Sunteți pe pagina 1din 13

Menta

Etichete: condiment, planta aromatica

Fam. LABIATAE
Denumiri populare: borsnita, broastil, brosnita, camfor, diana, ferent, ghiazma, giugiuma, ghinta,
iarba creata, iarba neagra, iasma, izma batraneasca, izma buna, izma de gradina, izma de leac,
izma de les, minta, minta creata, minta moldoveneasca, minta neagra, minta de gradina, nina de
camfor, ninta, ninta rece etc.
Menta este planta aromatica cu cele mai multe specii si cele mai variate intrebuintari. Face parte
dintr-o familie extinsa, alaturi de alte plante aromatice precum cimbrul, cimbrisorul, maghiranul,
salvia si levantica
Beneficii / Utilizare Menta:
Menta (Mentha) este un gen de aproximativ 25-30 specii de plante distribuite mondial, sapte in
Australia, una in America de Nord si celelalte in Europa si Asia; exista si hibrizi.
De regula, speciile de menta care se folosesc in vindecare nu cresc spontan, majoritatea speciilor
salbatice nu au calitatile medicinale ale asa-numitei "mente bune". Prin "menta buna" se intelege,
de fapt, o serie de trei specii de menta (care la randul lor au sute de varietati). Acestea sunt menta
de apa (Mentha aquatica), menta dulce (Mentha viridis sau spicata) si hibridul primelor doua:
menta piparata (Mentha piperita), care este cea mai folosita specie in prezent. In aceeasi
categorie amintim si menta creata (Mentha crispa), menta frantuzeasca (Mentha pulegium). Toate
speciile de menta sunt foarte aromate.
In general, Mentha piperita poate substitui orice tip de menta, dar nu si invers. Ea are un gust
puternic si mentolat, mai puternic la planta proaspata decat la cea uscata
Cum le deosebim
MENTA COMUNA sau VERDE (MENTHA VIRIDIS sau SPICATA)
Este o planta perena indigena. Radacina are forma de rizomi taratori si tulpini erecte, ramificate

spre varf. Lastarii cresc orizontali, etalati. Frunzele sunt aproape sesile (fara codite), ascutit lanceolate, putin rotunjite la baza si larg dintate la margini. Ele sunt usor intoarse si au nervuri
foarte pronuntate. Florile roz sau liliachii sunt adunate intr-un spic cilindric. Infloreste din iulie
pana in septembrie. Cand face seminte, destul de rar, acestea sunt foarte fine, rotunjite, de
culoare cafenie. Se inmulteste de obicei prin despartirea tufelor, primavara, preferand un sol
reavan. Plantatia poate dura mai multi ani daca se iau toamna masuri de protejare, tunzand tufele
si acoperind partile bazale cu pamant gras sau mranita.
MENTA ENGLEZEASCA (MENTHA PIPERITA)
Menta englezeasca sau "piperat" a aparut ca un hibrid spontan intre speciile Mentha viridis si
Mentha aquatica, semnalat pentru prima data in 1675 de un cultivator englez, de unde i se trage
si numele. Exista doua varietati:
-Mentha piperita var. rubescens, numita si izma neagra
-Mentha piperita var. palescens, izma alba.
Planta ierboasa perena, dezvolta in primul an de vegetatie o radacina pivotanta, care incepand cu
cel de al doilea an (sau chiar mai devreme) dispare, iar in partea subterana a tulpinii se formeaza
radacini adventive ce ramifica puternic, avand un aspect fascilular.
Ea devine un rizom gros format din noduri si internoduri. De la noduri pornesc stolonii, iar din
nodurile acestora pornesc radacini si lastari aerieni. Tulpina aeriana, inalta de 60-80 cm, este
dreapta, ramificata. Frunzele sunt opuse, oval - lanceolate, cu marginea limbului ascutit si
acoperite cu perisori secretori ai uleiului eteric. Florile de culoare roz-violacee sunt grupate in
verticile, la extremitatea tulpinilor si ramurilor, in buna parte sterile. Se inmulteste prin portiuni
de tulpina care se inradacineaza extrem de usor.
Cu cat se culeg mai multe frunze si ramuri, cu atat menta va creste mai puternic, mai ales ca
acest lucru poate fi facut pe toata perioada de dezvoltare a plantei. Recoltarea in cantitati mai
mari se va face atunci cand planta incepe sa infloreasca si cand frunzele de la baza plantei incep
sa se ingalbeneasca. Pentru aceasta se taie menta cu totul, la 5-10 cm deasupra nivelului solului.
Pentru a se obtine doar frunze, acestea se rup de pe ramuri si se lasa sa se usuce intr-o camera
calda, la umbra, apoi se pot pastra intr-un borcan inchis. Din 1 kg de menta cruda rezulta
aproximativ 200 g de menta uscata, care se pastreaza in pungi de hartie, in camere lipsite de
umiditate si racoroase. I se spune "piperita", adica iute, piperata, datorita gustului si mirosului
intepator care se pot simti daca tulpina sau frunzele sunt taiate.
In ciuda numelui sau, menta piperata nu are nimic din iuteala condimentului la care se face
referire, din contra, este racoritoare, dar in schimb are in mireasma sa o nuanta care aduce aminte
de cea a piperului. Mirosul este fin, patrunzator, specific, iar gustul este aromatic, puternic,
lasand in gura senzatia de racoare placuta.
A fost cultivata in scopuri medicinale, in anul 1760 in Anglia. Primele culturi de menta piperata
din Europa au fost realizate la Hertfordshire, in Anglia, de catre Easles. De aici cultura mentei sa raspandit mai intai in Anglia, si apoi in toata lumea. Aceasta specie de menta nu creste spontan
la noi in tara, prima cultura de Mentha piperita a fost infiintata de Pater in 1908, la Cluj.

MENTA FRANTUZEASCA (MENTHA PULEGIUM)


Este o planta europeana perena. Tulpinile sale culcate, care prind usor radacini in contact cu solul
sunt garnisite cu frunze oval - rotunjite, usor pubescente, de un verde cenusiu.
Florile sunt mici, de un albastru-liliachiu, reunite in glomerule sferice, dispuse verticilat si etajate
pe tulpina, unele deasupra altora, in numar de 12- 15. Semintele sunt extreme de marunte, ovale,
de culoare cafenie deschisa. Toata planta degaja un miros agreabil, dar mai putin puternic ca al
celorlalte specii de menta. Creste bine in soluri compacte si reavene, dar poate fi intalnita, tot atat
de bine si pe cele doua tarmuri ale Mediteranei, cel european si cel african, in locuri relativ
lipsite de umezeala, cum ar fi de pilda in Algeria, pana la limita Saharei. Cand creste bine expusa
la soare, continutul frunzelor sale in uleiuri eterice este mai ridicat. Menta frantuzeasca este
printre cele mai apreciate dintre toate felurile de menta, ca planta aromatica culinara, din Pirinei
pana in Caucaz si din Pind pana in Tassili, lasand fanteziei camp larg de manifestare in privinta
utilizarii ei.
MENTA CREATA (MENTHA CRISPA)
Este o planta ierbacee perena, avand frunze foarte incretite si cu margine dintata ce sunt lipsite de
petiol. Florile sunt mici, roze - liliachii si formeaza verticile la baza frunzelor din zona de varf a
tulpinii si ramurilor. Intreaga planta are un miros aromatic care este caracteristic mentei. Este o
planta hibrida si se cultiva frecvent prin gradinile taranesti, alaturi de busuioc. De la izma creata
se recolteaza inainte de inflorire frunzele (Folium menthae crispae), dar si ramurile tinere.
Menta, in orice forma, este placuta si incanta privirea cu frunzele lor de un verde viu, cu
robustetea cu care cresc, dar se remarca mai ales prin parfumul racoritor, variat si nuantat de la o
specie la alta, pe care-l degaja de cum le atingi. Si in casa, ca planta de ghiveci, menta este
ornamentala si in acelasi timp folositoare. Pe pervazul ferestrei de la bucatarie sau pe un balcon,
tufa de izma racoreste aerul din jur cu prospetimea aromei sale si pune oricand la dispozitie
cateva frunzulite proaspete pentru un ceai reconfortant si stimulant.
Vara, un buchetel de ramuri verzi de menta pe masa din sufragerie, mai ales daca poarta si cateva
spice de flori liliachii, constitue un fundal festiv pentru orice cina.
De la izma se folosesc frunzele (Folia menthae) sau intreaga planta aeriana (Herba menthae) care
in stare uscata contine 0,2- 3,5 % ulei volatil cu largi intrebuintari in industria alimentara,
farmaceutica si cosmetica. Cand se recolteaza "herba" plantele cosite fie se introduc in distilerii
in stare proaspata, fie se usuca in brazde si se aduna in capite. Recoltarea "foliei" se face manual
prin desprinderea frunzelor de pe ramuri, iar uscarea se face in strat subtire, la umbra si-n locuri
bine aerisite.
Momentul optim de recoltare coincide cu faza in care 50-70% din plante sunt inflorite.
Caracteristic mentei este mirosul pur si inviorator, patrunzator si cu gust arzator. Proaspata,
rezista doua zile la temperatura camerei si o saptamana la frigider, iar uscata - mai multe luni, la
adapost de lumina si umezeala.
Legenda mentei
Cunoscuta probabil cu mult inaintea celor care i-au "descoperit" legenda, menta isi are originile
legendare in mitologia greaca. Mentha era o frumoasa nimfa de care zeul infernului

(intunericului) Pluton, s-a indragostit nebuneste. Sotia sa, zeita Persephona, geloasa fiind pe
frumoasa nimfa, a urmarit-o pe nefericita fata si a ingropat-o. Impresionat de suferinta nimfei,
Pluton a transformat-o intr-o planta frumos mirositoare ce avea sa impresioneze simturile multor
oameni si sa aline suferintele multor bolnavi
"O alta legenda spune ca in timpurile cand picioarele Domnului si ale apostolului Petre mai
calcau prin tarana acestei lumi, ca drumeti nestiuti, se lasase o arsita cum nu se mai vazuse. Si se
intampla ca cei doi pribegi sa ajunga intr-o pustietate unde nu se gasea picatura de apa si abia
daca vedeai chip de om la o zi intreaga de mers prin colburi fierbinti. Cand soarele ajunse in
crucea zilei, Petre se aseza pe o piatra, ostenit si fara putinta de a merge mai departe. Si spuse:
"Doamne, fa sa rasara un izvor sau o fantana, ca ne-om stinge de sete si de osteneala!". Domnul
zambi, cu buzele uscate de arsita, si cuvanta bland: "Lasa, Petreo, ca Tatal ne-o pregatit ceva mai
bun decat fantana sau izvor". Si nu bine termina de spus aceste cuvinte, ca de la un cot al potecii
rasari un drumet, la fel de ostenit ca si ei, dar care se opri si ii intreba daca le poate fi de folos cu
ceva. Numaidecat, Petre ii ceru apa, iar drumetul le dadu cu draga inima tot ce mai avea in
plosca. Apa era infierbantata de soare si abia potoli setea drumetilor sfinti. Domnul spuse: "Vezi
Petre, izvorul sau fantana ne-ar fi potolit doar setea trupeasca, dar milostenia acestui om, care nea dat ultima lui picatura de apa, ne-a intremat si sufletul". Si atunci, dupa aceste vorbe, in fata
omului celui milostiv rasari un suvoi de apa curata si buna, iar in jurul suvoiului, o iarba cu
frunze grase, care raspandea o mireasma racoroasa si intrematoare: menta. De atunci, frunzele ei
mestecate la drum lung potolesc setea calatorilor, ii racoresc si le alunga osteneala." ( Formula
As, nr.733/ 2006)
Iarba sfanta in credintele populare - menta - este un dar venind din milostenia Domnului nostru
Iisus Hristos si a drumetului singuratic si cu inima buna.
Menta era cunoscuta din antichitate fiind amintita in scrierile grecesti (mintha sau minthae) de
Dioscorides etc. si in cele latinesti (mentha, menta) de Columella, Plinius si altii, fiindu-i
mentionate insusirile sale terapeutice. In "Papyrus Ebers" se arata ca menta a fost intrebuintata in
Egipt cu 1550 ani i.e.n. Inca din Antichitate, romanii si grecii o foloseau mai mult in bucatarie ca
planta condimentara in vreme ce egiptenii au pus-o in fruntea listei de remedii botanice, folosind
mai ales uleiurile in care macerau menta. In Evul Mediu izma era cea mai iubita planta
aromatica. Ramuri de menta se asterneau pe podelele catedralelor in zilele de sarbatoare.
Cu frunze de menta se frecau mesele inainte de a le pregati pentru banchete si petreceri pentru ca
parfumul lor sa stimuleze apetitul si sa improspateze aerul. Obiceiul de a curati dintii cu izma
pentru a-i mentine sanatosi, ca si pentru a parfuma respiratia, exista de dinainte de a se inventa
pasta de dinti. Menta se imprastia cu bratul pe ulitele cetatilor din antichitate si Evul Mediu
pentru a da o nota de sarbatoare si a spori impresia de ospitalitate, cand se organizau intrari sau
primiri triumfale pentru oamenii de vaza. Era nelipsita ca iarba de leac din gradinile manastirilor.
La noi, taranii romani isi puneau menta si in opinci, pentru ca pasul sa le fie usor si calea mai
scurta. Pana nu demult, nu era gospodarie taraneasca in care sa nu creasca macar un soi de
"menta buna" ori "izma buna", cum se mai numea aceasta iarba de leac folosita pentru toate
bolile stomacului, febra, bolile de plamani si pentru feluritele suferinte femeiesti. Cu menta erau
oblojite si ranile, intepaturile de insecte ori mancarimile de piele. Menta era pusa la capataiul

bolnavilor grav, "ca sa le ia din durerea trupeasca si sufleteasca", in sanul fetelor de maritat, "ca
sa fie cuminti si sa nu le ia patimile inaintea judecatii" ori la icoane, "ca sa apere gradina si
ogoarele de seceta si vipie".
Primii colonisti englezi, "parintii pelerini" cum li se spunea celor ce au descins de pe faimosul
"Mayflower" in Noua Anglie, in urma cu peste 350 de ani, nu au uitat sa ia cu ei si sa
incetateneasca in America - noua lor patrie - "iarba pretioasa", atat ca aroma pentru mancaruri,
cat si ca planta de leac. Guvernatorul britanic al Virginiei din secolul XVII- lea, Thomas
Culpeper, citeaza aproximativ 40 de afectiuni pentru care se prescrie ca leac menta: "mirosul ei
avea darul sa limpezeasca mintea; preparata sub forma de ceai era un calmant pentru stomac si
intarea memoria; adaugata la apa de baie linistea nervii si intarea muschii".
Ea era prezenta in orice gradina, probabil pentru aceste calitati, dar in mod sigur pentru sosuri si
drept condiment adaugat la diferite preparate culinare, in special pentru popularul "julep de
menta"- bautura din whisky, zahar si apa de menta. Este in acest sens relevant vechea traditie
care se mai pastreaza si astazi in Noua Anglie, de a darui musafirilor cate o radacina de menta, ca
semn de sincera si calda ospitalitate.
Originea mentei este considerate a fi nordul Europei. Este uneori gasita salbatica in centrul si
sudul Europei. Menta a fost pentru prima data cultivata in Anglia, de unde s-a raspandit in tot
continentul european si african; astazi, nordul Africii este principala arie de cultivare.
Menta, in intreaga sa planta, contine ulei volatil, iar uleiul eteric extras are 40- 60% mentol,
alaturi de tannin, flavonozide, principii amare, polifenoli etc. precum si vitaminele C, D, calciu,
magneziu, zinc, potasiul, etc. Dupa extragerea uleiurilor, resturile constituie un valoros furaj
pentru oi, iar prin compostare se poate utiliza ca ingrasamant.
Menta in preparatele culinare
Cele mai vechi referinte culinare cu privire la menta dateaza din secolul III e.n, dar era in mod
sigur cunoscuta cu mult inainte pe tarmurile Mediteranei. Uscata, menta este un condiment foarte
apreciat, iar in stare proaspata ea este pusa in salatele de fructe - utilizata mai ales vara, datorita
aromei sale racoritoare, in supe (mai ales cele de chimen) ori in diferite dulciuri: creme,
dulceturi, prajituri, ciocolata, etc.
Prospetimea mentei merge foarte bine cu aroma de ciocolata. Inghetata de menta este in special
delicioasa intr-o zi calduroasa de vara, folosind din plin proprietatile racoritoare ale mentolului.
Frunzele de menta au un aspect deosebit, impresionand si ca ornament, la suprafata inghetatei, a
deserturilor sau a paharelor cu bauturi; la fel de bine pot fi si consumate.
Ea este si astazi nelipsita din multitudinea de preparate din carne de miel si oaie, din mancaruri
de peste sau insoteste o serie de legume ca: fasole, cartofi dulci, dovlecei, morcovi, etc.
Se foloseste la sosuri, salate, preparate cu paste, deserturi, bauturi racoritoare, lichioruri, creme,
oteturi si uleiuri aromate si, nu in ultimul rand, in guma de mestecat. Menta este insa, inainte de
toate, un condiment si un aliment cu diferite traditii pe mai toate meleagurile. In Austria si Italia
este un ingredient important in prepararea renumitelor paste de tip ravioli (din Carinthia, o

provincie la granita cu Italia), umplute cu branza, cartofi fierti si ierburi aromate, intre care se
afla si menta. In Turcia, Liban si Israel menta se foloseste la prepararea unui sos cu iaurt, dar si
la prepararea kebabului. In Asia de vest - la miel fript, iar in Maroc berberii folosesc frunzele de
menta proaspata la friptura din carne de berbec, care se serveste pe un pat de frunze de menta.
In Thailanda, menta este folosita la salata cu carne de pui, in Vietnam - drept garnitura la
majoritatea mancarurilor. In Laos, Vietnam si Thailanda se prepara multe variante de salate de
castraveti aromate cu menta, uneori alaturi de coriandru, busuioc sau marar. Specia folosita
difera insa de la o zona la alta.
In Orient se foloseste mai mult menta verde decat cea piparata, avand gustul mai dulce si mai
apropiat de chimen. Vara, cateva frunze de menta sunt o garnitura perfecta pentru diferite bauturi.
La fel, fasolea sau cartofii fierti vor arata mult mai ademenitori daca se presara cateva frunze
verzi de menta. In bucataria iraniana, in cea thailandeza, precum si in bucataria malaeziana,
menta se foloseste la prepararea salatelor, alaturi de busuioc si coriandru, dar si a mancarurilor cu
pui.
In Orientul Mijlociu si in Africa, menta este folosita la salate, pentru condimentarea gratarului,
aromatizarea iaurtului, la prepararea dulciurilor pe baza de branza, la inghetate. In Caucaz,
frunzele de menta se presara pe sandviciuri, in Orientul Apropiat se amesteca in salata de
legume.
In Maghreb se condimenteaza in mod obligatoriu supa traditionala "herira", facuta din legume
fierte si pasate, impreuna cu orz concasat. In Siria face parte din ingredientele pentru "tabulet"
("tabbouli"), o salata arabeasca aromata, cu legume si bulgur (grau fiert, uscat si sfaramat) muiat
in apa, foarte apreciata de cunoscatori.
La noi, regretatul Radu Anton Roman recomanda iaurtul condimentat cu usturoi si frunze verzi
de menta, cafeaua cu menta si vanilie, traditionala ciorba de berbec si ceaiul clasic, foarte dulce,
preparat dintr-un amestec de frunze de ceai verde si frunze de menta. Exista nenumarate retete
delicioase pe baza de menta, precum mielul cu menta si lamaie, salata din carne de porc cu
menta, alune si ghimbir, puiul cu lamaie si menta, puiul cu sos de iaurt si menta, salata de
castravete cu menta, sosul de rosii cu menta, ciorba de perisoare cu menta si chimen, tarta cu
ciocolata si menta sau sosul de iaurt cu menta. Frunzele mentei aromatizeaza marinade pentru
carne, feluri picante etc.
In tot Orientul arab ceaiul verde traditional este de neconceput fara menta. Acest ceai se bea in
orice sezon si la orice ora din zi, la cafenea, pe la prieteni sau la taraba unui negustor in cursul
unei tocmeli mai indelungate. Dupa obiceiul locului el se prepara foarte concentrate, incat devine
usor astringent si se indulceste foarte tare.
Fara aroma picanta pe care i-o dau cateva frunzulite verzi (in Algeria) sau o ramurica de menta
proaspata (in Maroc), ceaiul verde ar fi lesios si lipsit de mireasma racoritoare pentru care este
atat de agreat: o infuzie de menta verde este "bautura nationala" n Moroc si Tunisia.

Mentolul extras din izma este utilizat pe scara larga in industria alimentara la prepararea
bomboanelor, lichiorurilor, dar mai ales a bauturilor racoritoare.
Izma este in zilele noastre cea mai iubita si folosita planta aromatica in lumea anglo - saxona. Ea
este de multa vreme de neanlocuit in Anglia pentru sosurile preparate din frunzele si extremitatile
lastarilor de menta verde, indispensabile unora din felurile de mancare traditionale si care ii
poarta numele - sos de menta - si fara de care anumite mancaruri ar fi de neconceput pentru
englezi.
Englezii si arabii isi disputa titlul de cei mai mari consumatori de menta. In timp ce primii
folosesc planta pentru sosuri sau dulceturi, arabii nu lasa o zi sa treaca fara a bea un ceai de
menta sau sa deguste airan, o bautura preparata din lapte de capra si menta proaspata. In Caraibe,
menta este folosita in toate produsele de patiserie sau pentru deserturi, alaturi de ciocolata.
Combinatia a fost apreciata si de catre britanici, ale caror culturi de menta sunt cunoscute sub
numele de "spearmint", sau menta verde. Acestia se lauda la ora actuala cu cei mai buni biscuiti
cu ciocolata si menta din lume. Din 1963 incoace, "After Eight" bate recordurile de vanzare in
peste 60 de tari.
Se prepara oteturi si uleiuri aromate cu menta, iar acestea se folosesc la aromarea salatelor, a
salatelor de fructe sau a deserturilor cu fructe de vara. Frunzele proaspete de menta sunt foarte
des utilizate la decorarea unor preparate din paste sau legume, a sucurilor, sosurilor si supelor de
rosii. Combinatia de menta si rosii, specifica bucatariei mediteraneene, este una dintre cele mai
racoritoare si este recomandata in zilele toride de vara.
Menta - remediu antic
Partea aeriana a mentei - tulpina, frunzele si florile - se foloseste in scopuri medicale, de mii de
ani. Romanii sustineau ca menta purtata in coronite pe cap, mai ales atunci cand este inflorita,
provoaca buna dispozitie, o stare psihica pozitiva si odihneste mintea. Pliniu cel Batran purta tot
timpul o astfel de coronita de menta pe cap.
Tratamente interne cu menta
* Cancerul de colon, cancerul pulmonar, cancerul pielii - asa-numitul perilil alcool, continut in
frunzele de menta, este o substanta cu efecte antioxidante si antitumorale, impiedicand formarea
si proliferarea tumorilor.
Se recomanda consumul regulat de menta, sub forma de ceai ori chiar ca aliment, pentru
prevenirea acestor forme de cancer. Cel mai bun moment pentru cura cu menta este vara, cand
planta este proaspata si contine maximum de principii active.
* Sindromul colonului iritabil, colon spastic - observatii statistice arata ca persoanele care
consuma macar de 3 ori pe saptamana menta, sub forma de ceai sau in salate, sunt mult mai putin
predispuse la aceasta afectiune. Pacientii care au luat cate 2 picaturi de ulei volatil, de 3 ori/zi, in
cure de 4 saptamani, au o frecventa mult mai mica a crampelor abdominale, a balonarii, a
tulburarilor de tranzit intestinal si au prezentat, gradat, o mult mai mare toleranta la alimentele
considerate pana atunci iritante.

* Gastrita hiperacida, ulcerul gastric - mentolul continut in izma are efecte antiinflamatoare si
calmante asupra mucoasei gastrice. Consumul de ceai si de menta ca aliment este un foarte bun
tratament de preventie al acestor boli gastrice, mai ales in perioadele de trecere de la anotimpul
rece la cel cald si viceversa.
Se bea infuzie combinata de menta, cate 1 l /zi, in cure de 2-3 saptamani. Are efecte calmante,
antiinflamatoare, reduce intensitatea durerilor de tip arsura, dar si frecventa crizelor de gastrita.
Pentru efecte mai puternice, se poate adauga in infuzia combinata de menta si flori de tei (Tilia
argentea) - pentru efectul anti-stres, ori de musetel (Matricaria chamomilla) - pentru amplificarea
actiunii antiinflamatoare.
* Infectiile tractului digestiv si infectiile urinare - menta administrata intern previne infectiile cu
ciuperci parazite si bacterii, blocand multiplicarea acestor microorganisme avand efecte
antibiotice si fungicide.
* Infectie cu Helicobacter pylori - se face o cura de 3 saptamani- se administreaza zilnic o
combinatie de uleiuri volatile de menta si de cimbru (Thymmus vulgaris), in proportia de 2:1. Pe
timpul tratamentului, se iau cate 4 picaturi din aceasta combinatie, de 3 ori / zi, cu putina apa.
Uleiul esential de menta stopeaza diviziunea bacteriei Helicobacter pylori si amelioreaza
simptomele infectiei (arsurile la stomac, refluxul gastric, senzatia de jena gastrica inainte sau
dupa masa etc.).
* Sughit, spasme gastro-intestinale - pentru a opri accesele de sughit se bea repede, dar cu
inghitituri mici, un pahar de apa in care au fost puse 2-3 picaturi de ulei esential de menta. Este
un tratament ce poate parea banal, dar care este foarte bine documentat stiintific punandu-se in
evidenta efectul puternic antispastic digestiv si anti-vomitiv al uleiului de menta. Prin acest
procedeu gastroendoscopiile ori unele interventii stomatologice sunt mult usurate.
* Indigestie, dispepsie - se administreaza o combinatie in proportii egale de tinctura de menta si
de chimen (Carum carvi), din care se ia cate 1 lingurita, de 3- 6 ori / zi, inainte si uneori dupa
masa. Aceasta combinatie de plante are efecte comparabile in dispepsie cu cisaprida, un
medicament de sinteza folosit frecvent in aceasta afectiune. Diferenta este ca menta si cu
chimenul nu au efectele adverse ale cisapridei, nu dau dependenta, iar efectele lor ca tonice
digestive sunt mai ample.
* Voma, stari de greata - pacientii cu interventii chirurgicale recente au mult mai rar accese de
voma sau stari de greata daca le este administrata menta - recomandat fiind tratamentul cu
pulbere de menta (4 lingurite rase/zi) ori cu infuzie combinata ( 1 l/zi consumat in 4-6 reprize).
Efecte terapeutice surprinzator de bune s-au obtinut si cu mestecarea indelungata de guma
mentolata, de catre pacientii cu interventii chirurgicale recente pe colon.
* Cistita, nefrita, pielonefrita - se face tratament cu o combinatie dintre uleiul volatil de menta si
cel de cimbru (Thymmus vulgaris), in proportii egale. Se iau cate 5 picaturi, de 4 ori / zi, la
intervale de 6 ore, in cure de 10 zile. Menta are proprietati antibacteriene (contra Staphylococcus
aureus, in special), reduce inflamatia epiteliilor urinare, reduce senzatia de arsura si de jena la
urinare. Pentru sporirea diurezei, se poate bea si infuzie combinata de menta, cate 1 l/zi.

* Astm bronsic, rinita infectioasa si alergica - se inhaleaza uleiul de menta pus pe o batista,
atunci cand simtim ca este iminent un atac de astm. Se face si un tratament intern, in care se iau,
de 3 ori/zi, cate 2 picaturi de ulei esential de menta, impreuna cu 1/2 cana din infuzia combinata
de izma.
Adjuvant in febra 1- 2 cani de infuzie combinata de menta au un usor efect de scadere a
temperaturii organismului si face accesele de febra mai suportabile, reducand senzatia de vertij si
de confuzie mentala. Se foloseste mai ales in accesele de febra asociate infectiilor acute.
* Sinuzita, adjuvant in raceala si gripa - se administreaza combinatia de ulei volatil de menta si
de busuioc (Ocimum basilicum), in proportii egale. Se iau cate 3-5 picaturi, de 4 ori / zi, cu o
durata de maximum 14 zile, care elimina in mare parte simptomele neplacute ale virozelor
respiratorii, decongestioneaza sinusurile, previne si combate foarte eficient infectiile bacteriene.
* Migrena, cefalee - se administreaza 1-1 1/2 l de infuzie de menta / zi. Calmeaza durerile,
reduce intensitatea starilor de greata care insotesc migrena.
* Micoze - se face un tratament cu o durata de 2-4 saptamani cu combinatia de ulei volatil de
menta si de busuioc (Ocimum basilicum), in proportii egale. Se iau cate 3-5 picaturi de amestec,
de 4 ori / zi. Este un tratament cu puternice efecte antifungice.
* Epuizare, oboseala cronica un excelent mijloc de relaxare si regenerare, in special psihica si
mentala o constitue inhalarea uleiului esential de menta, consumul de infuzie combinata de
menta si baile cu aceasta planta.Avantajul acestor procedee este ca nu induc o stare de
somnolenta, ci din contra, pastreaza mintea lucida si capacitatile intelectuale nealterate si este un
foarte bun mijloc de regenerare rapida dupa eforturile fizice si psihice.
* Recuperare dupa accident vascular - se administreaza o combinatie in proportii egale de
uleiuri volatile de mentha piperita, de lavanda (Lavandula officinalis) si rozmarin (Rosmarinus
officinalis). Din acest amestec se iau cate 3-4 picaturi, de 3 ori/zi, in cure de 2 luni. Studiile arata
ca pacientii tratati cu aceasta combinatie de uleiuri volatile si cu acupresura au prezentat o
recuperare a functiilor motorii si cognitive mult mai rapida decat pacientii tratati prin metodele
conventionale.
* Adjuvant in cancerul de pancreas, mamar si hepatic - studiile facute au aratat ca administrarea
de mentha piperita induce celulelor canceroase dezvoltate pe aceste organe un asa-numit
program de autodistrugere (apoptoza). Administrarea de infuzie combinata de menta, cate 1 l /zi,
in care se pun si 3-5 picaturi de ulei volatil, este de natura sa ajute in lupta cu boala canceroasa.
In afara de efectul antitumoral direct, menta mai are darul de a elimina, in buna masura,
inapetenta si accesele de voma, de a proteja organismul la cumplitele efecte secundare ale
chimioterapiei.
Tratamente externe
* Adjuvant in tuberculoza se fac inhalatii si aromatizari in incaperile in care dorm bolnavii cu
ulei volatil de menta. Se vindeca mai repede si fara sechele de aceasta afectiune decat pacientii
care iau doar medicatia clasica.

* Mancarimi ale pielii, arsuri usoare - se pun comprese reci cu infuzie combinata de menta, in
care se adauga si o picatura de ulei volatil din aceasta planta. Menta are efecte calmante locale
asupra mancarimilor, avand si o actiune antiinflamatoare, utila in eczemele alergice, urticarie etc.
* Ragade mamelonare (crapaturi ale sanilor) - se pun pe sani comprese cu infuzie combinata de
menta sau aplicatii pe zona afectata cu gel de menta.
* Respiratie urat mirositoare - se fac de 5-6 ori/zi clatiri ale gurii cu cate 1/2 pahar de infuzie
combinata de menta si ceai verde, in care s-au adaugat cate 2 picaturi de ulei volatil de menta si
de lamaie. Rezultatele apar dupa doar 2 saptamani de aplicare.
* Dureri de cap - se dilueaza 3 picaturi de ulei eteric de menta cu 1 lingura de alcool, iar cu
preparatul rezultat se pun comprese pe tample si pe frunte, care se acopera cu un nailon, pentru a
nu se evapora substantele volatile. Cu ajutorul acestei proceduri simple apare imediat efectul de
diminuare al intensitatii durerilor.
* Paduchi - se fac frectii la radacina parului cu ulei volatil de menta, diluat cu alcool (in
proportia 1:25), dupa care se pune pe cap un fes, care se tine vreme de minimum 4 ore.
Procedura se repeta vreme de 2 saptamani si are efecte insecticide foarte bune.
* Albirea dintilor - se freaca dintii si gingiile cu frunze proaspete de menta. Este un tratament
stravechi, cu care se obtin rezultate notabile si care a dat ideea folosirii mentolului, un principiu
activ din uleiul volatil de menta, in pastele de dinti.
* Acnee - pe zonele afectate se pun comprese cu infuzie combinata de menta. Are efecte
antiinflamatoare si antiiritative, elimina anumite bacterii de la nivelul pielii.
* Ten iritat - se oparesc 2 lingurite de flori de menta si 1 lingurita de flori de musetel, cu 1 pahar
cu lapte fierbinte. Se lasa vreme de 10 minute, apoi se filtreaza si se aplica sub forma de
compresa pe locurile afectate.
Boli prevenite cu ajutorul mentei
Cancerul de colon, cancerul pulmonar, cancerul pielii, sindromul colonului iritabil, gastrita
hiperacida, ulcerul gastric, infectiile tractului digestiv si infectiile urinar, epuizare, oboseala
cronica
Cum se prepara si cum se administreaza menta
1/ Cataplasme reci cu menta - alina durerile de cap, calmeaza durerile reumatice si mancarimile
provocate de urticarie.
2/ Pulberea - se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a plantei uscate, urmata
eventual de o cernere prin sita. O lingurita rasa de pulbere (aproximativ 1,5 grame) se tine vreme
de cateva minute sub limba, dupa care se inghite cu apa. Se administreaza pe stomacul gol, de 34 ori pe zi.
3/ Infuzia fierbinte - se oparesc 2 lingurite de frunze maruntite de menta cu 1 cana de apa

clocotita, dupa care se lasa 15 min.sa infuzeze si se filtreaza. Se bea cat mai fierbinte posibil. Se
foloseste pentru deblocarea rapida a cailor respiratorii, element foarte important in tratarea
bronsitelor infectioase si a manifestarilor alergice la nivelul cailor respiratorii. Are efect
decongestiv, calmant si antispastic
4/ Infuzia combinata - combina extractia la rece cu cea la cald, ajutand la conservarea principiilor
active. Se prepara astfel: 2-3 lingurite de menta maruntita se lasa la inmuiat in cana de apa
rece, de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Lichidul se strecoara, iar maceratul ramas se
opareste cu inca 1/2 cana de apa fierbinte, se lasa 20 minute la infuzat, dupa care se filtreaza. Se
combina cele doua extracte. Preparatul se bea inainte de masa cu15 min. Doza este de 3 cani/zi.
5/ Tinctura - se umple pe jumatate un borcan cu pulbere de menta, completandu-se restul cu
alcool de 40 de grade. Se inchide ermetic si se lasa la macerat vreme de 8 zile. Se filtreaza
lichidul prin tifon, si se pastreaza in sticlute mici, inchise la culoare.
6/ Tonic aperitiv - se umple 1/2 din inaltimea unei sticle cu menta maruntita si restul cu alcool de
40 grade. Se lasa la macerat la temperatura camerei timp de 2- 4 zile, agitandu-se zilnic de cateva
ori. Se strecoara si se bea zilnic cate 1 paharel, dimineata pe stomacul gol, inainte cu 30 min de
masa. Stimuleaza peristaltismul intestinal.
7/ Uleiul volatil - se mai numeste si ulei eteric sau ulei esential si se obtine doar prin procedee
industriale Se gaseste preparat in magazinele si in farmaciile naturiste. Se va folosi doar uleiul de
menta pe care este specificat ca poate fi folosit pentru uz intern. Se administreaza, de regula, cate
3 picaturi, dizolvate in 1 lingurita de miere sau puse in 1 lingura de apa, de 2 ori/zi, in cure de 514 zile. La copiii intre 8 si 12 ani, doza se injumatateste, iar la cei intre 5 si 8 ani, se
administreaza o singura picatura, de 2 ori/zi.
8/ Clisma - se folosesc 16 - 20 g frunze uscate de menta care se fierb in 1 l apa. Se fac clisme
caldute in caz de viermi intestinali.
9/ Unguent - se pun 10 g frunze de menta in 1 l ulei si se lasa la macerat, la temperatura camerei,
2- 4 saptamani. Se strecoara si se pastreaza in sticle mai mici, inchise la culoare si bine astupate.
Se poate folosi ca picaturi in ureche, tratand inflamatiile acesteia sau ca frectii in dureri
reumatice.
10/ Alifie cu menta - se incalzeste 200g untura proaspata de porc si se pun in ea 3 - 4 linguri
frunze verzi de menta. Cand untura incepe sa clocoteasca, se ia vasul de pe foc, se acopera si se
lasa la racit pana a doua zi. A doua zi se incalzeste din nou untura pana la topire, se strecoara
printr-o sita fina in cutii mici de plastic si se lasa la racit. Alifia astfel preparata are efect
antibacterian, dezinfecteaza ranile si ulceratiile pielii si ajuta la calmarea durerilor reumatismale.
11/ Otet si ulei de menta - se pun 3 linguri frunze de menta sau 3 plante de menta (tulpina, frunze
si flori), intr-o sticla. Peste acestea se toarna otet de mere. Se tine 10 zile in loc insorit, se
strecoara si se depoziteaza in sticle de culoare inchisa. Se foloseste ca inhalant in dureri de cap si
guturai. Daca peste menta se adauga ulei de masline si se procedeaza ca mai sus se va obtine

uleiul aromat de menta ce se folosesc la aromarea salatelor si a deserturilor. Uleiul de menta


calmeaza intepaturile de insecte
In concentratie mare, uleiul de menta are rol anesteziant, de aceea se foloseste pentru masarea
fruntii, cefei si tamplelor in caz de migrene si ameteli, sau dureri de dinti. Cateva picaturi de ulei
sau otet de menta, luate pe un cubulet de zahar, alunga starea de indispozitie si oboseala.
Pentru a improspata aerul din incaperi fie se toarna cateva picaturi de ulei de menta intr-un vas
cu apa fierbinte, fie se ung cu cateva picaturi becurile reci. Cand le veti aprinde, aroma de menta
se va raspandi in toata casa.
12/ Apa de gura - este racoritoare, antiseptica si cu proprietati de a corija gustul si mirosurile
neplacute (halena). Se obtine din 5 g de ulei de menta dizolvat in 100 ml de alcool concentrat, la
care se presara 1 lingura cu frunze de izma uscate. Gura se clateste 1 data / zi cu aceasta,
prevenind astfel abcesele sau gingivita.
13/ Baile terapeutice - doua maini de flori de menta se lasa la inmuiat intr-o oala cu 3-5 litri de
apa calduta, vreme de 12 ore (de dimineata pana seara), dupa care se filtreaza. Lichidul se pune
deoparte, iar planta ramasa se mai opareste cu 1 l apa, vreme de 10 minute, apoi se filtreaza. Se
toarna ambele preparate in cada de baie, peste apa fierbinte. Au efect racoritor si relaxant,
desfunda caile respiratorii si favorizeaza respiratia.
14/ Planta uscata sau verde - alunga tantarii si parazitii.
Pledoarie pentru ceaiul de menta
Forma traditionala si cea mai raspandita de utilizare a mentei, care prezinta in acelasi timp o
eficienta terapeutica maxima, ramane ceaiul de menta, adica infuzia din frunze uscate de menta.
Ca in cazul oricarui ceai sau plante aromatice, principala problema o reprezinta astazi calitatea
produsului. Majoritatea acestora contin adaosuri chimice, bine cunoscutele E-uri sau provin din
regiuni poluate, contin concentratii semnificative de componente nocive ori sunt incorect
recoltate, uscate si pastrate. Iata cateva argumente care poate va va determina sa aveti propria
tufa de menta.
Daca v-am convins sa aduceti menta in bucatarie, va recomandam un sos de menta indian si o
bautura hidratanta.
SOS DE MENTA INDIAN
Aveti nevoie de: 1/4 ceasca iaurt, 2 lingurite cu menta proaspata, taiata marunt, 1 lingurita zahar
si sare, piper, dupa gust.
Amestecati bine ingredientele cu mixerul si dati la frigider citeva minute. Mai ales vara, acest sos
simplu are un minunat efect racoritor si inviorator.
BAUTURA HIDRATANTA
Spalati o tulpina de menta proaspata, tocati-o nu foarte marunt si puneti-o intr-o sticla cu apa

minerala. Lasati-o sa stea de seara pana dimineata. Beti continutul acestei sticle pe parcursul
zilei, pentru hidratare.
In felul acesta nu ne ramane decat sa savuram aroma inconfundabila a mentei ecologice ce ne
aduce aminte de farmecele frumoasei nimfe Mintha, ne asigura sanatatea si ne intampina cu
nebanuite delicii gastronomice.
Planta magica, planta de leac, in multe zone si planta alimentara, izma buna se impleteste cu
traditiile tuturor popoarelor. Poate si de aceea cercetatorii zilelor noastre i-au acordat atata atentie
si au gasit in frunzele sale aromate calitati vindecatoare neobisnuite si nu in ultimul rand, o
multitudine de intrebuintari culinare.
Precautii si contraindicatii la tratamentul cu menta:
*Menta trebuie evitata sau folosita cu maxima prudenta in cazul copiilor mici, a hipertensivilor
sau in caz de gastrita, ulcer gastric sau reflux gastroesofagian, in timpul sarcinii sau in cazul
celor care urmeaza un tratament homeopat.
* Administrarea unor doze de ulei volatil de menta mai mari decat cele precizate este ferm
contraindicata. Desi pare un produs inofensiv la prima vedere, o cantitate de 17 ml de ulei volatil
de menta administrata dintr-o data poate produce decesul, prin paralizia centrilor nervosi care
coordoneaza respiratia.
* La unele persoane, menta si, mai ales, uleiul de menta, pot da reactii alergice, motiv pentru
care la inceput vor fi folosite in doze foarte mici si vor fi supravegheate, vreme de 24 de ore,
toate simptomele. Daca apar mancarimi ale pielii, inflamatii ale gingiilor sau ale mucoasei
bucale, tratamentul va fi oprit.
* In literatura de specialitate sunt mentionate si cazuri foarte rare de intoleranta, innascuta sau
dobandita prin supra-utilizare, la menta si la uleiul sau volatil. Ele se manifesta sub forma de
dureri de stomac, crampe abdominale, tulburari de ritm cardiac, dureri de cap si ameteli.