GRADINA CU FLORI SALBATICE, UN PAS MAI

APROAPE DE NATURA

Gradina cu flori salbatice este o alternativa mai

usor de intretinut fata de o gradina clasica de
flori si te poate aduce mai aproape de natura.

Multi gradinari cred ca pentru a avea o gradina

frumoasa cu flori salbatice trebuie doar sa
imprastie cateva seminte, dar amenajarea ei implica
ceva mai mult efort.

Florile salbatice se reproduc cu mai multa usurinta

si sunt mai rezistente. Aceste flori nu au nevoie
de ingrasaminte si pot creste cu succes si in
zonele cu sol mai sarac in nutrienti.

PREGATIREA GRADINII PENTRU FLORILE SALBATICE

Odata ce ai ales zona din gradina ta pe care vrei

sa o transformi, trebuie sa te ocupi de cel mai
mare inamic al florilor salbatice: buruienile.

Eliminarea manuala a buruienilor este solutia cea

mai buna pentru o zona mai mica, insa daca vrei sa
tranformi o gradina mai mare, ai putea avea nevoie
sa folosesti ierbicide.

Dupa ce ai eliminat vegetatia din zona aleasa,

curat-o bine cu o grebla, fara sa nivelezi perfect
pamantul. Cea mai buna perioada pentru a amenaja o
gradina cu flori salbatice este primavara, insa
trebuie sa cureti zona inca din toamna.

PLANTAREA FLORILOR SALBATICE

Deoarece multe seminte de flori salbatice sunt

foarte mici, poti amesteca nisip cu semintele,
pentu a te asigura ca le imprastii in mod egal in
gradina.

Dupa ce ai imprastiat semintele, uda bine toata

zona si asigura-le conditii de umiditate pana cand
plantele cresc aproximativ 10 cm. Un strat de
compost te poate ajuta sa mentii semintele umede in
timpul germinarii si sa le aperi de pasari.

Primii boboci ar trebui sa apara dupa 5-6 sase

saptamani de la plantare, iar apoi te vei putea
bucura de gradina ta cu flori salbatice.

O parte dintre florile salbatice sunt perene,

astfel ca le vei putea admira florile abia in al
doilea an, iar plantele se vor putea inmulti
singure, insa nu trebuie ignorate complet.

Poti semana din nou seminte o data la doi ani sau

de fiecare data cand observi ca unele plante nu se
mai dezvolta bine.

Florile salbatice nu au nevoie sa fie udate in mod

regulat, dar vara, in caz de vreme secetoasa, le
poti uda. Nu transforma insa irigarea intr-un
obicei permanent, pentru ca plantele sa nu devina
complet dependente de grija ta.

Toamna, cand plantele anuale si-au impastiat deja

semintele, intreaga zona ar trebui tunsa, ca un
gazon, la o inaltime de 10-15 cm, lucru ce ajuta la
imprastierea semintelor si va mentine un aspect
ingrijit.

Daca ai inceput plantarea pe timpul verii, asigura-

te ca florile salbatice au la dispozitie cel putin
10 saptamani pana la inghet, pentru a avea timp sa
faca seminte.

SPECII BENEFICE DE FLORI SALBATICE

Daca vrei ca gradina ta de flori salbatice sa

atraga fluturi si insecte care se hranesc cu
daunatori, trebuie sa plantezi cateva plante cheie.

Pentru atragerea insectelor ce lupta cu daunatorii,

sunt recomandate Coada soricelului (Achillea
millefonium), Lilicea pitica (Iberis umbelatta) si
Trifoiul pitic (Trifolium repens).

Fluturi sunt atrasi cel mai mult de Mararita

(Cosmos bipinnatus), Acul Cleopatrei (Cleomo
hasslerana), Carciumareasa (Zinnia elegans) si
Albastrea (Cetaurea cyanus).

Chiar daca amenajarea unei gradini cu flori

salbatice implica efort la inceput, aceste plante
sunt mult mai putin pretentioase cu conditiile de
mediu si iti vor aduce gradina cu un pas mai
aproape de natura.

PLANTELE POTRIVITE PENTRU GRADINA CU ROCI

ORNAMENTALE

Pentru ca gradina ta sa fie si mai spectaculoasa,

nu ezita sa plantezi flori de stanca sau unele care
tolereaza mediului alpin, care sa se dezvolte
armonios printre si in preajma rocilor ornamentale.
 Iata cateva plante pe care le-ai putea folosi:

 Aubrieta deltoidea
 Sedum (iarba-grasa), in special Sedum
spathulifolium purpureum
 Cimbrisor
 Conifere pitice, precum ienuparul, chiparosul
etc.
 Sempervivum (urechelnita)

CUM PLANTAM SI INTRETINEM GAZONUL

Daca in prima parte a articolului am vorbit despre

tipurile existente de gazon si de alegerea pe care
o puteti face, acum vom trece la lucruri mult mai
practice: cum se planteaza si se intretine un
gazon.

1 Cum pregatesti solul

Pregatirea pamantului pentru plantarea gazonului se

face toamna. Daca suprafata pe care doresti sa
plantazi gazonul este prea batatorita, va trebui sa-
l sapi. Astfel, pamantul va "respira" in voie.
Daca suprafata pe care doresti sa plantezi gazonul
este pietruita, cel mai bine ar fi sa imprastii un
strat de 10 cm de pamant. Pamantul il poti amesteca
si cu nisip, deoarece gazonul iubeste pamantul
nisipos.

2 Cum plantezi gazonul

plantarea gazonului se face primavara devreme. Daca

pamantul a fost sapat toamna si e destul de aerisit
trebuie doar sa imprastii samanta uniform peste
sol. Apoi uda abundent. Vei avea nevoie de 1
kilogram de seminte pentru 35-40 de metri patrati.
Pentru a fi siguri ca va prinde radacina usor,
peste gazonul proaspat semanat arunca un strat
subtire de nisip. Gazonul va incolti dupa 10 zile.

Copiii sau animalele de casa ar trebui sa nu se joace

pe iarba proaspat semanata pentru a nu o distruge.
De asemenea, este foarte important sa ai grija ca
gazonul sa fie umed tot timpul pana ce semintele
germineaza, ceea ce in unele cazuri poate dura pana
la o luna.

Cand depaseste inaltimea de 7 cm, gazonul tau

trebuie tuns. Este foarte important sa nu tai mai
mult de 1/3 din inaltimea totala a firului de iarba.

Dupa ce ai facut toate aceste etape este important

sa il cureti si sa il pregatesti pentru sezonul de
vara.

Daca observi goluri in suprafata plantata, poti sa

mai plantezi seminte in locurile respective. De
asemenea daca gazonul tau nu este uniform poti
planta suplimentar seminte peste gazonul crescut.
3 Cum se intretine gazonul

Gazonul se uda in fiecare zi timp de 20-30 de

minute, in functie de cat de expus la soare este.
Este recomandat udarea gazonului dimineata sau
seara cand este racoare. Odata cu stropirea se pot
administra si ingrasamintele care ii pot prelungii
viata.

Daca vrei ca gazonul tau sa isi mentina culoarea

verde si aspectul ingrijit, trebuie sa il tunzi cu
regularitate, ori de cate ori iarba atinge
inaltimea de 8-10 cm. Poti taia de la 3 pana la 5
cm din inaltimea totala a plantei.

Fertilizarea gazonului se realizeaza odata la doua

luni, cand gazonul este uscat, folosind o pompa de
stropit pentru uniformitate. Se recomanda folosirea
ingrasamintelor minerale pe baza de azot, fosfor
sau potasiu. Azotul este esential in cresterea si
dezvoltarea gazonului, fosforul ajuta la intarirea
radacinii si potasiu iti va proteja gazonul de
boli.

Daca crezi ca gazonul tau are nevoie de aerisire,

trebuie sa stii ca s-au inventat dispozitive
speciale pentru asta. Acestea sunt alcatuite din
tije metalice si se folosesc prin aplicarea lor pe
talpa pantofilor. Calcand pe gazon cu acest
dispozitiv montat pe pantofi, vei produce gauri in
stratul de iarba. Astfel nu numai ca iti ingrijesti
gazonul, dar reusesti sa faci si un pic de miscare.

Daca il ingrijesti gazonul tau poate tine pana la

12 ani.
CE FEL DE PLANTE REZISTA IARNA AFARA

Iarna, gradina intra in repaos si exista extrem de

putine plante care-si mai pastreaza vigoarea sau
verdeata. Hai sa aflam impreuna care sunt acestea
si ce trebuie sa facem ca sa le ingrijim
corespunzator.

1. Thuja

Este o specie de conifere, numita si "gard viu",

iar avantajul lor este ca sunt mereu vezi. Au
devenit extrem de populare in gradini, terase,
balcoane, parcuri, zone verzi. Ele rezista excelent
si in ghivece, vasele de lut fiind cele mai
potrivite pentru cresterea arborilor de Thuja.
Radacinile lui sunt, insa, destul de sensibile si
exista riscul sa mucegaiasca daca ii puneti prea
multa apa.

2. Hortensia

Este o planta rezistenta si care se adapteaza bine

la ghiveci, dar si in pamant. Florile sale superbe
arata ca niste buchetele bogate, in culori de la
alb la ciclam.
Iarna, hortensiile rezista excelent la temperaturi
de pana la -15 grade Celsius, daca perioada de
inghet nu se prelungeste prea mult. Daca apare
aceasta situatie, puteti sa protejati planta,
invelind-o cu paie, frunze uscate, crengi de brad
si pamant.

3. Rododendronul

Este cunoscut si sub numele de "bujor de munte",

iar cele mai cunoscute specii din aceasta planta
arata ca niste arbusti. Avantajul de a-i avea este
ca sunt vesnic verzi.
Majoritatea rododendronilor cresc pana la 1,50 m
inaltine si au o tulpina lemnoasa, frunze lungi si
flori albe, roz sau rosii.
Pe timpul verii, rododendronul agreeaza o
temperatura de pana la 25 de grade, insa nu-i
prieste expunerea la soare. Pe de alta parte, in
lupta cu iarna, iese mai mereu castigator si
suporta bine si temperaturi sub zero grade.
Un aspect demn de retinut este ca primavara
frunzele rododendronului sunt otravitoare, asa ca
ar fi bine sa il tineti departe de animale si
copii.

4. Camelia

Este una dintre plantele rezistente, care prefera

sa stea afara iarna, decat inchise in interior.
Daca temperaturile scad sub limita de inghet,
puteti proteja tulpina cameliei cu crengi de brad,
paie sau saci de panza. Daca urmeaza o perioada
lunga cu temperaturi sub zece grade, puteti lua in
considerare mutarea cameliei pe o veranda, pe o
scara de bloc, intr-o sera, terasa sau hol
neincalzit si luminat, in nici un caz intr-un
apartament.
5. Bergenia

Este o planta perena, a carei inaltime ajunge pana

la 50 cm si care are frunze in forma de inima si
flori colorate, in nuante de la alb la rosu.
Florile ei micute seamana cu cele de leandru, la
forma si culoare. Toamna, frunzele ei verzi incep
sa-si modifice culoarea devenind ruginii, insa ea
ramane activa pe timpul iernii.

6. Ghiocelul

Ghioceii au flori micute si albe, in forma de

clopotei si frunze lunguiete, cu tulpini subtiri.
Ei sunt numiti "vestitorii primaverii", insa ies la
lumina si infloresc spectaculos inca din timpul
iernii, strabatand fara probleme stratul de zapada
si gheata. Mai mult decat atat, zapada le ofera un
strat protector si umiditatea de care au nevoie
pentru a inflori. Cu toate acestea, ghioceii
prefera sa stea la adapostul unui arbore, ca sa fie
feriti de vant.
Plantarea trandafirilor

plantarea trandafirilor se face toamna in lunile

octombrie, noiembrie sau primavara in martie. Daca
ii plantezi primavara trebuie sa ai grija ca
mugurii sa nu fie intrati in vegetatie. Acest lucru
duce la pierderea substantelor nutritive de catre
planta si chiar la slabirea ei.
Plantarea este primul si cel mai important pas pe
care orice gradinar, amator sau profesionist, il
face. Daca iti doresti trandafiri in gradina e bine
sa stii ce si mai ales cum sa-i plantezi.
Inainte de a-i planta
trebuie sa fasonezi
radacinile prin scurtarea
lor. Radacinile lungi si
groase se vor scurta cu
aproximativ 15 cm iar
cele mici cu aproximativ
2-5 cm. De asemenea, e
bine sa scurtezi si
ramurile la 4-5 muguri si
sa ai grija ca trandafirul ce urmeaza a fi plantat
sa nu aibe mai mult de 2-3 ramuri.
Odata ce ai fasonat radacinile si ai taiat
ramurile, pune-le intr-un amestec de apa cu pamant
si ingrasamant natural.
Sapa apoi o groapa de aproximativ 50-80 cm lungime
si 50-80 cm latime. Pe fundul gropii trebuie sa
formezi un mic musuroi, peste care vei aseza
radacina plantei. Ai grija ca punctul de altoire sa
ramana cu 4-5 cm sub nivelul solului, pentru a fi
feriti de inghet.
Amesteca o parte din pamantul rezultat la sapare
gropii cu mranita,
aseaza-l peste radacini
si apoi taseaza-l usor
cu mainile. Adauga
jumatate de litru de apa
si asteapta pana
ce aceasta intra
in sol.
Dupa infiltrarea apei adauga restul de pamant pana
la umplerea gropii si formeaza in jurul
trandafirului un musuroi. Acesta se va „desface”
lastarii ajung la cca. 10 cm lungime, iar mugurii
vor crapa.
Distanta dintre cuiburile de trandafiri trebuie sa
fie de 50-70 cm pentru trandafirii piticisi 2-3 m
pentru trandafirii cataratori sau cei cu trunchi
inalt.

SPECII DE TRANDAFIRI
De o frumusete inegalabila, un miros imbietor si o
mare variete de specii si culori, trandafirii sunt
unele dintre cele mai frumoase si indragite flori
de gradina, din lumea intreaga. Daca vrei sa-ti
plantezi si tu trandafiri in gradina, trebuie sa te
hotarasti mai intai ce specie de trandafiri iti
doresti si care crezi ca s-ar potrivi in gradina
ta.
1 Tufele de trandafiri
Tufele de trandafiri sunt o combinare intre
trandafirul clasic si hibrizii de trandafiri.
Acestia sunt parfumati si sunt mult mai rezistenti,
durabili si longevivi, fata de prima specie.
2 Hibrizii de trandafiri
La acesti trandafiri parfumul depinde de varietate:
unii au un parfum intens si imbietor, iar altii nu
miros deloc. Acestia sunt mai putin rezistenti si
mai sensibili decat restul speciilor de trandafiri.
3 Trandafirii Cataratori
Trandafirii cataratori pot depasi 3 metri inaltime.
Acestia sunt usor de ingrijit si sunt rezistenti la
insectele daunatoare. Majoritatatea infloresc doar
o data pe an si au un parfum mai putin intens decat
restul trandafirilor.
4 Trandafirii Floriunda
Atingand inaltimi de la 60 cm pana la 1,4 metri
acesti tranadfiri cresc in tufe si infloresc pe tot
parcursul verii, pana toamna tarziu.
5 Trandafirii Moss
Pe langa faptul ca sunt una dintre cele mai vechi
specii de trandafiri, acestia sunt parfumati si
foarte rezistenti. Ei infloresc doar vara, iar
toamna fac fructe ( bine cunoscutele macese).
6 Trandafirii Rugosa
O specie de trandafiri clasici, mari, cu o buna
rezistenta la majoritatea insectelor daunatoare.
Termenul de “rugosa” se refera la frunzele
trandafirului ce au texturi diferite, cu striatii.

7 Trandafirii Pitici
Cu o inaltime de la 15cm pana la 65 de cm, acesti
trandafiri sunt perfecti pentru ghivece si
jardiniere, mai ales datorita faptului ca au flori
mici. Nu toti trandafirii pitici sunt parfumati,
acest lucru depinzand de varietatea lor.
8 Trandafirii Grandiflora
Combinatie de hibrizi de trandafiri si trandafiri
floribunda, grandiflora atinge pana la 2,5 metri
inaltime si au flori mari. Ca si hibrizii de
trandafiri, doar unele specii sunt parfumate, iar
altele sunt mai putin rezistente la boli si
insecte.
9 Trandafirii Gallica
De o culoare rosu inchis, si formand o tufa
verticala cu tepi fini ce poate atinge 1,2 metri,
trandafirii Gallica, sunt cei mai vechi trandafiri
cultivati in Vest. Acestia dateaza inca de pe
vremea Imperiului Roman si sunt toleranti cu
solurile mai putin fertile.
10 Trandafirii Damask
Specie de plante cultivata in manastiri din Europa
in scopuri medicinale, trandafirii Damask, au un
colorit ce variaza de la alb, la roz intens si au
un miros puternic. Sunt mai mari decat trandafirii
Gallica, insa au o rezistenta mai mica la
eventualele boli sau daunatori.

Grădinărit ecologic, pentru o mai mare protecţie a

naturii

Grădinăritul ecologic se bazează, în principal, pe

folosirea unor tehnici de cultură respectând mediul
şi ecosistemul, pe o bună gestionare a resurselor
naturale, cum ar fi apa şi, în special, pe
folosirea oricăror îngrăşăminte naturale în locul
pesticidelor.

Grădinăritul ecologic este un mod de a grădinări

respectând echilibrul mediului unui ecosistem.
Întrucât anumite insecte sunt foarte utile în
culturi, regula globală a acestui concept de
grădinărit este să profităm cât se poate de mult de
aceste insecte, nu să le eliminăm, aşa cum ar face
acţiunea pesticidelor şi îngrăşămintelor chimice.
Acestea, spre deosebire de compostul biologic, nu
fac deosebirea între insectele bune şi cele rele şi
le elimină pe toate. În aceste condiţii, grădinarul
se bazează pe principiul că plantele hrănite
suficient de un pământ de calitate şi bogat în
nutrienţi se pot apăra mai bine - fiind mai
puternice - faţă de paraziţii şi insectele
distrugătoare fără ajutorul pesticidelor de
sinteză. Îngrăşămintele verzi şi prepararea
insecticidelor naturale constituie în acest sens un
aliat pentru a avea o grădină frumoasă, biologică.

Compostul şi îngrăşămintele naturale

Dacă doriţi să vă lansaţi în grădinăritul ecologic,

trebuie să ştiţi că obţinerea unor plante frumoase
este condiţionată de calitatea şi capacitatea
solului de a le furniza acestora nutrienţii
necesari.
În primul rând, trebuie să pregătiţi pământul,
fertilizându-l. Trebuie să hrăniţi solul cu compost
de mai multe ori pe an, pentru a produce humus, şi
cu îngrăşăminte verzi (trifoi, lupin, spanac).
Compostul poate fi obţinut din deşeuri vegetale
(rămurele, frunze moarte, ierburi) şi resturi din
bucătărie, precum coaja fructelor şi a legumelor,
coji de ou zdrobite, frunze şi fructe sau legume
uscate, ori resturi menajere (pliculeţele de ceai
folosite, cantităţi mici de hârtie ruptă, păr de
animale). Acest amestec poate fi depus în grămadă
într-un colţ nefolosit al grădinii. Va trebui să-l
udaţi şi să-l aeraţi regulat pentru a-l face omogen
şi suplu. După câteva luni, compostul este gata să
fie împrăştiat pe pământ. Humusul permite
protejarea solului şi îl hrăneşte datorită
rădăcinilor şi microorganismelor care se formează.

Insecticide biologice

În paralel cu producţia de bacterii bune, alte

animale parazite se dezvoltă în grădină. Spre
deosebire de pesticidele chimice, insecticidele
naturale nu ucid decât insectele dăunătoare. În
ceea ce priveşte ierbicidele, trebuie să ştiţi că
una dintre regulile de bază ale unei grădini
ecologice este să lăsaţi cât mai mult spaţiu
posibil acţiunii naturii. Din acest motiv, grădina
dumneavoastră ar putea adăposti ierburi rele sau
insecte a căror răspândire trebuie stăpânită pentru
a nu vă distruge culturile de legume. Echilibrul şi
stăpânirea sunt aşadar esenţiale. Fiecărui tip de
parazit îi corespunde un insecticid bio bine
determinat. Săpunul negru lichid poate lupta
împotriva păduchilor de copaci, în timp ce un
preparat bacterian pe bază de bacil Thuringe
elimină căpuşele. Puteţi „păcăli“ melcii punând
seara resturi de foi de salată în jurul plantelor.

Alternative pentru pesticide

Majoritatea pesticidelor biologice sunt fabricate

pe bază de plante medicinale deloc toxice pentru
om, spre deosebire de pesticidele chimice care lasă
urme de reziduuri nocive pe plantele şi legumele
culese.
Ca alternative la pesticide, puteţi aduna cu mâna
ierburile şi insectele dăunătoare de pe plante sau
puteţi folosi capcane cu bere pentru a captura
anumite insecte. Altă variantă este să acoperiţi
plantele noaptea pentru a le apăra de insectele
care le fac rău.
Încurajaţi apariţia duşmanilor naturali ai
insectelor dăunătoare: insecte precum buburuzele
sunt foarte folositoare în grădină. Puteţi atrage
buburuzele plantând câteva urzici în grădină sau
lăsând câteva rămăşite de plante, ca ele să poată
hiberna printre acestea. În plus, puteţi planta
garofiţe, al căror parfum respinge puricii, iar
rădăcinile lor fabrică o substanţă ce îndepărtează
dăunătorii.

Gard viu

Pentru o zona rezidentiala pazita, un gard viu de

inaltime redusa poate fi suficient. E indicat insa
sa-l dublati cu o plasa de sarma, mascata in gardul
viu, pentru a tine la distanta cainii sau alte
animale.O optiune de gard viu pot fi plante
cataratoare ce se intind pe o “plasa de Buzau”.
Astfel de plante sunt iedera, vita de vie
salbatica, lonicera, iasomia, etc. Eficiente si
estetice sunt si gardurile vii din thuja. Pentru a
le da insa forma dorita arbustii trebuie tunsi cu
regularitate si pricepere. Dezavantajul gardurilor
vii este timpul necesar dezvoltarii plantelor pana
sa ajunga la dimensiunile dorite, precum si gradul
de opacitate redus in timpul iernii, in cazul
plantelor cu frunze cazatoare.
In general primavara este timpul propice pentru a
planta flori salbatice aduse din padure. Daca sunt
luate plantele din pamant imediat ce zapada s-a
topit si transplantate in gradina noastra, acestea
vor inflori toata vara intr-o paleta coloristica
inedita mai ales la umbra binefacatoare a
copacilor.
Va prezentam in continuare cateva trucuri pentru a
a aclimatiza aceste plante. Vor avea succes in
procesul de transplantare toate plantele cu flori
care sunt specifice zonei. Nu incercati sa fortati
natura si sa introduceti plante cu necesitati
diferite de mediul natural in care este amplasata
gradina dumneavoastra. Cautati plante native care
cresc deja in zonele umbroase sau in padurile din
apropiere. Puteti cere sfatul unui botanist sau
gradinar cu experienta pentru a le indentifica
corect.

flux
Dicentra cucullaria

Pentru ca in general florile de padure au perioada

de maxima inflorire in primavara, incercati sa le
combinati cu plante care infloresc mai tarziu pana
in vara, cum ar fi crinul de padure, lobelia
albastra sau asterul.
Pentru a le transplanta trebuie sa pregatiti bine
terenul adica sa realizati o mixtura de pamant
bogata in apa si spongioasa. Nu trebuie uitat
compostul adica frunzele uscate si muschiul.
Adancimea solului trebuie sa fie de 20cm.
Lasati natura sa va invete cum sa creati designul
salbatic al gradinii. Nu uitati ca in natura
plantele cresc pe mai multe niveluri si etape.
Cateva tufe de mure sau fragute sunt o bucurie
pentru toti, mai ales pentru copii. Pentru a nu va
deranja foarte mult alegeti sa le plantati pe
marginea gradinii, pe langa gard sau zid, usor
umbrite de tufe sau copaci. Plantati cel putin trei
plante din aceeasi specie si lasati-le suficient
spatiu sa se inmulteasca.
Pentru a crea si mai mult senzatia de salbatic si
aspectul de padure, amplasati pe alocuri si
bolovani sau pietre intr-o maniera artistica.
Puteti crea o mica potecuta din piatra pentru a
accede mai usor la diversele plante din gradina.
O data ce ati organizat gradina salbatica trebuie
sa o lasati sa se dezvolte singura. O puteti ajuta
prin udare in primele doua saptamani doar daca
vremea e prea secetoasa. In rest compostul va
mentine umiditatea optima a solului.
In fiecare toamna permiteti acestor plante sa se
usuce pentru ca frunzele lor sa devina compost si
sa le protejeze peste iarna si sa le hraneasca in
primavara cand vot inflori din nou.
clopotel roz

clopotel de padure

In continuare va oferim o lista cu cateva flori

salbatice care pot fi aduse fara probleme in
gradina dumneavoastra. Violetele sunt cele mai
raspandite plante salbatice care se adapteaza
foarte repede. Acestea pot avea flori albastre,
galbene si albe. Interesanta este si Arisaema
triphyllum. Asarum canadense cu florile ei maronii
creaza un contrast ciudat, Polygonatum biflorum,
Phlox divaricata sau fluxul albastru, Dicentra
cucullaria, Mertensia virginica sau clopotelul de
padure, Aquilegia caerulea sau columbina albastra,
Podophyllum peltatum , orhideele salbatice sau
Orchis spectabilis sunt variante de plante
salbatice pentru gradina, desi cele din urma sunt
mai pretentioase si nu suporta intotdeauna
transplantarea.
 Ierburi ornamentale in gradina

Plantele aromatice si ornamentale sunt la fel de

frumoase si interesante atat in ghivece dar si in
gradina. In afara de principalele intrebuintari
care sunt evident in bucatarie si medicina, de ce
sa nu ne gandim si la mirosul puternic si aspectul
lor salbatic, verde, perfect pentru o gradina.
Multe ierburi sunt crescute in special pentru a
fi uscate si folosite in crearea potpuorri-urilor.
De asemenea majoritatea sunt foarte bune la gust si
mai ales sanatoase pentru organismul uman. Dar sa
ne indreptam atentia catre aspectul lor fizic
pentru ca unele ierburi chiar arata foarte frumos.
Isopul sau Hyssopus
officinalis este o planta
perena care creste aproape o
jumatate de metru si are
floricele albastre. Este
folosit de obicei pentru
ceaiuri dar este perfect si ca
planta ornamentala in gradina.
Si albinele iubesc aceasta
planta. Exista si o specie
pitica si una care are florile
roz in loc de albastre.
 Licoricea sau
lemnul dulce este o
planta care
trateaza problemele
bucale. Este de un
verde deschis sau
gri, iubeste zonele
insorite si
pamantul bine udat.
Iarna poate fi
adusa in casa in
ghiveci.

Exista cateva tipuri de

oregano, unele au flori
roz si frunze late ca
Dittany de Creta. Pot fi
crescute si in
jardiniere pentru ca
rezista bine. Alte
tipuri au frunzele
subtiri sub forma de
tufis micut.

Levantica este o planta perena cu flori

frumoase si parfum delicat. Se inmulteste rapid in
gradina.
Mirtul se prezinta sub forma de copac inalt,
dar il gasim si in varianta pitica si medie. Are
frunzele verde inchis si flori mici, albe, un miros
placut. Exista si mirt cu flori galbene, mici si
frunze verzi.
 Musetelul atat de faimos pentru ceaiul preparat
din florile sale sub forma de margarete este foarte
frumos intr-o gradina mica, alaturi de alte ierburi
si plante medicinale.
Busuiocul sau Ocimum basilicum este poate cea
mai folosita planta aromatica. In gradina florile
sale roz sunt un punct de atractie. Creste usor,
atingand jumatate de metru inaltime, si are de
obicei florile albe. Exista si un tip numit Minette
care este ca un tufis micut si este perfect pentru
gradina.

Pentru o gradina mai ocrotitoare va sugeram cateva

plante agatatoare.

O cunoscuta planta agatatoare este Wisteria

(glicina), dar din pacate are o perioada scurta de
inflorire. O puteti planta in gradinile mari,
intinse.
O optiune este Clematis armandii. Aceasta comoara
face foarte multe flori micute si cu un miros
placut. Prefera zonele mai adapostite din gradina.
Se pot planta cand infloresc merii sau cand da
prima ninsoare. Singura problema ar fi ca ii va
trebui ceva timp pana sa se prinda bine, dar o data
prinsa nu se va mai opri. Este planta perfecta
pentru a acoperi ceva urat de genul unui perete.
Infloreste din martie pina in mai.Se dezvolta bine
in soare si partial umbra, apa moderat.
Trandafirii agatatori Rosa Alberic Barbier sunt si
ei o varianta. Nu sunt pretentiosi deloc. Infloresc
minunat toata vara.
Lonicera japonica este o planta viguroasa.Florile
sunt alb spre galben sau alb-roz vsi secreta un suc
dulce preferat de albine. Poate ca nu este atat de
spectaculoasa in perioada infloririi ca alte plante
agatatoare, dar cu siguranta iarna face o
priveliste placuta datorita frunzelor care se
mentin semi-verzi pina tarziu in iarna. Speciile
cataratoare se raresc primavara, in martie-aprilie.

Vita de vie salbatica are toamna un colorit

minunat, cu tente de portocaliu sau rosu aprins. Nu
mai amintim de florile mici alb verzui din
primavara.

Iedera cu frunzele sale de un verde inchis se

dezvolta initial mai incet, dar in cele din urma va
trebui sa aveti grija sa nu se raspandeasca prea
mult.. Se dezvolta cu usurinta si in conditii mai
putin prielnice, intr-un sol acid sau bazic si se
adapteaza indiferent daca se afla in plina lumina
sau intr-un spatiu cu mai multa umbra.

Bougainvillea

Origine: Brazilia
Descriere:

Bougainvillea are flori purpurii, rosii, albe,

portocalii si chiar si bicolore... Nimeni nu se
poate gandi la vreun peisaj din Grecia, pe timpul
verii, fara sa includa si impresionantele
bougainvillea care adauga culoare fiecarui colt, in
curti sau pe fundalul alb-albastru al insulelor
grecesti. Cu toate acestea, bougainvillea nu este o
planta originara din zona Mediteranei, ci din
Brazilia.
Bougainvillea se dezvolta bine in toate tipurile de
pamant si mai ales daca e plantat in ghivece mari,
asezate pe balcon. Pamantul trebuie sa fie insa
foarte usor drenabil deoarece cantitatile mari de
apa dauneaza plantei. Primavara, cand vremea incepe
sa se incalzeasca, apar frunzele, iar apoi apar
bobocii.
Florile apar la capatul ramurilor si dureaza mult.
In climatele temperate inflorirea incepe primavara
devreme si dureaza pana cand vine frigul. Toamna
tarziu cand vremea incepe sa se raceasca, frunzele
se ingalbenesc si cad, asa ca iarna bougainvillea arata
ca orice copac desfrunzit.

Ingrijire:
Bougainvillea este un arbust rezistent, care nu
necesita foarte multa ingrijire. Este rezistent si
la infectarea cu insecte sau diferite boli, dar
daca ii verificati foliajul si tulpina la fel ca la
celelalte plante, veti reusi sa preveniti orice
problema.
Fiind o planta tropicala la origine, bougainvillea
are nevoie de multa lumina. Este recomandat sa
plantati arbustul intr-un loc in care sa primeasca
direct razele soarelui. Nu uitati ca bougainvillea
nu infloreste daca nu beneficiaza de soare direct
cel putin 8 ore pe zi.
Arbustul de uda numai cand frunzele incep sa se
ofileasca. Nu exagerati cu udatul pentru ca fie ii
vor cadea frunzele, fie foliajul nu se va dezvolta
la fel de bine si nu va inflori. De asemenea, aveti
grija cum fertilizati planta pentru ca daca o
tratati prea mult nu va inflori.
Bougainvillea nu trebuie expusa la temperaturi
scazute si nici curenti de aer puternici. Cel mai
bine e sa asezati planta langa un perete, sa o
tutorati pe un suport, sau sa o amplasati in
oricare alt loc ferit si sa o legati bine. Daca
vreti ca bougainvillea sa creasca mai repede in
inaltime (din locul in care ati plantat-o pana la
balcon, de exemplu), antrenati-o pe un suport sau
legati-o cu sarma; aveti grija ca sarma sa fie din
aceea infasurata in plastic. Nu legati ramurile
prea strans pentru ca acestea se pot rupe usor.
Daca locuiti in zone in care iarna sunt temperaturi
foarte scazute, e recomandabil sa acoperiti
arbustul cu o folie de plastic ca sa nu inghete. Nu
uitati sa faceti cateva gauri in folie pentru ca sa
se poata evapora umezeala. Daca bougainvillea a
fost afectata de ger, dar totusi nu a murit, ramuri
noi vor aparea cu siguranta primavaram dar se va
dezvolta mai greu.
Bougainvillea este un arbust care nu are neaparat
nevoie de taieri de formare. Oricum, daca doriti
totusi sa il taiati, puteti sa o faceti oricand in
timpul anului, dar nu uitati ca noile ramuri se
dezvolta numai primavara, cand temperaturile incep
sa creasca (asa ca daca taiati bougainvillea si nu
creste, nu va alarmati). Dupa ce florile au trecut
e nevoie sa rupeti ramurile subtiri de care au fost
prinse acestea.
Ramurile bougainvilleei devin lemnoase in timp, asa
ca atunci cand va ganditi sa tutorati arbustul
trebuie sa stiti ca mai tarziu nu il veti mai putea
muta. Trebuie deci sa va hotarati in ce loc veti
planta bougainvillea si sa stiti ca acolo va ramane
pentru multi ani.

Clematis - 38.50 RON

Clematida ( denumire stiintifica Clematis ) este o
planta cataratoare cu tulpina lemnoasa sau
semilemnoasa folosita in ornamentarea diferitelor
elemente din gradina. Infloreste primavara tarziu
si tine pana la prima bruma .Planta cataratoare
Clematis decoreaza atat prin aspectul plantei dar
mai ales prin florile sale foarte frumoase care pot
avea foarte multe culori; exista mai mult de 250 de
varietati de clematis. Se dezvolta bine in locurile
unde se poate catara liber unde urca si pana la 15
m, prefera zonele mai racoroase cu umiditate
moderata.Clematisul se preteaza foarte bine la
utilizarea pe pergole si spaliere si pentru
acoperirea zidurilor din spatiile verzi unde este
plantata
 Arbusti

Arbusti, subarbusti si liane din padurile, marginile de padure si

tufarisurile Muntilor Macinului
Cornul (Cornus mas)
Cornul este o specie relativ frecventa prin
padurile Muntilor Macinului. Specia prefera zonele
mai luminoase, vegetand mai des prin luminisuri,
liziere si raristi.
Cornul este un arbust, mai rar un arbore, de 4-8 m,
indigen, cu scoarta cenusie care se exfoliaza in
placi. Frunzele sunt opuse, simple, intregi,
petiolate, eliptice, pubescente pe ambele fete,
ascutite la varf si ingustate la baza, cu nervuri
curbe. Culoarea frunzelor de corn este mai intensa
pe fata si mai atenuata pe dos. Florile sunt mici,
actinomorfe, galbene, cu patru petale, adunate in
inflorescente terminale de tip dicaziu (cima
bipara).Florile apar primavara, in martie-aprilie,
inaintea frunzelor. Fructele, denumite popular
coarne, sunt drupe alungite, de cca. 2 cm,
purpurii, lucioase, comestibile cu gust acrisor si
astringent. Coarnele se coc la inceputul toamnei.
Fructele mature sunt dulci acrisoare, acidulate,
astringente si usor aromate. Ele contin: glucide,
acizi organici, multa vitamina C, pigmenti
vegetali, pectine, tanin si saruri minerale.
Sangerul (Cornus sanguinea)
Este un arbust de talie mica, 3-4 m inaltime,
intalnit in paduri si tufarisuri. Fiind o specie
nepretentioasa si foarte rezistenta, tolereaza bine
toate tipurile de sol. Suporta bine gerul si
seceta. Are scoarta marunt solzoasa, iar ramurile
tinere sunt subtiri si de culoare rosiatica.
Frunzele sunt lat-ovate, opuse, intregi, cu nervuri
longitudinale, paralele si arcuite. Ambele fete ale
frunzei sunt fin-paroase, de culoare verde mai
palida pe dos. Toamna se inrosesc puternic. Florile
sunt mici, alb-verzui, adunate in inflorescente
terminale. Infloreste in mai-iunie dupa infrunzire.
Fructele care apar in august-septembrie sunt drupe,
globuloase,care sunt de culoare rosie, apoi
visinie, iar la deplina maturitate negre-albastrui,
cu puncte albe la varf.
Consumate in cantitati mici fructele sunt
comestibile. Toate partile plantei sunt libere de
orice compus toxic. Sangerul se remarca prin
capacitatea deosebita de regenerare a organelor
aeriene.

Lemn cainesc (Ligustrum vulgare)

Este un arbust indigen,spontan, inalt de 1-5 m,
care creste la marginea padurilor, in taieturi de
padure si tufarisuri. Suporta bine atat lumina
directa a soarelui cat si umbrirea. Este putin
pretentios fata de sol si este foarte rezistent la
ger si la uscaciunea din sol si aer. Are tulpini
elastice cu ramificatie deasa. Frunzele sunt
oblong-ovate pana la lanceolate, 2-7 cm lungime si
aproximativ 1 cm latime cu suprafata neteda si
lucioasa, groase, ceroase, uneori putand ramane
verzi si peste iarna. Florile sunt mici, albe,
hermafrodite, frumos mirositoare, cu patru
petale,adunate in panicule dese. Infloreste in
iunie-iulie. Fructul este negru, sferic-ovoidal.
Macesul (Rosa canina)
Alte denumiri: carcadar,gheara matei, rasura,
trandafir salbatic, ruja, sipica, zgoroghin.
Arbust indigen, spinos, intalnit in poieni, pe
coaste, margini si rarituri de padure. Creste bine
in plina lumina. Are cerinte mijlocii fata de
caldura si pretentii moderate fata de apa. Suporta
seceta si este foarte rezistent la temperaturi
scazute. Vegeteaza pe soluri variate. Are tulpini
alungite, grupate in tufa, ramificate, recurbate in
afara, inalte pana la 3 m. Ramuri cu numerosi
ghimpi comprimati lateral si recurbati. Muguri mici
rosii. Frunze alterne, imparipenat compuse cu 5-7
foliole eliptice. Flori roz sau albe, mari (4-5
cm), solitare sau grupate cate 2-3 in
inflorescente. Infloreste in mai-iunie. Fructe,
alchene paroase inchise intr-un receptacul rosu
carnos.
Macesul este stramosul salbatic al numeroaselor
varietati de trandafir. Macesele se utilizeaza ca
vitaminizant, astrigent, diuretic, antidiareic,
depurativ, antiinflamator intestinal. Au un
continut ridicat de vitamina C, B2, K, PP,
provitamina A, saruri minerale de K, Ca, Fe, Mg,
acid malic, acid citric, lecitina, uleiuri
volatile, zaharuri, altele.
Macesul pitic (Rosa spinosissima)
Este un arbust mic, care creste in pajisti
pietroase, insorite, in sudul Muntilor Macinului.
Este o specie nepretentioasa ce vegeteaza pe soluri
uscate pana la umede, neutre pana la puternic
alcaline. Foarte tolerant la inghet, arsita si
expunere la vant. Are radacina adanca, ramificata
si ramuri bazale drepte cu lujeri subtiri,
numerosi, foarte dens acoperiti cu spini inegali si
peri rigizi. Frunze de culoare verde inchis,
imparipenat compuse cu 5-11 frunzulite aproape
circulare de 1-2 cm lungime, dublu serate cu
coditele scurte. Flori albe sau alb-galbui, de 5-6
cm, simple, foarte numeroase. Infloreste mai-iunie.
Fructe negre-purpurii.
Tavalga (Spiraea crenata)
Alte denumiri: cununita de calcar.
Este un arbust de maxim un metru inaltime, cu
ramuri rotunde si frunze ovate sau spre partea
superioara invers-lanceolate, crenate, cu trei
nervuri principale proeminente si flori albe sau
albe-galbui dispuse in inflorescente terminale.
Tavalga este un arbust putin raspandit in flora
Romaniei. In Muntii Macinului alcatuieste
tufarisuri dense pe Tutuiatu, Calcata, Moroianu,
Cozluk si in cuprinsul Culmii Pricopanului.
 Drob (Chamaecytisus hirsutus)
Arbust scund cu tuplini culcate si ramuri erecte.
Lujerii anuali sunt acoperiti cu peri, densi, asa
incat scoarta nu este vizibila. Frunzele cu trei
foliole, obovate sau eliptice, de 1.5 – 2 cm. Pe
fata inferioara sunt matasos paroase, iar pe cea
superioara cu peri dispersi. Florile galbene –
limonii, sunt asezate cate 5 – 6, pe lujerii scurti
din partea superioara a tulpinii, cu aspectul unui
racem foliat. Infloreste abundent si are un colorit
viu. Fructele, pastai de 2.5 – 3 cm, acoperite cu
peri lanosi si densi.
Specie indigena, insotitor al gorunului, se
instaleaza pe coaste insorite, pietroase, pe
stancarii si nisipuri.
 Curpen de padure (Clematis vitalba)
Curpenul de padure este o liana care se dezvolta pe
trunchiul si coroana arborilor, sau chiar pe pamant
in lipsa unui suport. Se intalneste in padurile
luminoase sau la marginea acestora, in zonele mai
umede, cu soluri fertile.
Dintr-un rizom bine dezvoltat, se dezvolta o
tulpina lemnoasa, ramificata, groasa pana la 6 cm
si lunga de 7-12 m. Scoarta se exfoliaza in fasii
longitudinale. Lujerii au culoarea verde-cenusie
pana la visiniu. Frunzele sunt imparipenat-compuse,
opuse, lung petiolate, alcatuite din 3-5 foliole,
diverse ca forma si marime, dar intotdeauna
ascutite la varf si paroase pe dos. Adesea coditele
unor frunze, se transforma in carcei, avand rolul
de a ajuta planta sa se catere. Inflorescentele
curpenului sunt formate din flori de culoare alb-
galbuie, cu numeroase stamine galbene si lungi.
Infloreste in iunie-septembrie.Fructele sunt
poliachene.Toamna tarziu si iarna, cand fructele
sunt mature si arborele pe care creste curpenul
este desfrunzit,aspectul lanos al poliachenelor se
observa cu usurinta.
 Iedera (Hedera helix)
Alte denumiri: borostean, buruiana zburatorului,
fanchiu, iedera de padure, iedera zanelor, sardar.
Este o liana agatatoare intalnita in padure, pe
soluri calcaroase bogate in humus, in zone mai
umbrite, tarandu-se pe sol sau prinzandu-se pe
trunchiurile arborilor sau stancilor. Are o
radacina ramuroasa din care se dezvolta o tulpina
foarte lunga (poate atinge peste 20 m), pe care se
dezvolta radacini adventive cu ajutorul carora se
catara si se fixeaza. Frunze alterne, persistente,
simple, pieloase, lucioase, pe fata verzi-
intunecate, pe dos verzi-palide cu 3-5 lobi.
Frunzele de pe lujerii floriferi sunt de forma
ovat-romboidala. Flori albe-verzui, mici, dispuse
in umbele simple. Infloreste in septembrie-
octombrie. Fructe, bace globuloase, negre,
maturizate anul urmator prin aprilie-mai.