Iasomie – plantare în grădină 

Trebuie să știi că iasomia are nevoie de lumină din abundență, deci alege un loc care să nu fie ferit
de razele soarelui. Soarele ajută iasomia să facă flori multe.  Poate rezista și la umbră, însă are
nevoie de mult spațiu pentru a crește și a se răspândi.  În privința solului, arbustul de iasomie poate
crește în nisip, argilă sau lut și tolerează bine solurile alcaline, dar și pe cele acide.  Cel mai bine se
dezvoltă în solurile umede, care sunt bine drenate, pentru că iasomia nu suportă apă în exces, deși
trebuie udată bine vara. Se folosește la începutul verii fertilizator. Poți planta iasomie toamna sau
primăvara și crește rapid. Poți să tai arbustul primăvara devreme, pentru a-i da o formă.
La începutul verii, lăsatarii lungi pot fi ciupiți, pentru a face flori. Pentru început, găsește un loc
însorit și un spațiu mare.  Afână bine pământul, sapă o groapă adâncă de 40 de centimetri, apoi
adaugă îngrășământ natural. Scoate planta din ghiveci și pune-o cu rădăcina paralelă cu solul, apoi
umple groapa cu pământ. Udă din abundență și ai grijă ca apa să nu băltească. 

Regina Nopții

Regina nopții este larg răspândită ca plantă ornamentală în regiunile temperate, este ușor de plantat
și înflorește toată vara.
Regina nopții sau Nicotiana alata este o plantă erbacee perenă din familia Solanaceae, originară din
America de Sud, și foarte apreciată în lumea întreagă. Nicotiana alata mai este numită și “Tutunul
ornamental”, “Tutunul înaripat”, sau “Tutunul iasomie”. Planta poate fi destul de înaltă, putând
ajunge la o înălțime de peste 1 metru, cu flori de diverse culori, de la alb, și roșu, până la roz, mov
sau galben.
Frunzele au 10-25 cm lungime, sunt oval și eliptice. Inflorescența poartă flori albe sau viu colorate.
Corola este formată dintr-un tub lung, 50-100 mm, terminat cu 5 lobi, acoperit cu peri glandulari pe
spate. Regina nopții înflorește la sfârșitul verii. Aceste plante sunt cunoscute pentru mirosul pe care
îl emană la lăsarea serii, însă există și specii care înfloresc în timpul zilei și nu au miros deloc.
Cum și când se plantează Regina Nopții Regina nopții se înmulțește prin semințe semănate în
răsadnițe sau direct în pământ, în loc adăpostit, la început de primăvară. Temperatura optimă pentru
germinația semințelor este de 18 grade. Plantele răsar după o săptămână de la semănat. Are nevoie
rărire după aproximativ 3 săptămâni de la răsărire, în caz contrar plantele se sufoca. Plantarea
răsadurilor în grădini se face în cursul lunii mai.
Aceste flori sunt ideale pentru grădină, însă pot fi cultivate și în ghivece. În cazul în care ai un spațiu
mai mare, plantează Regina nopții în grupuri răsfirate, dar asigură-te că ai și câteva sub fereastra
casei tale. Odată cu lăsarea serii, atunci când florile se deschid, parfumul plăcut îți va invada
locuința. Îngrijire Regina nopții care nevoie de multă apă, însă solul trebuie să fie bine drenat, în caz
contrar, rădăcinile pot să putrezească. Preferă locurile cu lumină multă, unde beneficiază mai mult
timp pe parcursul zilei de razele directe ale soarelui.
În ajutorul plantei poate fi folosit un îngrășământ pentru flori de grădină. Îndepărtarea florilor uscate
va determina planta să înflorească mai mult, în tot timpul verii. În cazul în care vreți să adunați
semințele florilor, atunci este nevoie să le lăsați până se usucă bine și apoi strângeți capsulele cu
semințele mici, negre.
În ceea ce privește bolile și dăunătorii, aceste flori sunt destul de rezistente și rareori apar probleme
de insecte sau diferite boli. Totuși, pot fi atacate de gândaci sau păianjeni roșii, caz în care pot fi

1
folosite insecticide speciale.
Bine de știut

Aceste flori sunt otrăvitoare dacă sunt ingerate, așadar este bine să fie ținute la distanță de copiii
mici și de animale.
Nu amplasați aceste plante în grădina de legume împreună cu alți membri ai familiei solanelor (de
exemplu, vinete, roșii, cartofi sau ardei) pentru că pot transmite anumiți viruși legumelor.

Curiozități despre Regina Nopții

Întreaga plantă conține nicotină, extractul fiind folosit în prepararea insecticidelor. Planta este
cultivată în Iran pentru a oferi tutun de fumat într-o narghilea.

LILIACUL

Are nevoie de soare cel puţin şase ore în fiecare zi.

Liliacul este un arbust care nu doar înfrumuseţează, dar şi oferă un parfum extraordinar
grădinii tale. Nu este greu de plantat şi, în funcţie de tăierile pentru formarea coroanei, poate
atinge până la 3 metri în diametru, sau se poate dezvolta pe verticală, putând să depăşească 3-
4 metri. Cum îl plantăm Important este să găsim pentru acest arbust ornamental un loc expus
la soare sau doar parţial umbrit, pentru că liliacul iubeşte soarele şi are nevoie de el cel puţin 6
ore pe zi. După ce am făcut asta, putem începe transplantarea. Vom desprinde tulpina de tufă,
formând o minge de pământ în jurul rădăcinilor, pe care o udăm abundent şi avem grijă să
rămână udă până la plantare. Momentul ideal pentru plantare/ transplantare este toamna, însă
operaţiunea poate fi făcută chiar şi primăvara, până când mugurii nu s-au dezvoltat foarte
bine.

Pregătim locul de plantare astfel încât groapa să nu fie prea adâncă, însă trebuie să fie
suficient de lată încât „mingea“ pe care am format-o în jurul rădăcinilor să încapă fără
probleme. Este important să fixăm bine planta în pământ, astfel încât să nu fie nevoie de tije
de susţinere. Pământul ales ar fi foarte bine să fie uşor drenabil. De aici încolo nu ne rămâne
decât să îngrijim liliacul, udându-l, după plantare, de două-trei ori pe săptămână în primele
săptămâni.

Liliacul plantat/transplantat primăvara ar putea să ne dea impresia că nu şi-a înfipt foarte bine
rădăcinile în sol. Primul semn că planta are nevoie de apă este frunza răsucită spre interior,
moment în care va trebui să revenim cu apă. Nu sunt, însă, recomandate nici excesele, motiv
pentru care locul ales nu trebuie să fie unul care favorizează băltirile. Pentru a menţine
umiditatea şi a favoriza drenajul, împiedicând, totodată, înierbarea terenului, putem folosi paie
în jurul tulpinii, fără, însă, ca acestea să o atingă, lăsându-i astfel posibilitatea să „respire“. Ar
mai trebui să ştiţi că liliacul plantat primăvara nu va înflori la fel de generos în primul an, însă
în anii următori nu va mai fi o problemă dacă îi oferim toate cele necesare în timpul anului.
Cum nu necesită condiţii speciale, principala grijă va fi să-i asigurăm apa pe timpul verii.

2
Înflorirea depinde de asemenea de locul ales, un loc mai umbrit nefiind favorabil dezvoltării
bogate. În timp, va trebui să ne preocupăm şi de întinerirea arbustului, iar acest lucru îl facem
prin tăierile de formare a coroanei. Putem îndepărta până la o treime din ramuri, pe cele foarte
înalte tăidu-le pe înălţime, în timp ce din cele vechi  îndepărtăm, păstrând lăstarii tineri şi
viguroşi.

Lăcrămioarele (din latinul Convallaria majalis) se mai numesc și mărgăritar, clopoțele, iarba
Sfântului Gheorghe sau dumbrăvioară.

Cea mai buna parte din plantarea lacramioarelor este faptul ca aceste plante nu necesita
aproape nici o ingrijire din partea ta si tocmai de aceea sunt plante ideale pentru gradinari
incepatori sau pentru cei care nu prea au timp pentru a-si ingriji gradina.
Lacramioarele cresc in zone umbroase si de aceea va trebui sa gasesti un loc bine umbrit la
tine in curte sau in gradina, iar faptul ca Romania are un climat ideal pentru aceste flori ar
trebui sa te convinga sa plantezi cateva lacramioare chiar acum.
Pentru a planta lacramioare, va trebui sa sapi o groapa superficiala, de aproximativ 3-5 cm,
in care sa introduci micuta radacina pe care o poti achizitiona de la magazine specializate in
domeniu sau chiar si de la florariile mai mari.
Radacina trebuie fixata bine in pamant si sa ai mare atentie sa ii acoperi toate firicelele cu
pamant, pentru ca acestea sa nu ramana la suprafata unde se pot usca pe timpul verii sau pot
ingheta pe timpul iernii.
O data plantata radacina de lacramioara in pamant, nu iti ramane decat sa uzi zona de plantare
si sa astepti sa vina primavara! Aceste flori iti vor infrumuseta gradina si vor iesi la suprafata
an de an, fara ca tu sa depui nici cel mai mic efort.
Daca iti doresti totusi sa creasca in conditii optime, poti adauga anual, in fiecare primavara,
putin ingrasamant peste solul in care sunt plantate lacramioarele, iar acesti nutrienti le vor
face un mare bine.
Efectele terapeutice oferite de lăcrămioare
Lăcrămioarele sunt cunoscute ca plante terapeutice. Ele au în compoziția lor heterozide
cardiotonice: convalatoxozid, convalozid, convalatoxol, glucoconvalozid și substanțe cu acțiune
hemolitică. În plus, florile conțin și mici cantități de ulei esențial.
Lăcrămioarele au efect cardiotonic și diuretic. Planta se poate folosi sub formă de tinctură sau
extract, iar din substanța pură numită convalatoxină se prepară soluții injectabile pentru a fi folosite
în insuficiența cardiacă. Există și produse farmaceutice din lăcrămioare, fiind foarte sigure de utilizat
datorită dozei precise din produs. Uleiul esențial de lăcrămioare poate fi folosit în aromaterapie, dar
și pentru a da un aer proaspăt locuinței tale.  Deși partea aeriană a plantei are efecte terapeutice
pentru boli cardiace, nevralgii sau dureri de cap, frunzele de lăcrimoară sunt otrăvitoare și pot cauza
greață, vărsături sau vertij. Nici fructele de lăcrămioară nu sunt bune pentru organismul uman sau
animal, având efecte dăunătoare, din cauza conținutului său dens de glicozide cardiace.

Cultivare – cum se plantează lăcrămioarele în grădină Dacă vrei să plantezi lăcrămioare în grădină,
trebuie să știi că aceste plante sunt ușor de întreținut și nu au nevoie de multă atenție. În schimb, au
nevoie de umbră parțială și un sol umed. Lăcrămioarele sunt plante adaptabile și vor crește foarte

3
bine ferite de soare. Plantarea lăcrămioarelor în grădină se face la temperaturi reci, de 10-20 de
grade. Așadar, lunile martie și aprilie sunt ideale pentru a începe să plantezi lăcrămioare. Ai mare
grijă la locul din grădină în care le plantezi, pentru că frunzele și fructele sunt toxice pentru om și
animale. Plantarea lăcrămioarelor se face la adâncimă mică, iar partea partea de sus a rădăcinii
trebuie să fie puțin sub nivelul pământului. Udă din belșug și așteaptă să înflorească. Dacă grădina ta
este foarte însorită, atunci poți amenaja un spațiu mai umbros pentru lăcrămioarele. Îndreaptă-te
spre un arbore fructifer din grădină, sau amenajează un loc lângă gard, care să fie mereu păzit de
soare. Lăcrămioarele sunt plante care nu necesită foarte mare grijă și se înțeleg de minune cu alte
flori. 

Poți folosi în fiecare anual puțin îngrășământ pentru lăcrămioare. Dacă le uzi periodic, ele vor înflori
negreșit. Ai însă grijă să fixezi bine rădăcina, astfel încât să nu înghețe pe timpul iernii.
Cum se înmulțesc lăcrămioarele  Pentru a înmulți lăcrămioarele, se despart rădăcinile subterane și se
plantează la distanță de 2-3 centimetri în șanțuri adânci de 4-5 centimetri. Înmulțirea se face în
lunilor august, septembrie. Trebuie să știi că după aproximativ două luni de la înflorire,
lăcrămioarele intră într-o perioadă de repaus, în care se formează mugurii floriferi. Acest proces are
nevoie de temperaturi ridicate. Pentru ca plantele să iasă din repaus, ele trebuie să treacă printr-o
perioadă de o lună în care să stea la temperaturi reci, apropate de 0 grade.  Dacă ai lăcrămioare
plantate în grădină de mai mult de trei ani, atunci poți lua câteva rădăcini subterane, dintre cele cu
mai mulți muguri, și le poți pune în ghiveci sau în grădină, la distanță, udându-se bine.  Cum se
îngrijesc lăcrămioarele Lăcrămioarele nu au nevoie de prea multă atenție, atât timp cât au un loc în
care este umbră, fie că este creată de alte flori, un copac sau ziduri care să le ferească de razele
directe ale soarelui. Solul în care cresc trebuie să fie cât mai acid, iar în ce privește udarea lor,
trebuie făcută din abundență, la început. Pe măsură ce planta se dezvoltă, este bine să fie udată o
dată pe zi, însă nu în exces. 

Poți ajuta planta să facă mai multe flori prin îngrășăminte lichide, înainte și după ce au înflorit. Ai
grijă să îndepărtezi buruienile de lângă lăcrămioare și chiar dacă florile au ofilit, să le uzi în
continuare.

Trandafirii de grădină: creștere, îngrijire, dăunători

Condițiile necesare plantării

Asigurarea unor condiții de bază pentru trandafiri este esențială dezvoltării lor. Tufele de trandafiri
ar trebui să primească 6-8 ore de soare zilnic, mai ales în prima parte a zilei (soarele puternic de
după-amiază poate crește riscul de ofilire timpurie). În zonele reci trandafirii trebuie plantați în sudul
sau vestul unui gard pentru a fi protejați de înghețul din timpul iernii.

Trandafirii au nevoie de un sol bogat în materii organice și bine drenat, ușor acid, cu un pH de 5,5-7.
Dacă ai un sol argilos, adaugă resturi de grajd, frunze uscate și resturi de lemn pentru a evita
staționarea apei la rădăcină și ofilirea care apare ca urmare a acestui lucru. Un sol alcalin (bazic)
poate fi temperat prin adăugarea pulberii de sulf (se găsește în magazinele specializate pe plante de
grădină).

4
Cea mai bună perioadă pentru plantare este primăvara, după ultimul ger sau toamna, cu cel puțin
șase săptămâni înainte de venirea iernii. Plantarea ar trebui făcută într-o zi înnorată, deoarece
excesul de soare stresează floarea.

Găurile săpate pentru plantarea trandafirilor sunt foarte importante. Indiferent de tipul de trandafir
ales, groapa trebuie să fie suficient de adâncă și lată pentru a permite acomodarea rădăcinilor plantei
și pentru a permite distribuirea egală a apei. Dacă plantezi mai mulți butași, lasă o distanță de cel
puțin 90 cm între ei pentru a asigura dezvoltarea normală a fiecărei plante în parte.

Cum se îngrijesc trandafirii?

Îngrijirea constantă a trandafirilor este un element-cheie pentru a obține o grădină plină de culoare.
Mai jos poți afla informații despre cât de des trebuie udați, cum și când trebuie hrăniți, cum se face
iernatul și care sunt și cum poți scăpa de dăunătoare specifice trandafirilor.

Udarea trandafirilor

Trandafirii trebuie udați de cel puțin două ori pe săptămână pe timpul iernii (cu ajutorul unei
găleți/sticle evitând stropitorile) și la 2-3 săptămâni pe durata iernii. Pentru o dezvoltare armonioasă,
solul trebuie să fie bine drenat pentru a nu permite apei să staționeze la rădăcină. Pentru a evita
acumularea apei și pentru a încuraja creșterea naturală a trandafirilor este bine să aplici la rădăcină
2-5 cm de frunze uscate sau resturi de lemn (procesul poartă numele de mulcinare).

Hrănirea trandafirilor cu îngrășământ

Îngrășămintele lichide deși promovează creșterea florilor cresc riscul de apariție a afidelor și a altor
paraziți.

Pe de altă parte, dacă te concentrezi asupra compostului și a altor fertilizatori naturali vor exista
șanse mai mici de dăunători.

Aplică fertilizator natural din aprilie până în iulie (circa 200 g pentru fiecare butaș) iar pentru un
boost amestecă fertilizatorul cu o lingură de sare epson (mai ales în lunile mai și iunie).

Un alt fertilizator foarte popular printre cei care cultivă trandafiri este coaja de banană (conține
calciu, magneziu, sulf și fosfați). Pentru a beneficia de efectele bananei, taie o coajă (sau mai multe)
în bucățele mici, pune-le într-un borcan cu apă și lasă-le pentru două săptămâni într-un loc umbros
cu temperatură constantă (de exemplu, în beci sau debara). Pune acest lichid la baza fiecărui
trandafir mai ales pe perioada verii.  

Curățarea trandafirilor

Trandafirii trebuie curățați toamna, după înflorire. Poartă mănuși lungi și groase, apelează la o
foarfecă de grădină și apucă-te de treabă. Taie frunzele uscate, tulpinile trecute (poți tăia până la
două treimi fără probleme). Îndepărtează inclusiv florile trecute pentru a face loc viitoarea înfloriri.

Trandafirii la iernat

Înainte de pregătirea trandafirilor pentru iernat este bine să verifici dacă există paraziți sau frunzele
au fost afectate de boli sau infecții fungice (pentru siguranță poți aplica un spray pe bază de ulei de
neem sau un produs insecticid din comerț).

5
Încetează fertilizarea cu șase săptămâni înainte de toamnă, însă continuă udarea dacă toamna este
secetoasă.

Pune resturi de frunze și lemn în jurul trandafirilor imediat după lăsarea frigului, dar înainte de
înghețarea solului.

Odată ce temperaturile scad sub zero, acoperă fiecare butaș cu un vas cilindric în care ai introdus
frunze uscate, compost, resturi de lemn și ace de brad.

Dăunătorii trandafirilor

Dacă ai grijă regulat de trandafiri (îndepărtezi frunzele moarte, prășești ușor în jurul rădăcinii etc)
vei reduce mult riscul de apariție a dăunătorilor. Dacă totuși aceștia apar, uleiul de horticultură și
săpunul insecticid reușește să țină insectele și fungii sub control (trebuie să te uiți regulat la rădăcini,
tulpini și frunze pentru a detecta eventualele probleme din timp și pentru a evita compromiterea
trandafirilor).

Mai jos sunt principalii dăunători ai trandafirilor:

Afide

Petele negre – apar atunci când în momentul udării dai apă pe frunze (uneori frunzele necesită
aplicarea unei soluții protectoare de la începutul verii și până la primul îngheț)

Infecții fungice – primele semne sunt albeață apărută pe frunze și tulpini. Infecțiile fungice apar mai
ales pe durata verilor ploioase. Evită acest lucru prin tăierea frunzelor la primele semne ale infecției
(astfel previi răspândirea bolii). Alte forme de infecții fungice duc la căderea sau ofilirea mugurilor
de flori. Ca mai devreme, detectarea și tăierea lor din pripă ajută la evitarea compromiterii culturii

Cum se înmulțesc trandafirii?

Trandafirii se înmulțesc mai ales prin butășire.

Pentru început, nu toți trandafirii sunt potriviți pentru butășire, ci doar trandafirii cu lemn moale (de
exemplu, trandafirii poliantha sau unele soiuri de trandafiri urcători). Butașii verzi se obțin prin
tăierea unor lăstari care au înflorit. Pentru obținerea butașilor, lăstarii trebuie să fie lungi de 10-45
cm. Tăierea trebuie realizată la bază imediat sub ochi și la vârf, la 1-2 cm de ultimul ochi. Butașul
este plantat într-o ladă cu nisip (în acest caz trebuie udat la 2-3 zile) sau în pământ bine drenat și este
acoperit cu un borcan.

Butășirea în uscat, prin comparație, se realizează la mijlocul toamnei, după trecerea florilor și
uscarea frunzelor. Acestea din urmă sunt îndepărtate, se taie din tulpinile uscate, iar butașii se
păstrează într-o ladă cu nisip în pivniță. Se plantează în grădină abia în primăvară, după ultimul ger.

De câte tipuri sunt trandafirii?

La început, trandafirii necesitau îngrijire zilnică. Cu timpul și odată cu avansul biotehnologiei,

trandafirii au început să necesite din ce în ce mai puțină grijă (1-2 ore săptămânal sunt suficiente
atâta timp cât nu uiți de ei cu lunile). Mai jos sunt cele mai populare tipuri de trandafiri de la noi:

Trandafiri Thea – au flori mari și parfumate însă sunt sensibili la frig, motiv pentru care sunt
recomandati mai ales în zonele calde (pe litoral și în vestul țării)

6
Trandafiri pernetieni – au flori roz, galbene, portocalii și arămii

Trandafiri remontați – au flori mari și înalte cu petale de culoarea roșie, albă și roz. Au cel puțin
două înfloriri pe an

Trandafiri cu trunchi – sunt trandafiri remarcați datorită trunchiului înalt și a coroanei cu număr
mare de flori

Trandafiri Floribunda – sunt acei trandafiri pe care îi vezi în parcuri și grădini. Au culori și talii
variate și un număr redus de inflorescențe

Trandafiri pitici – au flori mici lipsite de parfum și cresc până la o înălțime de 30-35 cm. Nu necesită
îngrijire specială și sunt potriviți atât pentru grădini cât și pentru ghiveci

Trandafiri urcători (cățărători) – au tulpini lungi și flexibile și flori mici. După plantare, trebuie
prinși de un stâlp, perete (se pot întinde inclusiv pe unul dintre pereții casei sau garajului) sau gard
pentru a se întinde în voie în momentul înfloririi

Trandafirii necesită ceva timp din partea ta, însă cu puțină grijă și atenție la începutul verii îți vor
încânta simțurile prin mireasmă și culori. Acordă-le 1-2 ore săptămânal, ai grijă la apariția
dăunătorilor, udă-i regulat și te vei putea bucura de grădina de trandafiri întreaga vară.

Zambile

Inmultirea zambilei

Zambilele au bulbi sferici care cresc timp de 3 – 4 ani, la maturitate atingand un diametru de
12 -18 cm, si formand in jurul lor bulbi mai mici numiti bulbili. Inmultirea plantei se poate face
prin bulbi cu maturitate de 2 -3 ani si bulbili.

Plantarea zambilei

Planta de zambila are cerinte mari fata de lumina. Aceasta trebuie plantata in locuri insorite,
ferite de curenti de aer si de baltire in urma ploilor sau a topirii zapezilor.
Perioada de plantare a bulbilor de zambile este intervalul dintre a doua decada a lunii
septembrie pana in luna noiembrie, chiar si decembrie, daca nu s-au instalat gerurile.
Astfel, bulbii au suficient timp pentru a-si dezvolta un sistem radicular sanatos, ca sa intre,
fara grija, in perioada de iernare, atat de necesara dezvoltarii armonioase a bulbului.
Zambilele au nevoie de un substrat bine afanat, permeabil la apa si aer, cu un pH neutru,
suficient de echilibrat (6,5).
Inainte de plantare pamantul se maruntste, se afaneaza, se imbogateste cu substante
organice si se uda, cu cel putin 4-5 zile, de preferat cu 2-3 saptamani, chiar 1-2 luni inainte.
Pe fundul gropilor de plantare se pune un strat de nisip, cu rol drenant astfel, fiind
impiedicata mucegairea bulbilor, respectiv imbolnavirea lor.
Adancimea si distanta de plantare, este egala cu de trei ori inaltimea bulbului (ex.: bulbul de
5 cm x 3 = 15 cm. adancime).

Plantarea zambilelor in gradina

Cultivarea zambilelor in gradina prevede urmatoarele etape:

In luna iunie , dupa ce frunzele zambilelor s-au uscat, se scot bulbii din pamant si se
pastreaza timp de 2-3 luni intr-un loc intunecos, racoros si uscat.

7
 In toamna, septembrie – octombrie, bulbii se planteaza in gradina in randuri cu adancime de
6-10 centimetri, cu distanta de 15-20 de centimetri intre ei. Daca bulbii sunt mai mari distanta
pe randuri trebui sa fie de 10 centimetri iar intre bulbili se recomanda un spatiu de 4-5
centimetri.
Sfat!
Tijele cu flori uscate se taie pentru a permite hranirea in continuare a bulbilor. Cultura de
zambile dureaza in medie 3 pana la 5 ani.

Fortarea infloririi
Inflorirea zambilelor poate fi fortata prin acoperirea acestora cu un pahar in care se pune apa si carbune de lemn, in perioada
noiembrie – martie.
In cupa paharului se aseaza bulbul de zambila cu o varsta de 3 ani, jumatate de centimetru in apa. Paharele se acopera cu un cornet
de carton si se depoziteaza intr-un loc racoros si intunecos.
Paharele se verifica periodic si se completeaza cu apa. In decurs de o luna jumatate, bulbii formeaza radacini si o tija cu flori. Cand
tija ajunge la o inaltime de 7-8 cm plantele se aseaza la lumina si caldura si se asteapta inflorirea.
O alta metoda de fortare a infloririi zambilei este asezarea bulbilor intr-un ghiveci cu muschi de padure tinute la intuneric, la fel ca si
in cazul infloririi fortate in pahare, tinp de 6-7 saptamani dupa care se vor trece la caldura si lumina.
Transplantarea zambilelor din ghivece in gradina
Transplantarea zambilelor din ghivece in gradina se face dupa uscarea florilor. Acestea vor inflori al doilea an de la plantare.
Zambile in Ghiveci – Plantare
Plantarea zambilelor in ghiveci se realizeaza prin mai multe metode si anume:
 in frigider – bulbii de zambile, in special cei achizitionati in toamna, se depoziteaza in frigider, inveliti in hartie, astfel incat, sa nu
beneficieze de umiditate exagerata. Ideal acestia se trateaza cu o solutie fungica, pentru combaterea diverselor ciuperci ce pot
aparea si imbolnavi bulbii.
Bulbii din frigider se uda superficial odata la cateva saptamani, insa, nu excesiv.
Dupa minim 12 saptamani de frig, acestia se pot planta in turba sau pamant in ghivece. Bulbul se pozitioneaza cu “motul” in sus si la
o distanta de 1-2 cm de marginile ghiveciului sau a altor bulbi. Se calculeaza 2-4 saptamani de caldura, pana la inflorire, pentru a
decide cand se pot muta intr-o zona cu temperatura ridicata.
 direct in ghiveci – bulbii de zambile pot fi plantati direct in ghiveci, impreuna cu turba sau pamant si se uda o data la cateva
saptamani.
 pe apa – Bulbul de zambile dupa ce a fost fortat in frigider se aseaza deasupra unui vas cu apa, insa acesta nu trebuie sa
pluteasca in apa.

Ingrijirea zambilei
Ingrijirea zambilelor este simpla si presupune:
 udare sistematica in perioadele de seceta; In perioada de inflorire, zambila se uda de 2 ori la 10 zile. Udarea se reduce in
momentul incetarii infloririi. Atentie! Zambilele nu trebuie sa fie udate pe flori deoarece acestea se pateaza.

 hranire cu substante organice: cenusa, macerat de buruieni, compost. Gunoiul de grajd sau gunoiul de pasare se incorporeaza
in sol, in cantitate mica primavara, devreme, chiar pe zapada netopita, inainte de rasarirea zambilelor.
 afanarea sistematica se realizeaza in special dupa ploaie, pentru preintampinarea formarii crustei de pamant care defavorizeaza
aparitia oxigenului la radacini si aparitia mucegaiului si imbolnavirea bulbului de zambile.
 indepartarea buruienilor sau mulcirea cu material organic (iarba vesteda, paie, scoarta de copac, keramzit, etc.);
 sprijinirea/legarea inflorescentelor de zambile de dimensiuni mari pentru a nu se rupe sub greutatea lor;
 indepartarea inflorescentelor dupa terminarea infloririi, lasand frunzele, pana la vestejirea lor pe ¾. Frunzele zambilei hranesc
planta pana in momentul vestejirii dupa care pot fi indepartate.
Zambile in Ghiveci – Ingrijire dupa inflorire
Trecerea florii reprezinta intarea zambilei intr-o noua etapa, aceea de inmultire.
Insa, pentru acest aspect, zambilele in ghiveci au nevoie de spatiu.
De obicei, zambilele in ghiveci cumparate au dimensiuni foarte mici, astfel ca daca se doreste inmultirea acestora, se transplanteaza
in gradina sau in ghivece mai mari.

8
 De retinut ca dintr-un bulb de zambila se pot obtine cam 3-5 bulbi, astfel ca, este nevoie de un spatiu de cel putin 5 ori mai mare.
Dupa ce floarea s-a ofilit se taie tija lasand doar frunzele verzi.
Ideal ar fi aplicarea de fertilizant, cu ingrasamant pentru plante de interior deoarece in aceasta etapa planta se inmulteste si genereaza
alti bulbi.

Boli si daunatori la zambila

Cele mai intalnite cauze de imbolnavire a plantei de zambile sunt:
 materialul saditor (bulbi de zambile) de provenienta necertificata
 plantarea bulbilor in substrat acid, greu, argilos sau cu umiditate foarte mare (balteste apa);
 aplicare de ingrasamant natural nematurat
 plantarea pe locurile in care s-au cultivat alte bulboase (inclusiv carofi);
 bulbii nu au fost tratati dupa scoaterea lor din pamant, sau/si pastrarea/uscarea necorespunzatoare inainte de plantare;
 plantarea prea aglomerata (deasa) a bulbilor de zambile

Una din cele mai frecvente boli intalnite la zambile este bacterioza sau boala galbena. Aceasta ataca frunzele care se ingalbenesc, se
ofilesc si la final putrezesc.
Boala se combate prin dezinfectarea solului, tratarea termica a bulbilor de zambile la 35 – 38 grade si indepartarea plantelor atacate
si arderea lor.
Alte boli precum putregaiul negru si putregaiul galben al bulbilor, se manifecta in perioada de pastrare in depozite, din cauza aerisirii
precare sau a lipsei aerisirii. In aceste cazuri inainte de plantare bulbii de zambile se trateaza chimic.
Rozatoarele nu pot distruge bulbii de zambile, insa exista daunatori care pot afecta zambilele:
Acarienii de radacina ataca doar radacinile si bulbii de zambile. Atacul lor este vizibil pe bulbii zambilelor, sub forma unor galerii,
pe frunze si tulpini, care se deformeaza, se dezvolta slab iar florile sunt diforme.
Acestia se combat prin eliminarea plantelor afectate si stropirea cu substante chimice. Profilactic (inainte de plantare), bulbii trebuie
tratati cu acaricide.
Tulpinile si bulbii de zambile pot fi atacati si de nematod, un vierme aproape microscopic care ataca frunzele de la baza. Acestea se
umfla, ulterior se acopera cu pete galbene, florile nu se dezvolta, sunt diforme.
Nematodul poate fi combatut prin alegerea si plantarea unor bulbi sanatosi, respectarea cu strictete a conditiilor de plantare si
suprafata pe care sunt plantate zambilele sa fie insamantata cu craite si galbenele.
Acestea vor acoperi frunzele vestede ale plantelor, vor dezinfecta substratul (prin compusii lor) si vor indeparta nematozii. Un
remediu impotriva nematozilor este cenusa.
Masuri de preventie pentru evitarea bolilor la zambile in ghiveci:
 verifica bulbii la achizitie sau dupa inmultire. Arunca orice bulb ce da semne de “moliciune”, lovire sau urme de mucegai
 stropeste intotdeauna bulbii de zambile cu solutie fungica si foloseste la plantarea in turba si insecticid.
 evita udatul in exces
 distruge complet orice planta care da semne de boala.
Zambilele, sunt foarte potrivite in compania coniferelor, cu alte bulboase ca borduri si covoare florale, in mixbordere, sub copaci.