Sunteți pe pagina 1din 15

FLORILE DE TEI

Increngatura: Magnoliophyta
Clasa: Maganoliopsida
Ordinul:Malvales
Familia: Tiliaceae
Genul:Tilia
Specia : Tilia platiphyllos[1].

Descriere: Este un arbore inalt pana la 40 m, cu o coroana deasa, globuloasa. Frunzele suntpetio
late,ovate, asimetrice la baza, cu varful ascutit, dintate pe margini. Florile de culoare alb-
galbuie, sunt placutmirositoare si reunite cate 2-
15. Pedunculul floral concrescut aproape pe jumatate din lungimea lui cu bracteeeliptica sau lanc
eolata de culoare verde –
galbuie. Floarea este hermafrodita, regulata, pe timpul 5, androceulformat din numeroase stamin
e libere, dar dispuse in 5 grupe.

Locuri de crestere: Toate speciile cresc prin padurile noastre sau sunt cultivate ca arbori orname
ntali.Altitudinal se intalnesc in zone de deal la 500-600 m sau in padurile de campie [2].

Parti utilizabile: Florile, scoarta, lemnul si frunzele.

Recoltare: Se recolteaza florile complet deschise. Se usuca la umbra, la loc aerisit sau se usuca
rapid inpod. Se pastreaza intregi sau sfaramate in recipiente bine inchise. [3].

Principii active: Mucilagii care prin hidroliza dau: acid poliuronic, hexoza si metilpontoza acid
galacturonic, arabinoza, galactoza si ramnoza; ulei volatil; flavonoide: cvercetrina, izocvercetrina
, rutozida,tilirozida, gume, tanin, zahar, colina si acetilcolina. In uleiul volatil se gaseste un alcoo
l aliflatic sescviterpenic –farnesolul - care imprima florilor de tei mirosul caracteristic
[4].

Actiune farmacologica: Emolienta datorita mucilagiilor, diaforetica si spasmolitica datorita


flavonoidelor si usor sedativa asupra sistemului nervos central datorita farnesolului; este un
remediu bland care actioneaza favorabil in starile cauzate de tulburari nervoase [5].

1
Ceai de Tei: tratamente, indicatii si modul de folosire corect

Încă din cele mai vechi timpuri, teiul este recunoscut pentru calităţile sale terapeutice sfârşit
extraordinare iar mirosul emanat de florile de tei este încântător, acesta resimţindu-se din plin
spre de primăvară.

TEIUL SI MAGIA

 In mitologia Romei Antice, teiul simboliza iubirea conjugala si fidelitatea in cuplu, fiind
in acelasi timp si arborele lui Venus (zeita iubirii) si al Junonei (zeita intelepciunii). Mai
ales cuplurile tinere isi impodobeau altarul casei cu ramuri de tei inflorite, pentru a
beneficia de intelepciune si stabilitate in iubire.
 Poetul Ovidiu, cel exilat pe tarmul Pontului Euxin, afirma ca de sarbatoarea dedicata
zeitei fertilitatii, fecioarele se impodobeau cu coroane de flori de tei.
 Triburile germanice de acum doua milenii considerau teiul un arbore al pacii si al
dreptatii. In fiecare an, vara, la inflorirea lui, el era adorat ca arbore sacru si sarbatorit cu
dansuri si muzica. Judecata tribala se facea la tulpina unui tei, pentru a ajuta judele sa dea
verdictul corect.
 Prezicatorii sciti imparteau o frunza de tei in trei bucati egale, pe care le infasurau in jurul
degetelor de la mana stanga, pentru a obtine inspiratia si a capata puterea de a ghici
viitorul.
 In folclorul polonez exista si acum credinta ca teiul plantat in fata casei apara familia de
spiritele rele, aduce noroc si pace, ajuta oamenii sa nu-si piarda credinta in Dumnezeu si
sa nu cedeze diferitelor ispite.
 Conform unei credinte populare franceze, o casatorie nu se mai destrama niciodata, daca
mirii treceau la nunta pe sub doi tei cu coroanele impreunate.
 In Estonia si in Lituania exista obiceiul ca femeile tinere sa aduca ofrande de hrana la un
tei inflorit, cerand fertilitate si liniste in familie.
 La romani, ramurile de tei inflorite sunt aduse acasa de Rusalii, dupa ce au fost sfintite de
preot la biserica, fiind tinute la intrare ori, mai adesea, langa icoane. Ele se pastreaza
toata vara, avand darul de a alunga grindina si furtunile distrugatoare, dar mentinand si
"seninul" din casa.

2
 In multe sate din Bucovina se impodobesc mormintele apropiatilor cu ramuri de tei
inflorite, pentru a le aduce pacea si impacarea. Se crede ca stramosii imbunati cu flori de
tei vegheaza asupra celor vii si ii feresc de necazuri.
 In multe situri arheologice din Elvetia s-au descoperit vesminte imprimate cu extracte de
tei. Obiceiul a fost pastrat si de popoarele slave, pana in timpurile moderne.
 In crestinismul primitiv, lemnul de tei era considerat sfant si exista obligatia ca statuetele
Fecioarei Maria si catapesmele sa fie cioplite din lemn de tei (lignum sacrum).
 In astrologie, teiul e asociat cu luna, miresmei sale fiindu-i atribuit un efect afrodisiac.
 In antichitate, asupra teiului erau transferate boli, de catre vindecatori. Multi parinti
plantau un tei cand li se nastea un copil, convinsi ca astfel va fi ocrotit de boli. In caz ca,
totusi, se imbolnaveau, erau intinsi la umbra unui tei inflorit.

Popoarele teutonice considerau acest arbore sacru iar celţii îl priveau ca pe un simbol al
altruismului deoarece se credea că sub influenţa miresmei sale îmbătătoare oamenii spun doar
adevărul. De unde şi ritualul din timpurile medievale, când îndrăgostiţii îşi jurau iubire eternă la
umbra unui tei înflorit...

Din vremuri de demult, oamenii au observat ca frunzele, coaja si seva arborelui de tei au anumite
insusiri speciale si le foloseau ca leacuri pentru vindecarea ranilor trupului. Oamenii au observat
ca florile de tei nu sunt niste simple flori, ci ca ascund puteri curative. Unii chiar credeau ca
stand cateva zile in copacul de tei atunci cand acesta se afla in floare se pot vindeca de epilepsie.
Vechile popoare germanice considerau teiul un arbore sacru, pe care il respectau si il onorau in
mod periodic.

Exista mai multe specii de tei, insa cele mai studiate si considerate cu adevarat benefice este
specia Tilia tomentosa, teiul alb-argintiu. Intr-adevar, florile de tei au in compozitia lor anumite
substante chimice precum mucilagiile care au un efect cicatrizant, flavonoide – ce se bucura de

3
un puternic rol antioxidant, prevenind aparitia cancerului si a bolilor de inima, ulei volatil, zahar,
acetilcolina, tanin, vitamina C. Substanta responsabile de mirosul tare, specific al florilor de tei,
este farnesolul care se gaseste in uleiul volatil.

Să revenim în vremurile noastre, când acest splendid arbore semeţ ne învăluie cu parfumul lui
seducător în tumultul vieţii agitate de oraş şi să descoperim de ce sunt florile de tei atât de
apreciate.

Prepararea si administrarea florilor de tei

Pulberea

Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a plantei uscate, urmata eventual de o
cernere prin sita pentru faina alba. O lingurita rasa de pulbere (aproximativ 1,5 grame) se tine
vreme de cateva minute sub limba, dupa care se inghite cu apa. Se administreaza pe stomacul
gol, de trei-patru ori pe zi. Dozele maxime admise pentru pulberea de tei: Copiii intre 2 si 4 ani
vor lua maximum 2 grame pe zi, cei intre 5 si 9 ani vor lua maximum 3 grame pe zi, in timp ce
copii intre 10 si 14 ani vor lua maximum 6 grame pe zi. Persoanele peste 14 ani vor lua aceeasi
doza ca si adultii, care este de maximum 12 grame pe zi.

4
Infuzia fierbinte

Se foloseste pentru a provoca sudoratia, element foarte important in tratarea racelilor de tot felul,
precum si a unor boli care apar pe fondul intoxicarii organismului. Se prepara simplu, prin
oparirea a doua lingurite de flori maruntite cu o cana de apa clocotita, dupa care se lasa un sfert

de ora sa infuzeze si se filtreaza. Se bea cat mai fierbinte posibil, asa incat efectul sudorific sa fie
maxim.

Infuzia-combinta
Cum arata si numele, ea combina extractia la rece cu cea la cald, ajutand astfel la conservarea
principiilor active. Se prepara astfel: 2-3 lingurite de flori de tei maruntite se lasa la inmuiat intr-
o jumatate de cana de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune
deoparte, iar pulberea ramasa se opareste cu inca o jumatate de cana de apa fierbinte, se lasa la
infuzat 20 minute, dupa care se lasa la racit si se filtreaza; se combina cele doua extracte;
preparatul se bea inainte de masa, cu un sfert de ora. Doza - 3 cani pe zi.

Tinctura

Se umple pe jumatate un borcan cu pulbere de flori de tei, completandu-se restul cu alcool de


patruzeci de grade. Dupa ce continutul a fost omogenizat prin amestecarea alcoolului cu planta,
se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de opt zile. Lichidul se filtreaza prin tifon
si se pastreaza in sticlute mici, inchise la culoare.

Băi terapeutice

Doua maini de flori de tei se lasa la inmuiat intr-o oala cu 3-5 litri de apa calduta, vreme de 12
ore (de dimineata pana seara), dupa care se filtreaza. Maceratul obtinut se pune deoparte, iar
planta ramasa se mai opareste cu un litru de apa, vreme de 10 minute, si apoi se filtreaza. Se
toarna ambele preparate in cada de baie, peste apa fierbinte. De regula, baile cu flori de tei se fac
seara, deoarece au un efect somnifer destul de puternic, care nu este de natura sa favorizeze
activitatile zilnice.
5
Tratamente interne

 Anxietate (stari de teama fara un motiv aparent) - un studiu facut in Portugalia a pus in
evidenta faptul ca administrarea teiului diminueaza starile de teama sau de anxietate ale
pacientilor, precum si unele tulburari asociate lor: atacuri de panica, distonie
neurovegetativa etc. Interesant este ca efectul anxiolitic al teiului nu apare doar la om. Un
studiu, de data aceasta facut in Mexic, arata fara dubiu ca administrarea teiului duce la
diminuarea starilor de anxietate si de hiperexcitabilitate si in cazul animalelor de
experienta. La pacientii umani, in terapia contra anxietatii, se administreaza pulberea de
tei, din care se iau cate doua grame, de trei-patru ori pe zi, in cure de 6 saptamani, urmate
de alte 2 saptamani de pauza.
 Iritabilitate nervoasa, isterie - se face o cura cu infuzie combinata de tei, din care se
administreaza cate o cana (250-300 ml) de trei ori pe zi, in cure 28 de zile. Este un
tratament recomandat inclusiv persoanelor la care aceste probleme emotionale apar pe
fondul insomniei, al epuizarii, al anumitor tulburari hormonale (sindrom premenstrual,
sindrom de premenopauza sau de menopauza).
 Insomnie - se bea un pahar de infuzie combinata de tei, dupa masa de seara, si un alt
pahar imediat inainte de culcare. Florile de tei contin principii active care induc starea de
somn, actionand printr-un mecanism similar cu cel al medicamentului alopat
benzodiazepina. Atentie, insa, o doza prea mare de tei (pragul depinde de sensibilitatea
fiecaruia) poate duce la un efect contrar, inducand o stare de hiper-vigilenta, care alunga
prompt somnul.
 Menopauza - anumite tulburari asociate menopauzei, cum ar fi starile anxioase, insomnia,
mancarimile pe piele, starile de iritabilitate, puseurile de hipertensiune, pot fi eliminate in
mare masura cu ajutorul unei cure cu flori de tei. Timp de opt saptamani, se
administreaza dimineata, la pranz si seara cate 50 de picaturi de tinctura de tei pe zi.
 Dureri de cap, migrena - se beau 1-3 cani de ceai de tei fierbinte, pe stomacul gol. Acest
tratament are efecte sedative rapide, diminuand intensitatea durerii de cap. In migrenele
biliare, infuzia de tei poate declansa reflexul vomitiv - un element care va poate contraria,
dar care este pozitiv. Dati curs acestui reflex natural, care va debloca negresit colecistul si
va grabi sfarsitul crizei de migrena.
 Adjuvant in hipertensiune arteriala - se administreaza pulberea de tei, din care se ia cate o
lingurita, de patru ori pe zi, in cure de 60 de zile, urmate de 15 zile de pauza. Teiul
actioneaza prin efect vasodilatator, prin actiune sedativa la nivelul sistemului nervos
central si prin efectul depurativ, eliminand surplusul de apa din organism.
 Adjuvant in febra - una-doua cani de infuzie de tei calda stimuleaza o sudoratie intensa,
ceea ce va duce la scaderea temperaturii. Se foloseste mai ales in accesele de febra
asociate infectiilor acute.
 Raceli (viroze respiratorii), gripa - organismul guvernamental de control al plantelor
medicinale din Germania a aprobat inca din anii '80 folosirea florilor de tei contra acestor
afectiuni. Teiul nu are un efect antiviral demonstrat, in schimb, ajuta la reglarea
temperaturii organismului, ajuta la eliberarea cailor respiratorii de secretiile in exces,
reduce si elimina durerile musculare, durerile de cap asociate acestor afectiuni. Se
administreaza infuzia combinata, indulcita cu miere, cate 1 litru pe zi, pana la vindecare.
 Tuse iritativa, tuse productiva - in florile de tei exista niste substante emoliente
(mucilagii), care reduc senzatia de iritare de pe caile respiratorii si ca atare calmeaza

6
tusea uscata. Mai mult, aceste principii active sunt utile si in tusea productiva, deoarece
ajuta la eliminarea secretiilor in exces de pe caile respiratorii. Se administreaza infuzia
combinata, cate o cana de trei-patru ori pe zi.
 Bronsita cronica si acuta - se bea infuzie fierbinte de tei, cate 2 cani pe zi. Are efecte
calmante, diminuand intensitatea acceselor de tuse, ajuta la eliminarea secretiilor in exces
de pe caile respiratorii si combate accesele de febra.
 Adjuvant in retentia de lichide - se face o infuzie combinata de tei, ceva mai concentrata
(50 grame la un litru de apa), care se administreaza cu lingura, pe parcursul a 1-2 zile.
Infuzia combinata de tei amplifica diureza, stimuleaza eliminarea surplusului de lichide
prin transpiratie. Suplimentar, se fac si bai generale cu flori de tei, care au un efect
diuretic si calmant, fiind utile si ca adjuvant contra cistitei si a nefritei.
 Voma nervoasa, deranjamente digestive si diaree pe fond de stres - se face o infuzie
combinata (dupa reteta prezentata la inceputul articolului) din tei, menta si musetel in
proportii egale. Se consuma pe zi un litru din aceasta infuzie. Are efecte calmante
generale, antispastice, diminueaza durerea si inhiba reflexul vomitiv. De asemenea,
regleaza tranzitul intestinal dereglat de catre starile de stres.
 Gastrita - durerile de tip arsura, specifice acestei afectiuni, sunt alinate si vindecate cu
pulbere de tei, pe de o parte ea reduce nivelul de stres si tensiunea psihica, iar pe de alta
parte, protejeaza si cicatrizeaza mucoasa gastrica. Se ia cate o lingurita de pulbere de trei-
patru ori pe zi, inainte de masa. In perioadele de criza puternica, cu dureri intense, nu se
mananca nimic, vreme de minimum 24 de ore. Se consuma mari cantitati de infuzie
combinata de tei, neindulcita. Pentru o mai mare eficienta, se pune la macerat, impreuna
cu teiul, si o cantitate egala de radacina de lemn-dulce.
 Adjuvant in hepatita de tip B si C - un studiu japonez facut sub conducerea dr. H.
Matsuda arata ca principiile active din teiul argintiu au efecte hepatoprotectoare. Efectul
de protejare al celulei hepatice, combinat cu efectul de stabilizarea si de calmare psihica
al teiului, recomanda aceasta planta in tratarea hepatitelor cu posibila evolutie spre ciroza
(evolutie mult accelerata de stresul psihic intens). Se recomanda, ca atare, administrarea a
2-3 cani de infuzie combinata de tei pe zi, in cure de 4 saptamani, urmate de alte patru
saptamani de pauza.

 Dureri articulare in artrita - un studiu de medicina experimentala, realizat in Mexic, in


anul 2008, sub conducerea dr. A. L. Martinez, arata ca administrarea infuziei combinate
de tei reduce inflamatia si mai ales durerile articulare. Acest efect s-ar datora, potrivit
cercetatorilor, flavonoidelor continute de florile de tei. Se tin cure cu o durata de 21 de
zile, timp in care se consuma cate trei cani de infuzie combinata de tei, cu un sfert de ora
inainte de masa.
 Adjuvant in limfom malign - un studiu recent argentinian indica o actiune antitumorala a
florilor de tei cu frunza in forma de inima (Tilia cordata). Se recomanda administrarea a
2-3 cani de infuzie combinata pe zi. Are efecte de inhibare a multiplicarii celulelor
tumorale si induce autodistrugerea (apoptoza) acestora. "De vina" pentru aceste efecte
este - se pare - o substanta (scopoletina) continuta de florile acestei specii de tei.

7
Tratamente externe

 Insomnie, agitatie la bebelusi - unul din cei mai mari fitoterapeuti contemporani,
francezul Maurice Messegue, povestea ca prima sa initiere in arta tamaduirii cu plante a
primit-o la doar patru ani, cand tatal sau il imbaia cu flori de tei. Sub influenta acestei bai,
starea sa de spirit se alchimiza brusc: tensiunile si supararea dispareau ca prin farmec, iar
un somn binefacator il cuprindea imediat. Foarte interesant este faptul ca aceasta planta ii
inducea vise atat de frumoase si de intense, incat le-a tinut minte toata viata. Adesea, in
aceste vise vedea "zane-flori" a caror prezenta il facea extrem de fericit. Si in medicina
noastra populara, baile cu flori de tei, facute o data pe saptamana sau chiar mai des, erau
folosite pentru a le linisti somnul celor mici, dar si pentru tratarea cu succes a tusei
convulsive.
 Cosmaruri, tulburari de somn - se umple o fata de perna cu flori de tei uscate si se
foloseste in locul pernei normale in timpul somnului. Este un tratament de medicina
populara care adesea are o eficienta incredibila, desi mecanismele biologice prin care
actioneaza sunt inca imposibil de explicat.
 Adjuvant in amigdalita - intr-o cana de infuzie combinata si concentrata (4 lingurite la
cana) de tei, se pune o lingurita de sare grunjoasa si se amesteca. Cu acest preparat se
face gargara de 3-4 ori pe zi. Tratamentul are efect calmant, antiinflamator si antiseptic
rapid.
 Colici abdominale (dureri de burta) - se pune pe abdomen o compresa cu infuzie
combinata de flori de tei (ceva mai concentrata - 20 de grame la cana), peste care se
adauga o sticla sau o punga cu apa fierbinte, asa incat sa incalzeasca bine zona. In cazul
colitei, se face si o cura interna cu infuzie combinata de flori de tei (la concentratie
normala): o cana de trei-patru ori pe zi.

Cosmetică

 Cearcanele - se estompeaza daca se aplica pe zona ochilor o compresa cu infuzie


combinata cu flori de tei, dimineata si seara, cate un sfert de ora.
 Ten iritat - se fierb 2 lingurite de flori de tei si 1 lingurita de flori de musetel intr-un pahar
cu lapte, vreme de un minut, apoi se lasa la racit. Se filtreaza preparatul si se aplica sub
forma de compresa, pe locurile afectate.

8
 Prospetimea obrazului - decoct din flori de tei, folosit ca lotiune tonica si pentru
eliminarea ridurilor.

Precautii si contraindicatii la tratamentul cu flori de tei

Se recomanda sa nu fie administrate intern doze de tei mai mari decat cele precizate in acest
articol, in caz contrar putand aparea insomnia. Administrat in doze normale, nici un studiu facut
pana acum nu a pus in evidenta vreo forma de toxicitate a teiului, nici macar asupra femeilor care
alapteaza sau a celor insarcinate. Foarte rar pot aparea cazuri de alergie la tei, care se manifesta
mai ales cutanat.

Frunzele tinere inca translucide si foarte moi ale florilor de tei se utilizeaza cu succes in salate.
Teiul este cunoscut a fiind un aliment foarte nutritiv, de aceea frunzele sunt adesea folosite in
furajele pentru alimente. Se pot adauga flori de tei la salate de fructe sau legume, pentru ca ii vor
da un gust deosebit.

În primul rând, trebuie să ştiţi că florile de tei şi ceaiul obţinut din acestea au numeroase virtuţi
terapeutice care pot ajuta la ameliorarea a numeroase probleme de sănătate.

Florile de tei au în compoziţie un anumit tip de zahăr (care deosebeşte acest ceai de restul prin
dulceaţa sa naturală), acid galic şi catecol, precum şi ulei esenţial numit farnesol, care conferă
plantelor proprietăţi neurosedative şi antispastice, reducând inflamaţiile de la nivelul aparatului
respirator şi fiind astfel de mare ajutor celor care suferă de viroze sau răceli.

Datorită substanţelor active din plantă, ceaiul de tei este folosit ca sedativ uşor şi este recomandat
să fie băut cu 30 de minute înainte de culcare, în special în cazul persoanelor care se confruntă
cu tulburări de somn şi stări de nervozitate şi anxietate.
Ceaiul de tei este un aliat tradițional al sănătății fiind unul dintre cele mai cunoscute ceaiuri de la
noi. Cum ne aflăm în plin sezon de înflorire a acestor copaci ar fi păcat să nu cunoaștem care
sunt beneficiile acestor flori.

9
Arborele de tei este un campion al sănătății, toate părțile acestui copac, frunzele, florile şi lemnul
sunt valoroase din punct de vedere medical.
Florile de tei sunt folosite la tratarea spasmelor, tulburărilor digestive, insomniei, nevrozelor
datorită acțiunilor sale. Iar fiindcă acţionează asupra vâscozităţii şi coagulării sanguine, teiul este
utilizat şi în tratarea bolilor sanguine.

De asemenea, ceaiul de tei ajută la ameliorarea migrenelor şi promovează o digestive


sănătoasă, atunci când este asociat cu ceaiul de muşeţel sau de mentă, tratează constipaţia şi
diareea şi previne deterioarea celulară, graţie flavonoidelor cu rol de protecţie împotriva
radicalilor liberi, care sunt principalii factori în apariţia bolilor grave.

Din nectarul florilor arborelui de tei se poate obţine mierea, a cărei culoare poate varia de la
galben deschis la portocaliu închis şi care areun miros dulce lemnos, uşor de recunoscut. Acest
tip de miere este considerată una dintre cele mai bune deoarece este foarte bogată în vitamina B,
aminoacizi şi antioxidanţi.

Printre proprietăţile curative ale mierii de tei se numără cele antiseptice şi antiinflamatorii, care
fac din acest aliment un tratament naturist eficient în caz de răceală, gripă, tuse şi crampe
abdominale.

10
S

Deşi teiul prezintă atât de multe beneficii, această plantă destinată relaxării nu este recomandată
tuturor persoanelor, mai ales celor care urmează un tratament medicamentos. Înainte de a
consuma ceai de tei pentru beneficiile sale, orice persoană trebuie să consulte medicul, care îi va
prezenta toate avantajele dar şi dezavantajele acestei terapii cu flori de tei.

Printre persoanele care nu trebuie să consume ceai se numără gravidele (în special în ultimul
trimestru de sarcină, pentru că substanţele din tei subţiază sângele şi creşte riscul de hemoragie
postpartum), pacienţii cu anemie (împiedică absorbţia de fier), cardiacii (poate accelera ritmul
cardiac) şi şoferii (teiul poate produce ameţeală şi stare de somnolenţă).

Principalele proprietăţi terapeutice ce ridică valoarea medicinală a florilor de tei sunt:


neurosedative, somnifere, întăritoare, emoliente, expectorante, sudorifice, uşor diuretice,
febrifuge, decongestive, spasmolitice, hipotensive, hipnotice şi calmante pentru dureri (inclusiv
reumatice).
Gama largă a acţiunilor specifice cuprinde domenii foarte diversificate, ceea ce face ca florile de
tei să fie nelipsite din fiecare casă, pentru a fi utilizate atunci când survine o cât de mică
dereglare în starea de sănătate a membrilor familiei, de la copii până la bunici.
În primul rând, ceaiul din flori de tei este deosebit de eficient atunci când apar afecţiunile
pulmonare, respectiv stările gripale, guturai, tuse cronică şi convulsivă (datorită efectului
antispastic), răceli, bronşite, astm bronşic, dureri de piept, catar pulmonar, cu efect în eliminarea
secreţiilor bronşice (datorită mucilagiilor). În stările gripale, efectele se datorează producerii unei
transpiraţii abundente şi scăderii temperaturii corpului. Se prepară o infuzie din două linguriţe
flori uscate la 200 ml apă clocotită, eventual în amestec cu flori de soc. După infuzare în vas
acoperit, timp de 15-20 de minute, se consumă zilnic câte 2-3 ceaiuri călduţe şi îndulcite, de
preferat cu miere de albine.

11
Urmează efecte remarcabile în afecţiunile sistemului nervos, cu stări de nervozitate, tensiune
psihică, isterie, convulsii, oboseală, emotivitate, depresie psihică cu anxietate, surmenaj
intelectual, agitaţie nocturnă, insomnii, ameţeli, migrene, dureri de cap şi dureri musculare, până
la alergii, prurit, epilepsie şi boala Parkinson. Se consumă două-trei ceaiuri pe zi, ultimul fiind
luat seara, când are efecte liniştitoare şi somnifere prin acţiunea sedativă asupra centrilor nervoşi
superiori, mai ales la copii şi femei.
Mămicile au constatat că, la copiii agresivi, nervoşi şi bolnavi de insomnie, cel mai bun remediu
constă dintr-o baie caldă, la 35-370C, făcută timp de 15-20 de minute, în care se toarnă 3 litri de
infuzie cu 500 g flori uscate de tei. Baia se poate refolosi după încălzire.
Pentru persoanele cu insomnii şi hiperexcitabilitate nervoasă se aduc în dormitor câteva ramuri
înflorite de tei sau se umple perna cu flori de tei, asigurându-se un somn liniştit şi odihnitor.
Înainte de culcare este indicat să se ia o lingură cu macerat din flori de tei în miere de albine,
care ajută la echilibrarea stării nervoase astfel încât, în ziua următoare, se va asigura o dozare
conştientă a eforturilor fizice şi intelectuale.

Ceaiul de tei, nelipsit din tratamentul cardiacilor


Ceaiul de tei este nelipsit din tratamentul bolilor cardiovasculare, mai ales în hipertensiunea
arterială, palpitaţii şi extrasistole; prin efectul de fluidizare a sângelui acţionează benefic în
ateroscleroza coronariană şi în circulaţia periferică (flebite, tromboze, embolii).
În afecţiunile digestive, infuzia din flori de tei, băută după mese, este foarte utilă în afecţiuni
hepatobiliare, colecistite, dischinezie biliară, uşurarea digestiei (mai ales la persoanele nervoase),
greţuri, tonifierea stomacului, colici abdominali, crampe stomacale, constipaţii, intoxicaţii şi
hemoroizi. Efectele sunt sporite folosind amestecul de tei, muşeţel şi mentă. Dacă apar simptome
de colon iritat se recomandă ca în cursul zilei să se bea, în locul apei potabile, un decoct
concentrat din flori de tei, care se fierbe 5 minute şi se infuzează acoperit 20-30 de minute.
În bolile de rinichi, litiază renală, infecţii renale, cistite cronice, precum şi în reumatism şi gută,
ceaiul de tei este eficient datorită acţiunii diuretice.
Sub formă de gargară sau inhalaţii zilnice cu infuzii concentrate şi neîndulcite din flori de tei (4
linguri flori uscate la 200 ml apă clocotită, adăugând ˝ linguriţă de bicarbonat de sodiu) se
utilizează cu succes în stomatite, amigdalite, esofagite, faringite şi laringite.
Frunzele proaspete de tei, aplicate pe răni sau ulceraţii la picioare, contribuie la grăbirea
cicatrizării.

Tinctura din flori de tei stimulează creşterea părului


În cosmetică, produsele terapeutice preparate cu flori de tei (infuzie din 4 linguri flori uscate la
250 ml apă fiartă) sunt utilizate sub formă de inhalaţii cu vapori calzi, urmate de comprese ţinute
timp de 10-15 minute pe ten sau pe ochi, pentru combaterea ridurilor feţei şi a cearcănelor la
ochi, vindecând totodată plăgile, coşurile, pecinginele şi petele de pe faţă.
În vederea stimulării creşterii părului se prepară o tinctură din 10 g flori uscate şi 100 ml alcool
700; se macerează timp de 10 zile cu agitare frecventă, se strecoară şi se foloseşte prin frecarea
pielii la rădăcina părului.
La persoanele sănătoase, florile de tei argintiu sunt preferate ca aliment, preparând un "ceai de
confort" aromat, cu savoare distinctă, gust plăcut şi virtuţi calmante, înlocuind, parţial, atât ceaiul
chinezesc cât şi alte produse aromatice de import. Se prepară sub formă de infuzie din două
linguriţe flori uscate la 250 ml apă clocotită, se infuzează acoperit 5-10 minute, se strecoară şi se
îndulceşte după gust, cu miere de albine sau zahăr şi se adaugă o felie de lămâie.

12
Alte utilizări
- frunzele uscate de tei sunt bogate în proteine şi pot constitui un supliment alimentar uşor de
procurat. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, perioada de foamete din Franţa a fost
ameliorată consumând făină verde din frunze uscate de tei, măcinate şi cernute, care se amestecă
cu făină de orz (din 300 g frunze de tei se obţin 100 g făină, care conţine 28% proteine şi 2,5%
clorofilă);
- alburnul (lemnul moale dintre scoarţă şi măduvă) are proprietăţi antispastice, coleretice,
diuretice şi vasodilatatoare la nivelul arterelor coronariene. Se utilizează ca drenor hepatobiliar şi
urinar. Stimulează secreţia vezicii biliare şi eliminarea bilei, dizolvă calculii biliari şi renali,
dizolvă excesul de acid uric, combate hepatita cronică, hipertensiunea arterială şi previne
tulburările coronariene. Are rol esenţial în celulită, reumatism, lumbago, artrită, gută şi
albunurie. Se prepară un decoct din 40 g alburn la un litru apă; se fierbe până scade Ľ de litru şi
se consumă zilnic, cald sau rece, înainte de mese, în cure de 15-20 de zile, repetate de 2-4 ori pe
an;
- seva obţinută prin înţeparea scoarţei, în lunile de primăvară, are efecte depurative prin curăţirea
sângelui întoxicat alimentar. Se consumă intern câte trei linguri pe zi (la un pahar de apă) sau se
prepară o loţiune cu efecte stimulatoare în creşterea părului;
- cărbunele din lemn de tei, ars şi măcinat, este un mijloc excelent pentru întreţinerea dinţilor (în
amestec cu pulbere de salvie). Un amestec cu cărbune, ceai de salvie şi roiniţă favorizează
somnul şi evită transpiraţiile nocturne.

Cum culegem corect florile de tei?


Pentru a obține un potențial maxim din punct de vedere al substanțelor active, florile de tei
trebuie culese imediat după înflorire, la una sau două zile după ploaie, pe vreme însorita, și apoi
trebuie uscate la umbră.
Pentru prepararea optima a ceaiului de tei, infuzaţi 15-30 g de flori într-un litru de apă fierbinte.
Beţi câteva căni de ceai pe zi dar nu mai mult, iar la copii o cană cu ceai de tei pe zi e suficientă.
Băile cu ceai din flori de tei sunt cunoscute pentru calmarea oboselii nervoase, insomniei şi
anxietăţii. Fac minuni în cazul copiilor iritabili sau hiperactivi.

13
Prepararea ceaiului de tei pentru băi: se pregătește mai întâi o infuzie cu o cană şi jumătate de
flori într-un litru de apă. Se filtrează şi se adaugă infuzia în apa de baie. Îngrijirea pielii cu ceaiul
din flori de tei proaspăt preparat poate fi folosit ca şi loţiune pentru ten. Ceaiul de tei ajută la
regenerarea pielii. Deoarece florile de tei ajută la reducerea inflamaţiilor, acesta este un remediu
excelent pentru ochii umflaţi.

14
Bibliografie

 Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura
științifică, București 1992, pag. 128
 Ilie Tudor - Teiul - arborele care vindeca sufletul, Formula AS

 Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Tei
 Sursa: http://www.frunza-verde.ro/ceai-de-tei

15