Bolile şi dăunătorii căpşunului

SURSA INFORMAȚIILOR : http://www.statiuneabaneasa.ro/

Făinarea căpșunului

Denumire Spaherotheca aphanis

ştiinţifică
(sin. S. macularis (Wallr.) Jacz.)
Oidium du fraisier, Oidio o mal bianco della fragola, Erdbeermehltau, Powdery mildew of strawberry,
Mucinistaia rosa zemlianki.
Raspindire Răspândire: Se găseşte frecvent în căpşunăriile înfiinţate cu soiuri sensibile la acest agent patogen,
când pagubele sunt de importanţă economică.
Biologie Agentul patogen: Boala este produsă de ciuperca Sphaerotheca aphanis (Wallr.) Br. U. (sin. S.
macularis (Wallr.) Jacz, F. c. Oidium fragariae).
Infecţiile sunt realizate în timpul perioadei de vegetaţie prin conidii, iar de la un an la altul prin
miceliu persistent în frunzele atacate.
Periteciile, globuloase, cu numeroşi apendici simpli, flexibili, lungi, de culoare brun-deschisă, conţin
o singură ască ovoidă, cu 8 ascospori elipsoidali, unicelulari, incolori
Descriere Simptome: Sunt atacate frunzele şi fructele . Pe faţa inferioară a limbului apare un înveliş albicios,
fiind constituit din miceliu şi conidiile ciupercii. Cu timpul petele cresc, ocupând întreaga foliolă.
Frunzele atacate rămân mici şi se răsucesc spre partea superioară. La plantele puternic atacate,
boala poate invada florile şi chiar fructele. Fructele atacate nu se colorează şi se usucă.
Combatere Combatere: Prin măsurile preventive, atât de igienă sanitară cât şi chimice ce se iau pentru pătarea
roşie a frunzelor şi pentru putregaiul fructelor; se combate şi atacul de făinare.

SURSA INFORMAȚIILOR : http://www.statiuneabaneasa.ro/

Gărgăriţa neagră

Denumire Anthonomus rubi

ştiinţifică
RaspindireRăspândire: Se găseşte răspândită în toate zonele de cultură a căpşunului.
Daune Daune: Gărgăriţa atacă căpşunul, zmeurul, fragii. Pagubele sunt provocate atât de adulţii, care
consumă bobocii florali, cât şi de larvele care se dezvoltă în interiorul bobocilor florali.
Biologie Biologie: Gărgăriţa iernează ca adult cu organele sexuale nematurate, sub frunzele căzute sau în
stratul superficial al solului. Primăvara, gândacul se hrăneşte cu mugurii vegetativi şi floriferi. În luna
mai are loc copulaţia şi ponta, femelele depunând câte un ou în butonii florali. Femela roade un
orificiu până la stamine, depune oul, apoi astupă orificiul cu un dop format din excremente; face o
incizie în peduncul, din care cauză circulaţia sevei fiind întreruptă, bobocul nu se mai dezvoltă; o
femelă depune aproximativ 100 ouă. Larvele se dezvoltă în interiorul bobocilor uscaţi, hrănindu-se cu
organele florale. La sfârşitul lunii iunie sau în iulie apar adulţii care se hrănesc 2 săptămâni, după
care se retrag în diapauza hiemală.
Descriere Descriere: Adultul are corpul negru, cu pubescenţă fină, cenuşie. Scutelul şi marginile pronotului sunt
albe. Rostru este lung şi arcuit. Elitrele sunt rotunjite, în partea posterioară şi prezintă striuri
longitudinale. Larva albă, cu capul brun este apodă. Pupa este albă.
Combatere Combatere: Se recomandă strângerea bobocilor florali şi arderea lor înainte de a ieşi gărgăriţele; prin
igiena culturală din căpşunării, se diminuază mult rezerva biologică a dăunătorului. Primăvara, la
apariţia adulţilor, în perioada hrănirii suplimentare a adulţilor, se pot face tratamente chimice, la
avertizare cu Thionex 35 EC, Zolone 35 EC, etc.

SURSA INFORMAȚIILOR : http://www.statiuneabaneasa.ro/

Pătarea purpurie a frunzelor

Denumire Diplocarpon earliana

ştiinţifică
RaspindireRăspândire: Pătarea purpurie a frunzelor de căpşun, menţionată prima dată în America de Nord, în
anii 1921 - 1922, de către Stone, este întâlnită în prezent în numeroase ţări din Europa şi în
Australia.
Daune Daune: În condiţii de umiditate atmosferică abundentă, plantele sunt foarte puternic atacate,
frunzele uscându-se prematur, fapt ce are repercusiuni negative asupra cantităţii şi calităţii
producţiei.
Biologie Agentul patogen: Miceliul ciupercii se dezvoltă în spaţiile intercelulare ale ţesuturilor atacate. Pe
conidiofori scurţi, incolori, se formează în lagăre subcuticulare, conidii incolore, bicelulare, uşor
curbate, subţiate la capete, care servesc la diseminarea patogenului în timpul perioadei de
vegetaţie. De la un an la altul se transmite prin miceliul care rezistă peste iarnă în frunzele vii sau
prin apoteciile care se diferenţiază în frunzele uscate.
Descriere Simptome: Atacul se manifestă din primăvară până toamna, pe toate organele aeriene, fiind
observat însă mai frecvent pe frunze sub forma unor pete brune - purpurii, cu contur neregulat, de
1 - 7 mm diametru. Petele sunt dispuse pe întreaga suprafaţă a foliolelor, izolate sau confluente. În
dreptul petelor, pe faţa superioară a limbului se observă punctişoare mici, brune, lagărele de
conidiofori şi conidii. Pe peţioli, pedunculi florali şi bractee petele sunt mai alungite.
Combatere Combatere: Măsurile de igienă culturală şi tratamentele recomandate pentru combaterea pătării
roşii a frunzelor sunt eficace şi împotriva acestei boli. De asemenea se indică să se cultive soiuri
rezistente la atacul acestui patogen.

SURSA INFORMAȚIILOR : http://www.statiuneabaneasa.ro/

Patarea roşie a frunzelor

Denumire Mycosphaerella fragariae

ştiinţifică
Taches pourpres du fraisier, Violatura rossa della fragola, Weissfleckenkrankheit der
Erdbeerblätter, Strawberry leaf spot, Belaia piatnistosti listiev zamlianiki.
Raspindire Răspândire: Se întâlneşte frecvent în plantaţiile de căpşun, producând pagube însemnate.
Biologie Agentul patogen: Pătarea roşie a frunzelor este produsă de ciuperca Mycosphaerella fragaria
(Tulasne) Lindau (sin. Stigmatea fragariae Tul., F.c. Ramularia tulasnei Sacc).
Forma conidiană se dezvoltă în timpul perioadei de vegetaţie în zona centrală a petelor;
conidioforii sunt sub forma unor tufe mici şi sunt purtătorii conidiilor, la început ovoide, unicelulare,
apoi cilindrice, drepte sau uşor curbate, septate, cu 1-3 pereţi transversali, incolore.
Periteciile se formează pe frunzele uscate şi sunt globuloase, negricioase, iar la maturitate
diferenţiază asce cu ascospori bicelulari, incolori.
Peste iarnă ciuperca rezistă sub formă de miceliu şi sub formă de peritecii, iar în timpul perioadei
de vegetaţie se transmite prin conidii.
Descriere Simptome: Pe frunze apar pete circulare, de 1-3 mm diametru, izolate sau confluente, de culoare
roşie-violacee; cu timpul centrul petelor se necrozează şi devine cenuşiu-albicioase, fiind delimitat
de o zonă violacee sau brun-deschis.
În condiţii de umiditate mai abundentă, pe faţa superioară a petelor apare o pulbere fină, de
culoare cenuşie-albicioasă, constituită din fascicule de conidiofori şi conidii. În spre toamnă apar
picnidiile ciupercii, sub forma unor punctişoare negricioase.
Combatere Combatere: Prin măsuri de igienă sanitară (strângerea frunzelor uscate) şi tratamente chimice la
avertizare se diminuează pagubele produse de acest agent fitopatogen.

SURSA INFORMAȚIILOR : http://www.statiuneabaneasa.ro/

Putregaiul cenuşiu

Denumire Botrytis cinerea

ştiinţifică
Pourriture grise des fraisier; Marciume grigio, Muffa grigia; Botrytisfäule, Graufäule, Granschimmel;
Grey mould; Seraia plesnevidnaia gnil iagodnikov.
Raspindire Răspândire: Putregaiul cenuşiu al fructelor este o boală, care poate provoca pierderi însemnate de
recoltă (10-90%), în funcţie de condiţiile de umiditate.
Biologie Agentul patogen: Boala este produsă de ciuperca Botrytis cinerea Pers. Conidioforii sunt
filamentoşi, lungi, septaţi, olivacei la bază, incolori către vârf, ramificaţi în porţiunea superioară.
Conidiile sunt ovoide, uşor gălbui.
Pentru realizarea infecţiilor, umiditatea relativă a aerului, apropiată de punctul de rouă este
suficientă.
Descriere Simptome: Pot fi atacate toate organele aeriene ale plantelor, însă se manifestă frecvent pe flori şi
fructe.
Ţesuturile atacate se brunifică şi în condiţii de umiditate mare, la suprafaţa lor apare un înveliş
abundent, cenuşiu, format din conidioforii şi conidiile ciupercii. Infecţiile cele mai frecvente se
realizează după înflorire prin atacarea petalelor în curs de uscare, apoi atacul trece pe fructele mici
în curs de formare, boala evoluând favorabil.
Combatere Combatere: Prin măsuri agrotehnice ca: distrugerea buruienilor, eliminarea excesului de apă din
plantaţie, plantarea la distanţe mai mari, mulcirea plantelor cu paie, etc. Toate aceste măsuri
trebuiesc completate prin tratamente chimice, aplicate la avertizare, cu unul din produsele: Topsin
M 70, Euparen, Benlate, Fundazol, Vondozeb, etc.

La cerere și contra cost:

vă putem personaliza, monitoriza și administra cultura de căpșuni
pe bază de mentenanță

SURSA INFORMAȚIILOR : http://www.statiuneabaneasa.ro/

Plantarea căpşunului

Operaţiunea de plantare a căpşunului este diferită în funcţie de sistemul de cultură: cultură liberă, direct în câmp
sau cultură protejată, în solarii sau seră.
Indiferent de sistemul de cultură, materialul săditor comportă două operaţii premergătoare lucrării - fasonarea şi
mocirlirea stolonilor.
Fasonarea constă în îndepărtarea resturilor de filamente, frunze uscate şi reducerea aparatului foliar la 1-2
frunzuliţe.
Mocirlirea se realizează prin introducerea sistemului radicular într-un amestec de consistenţa smântânii realizat
din pământ (de preferinţă galben), bălegar proaspăt de bovină şi apă.

Plantarea căpşunului în cultura neprotejată

Epoca de plantare se realizează toamna între 10 septembrie şi 15 octombrie, primăvara în perioada martie - aprilie
sau vara în perioada iunie-iulie.
Lucrările se realizează manual sau mecanizat (în situaţia plantării pe suprafeţe mari).

Plantarea manuală implică trei operaţiuni:

execuţia gropii cu plantatorul sau cu sapa la 10-15 cm adâncime;

introducerea stolonilor în gropi;

strângerea pământului pe lângă rădăcini, astfel încât acestea să facă masă cu solul.

Plantarea mecanică se realizează cu ajutorul maşinilor de plantat răsaduri de legume care se adaptează la
sistemul de plantare al stolonilor de căpşuni.
Principalele condiţii pentru reuşita culturii sunt:
poziţia rădăcinilor care trebuie să fie perfect verticală şi dreaptă în gropi;
coletul stolonilor să fie la nivelul solului;
mugurele central să fie deasupra solului;
solul să fie bine tasat prin călcare în jurul plantelor, astfel că, la prinderea uşoară de frunze, plantele să opună
rezistenţă;
irigarea culturii.

Sistemele de plantare folosite sunt:

în rânduri simple, cu distanţa între rânduri de 60-100 cm, în funcţie de sistemul de întreţinere a solului (manual sau
mecanizat) şi 20-25 cm între plante pe rând pe teren nemodelat;
în benzi, pe teren modelat, în biloane de 2 sau 4 rânduri. Distanţele de plantare sunt de 35 cm între rândurile din
bandă, 85-95 cm între benzi şi 20-25 cm între plante pe rând.

Plantarea căpşunului în cultura protejată

Modalitatea de plantare este aceeaşi ca la plantarea în cultură liberă. Schema de plantare este în benzi de 2-5
rânduri pe teren modelat, în biloane, sau plan cu distanţa între benzi de 85-95 cm, între rânduri pe bandă de 35
cm, iar între plante pe rând de 20-25 cm.

SURSA INFORMAȚIILOR : http://www.statiuneabaneasa.ro/

Epoca de plantare

înfiinţarea culturii în solarii şi tunele se poate face în perioada 1-15 iunie, dar această lucrare implică folosirea la
plantare a stolonilor refrigeraţi care dau rezultate mult mai bune la prindere (95-99%), faţă de stolonii proveniţi
direct din stolonieră (60-75%).
Plantarea în seră se realizează cu stoloni fortificaţi în câmp, ce se păstrează în celule frigorifice până la plantare.
Cultura se poate realiza direct pe sol sistem clasic sau pe verticală. Epoca de plantare este în ultima decadă a lunii
noiembrie.
Cultura la sol se face pe teren plan sau modelat în biloane, în benzi de 2-4 rânduri, cu distanţa între benzi de 70
cm, între rânduri de 40 cm şi între plante pe rând de 20-25 cm. Tehnica plantării este aceeaşi ca la cultura
neprotejată.

La cerere și contra cost:

vă putem personaliza, monitoriza și administra cultura de căpșuni
pe bază de mentenanță

SURSA INFORMAȚIILOR : http://www.statiuneabaneasa.ro/