Armurariul

Fructele de armurariu sunt utilizate in tratamentul afectiunilor ficatului, a hepatitei, cirozei etc., avand o actiune hepatoprotectoare si hepatoregeneratoare. Armurariul (Silybum marianum sin. Carduus marianus), fam. Asteraceae (Compositae); numit si argintica de gradina. Locatie: Creste spontan in regiunea mediteraneana pana in Asia Centrala, ia noi fiind numai in cultura, desi poate fi gasit si in flora spontana, fapt datorat scuturarii foarte usoare a semintelor si imprastierii, prin vant, la distante foarte mari. Zonele favorabile de cultura sunt situate in campiile Baraganului, Burnazului, Dobrogei, Olteniei si Timisului. Descrierea plantei: Planta ierboasa, anuala cu radacina fusiforma, profunda, tulpina erecta, inalta de 60-150 cm, ramificata, cu santuri longitudinale, acoperita cu peri moi si scurti. Frunzele sunt ovate, lungi de 8-15 cm, alterne, glabre, patate cu alb, nervurile se prelungesc cu cate un ghimpe mai lung, intre care se gasesc numerosi ghimpi mai scurti; fara petiol, prinse direct de tulpina printr-un guleras care o inconjoara (amplexicaule). Florile sunt rosii, grupate in antodii cu diametrul de 4-5 cm, hermafrodite, tubulare, stamine cu filament concrescut in partea inferioara, receptacol carnos, involucrul care acopera antodiile este format din foliole tari, terminate cu un spin viguros, lung de 1 -2 cm. Fructul este achena, aproape cilindrica, prevazuta cu papus alb. infloreste in perioada iunie-septembrie. Ce recoltam: Fructele - Fructus Cardui Marianus-sunt achene lungi de 6-8 mm, netede, lucioase, colorate de la galben-brun pana la brun-negru, cu pete mici mai inchise, cu inel galbui la varf, lipsite de miros si gust caracteristic. Compozitie: Putin studiata. Fructele contin ulei gras pana la 32%, mucilagii, derivati fenolici ca silimarina, silibina si alti flavonoizi, acid fumarie etc. Cultivare: Fiind o specie originara din zone calde, necesita un regim termic deosebit, cu temperaturi ridicate mai ales in timpul infloririi si fructificarii. Umiditatea are un rol deosebit in primele faze de crestere in perioade de rasarire si imediat dupa aceasta. Precipitatiile moderate pana la inflorire contribuie la obtinerea unor recolte mari. Dintre tipurile de soluri preferate amintim solurile mijlocii, profunde, fertile si permeabile. Pentru cultivarea acestei specii nu sunt indicate solurile grele, reci si impermeabile, in tara noastra se cultiva o populatie numita "De Prahova", bine adaptata la conditiile pedoclimatice, fapt pentru care nu prezinta cerinte deosebite fata de plante premergatoare. Totusi pentru realizarea unor productii mari este necesar a se semana dupa culturi leguminoase pentru boabe, culturi cerealiere sau chiar dupa porumb cu conditia ca aratura de toamna sa se execute in conditii foarte bune. Nu se recomanda a se cultiva dupa floarea soarelui din cauza impurificarii semintelor care practic sunt inseparabile. Scuturarea foarte usoara a semintelor de armurariu impune cultivarea acestei specii in sole, in afara asolamentului si pe care sa ramana in monocultura" 2-3 ani, luandu-se masurile de fertilizare si de combatere a bolilor si daunatorilor. in nici un caz dupa armurariu nu se va semana grau, secara sau orz, deoarece din samulastra se vor obtine plante care vor fructifica, iar semintele nu se mai pot separa. Dupa armurariu se va cultiva in mod obligatoriu porumb pentru boabe sau sfecla de zahar. in toate cazurile, imediat dupa recoltare, se va executa o aratura adanca la 28-30 cm iar ogorul pana in toamna

se va mentine curat prin discuiri repetate. Armurariul reactioneaza puternic la actiunea ingrasamintelor minerale, in special cele azotoase aplicate pe soluri saracite sau sarace in acest element. Pe solurile de tip cernoziom si dupa premergatoare bine ingrasate dozele de azot administrate, vor fi moderate si nu vor depasi 60-80 kg/ha substanta activa. Pe solurile sarace dozele de azot vor fi de 80-120 kg/ha substanta activa, iar pentru pastrarea echilibrului substantelor hranitoare din sol si in functie de aprovizionarea acestuia se recomanda 35-45 kg/ha pana la 50-60 kg/ha substanta activa fosfor. Potasiul se va administra in doze reduse si numai pe solurile sarace. ingrasamintele fosfatice si potasice se vor administra toamna si se vor incorpora odata cu ultima discuire, iar cele azotoase se vor administra in perioada rece, in mustul zapezii sau chiar pe zapada. Pregatirea de baza a terenului pentru semanat se face in functie de planta premergatoare astfel: dupa cereale si leguminoase se ara imediat la 28-30 cm, iar in toamna se va discui pentru distrugerea buruienilor si pentru nivelare iar dupa premergatoare tarzii se ara in asa fel incat terenul sa intre in iarna discuit uniform. Aceasta ultima discuire din toamna are mare importanta in primavara, pentru zvantarea rapida si uniforma a solului, ceea ce va permite pregatirea in bune conditiuni si rapid a unui pat germinativ corespunzator. Patul germinativ se realizeaza cu ajutorul polidiscului in agregat cu bara nivelatoare si grape cu colti reglabili sau cu ajutorul combinatorului. Armurariul se seamana primavara foarte timpuriu. Semanatul timpuriu, intr-un teren uniform, va contribui la realizarea unui rasarit uniform si deci o inflorire si fructificare uniforma, ceea ce va influenta cantitatea recoltei. Norma de samanta este de 10-12 kg la hectar. Distanta de semanat variaza intre 50-62,5 cm, aceasta fiind in functie de gradul de imburuienare a solului. Plantele pe rand nu se vor rari asa cum recomanda unii autori. Adancimea de incorporare a semintelor este 2,5-3 cm. Semanatul se poate realiza cu semanatori. Prin frumusetea frunzelor, a florilor si chiar prin mirosul acestora, armurariul isi poate gasi locul in orice gradina sau alee cu flori, mai ales pe acele portiuni "calcate" de cei care nu le fac. Atentie insa la recoltat, in sensul ca inflorescentele se vor recolta pe masura ce s-au uscat, fara a da posibilitatea imprastierii fructelor, pentru ca in acest caz armurariul devine o foarte periculoasa buruiana. Pentru crearea de conditii optime de crestere si dezvoltare a plantelor de armurariu se vor lua masuri de combatere a buruienilor. Aceasta se realizeaza prin 1-2 prasile mecanice, prima fiind efectuata imediat dupa rasarire iar a doua imediat ce apar buruieni, dar inainte ca frunzele rozetei bazale sa acopere intervalele dintre randuri. Combaterea buruienilor si in special a celor perene aparute pe rand trebuie sa se execute, prin plivit, inainte de acoperirea spatiilor dintre randuri de catre frunze, acestea fiind foarte spinoase impiedica lucrarea. Combaterea buruienilor, cu exceptia celor perene si in parte a cruciferelor se poate realiza prin ierbicidarea culturilor cu erbicidul Lasso (Mecloran). Doza optima de erbicid este de 6 l/ha si se aplica inaintea semanatului, erbicidul trebuind sa fie incorporat in sol la 4-5 cm adancime concomitent cu administrarea. Pentru erbicidare se va folosi masina de stropit, echipamentul pentru stropit , cu conditia ca erbicidul sa fie imprastiat cat mai uniform. Erbicidul se dilueaza in 300-500 litri apa la hectar. La erbicidare se va avea in vedere o marcare perfecta a terenului (jalonare) pentru a nu lasa fasii neerbicidate sau pentru a nu suprapune stropitul pe anumite portiuni, aceasta fiind daunatoare pentru plantele de armurariu. Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate se recomanda erbicidele: Fusilade 3 l/ha sau Furore 2 l/ha, aplicate atunci cand acestea au 4-6 frunze. Bolile semnalate pana in prezent in culturile de armurariu nu produc pagube importante. Dintre daunatori, insa, ratisoara (Tanymecus paleatus) sau viermii sarma (Agriotes sp) produc insemnate pagube prin distrugerea plantelor in perioada de rasarire. Combaterea acestor daunatori se realizeaza prin prafuiri inainte sau dupa semanat folosind preparatul Sinolintox in doza de 25 kg/ha. Se recomanda ca preparatul, administrat inaintea

semanatului, sa se incorporeze uniform in sol odata cu ultima lucrare de pregatire a patului germinativ. Recoltare: Se va executa in momentul cand cca 80% din inflorescente sunt uscate, inainte insa ca acestea sa se desfaca si sa elibereze fructele care sunt usor luate de vant. in acest scop lanurile de armurariu trebuiesc urmarite zilnic, avand toate utilajele pregatite pentru intrarea in actiune. Recoltatul propriu-zis se executa cu combina pentru cereale, reglata corespunzator pentru a nu sparge fructele sau a nu le arunca odata cu masa vegetativa umeda ce trece in cantitate mare prin combina. Avand in vedere ca in marea majoritate a lanurilor de armurariu este neuniforma, cu o mare cantitate de planta verde zdrobita, fructele vor avea la recoltare un procent mare de umiditate. De aceea, imediat se vor lua masuri de sitare si vanturare pentru eliminarea tuturor impuritatilor. Fructele, desi curate, au inca un procent mare de umiditate, fapt pentru care vor fi, in mod obligatoriu, intinse pe platforme sau pe prelate pentru a fi uscate la soare, in caz contrar, acestea se vor mucegai usor depreciindu-si calitatea. Productii medii: 600-1200 kg/ha. Utilizare: Fructele de armurariu sunt utilizate in tratamentul afectiunilor ficatului, a hepatitei, cirozei etc., avand o actiune hepatoprotectoare si hepatoregeneratoare. Se folosesc sub forma de infuzie, care se prepara din 1-1,5 lingurita de fructe macinate la o cana cu apa. Se beau doua cani zilnic: prima inainte de micul dejun, dupa care se sta culcat 20-30 minute pe partea dreapta, a doua in doua reprize, cu 30 minute inaintea meselor principale. Cura dureaza 15-20 zile, cu pauza de 15 zile.