatografica (silicagel, celuloza
micronizata, oxid de aluminiu, etc.). Pentru o mai buna consistenta a substantei adsorbante si
pentru o mai buna aderare a acesteia la peretii placutei se pot adauga lianti (amidon, sulfat de
calciu, carboximetilceluloza). In functie de substantele ce sunt separate si identificate prin
aceasta tehnica se pot adauga si agenti fluorescenti.
2. Vase cromatografice din sticla cu posibilitatea de inchidere etansa, de dimensiuni
convenabile, pentru a asigura mentinerea placilor in pozitie aproape verticala.
3. Micropipete si microseringi pentru aplicarea probelor pe placa
4. Dispozitive de pulverizare folosite pentru pulverizarea placutei cu reactivul de identificare
specific.
5. Etuva electrica care asigura temperatura de 1100C

Tehnica de lucru cunoaşte câteva etape importante :

1. Prepararea placilor cromatografice care presupune realizarea unei suspensii omogene de
adsorbant si apa in proportie de 1:2 (m/m). Suspensia respectiva se aplica pe placile bine
curatate, cu ajutorul unui dispozitiv special care asigura o grosime uniforma a stratului ( de
0,25 cm ). Placile astfel preparate se usuca la aer timp de 30 min. dupa care se introduc in
etuva la temperatura de 105 - 110 0C. Placile cromatografice se introduc intr-un exicator,
care contine clorura de calciu anhidra, unde sunt lasate sa se raceasca si se pastreaza pina la
utilizare.
2. Se pregateste vasul cromatografic care se captuseste cu hirtie de filtru pe 3 pereti
ascendenti si se introduce apoi amestecul de reactivi pentru developare, adica faza mobila,
care trebuia sa formeze un strat cu grosimea de max. 10 mm pe fundul vasului. Se acopera
vasul si se lasa cca. 30 minute pentru saturare. Analiza prin cromatografia in strat subtire se
realizeaza la o temperatura de 20 – 250 C. In cazul substantelor fotosensibile vasul
cromatografic se lasa intr-un loc ferit de lumina in timpul analizei.
3. Se pregatesc solutiile supuse analizei (extractele alcoolice, metanolice, eterice sau apoase,
uleiurile volatile, substantele etalon în diluţiile corespunzătoare)
4. Se ia placa cromatografica din exicator, se traseaza foarte fin cu un creion subtire linia de
start la 2 cm de marginea placii si se aplica probele si etaloanele supuse analizei cu ajutorul
unei micropipete sau cu ajutorul unui tub capilar sau seringa. In general cantitatea de solutie
aplicata pe placa este de cca. 50 l. Solutiile se aplica in pete circulare cu diametrul de 2 - 6
mm, sau in benzi. De regula solutia se aplica in portiuni, asteptind de fiecare data
evaporarea solventului. Pe aceeasi placa cromatografica se pot aplica mai multe probe
lasind insa intre doua puncte de aplicare a solutiilor pe linia de start o distanta de minim 1,5
cm, iar distanta dintre punctele de aplicare marginale si laturile placii trebuie sa fie de cel
putin 2 cm.
5. Dupa evaporarea solventului din solutiile aplicate pe linia de start a placii cromatografice, se
introduce placa in vasul de developare pe cit posibil in pozitie verticala. Petele de pe linia de
start nu trebuie sa atinga suprafata lichidului din vas (faza stationara). Se inchide vasul
cromatografic si se lasa la developare.
6. In procesul de developare faza mobilă se deplaseaza ascendent de-a lungul placutei
cromatografice (pe care s-a depus faza stationara) ce se gaseste in vasul de developare. In
drumul ei faza mobila (amestecul de solventi) preia, de pe linia de start, probele de analizat
care sunt solubile in solventii respectivi. Substantele prezente in amestecul din proba vor fi
retinute de materialul adsorbant (de faza stationara) diferentiat in functie de afinitate.
Solventul isi continua drumul de-a lungul placutei cromatografice purtind cu el un numar tot
mai mic din substantele din amestec, caci rind pe rind ele au fost retinute de faza stationara.
Cind solventul a ajuns sa migreze pina la min. 2 cm de capatul superior al placutei, se
considera terminat procesul de developare. In acest moment substantele din proba de
analizat sunt separate de-a lungul placii cromatografice. In conditiile in care intr-unul din
 punctele de pe linia de start a fost depus un etalon (o substanta unitara) aceasta va migra
impreuna cu solventul pina la un anumit punct pe placuta, specific afinitatii pe care o are
faza stationara fata de substanta respectiva, in conditiile de lucru date.
7. Se scoate placa cromatografica din vasul de developare, se noteaza cu un creion fin punctul
limita pina la care a ajuns solventul (cca. 2cm sub marginea superioara a placii), se lasa sa
se usuce solventul (faza mobila care a traversat placa) si se pun in evidenta petele pe care le-
au lasat substantele separate de-a lungul placii.
8. Punerea in evidenta a petelor de pe cromatoplaca se face prin examinarea acestora caatare
sau dupa tratarea cu anumiti reactivi, la lumina vizibila sau la lumina ultravioleta la 254 nm
sau la 366 nm. In general cind evidentierea petelor se face in vizibil, placa cromatografica
se pulverizeaza cu anumiti reactivi , cu ajutorul unor dispozitive speciale de pulverizare, si
au loc reactii de culoare specifice substantelor separate pe placa cu reactivul pulverizat.
Aceste reactii de culoare de regula sunt mai bine puse in evidenta daca placa cromatografica
este incalzita in etuva timp de 5 minute la 105 - 110 0C.
9. Identificarea substantelor chimice din probă se realizează prin compararea, pe aceeasi
cromatoplaca a valorii Rf, a culorii sau fluorescentei petei obtinute pentru diferitele
substanţe din proba de analizat, cu valoarea Rf, culoarea sau fluorescenta petei obtinute
pentru solutia etalon. Dacă o pată din soluţia probei are aceeaşi valoare Rf şi aceeaşi
culoare cu pata lăsată de etalon rezultă că în amestecul din proba de analizat este prezentă şi
substanţa etalon.
10. Valoarea Rf a unei substante este raportul dintre distanta parcursa de substanta de la punctul
de aplicare al solutiei pina la centrul petei lasate pe placa, in cm (a) si distanta parcursa de
solvent (faza stationara) de la punctul de aplicare al solutiei pina la frontul solventului
(notat la scoaterea placii din vasul de developare), trecind prin centrul petei substantei
respective, in cm (b).
Rf = a / b
11. Dozarea substanţelor separate pe cromatograma se poate efectua prin razuirea petelor
substantelor ce ne intereseaza, dizolvarea lor intr-un solvent specific si filtrarea amestecului
obtinut pentru separarea adsorbantului, Analiza cantitativa se face prin metoda
spectrofotometrica in comparatie cu substanta etalon. O tehnica moderna de lucru in
cromatografia in strat subtire realizeaz si dozarea directa a componentilor separati pe placa
cromatografica cu ajutorul substantelor etalon prin metoda densitometrica.

Conditii de lucru:

Faza stationară placa cromatografica de 10x20 cm cu strat de Silicagel G de 0,25mm

grosime
Faza mobila: toluen:acetat de etil 90:10 (V/V)
Proba de analizat solutie de 0,1% ulei volatil in cloroform
Etalonul solutie de 0,1% etalon (mentol, timol, acetat de bornil, etc. in
cloroform) in functie de uleiul volatil analizat
Reactiv de identificare solutie 2% vanilina in solutie etanolica 5% de acid sulfuric (se
dizolva 0,2 g vanilina in 10 g solutie de acid sulfuric 5 % in etanol.
Solutia de acid sulfuric se prepara prin dizolvarea a 0,5 g acid
sulfuric R in 10 g alcool etilic R).
Se depun pe linia de start: atit din solutia de analizat cit si din solutia etalon cite 50 l respectând
apoi toate fazele prezentate la tehnica de lucru.
Punerea in evidenta a componentilor pe cromatoplaca se realizeaza prin pulverizarea placii cu
reactivul de identificare si apoi incalzirea placii in etuva la 110 0C timp de 5 min.
Se vor obtine mai multe pete de culori diferite specifice componentilor din uleiul volatil la
diferite valori Rf

Sunt prezentate citeva exemple de analiz prin cromatografie in strat subtire a uleiurilor
volatile pentru odentificarea componentilor principali din acestea.

Uleiul volatil de Carum carvi

Ul vol. de Thymus serpyllus
(Carvona si linalol)
(thymolul si carvacrolul)

Separarea si dozarea cantitativa a componentilor din uleiul volatil se realizeaza prin analiza gaz-
cromatografica cuplata cu spectrometria de masa. Este prezentata mai jos o gaz cromatograma a
uleiului volatil de brad in care se pot evidentia picurile mai mari ale componentilor majoritari
din uleiul de brad (alfa si beta pinen si acetat de bornil). Picurile cromatografice au aria
suprafetei proportionala cu concentratia componentulu din amestecul de componenti din uleiul
volatil analizat.
RT: 0.00 - 56.03 SM: 7G
NL:

4.68
5.80E8
TIC F: MS

13.42
BradValidar
500000000 e

25.80
400000000

300000000

10.33
200000000

28.61
7.59

16.78

34.63
19.73
22.57

38.17
100000000

41.29

46.18
48.84
50.96
52.70
55.13
0
0 10 20 30 40 50
Time (min)

Gaz cromatograma pentru uleiul volatil de brad

7. METODE DE DETERMINARE A ACTIUNILOR SPECIFICE PENTRU

ULEIURILOR VOLATILE

Ca actiunui specifice concludente pentru uleiurile volatile cele mai importante sunt cele
care pun in evidenta activitatea antimicrobiana si antifungica. Aceste actiuni sunt puse in
evidenta prin analize microbiologice care pot evidentia gradul de inhibare a dezvoltarii unor
microorganism patogene.
Acesta este si motivul pentru care aceste uleiuri volatile au rol conservant pentru
produsele alimentare.
Avem informatii referitoare la activitatea specifica a unor uleiuri esentiale realizate la
Fares Orastie.
Activitatea antimicrobiană a uleiului esențial de cimbru împotriva tulpinilor bacteriene
rezistente la antibiotice a fost studiată la Universitatea de Medicină din Lodz – Polonia – în anul
2012. Studiul a fost efectuat pe tulpini rezistente la antibiotice de Staphylococcus, Enterococcus,
Escherichia și Pseudomonas, izolate de la pacienții cu infecții ale cavității bucale, ale
abdomenului, infecții respiratorii, genitourinare, cutanate și din mediul spitalicesc.
Aromatogramele (similare antibiogramelor) efectuate au arătat că uleiul esențial de cimbru a
determinat inhibarea creșterii tuturor tulpinilor bacteriene testate.
Un alt studiu efectuat în anul 2006 la Colegiul de Medicină și Sănătate din Oman, pe uleiurile
esențiale de cimbru și de cuișoare a pus în evidență eficiența antimicrobiană a acestora asupra
mai multor tipuri de bacterii și fungi: Staphylococcus aureus, Pseudomonas aeruginosa,
Escherichia coli, Streptococcus pyogenes, Corynebacterium, Salmonella, Bacteroides fragilis și
Candida albicans.

Aceste două uleiuri esențiale de cimbru și de cuișoare le găsiți combinate, sub formă de capsule
moi, în Biomicin Forte, produs natural recomandat în diferite tipuri de infecţii, cu eficienţă
confirmată clinic şi paraclinic în 98% din cazuri. Acest produs nu afectează flora intestinală, nu
produce rezistenţă şi este lipsit de reacţii adverse. Biomicin Forte s-a dovedit eficient și în
cazurile de rezistență la antibioticele clasice testate, constituind o anternativă terapeutică naturală
pentru persoanele cu intolerante, alergii sau rezistență la medicația antiinfecțioasă clasică.

8. CONCLUZII ȘI OPINII PERSONALE REFERITOARE LA PRODUSUL STUDIAT.

RECOMANDĂRI PENTRU INDUSTRIA ALIMENTARĂ ȘI ÎN UNITĂȚILE DE
PRODUCȚIE

Referatul reallizat referitor la uleiurile esentiale si rolul lor important pentru produsele
alimentare conduce la citeva concluzii importante si anume:
- Uleiurile esentiale reprezinta substantele biologic active cu proprietati
specifice deosebit de valoroase pentru industria alimentara si se remarca in
mod deosebit actiunea antimicrobiana, antifungica si chiar antivirala motiv
pentru care ele pot fi folosite cu mare success ca aditivi naturali pentru
conservarea produselor
- Proprietatile aromatizante si condimentare ale unor uleiurilor esentiale ne
determina sa le utilizam in produsele alimentare sis a renuntam la
aromatizantele si condimentele de sinteza

9. BIBLIOGRAFIE
1. Segal Rodica – Alimente funcţionale, 1999, Ed. G.M. Costin
2. ANGELA MARCULESCU – Nutrienti alimentari su resurse ecologicw pentru produsele
alimentare, Note de Curs – UNIT Bv 2016
3. ANGELA MĂRCULESCU, CARMEN BĂDĂRĂU – Biochimia produselor alimentare,
Ed. UTBv 2012
4. CARMEN BĂDĂRĂU, ANGELA MĂRCULESCU Conservanţi alimentari – limite şi
performanţe - Editura Universitii Transilvania Brasov 2012 ISBN 978-606-19-0042-8
5. ANGELA MARCULESCU, VADUVA MIHAI, POPA VASILETehnologii moderne de
extractie a produselor biologic active, (Technologies modernes d’extraction des produits
bio actives) Ed. ULB Sibiu, 2006 ISBN 973-739-230-2
6. ANGELA MĂRCULESCU Calitatea produselor agro-alimentare I , (La qualité des
produits agro-alimentaire) Ed. Universităţii "Lucian Blaga" Sibiu, 2004ISBN 973-651-
990
7. ANGELA MĂRCULESCU "Tehnologia prelucrării şi valorificării plantelor medicinale"
(La technique d’usinage des plantes médicinales et leur valorisation) Ed. Universităţii
“Lucian Blaga” Sibiu - 2004 ISBN 973-651-783-7
8. ANGELA MĂRCULESCU, HORIA BARBU“Tehnici şi aparate pentru controlul calităţii
produselor” (La technique et les appareilles pour l’analyse de la qualité des produits) Ed.
Universităţii “Lucian Blaga” Sibiu, 1999
9. ANGELA MĂRCULESCU“Parfumuri, aromatizante şi cosmetice din produse montane” (
Parfums, aromatisants et cosmétiques a base des produits de la montagne) Ed. Universităţii
“Lucian Blaga” Sibiu, 1998 (ISBN 973-9410-22-2);
10. TĂMAŞ MIRCEA, NEAMŢU GAVRIL MĂRCULESCU ANGELA Plante medicinale
şi aromatice – Ch. balsamita L –(Les plantes médicinales et aromatiques – monographie
de Ch. balsamita L ) Ed. Lux Libris Braşov, 1997, ISBN 973-9240-12-7