Sunteți pe pagina 1din 53

Ingrijirea violetelor de Parma(Saintpaulia sau Violetele

Africane)

Violetele de Parma (Saintpaulia sau Violetele Africane) sunt plante de apartament delicate si foarte

indragite, deorece pot inflori pe tot parcursul anului. Pentru aceasta, insa, trebuie sa le acordati atentie si

rabdare. Contrar opiniei general impartasite ca sunt plante pretentioase, violetele pot fi crescute foarte usor.

Trebuie numai sa le cunosteti. In primul rand retineti ca sunt mari iubitoare de lumina, insa nu trebuie

expuse direct in bataia soarelui. Daca se intampla sa nu infloreasca, cel mai adesea este din cauza ca nu

au suficienta lumina. In acest caz mutati-le in apropierea unei surse cu lumina artificiala: o lampa, o veioza

sau intr-o camera cu lumina indirecta. Un al doilea aspect de retinut: violetele trebuie udate periodic, cu apa

necalcaroasa (apa de ploaie, apa fiarta si racita), care trebuie sa aiba o temperatura constanta. Nu udati

planta in partea de sus a ghiveciului, ci numai in cea de jos, in acest fel ea isi va lua cantitatea de apa

necesara. Nu stropiti frunzele pentru ca sunt foarte sensibile si vor putrezi, iar planta se va pierde. Verificati

nivelul apei o data la 2-3 saptamani.

Majoritatea celor care detin violete sustin ca este foarte important sa folositi feritilizatori pentru a ajuta

planta sa infloreasca. Acest lucru nu este insa absolut necesar. Mult mai important este sa le oferiti conditii

optime de temperatura, umiditate si lumina. Ingrasamantul de flori (solutie) nu le face bine, pentru ca le

arde si nu se mai dezvolta normal (fac flori mai rar iar frunzele cresc mici si chircite), iar in ceea ce priveste

ingrasamantul se poate pune putin la radacina, dar nu exagerat de mult.

Violetele nu agreeaza temperaturile extreme. Temperatura poate varia de la 17 gr.C pana la 24 gr.C,

aceasta fiind temperatura optima de crestere si tolerata a plantei, cu o umiditate de 80%. Incercati sa evitati

fluctuatiile de umiditate.

Pentru o inflorire reusita, violeta de Parma trebuie tunsa. Daca vor fi prea multe frunze, mijlocul plantei nu

va avea aer suficient si nu vor aparea boboci.


Inmultirea se poate realiza atat pe cale vegetativa, prin despartirea tufelor si butasi de frunze, cat si prin

seminte. Butasii de frunze pot fi inradacinati si in pahare cu pamant. Prinderea lor si formarea de plante noi

dureaza circa 2,5 - 3 luni. Despartirea plantelor mari se realizeaza astfel: se scoate planta din ghiveci si se

separa fiecare rozeta de frunze, care se planteaza apoi, individual, in ghivece mici. Este bine ca aceasta

inmultire sa se faca primavara si toamna, inaintea perioadelor de inflorire maxima.

Trandafirul Japonez

Atunci cand dorim sa facem cadou cuiva o floare, o alegere potrivita este Eustoma grandiflorum, cu alte

cuvinte, binecunoscultul Trandafir Japonez. Odata inflorit impodobeste cu splendoarea lui pervazul oricarei

ferestre.

Exista mai multe specii ale acestei plante, unele dintre ele nu au o viata foarte lunga, insa sunt elemente

decorative de interior absolut minunate, altele pot fi tinute in ghiveci pebalcon, pe terasa sau chiar direct

in gradina. Florile sunt atat de frumoase, incat creeaza impresia ca ar fi fost pictate de cel mai talentat

pictor al lumii.

Trandafirul Japonez provine din America de Nord - Texas, Colorado, Mexic - si a crescut pe malurile raurilor.

Speciile pe care le intalnim astazi sunt intr-adevar plantate si crescute inJaponia.

Ingrijire

Trandafirul Japonez iubeste soarele si caldura, insa nu este indicat sa il asezati la fereastra unde

bate soarele torid in miezul zilei. Desi are nevoie de lumina este mai bine sa fie asezat in partea de vest

sau in cea de est, astfel poate fi mangaiat de razele blande ale rasaritului si ale apusului.
Trandafirul are nevoie de multa apa cu precadere in perioada in care infloreste, dar si de ingrasamant o

data pe saptamana.

Gloxinia

Intalnita adesea in apartamente, pe pervazul

ferestrelor, si parca nu indeajuns de cunoscuta, Gloxinia, originara din America Centrala si de Sud, atrage

atentia prin florile sale.

Tulpina este groasa, carnoasa, atingand 20-25 cm inaltime, iar fruzele si ele groase, cu peri, au aspect

rotunjit si catre varf ascutit, intocmai unei inimi. Florile sunt colorate divers, des intalnite fiind in gama roz-

rosu - violet. Adesea florile sunt si albe.


Gloxinia iubeste lumina, dar nu bataia directa a soarelui. In timpul verii se uda abundent, iar plantarea se

face intr-un amestec de pamant de frunze, nisip si turba.

Inmultirea se realizeaza prin seminte, primavara, la o temperatura in jur de 22 grade Celsius sau prin butasi

de frunze care pot sa faca radacini intr-un substrat de turba si nisip sau in apa.

Originare din Brazilia (aproximativ 20 specii cuprinde acest gen), sunt cunoscute mai mult prin hibrizii lor,

proveniti in majoritate din spesia Sinningia speciosa. Sunt plante erbacee cu crestere in forma de tufa joasa,

cu frunze mari oval-lanceolate, cu marginile neregulat dintate si ondulate, nervurile pronuntate, de culoare

verde catifelata. Florile, sustinute de pedunculi lungi, sunt mari, in forma de clopot ce priveste in sus, cu

petale in partea superioara sub forma unor lobi in numar de 5. culorile predominante ale florilor sunt roz,

rosu, violet in combunatie cu alb curat sau galbui. Mai rar se intalnesc cele cu flori albastre sau bleu si

galbui si albe curat. Sunt, de asemenea, relativ rare soiurile unicolore. Gloxiniile sunt plante tuberoase, care

vegeteaza primavara si vara. La sfarsitul lui septembrie, frinzele si lujerii mor, iar tuberculii se stratifica in

nisip sau se introduc impreuna cu ghivecele intr-un loc intunecos si uscat. Temperatura optima pentru

perioada de odihna este de 10-12oC. Vom readuce plantele la lumina pe la jumatatea lunii februarie pentru

ca la inceputul lunii martie sa reintre in vegetatie. Mai inainte, insa, vom desprinde usor pamantul de

tuberculii pe care-I vom planta, nu prea adanc, direct in ghivece de 14 cm diametru. Ghivecele vor trebui sa

fie mai joase si largi. O putem inmulti si prin butasi de frunze, intregi sau portiuni. Vom alege in acest scop,

frunzele maturizate luate de la tufele aproape de inflorire (cam la sfarsitul lunii aprilie si, mai tarziu, in

decursul intregii veri). Frunzele, destinate butasitului, se taie cu un petiol de 1 cm (nu mai mare deoarece

putrezeste) si se infig in nisip, in conditii de temperatura de aproximativ 24-25oC. Dupa cca 20-25 de zile, la

capatul lastarului incepe sa se formeze un tubercul mic. In acest moment vom transplanta frunza intr-un

pamant usor. Catre toamna, vom obtine un tubercul mare. Un amestec de pamant potrivit pentru

inradacinarea frunzelor de Gloxinia este: pamant de frunze, turba si nisip. De asemenea, se pot inmulti prin

sectionarea tuberculilor, dupa ce acestia au fost, mai intai, fortati, pentru a se putea observa bine mugurii.

Mai folosita este, insa, inmultirea prin seminte. Semanarea se face primavara timpuriu, intr-un amestec de

20% turba rosie maruntita, 50% pamant de frunze, 15% mranita(bine putrezita) si 15% nisip. Temperatura

de cca 22oC. se acopera cu sticla, care, indata ce semintele rasar, se indeparteaza. Cand plantele au 1-2

frunze, cam la 1-1 ½ luna de la semanat, se face primul repicat la distanta de 2/2 cm, in acelasi amestec de

pamant. Dupa inca doua repicari, care se vor face la distante de respectiv ¾ si 5/6 cm, la 20-24 zile dupa

ultimul repicat, gloziniile se trec la ghivece de 7 cm intr-un amestec de 50% turba rosie, 50% pamant de

frunze cu adaos de nisip. Se va mai face un schimb sau doua la ghivece de 10-12 cm diamtru. Gloxiniile,

mai mult ca alte plante, sunt exigente in ceea ce priveste ingrasamintele care se vor aplica din 14 in 14 zile.

In timpul infloririi, plantele se vor uda abundent, dar nu in exces si se adapostesc de razele puternice ale

soarelui. Nu se vor pulveriza deoarece atat florile cat si frunzele se pateaza. Gloxinia pretinde aerisiri dese,

dar facute cu atentie, cu grija de a o feri de curentii de aer. Gloxinia este o planta care dureaza multi ani,
tuberculii ei atingand dimensiuni mari. Si in legatura cu acesta, cu cat tuberculul este mai mare cu atat

inflorescenta este mai bogata.

NUMIREA STIINTIFICA: Sinningia speciosa

DENUMIREA POPULARA: Gloxinia (rom.); Florist Gloxinia, Brazilian Gloxinia (engl.). A fost introdusa ca si

planta de cultura in 1817 sub denumirea de ‘Gloxinia speciosa' motiv pentru care este cunoscuta si astazi

drept ‘Gloxinia' inclusiv printre horticultori.Gesneriacee

IMAGINEA:

FAMILIA: Gesneriaceae

ORIGINEA: Brazilia

DESCRIEREA PLANTEI:

Planta vivace cu tulpini scurte si tubercul sferic in pamant. Ajunge la 15-30 cm inaltime.

Frunzele: 15-25 cm lungime, ovale, cu margini zimtate, sunt dispuse in rozete. Sunt catifelate, acoperite

fiind de perisori, ca si la violetele africane.

Florile: apar din aprilie pana in septembrie, in functie si de cand a fost reintrodusa planta in vegetatie.

Tulpinile pot purta de la 2-4 flori la plantele tinere, pana la 30 sau chiar mai multe la bulbii de mai multi ani.

Florile sunt sub forma de clopotel vertical. Pot fi simple sau duble, intr-o singura culoare sau combinatii de

culori. Paleta coloristica este variata, de la alb imaculat, la roz, rosu, albastru, mov.

Dupa trecerea florii in cupa formata de sepale pot aparea semintele, foarte, foarte mici, grupate intr-o

capsula.
INMULTIREA:

Se face prin seminte, divizarea tuberculului sau prin butasi de frunza.

Inmultirea prin seminte da cele mai bune rezultate primavara devreme.

Inmultirea prin divizarea tuberculului este bine sa se faca in momentul transplantarii (primavara), cand

mugurii plantei sunt formati dar nu dezvoltati.

La acest tip de inmultire trebuie avut grija ca fiecare parte taiata din tubercul sa aiba un ‘ochi' (un mugure

de planta). Pentru cicatrizare rapida se pot presara cu praf de carbune sau praf de scortisoara partile taiate

ale tuberculului.

Inmultirea prin frunze se poate face pe tot timpul perioadei de vegetatie a plantei.(aprilie-

septembrie/octombrie) Trebuie avut grija ca butasul de frunza sa aiba codita nezdrelita (o puteti taia cu un

cater sau o lama) pentru a nu putrezi. Se poate tine butasul in apa pana la formarea radacinilor si a unui

mic bulb si apoi planta in amestec de pamant cu nisip/perlit sau se poate planta direct butasul in amestec

de pamant cu nisip/perlit. In cazul al doilea daca temperature ambientala nu este exagerat de mare se

poate pune in cap o punguta/pet gaurit pentru pastrarea umiditatii (in caz de canicula aceasta punga/pet va

duce la oparirea butasului).

CONDITII DE CULTIVARE:

Inrudita cu violeta Africana necesita conditii similare cu aceasta, dar spre deosebire de ruda ei are nevoie si

de o perioada de repaus.

Solul: Gloxiniile vor fi transplantate intr-un substrat nou la sfarsitul perioadei de repaos (de obicei primavera

devreme). Se utilizeaza substrat bogat in substante nutritive cu ph neutru cu un drenaj bun (poate fi utilizat

nisipul si perlitul in amestec cu turba).Daca gasiti in comert amestec de pamant pentru violete africane

atunci acesta poate fi utilizat si pentru gloxinia.

Cand plantati tuberculul se va avea in vedere ca partea lui superioara sa fie la nivelul suprafetei solului.

Fertilizarea: Din aprilie pana in septembrie, la 2 saptamani, poate fi folosit un ingrasamant echilibrat, pentru

muscate.T

Temperatura: Este o planta adaptata temperaturilor normale de camera (18-25 grade). In timpul perioadei

de inflorire daca planta este tinuta intr-un mediu mai racoros (16-18 grade) atunci florile vor dura mai mult

timp.

In perioada de repaos tuberculii vor fi tinuti la temperature intre 7 - 15°C.

Umiditatea/apa: Udarea se va face in asa fel incat substratul sa fie umed fara sa musteasca de apa. Lipsa

apei in sol va duce la vestejirea gloxiniei. Udarea in exces va duce in schimb la putrezirea bulbului.

Picaturile de apa ce ajung accidental pe frunze sau flori povoaca pete inestetice. Gloxiniei ii place

umiditatea din aer, puteti aseza ghiveciul pe un pat de pietris umed, dar nu stropiti planta.
Udarea se face doar in perioada de vegetatie a plantei, dupa inflorire (septembrie-octombrie) se va uda mai

rar pentru a induce starea de repaus. In perioada de repaus tuberculii vor fi lasati in sol si se vor mentine

intr-un loc intunecos si racoros. Daca umiditatea nu este suficienta in acel loc atunci cam la o luna se mai

uda foarte, foarte putin substratul pentru a evita stafidirea tuberculilor.

Expunerea: Planta are nevoie in perioada de vegetatie de lumina multa dar filtrata. Expozitiile estice sau

chiar nordice dar luminoase sunt de preferat.

Razele directe ale soarelui vor afecta planta in sensul uscarii frunzelor. Daca se va aduce planta in conditii

prielnice noile frunze se vor dezvolta normal, dar cele uscate nu ramane decat sa fie inlaturate.

Daca planta nu va avea suficienta lumina tulpinile se vor alungi.

In perioada de repaus este bine ca tuberculii sa fie tinuti la intuneric.

BOLI SI DAUNATORI: tripsi, putregaiuri daca se uda excesiv planta. Mai pot aparea virusi caz in care

planta nu mai poate fi recuperata.

SPECII SI VARIETATI:

Sinningia speciosa are sute de hibrizi cu flori mari; Sinningia pussila e o planta miniaturala;Sinningia

cardinalis.

OBSERVATII:

Planta este sensibila la transport si la trasplantare in timpul vegetatiei. Se rupe foarte usor.

La temperaturi ridicate, gloxiniile pierd bobocii. Si in caz de udare excesiva, primii care au de suferit sunt

bobocii, care se moaie.

Begonia
In functie de partea decorativa, aceste plante se impart in doua mari

categorii : begonia de frunze si begonia de flori, iar in functie de forma

radacinilor ele se pot categorisii in plante cu radacini rizomatoase(cu

rizomi), cu radacini tuberculate(cu tuberculi) sau cu radacini fasciculate

(fibroase).

Begonia de frunze
sunt begonii cu vegetatie si inflorire(unele specii) pe durata intregului

an.

Multitudinea de specii a acestei plante (cca 1000) este caracterizata printr-un specific comun – frunze

carnoase pozitionate asimetric pe tulpina, forma si coloritul spectaculos al acestor frunze prezentandu-se

intr-o varietatea foarte mare de forme si culori :

- ondulate acoperite cu perisori de culoare verde inchis, cu nervuri mari, maro, purpurii in forma de cruce ;

- palmate, verde lucios ;

- rotunde cu o spirala pe ele, colorata mai deschis–albicios ;

- ovale , mari lucioase verzi–aramii pe fata frunzei si rosietice pe dosul acesteia, cu marginea lobata si

ondulata ;

- in forma de plaman cu o culoare verde-rosiatic ;

- peltate, lung petiolate, gofrate, cu varful ascutit, margine ondulata si cu mici dinti ;

- mici in forma frunzei de feriga sau a frunzei de artar.

Florile acestor plante sunt colorate in functie de specie in alb, roz, corai sau rosu, asezate in ciorchini sunt
nesemificative ca valoare decorativa.

Vara, Begonia necesita amplasare intr-un spatiu luminos, ferita de razele soarelui (pentru ca le arde

frunzele) si de curentii de aer, in medii cu temperatura ridicara 20-25 gr.C. si cu umiditatea atmosferica

deasemenea ridicata( 85% ).

Este recomandata o udare moderata (la 2-3 zile) numai pe marginea ghiveciului, fara a se stropi frunzele cu

apa (pamantul trebuie sa fie umed, nu imbibat, pentru ca nu suporta apa in exces, planta moare).

Substratul trebuie se fertilizat saptamanal in perioada de vegetatie maxima (martie – octombrie), iar pentru

a asigura permanent umiditatea atmosferica de care are nevoie planta , zilnic, trebuie sa se pulverizeze apa

pe frunze.

Iarna, planta intra in semirepaus, o parte din frunze uscandu-se. Begoniaprefera o temperatura la locurile

de amplasare in jur de 15 grade C.Begonia se uda rar si cu putina apa in perioada de iarna.

Begonia prefera o orientare spre est, desi se poate adapta si la alte pozitionari. Primavara necesita

tunderea tulpinilor pentru a avea un aspect compact , schimbarea la 2 ani a substratului si atunci cand este

cazul transplantarea intr-un ghiveci mai mare cu un substratul dintr-un un amestec alcatuit din pamant de

frunze, pamant de telina, mranita si nisip.

Anual la sfarsitul lunii februarie, inceputul lui martie, pentru a reda vigoarea si forma regulata, Begonia se

aranjeaza prin taierea unor parti din ramuri.

Begonia se inmulteste primavara sau la inceput de toamna prin butasi de frunza sau prin frunze cu codite

cat mai lungi puse direct in apa pana apar radacini si frunzulite, apoi se planteaza. Begonia se mai poate

inmultii, atunci cand apar pui de noi plantute (la unele specii) prin separarea acestora si plantarea lor

separat.

Begonia de flori
sunt begonii cu bulbi, recunoscute pentru frumusetea florilor delicate care seamana foarte bine cu trandafiri

miniaturali.

Begonia de flori necesita amplasare in conditii similare cu begoniile de frunze, dar preferand orientarea spre

nord.
Iarna, begonia de flori se uda mai rar, deoarece planta intra in semi-repaus, sau se scot tuberculi din

pamant si se pastreaza peste iarna intr-o cutie cu pamant si nisip la temperatura de cca. 10 grade C. In

februarie – martie tuberculi se scot, se curata de radacinile uscate si se planteaza in ghivece.

La aparitia lastarilor se aseaza ghivecele la fereastra si se uda gradat din ce in ce mai mult odata cu

cresterea frunzelor.

Begonia de flori se inmulteste prin bulbi, sau bucati de bulbi care sa aiba cel putin un mugure (acestia se

planteaza cu partea concava in sus) sau prin lastari pusi in apa pana da radacina si frunzulite, cand se vor

planta.

Azalee
Delicatele azalee (rhododendron) sunt plante

care impodobesc in special spatiile

semiumbrite si racoroase. Azaleea este

originara din regiunile cu ierni blande si veri

moderate din China, Japonia, India, Statele

Unite ale Americii si Europa. Rhododendron

simsii (Azaleea indica) este una dintre cele

mai frumoase reprezentante ale speciei. Are

crestere arbustiva si poate atinge inaltimi de

3 m in locurile de origine. In cultura se formeaza plante fie sub forma de tufa bogat ramificata, fie ca arbust

cu trunchi de 15-20 cm. Frunzele, persistente, sunt mici, acoperite cu pubescenta fina. Florile de culoare

rosie au diametrul de 4-5 cm si sunt grupate cate 5-6 in buchet. Culoarea rosie este cea mai solicitata (in

proportie de 50-60 %) urmata de roz (30 %). Planta este atragatoare atat prin marimea si alcatuirea florii ce

poate fi simpla sau batuta, cat si prin coloritul viu, in tonuri si nuante de la rosu inchis sau violet pana la roz

si alb. Marginea petelor poate fi dreapta, ondulata sau franjurata. Inflorirea se produce in sezoanele

racoroase ale anului: toamna, iarna si primavara.

Temperatura optima de crestere este de 22-25ş C in timpul zilei si 16-18ş C noaptea. Daca o udati cu apa

rece vor aparea pete galbene pe frunze si cresterea va fi incetinita. Cresterea vegetativa este favorizata de

zilele lungi. Azaleea trebuie asezata intr-un ambient semiumbrit iar vara puteti sa o scoateti afara, preferabil

in gradina ingropand ghiveciul in pamant, sau pe terasa ori balcon. Apa este un factor extrem de important

pentru azalee, ea necesitand multa apa, mai ales vara. Udarea in exces sau stagnarea apei in farfurioara

trebuie evitata deoarece sistemul radicular este foarte fin si dens si este expus asfixierii si putrezirii. Udarea
se poate realiza direct pe substrat sau prin infiltrare. Udarea si pulverizarea fina trebuie realizata cu apa

dedurizata, apa de ploaie fiind ideala.

Este bine sa se evite udarea cu apa de la robinet, deoarece azaleea nu suporta calcarul din apa. Substratul

trebuie sa aiba un continut ridicat in materie organica si capacitate mare de retinere a apei. Amestecul ideal

este cel din turba, scoarta de copac, cetina de brad, balegar. In perioada infloririi planta trebuie fertilizata cu

solutii minerale in concentratii reduse, o data la doua saptamani.

Se indeparteaza varfurile lastarilor pentru a favoriza emiterea si cresterea lastarilor laterali, marind astfel

volumul plantei si a numarului de flori. Dupa trecerea florilor se recomanda transplantarea in ghivece cu 2-5

cm mai mari in diametru. Nu folositi vase prea mari sau prea inalte. In primavara se elimina florile trecute,

aplicand taietura sub ele, inlaturand cu aceasta ocazie si lastarii subtiri sau pe cei amplasati

necorespunzator. Vara trebuie udata prin pulverizare si amplasata in locuri ferite de insolatie. Toamna se

transfera in locuri racoroase si mai ales luminoase pentru parcurgerea perioadei de repaus.

Daca temperatura este prea ridicata si udarea insuficienta, florile si bobocii florali se vestejesc. Daca planta

este expusa la curenti de aer sau substratul este mentinut saturat cu apa, bobocii raman verzi si florile nu

se mai dezvolta. In acest caz planta trebuie asezata intr-un loc ferit de curenti si udata moderat.

Gardenia - Gardenia jasminoides


Gardenia - Gardenia jasminoides

Gardenia este un arbust cu frunzis persistent, stralucitor si cu flori parfumate. Desi are o crestere lenta (9-

12 luni pana la prima inflorire) si o inflorire uneori, greu de realizat, gardenia este o floare mult cautata de

amatorii de plante decorative.

Gardenia este un arbust nu prea inalt, putand ajunge pana la 50-60 cm

inaltime, planta avand o coroana cu o buna ramificare. Frunzele sunt sunt

lanceolate, ascutite, relativ mici de culoare verde inchis starlucitor.

Florile la Gardenie, sunt mari, albe si foarte parfumate. Inradacinarea


plantei este superficiala, iar radacinile sunt deosebit de sensibile la calitatile substratului de cultura.

Gardenia se remarca prin albul imaculat al florilor, precum si prin parfumul acestora care aminteste de cel al

iasomiei.

Planta creste intens din din primavara pana in luna august, formarea mugurilor depinzand de o anumita

dimensiune a lastarilor (sa aiba 6-7 noduri), precum si de starea lor fiziologica.

La Gardnie cresterea bobocilor este lenta si dureaza 45-50 de zile de la vizualizare si pana la inflorire.

Gardenia are butonul floral foarte sensibil la conditiile mediului ambiental: se ofileste si cade la lumina slaba,

exces de apa si schimbarea brusca de temperatura.

Vara, cand este cald (20-30 grade C), cresterea lastarilor este intensa si

dezvoltarea bobocilor rapida. In cazul culturilor dirijate trecerea plantei

printr-o perioada de temperatura mai scazuta (2-4 saptamani la 15 oC)

favorizeaza inductia florala, dar dezvoltarea mai departe a bobocului floral

este conditionata de temperaturile ridicate.

Gardenia se amplaseaza intotdeauna in locuri luminoase, dar fara soare

direct, iar daca este posibil, vara se scoate afara intr-un loc semi-umbrit.

Vara i se administreaza apa din abundenta si se pulverizeaza frecvent pe frunze, iar iarna se folosesc

cantitati moderate.

Gardenia solicita umiditate relativ ridicata, dar nu suporta excesul de apa in pamant. Aerul uscat si cald

determina caderea frunzelor si favorizeaza atacul cu acarieni.

Pentru gardenie, substratul de cultura trebuie sa fie poros, cu capacitate buna de retinere a apei si totodata

sa se dreneze bine. Turba fibraosa, bine aerata, cu pH-ul usor acid(6) este componenta de baza.

Gardenia se poate inmulti prin butasirea clasica. Butasii de varfuri cu un mic calcai de pe lastarii formati in

anul precedent dau cele mai bune rezultate la butasirea de primavara. Tratarea butasilor cu radistim

favorizeaza prinderea si cresterea palntei in formare.

Inradacinarea se realizeaza pe substrat de turba in amestec cu perlit si temperatura de 22-24 grade C. La

plantarea butasilor inradacinati in ghivece de 13-15 cm, se pun 3 plante.


Taierea de corectare a formei plantei se face aproape in fiecare primavara sau, eventual, dupa inflorirea

maxima. Principalii daunatori pentru gardenie sunt acarienii si paduchele lanos.

MUSCATE
Luna mai este traditionala pentru toti cei care
doresc sa cumpere muscate in vederea infrumusetarii balcoanelor. De asemenea, pentru cei mai priceputi
dintre dumneavoastra, care au avut grija sa cultive muscate din rasaduri sau butasi, e vremea marilor
satisfactii. Micutele plante atent ingrijite sint transplantate in ghivece sau jardiniere, la loc definitiv.
Varietatea de culori si forme va invita sa cultivati o intreaga colectie de plante. Muscatele infloresc din
primavara pina in toamna. Conditii de crestere: cumparati plante sanatoase, cu frunze verzi, fara urme de
ingalbenire sau de boala. Plantele ar trebui achizitionate cu frunzis bogat. De fapt, este mai bine ca acestea
sa nu fie inflorite - caz in care ele isi canalizeaza energia spre dezvoltarea radacinilor, lucru important in
primele stadii de crestere. Alegeti cele mai potrivite muscate pentru nevoile dumneavoastra: muscatele
zonale (Pelargonium x hortorum) necesita un habitat de crestere bine pus la punct, atingind 45-90 cm
inaltime. Pelargonium peltatum are frunze lucioase, asemanatoare cu cele ale muscatelor curgatoare, iar
tulpinile ating 60-90 cm. Pelargonium x domesticum au frunze ondulate pe margine, adunate in manunchi.
Muscatele sint disponibile intr-o varietate de culori - roz, rosu, alb -, fiind excelente pentru cultura in ghivece.
Muscatele pot fi plantate in primavara, dupa ce pericolul inghetului a trecut, sau pot fi inmultite prin butasi
pe tot parcursul verii. Pentru plantat, alegeti un loc insorit, desi intr-un climat cald muscatele prefera un pic
de umbra dupa-amiaza. Pastrati solul usor umed. Taiati florile ofilite pentru a asigura o inflorire de durata.
Fertilizati la fiecare patru-sase saptamini sau adaugati la plantare un ingrasamint cu dispersie intirziata (sau
mult compost). Pe parcursul anotimpului rece, permiteti-le plantelor sa ierneze. In regiunile cu climat cald,
dupa ce plantele isi epuizeaza inflorirea, taiati-le sever si pastrati ghivecele in locuri luminoase. Replantati-
le in primavara. Atentie: nu confundati muscatele anuale (Pelargonium) cu muscatele perene (Geranium)
deoarece conditiile de crestere sint diferite, asemenea si florile.

Hoya carnosa (floare de ceara)

Hoya este o planta cu tulpini lungi, usor lemnificate, dar flexibile, prevazute cu radacini fixatoare in dreptul

nodurilor. Frunzele de forma ovala sunt foarte groase.

Deosebit de interesante sunt florile albe, facute parca din ceara sau portelan. Ele sunt mici (1,5 cm

diametru), de forma stelata cu o coroana staminala roz inchis, reunite intr-un buchet rotunjit. Parfumul

discret este o alta calitate a lor. Planta isi pastreaza bine frunzele si infloreste abundent pe parcursul verii.

Nu este prea exigenta in privinta caldurii si se multumeste iarna cu 12-13°C.

Inflorirea depinde foarte mult de modul cum este iernata planta. Conditiile optime sunt: caldura nu prea

multa (maximum 15-18°C) si apa putina. Este foarte important ca plantei sa nu i se schimbe locul prea des.
Atentie se acorda udarii, care se face regulat, evitandu-se excesul de umezeala, cand radacinile putrezesc,

iar frunzele se vestejesc si se zbarcesc. in asemenea situatie, planta trebuie transplantata imediat intr-un

pamant proaspat care sa lase apa sa se scurga repede. Substratul de cultura trebuie sa se dreneze bine. El

poate fi alcatuit din pamant de frunze, turba fibroasa si nisip, in parti egale.

Transplantarea se aplica primavara numai daca este necesara.

Fertilizarea nu este indispensabila. Cantitatile de ingrasaminte folosite sa fie moderate, deoarece altfel se

intarzie sau compromite inflorirea.

Pedunculii florali nu se inlatura odata cu trecerea florilor, deoarece pe ei se produc flori in anul urmator.

Se inmulteste prin butasi de tronsoane de tulpina cu cel putin 2 noduri. Momentul cel mai bun este vara, dar

butasii se pot face si primavara. Plante noi se pot obtine si prin marcotarea tulpinii.

Fuchsia sau cercelusul


Fuchsia sau cercelusul
Fuchsia hybrida este un arbust ornamental cu flori variat

colorate, care atarna ca niste cercei pe lastari flexibili.

Florile curgatoare si catifelate, sunt in general violet sau

rosii, insa exista specii ale caror flori sunt albe, roz sau lila.

Este una dintre cele mai indragite plante de apartament,

atat datorita aspectului ei placut, cat si al mirosului discret

pe care il degaja. Originara din America de Sud, fuchsia si-a

luat denumirea dupa botanistul german Leonard Fuchs,


care a trait in secolul al XVI-lea.

Planta este sensibila si necesita o ingrijire atenta, avand nevoie de multa lumina, apa si conditii speciale de temperatura.

Se inmulteste usor, pe toata perioada anului, prin butasi de varfuri, cu 2-3 noduri si lungimi de 6 -10 cm, care se pun in

apa pana apar radacinile sau se inradacineaza adanc, pana la primele frunze, in pamant nisipos. Este de preferat ca

butasii sa fie confectionati vara, afara in nisip sau primavara in sere. Prezinta o inradacinare usoara. Se cultiva in locuri

umbroase, iar toamna, inaintea inghetului, butasii se scot din pamant si se planteaza in ghivece. Primavara se scoate

afara si se taie scurt.

Inmultirea se mai face si prin seminte, operatiune ce trebuie efectuata in lunile martie-aprilie; prin acoperirea semintelor

cu un strat subtire de compost umed, intr-un ghiveci asezat la umbra, la o temperatura de 16C; semintele inmuguresc in

21-28 de zile. Cand plantele sunt destul de mari ca sa poata fi mutate din loc, ele se planteaza separat in ghivece.

Caldura si umiditatea ii sunt daunatoare, in general, preferand o temperatura de 15-21 C in timpul zilei si cu 10 C mai

putin pe timpul noptii. Iarna se uda moderat, vara udarea trebuie sa fie, insa, abundenta. Este necesara o fertilizare

periodica, de 2 ori/luna cu substante nutritive bogate in potasiu.

Cele mai frecvente specii de Fuchsia sunt: Fuchsia coccinea, Fuchsia alpestris, Fuchsia bracelinae, Fuchsia brevilobis,

Fuchsia campos-portoi, Fuchsia glazioviana, Fuchsia cardinal etc.

Simptome si cauze ale imbolnavirii plantelor

Udarea incorecta sau deficitara, schimbarile bruste de mediu, curentii de aer, netratarea cu o substanta fertilizatoare,

atacul insectelor sau al bolilor pot cauza probleme diferitelor specii de plante de apartament.

Simptome si posibile cauze:

Pierderea frunzelor

- schimbari bruste de temperatura

- socul transplantarii

- schimbare brusca a intensitatii luminii

- udare abundenta

- planta nu primeste lumina suficienta

Frunzele se usuca pe margini

- udare necorespunzatoare sau cu apa nepotrivita pentru plante

- expunere la curenti de aer rece

- planta e atacata de insecte daunatoare


- tratare in exces cu substanta fertilizatoare

- pamantul nu are pH-ul potrivit

- poluarea din aer

Frunzele isi pierd culoarea normala

- udare abundenta

- planta nu e tratata cu o substanta fertilizatoare

- atacul insectelor

- expunere necorespunzatoare la lumina

Frunze patate

- udare abundenta

- arsura datorata amplasarii in plin soare

- diferite boli (infectie fungala, mai ales daca plantele stau intr-un mediu cu multa umezeala)

- poluarea din aer

Planta nu infloreste

- lumina si udare insuficienta

- tratare in exces cu o substanta fertilizatoare

Bobocii cad inainte de a se deschide

- fluctuatii de temperatura

- expunere la curenti de aer

- lipsa de umiditate atmosferica

Pete argintii sau rosiatice pe frunze

- prea mult soare direct

Pierderea treptata a frunzelor (frunzele de jos se ingalbeesc si cad)

- udare din abundenta (care a dus la putrezirea radacinii)

- udare insuficenta

- lumina insuficienta

- planta nu e tratata cu fertilizator

Lastarii noi se ofilesc

- udare insuficienta sau in exces

- tratare in exces cu o substanta fertilizatoare


- mediu prea uscat, rece sau cald

- expunere in plin soare

Toata planta s-a ofilit

- udare insuficienta

- tratare in exces cu fertilizator

- expunere la temperaturi scazute

- udare in exces, mai ales in lunile de iarna cand plantele intra in perioada de repaus si nu mai au nevoie de atat de

multa umezeala.

Frunzele noi sunt mici si galbene

- lumina insuficienta

- planta nu e tratata cu fertilizator

- pamantul este prea uscat

Frunzele cad in continuu, iar cele noi sunt mici si curbate

- atingerea frunzelor cu vapori de substante de curatare

- poluarea din atmosfera

- infestare cu afide sau paduchi de plante

Pete mici, albe pe frunze

- infestare cu paduchi de plante

Zone albicioase rotunde sau ovale pe tulpini

- infestare cu cosenile

Zone lipicioase de frunze

- afide

Denivelari mici, maronii, pe tulpina si frunze

- rugina (cauzata de frunzele moarte si florile trecute lasate pe planta)

- grad mare de umiditate

- slaba circulatie a aerului

Pete maronii sau galbene pe frunze

- boala care apare daca lasati apa sa stea pe frunze

- udare cu apa rece (folositi numai apa la temperatura camerei atat pentru udare cat si pentru stropire si asigurati-va ca

foliajul s-a uscat inainte de lasarea serii)


Planta este mica, nedezvoltata

- tratarea in exces cu substanta fertilizatoare

- udare insuficienta sau in exces

Gerbera

Gerbera

Denumire stiintifica: Gerbera jamesonii

Familie: Asteraceae

Origine: Africa de sud

Perioada de inflorire: vara pana toamna

Inaltime: 45 cm

Diametru: 45 cm

Distanta de plantare: aprox. 45 cm

Sol: nisipos, usor drenabil (altfel pot aparea boli provocate de ciuperci)

Expunere: loc deschis si insorit; este sensibila la inghet si are nevoie de protejare impotriva vantului puternic.

Udare: regulata si din abundenta in perioada de crestere

Fertilizare: ocazional, in perioada de crestere


Descriere

Gerbera este o planta cu flori de culori vibrante. Exista in jur de 40 de specii, raspandite din Africa, Madagascar si pana

in Asia tropicala si America de Sud. Florile au intre 10 si 25 cm diametru, pat fiecare planta are mai mult de 10 frunze de

culoare verde, aranjare intr-o coroana paralelea cu pamantul.

Gerbera poate fi plantata in gradina, in ghivece individuale sau in ghivece decorative, la un loc cu alte specii de plante.

Exista multi hibrizi si culorile variaza la fel de mult - de la alb, crem, galben, portocaliu - rosiatic, pana la purpuriu sau

violet. Gerbera se cultiva de obicei in sere si este foarte o floare taiata foarte indragita. Infloreste toata perioada anului.

Ingrijire si cultivare

Exista cateva principii cand vine vorba de cultivarea de gerbera, care, daca sunt respectate intocmai, vor duce la

obtinerea unor gerbera cu tulpini puternice, flori stralucitoare si rezistente la unele boli ale plantelor si la conditiile

atmosferice.

Pregatirea solului

1. Inainte de plantarea gerberei, pamantul trebuie sapat bine, pana la 60 cm adancime, ocazie cu care se inaltura

radacinile sau frunzele (in cazul in care cultivarea gerbera se face in gradina);

2. Dupa ce s-a sapat, pamantul se niveleaza.

Straturile de gerbera

Cultivarea de gerbera se poate face si in straturi ridicate la 30-60 cm deasupra nivelului solului. Acestea pot fi inguste,

de minim 35 cm latime, pentru plantarea unui singur rand de gerbera, sau mai late, de 70 cm, pentru plantarea pe doua

randuri.
Plantarea

Gerbera se planteaza la suprafata solului, NICIODATA adanc in pamant. Se planteaza numai rasadurile de flori

sanatoase.

Udarea

Gerbera se uda regulat si din abundenta, dar aveti grija ca radacinile sa nu stea in umezeala. Din cand in cand, pentru a

"spala" pamantul, udati cu multa apa si lasati-l sa se scurga in tavita (aveti grija ca apoi sa inlaturati surplusul de apa).

Daca trebuie sa spalati frunzele sau sa le indepartati pe cele batrane, uscate, nu faceti niciodata acest lucru cand afara

este foarte cald.

Fertilizarea

Inainte de plantare nu este nevoie neaparat sa adaugati in pamant materiale organice - decat, desigur, daca acesta este

de foarte proasta calitate. Este suficient sa tratati planta cu o substanta fertilizatoare lichida pe care sa o diluati in apa de

udat.

1. Formula substantei depinde de cantitatea de apa si de calitatea pamantului: o formula buna este de 100 - 140 ppm N,

20 - 40 ppm P, 150 - 220 ppm K, si se poate obtine din amestecul oricaror fertilizatori care se gasesc in comert.

2. Microelementele sunt foarte importante, asa ca nu uitati sa le adaugati ca solutie, in apa de udare.

3. Ingrijirea gerbera poate fi oarecum problematica pentru ca nu suporta ca aciditatea pamantului sa fie foarte ridicata.

In acest sens, pamantul trebuie "spalat", adica planta trebuie udata cu o cantitate foarte mare de apa, care sa fie lasata

sa se scurga bine in tavita ghiveciului.

Cultivarea gerbera in sera

In acest caz sunt importante o serie de elemente:

1. Circulatia aerului. Contolul ventilatei prin peretii laterali este o necesitate. Ferestrele aflate la unghiri inalte sunt de

asemenea o idee buna. Acest lucru e adevarat si aplicabil atat vara, cat si iarna, cand sera nu e incalzita sau nu

primeste cantitati suplimentare de CO2. Ferestrele trebuie inchise pe perioada iernii numai daca temperatura scade
foarte mult. Vara, acestea se inchid partial cand temperaturile sunt foarte crescute si umiditatea este mare.

2. Incalzirea. Este absolut necesara. De exemplu, pentru varietatile de gerbera Shoub, temperatura pe timpul noptilor

de iarna trebuie sa fie de 12-14 grade C.

Gerbera este o floare taiata foarte populara. Ruperea bobocilor noi (sau inlaturarea celor ofiliti) va incuraja ramificarea si

inflorirea din abundenta.


Inmultire

Inmultirea gerberei se face prin seminte sau prin divizare. Conditiile climatice favorabile pentru inmultirea prin seminte

sunt de 22-24 grade C si o umiditate de 40-50%. Lastarii sau butasii se taie de pe planta in martie - aprilie. Semintele si

butasii se planteaza in pamant nisipos pana cand noile plante ating 2,5 cm inaltime. Daca semintele nu germineaza

in 14-21 de zile, atunci nu o vor mai face.

Replantarea se face in aprilie. Rasadurile (gerbera obtinuta din seminte germinate) si butasii prinsi trebuie replantati in

ghivece umplute cu un amestec de nisip, amestec organic uscat si turba. Cand replantati, faceti astfel incat coroana

plantei sa fie deasupra nivelului solului. Pana cand planta prinde bine radacini, ghivecele trebuie tinute in umbra si

stropite cu apa; dupa aceea, pot fi mutate la soare. Plantele dureaza 3-4 ani, perioada in care vor inflori din abundenta;

dupa aceea, florile vor aparea mai rar si planta se va ofili.

Pentru a obtine rezultatele cele mai bune, gerbera are nevoie de cat mai multa apa si soare. Expunerea la soare direct

1/2 din zi si mentinerea pamantului usor umed, mereu, este o reteta pentru succes. Cantitatea mare de lumina duce la

aparitia din abundenta a florilor.

Boli si daunatori

Gerbera este sensibila la bolile care ataca radacina, daca drenajul apei nu se realizeaza cum trebuie. Plantarea ei in

ghivece, intr-un amestec de pamant de buna calitate poate indeparta cauza bolilor.

Plantele sanatoase sunt rareori atacate de daunatori. Ciupercile si putrezirea radacinii sunt o problema des intalnita la

plantele udate din abundenta. Frunzele batrane, ofilite sau uscate trebuie inlaturare de pe planta pentru a inlatura

sansele aparitiei vreunei ciuperci.


Orhideea

Cum ne putem bucura de ea cat mai mult timp?


Orhideea este regina plantelor din locuintele noastre, cucerindu-ne si incantandu-ne cu
splendoarea culorilor si a petalelor. Familia orhideelor este pe locul 2 ca marime, in total fiind
raspandite in intreaga lume 15.000 pana la 30.000 de specii. Florile pot fi achizitionate din
orice magazin de specialitate, insa pentru a creste sanatoase si armonios trebuie sa stim
cateva lucruri de baza in ceea ce priveste ingrijirea lor.

1. Orhideea are nevoie de multa lumina, de aceea cel mai indicat este sa fie asezata pe
pervazul ferestrei. Cu toate acestea din luna mai razele soarelui incep sa fie din ce in ce
mai puternice, iar din aceasta cauza exista riscul ca frunzele si florile sa fie arse. Pentru a
evita acest lucru este bine sa tinem jaluzelele trase, dar totusi sa lasam sa intrepatrunda
pe alocuri lumina.
2. Aceste plante trebuie udate doar cu apa statuta, cu apa de ploaie sau cu apa fiarta si apoi
racita. Din cand in cand este bine sa le stropim cu dusul, insa ghiveciul trebuie scurs bine
altfel apa ramane infiltrata la radacini, iar acestea pot putrezi in timp. Indicat este sa udam
plantele aproximativ de doua ori pe saptamana. De asemenea este bine sa adaugam
ingrasamant special pentru orhidee o data la doua saptamani, atunci cand aceasta se
afla inca in crestere sau cand incepe sa infloreasca.
3. Dupa ofilirea petalelor se taie aproximativ 3/4 din tulpina, astfel este stimulata formarea
urmatoarele flori. Ghiveciul orhideelor se schimba o data la 2 - 3 ani, iar atunci trebuie
folosit pamant special pentru aceste plante.
Orhideele pot infrumuseta incaperile locuintei chiar si 20 de ani, doar daca ingrijirea se face
corespunzator si cu multa dragoste.
Camellia japonica

Camellia japonica –
Camelie
Proveniență: Asia de Est
Familia: plante de ceai (Theaceae)
Descrierea plantei:Frumoasele camelii se bucură de multă popularitate. Printre cele 10000 de specii există multe care se
potrivesc ca plante de cameră. Plantele sunt din an în an mai frumoase. Înflorește din octombrie până în martie. Plante crește
în formă de buchet. Florile sunt simple, pline, într-o culoare sau în două culori. Paleta de culori cuprinde albul imaculat, albul
crem și multe nuanțe de roz și roșu.
Utilizare: Cea mai înfloritoare perioadă a cameliei este cea de înflorire, și anume iarna. Și exact în această perioadă necesită
un loc răcoros. Se recomandă pentru această perioadă o grădină de iarnă sau o altă încăpere cu temperatură corespunzătoare.
Când este complet înflorită, camelia poate fi amplasată pentru o perioadă mai scurtă și într-un loc mai călduros.
Amplasare și lumină: În loc luminos, răcoros, aerat, fără soare direct. vara și în aer liber; dacă este posibil, ghiveciul se
introduce în pământ.
Interval de temperaturi: Cald. Iarna necesită temperaturi de 15 grade Celsius.
Udare: Se menține permanent umedă.
Îngrășământ:Din primăvară până la sfârșitul lunii iulie se pune săptămânal îngrășământ pentru azalee. Începând cu luna
august, pe când se formează mugurii florali, se udă mai puțin și nu se mai pune îngrășământ.
Recomandări speciale: Pământul se schimbă după ce mugurii au înflorit. Atenție la plantă, să nu se rupă.
Alte specii: Ca plante de cameră se recomandă speciile C. japonica, de exemplu Apple Blossoni, Apollo, Tricolor,
Matterhorn sau Gloire de Nantes, și C. Williamsii (hibride), cum ar fi Freedom Bell sau Donation. Un efect deosebit îl au și
ramurile cățărătoare de la C. sasanqua.
Boli și dăunători: Păduchi de frunză și tulpină, pete negre. Cameliile își aruncă uneori bulbii. Acest lucru se datorează
schimbării locului în care au fost așezate inițial sau răsucirii plantei în timpul formării mugurilor. Deseori cauza este o
greșeală de îngrijire, îndeosebi un aer prea uscat, menținut un timp prea îndelungat.
Înmulțire: Prin butași, muguri florali în august, la 20-25 grade Celsius temperatura pământului.

CAMELLIA - CAMELIA

Camelia este o planta perfecta pentru gradina. Se dezvolta bine la umbra si in pamant fara calcar, imbogatit cu compost
de frunze uscate. Florile sunt: rosii, roz, albe, simple ( cu 5 petale ce au in mijloc stamine galbene, duble ( mai mult de
20 de petale si nu au staminele vizibile) sau semiduble.
Cea mai cunoscuta este specia Camellia japonica, cu numeroase varietati.

Cultivare.

Cameliile se sadesc intr-un compost format din 4 parti humus fara calciu, 2 parti de turba, 1 parte nisip grosier.
Perioada cea mai indicata pentru sadirea cameliilor este sfarsitul verii.

Prima transplantare se face dupa 2-3 ani, iar urmatoarea, de fiecare data cand radacinile umplu ghiveciul.

Sadirea definitiva se face intr-un vas cu diametrul de aproximativ 45 cm, in care, la inceputul fiecarei veri, se va inlocui
un strat de 2,5 cm de la suprafata compostului cu un amestec de humus maruntit si ingrasamant.

Din iunie pana la jumatatea lui august se poate folosi un fertilizant pus in apa cu care udati, o data la trei saptamani.

Rariti mugurii la inceperea perioadei de administrare a ingrasamintelor.

In timpul infloririi cameliile se uda moderat. Imediat ce se ofilesc, florile uscate trebuie inlaturate. In timpul iernii se
protejeaza cu o panza groasa de canepa fixata pe o armatura solida.
Cameliile trebuie plantate in locuri adapostite de vanturi.

Reproducere.

Inmultirea se face prin: butasire, marcotaj, divizare.

Butasirea este potrivita pentru cameliile cultivate in gradina., Camelia fiind perfecta si pentru balcon.

La sfarsitul verii, inceputul toamnei, se sapa un sant adanc de 8-10 cm, se alege un lastar flexibil de la baza plantei si se
introduce in santulet indoindu-l si facandu-l sa iasa cu varful din pamant. Se preseaza pamantul si se fixeaza lastarul cu
o nuia. Noi lastari apar dupa 18-24 luni. In acel moment butasul se separa de planta-mama.

Marcotajul se face la jumatatea verii sau la sfarsitul verii; se aleg tulpini lungi de 8-10 cm. Tratati taietura cu o pulbere pe
baza de hormoni rizogeni si puneti crengutele intr-un compost de turba si nisip in parti egale, la adancimea de 4-5 cm.
Vasele se pun intr-o ladita de reproducere la temperatura de circa 13 grade. Cand apar radacinile transplantati lastarii in
vase separate, de 8 cm diametru.

Precautii. Cameliile pot fi atacate de cosenile. Partile infestate se trateaza folosind o pensula muiata in alcool metilic.
Campanula carpatica

Campanula carpatica –
Clopoțelul carpatin
Proveniență: Europa
Familia: Campanulaceae
Descrierea plantei: Plantă erbacee perenă, compactă, cu frunze în formă de inimă și cu flori foarte frumoase în formă de
clopoțel, simple sau bătute, care pot avea culoarea albă sau albastră.
Utilizare: Plantă erbacee cu flori, pentru interior, seră, solariu sau pentru exterior, de primăvara până toamna. Plantă perenă
rezistentă pentru grădini.
Amplasare și lumină: Soare direct până la soare filtrat.
Interval de temperaturi: Preferă un loc răcoros. Nu tolerează temperaturi sub 0 grade Celsius
Udare: Mențineți pământul umed, mai ales în timpul verii. Planta nu tolerează lipsa apei.
Îngrășământ: Aplicați un îngrășământ cu conținut scăzut de azot o dată pe lună, de primăvara până toamna. În restul anului
nu trebuie hrănită.
Recomandări speciale: Îndepărtați florile ofilite pentru a face loc noilor boboci. Aruncați planta după înflorire sau
transplantați-o în grădină.
Alte specii: Thorpedo Blue Ball are flori bătute. C. isophyllaare flori simple, în formă de stea, albe sau albastre. C.
portenschlagiana Get Me are lăstari curgători cu frunze în formă de inimă și o mulțime de flori în formă de clopoțel, albastre-
purpurii. C. poscharskyana are lăstari curgători și flori în formă de stea, albastre cu mijloc alb.
Boli și dăunători: Afide, păianjeni roșii, făinare, putregai cenușiu sau musculițele albe
Înmulțire: Prin butași din vârful ramurilor tinere, după înflorire.
Chamaedorea elegans

Chamaedorea
elegans – Camedorea
Alte denumiri: Palmier de multe
Proveniență: Mexic și Guatemala
Familia:Arecaceae
Descrierea plantei: Palmier mic, elegant, cu mănunchiuri de tulpini subțiri și frunze penate, de culoare verde-închis, dispuse
în spirală. Produce fructe în culori de la galben la negru. Florile galbene sunt de două tipuri, însă doar cele femeiești au miros
plăcut. Înflorește tot anul.
Utilizare: Palmier cu formă sculpturală, pentru interior, seră, solariu. Se potrivește foarte bine în camerele mari și în
grădinile de iarnă, ferestre îndreptate spre nord.
Amplasare și lumină: Tolerează un loc umbrit până la soare filtrat. Nu țineți planta în soare direct. Necesită umiditate mare
a aerului.
Interval de temperaturi: Cald, până la rece. Nu tolerează temperaturi sub 10 grade Celsius
Udare: Menținenți pământul umed în permanență, mai ales în timpul verii. Planta nu tolerează lipsa apei.
Îngrășământ: Aplicați un îngrășământ cu conținut scăzut de azot o dată pe lună, de primăvara până toamna. În restul anului
nu trebuie hrănită.
Recomandări speciale:Prea multă lumină poate provoca îngălbenirea frunzelor. Replantați anual în timpul primăverii.
Alte specii: C. costaricana are tulpini de culoare verde-închis, asemănătoare celor de bambus, și frunze penate mai mari.
Boli și dăunători: Păduchi lânoși, păduchi țestoși și păianjeni roșii.
Înmulțire: Prin semințe, primăvara.
Chlorophytum comosum

Chlorophytum comosum –
Voalul-miresei
Alte denumiri: Liliac verde, Liliac de iarbă
Proveniență: Sudul Africii
Familia: Anthericaceae
Descrierea plantei: Printre plantele agățătoare, liliacul verde este de mult timp un campion absolut. Plantă robustă, ușor de
îngrijit, poate sta aproape oriunde și rezistă unor greșeli de îngrijire. Plantă perenă cu rozetă formată din frunze lungi, înguste,
asemănătoare ierbii, cu benzi albe în centru. Lăstarii curgători se formează din racemele lungi ale florilor albe.
Utilizare: Plantă rezistentă, decorativă prin frunze, pentru interior, seră sau solariu. Plantă suspendată, potrivită pentru
coloane de plante.
Amplasare și lumină:Preferă soarele filtrat.Nu țineți planta în soare direct.
Interval de temperaturi: Cald, mai rece în timpul iernii. Nu tolerează temperaturi sub 5 grade Celsius
Udare: Udați dine de primăvara până toamna, deși planta tolerează și lipsa apei. Dacă pe timul iernii planta stă într-un loc
răcoros, mențineți pământul uscat. Pulverizați frecvent cu apă pentru a menține un grad ridicat de umiditate.
Îngrășământ: Aplicați un îngrășământ cu conținut scăzut de azot o dată pe lună, de primăvara până toamna. În restul anului
nu trebuie hrănită.
Recomandări speciale: Planta preferă un nivel ridicat de umiditate. Îi plac temperaturile mai scăzute în timpul iernii, când ar
trebui ținută la 10-15 grade Celsius. Replantați o dată la doi ani, la începutul primăverii.
Alte specii: Există câteva soiuri ce se diferențiază mai ales prin forma frunzelor și prin culoarea benzii centrale.
Boli și dăunători: Păianjeni roșii
Înmulțire: Replantați lăstarii cu rădăcini în orice moment al anului.
Chrysalidocarpus lutenscens

Chrysalidocarpus lutescens –
Crisalidocarpus
Proveniență: Madagascar
Familia: Arecaceae
Descrierea plantei: Palmier înalt, stufos, cu tulpini gălbui și cu frunze penate verzi-gălbui. Cozile frunzelor prezintă un șanț
longitudinal și puncte de culoare neagră.Sporește în eleganță datorită pămătufului filiform. Înflorește foarte rar în cultură.
Utilizare: Este un palmier cu formă sculpturală pentru interior sau pentru seră ori solariu.Aceasta poate ajunge la maturitate
la o înălțime de 2 m. Este o plantă impozantă, poate fi așezată singură în încăperi mari și grădini de iarnă.
Amplasare și lumină: Tolerează un loc umbrit până la soare filtrat. Nu țineți planta în soare direct. Necesită umiditate mare
a aerului.
Interval de temperaturi: Cald. Tot anul să fie menținut la o temperatură de 18 grade Celsius.
Udare: Mențineți pământul umed în permanență, mai ales în timpul verii. Planta nu tolerează lipsa apei.
Îngrășământ: Aplicați un îngrășământ cu conținut scăzut de azot o dată pe lună, de primăvara până toamna. În restul anului
nu trebuie hrănită.
Recomandări speciale: Replantați anual în timpul primăverii.
Alte specii: Nu există.
Boli și dăunători: Păduchi lânoși, păduchi țestoși și păianjeni roșii.
Înmulțire: Prin semințe, primăvara.
Cissus striata

Cis
sus Striata – Vița-de-apartament
Proveniență: Chile și sudul Braziliei
Familia: Vitaceae
Descrierea plantei: Plantă cățătătoare de mici dimensiuni, cu lăstari subțiri, roșiatici, care se agață cu ajutorul cârceilor
micuți. Frunzele mici, palmate, sunt alcătuite din cinci foliole ovale, cu zimți marginali îndreptați spre vârf.
Utilizare: Plantă cățărătoare, decorativă prin frunze,, pentru interior, seră, solariu sau exterior, în timpul verii. Este ideală
pentru un spalier mic, în special pe terase.
Amplasare și lumină: Soare direct până la soare filtrat.
Interval de temperaturi: Cald, până la rece. Tot anul necesită în jur de 10-16 grade Celsius.
Udare: Udați regulat de primăvara până toamna, mai rar în timpul iernii. Nu lăsați pământul să se usuce complet.
Îngrășământ: Aplicați un îngrășământ cu conținut scăzut de azot o dată la două săptămâni, de primăvara până toamna. În
restul anului nu trebuie hrănită.
Recomandări speciale: Replantați o dată la doi ani, în timpul primăverii. Nu o expuneți la schimbări bruște, seminificative,
de temperatură. Pentru a se cățăra, planta necesită un spalier. Vlăstarii fără frunză se taie mereu.
Alte specii:C. antarctica, viță australianaă, are frunze ovale cu zimți dispuși neregulat, se cațără foarte sus și face vlăstari
lungi de 3 m. C. discolor are frunze frumoase, pătate cu roșu, iar C. rhombifolia are frunze compuse din trei foliole, și este
mai compactă.
Boli și dăunători: Afide, păianjeni roșii sau musculițele albe.
Înmulțire: Prin butași din tulpini fragede sau semilemnoase, în orice perioadă a anului, în cutii speciale calde.
Clematis florida

Clematis florida - Clematita (hibrizi)


Proveniență: China
Familia: Ranunculaceae
Descrierea plantei: Plantă cățărătoare cu frunze penate, veșnic verzi, dispuse în pereche. Florile pot fi albe, violet-albăstrui,
mov sau bicolore, albe cu antere lila sau violet.
Utilizare: Plantă cățărătoare, decorativă prin flori, pentru interior, seră, solariu sau exterior. ideală pentru un spalier mic.
Amplasare și lumină: Soare direct până la soare filtrat.
Interval de temperaturi: Cald până la rece. Nu tolerează temperaturi sub minus 10 grade Celsius. Rezistă la ger dacă este
plantată în grădină.
Udare: Mențineți pământul în permanență umed, mai ales dacă țineți planta într-un loc însorit. Plantei nu trebuie să îi
lipsească apa în perioada de înflorire; udați-o mai puțin în restul anului.
Îngrășământ: Aplicați un îngrășământ cu conținut scăzut de azot o dată la două săptămâni, de primăvara până toamna. În
restul anului nu trebuie hrănită.
Recomandări speciale:Are nevoie de tutore, cum ar fi un spalier mic. Toamna, după înflorire, plate poate fi tunsă pentru a
stimula apariția unor lăstari noi. Iarna, în timpul perioadei de hibernare, trebuie ținută într-un loc luminos și răcoros, la 5-10
grade Celsius. Replantați anual la începutul primăverii.
Alte specii: Există multe soiuri cu flori în diverse culori, de la alb la lila, albastru-violet și purpuriu. Unele soiuri au flori
bicolore, cu antene albe sau lila.
Boli și dăunători: Afide și făinare.
Înmulțire: Prin butași din tulpini fragede de primăvara până în mijlocul verii, și din lăstari semilemnoși, din mijlocul până la
sfârșitul verii.

Clerodendrum thomsoniae

Clerodendrum thomsoniae –
Clerodendronul
Proveniență: Vestul Aficii și Camerun.
Familia: Verbenaceae
Descrierea plantei: Arbust cățărător cu frunze ovale, de culoare verde-închis, și cu mănunchiuri de flori. Florile au un potir
proeminent, ce poate fi colorat în alb imaculat până la roz, și o corolă de un roșu-carmin
Utilizare: Plantă cățărătoare, decorativă prin flori, pentru interior, seră, solariu. Ideală pentru spalier.
Amplasare și lumină: Soare filtrat. Nu țineți planta în soare direct.
Interval de temperaturi: Preferă un loc răcoros. Nu tolerează temperaturi sub 10 grade Celsius
Udare:Mențineți pământul umed în permanență. Planta nu tolerează lipsa apei.
Îngrășământ: Aplicați un îngrășământ cu conținut scăzut de azot o dată la două săptămâni, de primăvara până toamna. În
restul anului nu trebuie hrănită.
Recomandări speciale: Clerodendronul necesită un drenaj bun, iar plantele mai mari au nevoie de un tutore, cum ar fi un
spalier. Nu expuneți planta la schimbări bruște, semnificative, de temperatură; acest lucru poate provoca pierderea bobocilor.
Replantați anual la începutul primăverii.
Alte specii: Alte specii și hibrizi cultivați: C. x speciosum, cu flori roșii, C. ugandense, cu flori albastre ce seamănă cu niște
fluturi micuți, și C. wallichii, cu flori dispuse în spice curgătoare.
Boli și dăunători: Afide, păianjeni roșii sau musculițele albe.
Înmulțire: Prin butași din vârfuri de lăstari sau din tulpini, primăvara. Butașii trebuie puși într-o răsadniță încălzită sau într-o
lădiță specială de răsaduri, care să asigure la bază 20-25 grade Celsius

Plante de apartament care purifica aerul


Sus

Cercetarile au evidentat urmatoarele tipuri de plante de apartament, ca fiind cele mai eficiente in eliminarea toxicitatii din
aerul locuintei si in reglarea umiditatii interiorului.

Iedera englezeasca

O planta cataratoare cu subspecii de toate culorile si formele, iedera englezeasca este


utila in special la curatarea aerului de substanta toxica formadelhida.

Speciile de iedera nu sunt doar cataratoare, ci pot fi crescute si ca taratoare in cosuri suspendate sau ca acoperamant
de pamant, pentru plantele mai mari.

Palmierul Bambus

Palmierul Bambus, pe numele sau stiintific Chamaedorea seifrizii, inlatura din aerul inspirat
formadelhida si alte substante poluante, care pot imbolnavi in timp sistemul respirator.

Planta are nevoie de pamant mereu umed si nu reactioneaza bine cand este pozitionata in lumina directa a soarelui.

Scorul acordat de NASA palmierului Bambus, pentru randamentul de purificare a aerului, este de 8,4 din 10!

Crinul Peace
Crinul Peace, o planta cu flori inclusa pe lista celor mai sanatoase plante de apartament, este util in
dizolvarea multor toxine din aer, inclusiv a acetonei, benzenului, alcoolului sau amoniacului.

Pentru mentinerea plantei in stare optima, se recomanda spalarea ocazionala a frunzelor si inlaturarea insectelor care ii
pot dauna.

Palmierul Lady

Palmierul Lady, pe numele sau stiintific Rhapis excelsa, este recomandata de NASA ca purificator eficient
al aerului.

In plus, aceasta specie de palmier este si foarte versatila, rezistand perfect in medii uscate sau umede, chiar si atunci
cand este invadata de insecte.

La fel ca palmierul Bambus, acest tip de palmier a primit un scor de 8,4 din 10, ca si coeficient de purificare a aerului.

Arborele de cauciuc

Arborele de cauciuc (Hevea brasiliensis) este considerat a fi una dintre cele mai eficiente plante de
eradicare a formadelhidei din aer, tolerand bine temperaturi mai racoroase si lumina redusa.

Are nevoie de apa din belsug, in special in sezonul estival.

Palmierul Areca

Una dintre cele mai eficiente plante in purificarea aerului, potrivit unui top realizat de
NASA, este palmierul Areca.

Acesta mentine aerul umed cand climatul mediului este foarte uscat (efect extrem de benefic pentru facilitarea respiratiei,
intrucat plamanii au nevoie de umiditate pentru a functiona la parametri optimi), eliminand continuu toxinele chimice din
aer.

Palmierul Areca este recomandat persoanelor care sufera de alergii respiratorii sau de astm bronsic!

Feriga-spada australiana

Feriga-spada australiana, denumita stiintific Nephrolepis obliterata, este o feriga terestra


care creste in padurile tropicale, langa lacurile sau paraurile Australiei si ale Noii Guinee.

Pe langa rolul estetic pe care speciile de apartament il au intr-o locuinta, ele mai aduc si beneficiul reducerii poluarii
aerului, curatandu-l pe substante nocive precum formadelhida, toluenul si xilenul.

Feriga-spada australiana ofera si un peisaj linistit, incarcat de o frumusete gratioasa, atat in interior, cat si in exterior.

Ficus benjamina

Una dintre sutele de specii de ferigi, Ficus benjamina foate filtra in mod eficient poluantii
emanati de obicei de covoare si mobila, printre care se numara benzenul, tricloroetilena si formadelhida.

Ingrijirea ficusului benjamina nu se realizeaza usor, insa impactul pozitiv al plantei asupra mediului compenseaza orice
efort depus in mentinerea lui in forma.

Gerbera

Gerbera este o planta foarte aspectuoasa, dar si extrem de eficienta in reducerea nivelului de
tricloroetilena emis in aer de diverse substante chimic folosite pentru tratarea textilelor.

Benzenul din vopseluri poate fi eliminat din aer tot de frumoasa Gerbera, recomandata a fi pozitionata in camera de
odihna, intr-un loc bine luminat.

Limba soacrei (Sansevieria trifasciata)


Originara din Africa, planta denumita popular limba soacrei si stiintific Sansevieria trifasciata a
dezvoltat o rezistenta remarcabila la conditiile de mediu si are un foliaj ascutit si lunguiet, fiind poreclita si planta-sarpe.

Sansevieria trifasciata este una dintre cele mai eficiente plante in filtrarea formadelhidei, substanta toxica ce se poate
regasi in produse de curatat, hartie igienica, servetele si alte produse de igiena personala.

Specialistii recomanda pastrarea plantei Sansevieria trifasciata in baie, unde va creste excelent in conditiile unei lumini
reduse si a unei umiditati crescute in aer.

Photos auriu (Scindapsus aureus)

Frumoasa planta cu diverse denumiri, Photosul auriu ramane verde chiar si atunci cand este
tinuta intr-o incapere neluminata.

Din acest motiv, poate fi crescuta chiar si in garaj, unde va contribui semnificativ la purificarea aerului.

Emisiile automobilelor polueaza aerul cu formadelhida, mai mult decat orice alta sursa casnica de substante chimice.

Clivia miniata - crinul de apartament


de Madalina Ghidovet, 26 Iunie 2007

Clivia este una dintre cele mai frumoase plante de apartament, avind cerinte foarte reduse, dar formind in schimb
minunate flori de culoare portocaliu-aprins (in numar de 10-15), orientate in sus, care cresc in varful unei tije florale de
30-60 cm inaltime, inflorirea producandu-se primavara, uneori chiar la sfarsitul iernii. Aceasta specie de crini de
apartament este originara din Africa de Sud (fiind specie endemica ) si a fost denumita de catre botanistul englez John
Lindley in cinstea nepoatei fondatorului Imperiului Britanic in India, Lady Charlotte Florentina Clive, fiind mai apoi
apreciata in toata lumea datorita frumusetii si elegantei florilor, dar si a frunzelor. Ea se potriveste foarte bine conditiilor
din apartamentele noastre, fiind nepretentioasa si rasplatindu-ne cu multa generozitate. Pamantul in care se cultiva
clivia poate apartine tuturor tipurilor, dar ideal este sa fie bogat in substanta organica, bine drenat, cu pH-ul situat in
jurul valorii de 5,5-6,5. El poate fi eventual compus din doua parti pamant de gradina, o parte pamant de frunze si o
parte nisip.

Metodele de ingrijire a crinului difera in functie de perioada anului: in timpul verii necesita un pic mai multa atentie,
fiind important sa se fereasca de lumina puternica a soarelui care ii poate arde foarte usor frunzele sensibile. Udarea in
aceasta perioada (momentul de vegetatie) trebuie sa se faca regulat, cu o cantitate medie de apa, deoarece excesul poate
provoca putrezirea plantei. Temperatura potrivita este de 18-20 de grade Celsius si climatul ideal pentru planta este unul
racoros, semiumbrit, dezvoltandu-se foarte bine in zonele cu orientare nordica sau estica. De asemenea, pe timpul verii
este bine sa se faca si fertilizara periodica, o data la 2-3 saptamani asigurind plantei suficienta energie pentru o inflorire
abundenta si de lunga durata. Din toamna (octombrie-noiembrie), clivia intra intr-o binemeritata perioada de repaus,
moment in care trebuie sa schimbam modul de ingrijire: se va reduca cantitatea de apa, udarea facindu-se numai atunci
cand solul din ghiveci este complet uscat, poate tolera lungi perioade de uscaciune), se inceteaza fertilizarea, iar planta se
muta intr-o incapere racorosa, cu temperatura de 8-10 grade Celsius, ferita totusi de vanturi reci sau curenti de aer. Daca
nu se respecta aceste cerinte planta nu va inflori si poate sa moara. Transplantarea cliviei trebuie facuta cat mai rar,
deoarece nu-i face placere si in acest mod se poate intarzia perioada de inflorire, dar, daca totusi este necesara, se face o
data la 3-4 ani, in ghivece de marime medie, chiar mici, care favorizeaza inflorirea abundenta (planta este mare fan al
"aglomeratiei"), in schimb in fiecare an este utila completarea pamantului de la suprafata cu un sol bogat in substante
nutritive(de exmplu compost).

Inmultirea plantei se poate face si prin seminte, dar cel mai simplu mod este separarea "puilor" care apar din planta
mama (aceasta operatiune este bine sa se faca primavara, cand se realizeaza mutarea acesteia, evitind in acest mod
deranjarea excesiva a plantei), transplantarea lor intr-un sol bogat, bine drenat si udarea cu moderatie a acestora.
Trebuie sa aveti insa rabdare, caci plantuta rezultata va inflori abia dupa aproximativ 3 ani, cand va ajunge la maturitate.

Exista numeroase specii (C. nobilis, C. gardenii, C. caulescens, C. miniata ), dar pe oricare o veti alege, privirea va va fi
incantata, iar incaperea in care o veti aseza va primi aerul cald al primaverii!

Planta de ceara
de Madalina, 05 Septembrie 2007

Hoya este o planta foarte orginala si speciala, aspectul sau exterior atragindu-i denumirea de "planta de ceara". In
intreaga lume exista peste 100 de specii, majoritatea originare din Asia de Est sau Australia, dar planta folosita ca specie
decorativa de apartament este cea care poarta denumirea de Hoya carnosa. Aceasta planta este speciala si din alt motiv:
adora sa fie ignorata si se descurca foarte bine daca este lasata sa stea agatata in cosuri, asezata atat in casa cat si in
exterior, la are curat.

Hoya produce si flori minunate, ce poarta denumirea de umbele, care incanta orice privitor cu diversele lor culori. Un
lucru cunoscut despre aceasta planta este faprul ca mirosul florilor este foarte puternic seara, putind inunda o camera
intreaga, de aceea majoritatea persoanelor aleg sa o amplaseze in exterior, pe balcon sau in gradina. Florile apar destul
de tarziu, dupa patru ani sau chiar mai multi, sunt splendide si delicate, in forma de stea, de culoare roz sau alba, dar
apar numai pe perioada verii.
"Planta de ceara" se dezvolta bine la lumina intensa, stralucitoare, insa nu directa, trebuie asadar proejata de razele
soarelui, mai ales daca este amplasata in zone cu orientare sudica.

Temperatura ideala pentru cresterea normala este de aproximativ 20-24 de grade Celsius. Atentie insa: dezvoltarea pe
durata verii si formarea radacinii se pot reduce daca temperatura este excesiv de ridicata, mai ales daca locul in care este
asezata planta este lipsit de ventilatie.

Udarea hoyei se potriveste foarte bine persoanelor cu program incarcat, care nu au timp zilnic pentru ingrijirea
plantutelor: se face temeinic, cu apa din belsug, dupa care solul trebuie lasat sa se usuce relativ inainte de a repeta
procedura, in timp ce iarna este recomandabil sa permiteti uscarea totala a substratului.
Pamantul in care planta de ceara se simte cel mai bine este cel care contine o cantitate mare de substanta organica, care
sa retina suficient de bine apa, fara insa a mocirli. Este bine sa se adauge perlita sau nisip pentru realizarea unui drenaj
eficient si evitarea putrezirii radacinilor.

Cel mai simplu mod de inmultire pentru acesata planta este cea realizata prin butasi. Folositi un butas cu 2-3 frunze,
inlaturati frunzele de la nodul de baza, eventual prafuiti capatul pe care urmeaza sa-l introduceti in sol cu hormoni de
crestere a radacinilor (se gasesc in majoritatea florariilor) si plantati-l intr-un substrat alcatuit din jumatate perlita si
fumatate compost. Aveti grija sa-l udati din belsug si sa asezati ghiveciul intr-o zona luminata suficient.

Fertilizarea "plantei de ceara" se face o data pe luna, cel mai indicat fiind un feritilizator lichid ai carui nutrienti sunt pusi
imediat la dispozitia plantei.

Sa combatem daunatorii plantelor cu alte plante!


de Lucia, 08 August 2013

Cui pe cui se scoate, spune o vorba. S-ar putea ca-n cazul oamenilor beti asta sa fie doar pretextul pentru a se drege cu
inca un pahar, dar la plante functioneaza. Vom feri florile, legumele si plantele ornamentale de atacul daunatorilor
folosind extracte din plante – evident, altele decat cele pe care vrem sa le protejam. Nu de alta, dar insecticidele omoara
daunatorii, nu-i vorba, dar nici plantei nu-i va fi grozav de bine sa stea cu chimicalele pe ea. Sa vedem ce solutii folosim si
cum.

Mujdeiul de usturoi
Usturoiul are substante active care indeparteaza infectiile cu ciuperci. In afara de asta, alunga paianjenii aceia mici de
plante si diverse alte ganganii minuscule care isi fac veacul pe tot felul de frunze. Le vedem cu ochiul liber, mai ales ca
umbla in hoarde. Bine e sa aplicam preventiv acest tratament: inainte sa semanam o leguma, luam semintele si le
inmuiem in extractul de usturoi. Ii putem spune si mujdei, dar nu e la fel de concentrat precum mujdeiul pe care il
mancam. Cum preparam extractul: la 1 litru de apa punem si amestecam 100 g de usturoi zdrobit. Il folosim proaspat.
Lichidul il turnam in pulverizator si stropim planta peste tot, tulpina si frunze. In cateva zile, ganganiile vor disparea.

Decoctul de coada calului


Pentru oameni, coada calului e buna la bolile de rinichi. In ce priveste regnul vegetal, folosim decoctul pentru plantele de
apartament, iar dintre flori, orhideea necesita in special tratamentul acesta. Coada calului lupta impotriva sporilor de
ciuperci care ataca frunzele, fiind foarte eficienta datorita imensei sale concentratii de acid salicilic. Cum preparam
decoctul: in 10 litri de apa rece punem 1 kg tulpini verzi tocate de coada calului. Lasam peste noapte amestecul, apoi il
fierbem 30 de minute si asteptam sa se raceasca. Stropim plantele pe frunze si tulpini, dar si udam pamantul cu decoctul,
fiindca ciupercile apar si din pamant. Procedam lunar la aceasta operatiune.

Extractul de urzica
Popular, se cheama „zeama care musca“. Apropo, noi, oamenii, sa avem grija sa nu ne muste pana sa se transforme in
zeama! Acarienii sunt victime fara scapare in fata acestei arme. La fel si paduchii de frunze. La 8 l de apa ne trebuie 1 kg
de urzici tocate. Le lasam la macerat peste noapte, dupa care strecuram lichidul. Il pulverizam pe toata planta, inclusiv
pe dosul frunzelor.

Decoctul de hrean
La 1 litru de apa avem nevoie de 100 g de hrean. Cand apa a dat in fiert, aruncam in ea hreanul maruntit, apoi stingem
focul si lasam sa se raceasca. Pulverizam solutia pe orice planta pe care insectele obisnuiesc sa o consume. Iuteala
hreanului va pune pe goana orice daunator, inclusiv dintre cei maricei, cum ar fi gandacii de Colorado si omizile.

Rosii pe varza
De la rosii nu folosim fructul, ci frunzele, asta in caz ca avem varza prin gradina: o vom proteja de fluturele alb. Strivim o
mana de frunze, le zdrobim si le lasam vreme de doua ore intr-un litru de apa. Stropim varza cu solutia.
Decoctul de pelin
Pelinul o fi el considerat mai degraba buruiana, dar e bun in curtea omului: se pune la sapun, la vin, ba se poate face din
el si absint. In 4 litri de apa punem la fiert 5,5 kg frunze de pelin. Strecuram si lasam sa se raceasca. Solutia e buna
pentru cele mai hraparete si rezistente insecte.

Solutia de tutun
Nu exista insecte fumatoare, toate fug de tutun. Pentru noi, e o solutie mai scumpa si cu prepararea mult mai lenta decat
altele. O putem folosi pentru cateva ghivece. Rupem 5 tigari si le punem tutunul in 0,25 l apa. Lasam 3 zile la macerat,
strecuram si pulverizam.

Hrana pentru plante


de fmo, 07 Iulie 2008

Toate femeile iubesc plantele, florile, insa, acestea au nevoie uneori de o atentie sporita si de tratamente speciale.
Plantelor de apartament le place foarte mult solul acid si le prieste de minune. Udati-le, din cand in cand, cu apa
minerala acidulata, in loc de cea de la robinet.

Vise frumoase cu plante potrivite


de Madalina Ghidovet, 20 Iunie 2007
Exista multe mituri in ceea ce priveste cresterea plantelor in spatiul de dormit, majoritatea declarind ca, daca vom decide
sa crestem plante in dormitor, somnul nostru va fi afectat in mod negativ si cand ne vom trezi vom avea un nivel scazut
de energie si aceasta din cauza ca plantele ar consuma oxigenul pe timpul noptii.

Cercetari recente au demonstrat, insa, ca plantele au un efect linstitor asupra sistemului nervos si consumul de oxigen al
plantelor pe timpul noptii este foarte redus, deci nu este nici o problema daca dorim sa ne improspatam dormitorul cu
diverse plantute. Trebuie sa avem totusi grija ce specii de plante hotaram sa acomodam in dormitor, caci nu toate se pot
adapta acestui mediu. Exista numeroase flori care pot face din camera de dormit un loc in care sa avem doar vise
frumoase, dintre ele facind parte azaleele, cyclamenul, hortensia, pana cocosului (aspidistra) sau violetele de Parma.

Azaleea este o planta decorativa atat prin frunze cat si prin flori, care pot fi rosii, violet inchis, roz sau albe, cu marginea
ondulata, dreapta sau franjurata. Este o planta care prefera spatiile semiumbrite si racoroase, deci se adapteaza perfect
in dormitor. Temperatura optima de crestere se situeaza in jurul a 22-25 de grade Celsius pe timpul verii si 15 grade
iarna. Azaleea necesita multa apa, mai ales vara, in perioada ei maxima de vegetatie, dar trebuie evitata udarea excesiva,
deoarece are radacina foarte sensibila. Apa trebuie sa fie dedurizata, deci daca va hotarati sa o udati cu apa de la chiuveta
este bine sa o fierbeti si sa o lasati apoi la decantat, insa cea mai buna apa ramane cea de ploaie. Pamantul optim pentru
azalee are un continut ridicat de materie organica si o capacitate mare de retinere a apei si este compus din turba,
pamant de frunze si nisip.

Inmultitra se face prin butasi, iar transplantare se realizeaza in givece nu prea mari, o data la 2-3 ani. Pentru a favoriza
infloritea abundenta se indeparteaza varful lastarilor, dar nu mai tarziu de luna iunie.

Cyclamenul este o planta fermecatoare cu frunze verzi albicioase, care capteaza privirea si prin florile de culoare alba,
rosie sau violet. Planta prefera camerele semiumbrite, o temperatura medie de 20 grade, umiditate ridicata, dar nu
suporta curentii de aer. Inflorirea are loc in perioada septembrie - martie, iar dupa trecerea florilor este bine sa se reduca
udarea iar planta trebuie mutata intr-un loc mai intunecat si putin mai rece, pentru a i se permite sa intre in perioada de
repaos necesara.

Pamantul ideal pentru cyclamen este cel usor alcalin, compus din 4 parti pamant de frunze si o parte nisip. Udarea se
face atunci cand pamantul din ghiveci este uscat, iar in perioada de inflorire - zilnic. Perioada favorabila de replantare
este la la sfarsitul lui iulie si toata luna august. Inmultirea se face prin tuberculi sau seminte, dar daca va veti decideti la o
reproducere prin seminte aveti de asteptat cam 18 luni pana la aparitia plantei, asa ca va recomand sa o cumparati direct
de la florarie.
Hortensia este un arbust de talie mica, apreciat datorita florilor de culoare albastra, rosie, alba sau roz, care persista
saptamani intregi. Aceasta planta nu necesita o ingrijire complexa: se dezvolta foarte bine in locuri semiumbroase, ferita
de lumina directa a soarelui si udata din belsug. Perioada de inflorire este iulie-septembrie si, pentru a asigura un belsug
de flori, trebuie asezata in locuri cu orientare spre nord-est.

Pana cocosului (aspidistra) este denumita si planta de fier datorita rezistentei pe care o are fata de uscaciunea aerului, a
pamantului si a poluarii (perfecta pentru fumatoare). Creste foarte bine in locuri racoroase si umbrite deoarece nu
suporta razele directe ale soarelui. Pamantul trebuie sa fie poros, bine drenat, deoarece planta se uda zilnic vara, in
perioada de vegetatie, iar apa in exces ii poate dauna dezvoltarii armonioase. Este bine ca apa sa fie pulverizata pe
intrega planta si frunzele sa fie sterse de praf cu un material fin. Transplantarea se face foarte rar, o data la 4-5 ani,
pentru a evita stresare inutila a plantei.

Violeta de Parma, plantuta de apartament foarte delicata si frumoasa, are nevoie de atentie sporita. Planta prefera un
mediu in care lumina este indirecta (camera semiumbroasa), cu temperatura de crestere de 17-24 de grade. Necesita
putina apa, se uda abia atunci cand pamantul este uscat si in nici un caz pe planta, ci direct pe sol, pentru ca picaturile de
apa care ajung pe frunze le pot leza in mod definitiv.

Apa trebuie sa fie necalcaroasa (apa de ploaie sau de la chiuveta fiarta si racita), la temperatura constanta. Pentru o
inflorire abundenta planta trebuie tunsa (la sfarsitul lui februarie), caci un numar mare de frunze poate provoaca aparitia
fainarei si chiar lipsa bobocilor.

V-am prezentat cateva dintre plantele pe care le puteti adapta cu succes in dormitorul dumneavoastra si care va pot face
visele mai dulci si somnul mai odihnitor. Lista lor nu este nici pe departe imcheiata, asa ca vom reveni asupra acestui
subiect.

Lumina naturala in viata plantelor ornamentale


de Madalina Ghidovet, 07 Ianuarie 2007
Fiecare femeie isi doreste sa aiba in casa un colt verde, care sa-i improspateze caminul si care sa o faca pe vecina de la
etajul trei sa moara de invidie. Este foarte important sa stim ca fiecare planta trebuie tratata in functie de necesitatile
specifice speciei. Este gresit, de exemplu, sa ne fixam o zi sau doua pe saptamana in care sa udam toate florile pe care le
avem. Trebuie sa intelegem ca florile sunt individualitati distincte si ca trebuie tratate ca atare.

In articolul de astazi vom vorbi depre lumina naturala, unul dintre factorii care intervin in cresterea si dezvoltarea cat
mai armonioasa a unei plante. In functie de lumina, planta poate creste stufoasa, plina de viata, cu frunzele verzi si
sanatoase sau poate fi anemica, avind frunzele ingalbenite, fara vlaga.

Evident, este de dorit ca lumina sa fie un factor benefic in viata plantelor noastre, pentru ca acestea sa ne infrumuseteze
casa sau locul de munca. Atunci, firesc, se pune intrebarea: in ce conditii este lumina benefica si, mai ales, cat de multa
lumina este necesara plantelor?

Desi majoritatea persoanelor iubitoare de plante considera ca lumina nu este niciodata de ajuns penru o floare, lucrurile
nu stau chiar asa. Este adevarat, exista plante care adora lumina, care se simt foarte bine cand sunt mangaiate de razele
soarelui! Dar, de asemenea, sunt si plante care ar prefera oricand un "petec" de umbra luminii arzatoare a soarelui. De
fapt, aceste " preferinte" ale plantelor vis-a-vis de lumina se datoreaza, in mare parte, locului lor de origine. Plantele
originare din zona tropicelor, care au ca biotop luxurianta padure tropicala, prefera in mod clar umbra si nu lumina
directa a soarelui, ele crescand "acasa" sub crengile copacilor inalti si stufosi. Astfel de plante sunt: feriga, begonia,
filodendronul, ficusul, dracaena, aspidistra.

Plantele decorative prin flori insa, cum ar fi trandafirul japonez, violeta de Parma, muscata sau cala, au nevoie de mai
multa lumina decat cele decorative prin frunze, deci ghivecele lor trebuie amplasate in locuri care primesc o cantitate mai
mare de lumina, dar trebuie sa se evite ca plantele sa fie atinse direct de razele soarelui mai mult de 2 ore, 2 ore si
jumatate pe zi, iar aceasta sa se intample dimineata sau seara, niciodata in perioada pranzului.

Modul de amplasare a ghivecelor la ferestre trebuie sa tina cont, in primul rand, de cantitatea de lumina care trece prin
fereastra si de necesarul de lumina al fiecarei specii in parte, si abia mai apoi de estetica aranjamentului floral. Spre
exemplu ferestrele orientate spre vest si est primesc suficienta lumina pentru majoritatea plantelor. Dar ce facem atunci
cand avem prea multe plante si prea putine ferestre vestice si estice? Ei bine, ne putem folosi si de celelalte ferestre ale
casei/apartamentului: ferestrele orientate spre nord asigura lumina suficienta plantelor care au cerinte scazute in
privinta luminii, iar cele sudice sunt ideale pentru plantele care iubesc lumina si caldura(de exemplu toate speciile de
cactus), cu mentiunea ca in timpul dupa-amiezii este necesara protejarea plantelor, cu ajutorul unor jaluzele sau perdele
filtrante, de razele puternice ale soarelui. Rotirea ghivecelor cu plante in functie de lumina, obicei raspandit in randul
iubitorilor de plante, trebiue facuta cu atentie, la unele plante fiind chiar necesara evitarea acestei operatiuni (este cazul
craciunelului, cunoscut noua si sub numele de "nu ma uita", si care este extreme de deranjat la miscarea brusca,
raspunzand chiar si prin caderea florilor).

Sunt frecvente remarcile de genul : " Ce flori frumoase ai ! La mine nu pot sa cresc pentru ca am apartamentul intunecos !
". Indiferent cat de luminoasa este sau nu casa dumneavoastra, exista plante care nu numai ca se pot acomoda, ci pentru
care este chiar recomandata penumbra dintr-un living intunecos.
.