Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
19 IANUARIE 2019
2.5. Pichetarea ternului constă în fixarea pe teren, prin picheţi, a locului
fiecărei plante la distanţa de 3 m între rânduri şi 1 m între plante pe rând (
3333 plante / ha). După trasarea liniei de bază se ridică perpendiculara la
distanţa specificată între rânduri, se închide careul, iar de-a lungul
sârmelor de plantare se fixează picheţii la distanţa de 1 m între plante pe
rând. În cazul terenului în pantă plantarea rândurilor se face paralel cu
curbele de nivel.
Acesta constă din butaşi înrădăcinaţi din soiurile Abanos, Deea şi Ronix,
adaptate la condiţiile de sol din ţara noastră.
3. Plantarea.
4.2. Fertilizarea.
Din 2 în 2 ani se aplică un fertilizant organic ( gunoi de grajd) pe rigole de-
a lungul rândului în doză de 3-4 kg/ mp şi şi 30-40 grame îngrăşăminte
chimice complexe (NPK)/planta. Perioada de aplicare este fie în noiembrie,
fie la sfârşitul lunii februarie, folosindu-se gunoi semidescompus sau bine
fermentat.
4.3. Irigarea.
CORINA LAPADUS, IEA, I
19 IANUARIE 2019
- consum mic de apă; apa intră prin infiltrație în sol care prin redistribuire
conform forței de sucție se creează în zona rădăcinilor un perimetru umed
care satisface consumul plantelor.
În fiecare an se fac tăieri ale tufelor care au ca scop în primii ani după
plantare să formeze în scurt timp o tufă viguroasă capabilă să dea rod din
anul al 3-lea, prin asigurarea şi păstrarea unui număr corespunzător de
tulpini care să asigure an de an producţii mari şi constante de fructe prin
realizarea echilibrului între partea vegetativă şi cea generativă a plantelor.
La aplicarea tăierilor trebuie avut în vedere faptul că această plantă –
coacăzul negru-emite în fiecare an lăstari din zona coletului, iar cele mai
multe şi mai mari fructe se obţin pe tulpini tinere de 2 şi 3 ani. De aceea,
CORINA LAPADUS, IEA, I
19 IANUARIE 2019
În primăvara anului al 3-lea pe cele 5-6 ramuri de ordinul II se vor găsi cel
puţin 12 creşteri de ordinul III şi chiar mai multe dacă se adaugă şi lăstarii
apăruţi din zona coletului. Ramurile de prelungire şi cele laterale se
scurtează cu 1/5 . La fel se procedează şi cu creşterile apărute de la baza
tulpinii. Până în toamnă tufa este complet formată, iar prin tăierile din anul
4 se aleg 18-20 tulpini de diferite vârste, cele de prisos se elimină de la
nivelul solului.
După cules se mai aplică un tratament cu unul din cele două produse.
În timpul repausului vegetativ, la sfârşitul lunii februarie şi începutul lunii
martie, înainte de dezmugurit se aplică o stropire cu un produs pe bază de
ulei mineral ( parafină) sau vegetal (rapiţă, denumit Toil în doză de 1,5%).
Pelicula de ulei aşezată pe plantă are rolul de a distruge prin asfixiere
formele de rezistenţă ale dăunătorilor care iernează sub formă de ou,
nimfă, larvă învelită în cocon sau carapace.
În concluzie se aplică câte 6-7 stropiri în timpul vegetaţiei la intervale de
15-20 zile şi câte 2-3 stropiri în perioada de repaus vegetativ.
Igiena culturală în plantaţia ecologică este una din măsurile care previne
apariţia şi dezvoltarea dăunătorilor şi patogenilor. Aceasta constă în
tăierea, strângerea şi arderea ramurilor şi lăstarilor uscaţi şi bolnavi, iar
frunzele căzute pe sol toamna se încorporează în sol odată cu prăşitul şi
mulcitul.
5. Recoltarea fructelor.
uscat, în ambalaje care merg direct la beneficiar. În aceste condiţii şi la
temperatura de 3-5 C fructele suportă un transport de 6-8 ore în ambalaje
mari de 5-6 kg şi până la 12 ore în ambalaje mici, de 1,0-1,5 kg. Se
recomandă ca fructele pe măsură ce sunt recoltate să fie răcite la
temperatura mijlocului de transport (maşini izoterme).
Coacăzele culese în timpul maturării se pot păstra în încăperi răcoroase
timp de 8-10 zile, iar în depozite frigorifice cu temperatura de 0-1 C şi 90
% umiditate relativă, până la 30-35 zile. De la coacăzul negru se mai pot
valorifica mugurii şi frunzele pentru diferite preparate în industria
farmaceutică şi cosmetică.
Bibliografie: