Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
LEGUMICULTURA
legumele din grupa cepei (de la 13,5 % - praz la 38% -usturoi) iar cel mai scazut
(4,8 -5%) castravetii, salata, marula etc.
Referitor la hidratii de carbon, cantitati mai mari contin legumele din
grupa cepei si cele pentru radacini tuberizate (usturoiul, ceapa, morcovul, sfecla
roie, hreanul etc.).
Proteinele continute de legume aduc în hrana omului cca. 5-10 % din
totalul necesar. Se remarca printr-un continut mai ridicat de proteine, între 2% si
8%, ciupercile, usturoiul, fasolea, mazarea, bobul, conopida, spanacul etc.
Lipidele se gasesc în cantitati reduse în legume (0,1-0,9%), fiind în
cantitati mai mari în semintele de dovleac, pepeni etc.
Acizii organici îmbunatatesc gustul legumelor si ajuta la o mai buna
digestie a hranei. Continutul în acizi organici este mai ridicat în frunzele de:
revent, macris, stevie, spanac, loboda etc.
Vitaminele împreuna cu sarurile minerale, confera marea valoare
alimentara a legumelor, fiind substantele absolut necesare pentru buna desfasurare
a proceselor metabolice din organism.
Vitamina C în cantitati mari se depoziteaza în partile comestibile la ardei,
patrunjel pentru frunze, marar, spanac, conopida, varza de Bruxelles, gulie etc
Vitamina A (vitamina antinfectioasa, cu provitaminele sale carotenele) se
gaseste în cantitati mari în morcov, patrunjel, dovleac, varza creata, varza roie,
ardei, spanac etc.(pâna la cca 9-10 mg la 100 g s.p.).
Vitaminele din complexul B (thiamina, riboflavina, acidul pantotenic)
joaca rol important în procesul biologic de cretere a organismului uman.
Alte vitamine care se gasesc în legume sunt: E, K, P, PP, D, cu rol
important în prevenirea unor boli si în echilibrarea metabolismului organismului
uman.
Substantele minerale. Este deosebit de important faptul ca în produsele
legumicole predomina elementele bazice (K, Na, Mg, Fe) si nu cele acide (Cl, P,
S), explicându-se astfel efectul alcalinizant al celor mai multe produse legumicole,
care duce la neutralizarea aciditatii determinata de consumul sustinut de alimente
bogate în proteine (carne, oua, pâine etc.).
Necesarul zilnic de elemente minerale al unei persoane adulte este
urmatorul: 2,l6 g K, 1,04 g Ca, 0,43 g Mg, 0,06 g P, 12 mg Na.
Unele legume contin uleiuri eterice, care se gasesc sub forma unor
compui cu sulf si care se mai numesc si „fitoncide”. Astfel de substante se gasesc
2
LEGUMICULTURA
în hrean, ceapa, usturoi, ridichi etc., având efect bactericid. Sunt si legume care
contin substante antibiotice. Asemenea substante se gasesc în varza, ceapa, usturoi
etc.
Pentru asigurarea organismului uman cu vitaminele, sarurile minerale,
precum si cu celelalte componente importante ale produselor legumicole, un om
adult trebuie sa consume anual aproximativ 200 kg legume.
Prin ponderea pe care legumele o ocupa în alimentatia omului, consumul
acestora constituie un indicator al nivelului de trai. Ca urmare importanta social
economica a legumiculturii poate fi sintetizata în urmatoarele:
- legumicultura reprezinta una din cele mai intensive forme de folosire a terenului;
- comparativ cu alte culturi, legumicultura asigura o mai buna valorificare a
terenului agricol prin efectuarea pe suprafete mari a culturilor asociate si în
special a celor succesive;
- în legumicultura productiile ce se obtin sunt mult mai mari în comparatie cu alte
culturi;
- asigura conditii pentru utilizarea permanenta a fortei de munca, înlaturându-se
prin aceasta caracterul sezonier al muncii;
- legumicultura asigura conditii pentru obtinerea unor profituri mari si ealonate în
tot timpul anului;
3
LEGUMICULTURA
Pentru unele specii ca: hreanul, batatul, cartoful, usturoiul, ceapa de Egipt,
usturoiul de Egipt (Rocambole), reprezinta singura posibilitate de înmultire,
deoarece în conditiile naturale din tara noastra aceste specii nu formeaza seminte
sau daca le formeaza sunt seci (hrean).
Pe lânga avantajele pe care le prezinta înmultirea pe cale vegetativa,
aceasta are si unele neajunsuri de ordin economic generate de volumul mare de
lucrari si material necesar înfiintarii culturilor, fapt ce, în prezent limiteaza
aplicarea acestei metode la un numar relativ restrâns de specii.
Ca metode de înmultire pe cale vegetativa mentionam:
-înmultirea prin bulbi (ceapa ealota) ;
-înmultirea prin bulbili. (usturoi,ceapa de Egipt si usturoiul de Egipt);
-înmultirea prin tuberculi (cartof);
-înmultirea prin radacini tuberizate se practica la batat;
-înmultirea prin drajoni (anghinare si tarhon);
-înmultirea prin rizomi sau portiuni de radacini se folosete la revent, sparanghel,
macris (rizomi) si hrean (portiuni de radacini);
-înmultirea prin butai se practica mai des la batat si tarhon si mai rar la cartof,
tomate si castraveti;
-înmultirea prin marcotaj se aplica la tarhon si cardon;
-înmultirea prin despartirea tufei -tarhon, revent, anghinare, cardon, leutean,
macris si cimbrior;
-înmultirea prin altoire se folosete mai putin în legumicultura, utilizându-se la
pepeni, castraveti, tomate, ardei, vinete;
-înmultirea prin miceliu se practica la ciuperci;
-înmultirea prin culturi de tesuturi (meristeme) pe medii nutritive “in vitro”
(micromultiplicarea), reprezinta o metoda de mare actualitate care înlatura
dezavantajele mentionate anterior la metoda înmultirii pe cale vegetativa.
4
LEGUMICULTURA
Sub aspect practic metoda este mult mai accesibila datorita avantajelor pe care le
prezinta pentru procesul de productie:
- coeficient mare de înmultire (de la o singura planta obtinându-se un numar mare
de seminte);
- posibilitatea de pastrare în conditii bune un numar mare de ani (de la 2 la 8 ani,
în functie de specie) datorita continutului scazut în apa si a volumului redus;
- executarea mecanizata si cu precizie a semanatului, utilizând cantitati reduse de
seminte;
- posibilitatea introducerii în practica prin intermediul înmultirii sexuate a
hibrizilor cu efect heterozis.
Controlul calitatii semintelor. Necesitatea folosirii unor seminte cu
însuiri biologice si fizice superioare reprezinta una dintre conditiile de baza în
obtinerea unor productii superioare din punct de vedere cantitativ si calitativ.
Însuirile biologice definesc aspectul calitativ, fondul genetic, capacitatea
semintelor de a dispune de un potential vital ridicat. Alaturi de acestea, calitatea
semintelor si valoarea lor de întrebuintare este întregita de însuiri ca:
autenticitatea, puritatea, facultatea si energia germinativa, puterea de strabatere,
umiditatea si starea fitosanitara.
Autenticitatea exprima gradul în care un lot de seminte corespunde unui
anumit gen, specie sau soi.
Puritatea fizica reprezinta cantitatea de seminte întregi, normal dezvoltate,
care apartin speciei sau probei analizate si se exprima în procente din greutate. Se
determina cu ajutorul formulei:
greutatea semin]elor curate
= ⋅100P
greutatea total \ a probei analizate
Facultatea germinativa sau germinatia totala reprezinta capacitatea
semintelor de a germina în conditii favorabile într-un anumit numar de zile,
caracteristic fiecarei specii si se exprima în procente din numar.
Energia germinativa se determina o data cu facultatea germinativa si
reprezinta numarul de seminte care germineaza în 1/3 pâna la 1/2 din durata
stabilita pentru determinarea facultatii germinative.
Valoarea culturala sau samânta utila reprezinta procentul de seminte din
lotul de semanat pe care se poate conta ca vor da nastere la plante normale; se
determina pe baza puritatii si a facultatii germinative, dupa relatia:
5
LEGUMICULTURA
P ⋅C
Vc =
100
în care: P = puritatea, %; G = germinatia, %
6
LEGUMICULTURA
2
cauza, radiatia totala sufera modificari de la sub 100-200 cal/cm în timpul iernii
pâna la peste 600-700 cal/cm2 în timpul verii.
Factorul lumina exercita o puternica influenta asupra creterii, structurii
anatomice, transpiratiei si nutritiei minerale a plantelor si conditioneaza
parcurgerea stadiului de lumina la plante. Numeroase fenomene fiziologice ale
metabolismului plantelor sunt direct legate de cantitatea si calitatea luminii.
Când se analizeaza cerintele plantelor legumicole fata de factorul lumina,
trebuie avute în vedere urmatoarele aspecte:
-plantele legumicole dau productii mari la unitatea de suprafata, unele dintre
acestea chiar într-o perioada scurta. Aceasta presupune un proces de fotosinteza
intens cu începere din primele faze de cretere;
-culturile fortate precum si producerea rasadurilor pentru acestea se executa si în
unele luni când intensitatea luminii este mai mica, insuficienta pentru creterea
normala a plantelor neadaptate la astfel de conditii;
-culturile legumicole sunt intensive, necesitând o desime mare a plantelor pe
unitatea de suprafata, fapt ce determina scaderea cantitatii de lumina primita de
fiecare planta;
-cantitatea, calitatea si epoca de livrare a productiei nu depind numai de
intensitatea luminii, ci si de durata timpului de iluminare;
-pentru obtinerea unor productii de calitate superioara, la unele culturi legumicole
(sparanghel, conopida, andive, telina de petiol, etc.), lumina într-o anumita
perioada a creterii nu numai ca nu este necesara, dar poate fi chiar daunatoare
(Daskalov, 1965).
Referitor la importanta factorului lumina pentru productia legumicola
intereseaza în mod deosebit urmatoarele aspecte: intensitatea, calitatea, durata
perioadei de iluminare, sursele de lumina, cerintele plantelor legumicole fata de
acest factor în diferite perioade si faze de cretere si posibilitatile de îmbunatatire a
regimului de lumina.
7
LEGUMICULTURA
chimice din celule se petrec cu o viteza foarte mare, creterea si dezvoltarea
plantelor având un ritm intens.
Dupa Maier, 1969 si Balaa, 1973, în functie de pretentiile fata de
intensitatea luminii, plantele legumicole se grupeaza astfel:
-pretentioase la lumina: tomatele, bamele, ardeiul, patlagelele vinete,
pepenii galbeni, pepenii verzi, castravetii, fasolea si sparanghelul, care necesita o
iluminare de 8000 lucsi;
-putin pretentioase la lumina: spanacul, ridichile de luna, mararul,
patrunjelul, reventul, morcovul, asmatuiul, telina si macrisul, care necesita o
iluminare de 4000-6000 luci;
-nepretentioase: ceapa pentru frunze, mazarea, sfecla pentru frunze,
putând fi cultivate cu succes primavara devreme sau iarna;
-plante care nu au nevoie de lumina la formarea organelor comestibile:
andivele, sparanghelul, ciupercile, conopida etc.
8
LEGUMICULTURA
3.1.4. Posibilitatile de dirijare a luminii în culturile legumicole
Lumina fiind un factor cosmic nu poate fi dirijata de catre om. Se poate
vorbi despre îmbunatatirea regimului de lumina, mai mult prin procedee indirecte
de folosire rationala a luminii solare si de suplimentare a luminii naturale cu
lumina artificiala (Indrea D., 1974).
Îmbunatatirea regimului de lumina în legumicultura se poate realiza pe
doua cai: prin marirea intensitatii luminoase si prin micorarea acesteia.
Marirea intensitatii luminii se poate realiza prin urmatoarele cai:
-amplasarea culturilor legumicole cu pretentii mari fata de acest factor pe terenuri
cu expozitie sudica;
-alegerea celor mai corespunzatoare epoci de înfiintare a culturilor;
-reglarea judicioasa a distantelor dintre rânduri de plante si dintre plante pe rând;
-raritul plantelor în cazul unor desimi prea mari;
-înlaturarea factorilor care determina umbrirea plantelor (distrugerea buruienilor,
curatirea geamurilor la sere si rasadnite, folosirea de pelicule de mase plastice
rezistente la actiunea razelor ultraviolete etc.);
-orientarea serelor, solariilor si rasadnitelor si alegerea unghiului de înclinatie al
acoperiului serelor, care trebuie sa fie de 30-40° la serele care au acoperiul cu o
singura panta si 25-30° la serele cu doua pante; reducerea la maxim posibil a
profilelor de schelet si vopsirea acestora în alb pentru a evita umbrirea; alegerea
sticlei sau a foliei de material plastic de acoperire cu transparenta ridicata sau cu o
coloratie convenabila pentru anumite culturi;
-folosirea soiurilor specializate pentru cultura în sere, care suntmai putin sensibile
la insuficienta luminii;
-dirijarea temperaturii în functie de intensitatea luminii;
-iluminarea suplimentara a rasadurilor cu lampi de diferite tipuri.
Micorarea intensitatii luminii se poate face prin:
-înfiintarea culturilor primavara devreme sau din toamna a legumelor de zi lunga
(rezistente la frig), atunci când intensitatea luminii este mai redusa si ziua mai
scurta, fapt ce determina întârzierea înfloritului;
-acoperirea inflorescentelor de conopida cu una-doua frunze din rozeta plantei în
vederea evitarii deprecierii calitative a inflorescentelor sub influenta luminii;
-muuroirea petiolurilor frunzelor de telina si cardon, a plantelor de sparanghel si
cicoare de gradina, a bulbului fals la feniculul de Florenta în vederea etiolarii
organului de consum;
9
LEGUMICULTURA
-umbrirea serelor si a ramelor de rasadnita prin diverse procedee si tipuri de
instalatii, printre care se numara: cretizarea (stropirea acoperiului si a peretilor de
sticla cu o suspensie de creta, huma, mocirla sau spuma de defectie de la fabricile
de zahar), pânza de apa colorata (ecran) ce se prelinge continuu pe acoperiul serei,
jaluzele confectionate din sipci de lemn sau material plastic montate în afara
constructiilor, perdele din tesaturi textile sau materiale plastice amplasate în
interiorul serelor, folosirea sticlei speciale “Thermex” fotosensibila, care are
posibilitatea de a deveni opaca când creste intensitatea luminii.
10
LEGUMICULTURA
fenomenul de termoperiodism. În acest sens, stadiul de vernalizare constituie o
etapa obligatorie pentru dezvoltarea plantelor.
Importanta caldurii pentru cultura plantelor legumicole reiese din relatia care exista
între fotosinteza si respiratie, procese de care depind în primul rând creterea
plantelor si productia biologica. Astfel, intensitatea ridicata a procesului de
fotosinteza duce la acumularea unei cantitati mari de substanta uscata în planta,
însa intensificarea respiratiei determina un consum ridicat de substante
fotosintetizate anterior.
Analizând curba de variatie a intensitatii fotosintezei, lamai multe specii
legumicole, rezulta ca fiecare specie are o temperatura minima, optima si maxima.
Temperatura minima: în prezenta acesteia ambele procese ale
metabolismului, asimilatia si dezasimilatia, sunt foarte mult încetinite si se afla în
raport de 1/1, deci nu se acumuleaza nimic. Daca temperatura scade sub acest
nivel plantele pier.
Temperatura optima când se înregistreaza cel mai mare raport între
asimilatie si dezasimilatie, deci cel mai mare ritm de acumulare, respectiv de
cretere sau depozitare a rezervelor în organele adaptate în acest sens, care
constituie organele comestibile ale acestor plante.
Temperatura maxima când raportul dintre asimilatie si dezasimilatie
devine iarasi 1/1, iar la temperaturi mai mari dezasimilatia crete iar asimilatia scade
si în scurt timp plantele mor.
Temperatura optima este caracteristica fiecarei specii legumicole, dar
variaza între anumite limite, în cursul diferitelor faze de cretere, precum si în
functie de prezenta si intensitatea celorlalti factori de mediu, mai ales a luminii a
continutului în CO2 din atmosfera si a umiditatii din sol si atmosfera.
Dupa Markov si Haev (1953), temperaturile optime pentru faza de cretere
vegetativa la speciile legumicole sunt urmatoarele:
- 25°C, pentru: castraveti, pepeni galbeni si pepeni verzi;
- 22°C, la: ardei, vinete, tomate, fasole si dovlecei;
- 19°C, pentru: sfecla pentru masa, sparanghel, ceapa ceaclama si din arpagic,
usturoi si telina;
- 16°C, la: cartof timpuriu, salata, mazare, morcov, patrunjel, pastârnac, cicoare,
spanac. marar, marula, macris, ceapa de tuns si revent;
13°C, pentru: varza, ridichi si hrean .
11
LEGUMICULTURA
Pentru stabilirea temperaturii optime pe perioade si faze de cretere, în
functie de regimurile optime de temperatura ale speciilor legumicole, Markov
(1931) a elaborat urmatoarea formula:
T0 = t ± 7°C
în care:T0 = temperatura optima de crestere vegetativa;
t = temperatura optima pe faza de vegetatie.
În general plantele legumicole si mai ales speciile termofile suporta greu
oscilatiile mari de temperatura. Variatiile de ± 7°C fata de temperatura optima nu
sunt daunatoare, dar daca acestea se ridica între 7-14°C fata de optim, plantele
încep sa sufere. La oscilatii de ± 14°C si mai mari fata de optim, plantele
legumicole stagneaza în vegetatie si dupa câteva zile pier.
Abaterile de ± 14°C fata de optim indica la fiecare specie temperaturile
minime si maxime de vegetatie.
Pornind de la cerintele plantelor fata de caldura, speciile legumicole se
grupeaza în mai multe categorii si anume:
-foarte rezistente la frig: speciile perene(sparanghel, revent, tarhon, stevie,
macris, leutean etc.), care suporta cu uurinta geruri de -10°C; o perioadamai scurta
rezista la -20°C si chiar -27°C. Aceste specii pot ramâne iarna în câmp fara masuri
speciale de protectie;
-rezistente la frig: morcovul, patrunjelul, pastârnacul, varza de Bruxelles,
salata, spanacul etc., care suporta temperaturi de 0°C; unele din acestea se
preteaza la semanatul din toamna pentru a obtine productii timpurii;
-semirezistente la frig, cartoful la care temperaturi sub 0°C cauzeaza
distrugerea plantelor; asimileaza bine la temperaturi moderate;
-pretentioase la caldura: tomatele, ardeii, patlagele vinete, castravetii etc.,
se dezvolta la temperaturi de 25-30°C; temperaturile de 3-5°C duc la moartea
plantelor (exceptie tomate); temperatura de 10°C într-o perioada lunga poate
deveni letala (castraveti, pepeni, patlagele vinete); se cultiva în mod obisnuit prin
producerea rasadurilor; plantarea în câmp are loc dupa trecerea pericolului
brumelor târzii de primavara sau se iau masuri de protejare; se preteaza la cultura
fortata în sere si rasadnite si la cea protejata cu mase plastice;
-rezistente la caldura: castravetii, pepenii galbeni, pepenii verzi etc.;
suporta temperaturi de 30°C pâna la 40°C (Meier, 1969).
12
LEGUMICULTURA
Îmbunatatirea regimului de temperatura si prevenirea daunelor cauzate de
temperaturile extreme se poate realiza pe doua cai: sporirea rezistentei plantelor
legumicole la variatiile mari de temperatura si îmbunatatirea temperaturii în
mediul de cultura.
Sporirea rezistentei plantelor se poate realiza prin folosirea soiurilor
rezistente la frig, calirea plantelor, fertilizarea culturilor cu îngrasaminte fosfatice si
potasice, care sporesc rezistenta plantelor la temperaturi extreme.
Dintre masurile directe care urmaresc îmbunatatirea temperaturii în mediul
de cultura amintim:
- alegerea terenurilor cu expozitie sudica, adapostite de vânturile dominante reci,
cu soluri usoare sau mijlocii si apa freatica la adâncime mai mare;
- mulcirea terenului cu mase plastice trasparente;
- aerisirea solului prin lucrari profunde si când este nevoie superficiale;
- modelarea terenului în straturi înaltate pentru încalzire, evacuarea excesului de
umiditate si evaporarea apei;
- mulcirea cu gunoi de grajd sau alte materiale si fertilizarea cu cantitati mai mari
de îngrasaminte organice;
- masuri de combatere a brumelor si îngheturilor prin: perdele de fum, încalzirea
aerului, omogenizarea mecanica a aerului, irigarea de protectie;
- evitarea racirii solului prin irigarea execesiva;
- stabilirea momentului optim pentru înfiintarea culturilor (depasirea perioadei cu
îngheturi si brume târzii de primavara în cazul speciilor termofile) si adoptarea
masurilor pentru protejarea provizorie a plantelor în momentele critice survenite
dupa înfiintarea culturilor;
- încalzirea constructiilor pentru cultura si producerea rasadurilor cu surse de
natura organica (gunoi de grajd) sau tehnica(apa calda, aburi, curent electric).
În cazul excesului de caldura se folosesc masuri pentru înlaturarea acestuia si
masuri pentru prevenirea lui.
Folosirea rationala a terenului si a posibilitatilor naturale:
- alegerea suprafetelor cu expozitie nordica;
- modelarea terenului pe directia E-V, în straturi cu taluzuri inegale si plantarea
rasadurilor pe versantul nordic al stratului înaltat.
Reducerea excesului de caldura prin lucrari tehnologice si tehnice:
- irigarea ori de câte ori este nevoie pentru racirea solului;
- irigarea prin aspersiune pentru racorirea plantelor;
13
LEGUMICULTURA
- aerisirea puternica, libera si fortata a constructiilor pentru culturi fortate,
protejate si de producere a rasadurilor;
- reducerea excesului de lumina prin umbrirea acestor constructii;
- mentinerea aparatului foliar al plantelor pentru umbrirea partilor comestibile;
- mulcirea solului cu produse reflectorizante;
- programarea culturilor în sere în raport cu evolutia temperaturiii etc.
14
LEGUMICULTURA
plantelor, iar în proportie de 3-4% devine nociv. La culturile din sere nu se
recomanda folosirea pentru fertilizare a gunoiului de grajd proaspat, deoarece prin
descompunere degaja amoniac care este daunator plantelor. Tot în cadrul
constructiilor pentru producerea rasadurilor si a culturilor fortate poate sa apara si
bioxidul de sulf, care este daunator plantelor chiar în concentratii reduse (0,001 -
0,002%).
În afara de oxigen si bioxid de carbon, în legumicultura se folosesc în
diverse scopuri si alte gaze cum ar fi de exemplu etilena, acetilena si azotul.
15
LEGUMICULTURA
Rasadurile sunt plante tinere cu meristeme active, cu o intensa activitate
fiziologica si cu un continut mare de apa (88-95%), motiv pentru care asigurarea
unei cantitati optime trebuie sa contribuie la compensarea integrala a consumului
specific si a pierderilor prin transpiratie, în scopul mentinerii în stare de
turgescenta a celulelor si asigurarea conditiilor optime de desfasurare a proceselor
fiziologice si biochimice de cretere si dezvoltare.
Apa este necesara creterii si servete într-o mica masura si ca substanta
nutritiva în procesul de fotosinteza (Grumeza, 1969). Dar, ea îndeplinete si alte
functii în viata plantelor. Apa dizolva si transporta sarurile minerale din sol. Ea
dizolva si gazele. Apa este si “motorul” mecanismului privind schimbul de
substante care are loc la nivelul celular, fenomen ce se realizeaza prin intermediul
tensiunii superficiale si care uureaza adsorbtia si fixarea diferitelor substante în
celula.
Sarurile minerale nu pot fi absorbite de catre plante decât în solutii foarte
diluate. Motiv pentru care cantitatea de apa absorbita de catre plante este mult mai
mare decât necesarul pentru functiile de nutritie.
În general concentratia solutiei solului este scazuta. Cresterea concentratiei
solutiei solului marete presiunea osmotica a acesteia, din care cauza absortia apei
de catre plante este mult îngreuiata (Davidescu D., 1963).
Excesul de apa se elimina continuu prin procesul fiziologic de transpiratie.
De mare utilitate pentru productia legumicola sunt aspectele privind: coeficientul
de transpiratie, productivitatea transpiratiei, bilantul hidric, coeficientul de
valorificare a apei consumate (Balaa., 1973).
16
LEGUMICULTURA
-desimea plantelor la unitatea de suprafata;
-tehnologia aplicata culturilor.
Š Cerintele plantelor legumicole fata de umiditatea solului.
În functie de consumul de apa si capacitatea de absortie a apei,
Trummer A. (1952), citat de (Grumeza ,1969), împarte plantele
legumicole în urmatoarele grupe:
Grupa I - cuprinde plantele cu un consum redus de apa
datorita posibilitatii acestora de a-si micora transpiratia si care au un
sistem radicular bine dezvoltat atât în profunzime cât si lateral:
tomatele , morcovul, patrunjelul, pepenii verzi si galbeni, dovlecelul
si dovleacul comestibil.
Grupa a II -a - cuprinde plante care se caracterizeaza printr-o
capacitate redusa de absortie a apei datorita sistemului radicular slab
dezvoltat si printr-un consum neeconomic al apei datorita aparatului
foliar care este expus unei evaporari puternice. Cele mai
reprezentative plante din aceasta grupa sunt: legumele din grupa
verzei, castravetii, salata, ridichile de luna, spanacul, ardeii, telina,
fasolea de gradina.
Grupa a III -a - cuprinde plante cu o capacitate mare de
absortie a apei si cu un consum ridicat de apa (cartoful timpuriu si
sfecla roie).
Grupa a IV -a - plantele din aceasta grupa se caracterizeaza
printr-un consum de apa mic datorita suprafetei reduse a
aparatului foliar si printr-o capacitate mica de absorbtie ca urmare
a sistemului radicular slab dezvoltat
(ceapa, usturoiul, mazarea, etc.), Daskalov (1965) si Balaa (1973), grupeaza
speciile legumicole, sub raportul cerintelor fata de apa, astfel:
-foarte pretentioase: spanacul, salata, legumele din grupa
verzei, ridichile de luna, prazul, usturoiul, ceapa simararul;
-pretentioase: castravetii, tomatele, ardeii, vinetele, bamele,
cartoful, morcovul, patrunjelul, fasolea, mazarea;
-moderat de pretentioase: sparanghelul, reventul, leuteanul, anghinarea;
-putin pretentioase: pepeni verzi si galbeni, dovlecelul si
dovleacul comestibil.
Majoritatea plantelor legumicole au cea mai importanta parte a
sistemului radicular raspândit catre suprafata solului, acolo
unde activitatea microorganismelor si schimbul de substante
nutritive sunt mai active. În vederea stimularii creterii si fructificarii
plantelor este necesar ca stratul superficial al
17
LEGUMICULTURA
solului sa aiba un anumit grad de umiditate si sa se ia masuri ca aceasta sa nu
scada sub o anumita valoare.
Multe specii legumicole însa, mai ales cele cultivate în câmp, extrag o
cantitate apreciabila de apa si substante hranitoare din straturile mai profunde ale
solului, sistemul lor radicular exlorând un volum mare de sol.
Cerintele plantelor legumicole fata de umiditate variaza si în functie de
tehnologia aplicata. Astfel, plantele de varza sau tomate provenite din rasad sunt
mai pretentioase fata de umiditate decât cele provenite din semanat direct în câmp.
Nevoia de apa a plantelor legumicole crete si atunci când culturile se efectueaza
pe terenuri cu fertilitate ridicata, bine aprovizionate cu materie
organica.
Š Cerintele plantelor legumicole fata de umiditatea atmosferica.
În afara de umiditatea solului pentru viata plantelor legumicole prezinta
importanta si umiditatea relativa a aerului. Cerintele plantelor legumicole fata de
aceasta variaza foarte mult. Astfel, principalele specii legumicole au urmatoarele
pretentii fata de umiditatea atmosferica: castraveti 90-95%, salata, spanac, varza,
conopida, telina 80-90%; legumele pentru radacini tuberizate, cartoful, mazarea
70-80%; vinete, ardei, fasole 60-70%; tomate 50-60%; pepeni galbeni si verzi,
dovlecelul si dovleacul comestibil 45-55%.
18
LEGUMICULTURA
-drenarea terenului si folosirea tehnologiei de cultura a plantelor legumicole pe
teren modelat.
În cazul culturilor legumicole din sere sau a celor protejate cu mase
plastice, pentru reglarea umiditatii, în special a umiditatii relative a aerului, se
intervine prin aerisiri atunci când umiditatea relativa este prea ridicata, ridicarea
temperaturii în sere, udarea cu furtunul la culturile de tomate sau folosirea
metodei de udare prin picurare.
Atunci când umiditatea relativa este scazuta se fac sprituiri cu instalatia de
aspersiune, timp de 1-2 minute.
În ciupercarii, în faza de formare a ciupercilor se mentine o umiditate
relativa de 90-95% prin pulverizarea straturilor cu apa si udarea potecilor sau chiar
a peretilor.
19
LEGUMICULTURA
Fertilitatea solului reprezinta rezultanta proprietatilor solului legate de
alcatuirea granulometrica a acestuia si de capacitatea lui de a pune la dispozitia
plantelor în cantitati suficiente substantele nutritive si apa, fara deficit de aer si
exces de saruri. Excesul de saruri ca si cel de umiditate are efect nefavorabil
asupra nutritiei, limitând capacitatea plantelor de a asimila substantele hranitoare.
În vederea creterii fertilitatii solului se impune cunoaterea tuturor factorilor, atât cu
caracter fizic cât si biochimic, ce o influenteaza.
Textura si structura solului. Prin textura solului sau compozitia
granulometrica se întelege proportia în care intra în alcatuirea solului particulele
elementare de diferite marimi.
Solurile nisipoase au o capacitate de absorbtie si o permeabilitate mare
pentru apa, au în schimb o capacitate de retinere a apei mica, sunt bine aerate, nu
sunt coezive si nici plastice. Se încalzesc uor si se racesc repede, se lucreaza într-
un interval mare de umiditate.
Solurile argiloase au o capacitate de absorbtie si o permeabilitate mica
pentru apa, au în schimb o mare capacitate de înmagazinare a apei. Sunt neaerate,
foarte coezive, plastice si aderente.
Solurile lutoase au proprietati intermediare, între cele nisipoase si
argiloase, ele au permeabilitate buna pentru apa si un raport favorabil între fazele:
lichida, solida si gazoasa, sunt cele mai indicate pentru cultura plantelor
legumicole.
Structura solului este data de modul de reunire a particulelor elementare în
agregate structurale. De obicei, se deosebete macrostructura solului care este
reprezentata prin agregate mai mari de 0,25 mm în Ø si microstructura cu agregate
mai mici de 0,25 mm în Ø. Structura solului poate fi: glomerulara, nuciforma,
bulgaroasa, prismatica si lamelara.
Un sol cu o structura glomerulara prezinta conditii foarte bune pentru
creterea si dezvoltarea plantelor. Un asemenea sol are un raport optim între fazele
solida, lichida si gazoasa. Structura glomerulara este caracteristica orizontului A al
cernoziomurilor, solurilor brune si rendzinelor.
În cazul solurilor cu agregate mai mari (peste 2-4 mm în Ø), spatiile dintre acestea
sunt excesive, schimbul prin difuziune al aerului este înlocuit de curenti de aer ce
duc la pierderea apei din sol. Pentru a mentine sau a îmbunatati structura solurilor
destinate culturilor legumicole pe care se aplica irigarea cu cantitati mari de apa,
trebuie ca aratura sa nu se faca la aceeai adâncime în fiecare an, sa se axecute
20
LEGUMICULTURA
periodic o afânare profunda (sub straturile compacte), iar dupa aratura solul
trebuie lasat sa se aeriseasca înainte de pregatirea patului germinativ. De
asemenea, este necesar sa se foloseasca o rotatie rationala si sa se reduca la
minimum lucrarile solului. Este necesar sa se cunoasca bine cerintele sau gradul de
pretabilitate a speciilor legumicole pentru tipuri de sol.
Solutia solului se compune din substante în stare de dispersie moleculara
ionica si coloidala, de natura organica sau minerala si chiar de gaze.
Concentratia solutiei solului variaza în functie de tipul de sol, climat,
aportul freatic, calitatea apei de irigat, activitatea microorganismelor, natura
îngrasamintelor, amendamentele aplicate.
La culturile legumicole în sere se are în vedere în mod deosebit
concentratia ionului de Na+, care daca este prea mare determina reducerea
fotosintezei, o crestere a respiratiei si o dinimuare efectiva a productiei. La
culturile din sere, prin folosirea unor cantitati mari de îngrasaminte, în functie de
textura solului si sub influenta apelor de irigatie s-a constatat o cretere a
continutului de saruri ceea ce a dus la reducerea accesibilitatii apei si a
substantelor nutritive din sol pentru plante; degradarea proprietatilor fizice ale
solului; reducerea activitatii microorganismelor din sol; scaderea productiei de
legume.
Reactia solului constituie unul dintre factorii importanti care conditioneaza
regimul de nutritie al plantelor. Reactia solului este determinata de proportia dintre
ionii de hidrogen si cei de oxidril din solutia solului si de proportia dintre coloizii
cu caracter acid si cei cu caracter bazic pe de alta parte.
Reactia solului exprima conventional prin simbolul “pH”. Din acest punct
de vedere solurile pot fi: neutre (pH =7), acide (pH mai mic de 7) si bazic (pH
peste 7).
Capacitatea tampon reprezinta o alta proprietate a solului de care depinde
regimul nutritiv. Ea reprezinta însuirea solului de a se opune tendintelor de a-i
modifica reactia. Capacitatea de tamponare a solului este cu atât mai mare cu cât
capacitatea de schimb cationic a acestuia este mai mare, adica cu cât contine mai
multe particule coloidale (organice si minerale).
21
LEGUMICULTURA
Prelevarea de catre plantele legumicole a elementelor minerale, diurna sau
pe întreaga perioada de vegetatie, se desfasoara în raport cu creterea si
dezvoltarea lor.
Marea majoritate a elementelor nutritive sunt luate de catre plante din
solutia solului; ele se pot clasifica dupa mai multe criterii:
-dupa sursa: din aer (C,O); din apa (O,H); din sol (N si elementele din cenua);
-dupa criteriul chimic; metaloizi anioni (N, P, S, Ce, Si); metale cationi (K, Ca, Fe,
Mg);
-dupa raportul cantitativ: macroelemente (0,01-10% - C, P, O, N, S, Mg, Ca, K);
microelemente (0,001 -0,0001% - Cu, Bo, Mn, Mo, Zn); ultramicroelemente
(elemente radioactive).
Pentru a putea îmbunatati regimul de nutritie al plantelor legumicole, este
absolut necesar sa se cunoasca rolul pe care îl îndeplinesc diferitele elemente
nutritive în creterea si dezvoltarea plantelor.
Azotul - prezinta importanta deosebita pentru creterea si dezvoltarea
plantelor legumicole. Participa la alcatuirea proteinelor. Este legat de procesul de
fotosinteza si de activitatea enzimelor. Actiunea lui asupra plantelor depinde de
prezenta celorlalte elemente, de apa si de activitatea sistemului radicular.
Fosforul stimuleaza fructificarea si sporete precocitatea plantelor.
Influenteaza pozitiv calitatea produselor. Stimuleaza sinteza azotului. Împreuna cu
K, Ca si Mg, determina rezistenta plantelor la seceta si temperaturi scazute.
Potasiul ajuta sinteza hidratilor de carbon, a proteinelor si lipidelor,
retinerea apei în complexul coloidal cu efecte favorabile asupra rezistentei la
temperaturi scazute si seceta, tempereaza efectele negative ale excesului de azot.
Calciul influenteaza mult productia de legume prin efectul de neutralizare a
aciditatii sucului celular în plante si a aciditatii solului. Are influenta favorabila
asupra formarii radacinilor si a nodozitatilor la plantele leguminoase. Joaca rol de
tampon, deoarece are actiune antagonica fata de Mg, K, N. Contribuie la
mentinerea starii active a protoplasmei.
Magneziul participa direct la formarea clorofilei, intra în compozitia a
numeroase enzime hidrolizante si respiratorii, participând la desfasurarea normala
a proceselor biochimice din celule. Regleaza metabolismul apei celulare,
respiratia si sinteza hidratilor de carbon.
Microelementele - borul, cuprul, manganul, molibdenul, zincul si fierul,
desi se absorb în cantitati foarte mici, au influenta foarte mare asupra creterii si
22
LEGUMICULTURA
fructificarii plantelor legumicole. Cerintele se manifesta specific pentru fiecare
specie în parte.
23
LEGUMICULTURA
Tehnologia de cultivare a plantelor legumicole se diferentiaza în functie de
sistemele de cultura, iar în cadrul acestora ea depinde de specificul culturii.
Verigile fluxului tehnologic vizeaza: pregatirea terenului si a materialelor
necesare înfiintarii culturilor; înfiintarea propriu-zisa; întretinerea culturilor;
recoltarea si valorificarea productiei obtinute.
Sistemele de cultura a plantelor legumicole se pot deosebi dupa: locul de
cultura, tehnologia aplicata, destinatia si ealonarea productiei, natura
substratului de cultura.
Dupa locul de cultura: se deosebesc culturi în câmp si culturi în diferite
spatii special construite si amenajate în acest scop.
În cazul culturilor în câmp plantele cresc si se dezvolta pâna la recoltare în
câmp deschis, fara protectie.
Culturile fortate se efectueaza în constructii destinate acestui scop (sere,
solarii încalzite, rasadnite calde), în care factorii de vegetatie sunt dirijati pe întreg
ciclul de cultura, iar produsele legumicole proaspete se obtin în perioade deficitare
ale anului (iarna, primavara devreme sau toamna).
Culturile protejate se efectueaza în constructii mai simple (solarii, sere-
solar, adaposturi joase din materiale plastice, rasadnite reci), în care plantele
beneficiaza numai partial de un microclimat artificial. În interiorul acestor
constructii se realizeaza o temperatura cu 2-5°C mai ridicata decât în exterior.
Aceasta diferenta poate sa ajunga pâna la 9°C în cazul dublei protejari. La dubla
protejare, daca pentru acoperirea constructiilor s-a folosit polietilena se
recomanda ca cea de a doua pelicula sa fie din PVC, deoarece aceasta, spre
deosebire de polietilena, nu este transparenta pentru razele infraroii, deci în acest
caz nu mai poate avea loc fenomenul inversiunii termice.
Culturile adapostite sunt aparate de intemperii prin mijloace mai simple,
sub forma de obstacole împotriva vântului (terenuri adapostite natural, perdele si
culise de protectie etc.) sau a frigului (clopote si paravane individuale, folii din
materiale plastice aezate direct pe culturi).
Culisele de porumb se utilizeaza în special la culturile de cucurbitacee. De
exemplu, la zece rânduri de castraveti se amplaseaza doua rânduri de porumb
zaharat. Orientarea rândurilor se face perpendicular pe directia vântului
dominant. Prin acest procedeu se protejeaza plantele de curentii reci si de
vânturile care le rasucesc vrejurile.
24
LEGUMICULTURA
Dupa modul de înfiintare se întâlnesc urmatoarele sisteme de cultivare a
plantelor legumicole:
- culturi prin semanat direct în câmp practicate la majoritatea speciilor legumicole
cultivate în câmp (morcov, patrunjel, pastârnac, spanac, pepeni, fasole, bame etc.)
si numai la anumite specii în sere si solarii (ridichi, marar, spanac, patrunjel pentru
frunze etc.);
- culturi înfiintate prin plantarea rasadurilor la majoritatea speciilor cultivate în
spatii protejate, la culturile extratimpurii si timpurii (tomate, castraveti, ardei,
patlagele vinete) sau chiar pentru culturile de vara-toamna (tomate, castraveti,
varza).
Dupa destinatia productiei deosebim:
- culturi pentru consum în stare proaspata fie imediat dupa recoltare sau dupa o
anumita perioada de pastrare în spatii special amenajate (radacinoase, bulboase,
cartof etc.);
- culturi pentru industrializare la care se aplica o tehnologie specifica, produsele
fiind destinate fabricilor de conserve.
În functie de ealonarea productiei sau perioada când se executa, sistemele
de cultivare pot fi:
- extratimpurii, la sfârsitul iernii si începutul primaverii;
- timpurii, de primavara;
- semitimpurii, de vara;
- târzii, de toamna;
- întârziate, de toamna târziu sau pentru postmaturare.
Dupa caracteristicile substratului de cultura se deosebesc urmatoarele
sisteme de cultura:
- pe medii nutritive naturale, cum sunt solul sau diferite amestecuri de pamânturi
naturale fertile;
pe medii nutritive artificiale (fara sol), cum sunt solutiile nutritive care contin în
anumite proportii macro si microelemente necesare nutritiei plantelor.
25
LEGUMICULTURA
4.1.1. Folosirea rationala si intensiva a terenului de cultura si a solului în
legumicultura
ŠAlegerea terenului
Alegerea terenului pentru amplasarea culturilor legumicole constituie o
masura tehnologica obligatorie în vederea obtinerii unor productii superioare din
punct de vedere cantitativ si calitativ. La alegerea terenului trebuie sa se tina cont
de factorii pedoclimatici si social-economici.
Factorii pedoclimatici. Elementele climatice care trebuie sa se aiba în
vedere la alegerea terenului sunt: temperatura si umiditatea relativa a aerului,
nebulozitatea, precipitatiile si vânturile. În mod obisnuit intereseaza temperatura
medie anuala; temperatura medie a lunii celei mai calde; suma precipitatiilor în
luna cea mai secetoasa; numarul de zile fara înghet; epocile calendaristice ale
îngheturilor târzii de primavara si timpurii de toamna; umiditatea atmosferica în
luna iulie; frecventa grindinei precum si grosimea stratului de zapada în timpul
iernii (Indrea D., 1974).
Terenul trebuie sa fie plan sau cu o uoara panta spre sud sau sud-vest,
neinundabil, asigurat cu o sursa de apa pentru irigare, pe cât posibil protejat
împotriva vânturilor, cu apa freatica la adâncime mare si ferit de surse de poluare.
Solul trebuie sa întruneasca urmatoarele însuiri: fertilitate ridicata, cu
strat arabil profund; continut ridicat în humus; textura u oara sau mijlocie (cele mai
bune sunt solurile nisipo-lutoase sau luto-nisipoase); structura buna;
capacitate mare pentru apa si aer. Cele mai potrivite pentru cultura legumelor sunt
solurile de lunca, aluvionare, cu proces de solificare avansat. Nu sunt recomandate
solurile puternic podzolite, compacte si saraturile.
Factorii social-economici. Din acest punct de vedere terenul destinat
cultivarii plantelor legumicole trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii: sa fie
cât mai aproape de pietele de desfacere a produselor; sa fie deservit de cai de
comunicatie (osele asfaltate, cai ferate); sa fie în apropierea fabricilor de
conserve, daca productia este destinata prelucrarii industriale; sa existe
posibilitatea asigurarii fortei de munca necesare; pe cât posibil sa se gaseasca în
apropierea sectoarelor zootehnice, pentru a putea fi folosite în mod eficient
îngrasamintele organice si a valorifica deeurile de produse legumicole.
ŠAsolamente legumicole
26
LEGUMICULTURA
Exploatarea rationala a terenului si a solului în legumicultura impune
practicarea asolamentelor. Necesitatea folosirii asolamentelor decurge din
urmatoarele:
- proprietatile fizico-chimice si biologice ale solului se degradeaza u or datorita:
irigatiei, mecanizarii complexe a lucrarilor, cantitatilor mari de îngrasaminte si
pesticide folosite si extragerii unilaterale a elementelor nutritive din sol de catre
plante;
- cultivarea continua, ani de-a rândul pe acelai teren a acelorai specii legumicole
sau a unor specii înrudite din punct de vedere sistematic, contribuie la înmultirea si
raspândirea masiva a bolilor si daunatorilor specifici culturilor respective;
- succesiunea rationala în timp si spatiu, a culturilor legumicole, în scopul evitarii
vârfurilor de productie, deci si a folosirii rationale a fortei de munca;
- folosirea rationala a îngrasamintelor.
La baza organizarii asolamentelor legumicole stau criterii economice,
organizatorice, biologice si tehnologice.
Spre deosebire de asolamentele din alte ramuri de productie agricola, în
cadrul asolamentului legumicol, notiunea de “rotatie” a culturilor are o
semnificatie specifica. Aceasta datorita faptului ca în acelai an, pe acelai teren se
cultiva doua sau mai multe specii legumicole. Deci în majoritatea cazurilor, nu
putem vorbi de cultura premergatoare ci de culturi, deoarece folosirea intensiva a
terenului si a solului în legumicultura presupune cultivarea în cadrul unor
asolamente, a 2-3 culturi succesive în acelai an. Rotatia culturilor legumicole
trebuie sa fie astfel conceputa, încât într-o sola sa nu se cultive speciile din aceeasi
familie botanica decât dupa 4 ani.
La stabilirea rotatiei culturilor trebuie sa se tina cont de culturile
premergatoare (tab.4.1).
ŠCulturile succesive si asociate de legume
Culturile succesive si asociate de legume reprezinta calea cea mai
intensiva de utilizare a terenului legumicol, deoarece acesta este ocupat aproape
întreaga perioada a anului cu plante legumicole. În acelai timp, culturile
succesive si asociate, contribuie la o mai buna e alonare a productiei legumicole si
o diversificare a acesteia mai aproape de nevoile consumului (Maier I., 1969).
Pentru culturile secundare se folosesc specii cu perioada scurta de
vegetatie (salata, ridichile de luna, de vara si iarna, ceapa si usturoiul verde,
27
LEGUMICULTURA
spanacul, gulioarele etc.), acestea putând fi amplasate înaintea culturii de baza
(culturi secundare anterioare) sau dupa aceasta (culturi secundare urmatoare).
Tabelul 4.1
Amplasarea culturilor legumicole în functie de culturile premergatoare*
Culturi premergatoare
Foarte bune** Bune**
Contraindicate** Pentru legumele de la care se consuma radacinile
tuberizate
Legume solanacee Cereale paioase si culturi furajere Legumele pentru radacini
pentru fructe; pentru masa verde tuberizate; din grupa cepei si cele pentru frunze
cucurbitacee (în cultura anticipata)
Pentru legumele din grupa verzei
Legumele: solanacee Legumele cucurbitacee si pentru Legumele din grupa verzei si cele
pentru fructe; cartofi; radacini tuberizate pentru frunze
pentru pastai, seminte si capsule
Pentru legumele solanacee de la care se consuma fructele
Lucerna si trifoi în Legumele pentru radacini Legumele solanacee pentru fructe
primul an dupa tuberizate si cele din grupa cepei si cartofi
desfiintare; legume pentru pastai si capsule
si cele cucurbitacee
Legume cucurbitacee
Legumele din grupa Cereale paioase, floarea soarelui, Legumele cucurbitacee si
verzei si pentru pastai si legume pentru radacini tuberizate solanacee
capsule si pentru bulbi
Legume pentru pastai, seminte si capsule
Legume solanacee; Legume cucurbitacee si cele Culturile legumicole din grupa
pentru radacini pentru bulbi
tuberizate si cereale
paioase
Legumele din grupa cepei
Mazare, bob, bame Legumele solanacee pentru fructe Legumele din grupa si pentru
radacini tuberizate
28
LEGUMICULTURA
botanica (pentru a evita transmiterea bolilor si daunatorilor comuni), sa fie cu
perioada de vegetatie diferita (scurta pentru culturile secundare), sa aiba sistem
radicular diferit în ceea ce privete dezvoltarea si amplasarea în stratul arabil,
pentru folosirea mai deplina a elementelor fertilizante din sol (plantele cu sistem
radicular profund trebuie sa fie urmate de plante cu sistem radicular superficial si
invers).
La stabilirea schemelor de succesiune se va tine seama de cerintele
plantelor legumicole fata de temperatura, umiditate si hrana. Speciile caracterizate
prin rezistenta la temperaturi scazute si cu o perioada scurta de vegetatie pot fi
semanate sau plantate toamna, reuind sa ierneze în câmp în bune conditii si sa fie
recoltate primavara devreme (salata, spanacul, ceapa si usturoiul verde). Alte
plante legumicole suporta uor temperaturi în jur de 0°C si uneori chiar -1°C ....-
2°C, ce pot surveni dupa rasarirea plantelor sau plantarea rasadurilor (varza,
gulioare, conopida, mazare etc.). Speciile rezistente la temperaturi scazute se
cultiva înaintea culturilor de baza care, de regula au o perioada de vegetatie mai
lunga si sunt sensibile la frig (tomate, ardei, vinete, castraveti, fasole de gradina
etc.). Din aceasta cauza ele se vor semana mai târziu, astfel încât sa rasara dupa
trecerea pericolului brumelor târzii de primavara. La culturile înfiintate prin rasad,
plantarea se va face dupa trecerea acestui pericol.
Culturile asociate sunt culturile care se cultiva în acelai timp pe aceai
suprafata de teren, reprezentând forma cea mai intensiva de utilizare a terenului si a
solului, deoarece pe aceasta cale se realizeaza o desime foarte mare de plante pe
unitatea de suprafata. La aceste culturi specia legumicola cu importanta mai mica
se încadreaza printre rândurile culturii principale sau pe rând, între plantele
culturii de baza. Pe lânga aspectele mentionate la culturile succesive, în cazul
culturilor asociate trebuie sa se ia în considerare si habitusul speciilor care se
intercaleaza, pentru ca sa creeze pe cât posibil, conditii reciproc avantajoasesi sa
se evite, în orice caz stânjenirea dintre componentele asociatiei. Datorita faptului ca
prin desimea mare de plante la unitatea de suprafata se împiedica mecanizarea
lucrarilor, crescând în acest mod consumul de forta de munca manuala, culturile
asociate sunt mai putin folosite în fermele specializate.
Culturile intercalate. În curti, gradini si microferme, în conditii de irigare,
culturile legumicole se pot intercala printre rândurile de porumb, de vii si livezi
tinere dupa cum urmeaza:
29
LEGUMICULTURA
- în culturile de porumb (hibrizi din grupa 200-300) se intercaleaza: varza
timpurie, conopida timpurie, salata si fasole de gradina ;
în vii si livezi tinere se intercaleaza: specii cu talie joasa (mazare de gradina
pentru pastai, fasole de gradina, salata, spanac, ceapa si usturoi verde, ceapa din
arpagic, morcov, patrunjel, marar, gulioare, loboda, fasole pentru boabe) sau
specii cu talie semiînalta (cartofi timpurii, tomate timpurii, varza de vara). Nu se
recomanda sa se foloseasca pepenii verzi, pepenii galbeni, dovleceii etc., deoarece
prin întinderea vrejurilor pot împiedica lucrarile de întretinere si înabui culturile de
baza .
30
LEGUMICULTURA
Udarea pe rigole lungi (100-400 m) este o metoda larg utilizata în
tehnologia culturilor legumicole în câmp, caracterizata prin aceea ca apa circula la
suprafata solului, pe rigole, ajungând la radacinile plantelor de pe straturile
înaltate - prin infiltratie, mai ales lateral si prin capilaritate, fara a lua contact
direct cu partea aeriana a plantei.
Udarea prin aspersiune. În acest caz, apa pompata direct din sursa (canal
deschis sau dintr-o retea de conducte sub presiune) este pulverizata în aer cu
ajutorul aspersoarelor, de unde picaturile cad pe plantesi sol sub forma de ploaie.
Aductiunea si distribuirea apei se realizeaza prin: sisteme, agregate si aspersoare.
yUdarea prin picurare consta în distribuirea apei la plante sub forma de picaturi,
într-o perioada îndelungata de timp.
ŠRegimul de irigare la culturile legumicole
Regimul de irigare la culturile legumicole trebuie înteles ca o notiune
complexa, care cuprinde o serie de elemente specifice, cum sunt: norma de udare,
momentul aplicarii udarilor, intervalul între udari, schema udarilor si norma de
irigatie.
yNorma de udare reprezinta cantitatea de apa (în m3) care se administreaza la un
hectar cu ocazia unei udari.
yMomentul udarii
Se determina urmarindu-se dinamica umiditatii solului, prin diferite
procedee specifice aparatelor folosite sau chiar prin simpla palpare a probelor de
sol luate de pe profilul adâncimii de udare
yIntervalul între udari este conditionat de evapotranspiratia zilnica, de
precipitatiile cazute, de adâncimea de udare si de plafonul minim admis, ultimele
doua elemente conditionând marimea normei de udare. Intervalul dintre udari
reprezinta timpul în zile în care se consuma norma de udare
yNumarul udarilor este strâns legat de lungimea perioadei de vegetatie a plantelor
cultivate si de conditiile naturale din zona respectiva (precipitatii, umiditatea si
temperatura aerului, frecventa si intensitatea vântului).
yNorma de irigare reprezinta cantitatea de apa ce se administreaza unei culturi pe
întreaga perioada de vegetatie (m3/ha).
31
LEGUMICULTURA
Îngrasamintele folosite în legumicultura se pot grupa în îngrasaminte organice si
chimice.
yÎngrasamintele organice sunt reprezentate prin: gunoiul de grajd, urina de
animale, gunoiul de pasari, mustul de grajd, mranita, composturile, turba si
îngrasamintele verzi.
yÎngrasaminte chimice pot fi simple si complexe
Îngrasamintele simple contin numai un element nutritiv. În aceasta categorie intra
îngrasamintele azotate, care contin azotul sub forma nitrica, sub forma amoniacala
sau ambele forme de azot; îngrasaminte chimice care contin numai fosfor sau
numai potasiu, îngrasaminte cu microelemente.
Îngrasamintele complexe dupa numarul de elemente nutritive pe care le contin pot
fi: binare, daca au doua elemente (N.P; N.K; P.K), ternare daca contin trei
elemente (N.P.K) si polinutritive (complexe) când pe lânga cele trei elemente, mai
contin si alte elemente nutritive (macro si microelemente).
Îngrasamintele complexe de tip cristalin (Cristalin I, Cristalin II), se
recomanda mai ales pentru culturile din sere si solarii, aplicându-se o data cu apa
de udat (fertilizare hidrolizanta). Îngrasamintele lichide de tip C, fiind foarte
solubile, se recomanda a fi utilizate ca si îngrasamintele de tip cristalin.
Îngrasamintele complexe extraradiculare (foliare) se pot aplica în 1-4 reprize în
500 l apa/ha o data cu tratamentele fitosanitare, în câmp, sere si solarii; se aplica
doze de 5-10 litri/ha sub forma de solutii în concentratii de 0,2-1,0-1,5%, în functie
de tipul îngrasamântului folosit.
Îngrasamintele organo-minerale sau ionitice au ionii minerali fixati pe suport
organic (praf de lignit, reziduri celulozice, praf de turba), la care se adauga rasini
ureoaldehidice, sunt solide, granulate ( = 1 - 4 mm), neaglomerabile. Se
administreaza la fertilizarea de baza, toamna sau primavara, în doze de 1600-3200
kg/ha, înlocuind cu bune rezultate gunoiul de grajd.
ŠMetode de fertilizare
Metodele de fertilizare trebuie sa tina cont de scopul fertilizarii:
- de mentinere a fertilitatii;
- de cretere a fertilitatii;
- de îmbunatatirea conditiilor de nutritie din perioada de vegetatie.
Eficienta fertilizari chimice este strâns corelata cu metoda de aplicare ce
trebuie sa tina cont de tehnologia de cultura, cerintele plantelor si însuirile
solului. Cantitatile de îngrasaminte calculate pentru culturile legumicole se
32
LEGUMICULTURA
administreaza folosind metodele: fertilizarea de baza; fertilizarea starter (o data cu
înfiintarea culturii); fertilizarea faziala.
Fertilizarea de baza consta în aplicarea îngrasamintelor si încorporarea lor în sol
înainte de înfiintarea culturii. Toamna, înainte de aratura adânca, se administreaza
îngrasamintele organice semidescompuse si îngrasamintele chimice greu solubile
(2/3 din doza de P si K), iar primavara îngrasamintele organice bine descompuse
(mranita) si îngrasamintele minerale uor solubile (jumatate din doza).
Fertilizarea starter (o data cu înfiintarea culturii), cunoscuta si sub numele de
fertilizare de pornire, are drept scop asigurarea nutritiei plantelor în conditii
optime în primele 20-30 zile de la rasarire sau de la plantare.
Fertilizarea faziala are drept scop completarea cerintelor plantelor pentru anumite
elemente nutritive, pe faze de vegetatie. Îngrasamintele pot fi aplicate radicular sau
extraradicular (foliar). Aceasta fertilizare nu suplineste ci completeaza
fertilizarea de baza si cea starter.
33
LEGUMICULTURA
Reiese clar de ce, printre masurile de lupta (preventive si curative)
împotriva buruienilor în legumicultura, utilizarea erbicidelor reprezinta o veriga
tehnologica absolut necesara. În acest scop se utilizeaza un numar mare de
erbicide, sub diferite forme, dintre care o parte sunt eficiente pentru un numar
restrâns de buruieni, în special anuale si cu o mare selectivitate pentru plantele
legumicole.
Pentru a întelege mai bine modul lor de actiune, domeniul de utilizare,
timpul si modul de aplicare este necesara cunoasterea gruparii lor pe baza naturii
chimice a substantei active ca si a caracteristicilor grupei din care fac parte.
Erbicidele cu actiune sistemica germinala sau de absorbtie prin coleoptil
sau hipocotil se aplica fie la pregatirea patului germinativ (ppi) daca sunt volatile,
fiind necesara încorporarea lor în sol (Treflan, Balan, Ro Neet), fie la semanat sau
dupa semanat (pré), pentru a surprinde buruienile în curs de germinare (Dual-500,
Ramrod, Dymid etc.).
Erbicidele de contact neselective se aplica cu una-doua zile înainte de
rasarirea plantelor de cultura (pré), dar dupa ce buruienile au rasarit (Gramoxone),
iar cele selective cu absortie foliara se aplica postemergent (Basagran, Semeron
etc.).
Dupa modul lor de actiune erbicidele pot fi împartite în: erbicide sistemice
si de contact.
Erbicidele sistemice sunt absorbite de frunze sau radacini si apoi sunt transportate
în tesuturile întregii plante.
Erbicidele de contact distrug buruienile în urma contactului direct cu ele.
Actiunea lor are în general un caracter acut si planta piere repede.
La aplicarea erbicidelor în culturile legumicole se va tine cont de urmatoarele
aspecte principale:
- alegerea celui mai eficient erbicid;
- stabilirea celei mai eficiente doze de aplicare;
- stabilirea momentului si tehnicii de aplicare;
- factorii care influenteaza aplicarea etc.
Doza aplicata este specifica fiecarui produs si depinde de: continutul
preparatului în s.a.; natura acestuia; forma de prezentare (lichida, pudra muiabila,
granule); tehnica de aplicare; conditiile de sol si meteorologice; continutul în
humus al solului; cantitatea de îngrasaminte organice aplicate; compozitia
34
LEGUMICULTURA
floristica a buruienilor; modul de aplicare (în benzi sau pe toata suprafata) si
numarul de reprize în care se aplica erbicidul; costul unitatii de produs etc.
Dozele de erbicide se exprima în kg pentru erbicidele granulate sau sub
forma de pudra muiabila si în litri pentru cele lichide.
Momentul erbicidarii se stabilete în functie de: natura erbicidului folosit
(volatil sau nevolatil); specia cultivata si sistemul de cultura practicat; compozitia
floristica a buruienilor de pe suprafata de teren pe care se erbicideaza.
Epoca (momentul) de aplicare a erbicidelor poate fi: înainte de înfiintarea
culturilor, cu încorporare în sol pentru cele mai multe dintre erbicide (ppi), daca
sunt volatile; în timpul semanatului, o data cu introducerea semintelor în sol; în
perioada de la semanat la rasarirea plantelor de cultura si a buruienilor
(preemergent); dupa ce plantele de cultura au rasarit si au un stadiu de cretere mai
avansat decât buruienile care nu au depasit faza de rozeta cu 2-3 frunze la
buruienile dicotiledonate sau 5-6 cm în înaltime la buruienile monocotiledonate
(post emergent); dupa ce rasadurile s-au prins si au început sa creasca
(postplantare); în timpul perioadei de vegetatie, când este nevoie.
Temperatura aerului cea mai favorabila pentru aplicarea erbicidelor este de
16-20°C. La temperaturi scazute actiunea erbicidelor este întârziata.
Temperaturile ridicate au efect nefavorabil, deoarece determina o pierdere rapida a
substantelor ce se volatizeaza u or (Dymid, Treflan, Balan etc.). Umiditatea relativa
a aerului influenteaza pozitiv eficacitatea erbicidelor de contact, aplicate
postemergent, deoarece reduce procesul de volatizare si favorizeaza absorbtia
substantelor active ale erbicidelor de catre organele vegetative ale buruienilor. La o
umiditate relativa scazuta (sub 65%), eficienta erbicidelor scade mult datorita
pierderilor mari de substanta prin volatizare. Vânturile influenteaza erbicidarea
printr-o distribuire neuniforma a solutiilor la suprafata solului sau a plantelor de
buruieni. Depunerea erbicidelor pe plantele din cultura respectiva sau din culturile
învecinate poate provoca pagube însemnate în cazul când culturile sunt sensibile la
erbicidul folosit. De aceea, nu se recomanda aplicarea erbicidelor atunci când
viteza vântului depaseste 15-20 km/ora.
Regimul de precipitatii poate mari sau micsora eficacitatea tratamentelor.
Eficienta erbicidelor de contact aplicate postemergent se reduce considerabil, daca
dupa tratament survin precipitatii abundente. Daca însa la 4-5 ore dupa erbicidare
survine o ploaie moderata de 10-12 mm, eficacitatea lor poate sa sporeasca. Lipsa
precipitatiilor timp de 10-12 zile dupa erbicidare cu erbicide sistemice reduce mult
35
LEGUMICULTURA
efectul. În acest caz, la 5-6 zile dupa erbicidare, trebuie sa se aplice o udare prin
aspersiune, cu 150-200 m3 apa/ha.
36
LEGUMICULTURA
La pregatirea constructiilor pentru producerea rasadurilor se va tine cont de
specificul bazei materiale folosite, luându-se urmatoarele masuri:
- în cazul serelor înmultitor se vor efectua urmatoarele lucrari: revizia tehnica si
reparatiile curente (aceste lucrari se fac de catre echipe de muncitori specializati si
se executa imediat dupa desfiintarea culturii anterioare si îndepartarea resturilor
vegetale, mobilizarea solului, maruntirea solului, dezinfectia solului si a
scheletului serei, evitarea reinfestarii);
- la solariile încalzite biologic: verificarea scheletului, montarea foliei, dezinfectia
solului, introducerea biocombustibilului, urmarirea temperaturii, aezarea
substratului;
- la solariile simple: verificarea scheletului, montarea foliei, afânarea solului,
asezarea substratului;
- în cazul rasadnitelor cu încalzire biologica: confectionarea de noi tocuri,
repararea tocurilor vechi, confectionarea de noi rame de aerisire, repararea celor
vechi, dezinfectia tocurilor si a ramelor, pregatirea biocombustibilului, instalarea
tocurilor, acoperirea lor cu ferestre, introducerea amestecului nutritiv.
Masinile si utilajele se pregatesc prin reparare si punerea lor în stare de
functionare.
Pregatirea amestecurilor de pamânt consta în: maruntire, omogenizare,
cernere, dezinfectie, sporirea fertilitatii si corectarea pH-ului. Înainte de folosire,
mranita si turba, se maruntesc cu ajutorul mainilor de maruntit, se omogenizeaza.
În scopul îndepartarii impuritatilor (cioburi de sticla, pietre, resturi vegetale
grosiere-nemineralizate etc.) componentele se cern.
În functie de cantitatea de amestec ce urmeaza a fi pregatita se alege si
linia tehnologica corespunzatoare pentru pregatirea amestecului nutritiv.
În cazul unor cantitati mici, lucrarile de pregatire a amestecului de pamânt
se efectueaza manual.
Dupa preparare si omogenizare, amestecurile nutritive se aaza în
platforme de aproximativ 3 m latime si 2,5 m înaltime.
Dupa pregatire amestecurile nutritive se dezinfecteaza cu aburi sau cu
substante chimice.
La dezinfectia cu aburi în interiorul platformelor se introduc conductele de
dezinfectie termica, racordate la conducta de transportare a aburului. Apoi se
acopera platformele cu prelate de polietilena termorezistenta si se introduce aburul
sub presiune la temperatura de 120°C, mentinându-se pâna în momentul când în
37
LEGUMICULTURA
interiorul platformelor se înregistreaza o temperatura de 90°C. Dupa dezinfectare,
pentru a se evita reinfestarea, platformele se mentin în continuare acoperite.
Dezinfectia pe cale chimica se face pe platforme betonate sau pe prelate din
material plastic, pe care amestecul nutritiv se aaza în straturi succesive, peste
fiecare strat administrându-se cantitatile corespunzatoare de substante
dezinfectante (cele solide se administreaza prin împrastiere iar cele lichide cu
ajutorul unor maini de stropit sau cu stropitori). Dupa administrarea substantelor
dezinfectante, amestecul nutritiv se omogenizeaza si se acopera cu o folie de
polietilena. Daca se foloseste imediat dupa trecerea timpului de actiune si de
pauza, înainte de utilizare se face proba de fitotoxicitate a amestecului nutritiv.
yAmestecuri de pamânt folosite la producerea rasadurilor
Amestecurile nutritive folosite la producerea rasadurilor trebuie sa
îndeplineasca urmatoarele conditii: sa fie bogate în substante hranitoare, uor
asimilabile de catre plante; sa aiba permeabilitate pentru apa si aer; culoare
închisa (în scopul absorbirii unei cât mai mari cantitati de energie solara); sa fie
lipsite de agentii patogeni si daunatori; sa aiba reactie neutra (pentru legumele din
grupa verzei, castraveti si pepeni) sau uor acida (pH 6,0-6,5 pentru majoritatea
speciilor).
La pregatirea amestecurilor, turba se folosete numai dupa ce i s-a corectat
reactia, prin adaugarea de var (cca.2 kg/m3), astfel ca pH-ul sa fie de 6-6,5. De
asemenea, la pregatirea amestecurilor, în special când acestea se utilizeaza pentru
repicarea rasadurilor, se adauga 0,5-0,7 kg/m3 superfosfat si 0,2-0,4 kg/m3 sulfat de
potasiu.
Dat fiind timpul de pauza destul de îndelungat pentru unele produse
chimice dezinfectante, pregatirea amestecurilor de pamânt se face din timp; pâna la
întrebuintare acestea se tin adapostite în soproane, iar în lipsa acestora se fac
gramezi de forme regulate si se acopera cu prelate de P.E.
Rasadurile de plante legumicole pot fi produse pe strat nutritiv (repicate sau
nerepicate) sau în forme cu sau fara presarea amestecului nutritiv.
În multe tari producatoare de legume se practica, într-o masura tot mai
mare, tehnologia de producere a rasadurilor în cuburi nutritive, rezultate prin
presarea amestecului nutritiv, în care se seamana samânta drajata sau nedrajata, sau
se face repicarea rasadurilor. Pentru simplificarea tehnologiei de producere a
rasadurilor, se fac experimentari si cu pastile obtinute din turba puternic presata,
38
LEGUMICULTURA
prevazute cu o mica adâncitura în care se pune samânta sau se repica rasadul
(strip-pots).
39
LEGUMICULTURA
unei suprafete de nutritie mai mari si a unui regim de lumina mai bun. Momentul
optim pentru repicat este când rasadurile se afla în faza de aparitie a primei frunze
adevarate (tomate, legumele din grupa verzei, salata) sau la aparitia celei de a doua
frunze adevarate (ardei si patlagele vinete).
La castraveti si pepeni aceasta lucrare se face la 3-4 zile de la rasarire, când
cotiledoanele au pozitie orizontala. Operatiile de pregatire a constructiilor si
amestecului nutritiv sunt asemanatoare cu cele de la semanat.
Lucrarile de întretinere aplicate rasadurilor se refera la: dirijarea factorilor
de microclimat (caldura, lumina, gaze, umiditate) si mentinerea lor la nivel optim,
fertilizarea faziala, combaterea buruienilor, rarirea rasadurilor, aplicarea
substantelor bioactive, combaterea bolilor si daunatorilor, calirea rasadurilor
înainte de plantare în solarii, sere-solar si câmp.
40
LEGUMICULTURA
Semanatul se poate executa la 2-3 zile dupa a ezarea substratului. Epoca de
semanat se stabilete în functie de momentul plantarii, astfel încât de la
rasarirea plantelor pâna la plantare sa treaca o perioada de 35-40 zile.
Semanatul se face prin împrastiere sau în rânduri folosind rama de
semanat. Dupa efectuarea semanatului se acopera cu un strat de mranita sau
amestec nutritiv gros de 0,5-1 cm, se taseaza, se uda cu apa tehnologica si se
eticheteaza.
Imediat dupa semanat se pregatete patul cald pentru repicat. Grosimea
amestecului nutritiv este de 12-14 cm când se repica în substrat sau 2-3 cm când se
repica în cuburi nutritive. În ultimul caz, peste stratul de substrat se aaza cuburile
nutritive cu latura de 5 cm în care se vor repica rasadurile. La 8-10 zile de la
rasarirea plantelor se face repicarea rasadurilor introducându-le în substrat sau cub
pâna în apropierea cotiledoanelor si se uda imediat cu apa tehnologica pâna la
umectarea cuburilor sau a substratului.
Lucrarile de întretinere sunt asemanatoare cu cele aplicate rasadurilor
produse în sere înmultitor cu unele particularitati si anume: nu se mai face rarirea
cuburilor; atentie deosebita se va acorda aerisirii deoarece în solarii se formeaza
condensul care contribuie la creterea umiditatii relative a aerului si prin
fermentarea gunoiului se degaja amoniac si CO2 care devin toxice pentru plante
daca nu se efectueaza aceasta lucrare; daca se produc rasaduri nerepicate si
plantele sunt prea dese, se face rarirea acestora la 3-4 cm pe rând. Rasadurile
rezultate din rarire se repica în alt solar care a fost pregatit în acest scop.
41
LEGUMICULTURA
Amestecurile nutritive se pot pregati pe platforme betonate si apoi se
introduc în solarii si sere-solar, sau se poate introduce separat fiecare component
cu ajutorul remorcilor de sera cu basculare laterala, se niveleaza manual fiecare
component si apoi straturile aezate succesiv se omogenizeaza cu ajutorul frezei.
Semanatul se face manual sau mecanizat cu semanatoarea SRS-12, se uda
si se erbicideaza.
Cuburile nutritive pentru tomatele timpurii se confectioneaza si se introduc
în solarii sau sere-solar cu 5-6 zile înainte de repicat pentru a se încalzi si se
acopera cu folie de polietilena uzata pentru ca acestea sa nu-si piarda umiditatea.
Pentru producerea rasadurilor de tomate timpurii cât si pentru repicarea
rasadurilor de ardei si patlagele vinete se vor folosi solarii cu dubla protejare iar
pentru celelalte specii, dupa semanat se face mulcirea cu folie de polietilena
recuperabila .
Lucrarile de întretinere care se aplica rasadurilor sunt asemanatoare cu cele
efectuate la producerea rasadurilor în solarii cu substratul încalzit pe cale biologica,
cu specificarea ca pentru a favoriza ramificarea sistemului radicular este necesar
sa se asigure umiditatea în substrat, uniform, pe tot parcursul perioadei de
producere a rasadurilor, în special în stratul superficial, pentru a nu favoriza
dezvoltarea radacinii principale în adâncime. Calirea rasadurilor începe cu 3
saptamâni înainte de plantare, aplicându-se la începutul intervalului de calire un
tratament cu Cycocel 0,1%.
42
LEGUMICULTURA
Amenajarea patului cald. În momentul în care platforma începe sa
„fumege” se trece la amenajarea patului cald, pentru rasadnitele de suprafata, sau
gunoiul se introduce în rasadnite, în cazul rasadnitelor îngropate.
Pe terenul curatat de zapada (daca este cazul) se aaza un strat de paie sau
frunze de 10-15 cm grosime, pentru a izola patul cald de solul rece si a asigura
scurgerea mustului de gunoi. Pe acest strat se amenajeaza patul cald, alcatuit din
straturi succesive de gunoi, uor si uniform tasate cu dosul furcii. Înaltimea
patului difera în functie de momentul amenajarii si tipul de rasadnita. În perioada
rece (ianuarie-februarie) si la rasadnitele de suprafata, aceasta este de 70-80 cm iar
în perioada mai calda (martie-aprilie) 40-50 cm.
Imediat dupa amenajarea patului cald se instaleaza tocurile de rasadnite.
Pentru rasadnitele cu o panta, tocurile se orienteaza pe directia est-vest, uor
înclinate spre sud (panta va fi de 6°), iar cele cu doua pante se orienteaza cu
lungimea pe directia nord-sud, pentru ca rasadurile sa primeasca cât mai multa
lumina.
Între tocurile de rasadnite si la marginea patului cald se lasa poteci de 0,5
m, pentru a se putea circula în vederea efectuarii lucrarilor de întretinere. Imediat
dupa a ezarea tocurilor acestea se acopera cu rame si rogojini pentru a se evita
pierderile de caldura si racirea patului cald.
Între platformele de rasadnite se lasa drumuri late de 3-4 m, pentru ca materialele
necesare sectorului, precum si rasadurile produse sa se transporte mecanizat.
Operatiunea de aezare a tocurilor este valabila numai pentru rasadnitele mobile, la
cele fixe amenajarea consta numai în asezarea patului de gunoi în interior.
La 3-4 zile de la instalarea tocurilor, în momentul în care apar picaturi de
condens pe partea interioara a geamurilor, se pate trece la introducerea
amestecului nutritiv în rasadnite. În acest scop, se descopera rasadnitele, se
taseaza si se niveleaza gunoiul din interiorul tocului si se presara un strat subtire de
praf de var sau cenua pentru a împiedica aparitia ciupercilor. Componentele care
alcatuiesc amestecul nutritiv sunt prezentate în tabelul 6.30. Grosimea patului
nutritiv va fi de 10 cm, când rasadurile se repica si de 12-13 cm când se seamana
fara a face repicatul, cât si pentru repicat direct pe pat nutritiv.
Semanatul se executa prin împrastiere, daca rasadurile se repica, sau în
rânduri când rasadurile nu se repica. În ultimul caz, distanta între rânduri va fi de
6-7 cm iar între seminte pe rând 3-4 cm.
43
LEGUMICULTURA
Semanatura se acopera cu un strat de mranita sau amestec nutritiv de 0,5
cm grosime, se taseaza si se uda cu apa tehnologica. Se seamana la 3-4 zile de la
introducerea amestecului nutritiv, dupa ce amestecul nutritiv s-a încalzit (apar
picaturi pe partea interioara a geamurilor si rasar semintele de buruieni). Data
semanatului se alege în functie de epocile de înfiintare a culturilor legumicole în
câmp.
Repicatul rasadurilor se face direct în substrat (la 5 x 5 cm sau 7 x 7 cm),
dar se poate efectua si în cuburi nutritive pentru culturile timpurii. Lucrarile de
îngrijire aplicate rasadurilor produse în rasadnite se aseamana cu cele efectuate la
rasadurile produse în solarii cu substratul încalzit pe cale biologica cu unele
particularitati în privinta dirijarii temperaturii care se face mai greu în rasadnite. În
momentul în care rasadurile ajung la geam se face ridicarea tocurilor.
44
LEGUMICULTURA
4.3. TEHNOLOGIA GENERALA A CULTIVARII
PLANTELOR LEGUMICOLE ÎN CAMP NEPROTEJAT
45
LEGUMICULTURA
Pregatirea solului necesita o serie de lucrari care se executa diferentiat în
functie de sistemul de cultura practicat, însuirile solului, particularitatile
biologice si agrotehnice ale plantelor cultivate etc. Prin aceste lucrari se urmarete
crearea conditiilor favorabile pentru creterea si dezvoltarea plantelor prin
îmbunatatirea însuirilor fizice ale solului, favorizând astfel accesul aerului, apei si
caldurii; intensificarea proceselor chimice, ceea ce duce la creterea fertilitatii
solului; combaterea buruienilor, bolilor si daunatorilor.
Lucrarile principale care se aplica solului se grupeaza în lucrari de bazasi
de pregatire a patului germinativ.
‹Lucrarile de baza ale solului
Lucrarile de baza sunt: nivelarea terenului, fertilizarea si mobilizarea
solului (aratura si afânarea adânca).
Nivelarea terenului constituie una din cerintele principale pentru
generalizarea tehnologiilor moderne. Prin aceasta lucrare se creaza conditii pentru
mecanizarea lucrarilor de la înfiintarea culturilor pâna la recoltarea produselor si
repartizarea uniforma pe teren a apei.
ŠNivelarea de întretinere (exploatare) se executa anual înaintea fertilizarii si
araturii de baza si urmarete întretinerea nivelarii capitale prin corectarea
denivelarilor care au aparut în urma efectuarii lucrarilor din perioada de vegetatie
la cultura anterioara.
ŠFertilizarea de baza se efectueaza dupa nivelarea de întretinere când se
administreaza îngrasamintele organice si cele minerale greu solubile (2/3 din
îngrasamintele cu fosfor si potasiu.
ŠAratura adânca îmbunatateste structura solului, ajuta patrunderea radacinilor în
profunzime, încorporeaza îngrasamintele organice si resturile vegetale accelerând
descompunerea lor, permite infiltrarea apei în straturile mai adânci, contribuie la
combaterea buruienilor, bolilor si daunatorilor etc
Pe solurile uoare si pentru unele culturi (fasole, mazare, ceapa etc.), este
suficienta o aratura la adâncimea de 20 cm.
Pentru culturile care se înfiinteaza toamna sau primavara devreme,
lucrarile de pregatire continua pâna la modelarea solului.
ŠAfânarea adânca a solului sau scarificarea, subsolarea si scormonirea sunt lucrari
agroameliorative prevazute în tehnologiile culturilor legumicole, care se aplica pe
solurile grele, compacte, pe cele cu un strat puternic tasat în profunzime si pe
solurile cu exces de umiditate. Adâncimea de lucru este de 40-60 cm.
46
LEGUMICULTURA
‹Lucrarile de întretinere a araturii si de pregatire a patului germinativ
Datorita perioadei mari de timp în care se face înfiintarea culturilor (începând din
luna martie pâna în octombrie), cât si diversitatii semintelor ca marime, este
necesara o pregatire specifica a patului germinativ, care trebuie sa asigure în sol
caldura, oxigenul si umiditatea necesara germinarii semintelor sau prinderii
rasadurilor.
Caldura necesara germinarii semintelor se asigura prin afânarea solului
pâna la adâncimea de încorporare a semintelor. Acest strat trebuie sa se afle pe un
substrat mai tasat care conduce mai bine umiditatea spre seminte. Prin lucrarile de
pregatire a patului germinativ pentru înfiintarea culturilor legumicole se distrug
buruienile si se împiedica evaporarea apei din sol. Pentru a se reduce consumurile
de energie si în vederea evitarii tasarii solului se recomanda folosirea de agregate
complexe, care realizeaza concomitent mobilizarea, erbicidarea, fertilizarea,
modelarea si semanatul la o singura trecere.
Pentru pregatirea patului germinativ, în vederea înfiintarii culturilor
primavara devreme (mazare, morcov, spanac, salata etc.), imediat ce se poate intra
pe teren, se face o grapare cu grapa cu colti reglabili cu bara de netezire 8-GCN-
1,7 (1-2 treceri). Daca aratura de toamna prezinta denivelari mai pronuntate se
folosesc combinatoare (C-3,9 sau C-6,5).
Pentru culturile care se înfiinteaza primavara în epoca a doua, când terenul
este mai tasat si pe solurile grele, se recomanda folosirea combinatorului C-3,9
având montate, în locul rotilor, trei grape elicoidale sau combinatorul C-6,5. Cu
combinatoarele se pot încorpora îngrasamintele cu azot si erbicidele. În cazul în
care terenul s-a îmburuienat, combinatoarele se echipeaza în mod obligatoriu cu
cutite tip sageata. Se lucreaza la adâncimea de semanat.
Pentru culturile care se înfiinteaza în epoca a III-a (tomate, ardei, patlagele
vinete, pepeni etc.), pâna la înfiintarea culturilor se recomanda sa se aplice una-
doua grapari de întretinere la 2-3 cm adâncime cu 8-GCN-1,7, iar la nevoie cu
combinatorul C-3,9, la care s-au înlocuit rotile cu trei grape elicoidale, pentru a
distruge buruienile si a evita formarea crustei.
Pentru culturile care se înfiinteaza pe teren modelat este necesar ca
pregatirea patului germinativ cu combinatorul, sa se lucreze la o adâncime mai
mare pentru a se putea face o modelare corespunzatoare.
Pentru culturile succesive sau duble, care se înfiinteaza vara sau toamna,
dupa recoltarea culturii anterioare, terenul se pregatete printr-o aratura
47
LEGUMICULTURA
superficiala la 15-18 cm adâncime, pentru a încorpora resturile vegetale în sol,
urmata de o discuire cu grapa cu discuri. Daca resturile vegetale nu au un volum
mare, pregatirea patului germinativ se poate face direct cu ajutorul grapei cu
discuri (1-2 treceri).
ŠModelarea solului asigura irigarea prin rigole si uureaza mecanizarea lucrarilor
de înfiintare, întretinere si recoltarea culturilor, tractorul si agregatele deplasându-
se pe rigole; asigura zvântarea si încalzirea timpurie a solului, ca si evacuarea
surplusului de apa în cazul ploilor torentiale cu debit excesiv. Pentru mecanizarea
lucrarilor de modelat se folosesc: mainile de modelat solul MMS-2,8 si MMS-4,5
precum si agregatul de modelat si fertilizat solul AMFS-4,5, care la o trecere
executa doua straturi cu latimea la coronament de 94 cm (MMS-2,8) sau trei
straturi cu latimea la coronament de 104 cm (MMS-4,5 si AMFS-4,5).
ŠCombaterea pe cale chimica a buruienilor se face prin tratarea solului cu diferite
erbicide specifice.
Erbicidarea se face prin pulverizarea fina a solutiilor apoase de erbicide pe
suprafata solului dupa modelare, pré sau postemergent, în cazul erbicidelor care nu
necesita încorporarea în sol. Pentru erbicidele volatile, erbicidarea se face înainte
de modelare
48
LEGUMICULTURA
germinativ, umiditatea solului si epoca de semanat. Semintele mici se seamana la
1-2 cm adâncime, cele mijlocii la 2-3 cm, iar cele mari la 3-4 cm (Maier, 1969).
ŠNorma de samânta la ha se stabilete în functie de desimea plantelor la unitatea de
suprafata, masa a 1000 de seminte si valoarea culturala a acestora.
ŠSchemele de semanat se stabilesc tinând seama de: suprafata de nutritie a
plantelor si asigurarea desimii optime la unitatea de suprafata; schema de
modelare a solului; metoda de irigare; caracteristicile tehnice ale tractorului,
masinilor si utilajelor folosite pentru semanat, pentru executarea mecanizata a
lucrarilor de întretinere si recoltat.
‹Înfiintarea culturilor legumicole prin plantarea rasadurilor
Culturile legumicole care se înfiinteaza prin plantarea rasadurilor sunt:
tomatele, ardeii, patlagelele vinete, telina, ceapa de apa, prazul, salata, castravetii
etc. În acest caz se va avea în vedere urmatoarele aspecte: calitatea rasadurilor,
epoca de plantare, distantele de plantare, metodele de plantare si adâncimea la care
se planteaza.
ŠCalitatea rasadurilor influenteaza direct precocitatea si nivelul productiei. Un
asemenea rasad, la plantare trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii:
- sa fie viguros, cu internodii scurte si cu un sistem radicular bine dezvoltat;
- sa fie sanatos, cu o culoare verde-închis, caracteristica speciei si cu nuanta
violacee, mai ales spre colet;
- la tomate, ardei si patlagele vinete sa aiba primii muguri florali bine formati,
vizibili cu ochiul liber ( etapa a VIII -a de organogeneza);
- la speciile din familia Cucurbitaceae sa prezinte 3-4 frunze adevarate bine
formate;
- la speciile din grupa verzei sa aiba 5-6 frunze adevarate bine formate.
ŠEpoca de plantare se alege tinând cont de o mare complexitate de conditii si
anume: particularitatile speciei si soiului cultivat si tipul culturii în care sunt
programate, corelate în relatie cu evolutia temperaturii si precipitatiilor ca factori
principali în complexul climatic local; durata de vegetatie a soiului cultivat;
perioada când trebuie sa se livreze productia.
ŠPregatirea rasadurilor pentru plantat. Înainte de plantare cu 10-12 ore,
rasadurile se uda bine, pentru a se scoate cu uurinta din ghivece sau pentru a evita
pe cât posibil ruperea radacinilor la cele nerepicate. Se sorteaza, înlaturând
rasadurile necorespunzatoare. Rasadurile obtinute în ghivece sau cuburi nutritive se
încarca în ladite si se îmbaiaza în solutie de insectofungicid. Laditele se aaza
49
LEGUMICULTURA
în remorci prevazute cu stelaje pentru a evita ruperea rasadurilorsi se transporta la
locul de plantare. În timpul transportului rasadurile se protejeaza prin acoperire cu
folie de polietilena si rogojini pentru a le feri de actiunea razelor solare.
ŠMetode de plantare. Plantarea rasadurilor se poate face manual, semimecanizat,
mecanizat sau automatizat.
ŠAdâncimea de plantare depinde de specie(tab. 4.2).
Tabelul 4.2
Adâncimea de plantare a rasadurilor la unele specii legumicole
Specia Adâncimea
Mai adânc decât au fost în rasadnita deoarece
Tomate, varza, conopida
emit uor radacini adventive
Ardei, patlagele vinete,
castraveti Cu 1-2 cm mai adânc decât au fost în rasadnita
Gulii, salata, telina, ceapa de apa, praz
La aceeai adâncime la care au fost în rasadnita
sau pe strat
51
LEGUMICULTURA
- prevenirea infestarii culturilor cu buruieni prin seminte aduse cu apa de udare,
prin îndepartarea acestora la intrarea apei în perimetrul cultivat cu legume.
Dintre masurile curative cele mai importante sunt: plivitul, prasitul si
erbicidatul.
Irigarea rationala impune solutionarea optima, diferentiata, în functie de
cultura si specificul local, cu tot ansamblul conditiilor climatice, tehnico-
organizatorice si economice a regimului de udare prezentat anterior.
Prevenirea si combaterea bolilor si daunatorilor. Cercetarile legate de
efectul bolilor si daunatorilor în culturile legumicole au aratat ca acestea produc
pagube de recolta în medie de cca.18%, iar când au conditii optime de dezvoltare
pot produce compromiterea totala a culturilor. De aceea, pentru obtinerea unor
productii corespunzatoare trebuie sa se mentina plantele sanatoase de la rasarire
pâna la încheierea perioadei de vegetatie. Masurile prin care se pot proteja
plantele împotriva agentilor patogeni pot fi preventive si curative.
Dintre masurile preventive amintim:
- aplicarea unor rotatii rationale care sa excluda succesiunea speciilor cu agenti
patogeni comuni;
- aplicarea unei agrotehnici superioare, care sa asigure distrugerea buruienilor si
conditii bune pentru creterea viguroasa a plantelor;
- folosirea soiurilor si hibrizilor cu rezistenta mare la boli si daunatori;
- folosirea semintelor dezinfectate si a rasadurilor sanatoase;
- instituirea unui regim sever al masurilor de igiena fitosanitara în culturi.
Masurile curative se refera la combaterea pe cale chimica sau biologica.
ŠLucrarile de îngrijire cu caracter special. Acestea se aplica numai la anumite
culturi.
Raritul plantelor. La înfiintarea culturilor prin semanat direct în câmp, în
vederea asigurarii unei desimi normale, de regula ca masura de siguranta, se
folosesc norme de seminte ceva mai mari. În aceasta situatie, daca conditiile de
germinare a semintelor si de rasarire a plantelor sunt optime, rasare un numar mai
mare de plante decât cel necesar, motiv pentru care trebuie facut raritul, care are
drept scop asigurarea unui spatiu de nutritie si vegetatie pentru fiecare planta cât
mai aproape de cel optim.
Bilonatul si muuroitul se aplica la plantele legumicole de la care se
consuma tuberculii si radacinile tuberizate. Sunt lucrari care se aplica numai în
52
LEGUMICULTURA
cazuri speciale, deoarece prezinta neajunsul ca marete suprafata de evaporare a
apei din sol.
Sustinerea plantelor se aplica la plantele legumicole la care tulpinile nu se
pot mentine în pozitie verticala datorita înaltimii (lungimii) mari a tulpinilor
plantelor si lipsei în structura anatomica a acestora a unor tesuturi mecanice care sa
asigure rigiditatea tulpinilor.
Copilitul consta în suprimarea ramificatiilor laterale (copili) de pe tulpina la
tomate sau a lastarilor de la baza plantelor semincere, care sunt slab dezvoltati si
daca se lasa produc seminte de slaba calitate
Cârnitul consta în suprimarea vârfului de cretere al tulpinii principale, în
scopul opririi creterii plantelor în înaltime si dirijarii hranei catre fructe ,
favorizând cresterea si maturarea acestora.
Ciupitul se efectueaza în special la soiurile de castraveti care fructifica pe
ramificatii de ordin superior. Aceasta lucrare se aplica la rasaduri, când se
ciupeste vârful dupa 3-4 frunze adevarate si la plantele din câmp când se ciupesc
tulpina principala dupa 3-4 frunze si ramificatiile de ordinul I, dupa 4-6 frunze.
Tratarea cu substante bioactive are drept scop stimularea si reglarea
proceselor fiziologice, de fructificare si maturare a fructelor în scopul sporirii
productiei timpurii si totale si îmbunatatirea calitatii acesteia.
Înalbirea (etiolarea) organelor de consum se efectueaza pentru
îmbunatatirea calitatii produselor legumicole care se consuma etiolate. Prin
înalbire organele de consum devin mai fragede si au un gust mai placut. Înalbirea
se aplica la sparanghel, praz, cicoare, telina pentru petioluri, conopida, cardon etc.
Protejarea culturilor împotriva brumelor. Culturile legumicole sensibile la
frig, pot fi vatamate si uneori chiar distruse de brumele târzii de primavara sau de
cele timpurii de toamna. În conditiile din tara noastra, pericolul brumelor târzii de
primavara persista pâna la 20 aprilie si uneori chiar prima decada a lunii mai, iar
toamna, în jumatatea de nord a tarii, pericolul brumelor apare de la 15 septembrie
(uneori chiar mai devreme), iar în sudul tarii, dupa 5 octombrie.
Combaterea grindinei se poate face prin intermediul rachetelor, încarcate
cu anumite substante chimice care exploadeaza în zona norilor si împiedica
formarea grindinei sau prin intermediul plaselor cu ochiuri dese din fibre sintetice
care se întind deasupra culturilor. Pericolul distrugerii plantelor se poate înlatura si
prin cultivarea plantelor în adaposturi acoperite cu mase plastice.
53
LEGUMICULTURA
4.4. RECOLTAREA SI CONDITIONAREA LEGUMELOR
54
LEGUMICULTURA
se utilizeaza fructele înainte de atingerea maturitatii fiziologice (castraveti,
dovlecei, mazare etc.);
- maturitatea comerciala este maturitatea în cadrul careia sunt întrunite
caracteristicile cerute de beneficiari si este conditionata de scopul pentru care
legumele se comercializeaza. Pentru unele legume ca tomatele pentru export,
pepenii galbeni destinati pastrarii etc., aceasta corespunde cu stadiul de pârga.
- maturitatea tehnica sau industriala corespunde cu faza în care legumele
întrunesc însuirile cerute de unele operatiuni tehnologice cum ar fi: pastrarea în
stare proaspata (ceapa, usturoi, etc.), diferite forme de prelucrare (pasta, bulion,
conserve sterilizate, produse deshidratate, murate etc.). La aceasta maturitate
legumele se gasesc în diferite grade ale maturarii în functie de destinatie
(supramaturare, coacere deplina, pârga, inflorescenta complet formata, maximum
de crestere vegetativa etc.).
Tehnica recoltarii este determinata de anumite caracteristici ale plantelor
legumicole si anume: gradul de perisabilitate si dinamica aparitiei productiei.
În functie de gradul de perisabilitate, recoltarea trebuie facuta astfel ca, în
momentul efectuarii acestei operatiuni, asupra produsului sa se exercite o presiune
cât mai redusa, sa se evite pe cât posibil lovirile, zdrobirile, ruperea de tesuturi etc.,
deoarece în celulele lovite, cu peretii vatamati, sub influenta enzimelor, a
oxigenului din aer si datorita temperaturii ridicate la care se lucreaza de cele mai
multe ori, se produc procese de hidroliza si fenomene care se evidentiaza prin pete,
înmuierea tesuturilor etc. care, în perioada imediat urmatoare recoltarii, produc
deprecieri calitative produselor, pierderi în greutate prin îmbolnavire etc.
În functie de specificul plantelor legumicole recoltarea se face selectiv sau
integral.
Recoltarea selectiva se face prin mai multe treceri, pe masura ce produsele
legumicole ajung la maturitatea comerciala (tomate, ardei, castraveti, pepeni,
dovlecei, fasole de gradina etc.). Intervalul dintre doua recoltari difera în functie de
specie, faza de dezvoltare a plantei, tehnologia de cultura, conditiile de mediu etc.
Recoltarea integrala la o singura trecere, se face culegând toate produsele
existente în momentul recoltarii. Aparitia simultana a productiei este un caracter
transmis genetic la tomate, ardei, patlagele vinete, fasole, mazare etc., la care s-au
creat soiuri si hibrizi cu maturare grupata în proportie de peste 85% si o buna
rezistenta la loviri, socuri, vibratii etc
55
LEGUMICULTURA
În functie de dotarea tehnica, destinatia productiei si specificul fiecarei
specii legumicole, recoltarea se poate face: manual, când toate operatiile se
executa manual; manual cu scoaterea mecanizata a recoltei din câmp cu platforme
mobile, platforme tehnologice cu benzi; semimecanizat, o parte din operatii se
executa mecanizat iar celelalte manual; mecanizat, când toate operatiunile de
recoltare se face cu ajutorul masinilor speciale.
56
LEGUMICULTURA
ŠPerierea este operatiunea complementara a procesului de conditionare, care se
aplica unor specii legumicole ca: tomatele, cartofii etc. Are ca scop înlaturarea si
curatirea de praf si o parte din reziduurile de substante chimice care se gasesc pe
aceste produse
ŠSpalarea legumelor se face cu maini speciale de spalat si are drept scop
îndepartarea totala a pamântului de pe produsele legumicole si a substantelor
fitosanitare, care se gasesc pe acestea. În acest scop, în tara noastra, s-a realizat
masina de spalat radacinoase MSR care realizeaza spalarea legumelor într-un
tambur rotativ, urmata de o spalare suplimentara cu jet de apa pe un transportor cu
vergele.
ŠCeruirea este o alta lucrare care se aplica la unele legume si se face cu emulsii de
ceara sau parafina, având drept scop prelungirea perioadei de pastrare a însuirilor
calitative.
ŠLegarea în snopi, funii, legaturi este operatia de conditionare si ambalare
specifica legumelor verdeturi, sparanghelului, legumelor condimentare etc.
Operatiunea se executa manual si consta în formarea unor legaturi de 4, 6, 10 sau
12 plante, frunze, petioluri etc., care se leaga cu banderole dinmasa plastica sau
alte materiale de legat.
ŠAmbalarea produselor legumicole este operatia de finalizare a fluxului
tehnologic de conditionare si are ca scop protejarea produselor în timpul
transportului, favorizarea unei manipulari mai uoare a produselor, iar din punct de
vedere comercial, o prezentare atragatoare. În functie de destinatie produsele
legumicole se ambaleaza în: ambalaje de manipulare, transport si depozitare si
ambalaje de desfacere.
57
LEGUMICULTURA
Legumele radacinoase sunt folosite în alimentatie, la pregatirea si
condimentarea diferitelor mâncaruri, salate, sucuri sau în stare cruda.
Datorita unui continut ridicat în zaharuri, saruri minerale si vitamine,
aceste legume sunt mult apreciate de consumatori. Trebuie remarcat si continutul
în uleiuri eterice a unora ca: patrunjelul, telina, care le confera aroma si gust
specific.
Uleiurile eterice din radacinile de patrunjel contribuie la o mai buna
digestie a alimentelor.
Marea majoritate a legumelor din aceasta grupa sunt folosite în industria
farmaceutica. Astfel, din semintele de morcov se extrage daucarinul folosit în
tratarea bolilor coronariene, iar din semintele de patrunjel se extrage apiolul
folosit, înca din antichitate, în tratarea bolilor de rinichi, a malariei si pentru
dizolvarea nisipului la rinichi si vezica urinara.
Legumele radacinoase se comporta ca plante bienale, cu exceptia ridichilor
de luna si unele soiuri de ridichi de vara, care sunt anuale.
58
LEGUMICULTURA
Fazele care necesita multa umezeala în sol sunt: în perioada de germinatie a
semintelor, formarea aparatului foliar si a sistemului radicular si în perioada de
îngroarea a radacinilor. Lipsa apei în aceste faze duce la lemnificarea tesuturilor,
iar variatiile brute de umiditate provoaca craparea si ramificarea radacinilor,
depreciindule calitativ.
Excesul de apa este mai daunator, deoarece favorizeaza aparitia de boli,
care diminueaza productia.
De mentionat este faptul ca telina necesita multa apa, cultura reuind bine
numai în conditii de irigare. Temperaturile de peste 160C prelungite mult timp si
asociate cu seceta în primele faze de vegetatie determina aparitia tulpinilor
florifere în primul an.
Legumele radacinoase valorifica bine solutii mijlocii sau uoare, afânate,
bogate în substante organice si curate de buruieni. În solurile grele, compacte si
slab aerisite, radacinile cresc ascutite, adesea ramificate si au un continut redus de
zahar.
Necesarul de elemente fertilizate variaza în cursul vegetatiei. Astfel, în
perioada de cretere a aparatului foliar si de îngroare a radacinilor si de depunere a
substantelor de rezerva se manifesta cerinte ridicate fata de fosfor si potasiu.
Fosforul si potasiul influienteaza favorabil si rezistenta a plantelor la boli
si îmbunatatirea capacitatii de pastrare a radacinilor.
Îngrasamintele organice (gunoi de grajd) si îngrasamintele verzi nu sunt
recomandate a se aplica în anul de cultura, deoarece provoaca ramificarea
radacinilor. De aceea, acestea se aplica îngrasaminte organice bine descompuse si
în cantitati moderate.
Telina face exceptie de la aceste recomandari, ei putându-i-se aplica
îngrasaminte organice si în anul de cultura, deoarece reactioneaza la aceasta
fertilizare.
59
LEGUMICULTURA
acetia se remarca: Nanthya F1, Panther F1, Condor F1, Anglia F1, Hytop F1, Jaguar
F1 .
Patrunjel: timpuriu (140-150 zile: Zaharat); semitimpurii (180-200 zile:
Berlinez); târziu (200-220 zile: Bardowicher).
Pastârnac: Alb lung, Semilung, Rotund (180-200 zile).
Telina: Victoria, Alabaster, Lustra, Rodeo.
Sfecla de masa: timpuriu: Bordo; semitimpuriu: De Arad; semitardiv:
Detrit Nero.
Ridichi de luna: Rotunde timpurii, Roii cu vârful alb, Rodos, Feuer
Kügel, Redo, Scharo.
Ridichi de vara: De Dumbraveni, Rosie de Iernut, Bere de München.
Ridichi de iarna: Negre rotunde
Dintre hibrizii de ridichi de luna recomandam: Winter tetraploid, Sprintar
F1, Rondar F1, Solar F1, Navada F1, Bolkar F1, King F1.
60
LEGUMICULTURA
Prasitul – se aplica ori de câte ori s-a format crusta si daca apar buruieni.
Se executa 3-5 prasile manuale.
Fertilizarea faziala – se recomanda a seaplica în doua reprize: prima când
plantele au 3-4 frunze, iar a doua când începe îngroarea radacinii.
Irigarea – se aplica 4-6 udari cu cca 20-40 l apa/m2. Pe solurile nisipoase,
irigarea prin aspersiune previne acumularea de saruri la suprafata solului,
contribuie la realizarea unei rasariri uniforme cu efecte pozitive asupra productiei.
Tabelul 5.1
Date tehnice privind înfiintarea culturilor
Cultura Perioada de Perioada de Norma de Nr. plante la Productia kg/10m2
însamântar e plantat samânta m2
kg/ha g/10
2
Morcov 1-25 III sau - 4-6 4-6m 64-75 40
15 VI-10 VII
Patrunjel 1-25 III - 4-5 4-5 45-55 30
Pastârnac 1-20 III - 4-5 4-5 45-55 40
Telina III-IV 10 V-10 VI 0,15 0,15 10-12 35
prod.rasad.
Sfecla de IV - 12-14 12-14 13-16 35
masa
Ridichi de Ealonat - 10-15 10-15 140-250 20
luna 5 III-5V si
10-20IX
Ridichi de 15 IV-15 V - 10-12 10-12 45-45 25
vara
Ridichi de 20 V-5 VI - 10-12 10-12 18-25 30
iarna
61
LEGUMICULTURA
5.2. CULTURA LEGUMELOR DIN GRUPA VERZEI
Plantele legumicole din aceasta grupa au pondere mare în
alimentatia omului si sunt cele mai raspândite în cultura.
Grupa de legume varzoase cuprinde: varza de capatâna alba,
varza cu capatâna roie, varza creata, varza de Bruxelles, varza pentru
frunze, conopida, broccoli – conopida verde, gulia si varza
chinezeasca.
Plantele din aceasta grupa sunt bienale, cu exceptia conopidei,
care se comporta în cultura ca plante anuale.
Continutul bogat în saruri minerale de K, P, Ca, Fe si în
vitaminele C, A, B1, B2, PP, precum si în uleiurile pe baza de sulf le
confera acestor legume o valoare alimentara ridicata, si chiar efecte
terapeutice în vindecarea unor afectiuni. Deoarece unele specii si
soiuri au perioada de vegetatie scurta, pot fi
cultivate frecvent în sistem de culturi succesive anterioare sau urmatoare.
Legumele varzoase participa în hrana oamenilor tot timpul
anului, atât în stare proaspata, cât si conservata. Pentru esalonarea
consumului în starea proaspata se pot realiza culturi protejate în
solarii sau tunele joase, acoperite cu folie de polietilena.
Se estimeaza o alimentatie echilibrata la un consum de legume varzoase de
75 g/zi, respectiv 27 kg anual, din care 80% pentru consumul în timpul iernii.
62
LEGUMICULTURA
În cazul soiurilor timpurii trebuie sa acordam o atentie deosebita evitarii
temperaturilor de 4-100C, care duc la vernalizarea plantelor si emiterea de tulpini
florifere în primul an.
Speciile din aceasta grupa sunt plante de zi lunga, lunghimea zilei
influentând favorabil formarea capatânilor de varza. Insuficienta luminii
determina alungirea rasadurilor, plantele cresc încet si formeaza capatâni mici.
La conopida, lumina difuza favorizeaza obtinerea de capatâni fragede, albe
si placute la gust.
Fata de apa, cerintele legumelor varzoase sunt ridicate. Consumul cel mai
ridicat de apa se înregistreaza în faza de formare si cretere a capatânilor de varza,
de îngroare a tulpinilor la gulie.
Prezenta umiditatii în calitate mare este solicitata dupa plantare si în etapa
formarii rozetelor de frunze.
Eficienta maxima a irigarii se obtine când se aplica cantitati mici de apa, dar
cu frecventa mare, mentinând o umiditate în sol constanta.
Excesul de umiditate conduce la încetarea creterii; frunzele se coloreaza
în violaceu, capatânile ramân mici si crapa.
Culturile de legume varzoase reuesc bine pe solurile aluvionale, afânate,
bogate în humus si substante minerale. De aceea, aceste specii reactioneaza
favorabil la aplicarea îngrasamintelor organice (gunoi de grajd).
Dintre îngrasamintele minerale, azotul are un rol important în obtinerea de
productii mari si de calitate, începând cu faza de rasad si în cursul vegetatiei,
deoarece numai plantele cu foliaj bogat pot sa asigure realizarea de productiimari.
Excesul de azot este daunator, în perioada de cretere intensa a capatânii,
ducând la craparea acestora.
Administrarea unor calitati suficiente de fosfor si potasiu favorizeaza
creterea sistemului radicular si formarea de capatâni mari.
Se recomanda aplicarea îngrasamintelor organice si ½ din cele fosfatice si
potasice toamna, iar restul, împreuna cu 1/3 din cele azotate, primavara la
pregatirea terenului.
63
LEGUMICULTURA
Varza alba de toamna: Buzau, Licurica, Larex, Amager, Magura, Mocira,
Vanja F1, Braunshweig, Hinova F1.
Varza roie: Cap de negru, Rosie de Arges, Topaz, Revue F1, Rebus F1,
Redar F1, Remedy F1.
Varza creata: Marilena, Vorbote, Julius F1, Alaska F1, Denver F1, Mila F1.
Varza de Bruxelles: Târzie de Amager, Acropolis F1, Gabion F1, Stokade
F1, Oliver F, Roger F1, Adonis F1, Abunda.
Gulii: Goliath alb, Goliath albastru, Blaro.
Gulioare: Kupa, Dvorky, Trerro, Velko F1, Flott, Noriko.
Conopida timpurie: Alto, Fortados, Timpurie de buzau, Paloma, Serrana
F1, Lintop F1, Montano F1, Lindurian F1, Linmont F1.
Conopida de toamna: Bulgare de zapada, Suprimax, Veralto, Lateman F1,
Lindon F1.
Conopida broccoli: Calabresse, Claper F1, Emperar, Alverda, Viola.
Varza chimezeasca: Granado F1, Neon F1, Spectrum F1, Hopkin F1.
Varza de frunze: Arpad F1, Arsis F1, Kobolt, Buffalo F1.
64
LEGUMICULTURA
Adâncimea la care trebuie îngropate rasadurile este pâna la prima frunza
adevarata. În cazul unor plantari la suprafata, prinderea este îngreunatasi plantele
cersc într-un ritm mai încetinit.
Tabelul 5.2.
Date privind înfiintarea culturilor
Cultura Perioada de Perioada de Norma de Nr. Produc tia
însamântare plantat samânta plante la kg/10m
kg/ha g/10m2 m2 2
Lucrari de întretinere:
-completarea golurilor-se executa la 3-4 zile dupa plantare, utilizând rasad
de aceeai vârsta si din acelai soi.
-irigarea-se face dimineata în perioada de primavara, iar vara se face dupa
masa. Se aplica 4-6 udari, la intervale de 10-14 zile si cu norme de 30-40 l/m2.
Fazele de vegetatie critice pentru apa sunt: la plantare, la formarea rozetei de
frunze si în perioada formarii partilor comestibile.
-fertilizarea în timpul vegetatie
Concomitent cu aplicarea udarilor se pot face si îngrasarile faziale. Se
aplica 1-2 fertilizari cu îngrasaminte chimice, care se distribuie printre rânduri si se
încorporeaza prin efectuarea prailelor.
Prima îngrasare se face la 10-12 zile dupa plantare, când se administreaza
îngrasaminte complexe în cantitate de 300-400 g la 10 m2.
Îngrasarea a 2-a se aplica când începe formarea capatânilor sau îngroarea,
administrând un amestec de 150 g azotat de amoniu si 100 g sare potasica la 10 m2.
-prasitul se executa pna când plantele acopera intervalul dintre rânduri. Se
aplica 3-4 prasile la adâncimea de 6-8 cm.
65
LEGUMICULTURA
La conopida, pentru protejarea inflorescentelor împotriva razelor solare
care le depreciaza calitativ, trebuie legate frunzele la vârf cu rafie sau se rup
nervurile principale la 1-2 frunze, care se apleaca peste capatâna falsa, protejând-
o.
-combaterea bolilor si daunatorilor: pagube mai importante sunt produse
de mana verzei (Peronospora brassicae), purecii verzei (Phyllotreta spp.) si
omizile defoliatoare (Pieris brassicae si Mamestra brassicae).
La fiecare tratament, cu produse recomandate, se adauga Aracet sau
Detersin 0,15 %. Cu 10-15 zile înainte de recoltare nu se mai aplica tratamente
fitosanitare.
-recoltarea-se face ealonat în 2-4 etape pe timp uscat, prin taierea partii
comestibile (capatâna, capatâna falsa sau tulpina îngroata) cu 2-3 frunze
protectoare.
66
LEGUMICULTURA
Procesul de cretere si maturare a bulbilor are loc la temperaturi de 25-
300C, cele sub 100C împiedica formartea bulbilor, iar cele de peste 300C inhiba
sau chiar opresc creterea.
Plantele bine înradacinate rezista la temperaturi de –20…-250C, fapt ce face
posibil semanatul sau plantatul din toamna.
Datorita unui sistem radicular slab dezvoltat, superficial, care exploreaza
în adâncime doar 30-40 cm sol legumele bulboase au cerinte ridicate fata de apa.
Cerintele mari se înregistreaza în faza germinarii semintelor, a creterii si
formarii sistemului radicular, pâna ce plantele au 2-3 frunze si ating un maxim în
perioada de formare si cretere a bulbilor. În faza de maturare a bulbilor, cu 3-4
saptamâni înainte de recoltare, plantele au cerinte reduse fata de apa.
Fata de umiditatea din aer, pretentiile sunt mai reduse. O umiditate relativa
a aerului prea ridicata favorizeaza atacul bolilor, în special a manei (Peronospora
destructor).
Prazul manifesta însa cerinte mari fata de umiditatea din sol pe toata
perioada de vegetatie.
Fata de lumina, pretentiile sunt ridicate, deoarece atât durata cât si
intensitatea luminii conditioneaza formarea bulbilor.
Aceste specii legumicole, fiind plante de zi lunga, formeaza bulbi numai în
conditii de 15-18 ore iluminare; în conditii de zile scurte, 10-12 ore, si lumina
redusa, caracteristica zilelor de toamna si primavara, este favorizata creterea
frunzelor. De aceea, daca se întârzie semanatul sau plantatul dupa 15 aprilie,
formarea bulbilor coincide cu perioada de zi scurta si multe plante nu mai
formeaza bulbi.
Rezultatele bune se obtin pe soluri uoare, permeabile, fertile, care nu formeaza
crusta.
Solurile grele, compacte si acide nu sunt indicate.
Gunoiul de grajd se recomanda a se admnistra culturii din anul precedent.
Azotul din îngrasamintele azotate favorizeaza creterea organelor vegetative, însa în
cantitati prea mari provoaca încoltirea bulbilor, ducând la scaderea capacitatii de
pastrare.
Administrarea de îngrasaminte fosfatice favorizeaza creterea radacinilor, iar a
îngrasamintelor cu potasiu migrarea substantelor asimilate si depunerea lor în
bulbi.
67
LEGUMICULTURA
5.3.2. Alegerea soiurilor si a hibrizilor
Ceapa prin arpagic: De Stuttgart, De Vinga, De Darasti, de Filiai, De
Macau.
Ceapa prin semanat direct: Diamant, Wolska, Rosie de Fagara, Rosie de
Arie, De Tibucani, Copra F1, Armstrong F1, Daitona F1, Banko, De
Hidrator, Aldobo, Alix, Glory F1, Bruno F1, Durco F1, Carristo F1.
Ceapa prin rasad: Aurie de Buzau, Spaniola.
Usturoi de primavara: De Cenad, De Darasti, De Râmnicu Sarat.
Usturoi de toamna: De Moldova, Cioroiu, Darasti-Ilfov,
Favorit, Record, Spaniol, De Seitin.
Usturoi: Rocambole: De Bucovina.
Praz: Camus, Carentan, Pelux, Parox, Prelina, Tilina,
Otina, Glorina, Carina, Santina.
5.3.3.Înfiintarea culturilor
Pregatirea terenului destinat a se cultiva cu legume bulboase
începe din toamna si consta în distrugerea resturilor vegetale ale
culturii anterioare, fertilizarea cu îngrasaminte fosfatice si potasice,
sapatul cu cazmaua la 28-30 cm. În cazul în care semanatul sa
plantatul cepei si a usturoiului se face din toamna, executia acestor
lucrari se face astfel ca la venirea înghetului plantele sa
fie bine înradacinate si sa aiba 4-6 frunze adevarate.
Pregatirea patului germinativ în acest caz începe mai devreme,
în luna august-septembrie.
Indiferent de epoca de înfiintare a culturilor, terenul se
marunteste si se modeleaza în straturi de 94 cm latime la coronament.
Ceapa se poate cultiva prin semanat direct, prin intermediul
arpagicului si prin rasad. Usturoiul se cultiva numai cu ajutorul
bulbilor (cateilor) iar prazul prin plantare de rasaduri si mai rar prin
semanat direct.
Plantarea din toamna a cepei pentru bulbi se realizeaza cu
arpagic de 7-14 mm diametru, iar plantarile de primavara cu arpagic de
14-20 mm diametru. Se recomanda ca în gradina casei sa se
extinda metoda de cultura a cepei prin semanat direct (ceapa
ceaclama), care se poate realiza cu uurinta si cu eficienta economica.
68
LEGUMICULTURA
Tabelul 5.3.
Date privind înfiintarea culturilor
Perioad Perioad Norma de Nr. Producti
Cultur a de a de samânta plan a
a însamân plantat kg/ha g/10m2 t e la kg/10m2
tare
m2
Ceapa prin - 10-20 III 800-1200 800-1200 57-71 30-
arpagic 20-30 X 40
Ceapa prin 1-30 III - 7-9 7-9 81-95 30-
semanat direct 10-20 40
(ceaclama) IX
Ceapa prin 15-25 III 10-25 V 2-4 2-4 57-71 35-
rasad 45
(ceapa de apa)
Usturoi de
toamna - 10-25 X 800-1400 800-1400 47-70 7-12
Usturoi de - 10-25 X 800-1400 800-1400 47-70 6-10
primavara 1-20 III
Praz 15-31 III 10-20 V 3,5-4 3,5-4 28-30 35-50
Lucrari de întretinere:
În cazul culturilor realizate prin semanat
direct, acestea se tavalugesc usor dupa semanat
pentru a pune samânta în contact cu solul.
Lucrarea favorizeaza o rasarire uniforma si
realizarea unor culturi încheiate.
-udarea dupa semanat se executa în
cazul culturilor semanate sau dupa plantatul
rasadurilor. Pentru culturile semanate din
toamna se recomanda luarea unor masuri de
retinere a zapezii pe straturi.
-completarea golurilor se face la
culturile realizate prin intermediul rasadurilor,
folosind rasaduri din acelai soi si de aceeai
vârsta.
-prasitul se face de 2-3 ori manual,
distrugând buruienile dintre rânduri si de pe
rând.
Pentru a împiedica înburuienarea
puternica a straturilor se poate efectua praila
oarba utilizând plante indicatoare, care rasar
înaitea culturii de baza.
-fertilizarea faziala se efectueaza în 1-2
etape administrând îngrasaminte cu azot si
potasiu. Se recomanda ca prima îngrasare
faziala sa se faca când plantele au 4-5 frunze
(dupa cca 30 zile de la rasarire), iar la a doua
dupa o luna de la prima, când începe formarea
bulbului. Cantitatile de îngrasaminte utilizate
sunt de 800 g azotat de amoniu si 400 g sare
potasica/100 m2 la fiecare fertilizare.
-irigatul se executa 6-8 udari cu norme
de udare moderate de 20-50 l/m2 la intervale de
15-20 zile, în functie de umiditatea solului si de
starea de vegetatie a culturilor. Cu 3-4
saptamâni înainte de recoltare, nu se mai aplica
udari pentru a favoriza maturarea bulbilor.
6
LEGUMICULTURA
Udarile cele mai multe se aplica la ceapa semanata direct, ceapa de apa
(caba) si la praz.
-combaterea bolilor si daunatorilor vizeaza combaterea manei cepei
(Peronospora destructor), musca cepei (Delia antiqua) si nematodul bulbilor la
usturoi (Ditylencus dipsaci), utilizând prdusele recomandate avizate.
-recoltarea se face manual când bulbii au ajuns la marimea
corespunzatoare soiului si tulpinile false se înmoaie deasupra bulbilor. Dupa
recoltare plantele se lasa 3-4 zile la soare, timp în care frunzele se usuca complet,
iar cele pergamentoase capata culoarea caracteristica soiului.
Bulbii se fasoneaza la 2-3 cm sau se leaga în cununi si se depoziteaza
pentru pastrare.
Nu se recomanda întârzierea recoltatului, deoarece bulbii pornesc din nou
în vegetatie, iar procesul odata declanat este ireversibil.
70
LEGUMICULTURA
Temperaturile mai scazute de 10-15 C, sau mai ridicate de 350C în cazul
0
71
LEGUMICULTURA
Ardei gras – culturi de câmp: De Siria, Minis 27, Aroma, Galben superior,
Jeny, Mihaela si Opal.
Ardei gogoari - Simultan, Timpuriu de Bucureti, Auriu, Carmin, Cornel,
Rubin, Globus, Madalin, Splendid, Superb si Titan.
Ardei lung – Arad 5 B, Arad 6 B, Lung Românesc, Kapia de Kurtovo,
Carmen B, Oranj, Zlaten Medal, Cosmin, Astrion (F1).
Ardei iute – De Arad, Picant, Spitfire (F1) si Picador (F1).
Ardei de boia – Oradea 15, Sheghedin, Bucheten.
Patlagele vinete – culturi de câmp: Bucuretene, Danubiana, Pana
Corbului, Viorica, Amurg, Contesa, Lucia.
Patlagele vinete – culturi spatii protejate: Dragaica, Narcisa F1, Lidia (F1),
Kima, Madona.
72
LEGUMICULTURA
Atât tomatele cât si ardeiul si vinetele se cultiva frecvent în solarii si
tunele, fapt ce conduce la obtinerea de productii mai timpurii cu 15-20 zile fata de
câmp.
Tabelul 5.4.
Date privind înfiintarea culturilor
Cultura Perioada de Perioada de Norma de Nr. plante la Productia kg/10m2
însamântare plantat samânta m2
kg/ha g/10m2
Tomate 20 II-5 III 15-30 IV 0,3 0,3 6,8-8,4 35-60
timpurii
Tomate 5-15 II 1-15 V 0,3 0,3 6,5-7,0 30-61
vara-toamna
Ardei gras 15-30 II 25 IV-15 V 1,5 1,5 12-14 30-50
Ardei 15 II-15 III 25 IV-20 V 1,5 1,5 12-14 25-45
gogoar
Ardei lung 15 II-5 III 25 IV-20 V 1,5 1,5 12-14 25-40
Ardei boia 15-25 II 25 IV-20 V 1,5 1,5 10-13 10-20
Ardei iute 15-25 II 25 IV-20 V 1,5 1,5 12-14 7-15
Vinete 25 II-10 III 1-20 V 1,0 1,0 45-48 30-60
Lucrari de întretinere:
Completarea golurilor – la 4-5 zile de la plantare cu rasad de aceeasi
vârsta, soi sau hibrid.
Irigatul – primul udat se aplica imediat dupa plantare cu norme de 15-20
l/m2, apoi la tomate se aplica 7-8 udari cu norme de udare 20-30 l/m2 la 12-15 zile
interval, la ardei se aplica 10-12 udari udari cu norme de 30-35 l/m2 la intervale de
7-8 zile, iar la vinete 8-10 udari cu norme de 35-40 l/m2 la interval de 14-15 zile.
Fertilizarea faziala – la tomate se recomanda la legarea fructelor din
prima inflorescenta, administrarea 1040g/100 m2 azotat de amoniu; a 2-a
fertilizare când au legat fructele din inflorescenta a doua,cu doze de 895 g azotat de
amoniu si 1560 g superfosfat simplu la 100 m2.
La ardei se recomanda aplicarea a trei fertilizari faziale, prima la creterea
intensa a plantelor administrând 890 g/100 m2 azotat de amoniu, a doua la
formarea primelor fructe administrând 890 g/100 m2 azotat de amoniu si 1500
g/m2 superfosfat simplu, iar a treia fertilizare se aplica la creterea intensa si
maturarea fructelor aplicând 750 g/100 m2 azotat de amoniu.
La cultura vinetelor, fertilizarile sunt asemanatoare culturii ardeiului.
Îngrasamintele chimice se distribuie între rânduri sau pe rigole de udar si
se încorporeaza prin prasile.
Prasitul – se face de 3-5 ori manual la adâncimea de 5-7 cm.
73
LEGUMICULTURA
Palisatul, copilitul, cârnitul, defolierea plantelor – se aplica la culturile de
tomate utilizând tutori, spalieri, sârma si sfoara.
Combaterea bolilor si daunatorilor – se aplica tratamente împortiva
manei, gândacului din Colorado, a patarii frunzelor si basicarea fructelor,
putrezirea fructelor, cu produse avizate.
Recoltatul – se face esalonat pe masura maturarii fructelor si în functie de
destinatia productiei.
Lucrarile de întretinere:
Completarea golurilor – la 8-10 zile de la plantare cu rasad de aceeasi
vârsta.
74
LEGUMICULTURA
Afânarea solului – prin prasile manuale, 8-10, în functie de specie si
sistem de cultura.
Irigatul –se aplica diferentiat, în functie de specie si fazele de vegetatie.
Irigarea prin picurare este cea mai eficienta, reducând consumul de apa cu 50%.
Se aplica între 15-20 udari în solarii, cu norme de 25-35 l/m2 la fiecare
udare si un numar de 25-50 udari în sere cu norme de 15-40 l/m2 la fiecare udare.
Fertilizarea faziala – cu îngrasaminte organice – se aplica 2-4 fertilizari în
solarii si 8-10 ferilizari faziale în sere.
Dirijarea factorilor de mediu – temperatura, umiditatea se face pe faze de
vegetatie, în corelatie cu lumina.
Combaterea bolilor si daunatorilor –trebuie efectuate cu atentie, folosind
produse specifice fiecarui agent patogen.
Lucrari speciale – constau în palisat, copilit, cârnit, defoliat, stimularea
fructificarii, mulcirea solului cu paie de grâu în strat de 5-6 cm sau folie neagra de
0,05 mm.
Recoltatul – se face manual la diferite stadii de coacere în functie de
destinatia produsului.
75
LEGUMICULTURA
5.5.1.Cerintele fata de factorii de vegetatie
Castravetii, dovleceii, pepenii galbeni si verzi si dovlecelul de
copt sunt specii cu pretentii ridicate fata de temperatura. Semintele
încep sa germineze la temperaturi de 14-160C,temperatura optima fiind
de 25-300C.
Plantele cresc si fructifica bine la temperaturi de 26-300C.
Temperaturile sub 140C si peste 400C influentiaza negativ
creterea, conducând la stagnarea în cretere, avortarea florilor si
diminuarea productiei la fructe. Nu suporta oscilatii mari de
temperatura de la zi la noapte, acestea ducând la aparitia gustului amar
la castraveti si la stânjenirea vegetatiei la pepeni.
La paritia celor mai uoare brume, plantele sunt distruse.
Pentru o vegetatie normala se recomanda ca temperatura solului sa fie
mai ridicata cu 2-
30C.
Curentii de aer reci si vânturile uscate stânjenesc vegetatia
acestor plante si de aceea cultura lor în câmp deschis se realizeaza în
culise de plante cu talie înalta
(porumb zaharat).
Fata de lumina, carintele sunt mari, mai ales fata de intensitatea
acesteia. Legumele bostanoase au pretentii mari atât fata de umiditatea
din sol cât si cea din atmosfera, cerinte determinate de sistemul
radicular slab dezvoltat (cartravetele) si de coeficientul de transpiratie
mare.
Cerintele mari fata de umiditate se înregistreaza în timpul
înfloritului si fructificarii plantelor.
Seceta atmosferica este daunatoare culturilor de castraveti,
producându-le amareala fructelor si este favorabila culturilor de pepeni
galbeni si verzi prin marirea cantitatii de glucide din fructe. Excesul de
umiditate conduce la aparitia bolilor si îmbolnavirea plantelor.
Cultura da rezultate bune pe solurile uoare, afânate si îngrasate
cu gunoi de grajd si îngrasaminte minerale.
Absortia masiva de elemente minarale are loc în perioada de
fructificate când plantele extrag din sol 70% din totalul de elemente
nutritive.
76
LEGUMICULTURA
(F1), Vert Petit de Peris, Wisconsin, Levina F1, National Pickling, Octopus F1,
Partha F1.
-cu fructe lungi, pentru sere: Brucona, Famosa, Farbio, Favorit,
Mustang, Nevada, Elka;
-cu fructe de tip cornion pentru sere: Meteor, Ophix, Selena,
Champion, Olimpia;
Dovlecel – Dana, Fara vrej, Patison.
Pepeni galbeni – Turchestan, Ica, Rogen, Templar F1, Cantalup, Ogen,
Comoara Ungariei, Titus, Delicios.
Pepeni verzi – Sugar Baby, Timpuriu de Canada, Crimson Sweet, Dochita,
De Dabuleni, Dulce de Dabuleni, De Minis, Charleston Gray, Lovrin 532, Favorit.
Dovlecel de copt – Pink Banana, Alb mare, Delicios, Aromat.
77
LEGUMICULTURA
Irigarea – se face de 5-10 ori la castraveti, 2-3 ori la dovlecel, pepene
galben si pepene verde, cu norme de udare de 35-40 l/m2, în functie de specie.
Udarile se intensifica în perioada de fructificare.
La cultura de pepeni galbeni si verzi se evita aplicarea de udari la
începutul perioadei de vegetatie, pentru a favoriza o înradacinare cât mai profunda
si în perioada de maturare a fructelor, pentru a nu deprecia calitativ productia de
fructe.
Tabelul 5.6.
Date privind înfiintarea culturilor
Cultura Perioada de Perioada Norma de samânta Nr. plante Producti
însamântare de plantat kg/ha g/10m2 la m2 a kg/10m2
Castraveti prin rasad 15-20 III 25 IV-5 3-4 3-4 12-14 15-30
V
Castraveti prin 25 IV-5 V - 4-6 4-6 12-14 15-30
cultivare în sol 10-20 VII
Castraveti semanati 25 IV-5 V - 4-5 4-5 7 30-40
obinuit, cultivati pe
spalier
Pepeni galbeni 25 IV-10 V - 3-5 3-5 2,5-3 25-30
Pepeni verzi 24 IV-10 V - 3-5 3-5 1,5-2,0 25-40
Dovlecei 25IV-01VII - 5-6 5-6 3,5-4 20-35
Dovleac de copt 1-20 V - 5-6 5-6 0,5 25-50
79
LEGUMICULTURA
0
bob neted si la 4-6 C în cazul soiurilor cu bobul zbârcit si turtit. Plantele tinere de
mazare rezista bine la temperaturi de –4….-80C, fapt ce permite semanatul culturii
primavara devreme sau chiar în ferestrele iernii.
Fata de lumina, fasolea are cerinte moderate dând bune rezultate cultivata
în culise sau asociat cu alte specii legumicole.
Mazarea si bamele au cerinte moderate fata de lumina si în special fata de
durata luminii; cultivate în conditii de iluminare de 8-10 ore zilnic nu înfloresc
corespunzator si formeaza putine pastai pe planta.
Fasolea este o specie de zi scurta si de aceea majoritatea soiurilor reuesc în
zone cu o durata a zilei mai redusa.
Legumele din aceasta grupa prezinta cerinte moderate fata de umiditatea
din sol, pretentii mai mari având în perioada de germinare a semintelor, de înflorit
si de formare a pastailor si a capsulelor.
Insuficienta apei în sol în perioadele de consum maxim (înflorit si formarea
pastailor) încetinete procesul de înflorire si provoaca avortarea unui numar mare de
flori.
Excesul de umiditate din sol este daunator, conducând la ofilirea si uscarea
plantelor.
Deoarece speciile din aceasta grupa au o perioada scurta de vegetatie,
extrag din sol cantitati mici de substante nutritive, care însa trebuie sa fie în forme
uor asimilabile.
Speciile de legume pastaioase reactioneaza bine la îngrasamintele fosfatice si
potasice, iar pe solurile sarace aplicarea îngrasamintelor cu azot în primele faze de
vegetatie si în perioadele de înflorit si fructificare favorizeaza obtinerea de pastai
de calitate superioara.
5.6.2 Alegerea soiurilor si hibrizilor
Fasolea de gradina
-cu pastaie verde si oloaga: Ialnita 43, Prelude, Almare, Aurelia,
Belami, Fana, Elena, Lena, Achim, Olga, Cascade Valja, Lavinia;
-cu pastaie verde, urcatoare: Verba, Green Streamer;
-cu pastaia galbena si oloaga: Galbena de molgova, Echo, Aura,
Oxy-Amidor, Nicis, Cristina, Goldstern;
-cu pastaie galbena si urcatoare: Clujana, Aurie de Bacau,
Bogdana, Yello.
Mazarea de gradina
80
LEGUMICULTURA
-cu bob neted: Alaska, Prima, Eminent, Fina verde, Como, Isalnita
110, Sugar Bon, Sugar Gem;
-cu bobul zbârcit: Ialnita 60, Marifon, Timpurie de Craiova,
Mingomark, Bördi, Cornelia, Victoria, Vidra 187, Gotinga, Undine, Jof, Regina,
Dinga, Masterfon, Skinado, Ema, Flila, Armonia, Mantica, Adela.
Bame
-soiuri timpurii: Ela, Beatrice.
-soiuri semitimpurii: Fara tepi.
5.6.3 Tehnologia de cultivare
În vederea însamântarii, terenul se pregatete din toamna, când se
adimistreaza si 4/5 kg superfosfat în amestec cu 1-2 kg/ 100 m2 sare potasica.
Terenul se sapa cu cazmaua la 28-30 cm adâncime.
Primavara se aplica îngrasaminte cu azot în cantitate de 2-2,5 kg/100 m2
azotat de amoniu, care se încorporeaza cu grebla prin maruntirea si nivelarea
patului germinativ.
Prezentam în tabelul 5.7 principalele date privind înfiintarea culturilor de
legume pastaioase.
Ealonarea productiei de fasole pastai si de mazare se realizeaza folosind
soiuri cu perioade diferite de vegetatie si semanând esalonat la intervale de 10-15
zile.
În gradina de lânga casa, fasolea se poate semana în cuiburi (câte 4-5
seminte/cuib) la distanta de 30-40 cm între rânduri pentru soiurile oloage si la
distanta de 70-80 cm între rânduri, si 30 cm pe rând pentru soiurile urcatoare.
Adâncimea de semanat este de 4-6 cm.
Tabelul 5.7.
Date privind înfiintarea culturilor
Cultura Perioada de Norma de samânta Nr. Producti
însamântare kg/ha g/10m2 plante la m2 a kg/10m2
Fasole ogor propriu 15 IV-10 V ealonat 100-200 100-200 45-55 5-10
Fasole de cultura 10 IV-10 VII 100-120 100-120 45-55 4-9
succesiva
Mazare ogor propriu 1 III-10 IV ealonat 180-300 180-300 130-150 2-6
Mazare în cultura 1-15 VII ealonat 180-300 180-300 130-150 2-5
succesiva
Bame 1-10 V 40-50 40-50 9-11 4-10
Lucrari de întretinere:
Prasitul – se face 3-4 prasile manuale la fasolea si bame, mobilizând solul
la o adâncime de 5-7 cm, iar la mazare se recomanda un plivit daca este nevoie.
81
LEGUMICULTURA
Palisatul (aracitul) – lucrarea se executa numai în cazul soiurilor volubile.
Irigatul – se executa în perioade critice, dupa rasarit, înainte de înflorit si în
perioada de formare a pastailor si a boabelor.
Normele de udare sunt de 16-20 l/m2 la fasole si la mazare si 30-40 l/m2 la
bame.
Fertilizarea faziala – se recomanda la fasole, aplicând înainte de înflorit o
doza de 750 g azotata de amoniu, 3120 g superfosfat si 1250 g sare potasica la
100 m2 de cultura. Aplicarea fertilizarii are efect favorabil asupra înfloritului si a
legarii pastailor.
Combaterea bolilor si daunatorilor – se refera la tratamente împotriva
antracnozei (Colletotrichum lindemuthianum), arsura comuna (Xanthomonas
campestris), gargarita fasolei (Acanthoscelides obtectus) si gargarita boabelor de
mazare (Bruchus pisorum) utilizând produsele recomandate si în perioadele de
avizare.
Recoltatul – se face manual, ealonat, în functie de maturitatea de
comsum. Bamele se recolteaza zilnic sau cel mult la 2 zile.
Fasolea se poate cultiva si în spatii protejate si sere. Cultura se realizeaza
prin rasad si prin semanat direct. Rasadul se poate semanând în ghivece nutritive
câte doua seminte.
Vârsta rasadului la plantare nu trebuie sa depaseasca 18-25 zile, iar înainte
de a fi plantat rasadul se ciupeste deasupra a doua frunze adevarate si se sorteaza
eliminând plantele bolnave si slab dezvoltate.
Semanatul direct se realizeaza în prima decada a lunii aprilie sau ultima
decada a lunii iulie (pentru culturile de toamna). Semanatul se face în cuiburi la
distante de 60 cm între rânduri si 50 cm pe rând. La cultura din solarii si sere se
folosesc soiurile urcatoare, iar în tunele joase soiurile oloage. Trebuie acordata o
atentie mare aerisirii adaposturilor, iar când temperaturile cresc peste 25-280C se
descopera solariile în totalitate.
82
LEGUMICULTURA
De la toate aceste plante se consuma frunzeleîn stare proaspata sau sub
forma unor salate si preparate, fiind folosite în alimentatia omului tot timpul
anului.
Având o perioada scurta de vegetatie si un habitus redus se preteaza la
culturi asociate, anticipate sau urmatoare. Sunt specii rezistente la frig,
temperaturile ridicate asociate cu seceta atmosferica favorizeaza aparitia tijelor
florale.
Plantele legumicole din aceasta grupa sunt pretentioase la umiditate, au un
ritm rapid de cretere si extrag din sol cantitati mari de elemente nutritive într-un
timp scurt.
În asolamente este indicat a se cultiva dupa culturi fertilizate cu gunoi de
grajd, cum sunt : tomatele, ardeii, vinetele, castravetii si legumele varzoase.
83
LEGUMICULTURA
5.7.3Tehnologia de cultivare
Pregatirea terenului în vederea realizarii culturilor de legume
verdeturi se realizeaza în functie de plantele premergatoare si de
momentul de înfiintare a culturii.
Dupa defrisarea culturii anterioare se administreaza
2
îngrasamintele cu fosfor si potasiu 2-4 kg/100 m , se sapa solul cu
cazmaua, se marunteste si se modeleaza în straturi de 94 cm la
coronament. În vederea plantarii sau a semanatului se deschid rigole
de adâncimi diferite, în functie de fiecare specie.
Redam în tabelul 5.8. câteva date privitoare la înfiintarea
culturilor de legume verdeturi.
Legumele verdeturi se cultiva în gradina casei prin semanat
direct (spanac, loboda, salata cultura de primavara) si prin plantare
(ceapa verde, salata plantata în toamna).
Pentru esalonarea productiei se folosesc diferite sisteme de
cultura, epoci de înfiintare a culturilor si a soiurilor.
Lucrari de întretinere:
Completarea golurilor – se face la cultura cu rasad din acelasi
soi si de aceeai vârsta.
Raritul – se practica la culturile de salata realizate prin semanat
direct, la loboda, patrunjel de frunze.
Prasitul – se executa 2-3 prasile manuale în vederea distrugerii
crustei si a buruienilor.
Irigarea – se aplica în functie de anotimp, realizând 2-3 udari cu norme de
15-20 l/m2. Prima udare se aplica dupa plantare sau dupa semanat, iar
celelalte în timpul creterii si învelirii capatânii la salata sau a cresterii
frunzelor la ceapa si usturoi verde.
Fertilizarea faziala suplimentara – se realizeaza cu îngrasaminte cu azot
800-1000 g/100 m2 în faza când plantele au 6-8 frunze în rozeta.
Combaterea bolilor si daunatorilor – se efectueaza la aparitia
acestora. Dintre boli pagube importante produce putregaiul cenuiu
(Botrytis cinerea), care se combate efectuând stropiri cu Ronilan
0,05%, Rovral 0,05% sau Sumilex 0,1% la intervale de 7-10 zile.
Recoltatul – se executa manual, ealonat, pe masura ce plantele
ajung la completa dezvoltare.
84
LEGUMICULTURA
Dintre legumele verdeturi, salata se cultiva cel mai mult si în spatii
protejate, atât în cultura pura cât si asociata cu tomate, castraveti, ardei.
În cultura pura, rasadul produs în cuiburi sau ghivece nutritive de 5x5x5
cm se planteaza când are 5-6 frunze si o vârsta de 35-40 zile. Distantele de
plantare sunt de 20x20 cm si 25x25 cm.
Tabelul 5.8
DATE PRIVIND ÎNFIINTAREA CULTURILOR
Cultura Perioada de Perioada de Norma de Nr. Productia kg/10m2
însamântare plantat samânta plante la
kg/ha g/10m2 m2
Salata prin 25 II-25 III - 2-3 2-3 14-19 20-30
semanat aliniat 10IV-30VII
5VIII-10IX
ealonat
Salata prin 1 I-15 II 10 II-15 III 0,5 0,5 14-19 20-30
rasad 20VII-15VIII 1-25 IX
Spanac 15-20 IX 10 II-15 III 18-20 18-20 56-60 15-25
20 II-20 III 1-25 IX
15VII-10VIII
15-25 VIII
ealonat
Loboda 1-20 III - 8-10 8-10 71 10-20
Ceapa - 1-30 X 2000- 2000- 70-130 20-30
verde 1-20 III 5000 5000
Usturoiul ealonat
verde - 1-25 X 2000- 2000- 70-130 15-25
1-10 III 5000 5000
ealonat
85
LEGUMICULTURA
Fata de lumina, cerintele sunt ridicate. În lipsa ei nu are loc procesul de
tuberizare, acesta influentiaza prima durata (peste 12 ore/zi).
Cartoful solicita o umiditate moderata, dar constanta în sol. Cerintele mai
marise manifesta în perioada de crestere intensa a tuberculilor.
Fata de elementele nutritive, cerintele sunt ridicate, acestea actionând
direct calitativ si cantitativ asupra productiei.
Dintre elementele nutritive, azotul favorizeaza creterea masei foliare,
fosforul influentiaza numarul de tuberculi din cuib, iar potasiul intensifica
procesul de asimilatie.
Pentru cultura cartofului timpuriu si de vara sunt recomandate solurile
nisipo-lutoase, bine aerate, bogate în substante hranitoare si cu posibilitati de
irigare.
5.8.2.Alegerea soiurilor si hibrizilor
Soiuri pentru cultura timpurie – Gloria “N”, Ostara, Fresco, Catellyna,
Adretta, Roclas, Rubinia, Runica, Barsa, Bran, Cibin, Concorde “N”, Koretta,
Kondor, Escort, Ramono, Rene, Bartina.
Soiuri pentru cultura de vara – Semenic, Sucevita, Teo, Timate “N”,
Casin, Corona, Désirée, Muresan, Roxy “N”, Sante “N”.
5.8.3Tehnologia de cultivare
Toamna, dupa defrisarea culturilor anterioare, se executa fertilizarea cu
gunoi de grajd 400-500 kg/100 m2 si 1,5-2 kg/100 m2 sare potasica. Se executa
sapatul cu cazmaua la 28-30 cm încorporând îngrasamintele. Primavara se
administreaza îngrasamintele cu azot 0,150-0,250 kg/100 m2 si se încorporeaza în
sol.
Cultura se înfiinteaza prin plantarea manuala a tuberculilor, care înainte de
plantat sunt supui mai multor operatii pregatitoare: sortare, dezinfectie,
preîncoltire, stimularea formarii radacinilor si calirea.
Prezentam în tabelul 5.9 etapele de pregatire a tuberculilor pentru plantare
timpurie.
Sunt considerati tuberculi buni pentru plantat cei care sunt turgescenti, au
muguri porniti, coltii sunt viguroi si au o culoare violacee.
86
LEGUMICULTURA
Tabelul
5.9. Indicatii tehnice privind pregatirea tuberculilor pentru plantare
Lucrarea Durata Modul de efectuare
Curatirea - Spalare, daca tuberculii sunt murdari, în vederea
unei dezinfectii eficiente
5 Îmbaierea: tuberculii pui în saci sau couri se introduc într-o solutie de
minute formalina 0,5% (1 litru solutie la 5-8 kg tuberculi)
Dezinfectia
2-4 ore Sudatie: tuberculii se acopera cu prelate sau folie de
polietilena
Preîncoltirea 8-10 Tuberculii aezati în ladite suprapuse se introduc în camera sa întuneric si
zile temperatura de 15-180C
Formarea 6-8 zile Tuberculii preîncoltiti se pun în ladite sau couri cu turba sau mranita
radacinilor umectata cu solutie de 60 g superfosfat si 30 g sare potasica la 10 l apa, sau
se face în rumegu umectat cu 60 g superfosfat, 30 g sare potasica si 30 g
azotat la 10 litri apa
Calirea 3-4 zile înainte Tuberculii se tin la temperaturi de 100C la început, pentru ca apoi sa se
de plantare reduca la 4-50C
87
LEGUMICULTURA
Irigatul – se fac 4-6 udari cu norme de udare de 25-30 l/m2. Prima udare se
aplica la 15-20 zile de la rasaritul plantelor, iar urmatoarele la intervale de 10-15
zile fiecare.
Intensificarea aplicarii udarilor se face în perioada de formare si cretere a
tuberculilor.
Umiditatea în exces împiedica procesul de tuberizare, având efecte
negative asupra vegetatiei cartofului.
Combaterea bolilor si daunatorilor – se realizeaza prin tratamente
împortiva manei cartofului (Phytopthora infestas) cu Dithane M 45 în
concentratie de 0,2%, Ridomil plus 0,25%, Turdacupral 0,5% si a
gândacului din Colorado folosind Decis 0,05%, Regent 0,02% sau Karate
0,04%. Tratamentele se fac preventiv si la aparitia bolilor si a daunatorilor.
Recoltatul – se face manual începând cu a doua decada a lunii mai, când
tuberculii au ajuns la marimea corespunzatoare.
Productia este în functie de perioada de recoltare, putând ajunge la 20-25
kg/m2.
88
LEGUMICULTURA
BIBLIOGRAFIE
STAN N.,STAN T.-Legumicultura generala, vol.I, Editura “Ion Ionescu de la
Brad” Iai,1999
MUNTEANU N.,STAN N.-Legumicultura speciala, vol.II, Editura “Ion Ionescu
de la Brad” Iai,2001
STAN N., MUNTEANU N., STAN T.-Legumicultura speciala, vol.III, Editura
“Ion Ionescu de la Brad” Iasi,2003
STAN N. - Legumicultura generala, vol.I si II. Institutul Agronomic Iai, 1992
STAN N. - Tehnologia cultivarii legumelor. Vol.I,Universitatea Agronomica Iasi,
1993
STAN N. - Tehnologia cultivarii legumelor. Vol. II, Universitatea Agronomica
Iai, 1994
STAN N. - Legumicultura generala. Lucrari practice. Institutul Agronomic Iasi,
1987
STAN T. - Note de curs
BUTNARIU H. si colab. - Legumicultura. Edit.Didactica si Pedagogica,
Bucureti, 1993
MARINESCU A. - Mecanizarea lucrarilor în sere, solarii si ciupercarii. Editura
Ceres, Bucureti, 1989.
MARINESCU A. - Tehnologii si maini pentru mecanizarea lucrarilor în cultura
legumelor de câmp. Editura Ceres, Bucureti, 1989.
VOINEA M. si colab. - Criterii pentru zonarea legumiculturii. Editura Ceres,
Bucureti, 1977.
x x x - Lucrari stiintifice U.A.I. Seria Horticultura, vol.34-39
x x x - Revista Cercetari Agronomice în Moldova. Iai, 1990-1998. x
x x - Revista „Hortinform”-PHR, 1995-1998
Titularul disciplinei
Sef lucr. Stan Teodor
89