Sunteți pe pagina 1din 25

BOLILE PLANTELOR FLORICOLE

BOLILE GAROAFELOR

Mozaicul garoafelor - Carnation mosaic virus Boala poate fi semnalată pe diferite specii ale genului Dianthus, cele mai sensibile fiind Dianthus barbatus L. şi Dianthus caryophyllus L. Simptome. Pe frunzele tinere şi uneori pe tulpini, se observă pete de decolorare neregulate ca formă sau dungi de decolorare paralele cu nervurile. Zonele decolorate alternează cu porţiuni de culoare verde închis, dând aspectul de mozaicare. În scurt timp porţiunile decolorate se necrozează şi planta care prezintă internodii scurte nu înfloreşte şi se usucă. Agentul patogen şi epidemiologie - Carnation mosaic virus este încadrat în grupa virusurilor sferice şi nu rezistă la temperaturi de 63-68 o . Transmiterea de la o plantă la alta se face prin vectori, unelte de tăiat, iar de la un an la altul prin butaşi, nematozi şi rădăcini. Prevenire şi combatere. La înfiinţarea culturii se vor folosi numai butaşi liberi de virus sau supuşi terapiei la 33-35 o timp de 20-30 zile. Plantele mamă de la care se recoltează butaşi trebuie să fie cultivate separat iar la recoltarea florilor şi a butaşilor, instrumentele se dezinfectează cu fosfat trisodic 10 %.

Pătarea inelară a garoafelor - Carnation ringspot virus Simptome. Frunzele virozate sunt mai mici, cu marginile ondulate, cu mici gofrări, cu baza uşor colorată în brun-roşcat şi cu pete galbene-cenuşii circulare sau inelare, de 1-2 mm în diametru. Pe frunzele mature, apar zone cenuşii sau verzi -gălbui cu pete neregulate sau inelare. Florile plantelor virozate au tije scurte, cu sepale crăpate, deschidere neuniformă-asimetrică şi petale decolorate. Agentul patogen şi epidemiologie - Carnation ringspot virus Virusul face parte din grupa virusurilor poliedrice şi transmit erea lui în sol este asigurată de nematozi ca Longidorus macrosoma şi Xiphinema diversicaudatum iar de la plantă la plantă prin contact în timpul lucrărilor de îngrijire şi recoltare.

Prevenire şi combatere. Plantarea se va face numai cu butaşi sănătoşi recoltaţi din plantaţiile mamă verificate riguros. Solul se va dezinfecta cu nematocide ca Dazomet în cantitate de 400-500 kg/ha. În timpul lucrărilor de îngrijire şi recoltare se dezinfectează uneltele şi mâinile lucrătorilor cu fosfat trisodic 3 %.

uneltele şi mâinile lucrătorilor cu fosfat trisodic 3 %. Fig. 141 - Veştejirea bacteriană a garoafelor

Fig. 141 - Veştejirea bacteriană a garoafelor - Pseudomonas caryop hylli (după E. Hellmers din O.Appel, 1956)

Bacterioze Veştejirea bacteriană a garoafelor - Pseudomonas caryophylli Boala este prezentă în numeroase ţări din Europa şi deşi pe teritoriul României nu a fost semnalată o prezentăm deoarece simptomele se aseamănă foarte mult cu cele produse de Fusarium dianthi. Simptome. Plantele bolnave prezintă frunze veştede de culoare cenuşie-verzuie care în scurt timp se îngălbenesc şi se usucă. În secţiune se observă o îngălbenire a fasciculelor vas-culare iar rădăcinile putrezesc. La plantele mature se observă şi o crăpare a tulpinii însoţită de prezenţa unui mucilagiu (fig. 141).

Agentul patogen, epidemiologie - Pseudomonas caryophylli (Burk.) Starr et Burk, fam. Pseudomonadaceae, ord. Pseudomonadales, Div. Bacteria. Bacteria invadează xilemul, formează pungi de mucilagiu ce produc crăparea tulpinii şi ulterior vestejirea şi uscarea frunzelor. Transmiterea bacteriei se realizează prin butaşi şi prin resturile infectate rămase în sol. Prevenire şi combatere. Se recomandă folosirea butaşilor sănătoşi care, înainte de a se pune la înrădăcinat se ţin 10 minute în soluţie de permanganat de potasiu 1 %. În seră şi solarii solul se va dezinfecta chimic sau termic.

Cancerul bacterian al plantelor floricole - Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens

Această boală a fost semnalată la sfârşitul secolului trecut pe viţa de vie iar la noi în 1928, Tr. Săvulescu o descrie la măr. Simptome. La baza plantelor sau la baza butaşilor de crizanteme, dalie, muşcată, trandafir sau begonie, apar tumori de diferite dimensiuni. Ţesuturile plantelor prezintă o proliferare rapidă şi haotică a celulelor care dau naştere la tumori ce au iniţial o consistenţă buretoasă apoi devin tari, se lignifică. La dalii, după 3 -6 săptămâni, tumorile crapă şi prin leziuni pot pătrunde ciupercile saprof ite de sol ce putrezesc ţesuturile. La muşcată, tumorile se formează la baza tulpinii sau a butaşilor şi au aspect mamelonat (fig. 142). La trandafir, tumorile pot apărea pe rădăcini, la colet sau chiar pe tulpini în plantaţiile mai bătrâne. Prezenţa tumorilor pe rădăcini şi colet afectează doar în mică măsură vigurozitatea plantelor. La begonii tumorile de la colet sau de pe rădăcini sunt mici, cât bobul de mazăre sau cât o nucă, au suprafaţa neregulată şi culoare brun-gălbuie. Agentul patogen şi epidemiologie - Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens (Smith and Townsend) Kerr, Young and Panagopoulos, fam. Rhizobiaceae, ord. Eubacteriales, Div. Bacteria.

fam. Rhizobiaceae, ord. Eubacteriales , Div. Bacteria . Fig. 142 - Cancerul bacterian al plantelor floricole

Fig. 142 - Cancerul bacterian al plantelor floricole - Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens (după O. Appel, 1956).

Bacteria are forma unui bastonaş şi prezintă un cil

Ea

se

dezvoltă

la

temperatura

optimă de 25-30 o C

rezistând în solurile umede şi grele, în resturile organice atacate, în tumorile desprinse de p e plante, timp îndelungat, de la 5 luni până la 2 ani. Această bacterie are un cerc larg de plante gazdă, de la specii pomicole, plante erbacee, plante floricole etc. aşa încât solul o dată infectat devine de nefolosit pentru foarte multe specii, exceptând plantele din Graminaceae. Prevenire şi combatere. Se recomandă dezinfecţia termică sau chimică a solului folosit în sere şi solarii precum şi a uneltelor folosite la lucrările de întreţinere. În plantaţiile mamă din care se iau organe de înmulţire vegetativă se vor face controale pentru depistarea şi eliminarea plantelor bolnave. Cercetările efectuate în domeniul combaterii biologice au scos în evidenţă existenţa unei tulpini nepatogene a acestei bacterii - tulpina K-84 care este folosită sub formă de suspensie. Organele de înmulţire vegetativă se tratează prin imersie în această suspensie înainte de plantare.

polar.

Micoze Înnegrirea garoafelor - Mycosphaerella dianthi Simptome. Boala apare pe garoafele din câmp, solarii sau seră, sub forma unor pete de decolorare circulare sau eliptice, înconjurate de o zonă violacee. În condiţii favorabile agentului patogen, petele se brunifică, se extinde zona atacată şi în final frunzele se îngălbenesc, se răsucesc şi se usucă.

Tulpinile şi pedunculii florali atacaţi se frâng foarte uşor în dreptul ţesuturilor necrozate şi înnegrite. Bobocii cu sepalele atacate nu se mai deschid sau se deschid asimetric (fig. 143). Agentul patogen - Mycosphaerella diathi (Burt.) Jorstad., fam. Venturiaceae. ord. Pleosporales cl. Loculascomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Heterosporium echinulatum (Berck.) Cooke.

dezvoltă

intercelular iar la suprafaţa organelor atacate formează conidiofori brun-olivacei, multicelulari, noduroşi, ce ies prin stomate în formă de tufe. La capătul fiecărui conidiofor se formează câte o conidie cilindrică, brună-olivacee, cu 3-4 septe transversale şi cu pereţii exteriori echinulaţi - tip Heterosporium. În resturile vegetale ciuperca poate forma loculi cu asce şi ascospori, însă la noi în ţară se cunoaşte doar fo rma conidiană. Epidemiologie.Curenţii de aer, picăturile apei de ploaie sau de irigaţie vehiculează conidiile răspândind agentul patogen în cursul perioadei de vegetaţie. De la un an la altul agentul patogen rezistă sub formă de miceliu deshidratat subepidermal, în resturile de plante atacate şi sub

Ciuperca

dermal, în resturile de plante atacate şi sub Ciuperca Fig.143- Înnegrirea garoafelor - Mycosphaerella dianthi :

Fig.143- Înnegrirea garoafelor - Mycosphaerella dianthi: a-plantă atacată; b-frunze atacate; c-conidiofori; d-conidii (după E. Docea ş i V. Severin 1964).

are

aparatul

vegetativ

un

tal

ce

se

formă de loculi izolaţi cu asce şi ascospori. Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală (strângerea şi arderea plantelor atacate) sunt un factor esenţial în prevenirea bolii iar în cazul apariţiei ei, agentul patogen poate fi combătut prin stropiri cu fungicide sistemice: Bavistin 50 WP 0,05-0,07 %, Derosal 50 SC-0,07 %, Topsin M 70 WP-0,3 % sau fungicide de contact ca: Dithane M 45-0,2 %. În soluţiile toxice se va adăuga totdeauna aracet 0,2 % pentru a fi siguri de adezivitatea suspensiei toxice pe plante. Rugina garoafelor - Uromyces dianthi Simptome. Pe toate organele aeriene apar pete mici, brun-gălbui, în dreptul cărora epiderma crapă iar ţesuturile se necrozează. Dacă sunt atacate tijele florifere, se observă uscarea plantei deasupra zonei atacate.

Agentul patogen - Uromyces dianthi (Pers.) Niessl., fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina. Ciuperca are aparatul vegetativ un tal care parazitează ţesuturile şi pe care se formează pustule de uredospori sferici sau elipsoidali, pedunculaţi, bruni -gălbui, cu membrană fin echinulată (fig. 144). Pe acelaşi miceliu, dar mai târziu, apar teliosporii unicelulari, sferici, pedunculaţi, brun-gălbui, cu o papilă germinativă la vârf.

brun - gălbui, cu o papilă germinativă la vârf. Fig. 144 - Rugina garoafelor - Uromyces

Fig. 144 - Rugina garoafelor - Uromyces diathni: a-plantă atacată; b-uredospori; c-teliospori (după Vera Bontea din Al. Lazăr şi col., 1977).

Epidemiologie.Răspândirea ciupercii se face în cursul vegetaţiei prin uredospori iar permanentizarea sa este asigurată de miceliu de infecţie şi de teliospori. Atacul ciupercii este favorizat la temperaturi în jur de 14 o C şi de persistenţa picăturilor de apă pe frunze timp de 3 ore. Prevenire şi combatere. Sunt avi zate pentru tratamente următoarele produse: Polyram combi -0,3 % (timp de pauză 21 zile), Polyram DT- 0,3 %( timp de pauză 21 zile), Plantvax 20EC-0,3 %( timp de pauză 28 zile), Plantvax 75 WP-0,2-0,3 %, Baycor 25 WP-0,2 %, Bumper 250 EC-0,02 %, Tilt 250 CE RV - 0,02 %, Tilt 250 EC-0,02 %.

Septoriozele plantelor floricole - Septoria sp.

Aceste ciuperci produc boli foliare cunoscute sub numele de pătări brune. Simptome. Ciupercile atacă mai întâi frunzele bazale şi după ce pe acestea apar organele de înmulţire, atacul se extinde şi la tulpini, frunze din etajele superioare, sepale şi chiar petale. Ţesuturile din dreptul petelor la început sunt decolorate, apoi se brunifică pentru ca în final, zona centrală să fie albicioasă cu puncte mici negre, vizibile cu ochiul liber sau la lupă.

cl. Coelomycetes, subîncr.

Agentul patogen - Septoria sp., fam. Sphaeropsidaceae ord. Sphaeropsidales, Deuteromycotina.

formează în ţesuturi un tal filamentos pe care se

picnidiile,

globuloase sau uşor turtite, care prezintă un por de eliminare a picnosporilor situat la nivelul epidermei frunzelor atacate.

Picnosporii sunt hialini, filamentoşi, uşor curbaţi, cu 1-3 pereţi transversali (fig.145).

în

curbaţi, cu 1 - 3 pereţ i transversali (fig.145). în Fig. 145 - Picnidie cu picnospori

Fig. 145 - Picnidie cu picnospori de tip Septoria (după G.Goidanich, 1964).

cu picnospori de tip Septoria (după G.Goidanich, 1964). Fig. 146 - Septorioza crizantemelor - Septoria

Fig. 146 - Septorioza crizantemelor - Septoria chrysanthemella: a- frunză atacată; b-picnospori (după E. Docea, V. Severin, 1964).

Ciupercile

diferenţiază

numai

organe

ale

înmulţirii

asexuate,

Epidemiologie.

Picnosporii

asigură

răspândirea

ciupercilor

perioada de vegetaţie dar pot rezista în resturile atacate peste iarnă şi în anul următor vor produce primele infecţii. Septorioza la ochiul boului - Septoria callistephi Gloyer. Septorioza crizantemelor - Septoria . chrysanthemella Sacc. (fig.

146).

Pătarea (septorioza) frunzelor de ciclamen - S. cyclaminis (Dur. et Mont.) Sacc. Septorioza nemţişorului - Septoria . delphinella Sacc. Septorioza gladiolei-S. gladioli Pass.

Pătarea brună (septorioza) la garoafe - S. dianthi Desm. Acest agent patogen poate produce pete mici, ruginii, apoi brun- negricioase, pe tuberobulbi ducând la uscarea şi mumifierea lor.Ciuperca se poate transmite şi prin tuberobulbii parţial atacaţi. Prevenire şi combatere. În vederea prevenirii atacului agenţilor patogeni din genul Septoria, se recomandă respectarea măsurilor de igienă culturală, aplicarea unui asolament, folosirea de seminţe dezinfectate şi de butaşi sănătoşi. Tuberobulbii de gladiole se vor dezinfecta înainte de plantare cu Captadin 50-0,3 %, soluţie în care vor fi scufundaţi timp de 30' sau tot 30' se vor scufunda în soluţie de formalină (concentraţie -0,4

%). În lipsa acestor substanţe, se poate folosi şi soluţie de permanganat de potasiu

tuberobulbii se ţin 2 ore. În timpul perioadei de vegetaţie se vor face stropiri preventive (1-2 tratamente) cu Mancozeb 800-0,2 %, Captadin 50 PU-0,25 % sau fungicide sistemice Benomyl 50 WP-0,06 %, Topsin M 70 WP-0,1 % etc.

0,15 % în care

Fuzariozele plantelor floricole - Fusarium oxysporum

Simptome. Indiferent de forma specializată a agentului patogen, boala se manifestă prin clorozarea frunzelor din vârful plantelor şi o uşoară veştejire a lor. Odată cu avansarea bolii, se observă îngălbenirea totală a frunzelor, veştejirea şi apoi uscarea plantelor. La soiurile tolerante (soiuri rezistente nu există) se observă îngălbenirea parţială a frunzelor şi o încetinire a creşterii. În secţiunile practicate în tulpinile plantelor bolnave, se observă o brunificare a vaselor conducătoare. În condiţii de umiditate mare pe organele atacate apare un mucegai alb-roz. Agentul patogen - Fusarium oxysporum (Schecht.) Snyd. et Hans.,

cl. Hyphomycetes, subîncr.

Deuteromycotina. Ciuperca este o specie parazită facultativ ce rezistă în sol sub formă de miceliu saprofit pe care în condiţii de secetă apar clamidospori sferici, iniţial strălucitori, apoi brunii care sunt organe de rezistenţă.

Pătrunderea ciupercii în plantă se realizează prin sistemul radicular, apoi agentul se dezvoltă în vasele conducătoare pe care le astupă şi apoi le brunifică. Dacă solul în care se cultivă plantele floricole nu a fost dezinfectat, dacă are nematozi, este umed şi temperatura este în jur de 28-29 o C, atacul agentului patogen este foarte rapid şi se poate compromite cultura.

patogen este foarte rapid şi se poate compromite cultura. Fig. 147 - Conidii, microconidii ş i

Fig. 147 - Conidii, microconidii şi clamidospori de tip Fusarium (după G. Goidanich, 1964).

clamidospori de tip Fusarium (după G. Goidanich, 1964). fam .Mucedinaceae ,ord. Moniliales, Pe miceliul hialin al

fam.Mucedinaceae,ord.Moniliales,

Pe

miceliul

hialin

al

ciupercii

se

formează

micro

şi

macroconidii grupate în sporodochii. În masă ele au culoarea uşor roz. Microconidiile sunt ovoide, neseptate sau cu o septă. Macroconidiile sunt semilunare, uşor curbate şi prezintă 3-5 pereţi transversali (fig. 147, fig. 148). Epidemiologie. Agentul patogen prezintă mai multe căi de răspândire în cursul perioadei de vegetaţie şi de la un an la altul. Se poate transmite prin conidii şi prin miceliu în cursul vegetaţi ei, iar de

la un an la altul rezistă sub formă de miceliu în resturile de plante, conidii sau clamidospori. Ciuperca Fusarium oxysporum (Schlecht.) Snyd. et Hans., are mai multe forme specializate:

Fusarium oxysporum f.sp. dianthi (Prill. et Del.) Snyd. et Hans. fuzarioza garoafelor. Fusarium oxysporum f.sp.chrysanthemi (Litt.) Armst. împreună cu f.sp. tracheiphilum (E.F.Sm.) Snyd. et Hans. produce fuzarioza crizantemelor. Fusarium oxysporum f.sp. narcissi Snyd. et Hans. - putregaiul bazal al bulbilor de narcise.

Fig. 148 - Ve ş tejirea

garoafelor -

Fusarium oxysporum f.sp. dianthi:

a-plantă atacată, b-miceliu şi conidii (după Al. Lazăr, 1977).

Fusarium oxysporum f.sp. gladioli Mass. - fuzarioza la stânjenel, freesie şi gladiole. Fusarium oxysporum f.sp. lilii Imle - făinarea crinilor. Fusarium oxysporum f.sp. tulipae Apt. - fuzarioza lalelelor. Prevenire şi combatere. Se recomandă folosirea obligatorie a solului dezinfectat pentru ghivece sau răsadniţe. În sere dezinfecţia termică a întregului strat de sol este obligatorie, dacă în anul precedent a fost semnalat parţial în seră atac de fuzarioză. Pentru înrădăcinarea butaşilor se v a folosi substrat inert (perlit) dezinfectat cu fungicide sistemice Benlate 50 WP 0,05-0,1 % sau Syllit 65 WP-0,1 %. Dezinfecţia chimică a stratului superficial a solului nu este suficientă deoarece agentul patogen rămâne ca saprofit chiar şi la 80 cm şi apoi revine ca parazit pe rădăcini şi tulpini în zonele superficiale. La plantare vor fi folosiţi numai butaşi, bulbi sau tuberobulbi sănătoşi.

Putregaiul cenuşiu al plantelor floricole - Botrytis spp. Simptome. Atacul se manifestă pe flori şi peduncul ul acestora în condiţii de umiditate atmosferică mare.

Organele atacate se brunifică, ţesuturile se înmoaie şi se acoperă cu un mucegai fin gri. Bobocii florali şi florile atacate se desprind de pe plantă. Atacul este foarte periculos când se manifestă în seră pe butaşii puşi la înrădăcinat.

Agentul patogen - Botrytis spp., fam. Mucedinaceae,

Deuteromycotina. Ciupercile pătrund în plante prin ţesuturi sănătoase dar şi prin rănile provocate de om, în timpul întreţinerii culturilor. Pe talul brun al ciupercilor se formează conidiofori erecţi, ramificaţi monopodial în treimea superioară, olivacei la bază. Ultimele ramificaţii sunt scurt măciucate şi prezintă sterigme de care se prind conidiile unicelulare, hialine şi ovoidale. Ciupercile genului Botrytis evoluează la temperaturi optime de 15-20 o C şi umiditate ridicată 98 %. Dacă temperaturile depăşesc 22 o C pe miceliul ciupercilor apar scleroţi, ca formă de rezistenţă din care vor apărea din nou micelii de infecţie. Epidemiologie. Agenţii patogeni rezistă în sol sub formă de miceliu saprofit sau scleroţi din care în anul următor, apar micelii ce vor parazita.

cl. Hyphomycetes, subîncr.

ord. Moniliales,

parazita. cl. Hyphomycetes , subîncr. ord . Moniliales , Fig. 149- Putregaiul cenuşiu al lalelelor -

Fig. 149- Putregaiul cenuşiu al lalelelor - Botrytis tulipae (după E. Rădulescu şi E. Docea din Al. Lazăr şi col., 1977).

În timpul vegetaţiei, patogenii sunt răspândiţi prin conidiile formate pe ţesuturile putrezite, spori ce sunt vehiculati de picăturile de apă şi de curenţii de aer prezenţi în cultură . Această boală este comună la garoafe, ciclamen, crin, crăiţe, muşcată, trandafir, begonie, dalie, gerbera, saintpaulia, gura leului, liliac etc. În ţară la noi au fost semnalate specii ale patogenului, ce dau bolile:

Putregaiul cenuşiu la crăiţe, crizanteme, ciclamen - Botrytis cinerea. Putregaiul cenuşiu al narciselor - B. narcissicola Kleb. Putregaiul cenuşiu al crinului - B. elliptica (Berk.) Cooke. Putregaiul gladiolelor - B. gladiolorum Timm. Putregaiul cenuşiu al bujorului - B. paeoniae Oud. Putregaiul cenuşiu al lalelelor - B. tulipae (Lib.) Lind.(fig. 149). Prevenire şi combatere.În culturile de plante floricole se va evita excesul de umiditate, folosind irigarea prin brazde. În seră şi

solarii se va asigura aerisirea corespunzătoare şi evitarea îngrăşării excesive cu azot ce predispune pla ntele la îmbolnăvire. Igiena culturală, strângerea şi arderea resturilor de plante atacate ca şi o corectă amplasare a culturii în asolament, limitează atacul. La plantare se vor folosi butaşi, rizomi, bulbi, tuberobulbi luaţi de la plante sănătoase, nerăn iţi, cu aspect normal. Înainte de plantare, aceste părţi vii de plante vor fi dezinfectate prin scufundare în suspensie de Benlate 50 WP-0,05 %, Topsin 70 PU-0,1 %, sau Mirage F 75 WP-2,5 kg/ha. În vederea prevenirii atacului se recomandă stropiri cu Ronilan 50 DF -0,15 %, Rovral 50 WP-0,2 %, Sumilex 50 PU-0,1 % sau alte produse antibotritice. Repetarea tratamentelor se va face la interval de 7 zile, alternând produsele, pentru a nu se ajunge la rase fiziologice rezistente.

BOLILE LALELELOR Mozaicul frunzelor la lalele - Cucumber mosaic virus Virusul mozaicului castraveţilor a fost descris în 1916 şi acum este cunoscut în toată lumea ca producând boli deosebit de grave la diferite plante de cultură, plante ornamentale şi specii lemnoase. Poate fi semnalat pe ochiul boului, pe nemţişor, petunii, flox, zinii, lalele, muşcate. În asociere cu alte virusuri este prezent pe lalele, crin şi gladiole,producând viroze grave.

Simptome. Pe frunze apar pete inelare sau striuri de culoare galbenă ce dau aspectul de mozaic în contrast cu zonele verzi ale frunzei. Zonele decolorate cu timpul se înroşesc, apoi devin brune şi se usucă. Pe unele frunze pot fi semnalate desene clorotice variate ca “frunza de stejar” sau poate fi observată o necroză a nervurilor. La ochiul boului, în afară de mozaicarea frunzelor apare o scurtare a internodurilor ceea ce dă simptomul de piticire însoţit de deformarea ligulelor. La nemţişor, pe frunze, apar benzi clorotice paralele cu nervurile şi clorozări ale marginilor limbului. Inflorescenţele au florile foarte apropiate cu aspect de “mături de vrăjitoare”. La petunii, frunzele plantelor virozate apar gofrate din cauza creşterii încetinite a zonelor mozaicate, zone pe care apar în scurt timp pete necrotice. La flox, se remarcă o reducere accentuată a limbului

frunzelor virotice până la aspectul de “şiret”. La cârciumărese, frunzele virotice manifestă o clarifiere a nervurilor însoţită de mozaicarea şi pătarea clorotică a limbului. La lalele, frunzele virotice sunt deformate cu necroze paralele cu nervurile, florile au petalele cu pete decolorate iar pe bulbi apar pete inelare brune -cenuşii, adâncite în ţesut (fig. 150). La muşcată simptomele de mozaic se observă doar pe frunzele tinere, apoi infecţia se menţine în stare latentă. Acest virus în asociere cu virusul pătării lalelelor produce marmorarea gravă a crinului. În asociere cu virusul latent al crinului produce pătarea necrotică a crinului iar în asociere cu virusul mozaicului galben al fasolei produce dungarea albă a gladiolelor.

galben al fasolei produce dungarea albă a gladiolelor. Fig. 150 - Mozaicul lalelelor - Cucumber mosaic

Fig. 150 - Mozaicul lalelelor - Cucumber mosaic virus: atac pe bulbi (după O. Appel, 1954).

Agentul patogen - Cucumber mosaic virus . Virusul formează în celulele atacate cristale hexagonal e sau plăci unghiulare şi prezintă mai multe tulpini ca tulpina G - ce dă infecţii sistemice la Zinnia, tulpina galbenă P 6 ce atacă specii de Nicotiana ca şi tulpina 5 a lui Price. Tulpina C este frecventă la garoafe. Particulele virusului sunt izometrice, poliedrice de 28-30 nm în diametru. Virusul poate fi inactivat la temperaturi de 60-70 o C. Epidemiologie. Virusul se răspândeşte în natură prin afide, mecanic şi prin cuscută. Uneori la Cucurbitaceae se transmite şi prin seminţe. Rezistă în natură în gazdele multianuale ca Stellaria media. Prevenire şi combatere. În câmp se impune o izolare spaţială între speciile ornamentale şi culturile de cucurbitacee sau alte plante ce fac parte din cercul de plante gazdăal patogenului. Sămânţa se va recolta numai de la plantele sănătoase, observate pe întreaga perioadă de vegetaţie sau se va trata termic. Plantele din cultură sau seră se vor stropi cu insecticide organo-fosforice pentru combaterea afidelor vectoare.

Pătarea clorotică inelară şi în benzi la lalea - Tobacco “rattle” virus Acest virus are numeroase sinonimii în funcţie de autorul şi planta gazdă din care a fost izolat.

Simptome. Pe frunzele de ochiul boului, apar pete inelare de decolorare, dar şi benzi clorotice sau “frunze de stejar” de culoare galben-verzuie. Florile nu sunt afectate dar creşterea plantelor este stagnată. La flox, frunzele virotice au pete clorotice apoi necrotice de forme variate. Narcisele atacate de acest virus prezintă o marmorare pe frunze şi tulpini. Lalelele au pe frunze pete clorotice paralele cu nervurile iar la florile de culoare roşie, se observă pe petale striuri necrotice şi nuanţe de un roşu închis pe margine. Florile virotice de culoare albă sau galbenă prezintă striuri cu aspect sticlos. Gladiolele virozate au pe frunze pete galbene sau brune, în dreptul cărora ţesuturile bonave se necrozează, se brunifică, apoi apar rupturi, frunzele prezentând pe margine crestături specifice. Pe flori, la toate plantele din diferite genuri (ochiul boului, gladiole, gerbera, narcise), apar striuri şi pete de decolorare ca şi la lalele (fig. 151). În cazul atacului pe gerbera, pe frunze apar pete clorotice

liniare sau inelare fără ca florile să fie afectate. Agentul patogen - Tabacco "rattle" virus. Patogenul a fost descris în 1943 în Olanda însă acum este cunoscut şi în S.U.A., Brazilia şi Japonia. El infectează un număr însemnat de plante gazdă din flora cultivată şi spontană prezentând mai multe tulpini cu virulenţă variată.

Epidemiologie. În natură virusul este transmis de insecte din genul Trichodorus şi rezistă în buruieni din genurile Capsella şi Myosotis. De la plantă la plantă virusul poate fi transmis şi prin nematozi. Prevenire şi combatere. Plantele ornamentale vor fi semănate sau plantat e numai în sol necontaminat sau dezinfectat cu nematocide iar în câmp, la observarea simptomelor, plantele se vor scoate şi se vor arde iar culturile se vor stropi periodic cu insecticide pentru distrugerea vectorilor.

periodic cu insecticide pentru distrugerea vectorilor. Fig. 151- P ă tarea clorotic ă inelar ă şi

Fig. 151- Pătarea clorotică inelară şi în benzi la lalea - Tobacco rattle (după O. Appel, 1954).

Pătarea lalelelor - Tulip breaking virus Simptome. Plantele virotice se recunosc abia la înflorire deoarece simptomele foliare uneori lipsesc. La unele plante frunzele au striaţii longitudinale verzi-închis sau alb-argintii iar în final frunzele sunt gălbui sau argintii. Înflorirea este întârziată cu 7-10 zile iar la apariţia lor, florile au petalele cu pete, benzi decolorate sau întreaga petală este decolorată. Întrucât benzile decolorate contrastează cu roşul, rozul sau violetul florii,

apariţia acestor flori virotice este dorită. În comerţ ele sunt numite lalele “Rembrandt”. Deşi plantele sunt virotice ele rămân viabile câţiva ani. Agentul patogen - Tulip breaking virus Virusul face parte din grupa Potyvirus. El poate fi întâlnit şi la speciile floricole ale genului Lilium. Epidemiologie. În timpul vegetaţiei, virusul estetransmis de Aphis fabae, Macrosiphum euphorbiae şi Myzus persicae. Prin sucul rămas pe uneltele de tăiat, virusul se poate transmite cu uşurinţă. Prevenire şi combatere. Plantele virotice se vor elimina din cultură şi se vor arde. Uneltele de tăiat se vor dezinfecta cu fosfat trisodic 10 %. Cultura va fi stropită cu uleiuri minerale pentru a împiedica aşezarea vectorilor sau cu insecticide specifice distrugerii afidelor. Lalelele mai pot fi atacate de:

Tulip white streak virus - dungarea albastră a lalelelor. Tulip halo necrosis virus - necroza aureolată.

8.2.5. Cancerul bacterian al lalelelor - Corynebacterium oortii Această boală bacteriană a fost descrisă în străinătate, în 1969, pe lalele cultivate în seră, iar la noi Gh. Marinescu o semnalează în 1983, din judeţul Ilfov. Simptome. Bacteria atacă toate organele plantei formând pe bulbi pete albe ce devin apoi galbene. Ţesuturile atacate putrezesc, bulbii crapă şi apar ulceraţii pline cu gomă bacteriană. Frunzele au suprafaţa rugoasă, cu pete albicioase, circulare, de 1-4 mm. Epidermele frunzei se rup şi apar ulceraţii alungite înconjurate de ţesuturi necrozate. Aceleaşi ulceraţii apar pe tulpini şi chiar pe boboci, dacă este vreme umedă. Vasele conducătoare din tija florală sunt mai întâi îngălbenite apoi brunificate; datorită putrezirii ţesuturilor tijele se rup uşor. Agentul patogen şi epidemiologie - Corynebacterium oortii (Saal. and Maas) Geest., fam. Corynebacteriaceae, ord. Actinomycetales, Div. Bacteria. Bacteria sub formă de bastonaş se dezvoltă la temperaturi optime de 26-28 o C şi se răspândeşte prin ploaie, vânt şi uneltele de lucru folosite în timpul perioadei de vegetaţie. Agentul patogen pătrunde prin rănile de pe partea aeriană a plantelor provocate de insecte sau instrumentar. De la un an la altul,bacteria se transmite prin bulbii infectaţi. Prevenire şi combatere. Se vor recolta bulbi numai de la plantele sănătoase iar cele bolnave vor fi scoase cu atenţie din cultură şi se vor arde. Bulbii, cu 1-2 zile înainte de plantare, se vor dezinfecta cu Validacin 3 S-3 %. Se va asigura o rotaţie de 3-4 ani şi o respectare a măsurilor de igienă culturală.

Putregaiul moale al bulbilor de lalea - Pseudomonas syringae În România, C. Stăncescu şi I. Zurini au descris în 1981 boala bacteriană caracterizată prin putrezirea umedă a bulbilor de lalea. Simptome. Pe bulbii bolnavi, apar pete maro-deschis în zona discului central. În timpul evoluţiei bolii, putrezirea bulbului are loc în profunzime, apărând un mucilagiu alb -cenuşiu. Plantele apărute din aceşti bulbi au tulpini ce rămân mici şi nu înfloresc. Agentul patogen. - Pseudomonas syringae van Hall, fam. Pseudomonadaceae, ord. Pseudomonadales, Div. Bacteria. Corpul bacteriei este alungit şi prezintă capetele rotunjite. Epidemiologie. Agentul patogen se transmite de la un an la altul prin bulbii infectaţi şi prin resturile de plante rămase pe sol.

Prevenire şi combatere. La plantare, se vor folosi numai bulbi sănătoşi bine sortaţi. Solul din serele sau solariile unde s-au cultivat lalele ce au prezentat simptome de atac, va fi dezinfectat termic sau chimic. În timpul vegetaţiei, plantele bolnave vor fi eliminate şi arse. Dezinfectarea bulbilor cu Validacin 3 S-3 % ca şi măsurile de igienă culturală previn instalarea agentului patogen.

BOLILE CRIZANTEMELOR Mozaicul crizantemelor - Chrysanthemum virus B

Mozaicul crizantemelor - Chrysanthemum virus B Fig. 152 - Mozaicul crizantemelor - Chrysanthemum virus B

Fig. 152 - Mozaicul crizantemelor - Chrysanthemum virus B (după M.Klinkovski din Al. Lazăr şi col., 1977)

Simptome. Frunzele tinere manifestă o mozaicare, pete inelare de decolorare, galben-verzui ce devin apoi necrotice. Frunzele mozaicate au limbul deformat, cu nervuri translucide iar planta formează flori mici şi decolorat (fig. 152). Agentul patogen - Chrysanthemum virus B, aparţine

grupei Carlavirus. Virusul este de formă alungită cu margini paralele şi cap ete drepte. Patogenul poate fi inactivat doar la 70-80 o C. Virusul este răspândit de afide şi prin înmulţirea vegetativă a plantelor deja infectate.

Se recomandă eliminarea

plantelor virotice şi stropiri cu insecticide în vederea prevenirii

răspândirii agentului patogen. Tratamentul termic al plantelor mamă infectate nu poate fi realizat datorită temperaturii înalte de inactivare. La crizanteme mai putem întâlni:

Prevenire

şi

combatere.

- Chrysanthemum vein mottle virus - marmorarea nervuriană.

- Chrysanthemum stunt viroid - piticirea crizantemelor.

- Chrysanthemum chlorotic mottle viroid - pătarea clorotică.

Bacterioze Necroza bacteriană a crizantemelor şi gerberelor - Pseudomonas cichorii Boala a fost semnalată în S.U.A. dar este răspândită şi în Europa. Simptome. Atacul apare la 4-5 săptămâni de la plantarea crizantemelor sub formă de pete circulare de 2-3 mm în diametru, pete de decolorare pe frunzele bazale care în scurt timp se necrozează. Necrozarea zonelor afectate duce la deformarea frunzei iar dacă este o atmosferă umedă apare putregaiul umed. Simptomele tulpinale apar mai târziu sub formă de leziuni în zona nodurilor, zonă ce se înnegreşte şi se extinde spre butonii florali. Pe frunzele de muşcată bacteria produce pete de 5-10 mm, cu aspect hidrozat şi culoare brună-negricioasă. În atmosferă uscată, ţesuturile atacate se necrozează, în timp ce în atmosferă umedă, apare putregaiul umed. Când boala se extinde, pe pedunculi şi tulpini apar pete necrotice iar butonii florali nu se mai deschi d. Pe frunzele de gerbera, atacul se observă sub formă de pete hidrozate, circulare, brune -negricioase. La un atac puternic, brunificarea se extinde de la marginile frunzelor spre nervura mediană. Agentul patogen şi epidemiologie - Pseudomonas cichorii (Swingle) Stapp, fam. Pseudomonaceae, ord. Pseudomonadales, Div. Bacteria.

Bacteria are o evoluţie rapidă la temperaturi de 26-30 o C şi se transmite de la plantă la plantă prin apa de irigaţii sau uneltele de lucru. De la un an la altul rezistă în sol în rest urile infectate. Fertilizarea cu îngrăşăminte pe bază de azot, favorizează atacul. Prevenire şi combatere. Se recomandă dezinfecţia termică sau chimică a solului, dezinfecţia chimică a utilajelor, plantarea de butaşi sănătoşi, fertilizări echilibrate şi re glarea temperaturii în seră şi solarii. Printr-o rotaţie de 3-4 ani a culturii şi tratamente preventive cu sulfat tribazic de cupru 0,4-0,5 % sau Dithane M-45 - 0,2 % putem preveni atacul.

Micoze Făinarea crizantemelor - Oidium chrysanthemi Boala este semnalată încă din 1954 de C. Sandu-Ville iar acum este prezentă atât în culturile protejate cât şi în cele de câmp. Simptome. Pe ambele feţe ale limbului sau pe tulpini apar zone acoperite cu o pâslă albă cu aspect pulverulent, sub care ţesuturile se îngălbenesc. Agentul patogen şi epidemiologie - Oidium chrysanthemi Rob., fam. Mucedinaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Ciuperca prezintă numai forme de înmulţire asexuată. Pe talul filamentos, ectoparazit, se f ormează lanţurile de conidii hialine, unicelulare, eliptice, de 25-40 x 15-20 m. La maturitatea lor, conidiile sunt antrenate de vânt şi pot infecta alte frunze şi tulpini dacă temperaturile sunt peste 20 o C şi foliajul este uşor veştejit. Frunzele care se găsesc într-un mediu lipsit de curenţi de aer sau cele care aparţin plantelor îngrăşate excesiv cu îngrăşăminte cu azot sunt uşor infectate de acest agent. Permanentizarea ciupercii se face sub formă de miceliu ce rezistă în mugurii plantelor atacate. Tratamentele curative se aplică la intervale de 7-10 zile cu fungicide de contact: Kumulus DS - 0,3 %, Kumulus S - 0,3 %, Microthiol special-0,3 %, Sulfomat P - 20 kg/ha sau sistemice: Benlate 50 WP 0,05-0,07 %, Topsin 70 PU-0,07 %, Topsin M 70 WP-0,1 %, Karathane L.C.-0,05 %, Saprol 190 EC-0,125 %, Afugan- 0,05 %, Bayleton 25 WP- 0,05 %, Systhane 12,5 CE- 0,04 %. Se pot folosi şi substanţe din grupa amestecuri care au un spectru mai larg:

Shawit F 71,5 WP-0,2 %, Systhane C-0,1 %, Systhane MZ-0,2 %.

Rugina albă a crizantemelor - Puccinia horiana Această rugină originară din Extremul Orient unde a fost descrisă în 1901, a pătruns în Europa în 1963 şi este semnalată şi la noi în România. Simptome. Pe frunze apar pete mici, circulare de culoare la început alb -verzuie, apoi albă şi în final cafenie sau castanie. Petele sunt distribuite uniform pe limb şi pe nervuri, iar în dreptul lor se formează o mică excrescenţă pe faţa superioară şi cavităţi pe partea inferioară. Agentul patogen şi epidemiologie - Puccinia horiana P. Henn., fam. Pucciniaceae, ord, Uredinales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina . Ciuperca formează pe frunzele de crizanteme numai pustule cu teliospori care au membrana albicioasă iniţial, dând aspect de pată albă”. Ulterior membrana teliosporilor devine cafenie-brună. Aceşti teliospori germinează în pustule şi

Ciuperca se

Aceşti teliospori germinează în pustule şi Ciuperca se Fig. 153 - Rugina alb ă a crizantemelor

Fig. 153 - Rugina albă a crizantemelor - Puccinia holeriana: frunză atacată; a-uredospori; b,c,d -teliospori (dup ă E. Jacky din J. Eriksson, 1928).

dau

bazidiospori

ce

sunt

vehiculaţi

de

vânt.

transmite de la un an la altul prin miceliul din butaşii infectaţi. În

timpul anului există două perioade de predispoziţie a plantelor la îmbolnăvire, martie-aprilie şi septembrie-octombrie, acestea

fiind perioadele în care plantele sunt umezite mai mult timp şi se realizează temperatura medie de 17-24 o C, optimă pentru instalarea atacului (fig. 153). Prevenire şi combatere. La toate plantele floricole este necesar să se respecte măsurile de igienă culturală, deoarece agenţii patogeni ce dau rugini rezistă sub formă de spori în organele atacate. Plantele puternic atacate vor fi strânse şi arse. Se va evita recoltarea de butaşi de la plantele ce au manifestat simptome de rugină. Înainte de plantare aceştia se vor scufunda în soluţii toxice iar amestecul de sol pentru înrădăcinare se tratează cu Ridomil MZ 72 WP-0,04 % sau alt fungicid sistemic udând cu 4-5 l suspensie la 1 m 2 . Se recomandă udarea prin brazde pentru a evita umectarea prelungită a frunzelor ce favorizează inst alarea agenţilor patogeni. La plantare se vor prefera soiurile rezistente dacă în anii precedenţi în zonă s -au semnalat pagube produse de rugini. În timpul perioadei de vegetaţie se vor face 4-5 tratamente cu produse dn grupele: Gr.C: Polyram combi 0,3 %; Mancozeb 80-0,2 %; Gr.D: Benomyl 50-0,08 %; Topsin M 70-0,1 %; Dithane M 45-0,2, Tiuram 70-0,3 %; Gr.H: Saprol 190 EC-0,1 %; Plantvax 75-0,2 %; Gr.J: Baycor 25 WP-0,2%, Bumper 250 E-0,02 %,Tilt 250 CE RV- 0,02 %; Mirage 45 EC-0,1 %; Systhane 12 E-0,05 %; Systhane 12,5 CE-0,05 %; Shavit 25 EC-1 l/ha; Systhane MZ-0,2 % (2 kg/ha).

Tratamentele cu fungicide de contact se fac la intervale de 7 zile iar cele cu fungicide sistemice la intervale de 12-14 zile. Se recomandă alternarea celor 2 tipuri de fungicide şi schimbarea fungicidelor folosite pentru a nu se ajunge la fenomene de rezistenţă a agentului patogen.

BOLILE GLADIOLELOR

Râia tuberobulbilor de gladiole - Pseudomonas gladioli pv. gladioli Boala a fost descrisă iniţial în S.U.A. însă acum este răspândită în Australia şi Europa. În 1943 este semnalată în împrejurimile Bucureştiului. Simptome. Boala se manifestă la baza frunzelor sub forma unor pustule de culoare galben -brunie în dreptul cărora apar pete necrotice. Dacă temperatura este optimă între 28-30 o C, petele se extind şi apar zone necrotice cu o margine de culoare roşiatică. În atmosferă umedă, zonele afectate putrezesc, sunt afectate toate frunzele şi plantele se frâng de la bază. Tuberobulbii infectaţi au pe cămăşi pete ovale, brune apoi negricioas e. Pulpa afectată are ţesuturile distruse, rămân numai vasele conducătoare şi apar adâncituri gălbui, de 3-10 mm în diametru şi 2-3 mm adâncime. Ţesuturile atacate pe timp uscat devin tari, lucioase şi se pot scoate ca un dop. Pe timp umed tuberobulbii sunt lucioşi, mucilaginoşi în zona afectată. Agentul patogen şi epidemiologie - Pseudomonas gladioli pv. gladioli Severini, fam. Pseudomonaceae, ord. Pseudomonadales, Div. Bacteria. Bacteria se transmite prin sol şi evoluează rapid producând pagube mari dacă temperatura este între 28-30 o C. Prin resturile organice rămase în sol bacteria poate rezista până la ciclul următor de cultură. Din cercul de plante gazdă ce pot fi atacate fac parte stânjenelul, freesia, garoafele şi nemţişorul. Prevenire şi combatere. Se recomandă dezinfecţia termică sau chimică a solului, înmulţirea prin tuberobulbi sănătoşi sau tratarea lor preventivă cu Dithane M 45-0,2 % sau Mancozeb 800-0,25 %. Organele de înmulţire vegetativă se vor scufunda în soluţiile de fungicid timp de 30 minut e, cu 1-2 zile înainte de plantare.

BOLILE FREESIEI Mozaicul freesiei - Freesia mosaic virus Simptome. Frunzele plantelor bolnave prezintă pete mici de decolorare ce cu timpul evoluează în pete necrotice şi apare uscarea frunzelor. Florile plantelor bolnave prezintă pete de decolorare, deformări şi nu ating dimensiunile normale iar pistilul depăşeşte în înălţime petalele. Tuberobulbii prezintă pete ruginii în dreptul cărora apar adâncituri în ţesuturi, zone ce vor fi uşor infectate cu ciuperci saprofite de sol. Agentul patogen şi epidemiologie - Freesia mosaic virus. Agentul patogen face parte din grupa virusurilor ce au formă de "aţă" şi are dimensiuni cuprinse între 1000- 2500 x 30 nm. Răspândirea sa se face prin afide dar şi direct prin sucul rămas pe cuţitele de recoltat flori sau pe mâinile muncitorilor. De la un an la altul se transmite prin tuberobulbii infectaţi. Prevenire şi combatere. Se recomandă sortarea şi plantarea numai de tuberobulbi sănătoşi, cultivarea de soiuri rezistente şi stropiri cu insecticide pentru combaterea afidelor.

BOLILE TRANDAFIRULUI Viroze 8.6.1. Mozaicul galben al trandafirului - Cherry necrotic ringspot virus Simptome. Trandafirii virotici prezintă frunze cu pete şi inele de decolorare verzui, galbene sau albe. În cazul infecţiilor grave, la soiurile sensibile apar benzi clorotice în lungul nervurilor iar foliolele se deformează. Bobocii sunt mai slab dezvoltaţi iar florile sunt decolorate (fig. 154). Agentul patogen şi epidemiologia. Virusul se transmite prin altoire şi activează la temperaturi cuprinse între 15-25 o C. Toate soiurile de trandafir pot fi infectate dar unele manifestă toleranţă şi nu sunt oprite în dezvoltare. Prevenire şi combatere. Recoltarea altoilor se va face numai de la plantele sănătoase urmărite în perioadele mai reci ale anului, deoarece la temperaturi ce depăşesc 25 o C simptomele pot fi mascate.

ce depăşesc 25 o C simptomele pot fi mascate. Fig. 154 - Mozaicul galben al trandafirului

Fig. 154 - Mozaicul galben al trandafirului - Cherry necrotic ringspot virus

Făinarea trandafirului - Sphaerotheca pannosa var. rosae Boala a fost descrisă în ţara noastră încă din 1929 de Tr. Săvulescu şi C. Sandu-Ville. Ea este mai frecventă în spaţiile protejate dar şi în câmp, în special pe trandafirii buchetari. Simptome. Ciupercile parazitează toate organele verzi formând o pâslă albicioasă, mai fină sau mai densă, constituită din miceliu, din taluri filamentoase ramificate şi întreţesute. Sub aceste pâsle ţesuturile

parazitate se îngălbenesc şi se necrozează. Porţiunile atacate capătă aspect pulverulent datorită sporilor ce apar şi au aspect de pudră fină presărată pe frunze, tulpini sau chiar flori. Miceliul capătă în final o coloraţie alb-cenuşie (fig. 155). Agentul patogen parazitează în condiţii de secetă atmosferică, adică atunci când plantele transpiră puternic. Organele parazitate se necrozează aşa încât frunzele se usucă, florile nu se deschid sau au petalele mici, pătate, fără valoare comercială. Lăstarii parazitaţi sunt debili şi în cursul iernilor geroase vor pieri.

Agentul patogen - Sphaerotheca pannosa (Wallr.) Lév var. rosae Woron. fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Oidium. Ciuperca prezintă un tal filamentos ectoparazit, de culoare albă, pe care apar conidiofori scurţi, neramificaţi, ce susţin lanţurile de conidii elipsoidale, hialine, de 20-28 x 12-15 m. Pe lăstari, spre toamnă apar şi cleistoteciile, globuloase, brune, de 90-124 m în diametru, cu fulcre flexuoase. Până în primăvară în cleistotecie se maturizează o ască mare, 73-86 x 60-70 m cu 8 ascospori eliptici, unicelulari, hialini, de 25-30 x 15-17 m

eliptici, unicelulari, hialini, de 25-30 x 15-17  m Fig. 155 - F ă inarea trandafirului

Fig. 155 - Făinarea trandafirului - Sphaerotheca pannosa var. rosae:

a-plantă atacată; b-conidii de tip Oidium; c-peritecie;d-ască cuascospori (după T. Ferraris, 1941).

Epidemiologie. În timpul vegetaţiei agentul patogen se răspândeşte prin conidiile vehiculatede curenţii de aer, infecţiile fiind mai frecvente atunci când temperatura este de 26-27 o şi frunzele transpiră puternic. De la un an la altul ciuperca rezistă sub formă de cleistotecii sau miceliu de rezistenţă în muguri sau la baza ghimpilor. Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală trebuie respectate atât în câmp cât şi în seră, ele constând din strângerea şi arderea resturilor plantelor parazitate. În sere şi solarii se recomandă o irigare cu norme moderate, însoţită de o bună aerisire pentru a se evita transpiraţia exagerată

a frunzelor. În timpul perioadei de vegetaţie se vor face stropiri cu sulf muiabil 0,4 %, Karatane LC-0,1 %, Topsin M 70 WP-0,1 %, Metoben 70 PU-

0,1

fungicidelor de contact, după semnalarea atacului, tratamentele se execută din 7-10 zile în 7-10 zile iar fungicidele sistemice se

de contact sau sistemice. În cazul

%

şi

alte

fungicide

aplică la intervale de 10-14 zile, având grijă să se alterneze produsele pentru a nu se ajunge la fenomene de rezistenţă a agenţilor patogeni. Ultimele substanţe avizate sunt: Miraje 45 EC -0,1 %, Systhane 12 E-0,05 % şi

Systhane 12,5 CE-0,05 %.

-0,1 %, Systhane 12 E- 0,05 % şi Systhane 12,5 CE-0,05 %. Fig. 156- P ă

Fig. 156- Pătarea neagră a frunzelor de trandafir - Diplocarpon rosae: a-frunză atacată, b-lagăr de conidii (dup ă E. Docea ş i V. Severin din Al.Lază r ş i col., 1977).

Pătarea neagră a frunzelor de trandafir - Diplocarpon rosae Această boală este frecvent întâlnită îm rozariile ţării şi a fost descrisă încă din 1934 de Tr. Săvulescu. Simptome. Pe foliolele frunzelor de trandafir apar pete negre, circulare dispuse pe faţa superioară a limbului. Petele au dimensiuni foarte variate de la 3-4 mm şi până la 15 mm în diametru, în funcţie de sensibilitatea soiului la acest agent. Frunzele pot prezenta zone mari negre datorită unirii petelor iar în final, prin necrozarea zonelor parazitate frunzele se usucă. Agentul patogen şi epidemiologia - Diplocarpon rosae Wolf., fam. Dermataceae, ord. Helotiales, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Marssonina rosae (Lib.) Died. Ciuperca are aparatul vegetativ un tal ce se dezvoltă subcuticular, centrifug, apoi formează mici strome pe

care apar lagărele de conidii. Conidioforii sunt scurţi, hialini şi susţin conidii bicelulare, ştrangulate în dreptul peretelui transversal. Aceste conidii asigură răspândirea agentului patogen care va produce noi infecţii dacă temperaturile se menţin între 23-25 o C şi umiditatea atmosferică este mare (70 %). Forma de înmulţire sexuată (apoteciile cu asce şi ascospori) apare numai în cazul în care frunzele atacate au fost înglobate în sol pe timpul iernii iar primăvara au fost scoase la suprafaţă în timpul lucrărilor de îngrijire. Pe apotecii se găsesc asce cu ascospori bicelulari hialini (fig. 156). Prevenire şi combatere. Cultivarea de soiuri rezistente, respectarea măsurilor de igienă culturală p entru înlăturarea sursei de infecţie, uşurează combaterea agentului. Combaterea chimică se face prin stropiri repetate cu Polyram combi -0,2 %, Dithane M 45-0,2 %, Captadin 50 PU-0,25 % sau Bavistin 50 WP-0,1 %. Se recomandă tratamente cu produsele avizate de ultimă oră: Miraj 45 EC-0,1 %, Systhane 12 E-0,05 % şi Systhane 12,5 CE-0,05 %.

8.6.5.Rugina trandafirului - Phragmidium mucronatum Această rugină este cunoscută din secolul trecut şi este descrisă pe toate speciile sălbatice ale genului Rosa. În România a fost semnalată încă din anul 1891. Simptome. Agentul patogen infectează toate organele aeriene ale trandafirilor : frunze(tinere,m ature), lăstari, pedunculi florali şi muguri. În primăvară pe partea inferioară a frunzelor bazale ale soiurilor sensibile dar şi pe măceş, apar pete circulare, galbene-portocalii, de câţiva milimetri în diametru pe care se observă ecidiile. În dreptul a cestor pete, pe faţa superioară apar mici puncte brune - picnidiile. La sfârşitul lunii mai, apar pe frunze pete de decolorare în dreptul cărora pe faţa inferioară, apar mai întâi pustule mici, galbene, de uredospori şi apoi pustule negre, pulverulente, de teliospori. Atacul puternic de rugină duce la defolierea prematură a plantelor şi la sensibilizarea lăstarilor care vor degera peste iarnă şi se vor usca. Plantele atacate prezintă un număr redus de flori iar fructele formate cad foarte timpuriu. Agentul patogen - Phragmidium mucronatum (Pers.) Schlecht., fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, subîncr. Basidiomycotina, f.e. Caeoma.

Uredinales , subîncr. Basidiomycotina , f.e. Caeoma . Fig. 157- Rugina trandafirilor - Phragmidium mucronatum :

Fig. 157- Rugina trandafirilor - Phragmidium mucronatum: a-ecidii pe frunze; b-lagăre de uredospori pe frunze; c- frunză cu picnidii şi ecidii; d-sectiune prin frunză cu picnidii şi ecidii; e-lagăr de uredospori cu parafize; f-lagăr de teliospori (după Tr. Săvulescu, 1953).

Ciupercă

este

macrociclică

şi

autoică, prezentând toate

cele

spori. Primăvara

apar picnosporii şi

de

5

tipuri

ecidiosporii

în

ecidii

de

tip

Caeoma

foarte

larg

deschise

cu

sete

marginale

(parafize).

Uredosporii

sunt

sferici

sau

elipsoidali,

cu

membrana

fin

echinulată,

unicelulari şi pedunculaţi. Teliosporii sunt fusiformi, multicelulari, cu membrană brună, u şor strangulaţi în dreptul pereţilor transversali, cu un vârf mucronat şi cu un peduncul hialin umflat la bază (fig. 157). Epidemiologie. Transmiterea ciupercii în cursul perioadei de vegetaţie este asigurată de picnospori, ecidiospori, dar mai ales de uredospori. De la un an la altul agentul patogen rezistă sub formă de miceliu în lăstari şi sub formă de teliospori. Prevenire şi combatere. De la plantele puternic atacate se taie lăstarii împreună cu foliajul atacat, organe ce vor fi strânse şi arse. Se recomandă udarea prin brazde pentru a evita umectarea prelungită a frunzelor ce favorizează instalarea agentului patogen. Trandafirul va fi plantat la distanţe care să asigure o bună aerisire a rozariului iar tufele de măcieş din preajmă, vor fi distruse. La plantare se vor prefera soiurile rezistente, dacă în anii precedenţi în zonă, s -au semnalat pagube produse de rugini. În timpul perioadei de vegetaţie se vor face 4-5 tratamente cu Polyram combi -0,3 %, Mancozeb 80-0,2 %, Zineb 75-0,3 %, Topsin M 70-0,1 %, Saprol 190 EC-0,1 %, Plantvax 75-0,2 %, Dithane M-45 0,2 %, Tiuram-70 0,3 %, Baycor 25 WP 0,2 %, Bumper 250 EC-0,02 %, Tilt 250 CE RV-0,02 %, Mirage 45 EC-0,1 %, Systhane 12 E-0,05 %, Systhane 12,5 CE-0,05 %, Shavit 25 EC-1 l/ha, Systhane MZ-0,2 % (2 kg/ha). Tratamentele cu fungicide de contact se fac la intervale de 7 zile iar cele cu fungicide sistemice la intervale de 12-14 zile. Se recomandă alternarea celor 2 tipuri de fungicide şi schimbarea fungicidelor folosite pentru a nu se ajunge la fenomene de rezistenţă a agentului patogen.

BOLILE CRINULUI

Rozeta crinului - Lily rosette virus Simptome. Plantele virotice au o creştere lentă, tulpina prezentând internodii scurte din care cauză frunzele apar dispuse în rozetă. Frunzele au o culoare verde -gălbuie sau roşiatică, sunt uşor aplecate în jos, iar în final prezintă necroze vasculare şi se înroşesc. Plantele formează flori mici ce nu se deschid în totalitate iar în sol bulbii infectaţi sunt mici şi turtiţi (fig.158). În floemul şi xilemul frunzelor apar necroze. Agentul patogen - Lily rosette virus, (sin. Lily yellow-flat virus ). Virusul nu a fost încă bine studiat, fiind însă semnal at destul de frecvent pe plante . Epidemiologie. Virusul se transmite în mod nepersistent prin afide şi rezistă în bulbii infectaţi. Prevenire şi combatere. Se recomandă eliminarea imediată a plantelor virotice din cultură, stropiri cu insecticide şi fol osirea la

din cultură, stropiri cu insecticide şi fol osirea la Fig. 158 - Rozeta crinului - Lily

Fig. 158 - Rozeta crinului - Lily yellow- flat virus (după P. Brierley şi F. Smith din O. Appel, 1954).

plantare de bulbi sănătoşi. Alte virusuri ce parazitează crinul:

- Lily mosaic virus - mozaicul crinului.

- Lily simptomless virus - viroza latentă.

- Lily ringspot virus - pătarea inelară.

- Cucumber mosaic virus + Tulip breaking virus in lily - marmorarea gravă a crinului.

- Cucumber mosaic virus + Lily simptomless virus in lily - pătarea necrotică.

- Lily simptomless virus + Tulip breaking virus in lily - pătarea inelară brună a bulbilor.

BOLILE ZAMBILELOR Putregaiul galben al bulbilor de zambilă-Xanthomonas hyacinthi Boala a fost descrisă în Olanda în 1883 însă acum ea este prezentă în mai multe ţări europene, S.U.A. şi Japonia. Tr. Săvulescu a găsit agentul patogen în 1936 pe culturile forţate de zambile. Simptome. Bulbii atacaţi prezintă în secţiune, în zonele centrale, puncte mici galbene, lipicioase. În solul cu exces de umiditate, porţiuni mari ale bulbului sunt transformate într-o masă mucilaginoasă, galbenă, urât mirositoare. Din bulbii bolnavi, frunzele nu mai apar sau apar şi apoi se îngălbenesc şi se smulg uşor. Dacă atacul se instalează mai târziu, frunzele ca şi tijele florifere, au dungi galbene, se veştejesc şi plantele pier (fig.

159).

dungi galbene, se veştejesc şi plantele pier (fig. 159). Fig. 159 Putregaiul galben al bulbilor de

Fig. 159 Putregaiul galben al bulbilor de zambilă-Xanthomonas hyacinthi (după Tr. Săvulescu, 1959).

- Xanthomonas hyacinthi (dup ă Tr. S ă vulescu, 1959). Fig. 160 - Rugina nalbei -

Fig. 160 - Rugina nalbei - Puccinia malvacearum: a-frunză atacată; b- teliospor (din Al. Lazăr, 1977).

Agentul patogen şi epidemiologie - Xanthomonas hyacinthi

ord.

Pseudomonadales, Div. Bacteria. Patogenul se dezvoltă la temperaturi optime de 25-30 o C şi se transmite de la plantă la plantă prin apa de irigaţie. De la un an la altul rezistă în bulbii parţial atacaţi. Prevenire şi combatere. Se recomandă distrugerea prin ardere a plantelor atacate, plantarea de bulbi sănătoşi sau dezinfectaţi cu apă caldă la 47-48 o C timp de 20-25 minute. Cu 1-2 zile înainte de plantare bulbii se vor scufunda timp de 30 minute în soluţie de fungicid: Dithane M 45-0,2 %, Mancozeb 800-0,3 %

(Walker)

Dowson,

fam.

Pseudomonaceae,

sau hidroxid de cupru

Recoltarea bulbilor se va face timpuriu iar păstrarea bulbilor destinaţi pentru plantare se va face în spaţii aerisite cu umiditate şi temperatură constantă.

10-15 %.

BOLILE NALBEI Rugina - Puccinia malvacearum Boala originală din Chile a devenit cosmopolită şi este semnalată în ţară la noi pe diferite specii ale genurilor Althaea şi Malva. Simptome. Pe frunzele atacate apar pete de decolorare, mici, circulare. Petele de 1-2 mm în diametru, cu timpul devin albicioase şi pot fi întâlnite pe peţioluri, nervuri şi chiar tulpini. Teliosorii se formează subepidermic aşa încât frunza apare bombată la locul de atac (fig. 126). Agentul patogen - Puccinia malvacearum Mont., fam.

Pucciniaceae,

subîncr.

Basidiomycotina. Ciuperca este microciclică şi autoică. Întrucât prezintă numai teliospori a mai fost numită Micropuccinia. Teliosporii sunt alungiţi, rareori măciucaţi, bicelulari, uşor gâtuiţi la mijloc, de dimensiuni cuprins e între 35- 70 x 16- 26 µm şi cu un pedicel foarte

ord.

Uredinales,

cl.

Teliomycetes,

lung. Culoarea teliosporilor este galbenă-portocalie iar la maturitate brună-închis. Frunzele puternic atacate se usucă iar plantele rămân mici şi nu înfloresc. Epidemiologie. Transmiterea ciupercii de la un an la altul este asigurată de miceliul din plantele perene iar în timpul anului răspândirea agentului este asigurată tot de teliospori. Prevenire şi combatere. Se recomandă strângerea şi arderea resturilor de plante atacate iar la înfiinţarea culturii, seminţele vor fi tratate preventiv cu Bumber 250 EC-0,02 % sau Plantvax 20 EC-0,3 % (timp pauză 28 zile).

Cercosporioza nalbei - Cercospora althaeina Boala a fost descrisă de Fr. Bubak în 1900, dar la noi prezenţa sa a fost semnalată de Tr. Săvulescu şi C. Sandu Ville în 1935. Simptome. Pe frunzele diferitelor specii ale genului Althaea se observă pete circulare sau variate ca formă, clorotice, apoi brune. Ţesuturile din centrul petelor, după necrozare devin cenuşii iar frunzele puternic pătate se usucă. Agentul patogen - Cercospora althaeina Sacc. (sin. C. althaeina var. althaeae-officinalis Săvul. et Sandu, C. kellermani Bub.), fam. Dematiaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Ciuperca dezvoltă în ţesuturile parazita te un tal filamentos de pe care pornesc grupuri de conidiofori bruni, ce ies la suprafaţa epidermei prin stomate. Conidioforii cenuşii, au 75-130 x 4,5 µm şi susţin conidii aciculare, multicelulare, hialine, de 90-110 x 4,5 µm. Epidemiologie. Transmiterea ciupercii în cursul perioadei de vegetaţie ca şi persistenţa ei peste iarnă este asigurată de conidii. Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală previn instalarea atacului iar tratarea seminţelor cu fungicide sistemice specifice face ca apariţia bolii să fie mult întârziată.

BOLILE GĂLBENELELOR

Făinarea gălbenelelor - Sphaerotheca fuliginea Boala este răspândită în toate culturile de gălbenele producând debilitarea plantelor şi deprecierea cantitativă şi calitativă a producţiei de flori. Simptome. Pe frunzele plantelor apare o pâslă albă miceliană, la început sub formă de pete izolate apoi acestea confluează şi acoperă limbul frunzei ce capătă un aspect făinos. Sub pâsla albă, frunza se îngălbeneşte, apoi se usucă şi miceliul capătă o culoare cenuşie datorită unor mici puncte negre - cleistoteciile ciupercii. Agentul patogen - Sphaerotheca fuliginea (Schlecht. ex Fr.) Poll, fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina. Ciuperca produce un miceliu ectoparazit ce se fixează cu apresorii şi se hrăneşte prin intermediul haustorilor ce penetrează celulele. Pe miceliu se formează lanţuri de conidii tip Oidium ce dau un aspect pulverulent-făinos porţiunilor de frunză parazitate. Conidiile au 30-34 x 94 µm iar cleistoteciile cu apendici simpli, dispuşi pe toată suprafaţa, au 87-97 µm în diametru. Asca din interiorul cleistoteciei are 8 ascospori hialini, eliptici, unicelulari, de 17 -22 x 12-20 µm. Epidemiologie. Conidiile asigură răspândirea agentului în timpul perioad ei de vegetaţie iar cleistoteciile rezistă peste iarnă şi ascosporii vor produce în primăvară infecţiile primare.

Prevenire şi combatere. Se recomandă respectarea măsurilor de igienă culturală şi dacă plantele sunt puternic atacate se va efectua tratament cu Tilt 250 EC-0,5 l/ha în 300 l apă, Sulf muiabil 0,4 % sau Karathane LC-0,05 %, Karathane FN 57-0,1 %.

Tăciunele gălbenelelor - Entyloma calendulae Boală cunoscută şi sub numele de pătarea neagră a frunzelor, este semnalată pe tot globul. La noi în ţar ă a fost descrisă în 1932 de Tr. Săvulescu şi apoi de alţi cercetători din toate zonele unde se cultivă această plantă. Simptome. Pe frunzele atacate se formează numeroase pete izolate, circulare, de 5-7 mm în diametru, de culoare verde-măslinie, apoi albicioase şi în final brune-negricioase. Frunzele se usucă înainte de vreme (fig.

161).

Agentul patogen - Entyloma calendulae (Oudem.) De Bary., fam. Tilletiaceae, ord. Ustilaginales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina.

, cl. Teliomycetes , subîncr. Basidiomycotina . Fig. 161 - T ă ciunele g ă lbenelelor

Fig. 161 - Tăciunele gălbenelelor - Entyloma calendulae (după Olga Săvulescu şi col., 1969).

Ciuperca

după

prezintă un miceliu ce se dezvoltă în ţesutul

lor

şi

produc o

lacunar, unde formează numeroşi teliospori sferici, de 10-18 x

9-15 µm, cu membrana brună şi netedă. Aceşti spori pot germina

imediat

bazidiospori terminali ce se conjugă şi dau un nou miceliu de infecţie. Datorită acestui mod rapid de multiplicare boala se

extinde foarte repede. Epidemiologie. În cursul perioadei de vegetaţie se răspândeşte prin bazidiospori iar în cursul iernii rezistă prin teliospori (clamidospori).

se

Prevenire

epibazidie cu 3-8

formarea

şi

combatere.

În

vederea

limitării

atacului

recomandă rotaţia culturii şi smulgerea şi arderea primelor plante atacate. În culturile puternic afectate se recomandă un tratament cu Captan 50 WP-0,2 %.

BOLILE DEGEŢELULUI

un tratament cu Captan 50 WP-0,2 %. BOLILE DEGEŢELULUI Fig. 162 - Septorioza dege ţ elului

Fig. 162 - Septorioza degeţelului - Septoria digitalis: picnidie cu picnospori (E. Rădulescu ş i col.,

1973).

Septorioza degeţelului - Septoria digitalis Boala a fost semnalată în 1884 în Germania iar la noi Tr. Săvulescu şi C. Sandu Ville au descris-o în 1940. Simptome. Pe frunze apar la început pete mici, circulare care se extind şi devin alungite, brune-închis, mărginite de o dungă violet-purpurie. Pe aceste ţesuturi care se usucă, se observă nişte puncte mici, negre, uşor scufundate în substrat, reprezentate de picnidiile ciupercii (fig.

162).

Agentul patogen - Septoria digitalis Pass., fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Ciuperca se dezvoltă în ţesuturile frunzelor formând picnidii globuloase sau uşor turtite, negre, de 56-150 µm în diametru. Picnosporii sunt filamentoşi, drepţi sau uşor curbaţi, neseptaţi, cu 2-3

picături de ulei, hialini şi de dimensiuni cuprinse între 25-30 x 1,5 µm. Dintre speciile de Digitalis, D. lanata şi D. purpurea sunt mai sensibile, la acestea constatându-se prima dată pătarea şi uscarea frunzelor bazale. Prevenire şi combatere. Se recomandă strângerea şi arderea frun zelor atacate şi uscate, în vederea limitării potenţialului infecţios pentru anul următor. La depăşirea pragului economic de dăunare (PED) se poate recomanda o stropire cu Zeamă bordoleză 0,5-0,75 % sau cu alt fungicid de contact.

BOLI LA MENTĂ Rugina mentei - Puccinia menthae

Boala este cunoscută din 1801 iar în România, I. Constantineanu o descrie încă din 1920. Simptome. Pe frunzele plantelor atacate, apar pete galbene în dreptul cărora frunza este gofrată iar pe partea inferioară se observă grupuri de cupe mici (ecidiile). Peţiolurile atacate, îngălbenite, prezintă umflături şi răsuciri anormale. Mai târziu pe frunze apar pete galbene-brune în dreptul cărora epiderma se sfâşie şi apar sporii ciupercii (fig. 163). Agentul patogen - Puccinia menthae Pers., fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina. Ciuperca este autoică şi macrociclică cu stadiul picnidian şi ecidian pe diferite specii de Mentha. Lagărele cu uredospori unicelulari, bruni-castanii şi cele cu teliospori bicelulari bruni, provoacă la deschiderea lor, rupturi mari în epidermă, ceea ce duce la uscarea rapidă a frunzelor. Uredosporii au dimensiuni de 20-28 x 15-22 µm iar teliosporii bicelulari, bruni au 26-32 x 20-29

µm. Epidemiologie. În cursul vegetaţiei ciuperca se răspândeşte prin picnospori, ecidiospori şi uredospori iar de la un an la altul rezistă ca teliospori din care, la germinare, apar bazidiospori ce vor produce primele infecţii primăvara. Prevenire şi combatere. Culturile de mentă atacate se vor menţine doar doi ani iar resturile vegetale atacate se vor arde. Butaşii folosiţi la plantare se vor recolta numai din culturi sănătoase iar tratamentele chimice cu Dithane M 45-0,2 % sau Maneb-0,3 % se vor aplica la apariţia primelor simptome. BOLILE MACULUI

pv.

aplica la apariţia primelor simptome. BOLILE MACULUI pv . Fig. 163 - Rugina mentei - Puccinia

Fig. 163 - Rugina mentei - Puccinia menthae: ecidii pe tulpină şi frunze (dup ă G. Viennot Bourgin, 1949).

tulpin ă ş i frunze (dup ă G. Viennot Bourgin, 1949). Fig. 164-P ă tarea bacterian

Fig. 164-Pătarea bacteriană a frunzelor - Xanthomonas campestris pv.papavericola (după O. Appel, 1956).

Pătarea

bacteriană

a

frunzelor

-

Xanthomonas

campestris

papavericola Boala este cunoscută încă din 1909 în SUA iar la noi a fost descrisă de E. Docea şi V. Severin în 1966. Simptome. Pe toate organele aeriene boala se observă prin petele mici, neregulate ca formă, galben-verzui, hidrozate, care în scurt timp devin brune. Pe vreme umedă petele confluează, apar exudate bacteriene şi suprafeţe mari din frunză se usucă. Tulpinile pot prezenta pătări brune sub formă inelară care duc la uscarea rapidă a întregii plante (fig. 164).

Agentul patogen - Xanthomonas campestris pv. papavericola (Br. et Mc Whoert.) Dye., fam. Pseudomonadaceae,ordinul Pseudomonadales, Div. Bacteria. Bacteria are formă de bastonaşe, dispuse în perechi sau lanţuri scurte. Ea pătrunde în plantă prin stomate iar evoluţia bolii este apoi favorizată de o vreme călduroasă şi umedă. Epidemiologie. Pe zonele afectate, prin stomate sau leziuni, iese goma bacteriană, vehiculată apoi de apa de ploaie iar de la un an la altul patogenul se transmite prin bacteriile rămase în resturile vegetale sau prin sămânţa infectată. Prevenire şi combatere. Se recomandă o rotaţie de 3 ani a culturilor de mac şi folosirea de sămânţă sănătoasă,recoltată din lanuri avizate fitopatologic.

sănătoasă,recoltată din lanuri avizate fitopatologic. Fig. 165 -Mana macului - Peronospora arborescens :

Fig. 165 -Mana macului - Peronospora arborescens:

a-sporangiofori; b-sporangi; c- oospori (după Ed. Prillieux 1895).

Micoze Mana macului - Peronospora arborescens Boala a fost descrisă în ţară la noi de C. Oescu şi I. Rădulescu de la I aşi, iar acum poate fi găsită în toate culturile de mac. Simptome. In culturile din zonele cu precipitaţii abundente, boala poate fi prezentă în toate stadiile de vegetaţie ale macului. Atacul pe cotiledoane duce la uscarea rapidă a plantulelor. Pe toate organele atacate, apar pete undelemnii în dreptul cărora pe partea inferioară a

stomate, apare un puf cenuşiu-violaceu.

Frunzele atacate se vestejesc şi se usucă iar ca urmare, florile rămân mici, se deformează, iar capsulele prezintă puţine seminţe (fig. 165). Agentul patogen - Peronospora arborescens (Berk.) de Bary., fam.

ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr.

Mastigomycotina. Ciuperca formează sifonoplaşti intercelulari de pe care, prin stomate, ies grupuri de sporangiofori dicotomic ramificaţi, de 300-850 µm lungime, ce susţin metasporangi sferici, de 20-24 x 16-20 µm. În frunzele atacate apar în urma procesului de sexualitate , oosporii sferici, bruni, de 25-40 µm în diametru. Primele infecţii în primăvară sunt asigurate de zoospori proveniţi din oosporii ce germinează la 8-12 o C iar infecţiile secundare din timpul vegetaţiei se fac prin zoospori proveniţi din metasporangii vehi culaţi de vânt şi de picăturile de ploaie ce ajung pe frunzele umede timp de 1-2 ore. Epidemiologie. Transmiterea ciupercii este asigurată de zoosporangi în tot cursul verii iar de la un an la altul agentul rezistă sub formă de oospori. Prevenire şi combatere. Se recomandă un asolament de 4ani, evitarea terenurilor grele, respectarea desimii

plantelor şi semănarea de sămânţă sănătoasă sau tratată cu Dithane M 45-0,2 %. La avertizare, se aplică un tratament cu Ridomil MZ-0,1 %.

limbului

frunzei,

prin

Peronosporaceae,

Putrezirea coletului şi căderea răsadurilor de legume -Pythium de Baryanum

Boala cea mai gravă ce poate fi întâlnită în răsadniţe, sere înmulţitor sau chiar în câmp, la plantele tinere de flori, legume, plante din cultura mare si chiar arbusti ornamentali si arbori care se inmultesc prin seminte este putrezirea coletului şi căderea plantulelor. Ea se întâlneşte la toate răsadurile de legume, flori, puieţi în pepiniere sau chiar la plantele din cultura mare, în toate ţările cultivatoare de pe glob.

Fig. 42- Putrezirea coletului şi căderea răsadurilor de legume - Pythium de Baryanum : a-

Fig. 42- Putrezirea coletului şi căderea răsadurilor de legume - Pythium de Baryanum: a-răsaduri atacate; b-sifonoplast cu ortosporangi, anteridie, oogon şi zoospori (după E. Docea şi col. 1979).

Agentul patogen atacă o multitudine de

specii

Compositae, Leguminosae, Solanaceae, Coniferae etc.

Gramineae,

din

familiile

Cruciferae,

Simptome. Plantulele răsărite din teren infestat prezintă în zona coletului o brunificare a ţesuturilor care se extinde atât în sus pe tulpină cât şi în jos spre rădăcină. Tulpiniţele se subţiază în zona atacată iar plantula se veştejeşte şi se culcă pe pământ unde va putrezi în întregime (fig. 42). Simptomele apar sub formă de vatră de atac ce se extinde repede, în cazul în care temperatura se menţine la 20-30 o C şi umiditatea este peste 90 %. În 2-3 zile întreaga răsadniţă sau seră înmulţitor poate prezenta toate plantele distruse. La suprafaţa solului se constată prezenţa

unui strat fin micelian albicios care se extinde. În cazul unei infestări puternice a solului se observă doar vetre de atac fără plante răsărite, deoarece acestea sunt putrezite până la ieşirea lor la suprafaţă. Atacul are o evoluţie mai lentă după repicare, când plantele sunt mai bine aerisite şi capătă rezistenţă prin înverzirea tulpiniţelor şi formarea ţesuturilor mecanice, protectoare. Absenţa luminii, insuficienta aerare, excesul de umiditate şi pH-ul acid, sunt factori favorizanţi ai instalării şi evoluţiei grave a agentului patogen.

Agentul patogen - Pythium de Baryanum Hesse, fam. Pythiaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Aparatul vegetativ al patogenului este un sifonoplast, hialin, bogat ramificat care se dezvoltă intercelular dar şi la exteriorul celulelor. Hifele miceliene sunt lipsite de haustori, absorbţia hranei fiind făcută prin pereţii sifonoplastului. Pe ramificaţiile aparatului vegetativ, apar zoosporangi sferici din care ies numeroşi zoospori flagelaţi ce sunt vehiculaţi de apa din sol dar ei au viabilitate redusă (1 oră). Înmulţirea sexuată are loc sub formă de oogamie, în urma căreia pe ramificaţiile sifonoplaştilor apar oospori cu perete gros, dublu, ce rezistă în sol şi vor da naştere în primăvara următoare la zoospori ce vor produce noi infecţii.

Epidemiologie. Transmiterea patogenului de la un an la altul se face prin oosporii ce rezistă în sol, iar în cursul vegetaţiei transmiterea ciupercii, de la plantă la plantă, se face prin zoosporii vehiculaţi de apa din sol.

Prevenire şi combatere. Producerea răsadurilor se va face numai în soluri dezinfectate, fără exces de umiditate şi cu pH usor alcalin.

Seminţele se vor dezinfecta prin tratare cu: Royal FLO 42 S -3 l/t, Apron FL-10 l/t, Apron 35 SD-2,5 Mancoben 60 PTS-4 kg/t; Super Homai 70 PM-5 g/kg; Tiramet 60 PTS-4 kg/t săm.; Tiramet 600 SC-4

g/kg;

ml/kg săm.; Apron XL-350 ES-1 l/t săm. După răsărirea plantulelor se va executa un prim tratament cu unul din produsele: Previcur 607 SL - 0,15 %; Proplant 72,2 SL 0,15-0,25 % (3-5 l/ha/m 2 ); Folpan 50 WP-0,2 % (răsad 4-5 l/m 2 ); Merpan 80 WDG-

0,15 % (1-5 l sol/m 2 răsad); Rovral 50 WP-0,075 %.

Mana de sol PHYTOPHTHORA PARASITICA DAST. PE PLANTA GAZDĂ PETUNIA HYBRIDA HORT.

Ciuperca Phytophthora parasitica Dast., produce mana de sol și are un cerc larg de plante gazdă, majoritatea fiind culturi horticole. Micromiceta odată instalată poate produce pagube semnificative, ajungându-se chiar în punctul pierderii culturii respective. Deși această ciupercă a fost descrisă în lucrări mai vechi, nu a mai fost se mnalată în ultimii ani însă condițiile climatice ale anului 2014 au fost favorabile apariției și evoluției micromicetelor din familia Pythiaceae. În ultimul deceniu agentul patogen Phytophthora parasitica nu a mai fost semnalată decât sporadic. De asemenea și creșterea importului de material horticol din ultimii ani favorizează riscul de transmitere și răspândire al ciupercii. Phytophthora parasitica Dast. (sinonim cu Phytophthora nicotianae Breda de Haan.) este o specie polifagă care apare în mod special în climatul de tip mediteranean cu temperaturi peste 27ºC, unde temperatura solului și umiditatea sunt ridicate ( Lamour K., 2013). Această micromicetă rezistă în sol sub formă de clamidospori sau în resturile vegetale infectate.

Cercul de plante gazdă al acestui agent patogen este compus de obicei din plante cu importanță economică deosebită cum ar fi: specii din familia Solanaceae (Solanumlycopersicum L., Capsicum annuum L., Solanum melongena L., Solanum tuberosum L., Nicotiana tabacum L.), specii din familia Rosaceae (Prunus, Malus, Pyrus,), specii din familia Lythraceae (Punica), specii din familia Juglandaceae (Juglans), specii din familia Rutaceae (Citrus), specii din familia Cucurbitaceae și Brassicaceae și o serie de plante ornamentale (Petunia hybrida Hort., Dianthus caryophyllus L., Vinca minor L.) (Becktell M. C. et al., 2006). Agentul patogen a fost semnalat pentru prima oară de către botanistul de origine arabă Ibn el Awan în anul 1832. În anul 1913 în India, Dastur descrie un organism simi lar ciupercii Phytophthora nicotianae Breda de

Haan pe planta gazdă Ricinus communis L. și îl denumește Phytophthora parasitica. În anul 1993 Hall

descrie

acest agent patogen sub numele de Phytophthora nicotianae (Lamour K., 2013). În România această boală a fost semnalată pentru prima oară în anul 1968, provocând pagube semnificative atât în câmp (5-20%) cât și în sere și solarii (10-60%) (Ulea E., 2003). În ultimul deceniu agentul patogen Phytophthora parasitica nu a mai fost semnalată decât sporadic. De asemenea și creșterea importului de material horticol din ultimii ani favorizează riscul de transmitere și răspândire al cipercii. Pe planta gazdă Petunia hybrida Hort. boala este descrisă pentru prima dată în Colorado, de către Phillips și Baker în anul 1962 (Philips DJ., Baker R., 1962 ). Agentul patogen Phytophthora parasitica Dast. atacă atât plantele tinere cât și plantele mai avansate în perioada de vegetație. La plantele tinere, literatura descrie atacul ca o putrezire a rădăcinii și coletului, ce determină ofilirea și într-un final moartea acestora. Se observă de altfel tendința plantei de a forma rădăcini adventive deasupra porțiunii atacate (Hao W. et al., 2012).

observă de altfel tendința plantei de a forma rădăcini adventive deasupra porțiunii atacate (Hao W. et

Figura 1 Petunia hybrida Hort. infectată cu Phytophthora parasitica la 3 săptămâni după semănat (original) În ceea ce privește atacul pe plantele avansate în vegetație se observă simptome de traheomicoză, ofilirea frunzelor bazale și brunificarea coletului și a rădăcinii (Olson H. A. et al.,2013). În literatură, la plantele descrise, țesuturile atacate se înmoaie și apoi se usucă prezentând în cele din urmă o textură spongioasă.

prezentând în cele din urmă o textură spongioasă. Figura 2 Petunia hybrida Hort. infectată cu Phytophthora

Figura 2 Petunia hybrida Hort. infectată cu Phytophthora parasitica la 6 săptămâni după semănat (original) Putrezirea coletului este cel mai frecvent simptom al bolii, iar odată cu acesta apar pete brun -cenușii, iar în dreptul lor în timp apar mici depresiuni ( Hu J., Li Y., 2014). Pe aceste porțiuni măduva din interiorul tulpinii se brunifică, se deshidratează și apar goluri în interiorul tulpinii, unde ulterior în condiții favorabile de umiditate și temperatură se formează miceliul ciupercii.

umiditate și temperatură se formează miceliul ciupercii. Figura 3 Secțiune în tulpina de Petunia hybrida Hort.

Figura 3 Secțiune în tulpina de Petunia hybrida Hort. infectată cu Phytophthora parasitica (original) Boala se manifestă și pe fructe, în special pe cele care sunt în contact cu solul sau în proximitatea acestuia. De exemplu, pe fructele de tomate, fie că acestea sunt verzi sau coapte, apar pete brun -cenușii cu un contur neregulat, de asemenea tot pe fructe apare un mucegai umed și moale zonat concentric de culoare brună (Lamour K., 2013).

Simptomatologia

micozei

poate

fi

confundată

cu

cea a bolii provocate de agentul patogen

Phytophthora capsici Leon. însă există câteva diferențe care ajută la determinarea agentului patogen. Astfel Phytophthora capsici nu produce putrezirea la Brassica rapa var. rapa, în vreme ce Phytophthora parasitica

Dast. nu produce putrezirea la Daucus carota. O altă diferență este numărul de organe atacate la plantele de ardei care la Phytophthora parasitica Dast. este mult mai redus față de Phytophthora capsici Leon. care atacă toate organele ardeiului. Cele două ciuperci mai pot fi diferențiate prin dimensiunea zoosporangilor, care la Phytophthora parasitica Dast. sunt mai mari (35 µm- 60 µm), iar la Phytophthora capsici Leon. nu se formează clamidospori, ci doar niște îngroșări ale hifelor miceliene în vreme ce Phytophthora parasitica Dast. formează clamidospori cu pereți groși, bruni. Phytophthora parasitica Dast. produce și putregaiul reventului. Organele atacate sunt rădăcinile, pețiolul frunzelor și inima plantei. Printre simptomele micozei se observă ofilirea frunzelor, care se îngălbenesc sau capătă o culoare roșiatică, pețiolurile frunzelor se rup, iar boala se poate observa pe limbul

frunzei mai ales de-a lungul nervurilor. Agentul patogen Phytophthora parasitica Dast. face parte din Subîncrengătura Mastigomycotina, Clasa Oomycetes, Ordinul Peronosporales, Familia Pythiaceae. În țesuturile infectate apar sporangiofori lungi, cu dimensiuni cuprinse între 100-300 µm, cu zoosporangi sferici sau ovoizi, papilați, cu dimensiuni cuprinse între 25-35 µm X 30-45 µm, care la germinare dau zoospori sau direct miceliu. Zoosporangii nu sunt caduci. Oosporii sunt sferici, incolori, cu o dimensiune cuprinsă între 25-30 µm. Pot să apară clamidospori rotunzi, cu pereți groși și bruni, și cu dimensiuni cuprinse între 20-60 µm (Lamour K., 2013). Pentru Phytophthora parasitica Dast. găsită pe Petunia hybrida Hort. au fost determinate următoarele dimensiuni: sporangioforii cu dimensiuni cuprinse între 120-270 µm, iar pentru zoosporangi dimensiunile determinate au fost cuprinse între 25-30µm X 30-42 µm, ambele dimensiuni încadrându-se în cele citate în literatură. Ținând cont de observațiile asupra evoluției patogenului, în câmp, se recomandă folosirea de răsad liber de agenţi patogeni, evitarea terenurilor depresionare, slab drenate şi rotaţia culturilor timp de 3-4 ani (Hao W. et al., 2012). În seră în schimb, se recomandă dezinfecţia solului pe căi termice sau chimice, evitarea irigării exact

după plantare

cu apă foarte rece, pentru a nu supune planta la un şoc termic ce favorizează producerea

infecţiei, evitarea împroşcării particulelor de sol pe frunze în timpul udării, îndepărtarea plantelor atacate sau a organelor atacate ale plantei (Ahonsi M. O. et al., 2010) .

În ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea chimică, se vor utiliza produse cum ar fi: APRON XL 350 ES - 0,35 g/kg sămânţă, CAPTADIN 50 PU (WP) -2 g/kg sămânţă, PREVICUR 607 SL în concentraţie de 0,25 %, PREVICUR ENERGY (XX) - 0,1%, MERPAN 80 WDG (WG) în concentrație de 0,15%, TACHIGAREN 30 L în concentrație de 0,1% (Ulea E., 2003).