Spathiphyllum, splendida planta fara tulpina

Incantatoarea planta mereu verde, cunoscuta si sub numele de Crinul pacii, este apreciata
atat pentru frunzele sale intunecate cat si pentru florile imaculate. Planta creste direct
din rizomul subteran, ce indeplineste in acelasi timp si functia de radacini si de organ de
reproducere.
Spathiphillum apartine familiei Araceelor. Planta mereu verde se regaseste adesea in casele
noastre nu doar pentru frumusetea florilor sale, ci si a frunzelor, lucioase si colorate in verde
inchis, ascutite, lungi si usor arcuite, incretite pe margini si strabatute de nervuri.
Este o planta perena, originara din America tropicala, caracterizata prin absenta tulpinii, crescand
direct din rizomul subteran ce reprezinta radacinile plantei, fiind si organul de inmultire. Din rizom
se nasc direct frunzele.

Ceea ce se numeste floarea plantei este de fapt portiunea sa alba, cea pe care o apreciem atat
de mult: in realitate este vorba de o spata, adica frunzele sale modificate ce invaluiesc florile,
protejandu-le.
Floarea propiu-zisa este acel spic pe care il vedem in centru spatei, denumit spadice, ce poarta
florile maculine si cele feminine. Spata isi asuma culoarea alba atunci cand ajunge la maturitate;
dar incet incet, cu trecerea timpului, isi asuma o culoare verde deschis inainte de a se ofili
complet.
infloreste in timpul verii si al toamnei; uneori primele flori apar primavara devreme, florile
rezistand mai multe saptamani. Pentru a obtine o planta viguroasa si sanatoasa, trebuie sustrase
florile vestejite si frunzele vatamate.
Expunerea
Spathiphillum se cultiva exclusiv ca planta de apartament, deoarece nu accepta frigul, preferand
un minim nocturn de temperatura de 12-15C. Poate suporta conditii de cultivare nu foarte
pretentioase, putand fi asezata in locuri intunecoase sau la semiumbra; dar, pentru a obtine o

panta viguroasa si cu o inflorescenta abundenta este necesar sa i se furnizeze macar cateva ore
pe zi de lumina solara filtrata, evitand ca razele soarelui sa cada direct pe planta.
Udarea.
Pentru intreaga perioada a anului, planta se va uda cu regularitate; intre doua faze ale udarii,
pamantul va fi lasat sa se usuce usor. in natura, Spathiphyllum creste pe marginea baltilor sau a
cursurilor de apa: cu toate acestea, se recomanda sa se evite o udare excesiva a exemplarelor
cultivate in ghivece.
Peste frunze se va vaporiza apa (la temperatura mediului), dar fara sa fie atinse florile. La fiecare
25-30 de zile, se va adauga ingrasamant specific pentru plante cu flori, in cantitate mai redusa
fata de ceea ce este specificat pe ambalaj.
Este idicat sa se aseze pe fundul ghiveciului un strat de pietris, pentru a favoriza un bun drenaj.
Iarna, in perioada de repaus a plantei, udarea va fi diminuata, dar se va avea grija ca pamantul
sa fie in permanenta umed.

Terenul
Spathiphyllum prefera un teren bogat si moale, usor acid, ce poate retine cu usurinta umezeala.
Se poate utiliza un pamant pentru ghivece echilibrat, amestecat cu putina scoarta faramitata si cu
o buna doza de pamant pentru plante acidofile.
Pentru o dezvoltare corespunzatoare se recomanda ca planta sa fie cultivata in vase suficient de
mari, astfel incat sa i se asigure spatiu noilor frunze. Transpnatarea in alt vas se practica la
sfarsitul iernii sau la inceputul primaverii.

Inmultirea
in natura, Spahiphyllum se propaga prin seminte. Ca planta ornamentala de interior, este mult
simplu sa fie inmultita prin divizarea tufisului de frunze, mentinandu-se cu gija cateva radacini
bine dezvoltate pentru fiecare portiune obtinuta.
Noile plante astfel produse se vor aseza imediat, individual, in vasul lor, intr-un amestec de 1/3
pamant de padure, 1/5 turba si 1/3 pamant cu frunze. Operatiunea se va executa la sfarsitul verii.
Boli si paraziti
O udare excesiva poate dauna radacinilor, care vor putrezi. Uneori, aceste plante pot fi atinse de
acarieni, pozitionati pe partea inferioara a funzelor. Pentru ca frunzele sunt destul de late si
deosebit de ornamentale, din cand in cand trebuie sterse de praf.