Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară

``Ion Ionescu de la Brad`` Iași

Facultatea de Agricultură

BOTANICĂ

Student: COMAN Ionuț-Ciprian

Specializarea Agricultura ID
 An I – Grupa 122A

1. Descrierea caracterelor generale ale Familiei Rosaceae și exemple de

plante din această familie

Familia Rosaceae face parte din ordinul Rosales, subclasa Rosidae si cuprinde plante
ierboase si lemnoase ( arbori si arbusti) . Familia Rosaceae insumeaza aproximativ 3200 de
specii.
Dupa forma receptaculului , a gineceulu si a fructului familia Rosaceae se imparte in patru
subfamilii : Spiraeoideae, Rosoideae, Maloideae si Prunoideae .

Rozaceele sunt plante variate ca habitus. Florile sunt alterne , cu stipele la baza. Florile la
baza cu bracteole sunt actinmorfe , hermafrodite , rar unisexuate sau plante poligame . Invelisul
floral este diferentiat de caliciu si corola , cu elemente libere. Androceul are numeroase stamine ,
iar gineceul este apocarpic , cu numar variabil de carpele. Ovulele sunt anatrope , cu doua
integumente , iar semintele sunt exalbuminate sau cu endosperm slab dezvoltat si embrionul
drept.
Din Familia Rosaceae fac parte : Spiraea vanhouttei (cununita) , Rosa canina (maces) ,
Fragaria vesca (frag de padure),Rubus Caesius (murul de miristi) , Malus domestica ( mar) ,
Pyrus communis ( par) , Cydonia oblonga ( gutui) , Crataegus monogyna ( paducel) , Sorbus
Aucuparia (scorus de munte) , Cerasus avium ( cires) , Prunus domestica (prun) , Armeniaca
vulgaris ( cais) , Persica vulgaris ( piersic), Amygdalus communis ( migdal) , etc.
Rosa canina ( macesul)

Rosa canina , denumita popular maces , este un arbust inalt pana la 3 m , mult ramificat la
baza. Pe tulpini si ramuri se gasesc numerosi spini, lati la baza si recurbati la varf. Frunzele sunt
alterne , formate din 2-3 perechi de foliole ovale. Florile sunt mari , rozee sau albe , dispuse cate
2-3 in varful ramurilor. Din punct de vedere structural florile se caracterizeaza printr-un
receptacul dezvoltat , urceolat , persistent si carnos la maturitate caliciul din cinci sepale inserate
pe marginea orificiului receptaculului ; corola alcatuita din 5 petale ; androceul din numeroase
stamine dispuse pe mai multe verticile . Fructele sunt globuloase sau elipsoide si au in interior
numeroase achene de culoare verde la inceput , apoi portocalie, iar la maturitate complet rosie-
caramizie. Macesul infloreste in lunile iunie –iulie .
Zonele in care se gaseste macesul este in special pe marginea padurilor de foioase , pana la
zona celor rasinoase , la marginea drumurilor etc.( Constantinescu si Hatieganu , 1986).
De la maces se recolteaza frunzele, florile, fructele si semintele fiind folosite in industria
farmacologica.

Malus domestica ( mar)

 Marul este o specie de plante din familia Rosaceae, se prezinta sub forma de arbusti sau
pomi. Radacina marului este ramuroasa. Marul fixeaza marul in sol pentru a rezista intemperiilor.
Ea absoarbe apa cu sarurile minerale din sol prin perisorii sugatori care conduc seva bruta prin
scoarta la vasele lemnoase prin tulpina. Tulpina este alcatuita din trunchi si coroana , formata din
ramuri cu frunze, flori, apoi fructe. Frunzele la mar au forma ovala , asigurand procesul de
fotosinteza . floarea la mar apare primavara in luna martie , iau nastere din mugurele floral.
Floarea la mar este formata din : peduncul , receptacul , sepale in numar de 5 , petale in numar de
5 , stamina ( filament, antera, polen) si pistil. Petalele formeaza corola care prin culoarea ei roz si
prin parfum atrag insectele care ajuta la polenizare . In urma polenizarii se dezvolta fructele cu
seminte. In urma fecundatiei sepalele si petalele cad, staminele, stilul si stigmatul se usuca , iar
ovarul se ingroasa . ovarul devine fruct , iar ovulele fecundate se transforma in seminte . Fructul
este carnos si are in interior seminte , ceea ce inseamna ca marul este planta angiosperma .
Forma si dimensiunile coroanei difera in functie de soi. Coroanele pot fi sferice sau
globuloase (Cretesc, Patu, Jonathan ), sferica –turtita Domnes, Frumos galben), larga –piramidala
(Starking delicious), ingust piramidala ( Sari – Sinap) si plingatoare ( Granny Smith).
Tara noastra are conditii naturale de clima si sol foarte favorabile pentru cultura marului.

Specia Malus domestica cuprinde in prezent peste 10000 de specii . Numarul mare de
soiuri si provenienta lor diferita confera speciei o mare heterogenitate ( soiurile avand caractere
si insusiri diferite) , ceea ce permite cultura marului pe areale vaste . dintre soiuri majoritatea au
fost obtinute in Europa , alaturi de acestea situindu-se soiuri americane , apreciate in mod
deosebit pentru randamentul lor .

Prunus domestica(Prunul)
Prunul este o specie valoroasa si datorita faptului ca pomii au cerinte relativ mici fata de
conditiile ecologice, necesita o agrotehnica relativ simpla si au un potential productiv ridicat si
constant. La majoritatea soiurilor trunchiul este mijlociu si acoperit in tinerete cu unritidom de
culoare cenusie. Coroana, are , in functie de soi diametre si inaltimi cuprinse intre 4-7 m, o forma
globuloasa, elipsoida sau invers piramidala, cu ramuri de schelet. Florile sunt hermafrodite, cu
petale albe sau alb-verzui, de dimensiuni diferite. Inflorirea are loc inainte sau simultan cu
infrunzirea. Fructele sunt drupe de dimensiuni, forme, gust, aroma si culori foarte diferite. In tara
noastra sunt considerate valoroase soiurile cu fructe mijlocii(35-40 g) cu pielita colorata uniform
in vanat-inchis si acoperite cu un strat fin dar persistent de “pruna” cu gust placut si aroma fina,
samburele mic.
In prezent, sortimentul de baza din principalele centre pomicole este alcatuit din soiurile:
Tuleu gras, Tuleu timpuriu, Vinete Romanesti, Centenar, Valor, Pescarus, Silvia, Blue Free.

Prunus avium (Ciresul)

 Ciresul este un arbore inalt de 10-15 m, cu un diametru al coroanei intre 6 si 8 m. Are un
aspect ovoidal, insa odata cu trecerea anilor capata un aspect mai rotunjit. Frunzele sint de
culoare verde inchis, spectaculoase toamna prin culoarea galben-orange, ajungind chiar la rosu.
Florile acestui arbore apar in lunile aprilie-mai, sint albe. Fructele sunt comestibile si au culoarea
rosu inchis. Ciresul nu este in general pretentios, este rezistent la frigurile puternice din iarna,
insa iubeste caldura si prefera solurile calcaroase sau moi in profunzime, pentru o patrundere mai
usoara a radacinilor. In prezent ciresul se cultiva intre paralelele de 40-60º latitudine nordica, dar
izolat se intalneste pe toate continentele. In Romania se mai cultiva circa 7 mii ha, cea mai mare
parte in sectorul privat, pe care se obtine o productie de circa 60 mii tone.
Principalele judete producatoare sunt: Iasi, Galati, Vrancea, Vaslui, Botosani, Neamt,
Arad. Dinamica productiei este in descrestere continua.
Prunus cerasus(Visinul)

Prunus cerasus(Visinul) este un pom roditor din familia rozaceelor, cu frunze lucioase,
dinţate pe margine, cu flori albe, cultivat pentru fructele sale . Include mai mult de 300 de
varietati, incluzand Montmorency, slab colorat, Morrelocu de culoare inchisa .Visinul este o
specie tetraploida provenita probabil din hibridarea naturala dintre Cerasus avium si Cerasus
fruticosa.
Visiunul comparativ cu ciresul, are o plasticitate ecologica mai mare. Fata de temperatura
are cerinte mai mici, iar pragul biologic pentru maturarea mugurilor este de 8 grade C. Este una
dintre speciile cele mai rezistente la ger dintre prunoide. Reuseste bine atat in zonele
secetoase(400-500 mm apa anual) cat si in regiunile umede(700-800 mm apa annual).
Sistemul radicular fiind mai superficial, poate valorifica si solurile mai subtiri, slab
erodate, usor alcaline.Visinul poate fi cultivat pana la altitudin de 500-750 m.
Visiunul are talie mica (4-6 m) sau chiar arbustoid.Are o capacitate mare de ramificare,
coroana indesindu-se datorita numerosilor lastari anticipati.
Visinele se coc mai esalonat decat ciresele si se tin bine pe ramuri pana la maturitatea
deplina, astfel ca pot fi recoltate in 1-2 reprize. Ele nu isi continua coacerea dupa cules. Fructele
se recolteaza la maturitatea completa sau cu 2-3 zile inainte.
In Romania, visinul ocupa circa 6 mii ha cu o productie de aproximativ 40 mii tone anual.
Principalele judete producatoare sunt: Iasi, Botosani, Bacau, Arges, Buzau, Cluj, Mures, Dolj,
Valcea.
In vederea cresterii productiei se recomanda ca livezile de visin sa nu se planteze in
locuri expuse curentilor reci si sa se evite soiurile sensibile la ger . Plantatiile se vor amplasa pe
soluri fertile , profunde si permeabile , plane sau cu o panta de 3-5 % . pe versanti visinul poate
ocupa treimea mijlocie si superioara , cu expozitii diferite , cu bun drenaj aerian . Plantarea
visinului se face toamna .
Visinul intra pe rod la 3-4 ani de la plantare , dar productia economica se obtine abia in al
saselea an si este in jur de 25-30 kg fructe pe pom .

Prunus armeniaca(Caisul)
 Ca loc de provenienta isi are originea din nordul si vestul Chinei, Asia Centrala si posibil
din Japonia.
Caisul este o specie pretentioasa la lumina . Lumina insuficienta duce la uscarea ramurilor
de rod . Caisul creste si fructifica in zone cu temperaturi medii anuale de 9,6 -11 grade Celsius ,
cu veri calde si ierni blande . El porneste in vegetatie primavara devreme , dupa o perioada de 7
-10 zile , cu temperaturi pozitive si infloreste cand temperatura activa insumeaza 145 -200 grade
Celsius . Pentru parcurgerea ciclului de vegetatie , caisul are nevoie de cel putin 2500 de grade
Celsius ( Botez si Burloi , 1977) .
Caisul prefera soluri usoare si mijlocii , calde , permeabile si drenate . Caisul fructifica mai
bine pe soluri nisipoase si pietroase , daca sunt fertilizate cu gunoi de grajd . pentru cais cele mai
prielnice conditii sunt in zona dealurilor mijlocii , pe versantii sudici , sud –estici si sud – vestici ,
pe terasele Dunarii si in zonele ferite de curentii reci sau temperaturi scazute .
Este un pom de 8-12 m inaltime, cu un trunchi de aproximativ 40 de cm diametru. Frunzele
sunt ovale, lungi de 5-9 cm si late de 4-8 cm, cu o baza rotunda, varf ascutit si margini zimtate.
Florile au un diametru de2-4,5 cm, cu 5 petale de culoare alb-roz.Fructul este o drupa de culoare
galben-portocaliu, uneori rosu pe artea expusa mai mult la soare.
Principalele judete producatoare de cais in Romania sunt: Galati, Constanta, Calarasi,
Ialomita, Olt, Teleorman, Dolj, Dambovita, judete care mai produc anual peste 1300 tone. Pentru
Romania, un avantaj al caisului este acela ca intra repede pe rod in anul 2-4 de la plantare,
produce mult si relativ constant. Ca dezavantaj este acela ca se adapteaza mai greu la conditiile
ecologice, avand o rezistenta scazuta, in special la frig.
Prunus persica(Piersicul)
 Prunus piersica ( piersica) este o specie provenita din China care produce un fruct
numit piersica.
Piersicul are cerinte mari fata de caldura si fructifica in zone cu temperatura medie anuala de
10-11 , grade Celsius . pragul biologic pentru umflarea mugurilor florali este de 7 grade
Celsius , iar pentru inceputul deschiderii florilor este de 10 grade Celsius . Piersicul este o specie
pomicola rezistenta la seceta . Un timp racoros si umed , prelungit in prima faza de crestere a
fructelor (pana la intarirea endocarpului) , poate accentua caderea fiziologica naturala a
piersicilor , uneori peste limita optima . Cerintele pentru apa ale piersicului cresc incepand din
subfaza de intarirea a samburilor pana la recoltare. In ceea ce priveste solul , piersicul necesita
soluri profunde , bine drenate deoarece este exigent la aeratia solului si sensibil la asfixierea
radiculara. In tara noastra cele mai favorabile soluri pentru piersic sunt : solul balan de stepa ,
cernoziomurile , solul brun –roscat de padure , nisipurile si solurile nisipoase .
Pomul creste pana la o inaltime de 5-10 m. Frunzele sunt de tip lanceolota de 7-15 cm
lungime si 2-3 cm latime. Florile apar in primavara timpurie inaintea frunzelor, si sunt solitare
sau pare, au un diametru de 2-3-4 cm, sunt de culoare roz si au 5 petale. Fructul este o drupa cu u
singure sambure mare, fructele sunt de culoare portocaliu spre rosu si sunt acoperite cu o pielita
cu puf.
Piersicul rodeste, in principal pe ramurile anuale mixte si lungi , care sunt bine
reprezentate la pomii carora li se aplica taieri anuale de fructificare .
In tara noastra, cultura piersicului este foarte veche, fiind introdusa de greci sau romani, la
inceput ca pomi izolati, apoi in culturi organizate.
Intre anii 1970-1990 aceasta cultura s-a extins foarte mult ajungand la 11 mii hectare, cu o
productie de circa 80 mii tone. Dupa anii 1990, si cultura piersicului a cunoscut un declin
accentuat, productiile situandu-se in jur de 18000tone.
Cea mai mare productie in Romania este obtinuta in cele doua judete, Constanta si Bihor
(peste 50%).
Prunus cerasifera(Corcodusul)
 Prunus cerasifera(Corcodusul) este un pom care atinge o inaltime de 8 m.Prezinta tulpina
neregulata cu o scoarta cenusiu-lucioasa, mult timp neteda.Lujerii subtiri, rotunzi, sunt verzi,
uneori putin roscati,lucioasi,cei laterali terminati in spini.Mugurii sunt bruni, conici,mici de 4-
5mm, stau solitari sau cate 2-3. Frunzele de 2-7 cm lungime, eliptic-ovale, la baza brusc
ingustate.Florile apar odata cu frunzele in aprilie-mai. Ele sunt albe ,solitare sau cate 2
pedicelate,neparoase de cca. 2 cm. Fructele sunt glouloase de 2-3 cm lungime galbene, rosii-
brune comestibile se coc prin iulie.Corcodusul fructiica des de la varsta de 7-8 ani.
Specie subspontana cu areal sud-est european, vest asiatic si caucazian se intalneste
frecvent in regiunea de coline si de campie in deosebi in sudul si estul tarii noastre. Este putin
pretentioasa, rezistenta la seceta si er, pe soluri uscate, pietroase sau argiloase, compacte. Are
temperament de lumina.
Introdusa ca specie de amestec in lucrarile de ameliorare a terenurilor degadate din
regiunile secetoase a dat rezultate bune, avand si cresteri active. Este un pretios portaltoi pentru
cea mai mare parte a varietatilor de corcodus si pruni. Poate fi cultivata inperdelele de protectie si
in spatiile verzi la campie si dealuri.

Prunus spinosa(Porumbarul)
 Prunus spinosa(Porumbarul) Este arbust spinos sub forma de tufa deasa care nu depaseste
3 m inaltime cu inradacinare profunda si numeroase ramificatii laterale. Scoarta este inchis-
cenusie putin crapata, lemnul dur si dens.Lujerii cenusii cubescenti, cei laterali terminati intr-un
spin.Mugurii sunt mici de 1-1,5 mm de obicei 3 unul langa altul .Frunzele eliptice sau alungit
odovate, de 2-4 cm sunt la baza cuneate, crenat-serate.
Flori hermafrodite, solitare, pedicelate, albe, mici de 1-1,5 cm apar inaintea infrunzirii.
Fructele globuloase, erecte, de 1-1,5 cm diametru, negre albastrui brumate, au un gust astringent
si raman pe ramuri pana primavara.Drajoneaza puternic si are crestere inceata.

Prunus fruticosa(Ciresul pitic de Baragan)

Prunus fruticosa(Ciresul pitic de Baragan) este un arbust de pana la 1 m inaltime, cu tulpini
uneori taratoare; lujeri bruni-roscati , cu opelita cenusie; mugur mici si idepartati de lujer.
Frunzele de 2 pana la 5,5 cm lungime sunt eliptic-odovate, obtuze la varf si ingustate la baza, pe
margini crenat-serate, de culoare verde intunecat, lucitoare, cu petiol de 5-12 mm lungime. Flori
albe mici de 1,5 cm diametru, cate 2-4 in fascicule umbelate. Apar in aprilie-mai. Formeaza
fructe globuloase de 1 cm diametru rosii inchis cu gust arisor, drajoneaza abundent.
Specie indigena, ajunge spre est pana in Siberia; la noi creste sporadic, in statiuni
xerofitice din Dobrogea , din Campia Muntenie si a Transilvaniei, recum si in nele regiun
colinarepe versantii insoriti, calcarosi. Intereseaza ca specie de prima imadurire, in silvostepa si
in statiuni uscate din zona foretiera.
Prunus avium-Cerasus avium-(Cires paduret)

Prunus avium-Cerasus avium-(Cires paduret) Arbore de pana la 20-25 m inaltime are

tulpina dreapta si scoarta cracteristica, neteda bruna-violacee, lucitoare ce exfoliaza in fasii
circulare. Lemnul valoros cu durament de culoare rosiatica bruna, cu ochiuri stralucitoare, dur si
greu se altereaza usor la variatii de umiditate.
Coroana ovoida sau sau piramidala, este constituita din ramuri lungi,de obicei erecte.
Lujerii anuali zvelti, putin muchiati, cenusii sau roscati, lucitori, sunt acoperiti cu o pielita ce se
desface.Mugurii alterni, bruni-cenusii, solzosi stau ingramaditi spre varful lujerilor. Frunzele sunt
oblong-ovate, lungi de 8 pana la 15 cm, acuminate pe margini neregulat dublu-crenat-serate, pe
fata mate si putin aspre, pe dos slab pubescente, la baza cu 1-2 glande roscate, prinse pe petiol.
Florile sunt albe de 2,3-3,5 cm diametru, sunt dspuse in facicule umbelate de cate 3-6 pe
pedunculi de 3-5 cm lungime, erecti, au sepale reflecte. Apar prin aprilie-mai inainte de
infrunzire fiind expuse uneori ingheturilor tarzii. Fructifica de timpuriu de la 8-10 ani anual si
abundent. Drupa pedunculata, globuloasa de 1 cm diametru de culoare rosie inchis pana la
negricioasa e lucitoare, zemoasa cu gust dulce amarui.
Prunus tenella(Migdalul pitic)
 Prunus tenella(Migdalul pitic) Este un arbust de pana la 1,5 m inaltime dar adesori ramane
pitci formand tufe des ramificate. Lujerii verzi sau bruni-verzui luciosi, mugurii mici , globulosi,
bruni dispusi cate 3 alaturati. Frunzele de 3-7 cm lunime, sunt lanceolate odovate, cuneate la
baza. Florile roz inchis cu receptacul lung tubular, cate 1-3, apar inainte de infrunzire prin aprilie.
Fructul este ovoid turtit, galben-cenusiu, asemanator cu migdala insa ceva mai mic cca.2 cm.
Desi infloreste anual si abundent migdalul pitic produce frucet putine dar drajoneaza foarte
viguros in regiunile aride, de stepa, regenerandu-se numai in acest fel.
Arbust indigen originar din stepele Eurasiei, este putin raspandit la noi, vegetand
sporadic, in Dobrogea, Baragan si in Campia Transilvaniei pe soluri bogate in baze de schimb,
afanate.
Prunus padus(Malinul)

Prunus padus(Malinul) Este un arbore cu o inaltime pana la 15 m cu tulpina dreapta cu

scoarta neteda, cenusie-negricioasa si coroana deasa-umbroasa. Lujerii sunt vigurosi, bruni-
lucitori.Mugurii mari de 6 mm lungime sunt fusiformi alipiti de lujeri dar cu varful departat
bruni-luciosi.
Frunzele eliptice de 6-12 cm lungime, brusc acuminate la baza rotunjite, groase, usor zbarcite.
Florile albe de cca. 1,5 diametru grupate in raceme multiflore, alungite, de regula pendente, lungi
de 10-15 cm sunt placut mirositoare; apar abundent in mai. Fructele, globuloase, mici de 6-8 mm
diametru negricioase, amarui, necomestibile au un sambure ovoid brazdat si se coc prin
iulie.Longevitatea este pana la 70-80 de ani.
Specie indigena raspandita in intreaga Europa ajunge pana in Siberia. La noi se intalneste
mai ales la campie si la dealuri prin paduri de lunca. Urca insa si mai sus pana in fagete si chiar
molidisuri. Apare pe soluri fertile bogate in baze.

1. Descrierea caracterelor generale ale Familiei Solanaceae și exemple de

plante din această familie
SOLANACEELE sunt plante erbacee sau arbuşti, cu răspândire în toate regiunile calde ale
Pământului, unele şi în cele temperate. Au frunzele simple cu limbul întreg, lobat sau divizat.
Florile sunt simpetale, bisexuate, actinomorfe, excepţionalzigomorfe şi pentamere, cu excepţia
gineceului, care este dimer, solitare sau în inflorescenţe axilare sau terminale.Caliciul este
sinsepal şi adesea persistent, corola sinpetală de formă tubuloasă, rotată, infundibuliformă,
campanulată. Androceul este format din 5 stamine, prinse de corolă, uneori inegale (Petunia) sau
reduse la 4.Gineceul este format din 2 carpele concrescute într-un ovar superior şi bilocular,
prevăzut cu un singur stil. Ovulele sunt numeroase, prinse pe 2 placente mari.

TULPINA LA SOLANACEAE
Plantele erbacee au adeseori rizomi sau tuberculi.Tulpinile pot fi simple sau ramificate si pot
avea inaltimi intre 30 cm-2 m.

FLORILE LA SOLANACEAE
Florile sunt pentamere,actinomorfe,bisexuate.Invelisul floral este dublu. Caliciul este
gamosepal,iar corola este gamopetala.Aceasta poate fi tubuloasa,rotata sau infundibuliforma.
Androceul este format din 5 stamine care concresc cu corola. Gineceul este superior format din 2
carpele concrescute. Flori formate in mod normal din 5 petale si 5 sepale.

FRUCTUL
Fructul este o baca sau o capsula. Familia cuprinde plante foarte toxice,cu numerosi
alcaloizi(nicotina,atropina scopolatina).
Multe specii sunt cultivate in scopuri alimentare,ornamentale,industriale iar altele sunt
considerate buruieni.

Flora României conține 31 de specii spontane și cultivate ce aparțin la 12 genuri:

 Atropa
o Atropa belladonna – Mătrăgună, Cireașa lupului
 Capsicum
o Capsicum annuum – Ardei
 Datura
o Datura stramonium – Ciumăfaie
 Hyoscyamus
o Hyoscyamus albus – Măselariță albă
o Hyoscyamus niger – Măselariță, Nebunariță
 Lycium
o Lycium barbarum – Cătină de garduri, Gărdurariță
 Lycopersicon
o Lycopersicon esculentum (sin. Solanum lycopersicum) – Pătlăgele roșii, Tomate
  Nicandra
o Nicandra physalodes – Căldărușa popii
 Nicotiana
o Nicotiana alata – Regina nopții
o Nicotiana rustica – Mahorcă, Tutun țărănesc
o Nicotiana tabacum – Tutun, Tutunul cultivat
o Nicotiana × sanderae
 Petunia
o Petunia axillaris – Petunie

MĂTRAGUNA (ATROPA BELLADONNA)

Mătrăguna (Atropa belladonna) este o specie de plante erbacee , perene prin rizom , care face
parte din genul Atropa, familia Solanaceae, alături de Mandragora officinarum. Mai este
denumită și beladonă, doamna-codrului sau doamnă-mare, cireașa-lupului, iarba codrului sau
țilidonie.
Descriere:
 Tulpina, cu înălțimea de 50–150 cm, formează de regulă de la jumătate trei ramificații.
 Frunzele sunt ovale, cu marginea întreagă, dispuse altern la baza ramurilor și perechi în
partea superioară (una dintre ele fiind mult mai mare ca cealaltă).
 Florile sunt brun-violete sau brun-purpurii.Planta înflorește în perioada iunie-august.
 Fructele, bace sferice cu multe semințe, sunt mai întâi verzi, apoi negre, lucioase și
suculente.
Frunzele și bacele sunt extrem de toxice atunci când sunt ingerate, conținând alcaloizi de
tropan. Aceste toxine includ atropină, scopolamină și hiosciamină, care cauzează delir și
halucinații, și sunt, de asemenea, utilizate ca anticolinergici farmaceutici. Acești alcaloizi de
tropane par a fi comuni în familia Solanaceae, deoarece sunt prezenți și în plantele din genurile
Brugmansia, Datura și Hyoscyamus, din aceeași familie, dar și în subfamilii și triburi diferite de
cele ale plantelor nocturne.
Substanțele active sunt reprezentate de alcaloizi, în special hiosciamină, atropină,
scopolamină, beladonină. Produsele farmaceutice bazate pe extracte de beladonă sunt indicate
pentru combaterea colicilor gastrointestinale și a spasmelor biliare. În prezent nu se mai
utilizează în medicina populară din cauza toxicității neobișnuit de mari.

ARDEIUL IUTE (CAPSICUM ANNUUM)

 Ardeiul iute (Capsicum annuum) este o specie populară a genului Capsicum care face
parte din familia Solanaceae. Această specie se dovedește a fi cea mai cultivată dintre toate cele 4
tipuri de ardei cunoscuți. Ardeii iuți se pot găsi în mărimi și forme diferite, iar intensitatea iuțelii
acestora poate varia și de la slab la intens: ardei gras, chilli sau ardei iute roșu. Proprietățile
medicinale ale ardeiului sunt limitate, în general, la proprietățile vitaminizante (îndeosebi privind
vitaminele A și C). În acest sens, varietatea de ardei iute este o excepție datorită substanței
iritante capsaicină, cu multiple indicații terapeutice.Deasemenea, partea care da iuțeala unui
ardei, sunt semințele.
Caracteristici
Deși annuum înseamnă anual (provenind din latinescul annus ”an”) ardeiul iute este o
plantă perenă, care în absența iernilor geroase se poate adapta și poate supraviețui mai multe
anotimpuri. Ardeiul iute are flori de culoare albă, uneori purpuriu iar tulpinile sunt numeroase și
pot atinge o înălțime de 60 cm. Fructele pot fi verzi, galbene sau roșii. În timp ce alte soiuri de
ardei se pot dezvolta în orice tip de climat, ardeiul iute are nevoie de un mediu cald și uscat.

TOMATA (Solanum lycopersicum)

Roșia (pătlăgica roșie sau mai rar tomata), numită științific Solanum lycopersicum, este o
plantă din familia Solanaceae, apropiată pe linie genetică de următoarele plante, de asemenea
originare din "Lumea Nouă": tutun, ardei, cartof, vânătă și physalis.
Este o plantă perenă, crescută adesea în climate temperate ca o plantă anuală, atingând
frecvent între 1 și 3 m înălțime, cu un trunchi mai mult ierbos, care crește de cele mai multe ori,
ca orice altă plantă cățărătoare, pe tulpinile altor plante, pe bețe sau garduri.
Este cultivată la aproape toate latitudinile, ocupând o suprafață de aproximativ 3 milioane
de hectare, adică o treime din terenul consacrat legumelor
Frunzele plantei sunt lungi de 10–25 cm, de formă penat-compusă, având 5–9 frunzulițe,
fiecare dintre acestea având până la 8 cm lungime, cu margini serate. Atât trunchiul cât și
crenguțele, respectiv frunzele sunt acoperite cu excrescențe asemănătoare părului animalelor.
Florile sunt mici, de circa 1–2 cm, galbene, având corola formată din cinci sepale și cinci petale,
fiind grupate în inflorescențe de 3 până la 12 flori. Rosia are un pH acid de 5,5.

Cuvântul tomată, respectiv toate variantele sale din spaniolă, engleză și alte limbi, este un
În anul 2001 Uniunea Europeană a decis oficial că roșia este fruct, și nu legumă.