Sunteți pe pagina 1din 28

CUPRINS

1. ISTORIC
2. DATE BOTANICE
3. ÎNCADRARE TAXANOMICĂ
3.1. DENUMIRI
4. CARACTERE MORFOLOGICE
5. ECOLOGIE ŞI RĂSPÂNDIRE
6. CULTIVAREA
7. RECOLTAREA
7.1. Reguli de mediu
7.2. Reguli tehnice de recoltare
7.3. Reguli post recoltare
7.4 Reguli de conditionare - uscare şi procesare primară
7.5. Reguli de ambalare
7.6. Reguli de depozitare
7.7. Reguli de transport – desfacere
8. PREGĂTIREA PRODUSULUI ÎN VEDEREA PRELUCRĂRII
9. DATE FITOCHIMICE COMPOZIŢIA CHIMICĂ:
10. ACŢIUNE FARMACODINAMICĂ - UTILIZĂRI
TERAPEUTICE:
11. PRECAUTII, CONTRAINDICATII
12. FORME FARMACEUTICE
13. CONCLUZII
14. BIBLIOGRAFIE

1
1. ISTORIC

Cunoscută încă din antichitate pentru unele virtuţi terapeutice - de la


astm la deficienţe de vedere - valeriana este, în secolul nostru, un panaceu
răspândit în Europa şi SUA. Cunoscută şi sub numele de odolean, iarba
pisicii, guşa-porumbelului, valeriana este o plantă sălbatică ce creşte în
flora spontană, dar care se şi cultivă.
Planta preferă solurile uşoare şi bogate în humus. Zonele în care
este întâlnită tot mai des se găsesc în Câmpia Timişului, în Bihor, în
Podişul Transilvaniei (judeţele Bistriţa-Năsăud, Mureş, Harghita,
Covasna) şi în nordul Moldovei (judeţele Suceava, Botoşani şi Neamţ). În
ultimii ani se discută, la întâlnirile cu specialiştii, despre o criză la nivel
european şi mondial de valeriană. Şi tot specialiştii aduc precizări foarte
importante, referitor la formula sub care se administrează valeriana.
Ţinând seama de studiile recente, câteva concluzii semnificative ar
trebui să fie cunoscute de iubitorii plantelor medicinale. Pentru că,
aducându-se în atenţia opiniei publice calităţile valerianei, oamenii ar
scăpa de multe necazuri. Intern, valeriana este recomandată de
fitoterapeuţi în insomnii, în cazul persoanelor depresive sau apăsate de
obsesii, în nevroze, angoase şi ticuri, palpitaţii, tuse nervoasă, crize
astmatice, sciatică, ameţeli, migrene, nimfomanie, sughiţ, febră
intermitentă, viermi intestinali, hipertensiune, palpitaţii şi boli cronice de
piele.
Planta poate fi folosită cu succes sub formă de infuzie şi de tinctură
ce poate fi procurată de la plafar. Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de
rădăcină la o cană de 200 ml apă. Planta va sta în apă timp de trei ore, apoi
se pune la foc. După 3-4 clocote, ceaiul se îndepărtează de sursa de
căldură şi se bea treptat.
După sfatul fitoterapeutului, se consumă 2-3 căni pe zi. Tinctura se
administrează în cazuri de balonare, boli cronice de piele, diaree şi
fermentaţii gastrice. În privinţa bolnavilor de paralizie, fitoterapeuţii nu
recomandă doze mari de valeriană. Medicina populară din ţara noastră
spune că valeriana are puterea să-i ajute pe semenii sufocaţi de halucinaţii
şi cu minţile rătăcite.

2
2. DATE BOTANICE

Denumire ştiinţifică: VALERIANA OFFICINALIS L.


Denumire populară: VALERIANĂ
Alte denumiri populare: gusa-porumbelului, iarba-matului, iarba-
pisicii, navalnic, odolean

3. ÎNCADRARE TAXANOMICĂ

Regnul: Plantae (plante)


Subregnul: Tracheobionta (plante vasculare)
Superdivizia: Spermatophyta (plante cu seminţe)
Încrengăture: Magnoliophyta (Plante cu flori )
Clasa: Magnoliopsida (Dicotyledons)
Subclasa: Asteridae
Ordinul: Dipsacales
Famila: Valerianaceae
Genul: Valeriana L. (Valerian)

3.1. DENUMIRI

Franceză: Valeriane;
Germană: Baldrian;
Maghiară: Mezei macskagyoker;
Rusă: Valeriana lekarstvennaia.

3
4. CARACTERE MORFOLOGICE

Planta: Specie ierbacee perenă, iniţial cu rozetă de frunze, apoi cu


tulpină, erectă, neramificată, înaltă de 25—150 (200) cm;

4
Partea subterană: rizom vertical scurt, galben-brun cu cicatrice ale
frunzelor la suprafaţă; din rizomi se pot dezvolta stoloni subterani scurţi,
precum şi 60—70 rădăcini adventive din care pornesc rădăcini de ordinul
II şi III, astfel încît sistemul radicular are un aspect foarte stufos;

Tulpina aeriană: apare de abia vara sau în al doilea an de vegetaţie,


fiind brăzdată la suprafaţă şi goală la interior, puţin păroasă numai la
partea inferioară;

Frunze: în primele faze de vegetaţie frunze în rozetă; frunzele


tulpinale sînt opuse, imparipenat sectate, lungi de 5—25 cm, cu 5—11
perechi de lacinii lanceolate, late de 0,5—1,5 cm; pe faţă sînt scurt
păroase, pe dos şi la bază părozitatea este mai dezvoltată; baza frunzei
înconjură pe jumătate tulpina, iar peţiolii descresc de la bază către partea
superioară, unde frunzele sînt sesile;

Flori: în inflorescenţe dense de tip dihaziu asemănător cu o umbelă


trifurcată; florile sînt mici de 4—5 mm, roşii liliachii pînă la albe, pe tipul
5, cu elementele unite;

5
Fructe: achene ovate, îngustate spre vîrf, comprimate, cu o nervură
pe fată şi 3 pe dos, iar terminal păstrează o coroană de papus.

Rhizoma et Radix Valerianae — formată dintr-un rizom scurt,


cilindric, adesea cu stoloni subterani scurţi, cu numeroase rădăcini care se
împletesc între ele. Rizomul este de 2—4 cm lungime şi 1—3 cm grosime,
avînd la extremitatea superioară un mic rest din tulpina aeriană; la interior
este uneori lacunos şi septat. Rădăcinile sînt fin ramificate, lungi de 6—12
cm, groase de 2—3 mm, cilindrice, fin striate longitudinal. Rizomul este
de culoare galbenă-brună pînă la brun la exterior şi albicios la interior.
Rădăcinile sînt de culoare brună-închis, brună-gălbuie sau cenuşie-brună.
Mirosul materiei prime este caracteristic, de acid valerianic, gustul
dulceag, aromat, puţin amar.

6
7
5. ECOLOGIE ŞI RĂSPÂNDIRE

Deşi specia este răspîndită şi în flora spontană, în tufărişuri, păduri,


locuri umede şi umbroase, marginea apelor, lunci şi zăvoaie — în special
în zona de deal şi munte, astăzi ea este exploatată aproape exclusiv numai
din cultură.

În concordanţă cu condiţiile în care se dezvoltă în flora spontană,


Valeriana suportă mai bine temperaturile scăzute decît cele ridicate.
Seminţele încep germinarea la +5° (temperatura optimă fiind de 20
—30°). Suportă geruri de —15 ...—20° fără strat de zăpadă, pornind în
vegetaţie primăvara la 1 —2°. în condiţiile în care este cultivată în locuri
mai călduroase, ca factor ecologic de compensaţie va fi umiditatea în
exces.
Faţă de umiditate planta prezintă pretenţii ridicate, dezvoltîndu-se
optim acolo unde precipitaţiile anuale sînt de cea 650 mm. Plantele pot
suporta şi perioade de secetă, dar aceasta influenţează negativ asupra
conţinutului în ulei esenţial.

8
Poate creşte la lumină sau semiumbră, dar la lumină sistemul
radicular are cea mai mare dezvoltare.
Solurile cele mai indicate sînt cele profunde, bogate în humus,
uşoare, luto-nisipoase situate pe locuri umede, dar permeabile pentru apă.
Se pot utiliza şi solurile desecate, turboase. Sînt contraindicate solurile
grele, argiloase, care împiedică dezvoltarea sistemului radicular şi fac
totodată foarte anevo¬ioasă operaţia de spălare a rădăcinilor după
recoltare.
Zone foarte favorabile pentru cultură sînt Cîmpia Timişului, Cîmpia
Crişurilor (jud. Bihor), Podişul Someşului (judeţul Maramureş), Podişul
Transilvaniei (judeţele Cluj, Alba, Mureş, Braşov) şi depresiunile
marginale (judeţele Bistriţa-Năsăud, Harghita, Covasna), iar zone
favorabile Cîmpia Moldovei şi subcarpaţii răsăriteni (judeţele Suceava şi
Neamţ).

6. CULTIVAREA

Este de preferat ca Valeriana să urmeze după culturi pentru masă


verde sau prăsitoare îngrăşate care eliberează terenul timpuriu. Este
contraindicat să urmeze în cultură după floarea-soarelui, sorg, in pentru
ulei sau mac.
Poate reveni pe acelaşi teren după o perioadă de cel puţin 5 ani sau
poate fi cultivată şi după speciile contraindicate dar după un interval de 5
ani. Lucrările de bază sînt în funcţie de metoda de înfiinţare (însămînţat
direct în cîmp sau plantarea răsadurilor obţinute în straturi reci sau în cele
calde) şi de timpul de însămîntare sau plantare (sfîrşitul verii, toamna sau
primăvara). Pentru însămîntare direct în cîmp la sfîrşitul verii, terenul se
ară în aceeaşi zi cu recoltarea plantei premergătoare la adîncimea de 30—
35 cm (în funcţie de umiditatea din sol pentru a nu scoate bolovani);
pentru însămînţarea sau plantarea de toamnă, dacă planta premergătoare a
fost o prăsitoare bine lucrată, terenul se ară la 15—20 cm cu plugul în
agregat cu grapa cu discuri imediat după recoltarea plantei premergătoare
şi la 10—15 zile înainte de semănat sau plantat se execută arătura adîncă
cu care ocazie se încorporează în sol şi îngrăşămintele necesare, apoi se
grăpează, se tăvălugeşte înainte şi după semănat; pentru însămînţarea sau
plantarea de primăvară, arătura adîncă din toamnă rămîne în brazdă crudă
peste iarnă şi primăvara se afinează solul cu cultivatorul, se nivelează, se
tăvălugeşte şi apoi se seamănă.
Ca îngrăşăminte se recomandă încorporarea în sol, odată cu
arătura de bază a 60—70 kg/ha s.a. fosfor şi 50—65 kg /ha s.a. potasiu, iar
în primăvară cantităţi mai reduse de azot, respectiv 30—35 kg /ha s.a.

9
Reuşita culturii de Valeriana depinde de felul cum este lucrat terenul şi de
modul de însămîntare. Valeriana, fiind o plantă cu sămînţa mică, are
nevoie de un teren lucrat foarte bine, grădinăreşte.
Se poate însămînţa direct în cîmp sau înmulţit prin răsaduri
produse în straturi reci de vară sau în răsadniţe calde. Pentru însămîntare
directă în cîmp este necesar ca înainte şi după însămîntare terenul să se
tăvălugească pentru a se forma un pat germinativ cît mai bun.
însămînţarea se execută la începutul lunii august, cu semănătoarea, în
rînduri, la distanţa de 50 cm. în vederea repartizării cît mai uniforme,
sămînţa se amestecă cu material inert într-un volum de 5 ori mai mare
decît materialul de înmulţire. La hectar se dau 2—3 kg sămînţa cu
puritatea de 90%, germinaţia de 70% şi umiditatea maximă de 12%.
Greutatea medie a 1 000 seminţe este de cea 0,4235 g, iar la un gram intră
în medie 2 362 seminţe.
Straturile reci se însămînţează în a doua jumătate a lunii iulie şi
prima jumătate a lunii august, la adîncimea de 0,5 — 0,7 cm, astfel ca pînă
la venirea îngheţurilor plantele să poată dezvolta o rozetă cu 3—5 frunze
adevărate. Pentru un hectar sînt necesari 150 m2 straturi (0,4 kg sămînţă).
După semănat, stratul se tasează cu o scîndură şi se acoperă cu un strat de
0,3 mm mraniţă cernută.
Pentru a crea condiţii bune de răsărire, a evita uscarea excesivă a
pămîntului însămînţat şi a preveni distrugerea plantelor răsărite de către
razele puternice ale soarelui, straturile se acoperă cu un material protector
în grosime de 1,5—2 cm (paie întregi de cereale sau tulpini de alte
plante).În condiţii normale, sămînţa răsare după 10—12 zile; pe măsura
dezvoltării răsadului, materialul protector se ridică treptat în 2—3 etape în
aşa fel încît plăntuţele să nu sufere de umbrire sau de prea multă lumină.
În răsadniţe calde se seamănă cu 45 zile înainte de plantare, adică
în prima jumătate a lunii februarie. Pentru un hectar de cultură sînt
necesari 60 m2 răsadniţe (0,4 kg sămînţă).
Însămînţarea în răsadniţe sau straturi se face manual, prin
împrăştiere, în două etape succesive. Lucrările de îngrijire în răsadniţe
constă în plivirea continuă a buruienilor, afînarea solului şi udarea ori de
cîte ori este nevoie.
Răsadul din straturile reci se plantează toamna, în luna septembrie,
dacă timpul permite, iar cel din răsadniţe calde se plantează primăvara, cît
mai devreme, cînd are 4—5 frunze. Plantările tîrzii de primăvară fac ca
recolta să fie de 1,5—2 ori mai mică.
Înainte de scoatere, răsadurile se udă abundent pînă la o adîncime de
15 — 18 cm. Se scot din strat numai în ziua plantării şi se transportă în
coşuri de nuiele sau lădiţe. Rădăcinile mai lungi se scurtează la 6—8 cm,

10
(întrucît la plantare cele lungi se îndoaie, se prind greu şi se dezvoltă slab).
Plantarea se face cu plantatorul, în pămînt bine pregătit, preferabil în a
doua jumătate a zilei sau pe timp noros. După plantare plantele se udă pînă
ce se prind definitiv.
Plantarea se face la 50 cm interval între rînduri şi la 25 cm distanţă
între plante, pe rînd. După 7—10 zile răsadurile se verifică şi se
completează golurile, în cazurile cînd terenul a fost bătătorit cu ocazia
plantării, se execută fără întîrziere prima praşilă cu sapa. Aceeaşi lucrare
se execută între rînduri şi în cazul însămînţării directe în cîmp, atunci cînd
plantele nu au răsărit în totalitate din cauză că terenul are crustă.
Pe timpul verii se execută cel puţin 4 praşile.
Rădăcinile cu rizomi se scot în toamna primului an de cultură, cu 2
— 3 săptămîni înainte de îngheţ. Recoltarea trebuie să se facă toamna
tîrziu, întrucît în acest timp rizomii au maximum de greutate şi de principii
active. Pentru recoltare se foloseşte cazmaua, plugul fără cormană sau
maşina de recoltat cartofi.
Primăvara nu se recomandă a se recolta rizomii deoarece se obţine
un produs calitativ şi cantitativ inferior, mai ales după ce a dat mugurele.
În cazul cînd cultura este destinată pentru producerea de seminţe, după
recoltarea acestora, în al doilea an de cultură, rizomii se scot din pămînt cu
rădăcini cu tot.
Un hectar produce 1 200—2 500 kg rizomi cu rădăcini în stare
deshidratată.
Seminţele se recoltează în al doilea an de cultură, de la plantele
destinate special pentru aceasta, bine dezvoltate şi neatacate de boli sau
dăunători.
Înfloritul şi coacerea făcîndu-se succesiv, seminţele se recoltează în
2— 3 etape, pe măsură ce ajung la maturitate. Momentul de recoltare este
atunci cînd la 20% din seminţe a apărut puful şi cînd au căpătat o culoare
galbenă-brună. Inflorescenţele cu seminţele ajunse la maturitate se taie la
30—40 cm de la vîrf în jos, se leagă în snopi mici. Pentru uscare se atîrnă
în magazii sau poduri de casă. Aceste încăperi trebuie să fie curate, ferite
de şoareci, cu podeaua acoperită cu hîrtie.
Pe măsură ce ajung la maturitate (8—10 zile de la recoltare)
inflorescenţele se treieră, iar seminţele se vîntură uşor pentru a se înlătura
boabele seci şi resturile de plantă. La hectar se pot obţine 350—500 kg
seminţe de calitate bună. Determinarea energiei germinative se face în 5
zile, iar a facultăţii germinative pînă la 14 zile.

11
7. RECOLTAREA

7.1. Reguli de mediu

• se recoltează numai din zone curate, nepoluate, cu un istoric


cunoscut de minim 5 ani;
• nu se recoltează din zone protejate;
• nu se recoltează din bazine sărăcite;
• se recoltează numai organele cu valoare fitoterapeutică;
• pentru speciile la care se recoltează organele care asigură înmulţirea
(seminţe, fructe, rizomi) sau supravieţuirea pentru speciile perene
(muguri, rădăcini) se au în vedere limitele naturale de regenerare a
speciilor;
• definirea bazinelor din punct de vedere pedoclimatic, în vederea
constituirii loturilor omogene;
• studiu de impact al bazinelor conform datelor furnizate de
organizaţiile abilitate;

7.2. Reguli tehnice de recoltare

• recoltarea trebuie să fie făcută atunci când planta oferă calitatea


maximă pentru diverse utilizări;
• recoltarea se face în condiţii climatice şi momente ale zilei care
asigură conservarea valorii fitoterapeutice a organului de plantă
recoltat (solul umed, roua, ploaia sau umiditatea aerului deosebit de
ridicată sunt în general condiţii nefavorabile). Dacă recoltarea se
face în condiţii de umezeală, se iau măsuri suplimentare de
eliminarea influenţei nefavorabile a umidităţii ;
• recoltarea se face numai după identificarea corectă a speciei
eliminându-se riscul de confuzie (Ex.: Equisetum arvense – plantă
medicinală; Equisetum palustre – plantă toxică;
• recoltarea se face la optimul tehnic conform specificaţiilor tehnice
(Ex.: frunze tinere – frunze mature sau fructe în pârgă – fructe
mature, flori aflate la începutul înfloririi sau înflorire deplină, ş.a.);
• echipamentele utilizate la recoltare trebuie să fie în stare perfectă de
funcţionare atât din punct de vedere igienic cât şi din punct de
vedere tehnic. Acele părţi ale echipamentului de recoltare (inclusiv
carcasele) care au contact direct cu plantele recoltate trebuie
curăţate sistematic şi ferite de contactul cu ulei sau alte contaminări;

12
• trebuie evitate distrugerile mecanice ale plantelor deoarece acestea
reduc calitatea produsului (de exemplu: pierderea uleiurilor
esenţiale).
• dispozitivele de tăiat ale recoltatoarelor trebuie reglate astfel încât
să se reducă la minimum colectarea de particule de sol.
• personalul implicat în operaţia de recoltare manuală trebuie să fie
sănătos;

7.3. Reguli post recoltare

• intervalul de timp dintre recoltarea şi uscarea plantelor trebuie să fie


foarte scurt în vederea eliminării deteriorării produsului în ceea ce
priveşte conţinutul său calitativ şi microbiologic;
• ambalarea în vederea transportului de la punctul de achiziţie la
punctul de uscare;
• în cazul transportului materialului vegetal de la punctul de achiziţie
este foarte important să se asigure condiţii climatice de transport, să
se transporte cantităţi mici, pe distanţe mici, pentru a elimina
deteriorarea acestuia în ceea ce priveşte conţinutul său calitativ şi
microbiologic;

7.4 Reguli de conditionare - uscare şi procesare primară

• ajunsă la facilităţile de procesare primară, recolta trebuie descărcată


şi dezambalată imediat. Materialul de prelucrat nu trebuie expus
direct la soare înainte de procesare (decât dacă acest lucru este
necesar, de exemplu: pentru distilare) şi trebuie ferit de ploaie;
• încăperile unde se prelucrează plantele recoltate trebuie să fie curate
şi bine aerate şi nu se utilizează niciodată pentru alte scopuri
(adăpostirea animalelor etc.);
• echipamentele de procesare primară trebuie păstrate curate şi
întreţinute sistematic;
• în cazul uscării plantelor pe cale naturală, acestea trebuie întinse în
strat subţire. Pentru a se asigura o circulaţie bună a aerului, cadrele
de susţinere trebuie să fie ridicate la o înălţime suficientă faţă de
sol. Se acordă atenţie deosebită uscării uniforme a plantelor
recoltate şi se evită formarea mucegaiurilor;
• exceptând cazul uscării pe cale naturală, condiţiile de uscare
(temperatură, durată etc.) trebuie selectate în funcţie de tipul
materialului (rădăcini, frunze, flori) şi de conţinutul de substanţe

13
active (exemplu: uleiuri esenţiale şi altele) ale materiei prime brute
ce trebuie produsă;
• uscarea pe sol la lumina directă a soarelui trebuie evitată cu
excepţia materialului vegetal particular care necesită acest lucru;
• tot materialul vegetal trebuie recondiţionat pentru eliminarea
impurităţilor, a părţilor de plantă sub standard şi a corpurilor străine
organice sau minerale;
• trebuie făcută identificarea urmelor de atac de dăunători care ar
compomite întreaga masă vegetală;

7.5. Reguli de ambalare

- după repetarea unui control riguros şi eventual eliminarea părţilor


de plante de calitate scăzută şi a corpurilor străine, materialul trebuie să fie
ambalat în ambalaje curate şi uscate, de preferinţă în saci, saltele, baloţi
sau lăzi noi, pentru protecţie şi pentru a reduce riscul atacului dăunătorilor
- toate loturile trebuie etichetate clar, fără ambiguităţi (exemplu:
aplicarea unei etichete cu numărul lotului). Eticheta trebuie să fie vizibilă,
cu fixare permanentă şi confecţionată din material netoxic. Trebuie
etichetat fiecare ambalaj. Informaţiile trebuie să corespundă normelor de
etichetare naţionale şi europene. În mod special, etichetele cuprind
următoarele informaţii:
• denumirea comună şi latină a plantei ( cu caractere evidenţiate);
• părţile utilizate ( cu caractere evidenţiate);
• numele şi adresa producătorului (cu caractere evidenţiate);
• numărul lotului cu dată şi an ( cu caractere evidenţiate);
• tehnicile de conservare;
• indicaţii despre pericol;
• modalităţi de ambalare şi transport.
- materialele de ambalare trebuie păstrate în locuri curate şi uscate,
ferite de dăunători şi inaccesibile animalelor domestice şi vitelor. Trebuie
să fie garantat faptul că nu are loc nici un fel de contaminare a produsului
prin folosirea ambalajelor, în special în cazul folosirii sacilor de fibre.
- materialele de ambalare refolosibile trebuie curăţate bine şi perfect
uscate înainte de utilizare. Trebuie să se garanteze că nu are loc nici un fel
de contaminare prin refolosirea sacilor.

7.6. Reguli de depozitare

14
- materialul vegetal uscat şi ambalat se păstrează în depozite uscate,
bine aerate, în care fluctuaţiile zilnice de temperatură sunt limitate şi se
asigură o aerarebună;
- este recomandat ca materiile prime vegetale uscate şi ambalate să fie
păstrate:
• în depozite cu pardoseală din beton sau din materiale similare uşor
de curăţat;
• pe paleţi ;
• la o distanţă suficientă de pereţi ;
• complet separate de alte sortimente sau alte loturi de plante
asemănătoare pentru a se evita impurificarea încrucişată şi confuzia;
• produsele organice trebuie păstrate separat.
- fumigarea împotriva atacului de dăunători trebuie făcută numai în
cazuri de necesitate şi în exclusivitate numai de către personal autorizat.
Trebuie folosite numai substanţe certificate. Orice fumigare împotriva
atacului dăunătorilor trebuie înregistrată în documentele produsului. Dacă
tratamentul este indispensabil, după operaţie, se verifică existenţa oricărui
reziduu chimic în materialul tratat. Pentru fumigarea depozitelor trebuie
folosite numai substanţe permise conform normelor naţionale şi europene
şi tratamentul trebuie menţionat în documente;
- la folosirea congelării sau a aburului saturat, pentru controlul
dăunătorilor, după tratare se verifică umiditatea produsului.
7.7. Reguli de transport – desfacere

În cazul transportului unor cantităţi mari este foarte important să se


asigure condiţii uscate şi în plus, pentru a reduce riscul formării
mucegaiului sau fermentaţiei, este recomandată utilizarea containerelor
prevăzute cu aerisire. Ca înlocuitor, se recomandă utilizarea vehiculelor de
transport aerate şi a altor facilităţi de aerare. Trebuie respectate şi aplicate
normele naţionale şi europene de transport; trebuiesc impuse şi respectate
aceleaşi condiţii de depozitare şi în cazul depozitelor de marfă finită din
cadrul lanţurilor de desfacere.

8. PREGĂTIREA PRODUSULUI ÎN VEDEREA


PRELUCRĂRII

15
Partea aeriană se taie de la colet, după care rădăcinile se curăţă de
pămînt prin scuturare, se pun în coşuri de nuiele, se spală bine într-o apă
curgătoare, într-un timp cît mai scurt posibil pentru a nu-şi pierde
calităţile. Printr-o verificare atentă se îndepărtează resturile de tulpini şi
frunze netăiate, resturile de pămînt rămase între rădăcini, rizomi şi
resturile de rădăcini înnegrite.
După spălare, rizomii cu rădăcini se lasă la zvîntat timp de 1—2
zile, în straturi de 10—15 cm, în aer liber, pe timp frumos sau în încăperi
aerisite atunci cînd timpul este ploios. Odată uscaţi, radicelele (firele
foarte subţiri ale rădăcinii) se înlătură prin scuturare sau pieptănare. Pentru
uscare rizomii se aşază în poduri de case, şoproane sau încăperi bine
aerisite, într-un strat de numai 5 cm. Pe o ramă de 1 X 0,70 m se aşază 2
kg rizomi în stare proaspătă. Rădăcinile fiind foarte fragile, nu se întorc în
timpul uscării.
În uscătorii artificiale, la o temperatură de 35—40°, uscarea se
face în două zile, iar la soare se realizează în 20 zile.
Se consideră produsul bine uscat cînd rizomii (partea groasă) se pot
rupe şi în interior sînt uscaţi. Rădăcinile fiind subţiri, sfărîmicioase,
produsul uscat se lasă un timp înainte de ambalare, pentru revenirea şi
uniformizarea umidităţii.
Rizomii cu rădăcini se păstrează în vrac, în poduri sau camere
aerisite, ferite de pisici. Nu se ţin în aceeaşi încăpere cu alte plante cărora
le pot transmite mirosul.

Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca produsul să fie format din


rizomi cu rădăcini, admiţîndu-se ca impurităţi — max. 5% rizomi fără
rădăcini şi resturi de tulpini şi max. 5% radicele (rădăcini subţiri sub 1
mm), corpuri străine organice — max. 0,5% şi minerale — max. 4%,
umiditate — max. 14%.

9. DATE FITOCHIMICE
COMPOZIŢIA CHIMICĂ:

Conţine 0,5—2% ulei volatil. Cercetările efectuate în ţara noastră au


arătat că uleiul volatil creşte considerabil în rizomi şi rădăcini prin
plantarea şi însămînţarea direct în cîmp la sfîrşitul verii faţă de pragul
iernii sau începutul primăverii (1,85% faţă de 0,90%). De asemenea,
tăierea tijelor florale la îmbobocire duce la creşterea conţinutului în ulei
volatil.
Uleiul volatil de valeriana conţine cea 9,5% izovalerianat de bornil,
formiat, acetat şi butirat de bornil, 1-camfen şi 1-pinen şi borneol sub

16
formă esterificată cu acizii formic, acetic şi butiric; acid izovalerianic,
alcaloizi (catinina, valerina, α-metilpirilcetonă, valerianona etc.) rezine şi
alţi acizi organici liberi (formic şi acetic), tanin, acid α-oxivalerianic, acid
valerinic şi valerenolic, izoferulic etc, sescviterpene (valene), alcooli,
esteri, fenoli, cetone, oxilactone, sitosteroli etc.
Rizomii şi rădăcinile mai conţin: acid cafeic şi clorogenic,
heterozide (valeride), lipaze, oxidaze, zaharoză, glucoza, antibiotice, săruri
minerale etc.
Cercetătorii din ţara noastră au adus în ultimii 40 ani contribuţii
importante la elucidarea compoziţiei chimice atît de complexe a acestei
specii.

10. ACŢIUNE FARMACODINAMICĂ - UTILIZĂRI


TERAPEUTICE:

Acţiunea specifică sedativă a acestei specii este condiţionată de


materia primă (proaspătă, stabilizată, nestabilizată sau uscată) şi de
procedeul de extracţie, în special de solventul utilizat.
Componentele principale din uleiul volatil, α-metil-cetona şi unii
dintre alcaloizi au efecte inhibitoare pentru ţesuturile nervoase şi
musculare. Acţiunea principiilor considerate active asupra sistemului
nervos se caracterizeaza prin modelarea sistemului nervos de relaţie.
Efectele sedative se manifestă atît asupra encefalului cît şi asupra
celorlalte segmente ale sistemului nervos. Preparatele pe bază de rizomi şi
rădăcini de valeriană au efecte sedative în special în nevroze prin
diminuarea excitabilităţii măduvei spinării şi a creierului. Acţiunea
exercitată asupra musculaturii netede şi striate se obţine printr-un dublu
mecanism: unul direct-muscular, iar altul indirect nervos. După cercetări
mai recente s-a constatat că nu există un singur principiu activ responsabil
pentru acţiunea terapeutică, produsele farmaceutice din această specie
acţionînd prin complexul de principii active. S-a pus în evidenţă şi
acţiunea hipotensivă a acestei specii.
Preparatele pe bază de Valeriană sînt recomandate ca sedativ în stări
de excitaţie manifestate prin insomnii, nervozitate, hipersensibilitate
motorie şi senzorială, în nevroza cardiacă şi ca antispastic uşor.
Rizomii şi rădăcinile de Valeriană intră în compoziţia ceaiurilor: calmant,
calmant împotriva tulburărilor cardiace, gastric şi sedativ.

Indicatii:
• Insomnie
• Dezintoxicare tabacica

17
• Anxietate, angoasa
• Un complement la tratamentul clasic al epilepticilor.

Tratamente cu valeriana

Insomnie - Administrarea de valeriana inlatura dificultatea in a adormi,


micsoreaza semnificativ procentul de treziri nocturne, favorizeaza aparitia
fazei de somn profund fara vise (etapa cea mai odihnitoare a somnului).
Cu alte cuvinte, valeriana ajuta la marirea perioadei de somn si - foarte
important - imbunatateste calitatea acestuia. Se fac tratamente de cate 6
saptamani. Efectele evidente de imbunatatire a somnului apar dupa 3
saptamani de administrare, in cazul valerianei efectul fiind cumulativ.

Crampe musculare - valeriana are calitati relaxante asupra muschilor. Se


administreaza, atunci cand este nevoie, pe o perioada nu mai lunga de trei
zile. Este eficienta in combaterea contracturii musculare dureroase, care
apare datorita supra-efortului fizic si, mai ales, datorita incordarii psihice.

Gastrite care apar pe fond de stres, de suprasolicitare nervoasa. Un


tratament dureaza 12 zile, cu 5-10 zile de pauza. Se foloseste conjunctural,
in perioadele cu stres intens, substantele active din valeriana intervenind la
nivelul creierului, pentru eliberarea unor substante (neurotransmitatori)
care induc stari de calm, multumire, relaxare. De asemenea, are efect
sedativ, ajutand la diminuarea durerilor gastrice.

Spasme gastrointestinale - valeriana are calitati relaxante asupra


musculaturii netede, fiind eficienta in colici si in spasme intestinale.

Adjuvant in sindromul premenstrual - Tratamentul incepe cu aproximativ


5 zile inaintea menstruatiei si se prelungeste pana in a doua zi a ciclului
menstrual. Inlatura starile de iritare si de excitabilitate nervoasa,
diminueaza durerile de sani, durerile din zona ovarelor, senzatia de
tensiune sau de greutate in bazin.

Aritmie cardiaca, ischemie cardiaca - cu ajutorul valerianei se trateaza in


mod special tulburarile cardiace care apar pe fond de stres si de anxietate.
Un studiu efectuat in SUA, pe un lot de 480 de persoane, a demonstrat ca
administrarea de valeriana, de trei ori pe zi, diminueaza rata bolilor
cardiace care apar pe fond de stres, in special a aritmiei si a ischemiei
cardiace. De asemenea, administrarea valerianei a redus sentimentul
subiectiv de stres.

18
Anghina pectorala - un studiu facut in China arata ca tratamentul cu
valeriana a avut efecte benefice pentru 88% din pacientii supusi testului.
Se administreaza de trei ori pe zi in cure de 40 de zile, cu 7-10 zile de
pauza. Valeriana reduce semnificativ frecventa si intensitatea crizelor de
anghina pectorala, imbunatateste activitatea inimii (actiune pusa in
evidenta prin analizarea evolutiei electrocardiogramelor celor tratati).

Anxietate - valeriana este cel mai bun remediu natural anti-anxietate.


Rezultatele cele mai evidente apar dupa 4 saptamani de tratament.
Tratamentul se face vreme de doua luni, cu 14-21 de zile de pauza. Are
efecte similare ca intensitate cu cele ale medicamentelor anxiolitice de
intensitate slaba si medie, dar fara efectele adverse majore ale acestora.

Depresie - se recomanda o cura de 15-30 de zile cu valeriana, pentru


pacientii ce duc lipsa de exercitiu fizic ori mental, precum si pentru cei
care nu au parte de o relaxare adecvata, manifestand din aceasta cauza
stres asociat cu depresie si astenie.

Mod de folosire

Intern: pentru agitatiile nervoase, anxietate, tulburari ale somnului


• Radacina uscata: infuzati 2-3 g, timp de 5-10 minute in 150 ml de
apa fiarta; impotriva anxietatii luati de 1-5 ori pe zi; impotriva
tulburarilor de somn, o ceasca cu 30-60 minute inainte de somn.
• Tinctura 1:5 : impotriva anxietatii, 1-3 ml de 1-5 ori pe zi;
impotriva tulburarilor de somn, 4-6 ml cu 30-60 minute inainte de
culcare.
• Extract standardizat: impotriva anxietatii, 250-400 mg de 3 ori pe
zi; impotriva tulburarilor de somn, 400-600 mg cu 30-60 de minute
inainte de culcare.
Anumiti specialisti sustin ca uneori e bine ca tratamentul sa fie facut timp
de 2-4 saptamani pentru a simti din plin binefacerile plantei, mai ales in
caz de insomnie cronica.

Extern:
Baie calmanta: infuzati 100 g de radacini uscate in 2 litri de apa firta si
adaugati in apa fierbinte.

19
Efectele adverse

Puţine evenimente adverse care pot fi atribuite valerianei, au fost


raportate. Doze mari sau utilizarea cronică poate duce la dureri de stomac,
apatie, şi un sentiment de tristeţe sau depresie mintală uşoară. Datorită
proprietăţi de planta tranchilizant, aceasta poate provoca ameţeli sau
somnolenţă, efecte care ar trebui să fie luate în considerare înainte de a
conduce sau de a opera echipamente grele. La unele persoane, valeriana
poate provoca dureri de stomac, anxietate, şi terorile nocturne
În cazuri rare, valeriana poate provoca o reacţie alergică, de obicei
ca o erupţie cutanată , urticarie , sau dificultăţi de respiraţie.
Deoarece compuşi din valeriană produc depresie a sistemului
nervos central, ele nu ar trebui să fie utilizate cu alte deprimante, cum ar fi
alcoolul, benzodiazepinele, barbituricele, sau opiacee. Mai mult decât atât,
hepatotoxicitatea a fost asociat cu -utilizarea pe termen scurt (de exemplu,
câteva zile la câteva luni) a preparatelor pe bază de plante care conţin
valeriana şi Scutellaria (denumite în mod obişnuit tichia). Utilizarea pe
termen lung la sexul masculin a fost de asemenea asociat cu simptome
cum ar fi retragerea-benzodiazepine, rezultând în complicaţii cardiace şi
delir.
Datele pe care le avem, nu permit o concluzie în ceea ce priveşte
siguranţa utilizării valerianei în timpul sarcinii. Mai mult decât atât, ca un
produs natural, nereglementat, de concentrare, conţinutul, şi prezenţa
contaminanţilor în preparate valeriana nu poate fi determinat cu uşurinţă.
Din cauza acestei incertitudini şi potenţialul citotoxicităţii la făt şi
hepatotoxicitate la mama, produsul ar trebui să fie evitat în timpul sarcinii.

11. PRECAUTII, CONTRAINDICATII

Tratamentul cu tinctura de valeriana poate da, mai ales la


inceput, stari de somnolenta in timpul zilei, precum si o anumita
incetineala mentala. Farmacistii atrag atentia ca intreruperea brusca a
tratamentului cu valeriana nu este benefica pentru echilibrul emotional.
Din acest motiv, dozele de valeriana se reduc treptat atunci cand se
doreste incheierea tratamentului.

12. FORME FARMACEUTICE

20
Descriere - Valeriana HOFIGAL (20 capsule)
Actiuni:
Sedativa in stari de hiperexcitabilitate nervoasa, anxiolitica, antidepresiva,
spasmolitica, miorelaxanta, produce intarirea procesului de inhibitie
corticala, hipotensiva.
Prezentare
O capsula contine 0,300 g pulbere din radacina de valeriana si excipienti
pana la 0,440 g.
Contraindicatii:
nu au fost semnalate pana acum.Efecte secundare: numai la doze mari pot
sa apara simptome ca: vedere neclara, palpitatii , cefalee, greata, stari de
neliniste.

Precautii:
in sarcina si perioada de alaptare , la bolnavii de astm bronsic si emfizem
pulmonar. La persoane cu hipertensiune arteriala se administreaza numai
cu avizul medicului. Asocierea cu tranchilizante, antidepresive, sedative,
hipnotice, diuretice tiazidice, antiaritmice de tipul procainamidei si
chinidinei se va face numai cu avizul medicului. Se va evita administrarea
produsului in asociere cu consumul de alcool
Conditii de pastrare
La temperatura de 15-25°C, in ambalajul original. A nu se lasa la
indemina copiilor.
Administrare
1 capsula de 2 – 4 ori pe zi, sau dupa recomandarea medicului. Pentru
insomnie se ia o capsula cu 30 – 60 minute inainte de culcare.

21
Prezentare cutie, 20
: pliculete sau
40 grame

Compozitie: - rizomul si
radacinile
de
Valeriana-
Valerianae
rhizoma
cum
radicibus

Proprietati

- sedativ
- hipotensiv
- antianemic
- antiseptic
- antispastic
- emetic

Mod de folosire

22
Intern:- infuzie din 1 lingurita planta sau 1-2 doze la 200 ml apa, se
bea pe parcursul unei zile.

Recomandari

Ceaiul se recomanda pentru calmarea sistemului nervos si cardiac,


reglarea palpitatiilor inimii, scaderea tensiunii arteriale, inducerea unui
somn linistitor

Descriere - Ceai Valeriana radacina 50 gr


Indicatii:

- sedativ
- antiseptic
- distonii neurovegetative
- insomnie si anxietate

BIEN DORMIR CU VALERIANA 20cps

23
Compozitie: 50 mg extract de passiflora (contine 3,5% flavone exprimate
in vitexina), 30 mg extract de musetel (contine 0,3% apigenol), 80 mg
extract de Valeriana (0,8% acizi valerenici) / capsula.

Indicatii terapeutice: Se recomanda in tulburarile de somn, oboseala,


stari de indispozitie.

Contraindicatii: Nu se recomanda copiilor si deasemenea, in timpul


sarcinii si alaptarii.Este contraindicat la persoanele cu tulburari psihice,
afectiuni cardiace sau cu hipersensibilitate la componentele active sau
excipienti. Intrucat poate influenta capacitatea de a conduce autovehicule
sau de a folosi utilaje nu se recomanda administrarea la conducatorii de
autovehicule si manipulatorii de utilaje.

Doze si Mod de administrare: Se recomanda administrarea la adulti a


cate 1 capsula pe zi, cu aproximativ 1 h inainte de culcare, timp de 2-4
saptamani. Dupa administrare se recomanda repaus la pat

Tinctura de valeriana

24
Indicatii: Tinctura de Valeriana face parte din grupa: hipnotice si sedative
in combinatie, exclusiv barbiturice si etse urtilizat in mod traditional
pentru a reduce nervozitatea la adulti si copii, fiind in acelasi timp util si
in tratamentul insomniilor, starilor spastice.

Contraindicatii: Nu utilizati Tinctura de Valeriana in urmatoarele cazuri:


- hipersensibilitate la Valerianae radix
- sarcina si alaptare.

13. CONCLUZII

25
Cunosc efectele valerianei de câţiva ani, deşi doar de curând am
început să citesc despre rezultatele studiilor realizate pe aceasta. Ţin minte
că în “noptile albe” mama îmi dădea 10-15 picături de tinctură, iar efectele
erau imediate.
Despre insomnie se zice că afectează aproximativ 10% din
populaţie. Este şi normal, ţinând cont de faptul că depresiile, stresul şi
anxietatea sunt termeni din ce în ce mai circulaţi. Mai mult de atât, aceştia
sunt factorii principali pentru nopţile neodihnitoare.
Dr. Mark Stangler vorbeşte în cartea sa, Remediile naturiste ale
medicului homeopat, despre valeriană, precizând de un studiu controlat
care a inclus 121 de persoane cu insomnie. Cercetătorii au studiat efectul
unei doze de 600 mg de valeriană, administrată sub formă de tablete. Timp
de 28 de zile, fără să ştie dacă luau preparatul din plante sau placebo, toţi
participanţii la studiu şi-au înghiţit tabletele cu o oră înainte de a merge la
culcare. Când rezultatele au fost analizate, cercetătorii au constatat că
persoanele care luaseră valeriană au raportat că se simţeau semnificativ
mai odihniţi la trezire. Ei au mai relatat şi o mai bună calitate a somnului
decât în cazul celor care luaseră placebo, că îşi aminteau mai bine visele şi
că ziua se simţeau mai puţin obosiţi. Efectele secundare* raportate în
cursul acestui studiu au fost rare.
Nu se ştie clar modul de acţiune al valerianei. Au fost emise diferite
ipoteze, unele pornind de la comparaţii cu Valiumul (Diazepam), altele
conţinând teorii bio-chimice sau biologice. Cert este că valeriana este un
sedativ eficient, anxiolitic, combătând stresul, crizele de epilepsie sau
de astm, durerea, hipertensiunea, spasmele musculare etc. Presa
medicală din diverse ţări europene dezabate acest subiect de mai bine de
un deceniu, cunoscându-se o adevărată criză de valeriană: producţia de
rădăcină este mult sub cererea pieţii.
Cărţile recomandă administrarea sub formă de tinctură (30-60
picături cu o oră înainte de culcare, dar, din propria experienţă, dacă nu
aveţi probleme foarte serioase 10-15 picături sunt suficiente), pulbere sau
tablete (pulberea trebuie consumată numai proaspătă (max 10 zile), altfel
îşi alterează proprietăţile), infuzie combinată (refuzată de mulţi din cauza
gustului neplăcut) sau macerat la rece.
Şi, spre deosebire de Valium, nu s-au semnalat nici unul dintre
efectele secundare ale acestuia: supresia somnului REM (somnului
profund, componentă foarte importantă pentru un somn odihnitor),
dependenţă, depresie, amnezie anterogradă, deficit cognitiv, tahicardie
(mişcări mai rapide ale inimii).

26
* Valeriana nu trebuie luată niciodată în combinaţie cu medicamente
tranchilizante sau antidepresive. De asemenea, unele persoane pot fi
sensibile la această plantă, acuzând senzaţii de ameţeală sau, din contră,
observând un efect stimulent. În medicina chineză este considerată o
plantă “încălzitoare”, de aceea trebuie administrată în cantităţi mici-
moderate. Un număr redus de persoane pot avea tulburări gastrice. Toate
aceste efecte secundare au fost raportate ca şi cazuri izolate.

14. BIBLIOGRAFIE

27
1. Ardelean A., Mohan Gh., Flora medicinală a României, Editura All,
2008

2.Anton S., Medicina naturistă, Editura Polirom, Iaşi, 2000.

3.Bojor O., Alexan M., Plantele medicinale de la A la Z, Editura Ulpia


Traiana, Buc., 1997.

4.Ciulei I., Grigorescu Em., Stănescu U., Plante medicinale, fitochimie şi


fitoterapie, Editura Medicală, Buc., 1993, I.

5.Comsuţa Maria, Tratamente naturale la îndemâna fiecăruia, Ediţia aIIa,


Editura Comleo Press, Cluj-Napoca, 2000.

6. Grigorescu Em., Strămoşii plantelor medicinale, Ed. Cantes, Iaşi 1998

7. Gogan-Cîrjeu A., Autovindecare prin tratamente naturiste, Ed. Teora


Bucureşti, 1999.

8. Ibrian Niţă Elena, Terapia naturală, Ed. Solteris, România 2000

9. Micuţ C. Ion, Plantele în medicină, vol. I, Ed. Bucureşti 1985

10. Micuţ C. Ion, Plantele în medicină, vol. II Ed. Litera 1987

11. Pârvu C., Universul plantelor, Ed. Enciclopedică, ediţia a II-a ,


Bucureşti

28