Sunteți pe pagina 1din 24

Ghid de creştere forţată/ Zambila

1. Tratamentul cu temperaturi

2. Stadii în plantarea zambilelor la ghiveci

3. Spaţiul pentru înrădăcinare şi baza de pămînt

4. Perioada în seră

5. Recoltarea şi pregătirea pentru vânzare

6. Zambilele ca şi flori tăiate

7. Protecţia recoltei, boli şi probleme

1.

Tratamentul cu temperaturi

o Introducere

Zambila îşi are originile în Asia Mică, iar soiurile olandeze curente, provin din Hyacinthus orientalis, o specie albastră, importată în jurul mijlocului secolului al XVI – lea, face parte din familia Liliaceae, iar peste iarnă, se păstrează sub formă de bulbi de dimensiuni mai reduse. Aplicarea tratamentelor cu temperaturi, pentru a produce zambile în sere a apărut la începutul acestui secol. Asemenea lalelelor şi a altor câteva plante cu bulbi, zambila nu produce flori de calitate înaltă, şi nici o tijă suficient de înaltă până ce bulbul este expus o perioadă de timp la temperaturi joase.

o Întrebuinţări ale zambilei: Introducere

Zambila este comercializată în ghivece sau ca şi floare tăiată.

o Întrebuinţări ale zambilei: Zambilele în ghivece

Unul sau mai mulţi bulbi sunt plantaţi într-un ghiveci şi un tratament cu temperaturi este folosit pentru a forţa bulbii să se dezvolte în plante. Zambilele la ghivece sunt de obicei comercializate când floretele cele mai joase ale inflorescenţei încep sa se separe. Dacă plantele sunt scoase din seră, înainte să atingă acest stadiu, atunci acestea sunt numite ,,zambile înmugurite”. Deşi se folosesc bulbi de diferite mărimi, pentru producerea în ghivece, mărimile obişnuite sunt de: 17/18, 18/19, şi 19+ (cm).

o Întrebuinţări ale zambilei: Zambilele ca şi flori tăiate

Pentru producerea de flori tăiate, bulbii sunt plantaţi în cutii de forţare, şi precum s-a precizat mai sus, sunt forţaţi să se dezvolte în plante cu ajutorul unui tratament cu temperaturi. Diverse mărimi de bulbi pot fi folosite şi pentru acest tip de producţie, dar sunt preferate cele de: 15/16, 16/17, 17/18 (cm).

o Tratamentul cu temperaturi: Introducere

Ciclul de creştere al bulbului de zambilă cuprinde perioade distincte – formarea frunzelor, formarea florilor şi alungirea tulpinii. Forţarea este îndeplinită prin avansarea perioadei de formare a florilor, iar apoi asigurarea celei mai eficiente perioade de răcire. Din această cauză bulbii de zambile crescuţi in ţările mediteraneene sunt folosiţi pentru producerea de flori foarte timpurii. Perioada de formare a frunzelor este accelerată de temperaturi mai înalte aplicate în timpul stadiului de cultivarea a bulbilor, aşadar perioada de formare a florilor va începe mai devreme.

În contrast cu alte plante bulboase, formarea timpurie a florilor la zambile este îndeplinită de asigurarea unor temperaturi specifice. O cale de a obţine acest lucru este prin creşterea temperaturii solului în care bulbii sunt crescuţi (,,Herald hyacinth”). Din cauza costurilor mari, această metodă este foarte rar folosită. Mai des întâlnită este metoda ridicării bulbilor mai devreme şi apoi aplicarea unui tratament cu temperaturi într-o încăpere cu temperatură controlată pentru avansarea formării florilor. Data ridicării şi tratamentul cu temperaturi sunt factorii care separă cele două metode de producţie: florile la ghivece şi cele tăiate.

o Tratamentul cu temperaturi: Zambilele „pregătite”

Bulbii sunt ridicaţi în jurul datei de 20 iunie, după care o secvenţă specifică de temperaturi este aplicată pentru avansarea formării florilor. În funcţie de locul unde cresc bulbii, de soi, şi de data ridicării, floarea este complet formată în timpul celei de-a doua jumătăţi a lunii august. În termeni tehnici acest lucru se descrie ca, atingerea „Stadiului G”. Cum zambila are o inflorescenţă, stadiul nu este complet până ce şi ultima floretă este diferenţiată. Perioada creşterii tulpinii, poate apoi începe. Bulbii de zambile, „pregătiţi”, se folosesc pentru producerea de plante la ghiveci, care sunt destinate să înflorească abia la sfârşitul lunii decembrie, iar florile tăiate abia la mijlocul lunii ianuarie.

o Tratamentul cu temperaturi: Zambilele „nepregătite”

Bulbii sunt ridicaţi mai târziu, după 20 iunie şi primesc o temperatură care permite o formare a florilor optimă (mai puţin avansată). În timpul acestui tratament, stadiul G este atins, deşi acest lucru se întîmplă mult mai târziu decât la bulbii „pregătiţi”. Temperatura este menţinută până ce

este necesară începerea perioadei de dezvoltare a tulpinii. Aceasta înseamnă că, după ce se atinge stadiul G, se aplică o temperatură de încetinire a creşterii. Bulbilor „nepregătiţi”, li se acordă mai puţină importanţă când stadiul G este atins. Acest lucru este mai puţin important, în ciuda faptului că, uneori stadiul G nu va fi atins în momentul începerii perioadei de creştere a tulpinii. Din moment ce bulbii sunt mai puţin avansaţi, acest lucru nu creează probleme mai târziu în dezvoltare. Bulbii „nepregătiţi” de zambile se folosesc ca şi zambile la ghiveci pentru înflorire după data de 1 ianuarie, iar pentru flori tăiate, după mijlocul lunii ianuarie.

o Temperatura intermediară

Pentru bulbii „pregătiţi”, se menţine o temperatură de 17°C după ce stadiul G este atins. Acest lucru încurajează planta să intre în perioada de dezvoltare a tulpinii. În ciuda faptului că perioada de formare a florii este gata, temperatura intermediară are totuşi un efect asupra calităţii acesteia; la 17˚C, efectul este cu siguranţă benefic. Nu se recomandă o temperatură intermediară mai mică de 17˚C datorită riscului neaşteptat şi crescut de a contacta Penicillium şi un anume efect negativ asupra calităţii zambilelor forţate. Riscul apariţiei floretelor verzi sau deshidratate în vârful inflorescenţei creşte, o problemă ce produce dezvoltarea floretelor oarbe şi a putrezirii mugurilor.

Pentru zambilele „nepregătite”, temperatura intermediară începe cu patru săptămâni înainte de plantare, moment în care începe alungirea tulpinii. Dacă sunt plantate după 15 decembrie, se menţine o temperatură de 25˚C, în loc de 17˚C, până la plantare; acest lucru se face pentru a preveni formarea rădăcinilor urmate de un atac al Penicillium. În continuare, va fi necesară extinderea perioadei de temperaturi scăzute cu 1-2 săptămâni.

2.

Stadii în plantarea zambilelor la ghiveci

o Generalităţi

În privinţa subiectelor despre sere, suporturi/containere şi solul pentru plantare, consultaţi secţiunea despre lalele.

o Primirea plantelor

Zambilele ,,pregătite” trebuie plantate imediat după primirea lor. Dacă bulbii trebuie depozitaţi, aceştia ar trebui să fie plasaţi în suporturi şi depozitaţi într-o cameră ventilată, la 17-20˚C. Intensitatea necesară de ventilaţie poate fi calculată în modul următor:

La 17˚C, 2 m³/oră/100 de litri de bulbi,

La 20˚C, 6-10 m³/oră/100 de litri de bulbi.

Temperaturile mai mari decât cele indicate au un efect de întârziere a dezvoltării florii. Temperaturile sub 17˚C duc la un r.h. mai mare; r.h. fiind un factor care conduce la un risc crescut de a avea parte de un atac al Penicillium în anumite părţi ale bulbului; precum rădăcinile ieşite la suprafaţă. Acest lucru poate avea mai apoi un efect negativ asupra calităţii florilor.

Zambilele ,,nepregătite” trebuie depozitate după cum urmează:

la 23-25˚C, 6-10 m³/oră/100 de litri de bulbi şi cu 4 săptămâni înainte de plantare,

la 17˚ C, 2 m³/oră/100 de litri de bulbi.

o

Perioada de plantare

Perioada optimă de plantare a bulbilor de zambile depinde de mai mulţi factori:

Pregătirea lor. Cel mai bun timp de plantare în suporturi a bulbilor ,,pregătiţi” este în timpul celei de-a doua jumătăţi a lunii septembrie. Bulbii ,,nepregătiţi” se plantează începând cu octombrie.

Depozitarea în timpul perioadei reci. Dacă bulbii sunt depozitaţi într-o cameră de

înrădăcinare, care nu este cu temperatură controlată, sau într-un suport de depozitare aflat afară, în aer liber, aceştia nu pot fi plantaţi până când temperatura ambientală nu a coborât la 13˚C sau mai jos (temperatura optimă: 9˚C). Temperaturile mai mari cauzează o înrădăcinare slabă, un risc crescut al unui atac al Fusarium, şi o scădere în creştere. Depozitarea bulbilor la 13˚C pentru câteva săptămâni înainte de plantare este acceptabilă.

Perioada de înflorire necesară. Prin numărarea înapoi a numărului de săptămâni de la

perioada de înflorire necesară, poate fi calculată data corectă de plantare.

Perioada necesară de temperatură rece specifică fiecărui soi şi perioadă a anului.

Soiul. Nu orice soi este potrivit pentru fiecare perioadă de plantare. În completare la durata

perioadei de dezvoltare a florii şi durata perioadei reci, alţi factori includ probleme cu creşterea prea înaltă a plantelor şi fără vlagă, în seră.

o Metode de plantare

E de preferat să se planteze câte 3-5 bulbi într-un ghiveci. Fundul ghiveciului trebuie să aibă găuri de drenaj. Există mai multe tipuri de soluri şi mixaje cu un pH de 6-7, care poate servi drept umplutură în ghivece. Pentru a evita iritarea pielii în timpul manevrării bulbilor la plantare, aceştia pot fi udaţi prin pulverizare, imediat înainte de plantare. Scufundarea lor nu este deloc recomandată din cauza riscului de apariţie a bolii Erwinia. La plantare, umpleţi ghivecele complet cu pămînt şi împingeţi bulbul în sol. Trebuie amintit faptul că, zambilele au întotdeauna tendinţa de a-şi face loc prin sol, şi de a se înălţa în afara ghiveciului ca urmare a presiunii osmotice. Bulbii plantaţi mai târziu în sezon, au tendinţa de a face acest lucru mai mult decât cei plantaţi mai devreme. Pentru a evita această problemă cu bulbii în încaperea de înrădăcinare, adăugaţi un strat de nisip brut (rugos), de minim 3cm, deasupra bulbilor; sau puneţi o acoperitoare de spumă peste ei. Cultivatorii pun de asemenea şi grilaje peste bulbi, în acest sens. După trei până la patru săptămâni, bulbii sunt suficient de înrădăcinaţi, iar acele grilaje trebuie înlăturate pentru a evita vătămarea puieţilor. Grilajele respective pot fi reutilizate la următoarea plantare. Densitatea plantaţiei depinde de mărimea vaselor, dar maximul este de 200 de bulbi pe m². După plantare, plantele trebuie udate foarte bine, dar nu în exces. Un sol udat în exces reduce calitatea mediului de înrădăcinare. Acest lucru duce la un risc crescut de apariţie a unui atac de Pythium la rădăcini.

3.

Spaţiul pentru înrădăcinare şi baza de pămînt

o Spaţiul pentru înrădăcinare: Introducere

După plantare, ghivecele pot fi plasate într-o cameră de înrădăcinare, lăsând loc suficient pentru creşterea puieţilor.

o Spaţiul pentru înrădăcinare: Temperatura

Temperatura ideală pentru zambile este o temperatură constantă de 9˚C în timpul perioadei reci necesare. Această temperatură ar trebui să circule în încăpere imediat după plantarea bulbilor. Dacă, totuşi, se foloseşte o încăpere fără temperatură controlată, o temperatură de început de 10-13˚C este acceptabilă. După una până la două săptămâni, totuşi, temperatura trebuie scăzută la 9˚C. Dacă nu, această lipsă de temperatură rece va trebui să fie compensată la sfârşitul perioadei reci. Zambilele sunt de obicei plasate în aceeaşi cameră de înrădăcinare cu lalelele. Tabelul 1 indică temperaturile reci optime pentru creşterea forţată a lalelelor.

După data de 5 noiembrie, e permis ca temperatura să scadă la 5˚C, fapt care va întârzia perioada de înflorire a zambilelor. Pe de altă parte, menţinerea zambilelor ,,pregătite” la 7˚C, până la adăpostirea lor, va întârzia data de înflorire a lalelelor. Astfel e nevoie de un compromis.

Zambilele ,,nepregătite” pot fi plasate în acelaşi loc cu lalelele doar sub anumite condiţii. Dacă zambilele sunt plantate după 15 octombrie, acestea pot să împartă camera cu lalelele, doar după ce au fost supuse unei perioade de înrădăcinare de cel puţin 3-4 săptămâni, la o temperatură mai mare de 5˚C (optimă: 9˚C). În timpul perioadei din camera de înrădăcinare, temperatura nu trebuie să scadă sub 0˚C. În plus, perioada rece, precum e indicată la diverse soiuri din tabelul dat, va trebui să fie extinsă, în funcţie de cât de mult e scăzută temperatura, cu încă 2-4 săptămâni. Dacă se poate oferi o cameră de înrădăcinare doar pentru zambile, atunci pot fi folosite temperaturile indicate în tabelul 1.

Când zambilele rămân în camera de înrădăcinare mai mult decât e recomandat, va fi necesară scăderea temperaturii, pentru a preveni creşterea prea viguroasă a puieţilor. Asiguraţi o distribuire egală a temperaturii în cameră, doar prin pornirea ventilatoarelor de evaporare în

timpul răcirii. În timpul perioadei iniţiale de răcire, poate să fie necesar ca aceste ventilatoare să meargă continuu sau să se folosească ventilatoarele de tavan. Verificaţi regulat temperatura în

diverse locuri ale calibrat anual.

camerei de înrădăcinare, în special între bulbi. Folosiţi un termometru exact,

o Spaţiul pentru înrădăcinare: Umiditatea relativă

Odată ce s-a asigurat suficientă apă, imediat după plantare, nu mai este necesară udarea în camera de înrădăcinare. Este recomandat, totuşi, pentru prevenirea uscării pământului din ghivece, ca ventilarea să fie puternic limitată. Deschiderea uşilor în timpul verificării temperaturii si a r.h. – ului, asigură suficientă ventilaţie. În plus, ţineţi r.h. ul aerului din cameră cât de aproape posibil de 95%, şi verificaţi acest lucru în diverse locuri ale camerei, în mod regulat. Dacă e necesar, creşteţi r.h. – ul prin udarea pardoselii.

o Baza de pământ: Introducere

Zambilele pot fi plantate de asemenea într-o bază de pământ, dar această metodă are câteva dezavantaje: solul din baza de pământ poate dezvolta diverse boli, temperatura bazei de pământ este dificil de controlat, poate apărea riscul de îngheţ în stiva de plante sau în timpul adăpostirii în timpul perioadei reci, în plus această metodă necesită un efort de muncă intensivă.

După plantare, ghivecele se pun în baza de pământ şi acoperite cu sol din acea bază. La fel ca şi la lalele, ghivecele pot fi plasate deasupra bazei, sau îngropate în pământ. Pentru mai multe informaţii despre acest subiect puteţi consulta Capitolul VI - ,,Baza de pământ”.

Grosimea totală a stratului de pământ ce acoperă zambilele, depinde de anumiţi factori; perioada de înflorire dorită pentru înflorire până şi inclusiv în ianuarie se foloseşte un strat de pământ de 10-15 cm, iar pentru o înflorire mai târzie e necesar un strat de pământ de ±8 cm. Pentru zambile e necesară o atenţie mărită pentru prevenţia daunelor datorate îngheţului în baza de pământ. Nu uitaţi să acoperiţi baza cu un strat extra de protecţie (căptuşeală) atunci când temperaturile ating pragul îngheţului. Asiguraţi-vă că aveţi întotdeauna la îndemână acest tip de protecţie.

o Baza de pământ: Temperatura bazei de pământ

Temperatura ideală pentru alungirea puieţilor de zambile plasate în bază de pământ este tot de 9˚C. Trebuie menţinute aceleaşi temperaturi precum cele indicate pentru camera de înrădăcinare ce conţine numai zambile (tabelul 2). În contrast cu camera de înrădăcinare, unde temperaturile pot fi precis controlate, utilizarea unei baze de pământ presupune faptul că sunteţi dependenţi de curenţii de aer ambientali.

Toamna, când temperatura solului este încă uşor ridicată, temperatura bazei de pământ poate fi micşorată prin aplicarea de apă rece şi/sau prin acoperirea bazei cu un strat izolator de paie în timpul zilei. În timpul iernii, stratul de paie (cu un posibil strat adiţional de căptuşeală), asigură o izolare bună, astfel că temperaturile nu scad prea jos pentru bulbi. Luarea temperaturii la adâncimea bulbului, dă o indicaţie bună a fluctuaţiilor de temperatură.

Zambilele pot fi plantate de cum temperatura bazei de pământ este de 13˚C sau mai joasă. Dacă temperatura solului rămâne la acest nivel pentru mai mult de două săptămâni, va fi necesară compensarea pentru lipsa temperaturii reci. Este mai bine ca soiurile suspecte de Fusarium să nu fie plantate până ce temperatura bazei de pământ nu a coborât la 9˚C. Bulbii propuşi pentru înflorire după decembrie trebuie să fie plantaţi mai târziu datorită perioadei necesare de temperatură rece.

Totuşi, plantarea trebuie să fie făcută când temperaturile bazei de sol sunt peste 5˚C pentru 2-4 săptămâni, pentru a permite înrădăcinarea corectă şi adecvată. Dacă temperatura scade între 5- 0˚C, după perioada de înrădăcinare, perioadele reci indicate în tabelele date ar trebui să fie extinse cu 3-4 săptămâni pentru a compensa pentru această scădere a temperaturii.

În timp ce este prevăzută o anumită cantitate de ploi de toamnă, trebuie avut grijă la nivelul de hidratare al solului, în special imediat după plantare, iar dacă e nevoie să se irige culturile. Zambilele nu trebuie niciodată să se ude prea mult totuşi.

o Baza de pământ: Adăpostirea de la baza de pământ

În timpul transportării zambilelor în timpul unei vremi geroase, puieţii pot se usuce parţial sau complet, sau să îngheţe în timpul transportării. Pentru a evita acest lucru, amânaţi transferul, sau dacă acest lucru este imposibil, respectaţi următorii paşi:

Transportaţi bulbii foarte rapid în seră, de preferat după-amiază

Nu îndepărtaţi stratul de protecţie a solului de pe bulbi, decât după ce au fost dezgheţaţi în

seră

Acoperiţi cutiile de transportare cu folie de plastic în timpul transferului

Pentru a evita vătămarea bulbilor, nu curăţaţi şi nu udaţi bulbii decât după ce au fost duşi în

seră şi dezgheţaţi complet

Pentru a evita deshidratarea vârfurilor frunzelor, puneţi folie de plastic peste zambile pentru 24 de ore, după adăpostire.

o Adăpostirea

Zambilele pot fi transferate în seră, din camera de înrădăcinare sau de la baza de pământ, imediat după terminarea perioadei reci necesare (numărul de săptămâni la 9˚C). Nu le transferaţi niciodată prea devreme. Acest lucru conduce la un mult mai mare risc de a afecta calitatea florilor, precum neînflorirea vârfului plantei, putrezirea vârfului, precum şi o extindere a timpului necesar în seră. Putrezirea vârfului este o afecţiune în care ultimele florete rămase nediferenţiate, în special cele de pe ciorchinele cel mai mare, se uscă. Porţiunile afectate formează mai apoi locuri de intrare pentru mucegaiul Penicillium, care face ca aceste florete să putrezească.

Temperaturile peste 9˚C şi sub 5˚C nu se socotesc ca şi parte din perioada rece completă, aşa că perioada rece va trebui extinsă, dacă temperatura va rămâne sub 5˚C sau peste 9˚C pentru mai mult de 2 săptămâni. Din nefericire, este dificil de indicat cu cât timp trebuie extinsă perioada rece în acest caz. Perioada adiţională poate varia de la câteva zile, până la 3-4 săptămâni.

Trebuie asigurată apa necesară şi r.h. ul aerului din seră ar trebui crescut la 80%, imediat după adăpostire.

4.

Perioada în seră

o Condiţiile în seră

Zambilele cer relativ, puţină lumină în timpul producţiei lor în seră şi pot fi crescute în orice seră, chiar şi într-o unitate de depozitare din aceasta, sub o lumină artificială; dacă este necesar. Când zambilele sunt singurele plante cultivate în seră, umiditatea aerului poate fi ridicată. Din această cauză izolarea pereţilor şi a marginilor serei cu folie de plastic izolatoare nu constituie o problemă. Dacă se împarte sera cu lalelele, ar fi ideal să se menţină r.h. – ul între 70-80%. În comparaţie cu lalelele, zambilele reacţionează pozitiv la căldura venită de sub ele; ele înfloresc mai repede şi de asemenea în mod simetric. O atenţie mărită trebuie acordată nivelului de hidratare a solului din ghivece.

o Temperatura în seră

Temperatura în seră depinde de perioada din an şi de ritmul dorit de creştere. Pentru o înflorire până la 1 ianuarie, o temperatură de 23-25˚C este standard. Pentru o înflorire în timpul lunii ianuarie poate fi aplicată o temperatură mai joasă, de 23-20˚C; pentru o înflorire în februarie şi martie, temperatura în seră poate fi de 23-18˚C. Soiurile suspecte de ,, inflorescenţe crescute încovoiat” ar trebui să fie adăpostite puţin mai repede în seră, atâta timp cât numărul de săptămâni cerute, de perioadă rece, a fost completat, iar apoi aduse la înflorire încet, la o temperatură de 18-17˚C.

Aceste modificări ar trebui aplicate acestor soiuri până la sfârşitul lunii ianuarie. Menţineţi întotdeauna o temperatură constantă în seră. Fluctuaţiile de temperatură, chiar şi pentru perioade scurte, cresc riscul de putrezire a vârfului. Zambilele au nevoie de o umiditate relativă, ridicată în seră, deci menţineţi r.h. ul la cel puţin 80%, chiar şi în perioadele cu temperaturi sub

0˚C.

Menţinerea unei temperaturi mai scăzute şi a unui r.h. mai mic decât cel recomandat încurajează creşterea frunzelor şi rezultă o plantă la care inflorescenţa rămâne în interiorul frunzelor. Dacă inflorescenţa nu se alungeşte în ciuda respectării temperaturii recomandate şi şi a r.h. – ului, o mică creştere a temperaturii poate ajuta. Dacă, totuşi, este necesară scăderea temperaturii la sfârşit de săptămână, va fi necesară ventilarea, pentru a preveni putrezirea vârfului.

Deşi lumina artificială nu este necesară în seră, utilizarea acesteia pentru a extinde orele de lumină ale zilei, în timpul zilelor mai întunecate de iarnă, aceasta are un efect benefic asupra recoltei.

Aplicarea luminii adiţionale şi extinderea perioadei de iluminare rezultă într-o colorare mai rapidă a frunzişului şi a florilor, o întindere mai mare a frunzelor, şi o îmbunătăţire în menţinerea calităţii.

o Udarea

În timpul cultivării trebuie asigurată suficientă apă pentru a menţine solul la un nivel normal de hidratare. Nu udaţi plantele prea mult niciodată, dar nici nu permiteţi solului din ghivece să se usuce, în special când folosiţi compost. Odată ce acest sol se uscă, mai apoi absoarbe foarte puţin apa. De aceea este esenţială o verificare zilnică. Nu irigaţi cu apă prea rece deoarece acest fapt face ca temperatura în seră să scadă prea jos. Această regulă se aplică de asemenea şi apei destinate menţinerii r.h. ului din aer în seră. Asiguraţi apa dimineaţa, acest fapt permite ca plantele să se usuce înaintea serii.

o Forţarea sub lumină artificială

La fel ca şi la lalele şi narcise, zambilele cresc şi ele bine sub lumină artificială. Această metodă este similară cultivării în sere. Deşi este posibilă creşterea zambilelor în condiţii limitate de lumină, cantitatea ar trebui să fie suficientă şi aplicată astfel încât să se prevină o recoltă palidă, fara viaţă. Se pot urma următoarele sfaturi:

Folosiţi lampe TL (neoane) cu o capacitate de 36 wati/m² şi lămpi incandescente cu o

capacitate de 150 wati/m². Pentru amândouă tipurile de lămpi folosiţi reflectoare.

Distanţa dintre lampă şi vârful recoltei ar trebui să fie de un metru.

Când se foloseşte o lampă cu vapori de înaltă presiune (400 wati), precum HQIT (Osram) sau

HPIT (Philips), folosiţi o lampă pe 10 m². Distanţa dintre vârful recoltei şi lampă, când se folosesşte un reflector de tip 2 cu rază largă, sau când se foloseşte un reflector de tip 3 cu rază

concentrată; trebuie să fie de 3 metri.

Durata iluminării durează 12 ore până la mijlocul lui ianuarie, 14 ore de la mijlocul lui ianuarie până la mijlocul lui februarie şi 16 ore după aceea. Bazat pe experimentele recente s-a constatat că iluminarea timp de 24 ore este preferabilă pe întreg sezonul.

O lumină de intensitate puternică, şi pe perioadă mai lungă în mod normal, s-a arătat că

îmbunătăţeşte calitatea producţiei, dar totuşi, prima dată ar trebui testat la scară mai mică acest

lucru.

E recomandat să zugrăviţi pereţii încăperii în alb, sau să îi acoperiţi cu un material ce reflectă lumina.

5.

Recoltarea şi pregătirea pentru vânzare

o Recoltarea

Zambilele la ghiveci se recoltează odată ce floarea a ajuns la stadiul cerut. Dacă se recoltează într-un stadiu mai timpuriu, atunci produsele vor fi numite ,,zambile înmugurite”. Chiar şi în acest caz, trebuie să existe o limită, la cât de devreme se pot recolta. Floarea trebuie să fi crescut cel puţin 5 cm deasupra bulbului. Doar atunci, calitatea florii poate fi garantată. Dacă zambilele sunt intenţionate pentru a fi plantate în boluri sau alte vase, recoltarea are loc de obicei când floretele florii s-au separat una de alta.

o Pregătirea pentru vânzare

După recoltare, zambilele sunt notate în funcţie de maturitate, înălţime, număr de florete şi fermitate. Solul din ghivece trebuie de asemenea să fie suficient de hidratat, iar vasul să fie curat şi în stare bună. Dacă zambilele se vând cu ghiveci cu tot, este o idee bună să folosiţi un model de ghiveci atractiv şi să asiguraţi o etichetă a produsului colorată (o ilustrare a produsului ajuns la maturitate, împreună cu indicaţii de îngrijire).

o Depozitarea

Este cel mai bine să începeţi să comercializaţi zambilele la ghiveci, imediat când sunt gata, deoarece nu sunt foarte potrivite pentru păstrarea la temperaturi scăzute. Cele mai multe dintre camerele reci de depozitare au un r.h. mare, fapt care încurajează putrezirea vârfului cauzat de Penicillium. Fluctuaţiile de temperatură pot de asemenea să influenţeze putrezirea vârfurilor. Dacă zambilele trebuie depozitate pentru câteva zile, e de preferat ca acest lucru să se facă odată ce floretele s-au separat una de alta. Este esenţială menţinerea temperaturii la ±2˚C cu o bună circulaţie a aerului pentru a menţine plantele cât de uscate posibil.

o Depozitarea pe termen lung

Este cel mai bine să aveţi un program de producţie pentru zambilele la ghiveci, astfel încât produsele gata de comercializare să stea cât mai puţin posibil în depozit. Dacă depozitarea este inevitabilă, lucru care se poate întâmpla înaintea sărbătorilor importante precum, Crăciunul sau Ziua Îndrăgostiţilor, trebuie să se asigure condiţii optime:

Puneţi zambilele în depozite reci imediat ce floretele s-au separat

Menţineţi o temperatură de la 0,5 la 1˚C

Asiguraţi suficientă ventilare cu ajutorul ventilatoarelor speciale sau cu ajutorul ventilatoarelor pornite constant

Solul din ghivece nu trebuie să fie prea ud

Ţineţi întotdeauna frunzele şi inflorescenţa uscate

Aceste condiţii permit o depozitare optimă pentru 2 până la 3 săptămâni.

6.

Zambilele ca şi flori tăiate

o Introducere

Multe dintre aspectele producţiei de zambile ca şi flori tăiate sunt similare creşterii zambilelor la ghivece. Următoarea descriere a creşterii de flori tăiate, va puncta deci, numai diferenţele specifice dintre cele două metode.

o Stadii în plantare

Cele mai bune containere de creştere a bulbilor sunt tăvile speciale sau cutiile de 16-18 cm adâncime. Această adâncime este importantă deoarece permite plantarea bulbilor la ±8 cm. Mai târziu, planta se dezvoltă în înălţime şi frunzele sunt mult mai ferm ataşate de tulpină. Distanţa dintre tăvi, în camera de înrădăcinare trebuie să fie mai mare decât în cazul zambilelor la ghivece, deoarece zambilele tăiate au nevoie de o perioadă rece mai lungă şi de asemenea dezvoltă şi puieţi mai înalţi. Cel mai bun mediu de plantare a zambilelor tăiate este constituit din nisip sau compost, folosindu-se un procent mare de nisip sau pământ de grădină.

o Adăpostirea

Marea diferenţă între creşterea zambilelor la ghivece si a celor tăiate este durata perioadei reci. La zambilele tăiate, e de dorit o tijă mai lungă, pentru a se putea aranja în buchete; acest lucru se obţine după o expunere mai îndelungată la temperaturi reci. Mai mult frig induce o lungime mai mare. Tabelul oferă detalii în legătură cu perioadele reci necesare zambilelor tăiate.

După ce perioada rece recomandată este completă, cutiile pot fi scoase din camera de înrădăcinare sau din baza de pământ, iar mai apoi adăpostite în seră. Dacă bulbii provin dintr-o bază de pământ, ei ar trebui acoperiţi cu folie de plastic pentru 24 de ore după adăpostire. Acest lucru previne uscarea vârfurilor frunzelor. Apa trebuie asigurată imediat după adăpostire.

o Mediul din seră

În întreg sezonul, zambilele tăiate sunt crescute în seră la o temperatură de 18-20˚C pentru a obţine o cât mai mare lungime a tulpinii pe cât e posibil. Perioada petrecută în seră durează de la ±20 la ±10 zile, depinzând de adâncimea şi temperatura învelişului de substrat la momentul adăpostirii.

Udaţi plantele regulat în timpul forţării pentru a menţine un nivel optim de hidratare. Dacă mediul de plantare consistă în totalitate din nisip sau doar parţial, trebuie avut grijă pentru a se evita uscarea solului. Verificările regulate ale nivelului de hidratare nu trebuie niciodată neglijate.

o Recoltarea, pregătirea pentru vânzare

Zambilele tăiate sunt recoltate când inflorescenţa începe să arate culoareşi floretele se separă de tulpină. Florile sunt înlăturate din tăvi împreună cu bulbii. Apoi, este important să se plaseze zambilele cât de repede posibil într-o cameră rece de depozitare la 2˚C. Aceasta aduce temperatura florii la nivelul dorit pentru împachetarea plantelor.

Bulbul este înlăturat de pe tulpină în timpul pregătirii pentru vânzare, dar o parte din baza lui este lăsat ataşat de tulpină. Acest lucru se poate face manual sau mecanic, cu o ,,maşină de înlăturat bulbii zambilelor”. Prin lăsarea bazei bulbului ataşată de tulpină, floarea se deschide mai bine în vază şi îi menţine calitatea îmbunătăţită. Este important, totuşi, ca nici vânzătorul şi nici cumpărătorul să nu înlăture baza tulpinii ce conţine partea de bulb rămasă.

După înlăturarea bulbului, este important să se cureţe tulpinile cu apă curată; acest fapt împiedică creşterea bacteriilor şi asigură un produs curat. Florile sunt apoi categorisite după lungime pentru a face buchete cu tulpini egale în lungime. Spre deosebire de alte flori, zambilele nu mai pot fi tăiate ulterior, deoarece acest lucru ar însemna tăierea bazei. După notarea lor, zambilele sunt grupate în buchete de câte cinci cu aceeaşi lungime a tulpinii, şi depozitate uscate (maxim 3 zile). Pentru o mai bună calitate, totuşi, este de preferat să le depozităm în vase cu apă curată, cu recomandarea adăugării unei tablete de cloramină T (Florissant 500, de exemplu), la patru litri de apă. Dacă florile trebuie depozitate, acest lucru poate fi făcut pentr o perioadă scurtă de timp, maxim 3 zile, într-o cameră de depozitare rece, la 2˚C. Două sfaturi finale pentru

cumpărător: 1). Nu tăiaţi baza tulpinii; şi 2). Clătiţi bine cu apă curată tulpinile, înainte de a le pune într-un vas curat cu apă.

7. Protecţia recoltei, boli şi probleme

o Tratamentul general al solului

Pentru a preveni problemele cu boli ale bazei de pământ este recomandabil să utilizaţi o unitate nouă, în fiecare an. Astfel tratarea bazei de pământ cu un tratament general al solului nu mai este necesară.

Când baza de pământ a fost folosită anterior şi va mai fi folosită pentru umplerea ghivecelor sau pentru acoperirea bulbilor, este recomandabilă acordarea unui tratament general al solului pentru a evita un atac al Rhizoctonia solani. Acest tratament general este identic cu cel oferit înainte de a utiliza tratamentul pentru lalele. Pentru informaţii adiţionale privind tratamentul general al solului, puteţi consulta ,, Tratamentul general al solului”; sau puteţi consulta sursele dumneavoastră locale de informaţie.

o Tratamentul bulbilor

Pentru informaţii despre diverse metode de tratament, puteţi consulta Capitolul XIV ,,Tratamentul bulbilor” din secţiunea despre lalele. Prima linie defensivă pentru controlul bolilor fungice este urmărirea corectă a paşilor privind cultivarea, precum au fost descrişi anterior. Pentru informaţii privind tratarea bulbilor pentru prevenirea bolilor fungice, consultaţi ,,Buletinele informative lunare” ale website-ului ,,Internaţional Flower Bulb Centre”; serviciul dumneavoastră local de informaţii sau furnizorul dumneavoastră personal. Dacă totuşi, aveţi posibilitatea să oferiţi zambilelor o temperatură de început de 9˚C, de la data plantării, şi dacă bulbii puieţi sunt expuşi complet şi nu sunt acoperiţi cu sol pe perioada rece, nu este niciun motiv pentru care ar trebui acordat un tratament fungicid.

o Boli fungice: Putrezirea vârfurilor datorită paraziţilor

Plantele care au câteva florete putrezite în partea de sus a inflorescenţei, se spune că au ,,putregaiul vârfurilor”. Această afecţiune este de obicei acompaniată de transformarea în maro a vârfurilor frunzelor.

o Cauze

Putrezirea actuală este cauzată de obicei de paraziţii oportuni care nu invadează planta până ce floretele nu s-au deshidratat (putrezirea fiziologică a vârfurilor), sau până când nu au fost deja afectate de fungi sau daunători (putrezirea vârfurilor datorită paraziţilor). Următoarele pot cauza un atac primar:

Rhizoctonia solani (o ciupercă polifagă) Aceşti fungi atacă planta din pământul

contaminat, încă dinainte de adăpostirea în seră. Poate fi recunoscută după forma iregulată, adânciturile de culoare maro deschis lăsate pe unele dintre florete. Poate de asemenea să apară într-un grad mai inferior, pe părţile exterioare ale frunzelor cel mai ieşite în afară. Într-un atac mult mai serios, petele sunt mai largi, iar vârfurile frunzelor devin maro şi o excrescenţă fungică cu aspect împăienjenit poate fi observată după adăpostirea în seră. Această infecţie adesea apare în straturi, iar gradul de infecţie creşte odată cu creşterea temperaturii solului.

Fusarium (Fusarioza) – Această ciupercă atacă rădăcinile de îndată ce au răsărit din bulb.

Odată infectat, în timp ce vârfurile rădăcinilor rămân albe , cele dinspre coroana rădăcinii putrezesc. Alimentarea bulbului cu apă este deci întreruptă, provocând deshidratarea floretelor,

urmate de obicei de putrezirea vârfului şi/sau oprirea creşterii plantei. Factorii principali ce afectează aceste ciuperci sunt: temperaturile peste 9˚C şi adăpostirea în seră după o perioadă insuficientă la temperaturi reci.

Tabaci thrips (Tripsul tutunului) – O infectare cu trips (tripsul este o insectă mică, alungită,

maro spre negru), este recunoscută după petele mici şi albe pe care le lasă pe frunze şi florete. Într-un stadiu mai avansat, aceste pete mor şi se colorează în maro. Floretele se usucă şi

formează o sursă de hrană pentru paraziţii oportuni. Infestaţia se întâmplă doar în camera de înrădăcinare, şi creste odată cu creşterea temperaturii.

o Prevenirea - 1). Întotdeauna utilizaţi baze de pământ proaspete şi composturi proaspete

pentru plantare. Solului contaminat trebuie să i se ofere un tratament general înaintea unei alte utilizări.

2).Menţineţi temperaturile prescrise pentru baza de pământ şi camera de înrădăcinare.

o Boli fungice: Penicillium (putregaiul de depozit)

Primele simptome, văzute imediat înainte de plantare, sunt apariţia câtorva vârfuri uscate de rădăcini cu excrescenţe fungice. Dacă se taie coroana rădăcinii se poate observa o culoare maro deschis a ţesutului. Ţesut de aceeaşi culoare se poate observa în punctele de unde se rup bulbişorii. Procesul de descompunere a bulbului continuă în timpul depozitării şi de asemenea după plantare. Puieţii bulbilor infectaţi rămân mai scurţi, iar bulbii propriu-zişi au doar câteva, sau chiar deloc, rădăcini. Planta se încovoaie cu uşurinţă.

Această ciupercă apare de asemenea si pe parţile vătămate ale bulbului. Zonele afectate dezvoltă o ciupercă de culoare albă, până la verde-albăstruie. Stratul de bază al ţesutului devine moale şi maro, dar atacul nu se extinde şi la baza bulbului, şi nu are efect advers asupra calităţii florii.

o Cauze – Aceste atacuri sunt cauzate de diverse ciuperci Penicillium, precum P. Verrucosum.

,,Pink Pearl” - (Perla Roz) şi descendenţii ei sunt în special susceptibili unui atac prin pereţii rădăcinilor. Cauza principală a acestui atac este temperatura mică din timpul depozitării (sub 17˚C), combinată cu un r.h. mai mare de 70%. Altă cauză este vătămarea bulbilor.

o Prevenirea – 1). Preveniţi înmugurirea prematură a vârfurilor rădăcinilor, şi plantaţi bulbii

imediat după recepţia lor (în special ,,Pink Pearl” - (Perla Roz) şi descendenţii ei)

2).

În timpul depozitării, meţineţi

temperatura

recomandată şi circularea

ventilării. Umiditatea relativă în depozit trebuie menţinută sub 70% tot timpul.

o Boli bacteriene: Erwinian (bacterioza, sau boala galbenă)

În seră, bulbii afectaţi grav nu produc puieţi deloc. Bulbii sunt uşori, iar ţesutul bulbului este sticlos cu o tentă de alb murdar, sau gălbui. Aceşti bulbi afectaţi au un miros foarte neplăcut. În cazul atacurilor mai puţin grave, frunzele se dezvoltă umede, verde închis, cu tulpini alungite prea mult. La început, creşterea şi dezvoltarea plantei este încetinită, mai apoi cedează şi moare.

o Cauze

Această boală e cauzată de o bacterie, Erwinia carotovora. Această bacterie este îndeosebi un parazit oportun, şi atacă mai ales şesutul afectat de ger sau apa în exces. Alte puncte posibile de intrare a bacteriei, când temperaturile sunt prea mari, sau când solul este udat în exces; sunt rănile cauzate de înrădăcinarea prematură, sau locurile de unde bulbişorii s-au rupt. Această problemă apare în principal când temperaturile bazei de pământ au devenit prea înalte şi solul devine prea ud în timpul toamnei. Soiurile ,,Albastru de Porţelan” şi ,,Carnegie” sunt foarte sensibile.

Nu confundaţi această boală cu ,, boala galbenă”. Această boală, Erwinia, care nu este contagioasă în seră, arată precum ,, boala galbenă”, dar ţesutul afectat este de obicei galben de unt la culoare, iar problema nu apare niciodata în straturi sau petice.

o Prevenirea – 1). Întotdeauna plantaţi bulbii după recomandările date, în bazele de pământ

sau în camerele de înrădăcinare, care sunt răcite la 9˚C şi nu sunt prea umede 2). Înlăturaţi bulbii infectaţi şi plantele imediat după adăpostire, şi de asemenea dacă sunt observaţi în timpul perioadei din seră. Acest lucru previne răspândirea bacteriei Erwinia la bulbii vecini prin apa de irigare.

o Tulburările fiziologice: Putrezirea fiziologică a vârfurilor

Putrezirea vârfurilor inflorescenţei determină numele acestei boli. Acest tip de putrezire a vârfurilor, produce de asemenea şi putrezirea multor florete din partea de sus a inflorescenţei. Frunzele, totuşi sunt de obicei nevătămate. Primul simptom al putrezirii fiziologice a vârfului – florete colorate în alb, în loc de crem – apare întotdeaunaăn timpul adăpostirii, sau imediat după aceea. Staminele acestor florete sunt oarecum sticloase, străvezii sau ofilite. La căldură şi la

condiţiile de umiditate din seră, aceste florete veştejite formează o locaţie ideală pentru bacteriile degradante şi omniprezente (precum Erwinia), ciuperci şi insecte (căpuşe).

Dacă atacul este produs de bacteria Erwinia, floretele afectate sunt de un alb-gri (iar mai târziu maro). Ele sunt umede, mirositoare, şi în descompunere. Floretele vecine arată şi ele străvezii, sticloase. Un atac al ciupercii Penicillium produce florete putrezi, de culoare albastră-verzuie. Într-un stadiu mai avansat al cultivării, în special când plantele sunt aproape gata de comercializare pe piaţă, ciuperca poate ataca floretele din vârf, de obicei afectând florile inflorescenţele mai grele şi mai mari. Aceste florete rămân verzui în timp ce staminele din vecinătate sunt maronii-roşii şi excrescenţe ale ciupercilor, albastre-verzui pot fi observate între florete. Această problemă se dezvoltă, dacă zambilele gata de vânzare sunt ţinute în condiţii de umiditate şi temperaturi reci.

o

Cauze

Principala cauză a putrezirii vârfurilor este deshidratatrea ultimelor florete rămase nediferenţiate, o problemă cauzată de insuficienţa perioadei reci pentru soiul respectiv. Sensibilitatea la această boală depinde de soiul şi de mărimea bulbului.

,,Pink Pearl" - (Perla Roz), de exemplu, este mai sensibilă decât ,,Anna Marie”. Inflorescenţele cu flori mai grele sunt de asemenea mai sensibile. Atacurile secundare ale paraziţilor oportunişti precum bacteria Erwinia şi ciuperca Penicillium atacă floretele deshidratate, iar apoi se mută la floretele vecine. Dacă nu sunt urmate de un atac secundar al ciupercii, floretele rămân deshidratate (florete oarbe).

o Prevenirea – 1). Asiguraţi-vă că temperatura camera de înrădăcinare şi temperatura bazei

de sol unde vor fi plantaţi bulbii, sunt menţinute la o temperatură constantă de 9˚C. Variaţiile în jurul acestei temperaturi necesită mai apoi măsuri compensatorii. 2). Nu adăpostiţi bulbii în seră prea devreme; luaţi în considerare necesităţile de temperaturi reci ale tuturor soiurilor cultivate 3). Menţineţi o temperatură constantă de 23-25˚C în timpul perioadei petrecute în seră. Nu micşoraţi niciodată temperatura cu mai mult de 1-2˚C în timpul

cultivării, deoarece acest fapt creşte riscul de a apărea un atac al ciupercii Penicillium la floare, cauzat de un r.h. foarte mare în seră. 4). Niciodată, în special în stadiile finale, nu udaţi cu apă peste inflorescenţe. 5). Dacă nu este posibilă evitarea depozitării înaintea livrării pentru comercializare: nu udaţi prea tare solul din ghivece şi asiguraţi-vă că există suficient spaţiu între plante pentru ca aerul să poată circula.

o Tulburările fiziologice: Vârfurile verzi

Este posibil ca un număr de florete din vârful inflorescenţei să rămână verzi; în cazuri mai seroase, această tulburare afectează întregul vârf al inflorescenţei.

o Cauze

Cauzele acestei tulburări sunt rezultatul unui tratament rece incorect: ori prea scurt, ori o temperatură incorectă a fost aplicată, fapt care are acelaşi efect. Cîteva soiuri, precum ,,Pink Pearl” – (Perla Roz) cu descendenţii ei; şi ,,Jan Bos” sunt mai sensibile la această problemă decât alte soiuri.

o

Prevenirea – 1). După plantare, folosiţi temperatura rece potrivită şi perioada corectă.

o

Tulburările fiziologice: Inflorescenţele încovoiate

Cea mai înaltă parte a cozii florii creşte strâmb odată ce bulbul a fost transferat în seră.

o Cauze

În inflorescenţele mai grele ale plantelor, o parte a tulpinii şi floretele ataşate de ea se dezvoltă mai încet decât restul. Aceasta este o caracteristică nedorită a unor tipuri de soiuri precum ,,Delfts Blue” – Albastru de Porţelan şi descendenţii lui ,,Carnegie” şi ,,L’innocence”. Acest lucru se întâmplă de obicei în seriile mai timpurii de plante care urmează să înflorească şi în cele cu inflorescenţa mai grea şi mai mare.

o

Prevenirea – 1). După plantare, folosiţi temperatura rece potrivită şi perioada corectă.

 

2).

Menţinerea

unei

temperaturi

mai

scăzute

în

seră

(18-17˚C)

limitează

producţia

de

inflorescenţe încovoiate.

o Tulburările fiziologice: Înflorirea timpurie a vârfului plantei

În contrast cu creşterea normal a plantei, floretele din vârful inflorescenţei înfloresc înaintea celor de la bază. Inflorescenţele sunt de obicei scurte şi îndesate.

o Cauze

Această problemă se produce ca rezultat al nerespectării cerinţelor de temperatură rece a soiurilor respective, înaintea adăpostirii plantelor în seră. Sensibilitatea la această tulburare diferă pentru fiecare soi în parte.

o Prevenirea – După plantare, folosiţi temperatura rece potrivită şi perioada corectă.