Flori comestibile

Florile, da, pentru fiecare dintre noi, ele semnifica ceva, parfum, culoare, romantism
sau sanatate! Asistam astazi, din ce in ce mai mult, la o evaluare si reevaluare a
multor plante, in scopul gasirii de noi solutii pentru pastrarea si imbunatatirea
echilibrului sanatatii noastre.
Este primavara si putem sa ne bucuram de flori la tot pasul. Culorile si parfumul lor
ne fac sa simtim si sa percepem viata diferit, daca le-am adauga in preparatele
noastre, am beneficia si de proprietatile lor terapeutice, ce se ascund de fapt, sub
forma diversilor compusi fitochimici in fiecare pata de culoare calda sau rece!
In scrierea acestor randuri, am avut ca si inspiratie cartea doamnei Maria Ivascu,
care descrie o multitudine de flori ce se intalnesc si pe teritoriul Romaniei.
Scurta isorie a utilizarii florilor in alimentatie
Florile sunt utilizate de secole sub diverse forme: marinate, confiate, conservate in
solutii dulci, macerate sau in stare proaspata.
In Mexic se pot intalni preparate culinare ce contin flori de cactus si de trandafir
japonez.
In Turcia si Africa de N se prepara de mult timp apa parfumata cu flori de trandafiri
sau portocal, dar si sosuri la care se adauga flori de ciubotica-cucului.
In Londra anilor 1770 seful cofetar al Ambasadei Spaniei, prepara delicioase
bomboane cu zambile si narcise, desi erau considerate toxice!
In vechea China se ofereau oaspetilor preparate cu flori de iasomie, lotus, camelie,
glicina si crizanteme.
In Provence celebra este marmelada de violete!
Flori mai rezistente precum: florile de dovleac, de camelie, de crin galben, de lalea,
de zambile, de trandafir, de yucca, de magnolie, de varza rosie si broccoli se fierb in
apa ori se pun pe gratar. Altele, mai fragile precum: mimoza, violetele, muscatele
sunt cristalizate, confiate, infuzate sau macerate lung timp in apa, miere, vin, otet,
ulei. Flori precum nalba, garoafa, galbenelele, limba-mielului si altele se amesteca in
diverse salate. Cele mai aromate se usuca si sub forma de pudra parfumeaza faina,
bauturile racoritoare, serbeturile, inghetata, mierea! Cele mai mici si gratioase flori se
pot imortaliza in cuburi de gheata care pot decora paharele cu vinuri seci, ape sau
sucuri naturale.

Valoarea alimentara a florilor

Valoarea terapeutica a florilor consta in efectul lor imunomodulator (emetina,
piocarpina, vincristina, gosipolul, taxanii), antiinflamator, antialergic, sedativ si
antioxidant (polifenoli, antociani).Toate aceste molecule cu nume ciudate, poseda
proprietati antibacteriene, antifungice, antioxidante, antitumorale, citostatice.
Majoritatea factorilor toxici din alimentatie pot fi contracarati prin aportul alimentar de
antioxidanti, care exercita o importanta actiune de stimulare a imunitatii
organismului. Cele mai importante principii vegetale cu rol antioxidant si
imunostimulator sunt: polifenolii, uleiurile esentiale (rosmarin, lavanda, menta,
salvie, cimbrisor, mac), flavonoidele (arnica, galbenele, primula, soc, gherghine,
salcam, tei, musetel), pigmentii (hibiscus, bujor, nalba), alcaloizii, taninurile,
terpenoizii).
In cele ce urmeaza sunt prezentate caracteristicile sanogenetice si modalitatile de
valorificare a catorva flori comestibile :
1.Liliacul alb/mov (Syringa vulgaris), florile proaspete se folosesc pentru dulciuri,
bauturi calde, ceaiuri, siropuri, florile decoreaza mai ales dulciurile cu ciocolata, se
folosesc in compozitia checurilor.
Caracteristici sanogenetice
Florile albe: polifenoli 1749 mg/kg proba (continut ridicat); taninuri 2095 mg/kg
(continut ridicat); flavonoide 10.4 (continut ridicat); antociani (nu contine)
Florile mov: polifenoli 1525mg/kg proba (continut ridicat); taninuri 1005mg/kg
(continut mediu); flavonoide 5.5 (continut moderat); antociani 34,64 mg/kg (continut
scazut)
2.Caltunasii/nemtisorii/condurul doamnei/ (Tropeolum majus), flori cu savoare
picanta, se adauga in salate sau decoreaza deserturile. Fructele tinere se folosesc
pe post de capere. Florile se folosesc la fermentarea vinurilor de Alsacia.

Tropeolum majus (caltunasi)

Caracteristici sanogenetice Polifenoli 176 mg/kg proba (continut mediu); taninuri
1641 mg/kg (continut ridicat); flavonoide 5 (continut moderat); antociani 2521 mg/kg
(continut ridicat)
3.Galbenele (Calendula officinalis), proaspete sau uscate, petalele se amesteca cu
salate si supe de legume. Bobocii sunt conservati in otet, miere sau se confiaza.

Calendula officinalis (galbenele)

Caracteristici sanogenetice Polifenoli 163 mg/kg proba (continut mediu); taninuri
1863 mg/kg (continut mediu); flavonoide 13.8 (continut ridicat); antociani (nu
contine)
4.Panselute (Viola tricolor, Viola cornuta, Viola hispida ) florile proaspete se folosesc
la salate, paste, dulceata. Florile cristalizate orneaza preparatele de patiserie.

Viola tricolor (panselute)

 Caracteristici sanogenetice Polifenoli 337 mg/kg proba (continut ridicat); taninuri
803 mg/kg (continut scazut); flavonoide 1.4 (continut scazut); antociani 30.45 mg/kg
(continut scazut)
5.Papadia (Taraxacum officinale). Bobocii de flori sunt deliciosi, amestecati cu
frunzele in salate. Florile proaspete sau uscate se infuzeaza si dau un ceai amar-
tonic. Bobocii se pot conserva in otet.
Caracteristici sanogenetice Polifenoli 172 mg/kg proba (continut mediu); taninuri
1076 mg/kg (continut mediu); flavonoide 47 (continut ridicat); antociani (nu contine)
6. Banuteii/paralutele (Bellis perennis). Florile se consuma proaspete sau fierte in
salate si la deserturi. Confiate, au gust de martipan si se adauga la tartele cu
legume. Bobocii se conserva sau se pastreaza in otet, fiind consumati pe post de
capere.

Caracteristici sanogenetice Polifenoli 163 mg/kg proba (continut mediu); taninuri

1022 mg/kg (continut mediu); flavonoide 13.8 (continut ridicat); antociani 2 mg/kg
(continut scazut)
7. Trandafirul japonez/hibiscus de gradina (hibiscus syriacus). Floarea este
comestibil i are proprieti emoliente. Din flori se pot face ceaiuri. Florile se
folosesc la prepararea bauturilor racoritoare, a siropurilor si deserturilor.
Caracteristici sanogenetice Polifenoli 281 mg/kg proba (continut ridicat); taninuri
1473 mg/kg (continut mediu); flavonoide 4.5 (continut moderat); antociani 1419
mg/kg (continut moderat)
Conservarea florilor comestibile
Florile comestibile se folosesc, cel mai adesea, in stare proaspata. Totusi, ele trebuie
pastrate ore sau zile, pana in momentul prepararii. Se folosesc, in general, pastrate
in apa, dar mai ales pastrate uscate, in frigider in pungi de plastic. Daca se pastreaza
in apa, aceasta se va schimba zilnic, iar portiunea din apa a tijelor se improspateaza
prin indepartarea a 1 cm din tija. Durata de mentinere a calitatii in stare proaspata
variaza de la o specie la alta, numai cateva zile (crinul galben, trandafirul japonez,
nalba de gradina, papadia, iasomia), pana la o saptamana (trandafirul, panselutele,
floarea-soarelui, dalia), peste o saptamana (bujorul si salvia).
1. Pudra din flori uscate. Florile uscate la intuneric se pastreaza in borcane sub
forma de pudra (liliac, trandafir, sofran, limba- mielului, lavanda, putandu-se combina
foarte bine intre ele!)
2. Miere aromatizata cu fori. Florile se introduc in miere, iar borcanul se va rasturna
in fiecare zi pana cand florile vor ajunge sa se aseze la fundul borcanului (au tendinta
de a se ridica deasupra mierii). Florile de papadie dau mierii o aroma usor amara, un
gust foarte bun si o culoare frumoasa.
3. Uleiuri aromate cu flori. Florile cu aroma dulce se asociaza bine cu uleiul de
floarea soarelui, iar cele picante (menta, busuiocul, maghiranul, florile de ceapa) cu
uleiul de masline. Florile se mentin in borcane cu ulei o luna, apoi se filtreaza uleiul,
se toarna in in sticle si pentru decor se introduc flori proaspete in interior.
4.Unt cu flori (unt de cacao, unt de arahide, unt de avocado, etc). Grasimile au
capacitate mare de absorbtie a mirosurilor, astfe ca putem aseza straturi de unt,
alternand cu straturi de flori, impachetam totul in folie alimentara de pergament si
tinem la frigider 0 zi.
Sa nu ezitam a beneficia de aceasta farmacie a naturii, doar ca va trebui sa ne
obisnuim cu aparitia florilor in farfuriile noastre!
Pofta buna de viata!
Ghid practic de deshidratare a fructelor si
legumelor
Uscarea, care la inceput s-a realizat natural, la soare, este fara indoiala cea mai
veche metoda de conservare a legumelor si fructelor. Ulterior tehnica uscarii s-a
dezvoltat prin utilizarea caldurii produsa de arderea lemnului in cuptoare, ca mai apoi
sa fie utilizate la scara larga deshidratoarele.
Azi, in Romania sunt vazute din ce in ce mai rar gratiile de lemn cu rosii sau fasole
teaca oparita in curtile oamenilor de la tara. In copilarie, imi amintesc, ca fiecare
gospodina avea 3, 4 astfel de gratii din lemn, pe care le aseza in curte, inca de la
aparitia primelor mere varatice, pe care le transforma in poame, apoi urmau perele
de vara, rosiile marunte (rosii cherry), fasolea teaca oparita, ciupercile de padure,
etc. In sat, era nelipsit cuptorul pentru uscatul prunelor de toamna (cuptor pe lemne),
spre deliciul nostru al copiilor, care toata toamna asteptam ca cei ce ieseau de la
cuptor, catre casa, cu ale lor lazi sau cosuri cu prune parfumate, sa ne ofere cate o
mana de prune aburinde! Fructele si legumele uscate erau pastrate in podurile
caselor in cosuri de rachita suspendate sau pe scanduri de lemn, tot suspendate,
toate fiind acoperite cu ziare sau panza de iuta.
Uscarea la soare, conditiona gospodinele, astfel ca la primele aparitii ale soarelui,
fructele trebuiau asezate pe gratii, pentru ca in prima zi soarele sa apuce sa le
zvante bine, altfel, se periclita calitatea poamelor.
Revind la subiect, deshidratare este un proces diferit de uscarea la soare, prin
simplul fapt ca deshidratarea este condusa de mana omului cu ajutorul unui aparat,
ce poate fi programat rapid sa deshidrateze la temparatura dorita, intr-un interval
anume de timp. Deshidratoarele sunt fiabile, permitandu-i utilizatorului sa aseze
fructele sau legumele pe tavi la orice ora, indiferent de vremea de afara!

Rosii deshidratate cu diverse condimente

Ce presupune deshidratarea:
1. achizitionarea/confectionarea unui deshidrator, sunt persoane care si-au
confectionat deshidratoare artizanale, ce fac fata cu brio necesitatilor unui familii,
iata aici un astfel de deshidrator. Pe piata, exista mai multe tipuri de deshidratoare
destinate uzului casnic, cu 3-5-9 sau mai multe tavi, cu timer si controler al
temperaturii. Dintre firmele cele mai cunsocute de deshidratoare,
amintesc : Escalibur, Ezidri, Sedona, Biosec. Eu, am experienta cu un Escalibur cu 9
tavi, timer si reglaj al temperaturii, il recomand, face toti banii, insa nu este de
neinlocuit.
2. cunoasterea instructiunilor, este bine sa aruncam o privire pe informatiile
producatorului;
3. amplasarea deshidratorului intr-un loc aerisit, care sa permita circulatia libera a
aerului de jur imprejurul aparatului (a se evita, amplasarea deshidratorului intr-un
colt, lipit de pereti!);
4. achizitionarea unui cutit cermaic, pentru taierea fructele si legumele, nu este
obligatoriu;
5. pregatirea amestecului de condimente specifice fructelor (scortisoara, cuisoare si
ienibahar) sau legumelor (busuioc, cimbru, menta, leustean, boia dulce, sare, piper)
pe care dorim sa le deshidratam;
6. achizitionarea de pungi de hartie, cutii de carton, borcane de sticla cu capac etans;
7. achizitionarea de fructe si legume din surse cat mai sigure/bio;
Ce putem deshidrata:
-fructe: cirese, visine, capsuni, zmeura, mure, afine, catina, prune, mere, caise, etc;
-legume: rosii, ardei, vinete, radacinoase, etc;
-plante/flori aromate: leurda, urzici, busuioc, cimbru, marar, patrunjel, leustean,
tarhon, salvie SAU boboci de trandafir, boboci de crizantema, petale de
trandafir, galbenele, liliac, hibiscus, etc. Iata aici o postare cu informatii pretioase
despre florile comestibile.
Leurda deshidratata si maruntita se pastreaza in borcane de sticla, se foloseste la
prepararea diverselor mancaruri, la fel si pudra de urzici.
-pulpa fructelor si legumelor ce ramane in urma stoarcerii acestora, aceasta pulpa
contine multe fibre, dupa uscare se poate marunti si folosi in diverse preparate
alimentare sau la colorarea cremelor si fulgilor de cocos;

In vara lui 2012 am deshidratat pentru proba si o sita de mure

Practic in bucatarie:
1. Deshidratarea rosiilor.
-Rosiile bine spalate si zvantate se taie rondele sau felii nu foarte subtiri (prin
deshidratare se subtiaza si nu mai au gust!), ideal este sa le taiem la 0.5-1 cm
grosime, acestea in urma deshidratarii sunt inca carnoase;
-Feliile de rosii se aseaza pe tavile deshidratorului si se pudreaza din abundenta cu
un amestec format din diverse condimente. Mie imi place sa am 2, 3 sortimente de
rosii cu arome diferite, folosesc: busuioc, cimbru, menta, leustean, boia dulce, sare,
piper.
-Se introduc tavile in deshidrator, se fixeaza temperatura la 37 sau 40 grade Celsius,
si timpul la 24 h. Dupa 24 de ore verificam rondelele de rosii, eu le intorc de pe o
parte pe alta, si mai fac o miscare de trupe, adica primele 2-3 tavi de jos le mut in
locul ultimilor 2-3 tavi de sus, intrucat am observat ca pe tavile de sus se usuca ceva
mai repede orice pun la deshidratat.
-Mai lasa inca 12-24 de h rosiile la deshidratat, timp in care le verific mai des, le
culeg cand sunt crocante si colorate de un rosu placut;
-Rosiile gata deshidratate le pastrez in pungi de hartie sau borcane de sticla inchise
ermetic, unde adaug din nou plante aromate uscate (cozi de marar, cozi de menta,
ramuri de cimbru, etc). In cazul depozitarii in pungi de hartie, pentru a ma asigura ca
nu vin fluturii si gandaceii, am adaugat uleiuri esentiale (rozmarin, busuioc, cimbru),
1-2 picaturi din fiecare ulei;
-Pungile bine capsate sau legate se pastreaza in camara/pod sau pe balcon, intr-un
raft aerisit! Aceste rosii sunt ideale ca cipsuri pentru copii. Fetita unei prietene care
refuza rosiile proaspete, consuma cu placere aceste cipsuri, asa ca toamna au
abonament la mine pentru rosii deshidratate.
Rosii deshidratate pastrate in ulei. Aceste rosii sunt delicioase, se conserva usor,
dar la fel de rapid se si consuma. Rosiile deshidratate se aseaza in borcane mici de
sticla, cu volme de sub 370 ml, printre straturile de rosii se adauga, boabe de piper,
boabe de mustar, catei de usturoi, anason, crengute de cimbru, iar la final, se
acopera cu ulei presat la rece, se infileteaza si se pastreaza in camara pana la 2-3
ani fara probleme. Deshidratez 50-100 kg de rosii.
2. Deshidratarea ardeiului este identica! In cazul vinetelor, trebuie sa presaram cu
sare rondelele de vinete si sa le lasam 4-8 h pentru a elimina substantele amare,
clatim rondelele cu apa din abundenta si apoi le deshidratam.
3. Deshidratarea prunelor
Prunele bine coapte se spala si se sparg in doua, se aseaza pe sitele deshidratorului
si se pudreaza cu un ameste de condimente, eu folosesc pudra de scortisoara,
cuisoare si ienibahar. Se deshidrateaza la 37-40 grade Celsius pentru 24 h, apoi se
intorc prunele si se schimba sitele ca si la rosii, se lasa inca 12-24 de h la
deshidratat, timp in care verificam cate de crocante sunt! Prunele se pastreaza in
cutii/pungi de hartie sau borcane de sticla, eu asez printre ele batoane de
scortisoara, cuisoare, stelute de anason si boabe de ienibahar. Prunele astfel uscate
sunt minunate, prima transa de cipsuri din prune dispare in cateva zile. Deshidratez
50-70 kg de prune.
4. Deshidratarea cireselor, visinelor, caiselor, afinelor si catinei
Anul trecut am deshidratat pentru prima data afine si catina, merita! Catina necesita
un timp mai lung de deshidratare in comparatie cu afinele, deci trebuie asezate pe
site diferite si din cand in cand trebuie umblat printre ele, la fel ca la rosii, se vor
schimba intre ele sitele dupa 24 de h. Adun afinele si catina cand sunt crocante,
catina, isi pierde mai greu materiile uleioase si se aduna la 8-12 h in urma afinelor.
Anul acesta am deshidratat caise si visine. In cazul caiselor am procedat ca si in
cazul prunelor. Visinelor li se scot samburii si se dau direct la deshidratat, fara a le
mai pudra, sunt cu adevarat delicioase, si prea putine pentru cat de bune sunt!!!
Retete cu legume/fructe deshidratate
1. Zacusca raw
2. Painici deshidratate
3. Salate delicioase in care adugam rosii deshidratate in ulei
4. Desert cu prun deshidratate, stafide, pastarnac si chimen!
-150-200 g prune deshidratate
-pastarnac ras
-1-3 linguri chimen hidratat
-stafide hidratate
-apa cat sa stropim prunele
-rom
Toate ingredientele se amesteca intr-un bol si se stropesc cu putina apa. Reteta
aceasta am preparat-o acum 2 ani pentru prima oara, este deosebita, insa nu am
apucat s-o fotografiez.
Spor la deshidratat! Merita din plin!