UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI

TIMIŞOARA
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
SPECIALIZAREA: AGRICULTURA

Cultivarea speciilor de plante medicinale si

aromatice din familia Asteraceae
(Compositae)
Galbenelele (Calendula officinalis L.)
 Cultivarea speciilor de plante medicinale si aromatice din familia
Asteraceae (Compositae)
   Galbenelele (Calendula officinalis L.)

Plantele medicinale şi aromatice spontane şi cultivate reprezintă pentru România o

bogăţie naturală care în viitor trebuie să fie valorificată cu responsabilitate şi înţelepciune .
Ţara noastră îşi poate asigura întregul necesar din speciile adaptate condiţiilor pedoclimatice,
specifice şi poate realiza venituri importante din export.
Recoltarea plantelor medicinale nu poate fi efectuată fără cunoştinţe de botanică, de
fiziologie, fitotehnie şi farmacognozie. Recoltarea diferitelor organe vegetale se face diferit.
Perioada optimă de recoltare se stabileşte pe baza dinamicii de acumulare a
principiilor active şi anume în faza de acumulare maximă.
Plantele medicinale se pot clasifica în grupe după diverse criterii.
O posibila clasificare a acestora ar putea fi după:
 organul utilizat în terapeutică. din acest punct de vedere există 6 grupe de plante
medicinale:
1. Plante medicinale de la care se utilizează rădăcina, bulbii sau tuberii (Angelica
archangelica, Valeriana officinalis, Iris germanica, Gentiana lutea ş.a.).
2. Plante medicinale de la care se utilizează tulpina şi coaja (Rhamnus frangula,
Querqus robur ş.a.).
3. Plante medicinale de la care se utilizează herba (tulpina + frunzele):
Mentha piperita, Melissa officinalis, Satureja hortensis ş.a.).
4. Plante medicinale de la care se utilizează frunzele şi foliolele
(Mentha piperita, Salvia officinalis, Plantago lanceolata, Digitalis sp., Atropa belladona ş.a.)
5. Plante medicinale de la care se folosesc inflorescenţele,
florile sau petalele (Lavandula angustifolia, Salvia sclarea, Althaea rosea, Calendula officinalis,
Matricaria chamomilla etc.). 6. Plante medicinale de la care se utilizează fructele şi seminţele
(Carum carvi, Coriandrum sativum, Papaver sp., Hyosciamus niger, Sinapis sp., Ricinus
communis etc.). 7. Plante medicinale de la care se utilizează sucul celular şi
seva (Aloe sp., Betula sp.

Tipuri de organe ce pot fi recoltate:

Muguri (gemmae): se recoltează primăvara, odată cu începerea circulaţiei sevei, uneori
chiar de la sfârşitul lunii februarie; se recoltează când sunt complet dezvoltaţi, înainte de
deschidere; ex.: muguri de brad, de plop, nuc, coacăz, etc;
Scoarţa (cortex): se recoltează primăvara, după începerea circulaţiei sevei, deoarece în
această perioadă se desprinde mai uşor; de obicei scoarţa se recoltează de pe ramurile şi
tulpinile plantelor de cel puţin 3 ani, prin incizii circulare practicate la distanţe de 20-30 cm şi
apoi longitudinale; ex: cruşin, salcie, etc.
Frunzele (folium) se recoltează numai pe timp frumos şi uscat. În general
momentul optim se consideră a fi perioada de dinainte şi pe durata înfloririi plantei; se
urmăreşte recoltarea fruzelor ajunse la maturitate, întregi, neatacate de boli şi dăunători şi în
vegetaţie; ex.: pătlagina, potbal, păpădie, menta, etc.
Iarba (herba) se recoltează în special în perioada
de înflorire. De la speciile anuale se colectează toată partea aeriană, iar de la cele perene iarba
va fi tăiată deasupra părţii lignificate; ex.: sunătoare, sulfina, sovarv, rostopască, coada
şoricelului; Florile (flores) se recoltează la un anumit
stadiu de îmbobocire, determinat în funcţie de nivelul de principii active acumulat; ex.:
trandafir, salcâm, lavandă, soc, păducel, etc. Seminţele (semen) se recoltează la
maturitatea deplină, moment recunoscut după culoare şi formă; ex.: coriandru, castane, măceş,
dracila, etc. Rădăcinile (radix), rizomii (rhizoma), bulbii
(bulbus) şi tuberculii (tubera) se recoltează toamna la sfârşitul perioadei de vegetaţie, când sunt
mai bogate în principii active sau primăvara, înainte de intrarea în vegetaţie
In functie de Importanţa terapeutică plantele medicinale se pot clasifica astfel:(în funcţie
de principiile active predominante ca acţiune farmacodinamică):
- plante utilizate în bolile aparatului cardiovascular, care conţin, de regulă, glicozide sau
heterozide cardiotonice. Ex. Digitalis sp., Convalaria majalis ş.a.;
- plante utilizate în bolile aparatului respirator care pot fi cu acţiune emolientă (Althaea sp.,
Plantago sp. ş.a.), cu acţiune expectorantă etc.
- plante utilizate în afecţiunile aparatului digestiv ca Mentha sp., Melissa sp., Matricaria
chamomilla, Carum carvi ş.a.
- plante folosite în bolile aparatului urinar;
- plante folosite în bolile sistemului nervos ca Valeriana officinalis, Vinca minor,Claviceps
purpurea, Papaver sp. ş.a.
- plante folosite în unele boli ale aparatului genital ca Claviceps purpurea,Calendula officinalis
ş.a. - specii utilizate în tratamentul extern ca Hypericum perforatum, Calendula officinalis

Galbenelele (Calendula officinalis L.)

este o specie de plante de cultură anuală, rar bianuală, înaltă de 40–80 cm, bogat
ramificată, pubescentă, cu miros balsamic puternic.
. Produsul brut:
Flores calendulae cum calycibus sau Flores calendulae sine calycibus
Conţinutul de principii active:Florile conţin ulei volatil 0,02%, saponozide triterpenice,
carotinoide (licopina, caroten, luteină, xantofila, flavoxantina etc.), flavonoizi şi glicozizi
flavonici, ulei volatil, substanţe minerale şi amare, gumirezine, mucilagii, vitamina C,
esteri colesterinici, substanţe proteice, etc.
 Utilizarea produsului brut: Florile au o acţiune cicatrizantă, antiinflamatoare,
bactericidă şi antitricomonazică.
Extern dă rezultate foarte bune în tratamentul plăgilor, arsurilor, ulceraţiilor
pielii, degerături, acnee, exeme Sub formă de ceai se recomandă în tratamentul
ulcerului gastric şi duodenal şi calmant al durerilor menstruale.
Sistematica:
Gălbenelele fac parte din familia Compositae, specia cultivată Calendula
officinalis L. Soiul zonat este Petrana.
Gălbenelele pot fi cultivate pretutindeni în România, fără să apară probleme de climă
sau de sol, acestea fac parte din familia compozitelor (Asteraceae).
Specie originara din regiunea mediteraneana si vestul Asiei, s-a raspandit in toata
Europa, ca planta ornamentala si cultivata, iar ca planta medicinala in mai multe tari din Europa
unde se utilizeaza intreaga inflorescenta sau numai florile ligulate marginale.
In Romania se cultiva ca planta medicinala in toate zonele agricole .
Descriere botanica si particularitati biololgice
Calendula oficinalis este o specie anuala sau bianuala. Radacina este pivotanta lunga de
20 cm si groasa de 1 cm.
Tulpina erecta, bogat ramificata (5-25 ramificatii) inalta de 40- 80 cm, acoperita cu
perisori. Frunzele sunt ovale, dispuse altern, sesile, glabre, de culoare verde intens, lanceolate,
cu varful rotunjit, din ce in ce mai lungi, incepand de la baza spre varf.
Florile sunt grupate in inflorescente terminale antodii (30-50 pe tufa).
Pe marginea inflorescentei sunt florile ligulate iar in centru florile
tubuloase. Inflorescenta este de culoare galben portocaliu.
Fructul este o achena curbata in forma de secera cu
mici tepi pe suprafata. Planta infloreste din luna mai pana in luna octombrie, avand caracter
remontant. Relatia planta-factorii de vegetatie Galbenele au cerinte
moderate fata de temperatura si umiditate.
Semintele germineaza foarte bine la 20-300 C.
Cere lumina directa. Specia nu este pretentioasa la umiditate dar raspunde favorabil la irigatii
mai ales in anii cu precipitatii reduse. Galbenelele se dezvolta multumitor pe
toate tipurile de sol.
Amplasarea si rotatia culturii
Se cultiva cu rezultate bune numai dupa specii care lasa solul curat de buruieni, bine
aprovizionat cu substante nutritive.
Premergatoarele preferate sunt culturile prasitoare, borceagul sau leguminoasele
boabe. Creste si se dezvolta cel mai bine pe solurile adanci, bogate, afanate si care se incalzesc
usor. Nu se recomanda monocultura pentru a evita aparitia bolilor si daunatorilor. In
schema de rotatii (asolament) se va reveni pe aceeasi sola la minim 4-5 ani.
Lucrarile solului
Pregatirea terenului incepe imediat dupa eliberarea acestuia de cultura premergatoare
si eliminarea resturilor vegetale.
Se executa aratura adanca de cca 25-28 cm, cu plugul in agregat cu grapa stelata.
Buruienile care rasar in ogor se distrug prin discuire. Patul germinativ se pregateste cu
polidiscul, urmat de agregatul de grape cu colti reglabili si bara nivelatoare pentru afanarea,
maruntirea si nivelarea solului dupa care urmeaza lucrarea cu combinatorul.
Fertilizarea solului Prin aportul ingrasamintelor minerale si organice creste
productia de inflorescente pe unitatea de suprafata cat si calitatea materiei prime prin
cresterea continutului in principii active.
 Se administreaza :
- ingrasaminte organice (gunoi de grajd) 30-40t/ha, toamna la aratura de baza -
ingrasaminte minerale : 60-80 kg fosfor/ha substanta activa si 45 kg potasiu /ha substanta
activa, se aplica la aratura de baza si 45 kg azot /ha substanta activa primavara
Semanatul
Se executa mecanizat cu semanatorile SUP–21 sau SUP–29 utilizând
distribuitorul modificat pentru seminte mici reglat corespunzator pentru a respecta norma de
samanta pe hectar si a preveni spargerea semintelor, sau manual, in cuiburi (2-3 seminte) sau
pe rand, la 50 cm intre cuiburi sau randuri.
- Epoca optima pentru semanat este luna martie (epoca 1, temp.
solului 5-8 0C) - Norma de samanta 6-12 kg/ha functie de valoarea culturala a
acestora - Distanta de samanat este 50 cm intre randuri
- Adancimea de samanat este de 2-3 cm
- Desimea este de 15 plante/mp
Lucrari de intretinere
Dupa rasarire se executa manual plivitul pe rand, prasila mecanica intre randuri pentru
spargerea crustei si distrugerea buruienilor, prasilele manuale pe rand si cele mecanice
intre randuri se repeta la 2 saptamani dupa prima sau oricand este necesar, in perioada
de vegetatie mai ales dupa 3-4 recoltari succesive.
Pentru mentinerea culturii in anul 2 se vor lua urmatoarele masuri tehnologice :
- 3-5% din plantele mature nu se recolteaza in scopul fructificarii si
spontaneizarii culturii
- in luna octombrie dupa spontaneizare se aplica lucrarea de bilonare pentru
protectia plantelor pe timpuil iernii
- primavara dupa pornirea in vegetatie se aplica prasitul mecanic intre
randuri si prasitul manual pe rand.
Se aplica in continuare aceleasi masuri tehnologice din anul 1 (prasilele manuale si
mecanice, fertilizari, recoltari, tratamente pentru boli si daunatori etc)
Combaterea buruienilor, bolilor si daunatorilor Buruienile se combat prin
ierbicidare astfel: - Treflan 4 kg/ha + Venzar 1 kg/ha, aplicate impreuna inainte de semanat
2 saptamani - Dual 5 kg/ha + Aresin 2 kg/ha, aplicate impreuna odata sau imediat
dupa semanat - Furore 2 l/ha post emergent Adancimea de incorporare a
ierbicidelor este de 6-8 cm. Pentru combaterea fainarii (Sphaerotheca fuliginea) si
patarea cenusie a frunzelor (Sclerotinia sclerotiorum) se folosesc:
- sulf muiabil 0.4% 300-500 l solutie /ha
- metoben 70 PU 0.1% - 300 l solutie/ha
 Foarte pagubitoare este cuscuta, planta parazita care se dezvolta in vetre.
Plantele atacate se distrug prin ardere.
Metodele cele mai utilizate pentru combaterea bolilor sunt masurile de
igiena fitosanitara si respectarea agrotehnicii de cultura (asolamentul, aratura adanca, epocile
optime de semanat, combaterea buruienilor etc.

Uscarea florilor
Specialistii recomanda ca dupa recoltarea florilor, acestea sa nu fie puse in gramezi, deoarece
exista riscul sa isi piarda culoarea si implicit din substantele minerale.
Se pot pune pe suprafete plane, intinse, in spatii cat mai aerisite.
Pentru usucare artificiala, initial inflorescentele trebuie uscate la umbra doua –
trei zile, apoi la temperaturi de circa 40 grade Celsius.
In ciuda originii lor comune, au o gama larga de intrebuintari.
In functie de zona, mai sunt cunoscute si sub denumirea de boance, calce, calinica, caldarusa,
cilimica, coconite, craite, fetisca, filimica, floare galbena, flori osenesti, galbenare, galbinele,
hilimica, nacotele, ochi galbeni, ruginele, rujulita, rosioara, rusculite, salomie, salunii, sinilii,
stancuta, tataiasi, vazdoage. Galbenelele sunt utilizate ca si plante mediciale dar si in
gastronomie avend efecte benefice pentru corpul uman.
Florile de galbenele sunt folosite de mult timp in tratarea inflamatiilor din corp.
De asemenea si ceaiul de galbenele, consumat moderat, are un efect benefic asupra
organismului, pe langa aceste intrebuintari mai pot fii si alte produse la fel de benefice: tinctura
de galbenele, lapte demachiant , gel de galbenele, iar in domeniul gastronomiei este
recunoscut siropul de galbele, dulceata de galbenele.
Galbenelele isi pot gasi locul intr-o salata sau in supa, pot calma durerile
de gat sau pot vindeca o eczema. Desi folosite mai mult ca flori de gradina, galbenelele
(Calendula officinalis) au un lung istoric ca plante de uz medicinal si culinar. Egiptenii foloseau
galbenelele ca tratament de intinerire, iar grecii antici foloseau petalele aurii pentru a decora si
aroma platourile de mancare.
Folosita multa vreme ca planta culinara in Europa, frumoasele petale portocalii dau
multa savoare salatelor si sunt folosite in branza sau unt pentru a le da mai multa culoare.
Galbenelele constituie o baza delicioasa si fina pentru supe sau garniturile de orez si au un gust
indragit, mai ales, de copii. Din galbenele se poate face pana si vin.
In scop terapeutic se folosesc doar florile, de culoare galben-portocalie, care se
culeg in zilele insorite, dupa ce s-a ridicat roua.
Pentru uz intern, preparatele din flori de galbenele se recomanda in caz
de gastrite hiperacide, ulcer gastric, ulcer duodenal, colecistita, icter infectios, ulceratii
canceroase, inflamatii ale colonului, hemoroizi, vermifug, boli de ficat, cicatrizant intern,
dismenoree. Galbenelele au efecte anti inflamatorii, antispastice, antivirale,
antifungice si antibacteriene. Vindeca rani, maresc productia de bila si curata sistemul limfatic.
In Europa, galbenelele sunt cunoscute pentru efectul lor calmant asupra inimii si a dispozitiei,
pentru intarirea vederii si alungarea spiritelor rele. Galbenelele se folosesc pentru dureri de
cap, icter, ochi iritati si dureri de dinti. 
Extern, galbenelele se recomanda in caz de leucoree, trichomoniaza,
acnee, arsuri, degeraturi, rani purulente, cancer al pielii, leziuni ulceroase ale sanilor, cancer
mamar, boli tegumentare, micoze, osteoporoza.
In caz de furuncul, este indicat sa se faca o cataplasma din flori de
galbenele oparite sau, pe locul afectat, sa se puna in strat, doua - trei pliculete cu planta, tinute,
in prealabil, cateva minute in apa fierbinte. Locul afectat trebuie sa se spele cu ceai de
galbenele de cateva ori pe zi.

Infiintarea unei culturii de galbenele costata circa 3.000 lei pe o suprafata de 4000 mp,
cea mai mare suma de bani fiind destinata lucrarilor de pregatire a terenului. Pentru aceasta
suprafata data ca si exemplu este nevoie de circa 5 kg de samanta care costa in jur la 500 lei.
Diferenta de banii este destinata pentru lucrarile de pregatire a terenului, pe arat, discuit.
Semanatul se poate face pentru costruri mai mici, dar de preferat este utilizarea unui tractor.
Bibliografie

Suport de curs Agricultura, Timisoara, Prof. Pop Georgeta 2020

Verzea Maria, Dulamga V., 2001 – Tehnologii de cultivare la plantele medicinale şi aromatice, Ed.
Orizonturi, Bucureşti

David Gh.,Borcean A.,Imbrea Fl.- Folosirea și tehnica de cultivare și protecție a principalelor

plante medicinale și aromatice.Editura EUROBITTimișoara, 2003