LICEUL TEHNOLOGIC TOPRAISAR

Proiect pentru examenul de certificare a competențelor

profesionale nivel 3 pentru învățământul profesional de 3 ani

Domeniul: Agricultură
Calificare profesională: Agricultor culturi de câmp

TEMĂ PROIECT: TEHNOLOGII DE

CULTURĂ LA SFECLA DE ZAHĂR

Îndrumător proiect:    Absolvent:

Prof. Aelenei Dodan Florentina
Ruxandra Ileana Larisa

Iulie – 2021
 ARGUMENT

Sfecla este cunoscută și    folosită în alimentația omului din Antichitate (4000 de ani
î.Ch). Ea își are originea în bazinul mediteranean, unde s-a răspândit în zonele nordice ale
Europei.
În România, sfecla pentru zahăr a fost introdusă în cultură în jurul anului 1831. În
perioada 1875-1876 s-au construit primele fabrici care obțineau zahărul din sfeclă. România a
dispus în anul 1990 de cca. 33 de fabrici de zahăr, în prezent fiind în funcționare 4-5 și acela
lucrează mai mult zahăr brut. Necesarul de consum de zahăr anual în România este de cca
550000 t, din care producem sub 100000 t, restul fiind importat.
În contextul actul, în față concurenței zahărul din trestie, suprafețele cu sfeclă se
restrâng, cultura având șanse în viitor numai prin creșterea conținutului de zahăr din rădăcini
și perfecționare tehnologice de extragere.
Pe plan mondial, sfecla este a doua sursă de zahăr după trestia de zahăr, produs
indispensabil pentru alimentația omului, datorită valorii energetice mari. Sfecla furnizează
aproximativ 40-45% din producție mondială de zahăr.
Pe lângă alimentație, zahărul constituie materie primă pentru:
-obținerea glicerinei și levulozei
-producerea de alcool etilic
-obținerea acizilor lactic și citric
-obținerea carburanților speciali
Produsele secundare din procesul de fabricare a zahărului sunt următoarele:
-melasa, care reprezintă 4-5% din greutatea sfeclei industriale și conține: 50%
zaharoză, 10-12% substanțe extractive nezaharoase, 5-10% proteine, 7-9% cenușă și 20% apă.
 IMPORTANȚA SFECLEI DE ZAHĂR

Sfecla de zahăr este utilizată în primul rând ca materie primă în industria zahărului,
asigurând 30% din producția mondială de zahăr. La o producție medie de rădăcini 40t/ha,
rezultă ca produse secundare 15-30 t colete și frunze (1800 - 4000 unități nutritive furajere).
    Melasa reprezintă 4/5 % din greutatea sfeclei prelucrate și conține circa 50%
zaharoză; este valorificată în industria alimentară și a produselor alcoolice.
"Nămolul" rezultat de la filtrele presei, având un conținut mediu de 92,5% CaCO 3 și
2,15% Mg(OH)2 din substanța uscată, este folosit cu bune rezultate pentru corectarea reacției
solurilor acide.
Având în vedere că zahărul este și o materie primă din care se pot obține carburanți
alcooli, glicerină, acizi (citric, glutamic), acetonă, dextran lactopren etc., se întrevede ca și în
viitor producția mondială de zahăr va crește în continuare.
Sfecla de zahăr este o cultură intensivă, foarte rentabilă, care valorifică eficient
fertilizarea organică si minerală, apa de irigație, sistema de tractoare și mașini agricole din
dotare, fiind și o bună plantă premergătoare pentru majoritatea culturilor agricole, contribuind
la distrugerea buruienilor și la structurarea solului.
 CAPITOLUL I. PREGĂTIREA SOLULUI

1.1 Lucrările solului

Afânarea, mărunțirea și nivelarea solului constituie verigi de bază pentru

germinarea, răsărirea și reglarea regimului aerohidric necesar creșterii și dezvoltării plantelor.
Dezmiriștirea. După plantele care părăsesc terenul în vară (cereale păioase) se
execută imediat dezmiriștirea cu grape cu discuri la adâncimea maximă de lucru a agregatului.
Prin aceasta lucrare se previne pierderea apei din sol și se asigură înmagazinarea întregii
cantități de apă provenită din precipitații.
Nivelarea. Când terenul prezintă denivelări, după lucrarea cu grapa cu discuri se va
efectua nivelarea de exploatare prin 2 lucrări perpendiculare cu nivelatorul.
Arătura. Se execută la adâncimea de 28-30 cm cu scormonitor în agregat cu grapa
stelată.
Pregătirea patului germinativ se efectuează pe solurile ușoare cu combinatorul,
format din    grapa cu colți rigizi și grapa elicoidală, urmată de tăvălugul inelar, iar pe solurile
mai grele și tasate se înlocuiește grapa cu colți rigizi din compunerea combinatorului cu
vibrocultorul, ale cărui organe active pot afâna și mărunți mai bine aceste soluri. Adâncimea
de mobilizare a solului nu trebuie să depășească 4 cm.
Se recomandă ca arătura adâncă pentru sfecla de zahăr sa se execute la 30-35 cm
adâncime în toamnă, în lunile septembrie-octombrie în toate zonele pedoclimatice ale țării
noastre.
Se cunoaște că în perioada de vegetație a sfeclei de zahăr se disting trei faze
caracteristice, în care consumul de apă se manifestă în mod diferit:
-faza I de formare a aparatului foliar, în care domină pierderile de apă prin
evapotranspirație de la suprafața solului incomplet acoperit
-faza a II-a în care continuă creșterea frunzelor și are loc îngroșarea rădăcinilor,
caracterizată prin consumul maxim de apă, care reprezintă aproximativ 60% din necesarul
întregii perioade de vegetație
-faza a III-a în care continuă creșterea rădăcinilor și are loc acumularea intensă a
zaharului. În această fază trebuie menținut în viață aparatul foliar de care depinde acumularea
normală a zahărului și în special nivelul producției de rădăcini la hectar.
În aceste condiții, apa trebuie păstrată prin executarea corectă a lucrărilor care se
aplică încă din vară-toamnă, apoi prin continuarea în primăvară, astfel încât să asigurăm o
răsărire bună și uniformă.
Păstrarea apei din precipitații în sol constituie o problemă deosebită care trebuie avută
în vedere în special în anii cu tendință de secetă în primăvară. Valorificarea corespunzătoare a
rezervei de apă din sol se poate asigura numai prin respectarea masurilor fitotehnice de
cultivare a sfeclei de zahăr și executarea lucrărilor solului în așa fel încât să realizeze un
raport favorabil pentru aer, apă în special în stratul arabil 0-30 cm adâncime.

Pentru cultura sfeclei de zahăr, lucrările solului trebuie să corespundă scopului noilor
tehnologii de cultivare, care au la bază unor din ce în ce mai mici de sămânță la hectare,
paralel cu creșterea distanței de semănat pe rând și reducerea la minim a muncii manuale ca în
primăvară să se piardă cât mai puțin timp cu pregătirea patului germinativ.
Lucrarea de nivelare a terenului se execută toamna, prin grăpări sau discuiri.
Lucrările solului din vară-toamnă sunt condiționate de planta premergătoare și felul
îngrășămintelor folosite sau sistemul de fertilizare.
Plantele care eliberează terenul timpuriu permit lucrarea solului prin discuire la 10-15
cm, adâncime, cu    proctivitate mărite pe zi, mai cu seamă dacă nu s-a pierdut din umiditate
solului, după recoltarea plantei premergătoare. Dacă planta premergătoare se recoltează târziu
și lasă terenul liber cu întârziere, uneori cu o tasare pronunțată ca urmare a trecerii mașinilor,
lucrarea solului se face direct prin arătura adâncă.
 1.2. Rotația culturii

Sfecla de zahăr se cultivă numai în asolamente de 4-5 ani, în care nu trebuie să

depășească 15-20% din suprafața asolamentului.
Cele mai bune premergătoare sunt cerealele de toamnă (grâu și orz de toamnă),
leguminoasele anuale și cartoful.
Premergătoare neindicate: crucifere și ovăz datorită dăunătorilor comuni (nematozi),
floarea soarelui, rapiță, muștar, cânepă. Nu se amplasează după plantele mari consumătoare de
apă: lucernă, sorg, iarba de Sudan.
Monocultura. Nu este indicată monocultura, sfecla de zahăr se cultivă pe același teren
după minim 4 ani.
La rândul ei, sfecla de zahăr este bună premergătoare pentru orzoaică, orz, grâu,
porumb și alte culturi fără dăunători comuni. Este o excelentă plantă de asolament.

1.3. Fertilizarea

Sfecla este o mare consumatoare de elemente nutritive.

Consumul specific este de:
-azot 4-5 kg
 -fosfor 1,7-2,9 kg
-potasiu 5,8-8,2 kg
-alte elemente: 1,4-2,6 kg calciu, sodiu, magneziu.
Perioadele critice pentru elementele nutritive sunt:
-la apariția perechii a II-a și a III-a de frunze
-la începutul îngroșării rădăcinii
-în faza tuberizării şi acumulării zahărului.
Dozele optime sunt:
-azot: 120-180 kg
-fosfor:70-150 kg
-potasiu: 50-110 kg.4
Microelementele. În anii cu veri secetoase poate să apară carența în bor, pe
cernoziomuri cu reacție neutră, ceea ce determină putrezirea inimii sfeclei. Se fac tratamente
cu borax, 13-26 kg/ha, la fertilizarea de bază.
Gunoiul de grajd asigură sporuri optime pe toate tipurile de sol. Rezultate bune se
obțin numai prin utilizarea de gunoi fermentat, încorporat în sol sub arătura de vară sau
toamnă.
Dozele recomandate de gunoi de grajd sunt de 20-30 t/ha. Jumătate din doză se aplică
la pregătirea patului germinativ și jumătate în timpul perioadei de vegetație, o dată cu
prașilele, dar nu mai târziu de 10 iunie. În zonele secetoase, o parte din azot se poate aplica
sub arătură sau, toamna sub o lucrare de discuit.
 CAPITOLUL II. SĂMÂNȚA ȘI SEMĂNATUL

2.1 Sămânța

Sămânţa destinată semănatului trebuie să aparţină unei categorii biologice superioare,

să provină din loturi semincere certificate, cu puritatea minimă de 99% şi germinaţia minimă
de 85%.
Pentru a fi utilizată la semănat, sămânța trebuie să îndeplinească câteva condiții;
-să provină din loturi semincere certificate;
-la soiurile diploide, ea trebuie să facă parte din categoriile biologice de bază sau C1;
-să fie tratată și ambalată corespunzător;
-să fie etichetată și să aibă toate datele de proveniență.
Pentru prevenirea atacului de dăunători, sămânța se tratează cu unul din următoarele
produse: Seedox 80în cantitate de 10 kg/t, Furadan 35 ST - 28l/t sau Promet 25l/t, Mospilan
70WP 30 kg/t.
În vederea înființări culturilor de sfeclă, se folosește materialul semincer atât de la
soiurile plurigerme, cât și de la cele monogerme.
În prezent, se utilizează sămânță drajată, acoperită cu un liant, în care se adaugă
substanțe nutritive, insecticide, fungicide şi biostimulatori. Sămânţa drajată şi calibrată
asigură realizarea unui semănat de mare precizie şi cu o germinaţie ridicată.
Glomerurele neprelucrate prezintă mai multe deficiențe:
-neuniformitatea mare
-suprafața rugoasă
-număr mare de semințe, fiind necesar răsăritul după răsăritul culturii.
Eliminarea acestor deficiențe se face prin prelucrarea glomerurelor, cu următoarele
etape: segmentarea, șlefuirea, calibrarea, drajarea.
Segmentarea pentru obținerea seminței tehnic monogerme este obligatorie la soiurile
plurigerme.
Șlefuirea este necesară pentru a se elimina suprafața rugoasă și a se putea semăna
mecanic.
Calibrarea este operațiunea prin care se creează un material uniform, care ajută
semănatul de precizie. Lucrarea se execută concomitent cu operațiunile de șlefuire și
segmentare.
Drajarea constă in îmbrăcarea nuculelor cu o serie de ingrediente:
 -liante biodegradabile
-microelemente
-biostimulatori și fungicide;
-insecticide.
Se drajează sămânță de sfeclă segmentală, șfefuită și cu germinația de peste 85%.
Poza semnite

2.2. Semănatul

Epoca de semănat
Sfecla de zahăr are cerințe ridicate față de umiditatea pentru germinare, de aceea este
important ca semănatul să fie executat primăvara timpuriu, când temperatura solului la
adâncimea de încorporare se stabilizează (2-3 zile) la 3-4 0C, iar terenul este zvântat. Astfel se
evită atât pierderile produse de înghețurile târzii din primăvară, cât și apariția lăstarilor
floriferi în primul an de vegetație.
Calendaristic, semănatul trebuie efectuat în perioada:
-1-15 martie în zona se sud
-15-25 martie în zona de nord a țării.
Densitatea
Cele mai mari producții se obțin când se asigură la recoltare 100-110 mii plante/ha în
culturile neirigate și 110-120 mii plante/ha la culturile irigate. Din cauza germinaţiei mai
scăzute, desimea se asigură prin mărirea numărului de seminţe cu 20-40%.
Distanța de semănat
Pe suprafețele unde recoltarea se face mecanizat, sfecla de zahăr se seamănă la
distanțe între rânduri de 45-50 cm.
 Pe suprafețele unde recoltatul se face semi-mecanizat, semănatul se execută în benzi,
la distanțele de 45 cm între rânduri şi 60-70 cm între benzi (după schema:45-60-45-45-45-60-
45).
Cantitatea de sămânță/ha
-2,5 kg/ha la soiurile monogerme
-8-12,5 kg/ha la soiurile plurigerme. 
Adâncimea de semănat.
Sămânța monogermă are o putere de străbatere mai mică decât sămânța plurigermă,
motiv pentru care adâncimea de încorporare va fi de 2-3 cm la sămânță monogermă și 3-4 cm
la sămânța plurigermă.

-tipul de sol ;
-soiul cultivat, monogerm sau puligerm;
-gradul de pregătire a patului germinativ ;
-momentul semănatului ;
-umiditatea solului.

Capitolul 3. LUCRĂRI DE ÎNGRIJIRE

Întreținerea culturii de sfecla pentru zahăr se face permanent, de la semănat până la

recoltare, pentru a menține cultura curată de buruieni, terenul fără crustă și o stare fitosanitară
corespunzătoare.
Sfecla de zahăr este una dintre culturile agricole cu cele mai mari pretenții în ceea ce
privește lucrările de întreținere în perioada de vegetație:
-soluri afânate, care permit pătrunderea oxigenului la nivelul rădăcinii;
-menținerea umidității în sol;
-distrugerea buruienilor;
-mediu adecvat pentru valorificarea apei și a elementelor nutritive.
În cultura sfeclei pentru zahăr se fac mai multe lucrări de îngrijire.
Prașila oarbă, înainte de răsărire, când solul se îmburuienează sau a prins crustă;
pentru executarea acestei lucrări se folosește o plantă indicatoare sau se orientează agregatele
de prășit pe urmele lăsate de roțile de tractor la semănat.
Adâncimea de lucru este de 4-6 cm, cu o bandă de protecție a rândurilor de 7-14 cm.
Agregatul se deplasează cu viteză mică. Completarea golurilor se face imediat după
răsărire culturii. Se folosește sămânța umectată timp de 48 de ore. Completarea se execută
manual sau cu mașina se semănat, dacă sunt greșuri mari.
Răritul plantelor este una din cele mai importante lucrări. Răritul este obligatoriu, dacă
s-a folosit sămânța plurigermă sau plantarea au o densitate mai mare decât cea cerută de
tehnologie. Obiectivul principal al răritul este corectarea densității și aducerea ei la 70000-
90000 de plante/ha în culturile neirigate și 100000 - 110000 de plante/ha în culturile irigate.
Răritul începe în momentul în care plantele au două faze adevărate. Întârzierea
răritului afectează creștere rădăcinilor și conținutul de zahăr al acestora.

3.1. Prășitul.
Ritmul lent de creștere din primele săptămâni mărește pericolul de îmburuienare a
culturii de sfeclă pentru zahăr.
Se execută 3-4 zile prașile mecanice, care încep imediat ce rândurile devin vizibile și
se repetă la intervalele de 10-14 zile, în funcție de starea terenului și gradul de
îmburuienare.Prășilele mecanice se execută până în momentul în care frunzele acoperă
intervalul dintre rânduri.
 -la prima și a doua prășilă cultivatorul se echipează cu discuri de protecție a rândurilor
și cu cuțit săgeată;
-la prașilele a treia si a patra ,discurile de protecție se scot, iar cuțitele săgeată se
înlocuiesc cu cele unilaterale.
Prășilele manuale, în număr de 1-2 zile, se fac între rânduri prășilele mecanice.
Prima prășilă manuală se face dupa prima prășilă mecanică și coincide cu lucrarea de
răsărit-rectificarea a densității plantelor.

3.2 RĂRITUL
Asigurarea densității optime se realizează prin rărit.
Lucrarea începe atunci când plantele au două frunze adevărate, în condiții normale,
devansarea sau întârzierea efectuării lucrării soldându-se cu importante pierderi de producție.
Executarea răritului se face manual, la distanța între plante pe rând la 18-22cm,
folosind în exclusivitate săpăligi    speciale cu lamă îngustă de 15 cm.
Agricultura modernă dă ca soluție, pentru realizarea densității dorite, semănatul sfeclei
la distanță definitivă bob cu bob, sămânța din soiuri monogermă genetic, cu indicatori de
calitate superiori, cu condiția protejării perfecte a culturii împotriva buruienilor, a bolilor și
dăunătorilor .

3.3. COMBATEREA CHIMICĂ A BURUIENILOR

Una din cele mai importante lucrări de îngrijire reprezintă combaterea burienilor.
Metodele chimice. au un rol hotărât în combaterea buruienilor din cultura sfeclei
pentru zahăr.
Pentru combaterea buruienilor se vor folosi erbicide anti-graminee, asociate cu
erbicide antidicotiledonate.
În solele    puternic infectate cu Avena    fatua, după răsărirea sfeclei, se folosește unul
din erbicidele: Fusilade super, Gallant sau Targa, în doze de 1,5-2l/ha. Dacă cultura este
infectată și cu Sorghum halepense, dozele din erbicidele menționate se măresc 2-3 l/ha,
tratamentul efectuându-se atunci când plantele de costrei au 15-35cm înălțime.
Aplicarea se face înainte de semănat, iar încorporarea, cu combinatorul, la 6-7 cm
adâncime. Dacă speciile dicotiledonate anuale nu au fost bine combătute, se aplică în
vegetaţie erbicidul Betanal când acestea au 2-3 frunzuliţe, în mai multe reprize.
Combaterea chimică a buruienilor reduce numărul de prașile la două; de asemenea,
sunt necesare și una-două prașile manuale selective.

3.4 Combaterea bolilor şi dăunătorilor

Combaterea bolilor
Viroze
Mozaicul frunzelor (Beet mosaic virus)
Simptomele isi fac aparitia la cateva zile de la infectie prin decolorarea nervurilor
frunzei si aparitia unor pete neregulate de culoare verde deschis. Tesuturile atacate nu se mai
dezvolta normal, iar in alternanta cu tesutul sanatos frunza capata un aspect mozaicat. In
cazuri grave frunzele se incretesc si au petiolul scurt. Aceasta viroza este transmisa de catre
afide.     
Masuri de prevenire si combatere:
-fertilizare echilibrata;
-semanat in epoca optima;
-distrugerea buruienilor;
-eliminarea plantelor bolnave din cultura;
-aplicarea insecticidelor pentru a combate insectele.
 Bacterioze
Arsura bacteriana
Aceasta boala se manifesta pana in stadiul de 4 -6 frunze adevarate. Simptomele sunt
reprezentate de pete de culoare brun-negricioasa, inconjurate de un halou inchis la culoare. In
anumite cazuri tesuturile atacate se usuca si cad, iar frunzele capata un aspect ciuruit. Bacteria
se transmite prin semintele infectate si ierneaza pe resturile vegetale ramase pe sol dupa
procesul de decoletare.

Masuri de prevenire si combatere:

-cultivarea semintelor sanatoase;

-cultivarea hibrizilor rezistenti;
-igiena culturala;
-respectarea rotatiei culturilor.

Micoze(Putrezirea plantulelor, mana,    fainarea, rugina,   

Mana (Peronospora schachtii)
In Romania, acesta boala isi face aparitia in anii ploiosi si produce pierderi de pana la
15 %. Boala poate ataca plantele inca din faza de plantula. Frunzele atacate raman mici, se
deformeaza, sunt ingrosate si casante, iar in final se usuca. In toamana, atacul se observa pe
frunzele din centrul rozetei. Pe fata superioara a acestora apar pete de decolorare, insotite de
un puf violaceu ce se dezvolta pe fata inferioara. Transmiterea se realizeaza prin materialul
semincer infectat.
 Masuri de prevenire si combatere:

-cultivarea soiurilor si hibrizilor rezistenti;

-tratamentul semintelor inainte de semanat;
-distrugerea resturilor ramase dupa decoletare;
-efectuarea tratamentelor cu fungicide specifice.

Fainarea (Erysiphe betae)Aceasta boala ataca toate organele aeriene ale plantei, dar
simptomele caracteristice se manifesta pe frunze. Ciuperca dezvolta pete albe, pasloase, care
se extind rapid si acopera frunzele pe ambele fete. Spre toamna, pasla devine profoasa si la
suprafata sa apar puncte mici, de culoare neagra, ce reprezinta fructificatiile ciupercii.
Frunzele atacate puternic se ingalbenesc si se usuca. Atacul se manifesta in vetre.Făinarea se
combate prin tratamente cu Tilt 0,3 l/ha sau produse similare

Masuri de prevenire si combatere:

-strangerea sau distrugerea resturilor vegetale rezultate in urma decoletarii;

-cultivarea hibrizilor rezistenti;
-efectuarea tratamentelor cu fungicide specifice.

Putregaiul inimii sfeclei (Pleospora betae)

 Este o boala foarte periculoasa. In Romania apare destul de rar, dar cand isi face
aparitia, provoaca pagube semnificative. In urma atacului frunzele din mijlocul rozetei se
ofilesc si sunt invadate de pete brune circulare. Pe radacini atacul produce putrezirea acestora
incepand din zona coletului pana la varf. Ciuperca isi continua dezvoltarea si in depozit.
Boala ierneaza pe resturile vegetale de la suprafata solului si pe semintele infectate.

Masuri de prevenire si combatere:

-fertilizarea echilibrata;
-principala metoda ce asigura sanatatea culturii este dezinfectarea semintelor inainte
de semanat.

Rugina
Boala este destul de frecventa in culturile din Romania si isi face apartia la sfarsitul
perioadei de vegetatie. Pe ambele fete ale frunzelor isi fac aparitia pete punctiforme de
culoare galbena. Mai tarziu, pe partea inferioara a frunzelor apar cupe de culoare portocalie.
Incepand cu luna august, boala dezvolta o alta faza manifestata prin aparitia unor formatiuni
de culoare bruna. Spre toamna, formatiunile isi schimba culoarea si devin negricioase.
Frunzele atacate se brunifica si se usuca.
Masuri de prevenire si combatere:
-cultivarea de soiuri si hibrizi rezistenti;
-distrugerea resturilor vegetale rezultate dupa recoltare;
-realizarea unor araturi adanci;
-respectarea rotatiei culturilor
 Cercosporioza apare în anii ploioşi şi produce pierderi de 30-40%. Se controlează
prin 2-3 tratamente cu Benlate 0,3 l/ha.
ste cea mai intalnita boala a sfeclei. Ciuperca isi face aparita in cultura la sfarsitul lunii
iunie. Pe frunze apar pete rotunde, de culoare galbena. Boala evolueaza si petele devin
cenusii, marginite de un inel brun-rosiatic. Petele sunt la inceput izolate, iar apoi se inmultesc,
se unesc si acopera mari portiuni din limb. Tesuturile atacate se usuca si cad, iar frunzele
capata un aspect ciuruit.

Masuri de prevenire si combatere:

-cultivarea hibrizilor rezistenti;

-rotatie corecta a culturilor;
-folosirea de samanta sanatoasa;
-efectuarea tratamentelor cu fungicide specifice.

           
Principalii daunatori si combaterea acestora
Dăunătorii din sol se combat prin tratamente cu Decis 0,5 l/ha, Sinoratox 3l/ha.
Larvele defoliatoare se combat prin tratamente cu Fastac 0,1 l/ha, Decis 0,5 l/ha.
 Neatodul sfeclei (Heterodera schachtii)
Dezvolta doua generatii pe an si ierneaza sub forma de chist. Ataca plantele din
familia Chenopodiaceae pentru ca acestea le ofera conditii optime pentru dezvoltare. Atacul
apare la sfarsitul lunii iunie pe plante izolate sau in vetre. In zilele calduroase, plantele se
vestejesc, se ingalbenesc sau chiar se usuca, iar radacinile principale sunt scurte si formeaza
numeroase radacini secundare.

Metode de combatere:

-cultivarea semintelor libere de daunator;

-semanatul timpuriu;
-realizarea unui asolament corect.

Ploșnița sfeclei (Piesma quadratum)

Este o specie intalnita in toate zonele agricole ale Romaniei. Dezvolta doua generatii
pe an si ierneaza ca adult sub resturile vegetale de la suprafata solului sau in frunzisul
lizierelor. Plantele prezinta decolorari in locul atacului, iar frunzele nu se mai dezvolta
normal. De asemenea, frunzele pot prezenta incretiri. Aceasta plosnita produce si pagube
indirecte prin transmiterea unor viroze.

Metode de combatere:

-fertilizare echilibrata;
-distrugerea buruienilor;
-efectuarea tratamentelor cu insecticide specifice.
 Paduchele negru al fasolei (Aphis fabae)
Este o specie migratoare ce dezvolta mai multe generatii pe an si ierneaza sub forma
de ou. Insecta ataca peste 200 de specii de plante, iar sfecla de zahar este o gazda
intermediara. Colonizeaza partile aeriene ale plantelor si se hraneste cu sucul celular al
acesteia. In urma atacului, cresterea si dezvoltarea plantelor este incetinita. De asemenea
afidele pot transmite o serie de viroze.

Metode de combatere:

-distrugerea buruienilor;
-efectuarea tratamentelor cu insecticide specifice.

Paduchele radacinii sfeclei (Pemphigus fuscicornis)

Are in jur de opt generatii pe an si ierneaza ca femela sau ou in sol, la o adancime
cuprinsa intre 20 si 100 cm. Prefera locurile uscate si calde si ataca mai multe plante ce fac
parte din familia Chenopodiaceae. Adultii si larvele se hranesc cu sucul celular al radacinilor.
In urma atacului, plantele se ofilesc, iar radacinile se zbarcesc. De asemenea, plantele sunt
slabite si pot fi atacate usor de agentii fitopatogeni.

Metode de combatere:

-distrugerea buruienilor;
-tratamentul semintelor inainte de semanat;
-efectuarea tratamentelor cu insecticide specifice la aparitia primelor colonii.

Gargarita sfeclei (Bothynoderes punctiventris)

Dezvolta o generatie pe an si ierneaza ca adult in sol, la o adancime cuprinsa intre 20
si 25 cm.    Este unul din cei mai periculosi daunatori la cultura sfeclei de zahar. Larvele si
adultii ataca plantule de sfecla pe care le reteaza de la colet sau le rod cotiledoanele. Un
exemplar poate distruge 10-12 plante pe zi. Dupa formarea primelor perechi de frunze
adevarate, adultii nu mai pot compromite cultura, insa rod cavitati in radacini, plantele atacate
se ofilesc, iar radacina emite multe radacini secundare. Plantele atacate sunt mai putin
dezvoltate, iar productia este scazuta.

Metode de combatere:

-rotatie corecta a culturilor;

-combaterea buruienilor;
-tratamentul semintelor inainte de semanat;
-efectuarea tratamentelor in vegetatie cu insecticide specifice.
 Puricii sfeclei (Chaetocnema spp.)
In conditiile din tara noastra, aceste specii dezvolta 2-3 generatii pe an si ierneaza ca
adulti in stratul superficial al solului sau sub resturile vegetale. Produc pagube mari in
culturile de sfecla furajera si sfecla de zahar. Adutii rod semintele, cotiledoanele sau primele
frunze adevarate. Tesuturile atacate se usuca, iar plantele au un aspect ciuruit. Dezvoltarea
plantelor este incetinita, iar capacitatea de fotosinteza este redusa. Atacurile grave sunt
frecvente in anii secetosi.

Metode de combatere:

-rotatie corecta a culturilor;

-combaterea buruienilor;
-tratamentul semintelor inainte de semanat;
-efectuarea tratamentelor cu insecticide specifice.

Molia sfeclei (Scrobipalpa ocellatella)

 Este o specie cu 3-4 generatii pe an si ierneaza ca larva pe resturile de sfecla ramase
dupa decoletare sau pe radacinile depozitate. Larvele se hranesc cu frunzele tinere sau produc
galerii in petiol, colet sau radacina. Organele atacate sunt acoperite cu fire matasoase sau cu
dejectii. Plantele atacate isi pierd frunzele, radacinile sunt slab dezvoltate, iar productia este
scazuta.

Metode de combatere:

-rotatia corecta a culturilor;

-dezinfectarea spatiilor de depozitare;
-efectuarea tratamentelor cu insecticide specifice.

3.6 Irigarea
O primă udare se face la începutul lunii iunie, când rădăcinile încep să se îngroaşe, cu
norme de 500-600 m3/ha.
Se aplică 4-7 udări cu norme de 500-600 m3/ha în perioada iunie-septembrie. Între
data aplicării ultimei udări şi a recoltării trebuie să treacă 30 de zile.Dacă de la semănat până
la 1-10 iunie timpul este secetos, se va aplica o udare de răsărire cu normă de udare de 250-
300 metri cubi de apă la hectar. Dacă seceta continuă, se va aplica o udare cu normă de udare
de 500-600 metri cubi de apă la hectar, dacă umiditatea solului scade sub 50% IUA (intervalul
umidităţii active). Dacă în perioada critică, până la 25 august, în sol se va menţine umiditatea
solului sub 50% IUA, se poate aplica prima udare normală între 1 şi 10 iunie, după care
urmează 1-2 udări, cu normă de 600-700 metri cubi de apă la hectar, la interval de 12-15 zile.
Dacă perioada între 25 august şi până la recoltare, respectiv luna septembrie, este secetoasă,
se poate aplica ultima udare, cu o normă de udare de 500-600 metri cubi de apă la hectar, dacă
solul este foarte uscat. Norma generală de irigare va fi cuprinsă între 2.400 şi 3.000 de metri
cubi de apă la hectar, administrată în 3-4 udări în anii secetoşi şi 2-3 udări în anii normali din
punct de vedere al precipitaţiilor.
 Capitolul 4. Recoltarea

La recoltarea sfeclei de zahăr trebuie să se ia în cosiderare momentul și organizarea

recoltării.La organizarea recoltării trebuie să se țină seama de;
-momentul maturității tehnice;
-capacitatea de prelucrare a fabricilor de zahăr;
-capacitatea de transport aflată la din dispoziția cultivatorului;
-starea fitosanitară
-distanța față de căile de acces;
-tipul de sol.
Din punct de vedere fenotipic, la maturitatease ajunge atunci; raportul rădăcină-frunză
este de 1:1 în culturile irigate și 1,2 : 0,8 în culturile neirigate.Pentru stabilirea momentului
optim de recoltarea a sfeclei, se fac analize cu privirea la : greutatea rădăcinilor, coeficientul
de puritate, conținutul de zahăr, cenușă solubilă.
Epoca optimă este când sfecla a ajuns la maturitate, rădăcinile au greutatea maximă şi
conţinutul ridicat în zahăr. Producţiile pot ajunge la 50-60 t/ha.
La recoltarea mecanizată, terenul trebuie să fie nivelat, semănatul echidistanţat şi în
rânduri drepte, fără goluri. Recoltarea se poate face manual, când se folosesc furci
speciale.Recoltatul trebuie armonizat cu capacitatea de transport, de prelucrarea, de
depozitarea și formarea a stocurilor tampon.

Recoltarea se poate face:

-manual;
-semimecanizat
-mecanizat.
La recoltrea mauală se poate apela atunci când se află pe suprafețe mici.
Ea constă în:
-scoaterea rădăcinilor din pământ cu furnici speciale;
 -adunatul rădăcinilor în grămezi;
-decoletarea și curățarea rădăcinilor .
Recoltarea semimecanizată are loc în două etape;
-dislocarea rădăcinilor din sol cu dislocatorul DSP-4 sau alte mașini;
-decoletarea și curățarea manuală a radăcinilor.

Capitolul 5. Norme de securitate în muncă

În timpul deplasării în gol sau în timpul lucrului nu se vor transforma persoane sau
materiale pe mașină.
La toate organele de transimisie cu lanț, cu curea sau cardan se vor monta apărători de
protecție, vopsite în galben.
La întoarcerea lângă locuri periculoase, se va păstra zona de protecție marcată vizibil
în prealabil.
În timpul repausului    sau reparaților, mașinilor vor f lasate pe sol și se vo sprijini pe
roțile prpoii sau pe suporți rezistenți.
La terminarea lucrului se vor curăța mașinile de resturi vegetale, se vor scoate
semințele din cutiile semănătorilor, se vor spăla recipienți care sunt folosiți la ierbiciedarea
concomitent cu semănatul sau plantatul.
Semințele tratate, recuperate din semănători se vor depozita în magazie, în securitate
deplină.
Dupa terminarea lucrului, sau înainte de a servi masa, muncitorii se vor spăla bine, cu
apă și săpun.
La efectuarea plantării, uneltele trebuie să fie bine fixate în corzi și se va face
manipularea cu grijă a acestora, pentru a nu sări pe persoane din apropiere.
După terminarea plantării manuale, uneltele se vor curăța de pământ și se vor depozita
corespunzător în magazia de unelte.
Pentru deservirea tractoarelor și mașinilor de recoltare se vor folosi numai persoane
calificate, instruite, care să nu fie sub influența băuturilor alcoolice sau în stare de oboseală
avansată.
În timpul efectuării lucrarilor de recoltare, personalul implicate trebuie să poarte
echipament de protecție.
În timpul efectuării lucrării, este interzis să se curețe sau să se repare motorul sau
mașinilor în funcțiune.
 Este interzis transportul persoanelor pe maișină, urcarea ș coborârea mecanicului când
mașina este în deplasare.
Personalul care deservește agregae de recoltare trebuie să fie instruit cu regulii de
protecția a muncii și PSI.
Este interzis a se depozita paie, fân și alte produse fibroase în apropierea locuințelor,
adăposturilor de animale sau a liniilor electrice aeriene.

Bibliografie

1.Borcean I. și col, Tehnici de cultură și protecție a plantelor tehnice.Editura de Vest,

Timișoara 2006
2.Tabără V. FITOTEHNIE, vol II plante tehnice tuberculifere și rădăcinoase
3.Scrioșteanu C. manual pentru cultura de specialitate, AGRICULTURĂ, clasa a IX-
a ,școala de arte și meserii.
4. https://www.botanistii.ro/blog/sfecla-de-zahar-tehnologia de cultură
5. https://www.petala.ro/tratamentele-la-sfecla-de-zahar-impotriva-principalelor-
boli-si-daunatori-ai-acestor-plante-tehnice/
                        6.https://agrobiznes.md/sfaturi-utile-tehnologia-de-cultura-a-sfeclei-de-
zahar.html
                        7.https://www.agrimedia.ro/articole/tehnologia-de-cultura-a-sfeclei-de-
zahar
                        8.https://agrointel.ro/35076/tehnologia-de-cultivare-a-sfeclei-de-zahar-
cultura-care-asigura-un-profit-minim-de-4-000-euro-pe-hectar/
                            9.http://www.acsz-bod.ro/pdf/cercetare.pdf
                            10.https://www.botanistii.ro/blog/tratamente-informatii-plante-tehnice-
sfecla-de-zahar/