Capitolul III

Valeriana

1.Generalităţi

Denumire ştiinţifică: VALERIANA OFFICINALIS

Denumire populară: Valeriană
Alte denumiri populare: odolean, gușa porumbelului, iarba mâţului, iarba pisicii, năvalnic. 

Fig

2. Încadrare taxonomică

Regn: Plantae

Încrengătură: Magnoliophyta

Clasă: Magnoliopsida

Ordin: Dipsacales

Familie: Valerianaceae

Gen: Valeriana

Specie: V. officinalis
 Istoric

Utilizarea valerianei are o tradiție de peste patru mii de ani, fiind considerată o plantă de
referință, atât în Europa, cât și în Asia. Investită cu însușiri magice de tradiția populară, în ultimele
decenii i-au fost dedicate sute și sute de studii medicale, care toate atestă același lucru: valeriana este
unul dintre cele mai eficiente remedii în tratarea tulburărilor emoționale, precum și a bolilor fizice
asociate lor.

Ecologie şi răspândire

În flora spontană, unde cantităţile recoltabile sunt reduse, creşte în tufărişuri, păduri, locuri
umede şi umbroase, la marginea apelor, în lunci şi zăvoaie, în zona de deal si munte. În cultură este mai
bine adaptată la temperaturi mai scăzute, are pretenţii ridicate faţă de umiditate şi lumină (suportă cel
mult semiumbra). Preferă solurile profunde, uşoare, bogate în humus, permeabile.
Zonele foarte favorabile se găsesc în Campia Timişului şi, în special, a Crişurilor (jud. Bihor),
Podişul Transilvaniei, depresiunile din jud. Bistriţa-Năsăud, Mureş, Harghita, Covasna, ţara Bârsei, iar
zone favorabile nordul Moldovei (jud. Suceava, Botoşani, Neamţ).

Caractere morfologice

Valeriana este o plantă perenă, înaltă de 30-150 cm, cu un rizom scurt, gros, galben-brun din
care pornesc numeroase rădăcini ce prezintă un miros caracteristic. Din rizomi se pot dezvolta stoloni
subterani scurţi, precum şi 60-70 rădăcini adventive din care pornesc rădăcini de ordinul II şi III, astfel
încît sistemul radicular are un aspect foarte stufos.
Tulpina aeriană apare abia vara sau în al doilea an de vegetaţie, este dreaptă, fistuloasă (goală
la interior), cilindrică, brăzdată şi acoperită cu frunze opuse, fiind puţin păroasă numai la partea
inferioară.
Frunzele, în primele faze de vegetaţie sunt frunze în rozetă. Frunzele tulpinale sînt opuse,
imparipenat sectate, lungi de 5-25 cm, cu 5-11 perechi de lacinii, lanceolate, late de 0,5-1,5 cm. Pe faţă
sînt scurt păroase, pe dos şi la bază părozitatea este mai dezvoltată. Baza frunzei înconjură pe jumătate
tulpina, iar peţiolii descresc de la bază către partea superioară, unde frunzele sunt sesile. Frunzele sunt
adânc divizate, cu segmentul terminal mai mare.
 Florile sunt mici de 4-5 mm de culoare alb-roz, plăcut mirositoare, aşezate la vârful tulpinilor şi
al ramurilor. Fiecare floare are 5 petale unite între ele într-un tub scurt. Una dintre petale prezintă o
mică umflătură la baza ei. Înfloreşte în luna mai până în iulie.
Rădăcina este puternică și bine dezvoltată, cu miros caracteristic, neplăcut ușor vomitiv, dulce
înțepător, aici sunt depozitate peste iarnă toate substanțele de rezervă ale plantei. Rădăcina se
recoltează toamna, la sfârșitul lui septembrie până la mijlocul lui octombrie, după ce partea aeriană,
ierboasă a plantei s-a veştejit, sau primăvara în februarie și martie.
Fructe sunt achene ovate, îngustate spre vârf comprimate, cu o nervură pe faţă şi 3 pe dos, iar
terminal păstrează o coroană de papus.

Organul vegetal utilizat

Se utilizează rizomul şi rădăcinile (Rhizoma et Radix Valerianae).

Tehnologia de cultură

În situaţia înfiinţării culturii prin semănare directă în câmp, plantele premergătoare sunt
cerealele păioase, mazărea, macul, coriandrul etc. care eliberează terenul devreme. Dacă înfiinţarea
culturii se realizează primăvara prin semănat sau plantare de răsaduri, premergatoare pot fi şi culturi
prăşitoare, la care nu s-au aplicat ierbicide atrazinice. Nu se recomandă monocultura.
 Deşi specia este răspîndită şi în flora spontană, în tufărişuri, păduri, locuri umede şi umbroase,
marginea apelor, lunci şi zăvoaie în special în zona de deal şi munte, astăzi ea este exploatată aproape
exclusiv numai din cultură.

Cerinţe faţă de mediu

!!!Este o plantă care traieşte în condiţii variate de climă, mediul în care se dezvoltă influenţând într-o
oarecare măsură principiile active pe care le dezvoltă.

Temperatura
În concordanţă cu condiţiile în care se dezvoltă în flora spontană, Valeriana suportă mai bine
temperaturile scăzute decât cele ridicate. Seminţele încep germinarea la +5° (temperatura optimă fiind
de 20-30°). Suportă geruri de -15 ...-20° fără strat de zăpadă, pornind în vegetaţie primăvara la 1 -2°. În
condiţiile în care este cultivată în locuri mai călduroase, ca factor ecologic de compensaţie va fi
umiditatea în exces.

Umiditatea
Faţă de umiditate planta prezintă pretenţii ridicate, dezvoltându-se optim acolo unde
precipitaţiile anuale sînt de cca. 650 mm. Plantele pot suporta şi perioade de secetă, dar aceasta
influenţează negativ asupra conţinutului în ulei esenţial.

Lumină
Poate creşte la lumină sau semiumbră, dar la lumină sistemul radicular are cea mai mare
dezvoltare.

Sol
Solurile cele mai indicate sînt cele profunde, bogate în humus, uşoare, luto-nisipoase situate pe
locuri umede, dar permeabile pentru apă. Se pot utiliza şi solurile desecate, turboase. Sunt
contraindicate solurile grele, argiloase, care împiedică dezvoltarea sistemului radicular şi fac totodată
foarte anevoioasă operaţia de spălare a rădăcinilor după recoltare.

Recoltarea
Toamna, după ce partea ierboasa a valerianei s-a vestejit, se recoltează rizomul împreuna cu
rădacinile. În cazul în care rădăcinile se culeg primăvara, scoaterea lor din pământ se face în lunile
februarie-martie.

Mod de uscare
       După recoltare rădăcina, se spală, se taie pe lungime în fâșii subțiri, se pune la uscat, în
locuri aerisite și uscate, sunt uscate când devin casante și se rup ușor, se depozitează în săculeți de
pânză sau hârtie, în locuri reci și uscate.
Rădăcinile de valeriană se usucă în încăperi bine aerisite. Ele se întind în straturi subţiri şi se
întorc în primele zile pentru a uniformiza uscarea. Rădăcinile se pot usca şi în camere cu aer cald sau
uscătorii, la o temperatură cuprinsă între 35-40 grade C. Pentru uscare rizomii se pot aşaza în poduri de
case, şoproane sau încăperi bine aerisite, într-un strat de numai 5 cm. Pe o ramă de 1 X 0,70 m se aşază
2 kg rizomi în stare proaspătă. Rădăcinile fiind foarte fragile, nu se întorc în timpul uscării. În uscătorii
artificiale, la o temperatură de 35-40°, uscarea se face în două zile, iar la soare se realizează în 20 zile.
Se consideră produsul bine uscat cînd rizomii (partea groasă) se pot rupe şi în interior sînt uscaţi.
Rădăcinile fiind subţiri, sfărîmicioase, produsul uscat se lasă un timp înainte de ambalare, pentru
revenirea şi uniformizarea umidităţii. Rizomii cu rădăcini se păstrează în vrac şi nu se ţin în aceeaşi
încăpere cu alte plante cărora le pot transmite mirosul.
Cu cât uscarea se face mai încet, cu atât produsul va fi mai aromat. Din 4-5 kg rădăcini
proaspete se obţine 1 kg produs uscat.

Pregătirea produsului în vederea prelucrării

Partea aeriană se taie de la colet, după care rădăcinile se curăţă de pămînt prin scuturare, se pun
în coşuri de nuiele, se spală bine într-o apă curgătoare, într-un timp cît mai scurt posibil pentru a nu-şi
pierde calităţile. Printr-o verificare atentă se îndepărtează resturile de tulpini şi frunze netăiate, resturile
de pămînt rămase între rădăcini, rizomi şi resturile de rădăcini înnegrite.
După spălare, rizomii cu rădăcini se lasă la zvântat timp de 1-2 zile, în straturi de 10-15 cm, în
aer liber, pe timp frumos sau în încăperi aerisite atunci cînd timpul este ploios. Odată uscaţi, radicelele
(firele foarte subţiri ale rădăcinii) se înlătură prin scuturare sau pieptănare. Pentru uscare rizomii se
aşază în poduri de case, şoproane sau încăperi bine aerisite, într-un strat de numai 5 cm. Pe o ramă de 1
X 0,70 m se aşază 2 kg rizomi în stare proaspătă. Rădăcinile fiind foarte fragile, nu se întorc în timpul
uscării.
În uscătorii artificiale, la o temperatură de 35-40°, uscarea se face în două zile, iar la soare se realizează
în 20 zile.
Se consideră produsul bine uscat cînd rizomii (partea groasă) se pot rupe şi în interior sînt uscaţi.
Rădăcinile fiind subţiri, sfărîmicioase, produsul uscat se lasă un timp înainte de ambalare, pentru
revenirea şi uniformizarea umidităţii.
Rizomii cu rădăcini se păstrează în vrac, în poduri sau camere aerisite, ferite de pisici. Nu se ţin în
aceeaşi încăpere cu alte plante cărora le pot transmite mirosul.

Compoziţia chimică

Conţine 0,5-2% ulei volatil. Cercetările efectuate în ţara noastră au arătat că uleiul volatil creşte
considerabil în rizomi şi rădăcini prin plantarea şi însămînţarea direct în cîmp la sfîrşitul verii faţă de
pragul iernii sau începutul primăverii (1,85% faţă de 0,90%). De asemenea, tăierea tijelor florale la
îmbobocire duce la creşterea conţinutului în ulei volatil.

Uleiul volatil de valeriană conţine cca. 9,5% izovalerianat de bornil, formiat, acetat şi butirat de bornil,
1-camfen şi 1-pinen şi borneol sub formă esterificată cu acizii formic, acetic şi butiric; acid
izovalerianic, alcaloizi (catinina, valerina, α-metilpirilcetonă, valerianona etc.) rezine şi alţi acizi
organici liberi (formic şi acetic), tanin, acid α-oxivalerianic, acid valerinic şi valerenolic, izoferulic etc,
sescviterpene (valene), alcooli, esteri, fenoli, cetone, oxilactone, sitosteroli etc.
Rădăcina de valeriană, conține ulei volatil, acid clorogenic, acid cafeic, substante terpenoide, glucide,
acid salicilic, flavonoizi, cumarine, taninuri, rășini,
Rizomii şi rădăcinile mai conţin: acid cafeic şi clorogenic, heterozide (valeride), lipaze, oxidaze,
zaharoză, glucoza, antibiotice, săruri minerale etc.
Cercetătorii din ţara noastră au adus în ultimii 40 ani contribuţii importante la elucidarea compoziţiei
chimice atît de complexe a acestei specii.

Acţiune farmacodinamică - utilizări terapeutice:

Acţiunea specifică sedativă a acestei specii este condiţionată de materia primă (proaspătă,
stabilizată, nestabilizată sau uscată) şi de procedeul de extracţie, în special de solventul utilizat.
Componentele principale din uleiul volatil, α-metil-cetona şi unii dintre alcaloizi au efecte
inhibitoare pentru ţesuturile nervoase şi musculare. Acţiunea principiilor considerate active asupra
sistemului nervos se caracterizeaza prin modelarea sistemului nervos de relaţie. Efectele sedative se
manifestă atît asupra encefalului cît şi asupra celorlalte segmente ale sistemului nervos. Preparatele pe
bază de rizomi şi rădăcini de valeriană au efecte sedative în special în nevroze prin diminuarea
excitabilităţii măduvei spinării şi a creierului.
Acţiunea exercitată asupra musculaturii netede şi striate se obţine printr-un dublu mecanism:
unul direct-muscular, iar altul indirect nervos. După cercetări mai recente s-a constatat că nu există un
singur principiu activ responsabil pentru acţiunea terapeutică, produsele farmaceutice din această
specie acţionînd prin complexul de principii active.
S-a pus în evidenţă şi acţiunea hipotensivă a acestei specii.
Preparatele pe bază de Valeriană sînt recomandate ca sedativ în stări de excitaţie manifestate
prin insomnii, nervozitate, hipersensibilitate motorie şi senzorială, în nevroza cardiacă şi ca antispastic
uşor.
Rizomii şi rădăcinile de Valeriană intră în compoziţia ceaiurilor: calmant, calmant împotriva
tulburărilor cardiace, gastric şi sedativ.

Proprietati terapeutice

-neurosedative Ia nivelul encefalului, hipnotice si calmante asupra sistemului nervos si cardiac (mai
eficace decat tranchilizantele chimice, fara a da obisnuinta sau dependenta);
 -antispastice, antiepileptice, antiemetice (contra greturilor si vomei), carminative, hipoacidifiante,
antihelmintice;
 -hipotensive, antidiabetice;
  -antiastmatice, antiseptice pulmonar. 
Actiuni specifice
    
  nervozitate, stres, insomnii, isterie, epilepsie, paralizie, oboseala, astenie, migrene, sughit, ameteli,
anxietate, distonii neurovegetative, excitabilitatea creierului si a maduvei spinarii, convuisii Ia copii,
stari de excitatie nervoasa, tremuraturi, dureri de cap datorate alcoolului si fumatului, pierderea vocii de
natura emotionala;
      favorizeaza aparitia somnului Ia persoane surmenate, cu obsesii si cu ganduri negre;
     colici stomacale de natura nervoasa, balonari, vome, diminuarea secretiilor gastrice, diaree,
dizenterie, antihelmintic in distrugerea ascarizilor, calmeaza tulburarile nervoase datorate prezentei
parazitilor intestinali;
reglarea palpitatilor inimii, aritmie extrasistolica, nevroze cardiace, angina pectorala, tahicardie,
ateroscleroza, tulburari circulatorii, hipertensiune;
      bronsite, astm bronsic, tuse;
      tulburari de menopauza, dureri menstruale, retentie urinara;
      dureri sciatice, reumatice, nevralgii, spasme musculare, hipersensibilitate motorie si senzoriala;
      asigura dezintoxicarea tabagica, dand senzatie dezagreabila Ia fumatori;
      amelioreaza durerile si vindeca dermatozele, plagi, ulceratii, eruptii, varice, urticarie, contuzii.

Preparate pe baza de valeriana

În scopuri terapeutice, este utilizată valeriana de cultură, planta care crește spontan, este destul
de rară, și destul de greu de găsit, valeriana se cultivă și la noi în țară, și o găsim sub formă de diferite
preparate în magazinele naturiste sau în farmacii. 

Extractul hidroalcoolic (tinctura)

Este forma de administrare terapeutica cea mai frecvent utilizata, intrucat are o actiune rapida si
intensa, chiar si in doze relativ mici. Iata metoda de preparare: se pun intr-un borcan cu filet douazeci
de linguri de pulbere de radacina de valeriana, peste care se adauga doua cani (500 ml) de alcool
alimentar de 70 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa vreme de doua saptamani intr-un loc
calduros, dupa care maceratul obtinut se filtreaza si se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se
administreaza de patru ori pe zi cate 50 de picaturi diluate in putina apa. - afecțiuni cardiace - palpitații,
aritmii -, anxietate, stări de nervozitate,
- în insomnie se iau 1-2 lingurițe în jumătate de pahar de apă, cu 15 minute înainte de culcare.

Pulberea de Valeriana
Se obtine prin macinare cat mai fina a plantei, cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii de
radacina de valeriana se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o
perioada de maximum 2 saptamani (deoarece uleiurile sale volatile se evapora rapid). De regula, se
administreaza de 3-4 ori pe zi, cate o jumatate de lingurita rasa, de pulbere de valeriana, pe stomacul
gol. - este benefică în colici stomacale pe bază nervoasă, în stări de nervozitate, de furie, de neliniște,
afecțiuni cardiace de natură nervoasă 

Maceratul
Macerat din 2 linguri de radacini uscate in 1 litru de apa rece; se Iasa Ia macerat 24 ore, se
strecoara si se beau 2-3 pahare pe zi in stari de agitatie si convulsii nervoase.
Infuzie de rădăcină de valeriana - o linguriță de rădăcina uscată și mărunțită la 250 ml apă clocotită, se
lasă la infuzat 15 minute
- probleme cardiace, stări de astm, stări de nervozitate, vomă, stări de anxietate - de teamă, insomnie,
stări de furie, aduce un somn liniștitor și profund în perioada menopauzei,

Infuzia combinata
Se pun la macerat 3-4 linguri rase de radacina de valeriana maruntita in jumatate de litru de apa, vreme
de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare
se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se
filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se
foloseste intern (1-2 cani pe zi).
Baia terapeutica
Medicina populara recomanda baile complete cu un extract de valeriana obtinut astfel: o mana de
planta (aproximativ 50 de grame) se pune la macerat in doi litri de apa, la temperatura camerei, vreme
de 8-10 ore (de dimineata pana dupa amiaza), apoi preparatul se strecoara, maceratul rezultat punandu-
se deoparte, in timp ce planta ramasa se pune in alti doi litri de apa clocotita si se lasa sa stea acoperita
pana se raceste, dupa care se filtreaza. In final, se combina cele doua preparate (maceratul si infuzia
racita), care se vor pune in apa de baie, potrivita la o temperatura de 39-40 de grade Celsius. Baia
dureaza 10-15 minute, dupa care pacientul se va usca putin prin tamponare cu prosopul si va ramane sa
se odihneasca la loc foarte calduros, vreme de jumatate de ora.

Tratamente cu valeriana

Insomnie - intr-un studiu german efectuat in anul 2001 se afirmau, in mod categoric, urmatoarele:
"Multe plante si remedii naturale pot fi recomandate contra insomniei, insa doar in cazul valerianei
eficienta poate fi garantata". Intr-adevar, nenumarate teste clinice, facute pe pacienti de toate varstele si
care sufereau de diferite tipuri de tulburari de somn, au dovedit eficienta valerianei ca sedativ si
somnifer. Administrarea tincturii de valeriana inlatura dificultatea in a adormi, micsoreaza semnificativ
procentul de treziri nocturne, favorizeaza aparitia fazei de somn profund fara vise (etapa cea mai
odihnitoare a somnului). Cu alte cuvinte, valeriana ajuta la marirea perioadei de somn si - foarte
important - imbunatateste calitatea acestuia. Se fac tratamente de cate 6 saptamani, in care se
administreaza seara, la ora 7, si apoi inainte de culcare, cate o lingurita de tinctura, diluata cu putina
apa. Efectele evidente de imbunatatire a somnului apar dupa 3 saptamani de administrare, in cazul
valerianei efectul fiind cumulativ.

Crampe musculare - valeriana are calitati relaxante asupra muschilor. Se administreaza, atunci cand
este nevoie, cate 1-2 cani de infuzie combinata pe zi, pe o perioada nu mai lunga de trei zile. Este
eficienta in combaterea contracturii musculare dureroase, care apare datorita supra-efortului fizic si,
mai ales, datorita incordarii psihice.

Gastrite care apar pe fond de stres, de suprasolicitare nervoasa - se administreaza infuzie combinata de
valeriana, cate o cana (300 ml), care se bea in reprize, pe parcursul unei zile. Un tratament dureaza 12
zile, cu 5-10 zile de pauza. Se foloseste conjunctural, in perioadele cu stres intens, substantele active
din valeriana intervenind la nivelul creierului, pentru eliberarea unor substante (neurotransmitatori)
care induc stari de calm, multumire, relaxare. De asemenea, are efect sedativ, ajutand la diminuarea
durerilor gastrice.

Spasme gastrointestinale - valeriana are calitati relaxante asupra musculaturii netede, fiind eficienta in
colici si in spasme intestinale. Se administreaza sub forma de infuzie combinata, cate 2 cani pe zi.
Tratamentul dureaza 3-7 zile.

Adjuvant in sindromul premenstrual - se face un tratament de o saptamana cu tinctura de valeriana,

din care se iau cate 2-3 lingurite pe zi. Tratamentul incepe cu aproximativ 5 zile inaintea menstruatiei si
se prelungeste pana in a doua zi a ciclului menstrual. Inlatura starile de iritare si de excitabilitate
nervoasa, diminueaza durerile de sani, durerile din zona ovarelor, senzatia de tensiune sau de greutate
in bazin.
Crampe in timpul menstrelor - se administreaza o doza soc, de 2 lingurite de tinctura de valeriana,
care are efect rapid antispastic si sedativ. Suplimentar, se pot face bai fierbinti cu valeriana la membrele
inferioare, ale carei substante active ajunse in circulatia sanguina periferica au efecte antispastice si
calmante rapide.

Aritmie cardiaca, ischemie cardiaca - cu ajutorul valerianei se trateaza in mod special tulburarile
cardiace care apar pe fond de stres si de anxietate. Un studiu efectuat in SUA, pe un lot de 480 de
persoane, a demonstrat ca administrarea de valeriana, cate 30 de picaturi de tinctura de trei ori pe zi,
diminueaza rata bolilor cardiace care apar pe fond de stres, in special a aritmiei si a ischemiei cardiace.
De asemenea, administrarea valerianei a redus sentimentul subiectiv de stres.

Anghina pectorala - un studiu facut in China arata ca tratamentul cu valeriana a avut efecte benefice
pentru 88% din pacientii supusi testului. Se administreaza de trei ori pe zi cate o lingurita de tinctura, in
cure de 40 de zile, cu 7-10 zile de pauza. Valeriana reduce semnificativ frecventa si intensitatea crizelor
de anghina pectorala, imbunatateste activitatea inimii (actiune pusa in evidenta prin analizarea evolutiei
electrocardiogramelor celor tratati).

Anxietate - valeriana este (alaturi de o planta exotica - kava-kava) cel mai bun remediu natural anti-
anxietate. Rezultatele cele mai evidente apar dupa 4 saptamani de tratament, care va consta in
administrarea unei jumatati de lingurite de pulbere, de 4 ori pe zi. Tratamentul se face vreme de doua
luni, cu 14-21 de zile de pauza. Are efecte similare ca intensitate cu cele ale medicamentelor anxiolitice
de intensitate slaba si medie, dar fara efectele adverse majore ale acestora.

Depresie - se recomanda o cura de 15-30 de zile cu valeriana, pentru pacientii ce duc lipsa de exercitiu
fizic ori mental, precum si pentru cei care nu au parte de o relaxare adecvata, manifestand din aceasta
cauza stres asociat cu depresie si astenie. Se administreaza cate o jumatate de lingurita de pulbere
dimineata la ora 8, seara la ora 19 si cu putin timp inainte de culcare.

Adjuvant in sindromul colonului iritabil - se face un amestec in proportii egale de pulbere de

radacina de valeriana si de seminte de fenicul. Se administreaza cate o jumatate de lingurita de patru ori
pe zi din acest amestec, in cure de cate doua saptamani.
Alte utilizari
In parfumerie pentru compozitii orientale cu nuante balsamice, chypre si tabac.
Aromatizant pentru tutun sau in bauturi alcoolice (bere, lichior) si nealcoolice.
Condimentarea produselor conservate din carne.
In medicina veterinara sub forma de pulbere, infuzie sau decoct, se administreaza, in doze variate Ia
caine, oaie, porc, cal si bovine adulte, in caz de oboseala cardiaca, epilepsie si convulsii.
In compozitia preparatelor: Extraveral (in asociere cu frunze de paducel), Pasinal si Nervocalm,
recomandate in stari de excitatie nervoasa si isterie.

Valeriana ca planta magica

In medicina populara romaneasca, valeriana era considerata cea mai puternica arma pentru alungarea
tuturor spiritelor rele. In unele zone de munte din Ardeal, ea se amesteca in turtele date drept merinde
feciorilor cand plecau cu oile la pascut, pentru a-i feri de iele. In Moldova, fetele tinere purtau o
radacina de valeriana in san pentru a fi ferite de zburatori si de tot felul de ispite ale trupului. In zona
Neamtului se punea o radacina de valeriana pisata intr-un ulcior cu apa neinceputa si se lasa de la
rasaritul pana la asfintitul soarelui. Apa respectiva era bauta de barbatii cu aplecare spre desfrau, iar
radacina ramasa se ingropa la stalpul de la cerdacul casei (ca sa le fie sufletul chemat langa familie si sa
nu uite randuielile firii). In zona muntoasa a Olteniei, radacina de valeriana pisata se dadea vreme de 49
de zile celor posedati de necurat. La rasarit si la asfintit, se lua cate un praf (aproximativ 1,5 grame) de
valeriana, care se inghitea cu agheasma. Noaptea se dormea cu o legatura de valeriana, leustean si iarba
creata la cap, pentru a alunga toate necuratiile din suflet si din trup. In Bucovina, copiii mici si agitati,
care plangeau peste masura, nu dormeau noaptea si pareau chinuiti de spirite rele, erau scaldati in apa
calda, in care se punea o cana de fiertura de valeriana. Tratamentul se facea sapte zile la rand, dupa care
numaidecat copilul se linistea

Reactii dupa administrarea valerianei

In doze normale, valeriana da foarte rar reactii adverse, care constau in somnolenta si - uneori -
usoara senzatie de vertij. Depasirea acestei doze produce insa efecte cum ar fi: senzatii de ameteala,
lipsa de concentrare si coordonare, dureri de cap etc. Un studiu facut in Statele Unite pe 102 voluntari a
aratat ca administrata in doze mari, seara, valeriana poate da dimineata incetineala de reactie, de
decizie, si poate slabi concentrarea. Contra acestor simptome se administreaza sunatoare, care pastreaza
efectele calmante, dar are totodata si o actiune invioratoare. Ca somnifer si calmant, doza la care
valeriana isi face efectul nu depinde neaparat de greutatea corporala sau de varsta, cantitatea optima
pentru obtinerea efectelor terapeutice fiind gasita prin incercare, insa fara a depasi doza maxima
admisa. Merita mentionat in acest context ca, in conformitate cu mai multe studii recente,

Precautii

Nu este indicată utilizarea pe durată lungă sau nelimitată,

fitoterapeuții recomandă întreruperea treptata a tratamentului cu valeriană, întreruperea bruscă poate
afecta echilibrul emoțional, întreruperea trebuie făcută treptat, prin reducerea dozelor administrate.
marirea dozei de valeriana nu inseamna neaparat si marirea efectului terapeutic.