Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CUPRINS
Argument
I. Importanţa cunoaşterii proprietăţilor fizice ale solului
II. Principale proprietăţi fizice ale solului
II.1 Textura solului
II.2 Structura solului
II.3 Umiditatea
II.4 Densitatea solului
ARGUMENT
Solul reprezinta suprafata fizica utilizata ca loc de asezare a colectivitatii umane. Solul are ca
functie capitala aceea de suport si de mediu pentru plantele terestre, mijloc principal de productie
vegetala-baza existentei omului insusi.
Am ales tema PROPRIETATILE FIZICE ALE SOLULUI datorita interesului generat de
caracterul practic, aplicativ al acesteia.
Însuşirile fizice influenţează regimul aerohidric al solurilor şi dezvoltarea sistemului radicular al
plantelor. Textura solului reprezintă însuşirea cea mai importanta a solului în funcţie de aceasta se
alege tehnologia de cultura cea mai adecvată, aplicarea irigaţiei şi a fertilizării sunt condiţionate de
textuara solului.
Aplicarea unui management defetuos atrage după sine distrugerea structurii solurilor, creşterea
compactităţii solului cu repercursiuni negative asupra dezvoltării plantelor.
OBIECTIVE
Praful (0,02-0,002mm) prezintă însuşiri intermediare între nisip şi argilă; acesta conferă solului o plasticitate şi
coeziune moderată şi măreşte capacitatea de reţinere a apei şi a elementelor nutritive. In proporţie mare, determină în
sol unele proprietăţi nefavorabile cu privire la compactarea solului şi duce la o slabă structurare a agregatelor,
favorizând formarea crustei la suprafaţa solului cu repercursiuni nefavorabile asupra răsăririi plantelor.
Argila (<0,002 mm) este componenta cea mai importantă a solului deoarece are un conţinut redus în siliciu, ridicat în
baze iar printre minerale predomină cele de tipul mineralelor argiloase. Solurile în care predomină fracţiunile
argiloase au plasticitate şi aderenţă ridicată, capacitate mare de reţinere a apei şi a elementelor nutritive, suprafaţă
specifică foarte mare, favorizând desfăşurarea proceselor fizico-chimice şi biologice din soluri, şi îmbunătăţirea
fertilităţii solului.
TEXTURA SOLULUI
Textura solului prezintă o importanţă deosebită în legătură cu capacitatea de producţie a solului, caracteristicile
agronomice şi cele ameliorative.
a) Textura grosieră se caracterizează prin capacitate redusă de reţinere a apei, permeabilitate şi aeraţie ridicată şi
ascensiunea capilară redusă. În perioadele secetoase apa din precipitaţiile reduse cantitativ, este uşor utilizată, iar în
perioadele cu precipitaţii abundente se pierde foarte uşor apa datorită permeabilităţii ridicate a solului.
b) Textura fină se caracterizează prin cantităţi foarte mari de apă inaccesibilă plantelor, însuşiri mecanice şi termice
puţin favorabile, se lucrează greu, prezintă capacitate mare de contracţie şi gonflare iar perioada optimă de efectuare
a lucrărilor agricole este foarte redusă.
c) Textura mijlocie prezintă cele mai favorabile însuşiri fizico-chimice şi biologice, iar potenţialul de producţie este
cel mai ridicat. Se pretează pentru majoritatea plantelor de cultură şi nu necesită aplicarea unor măsuri agrotehnice
speciale. Nisip 0,02-2 mm Praf 0,002-2 mm Argilă < 0,002 mm
STRUCTURA SOLULUI
Particulele elementare de nisip, praf şi argilă, care determină textura solului, sunt organizate la
nivel superior în formaţii complexe cu diferite forme şi mărimi, denumite agregate structurale ce
constituie structura solului.
Particulele care alcătuiesc agregatele structurale sunt legate prin intermediul unor agenţi, care au
rolul de lianţi de legătură, cum sunt coloizii (argila, humusul, oxizii de fier) şi carbonaţii de calciu.
Umiditatea reprezinta cantitatea de apa a solului la momentul determinarii si care poate fi indepartata
prin uscare la temperatura de 105-110oC. Se exprima in grame si se raporteaza la 100 g sol uscat.
Indicii hidrofizici reprezintă anumite valori ale umidităţii din sol, exprimată în procente sau valori
pF, la care se petrec modificări evidente în ceea ce priveşte reţinerea, mobilitatea şi accesibilitatea apei pentru
plante.
În ultima perioada datorita industrializarii accelerate, mari suprafete de soluri sunt afectate mai mult
sau mai putin de diferite procese de degradare, în care solurile pot suferi o acidifiere pronuntata si o
contaminare cu metale grele sau substante chimice provenite din emisiile industriale.
Cu toate ca solul este considerat un sistem depoluator, care actioneaza ca un filtru biologic,
capacitatea sa de depoluare este limitata.
Prin aplicarea masurilor agropedoameliorative omul poate ameliora fertilitatea scazuta a solurilor,
prin modificarea în sens pozitiv a însusirilor fizice, chimice si biologice .
Multumim penrtru vizionare