Cuprins

I. Protec ia legumelor solano-fructuoase dup recoltare 1. Boli mai importante la legumele solano-fructoase dup recoltare 2. Daunatorii legumelor solano-fructoase dupa recoltare 3. Masuri de prevenire si combatere a bolilor si daunatorilor legumelor solano-fructoase postrecoltare 4. Metode de pastrare privind protectia si siguranta calitatii legumelor solano-fructoase II . Protectia legumelor curcubitacee dupa recoltare 1. Boli mai importante a legumelor curcubitacee dupa recoltare 2. Masuri de prevenire a bolilor legumelor curcubitacee postrecoltare 3. Metode de pastrare privind protectia si siguranta calitatii legumelor curcubitacee

I.

Protec ia legumelor solano-fructuoase dup recoltare

Din aceast grup fac parte tomatele, vinetele i ardeii. Dintre legumele fructoase o deosebit valoare nutritiv prezint tomatele i ardeii datorit con inutului bogat n vitamine (caroten, tiamin , riboflavin , vitamina C) i elemente minerale (fier, potasiu, calciu, magneziu, fosfor i clor). (Gon ea, 1975)

1. Boli mai importante la legumele solano-fructoase dup recoltare

La tomate, ardei i vinete exist multe boli care provin din cmp i se reg sesc dup recoltare provocnddeprecierea calitativ i cantitativ a recoltei. BACTERIOZE Ofilirea bacterian (Corynebacterium michiganense) VIROZE Petele de bronz (Lethum australiense), Mozaicul ardeiului (Marmor tabaci) MICOZE Antracnoza (Calletotrichum phomoides), Mana la ro ii (Phytophthora infestans), Putregaiul cenu iu (Botrytis cinerea), Putregaiul uscat (Fusarium), P tarea pustular a tomatelor (Pseudomonas tomato), Alternarioza (Alternaria tomato), Putregaiul umed (Erwinia carotovora), Putrezirea apoas (Rhizopus stolonifer), Putrezirea fructelor i semin elor de ardei (Alternaria capsici-annuri), Putrezirea umed a fructelor de vinete (Phytophthora parasitica). Ofilirea bacterian produs de bacteria Corynebacterium michiganense, este o boal de carantin a tomatelor. Fructele prezint la suprafa pete circulare, de 1-3 mm, de culoare alb , apoi g lbuie, cu un punct crustos, brun n centru, caracteristic de ochi de pas re, iar la interior se observ brunificarea sistemului vascular. Semin ele tomatelor atacate de aceast boal sunt mici, brune, cu capacitatea germinativ redus . (Bobe , 1983). Petele de bronz, o boal produs de virusul Lethum australiense, apare pe frunze i fructe, mai evident pe cele aropape coapte. Se manifesta prin aparitia unor pete rotunde, inelare, de culoarea bronzului. Fructele sunt depreciate. Virusul este transmis de tripsi. (Thrips tabaci). Antracnoza provocata de ciuperca Colletotrichum phomoides, este o boala ale carei simptome devin evidente in perioada maturarii fructelor de tomate. Se manifesta sub forma de pete mici, circulare, adancite, de culoare inchisa. Initial, petele sunt izolate, apoi putrezeste. Dupa recoltare, atacul se extinde la toate fructele din ambalaj, fiind favorizat de umiditatea si temperatura ridicate (90% si 25-280C).

Mana la rosii produsa de Phytophythora infestans ataca toate organele aeriene. Atacul pe fructe se manifesta incepand din primele faze si pana la maturare incepand din primele faza si penduncului. La fructele in parga nu mai apare incretirea epidermei, in schimb petele prezinta zone de culoare bruna mai inchisa. Infectia patrunde in pulpa, poate ajunge pana la seminte, care se brunifica, pierzandu-si germinatia. La umiditate ridicata petele se acopera cu un puf alb format din miceli si conidiofori. Parazitul devine activ la temperatura de 30C si se dezvolta in conditii bune la 10-130C. Putregaiul cenusiu produs de ciuperca Botrytis cinerea este frecvent intalnit in timpul depozitarii la tomate, patlagele vinete. Boala se prezinta sub forma unui mucegai pulverulent gri-albicios, care apare pe suprafete putrezite a caror consistenta este moale. Ciuperca se dezvolta rapid la temperaturile cuprinse intre 21 - 250C si cea mai redusa la temperatura de - 20C. Fructul atacat putrezeste si cade. Pe fructele insorite pot sa apara pete circulare, superficiale, de 2-4 mm, cu un punct necrotic in centru si cu un halou albicios. Putregaiul uscat produs de ciupercile Fusarium este i boala tipica de depozit. Atacul apare mai frecvent la tomate si se manifesta sub gorma de pete umede pe suprafata carora se formeaza o pasla alba. Cu timpul petele devin uscate si spongioase. Parazitul se dezvolta in conditii mai bune la temperatura de 15 25 0C. Patarea pustulara a tomatelor este provocata de Pseudomonas tomato. Pe fructele recoltate, boala se manifesta sub forma de pustule negre cu marginile bine delimitate si incojurate de o dunga ingusta verzuie. Infectia se transmite prin samanta, nu se vor extrage astfel semintele de fructe provenite de la plantele infectate. Valoarea comerciala a fructelor infectate este mult depreciata. Alternarioza este o boala produsa de Alternaria tomato, boala se manifesta sub forma unor pete neregulate, de culoare cenusiu inchisa. Petele sunt mai numeroase in zona caliciului. Atacul este mai frecvent la fructele provenite din culturi fertilizare defectuos, fiind favorizat de temperatura scazuta si de umiditatea ridicata. Boala se transmite prin seminte ca urmare , se va evita extragerea acestora din fructele infectate. Mozaicul ardeiului produs de virusul Marmor tabaci Holmes se manifesta prin pete difuze in spatiile dintre nervuri. Pe fructe apar pete brune denivelate. Putrezirea apoasa este produsa de ciuperca Rhizopus stolonifer care ataca tomatele si patlagele vinete in timpul depozitarii lor. Pe suprafata produselor se formeaza o pasla laxa de hife de culoare alb-cenusie. Tesuturile de sub aceasta pasla se inmoaie si din ele curge un lichid brun. Putrezirea fructelor si semintelor de ardei (alternaria capsiciannuri): pe fructe apar leziuni rotunde sau alungite, adancite, cu tesut inmuiat, pe care se formeaza un puf catifelat, brun-negricios. Semintele, acoperite de mucegai cenusiu, sunt depreciate, pierzandu-si germinatia.

Patarea bruna a frunzelor si putrezirea fructelor de vinete Didymella lycopersici apare sub forma unor pete circulare de culoare maslinie. Pe fructe boala se manifesta prin pete brune, infundate in pulpa fructului. Tesuturile atacate putrezesc. Putregaiul umed este cauzat de bacteria Erwinia carotovora extrem de paguitor pentru ardeiul pastrat pentru iarna. Boala se manifesta sub forma unei putreziri umede, iar portiunile atacate formeaza un mucegai care emana un miros urat. Bacteria se dezvolta foarte rapid la temperaturi superioare de 4 0C.

2. Daunatorii legumelor solano-fructoase dupa recoltare

Omida fructelor (Chloridea armigera): Adultii au culoarea corpului variabila, la verde-galbui pana la brun-inchis. Aripile anterioare au in lungul marginii 7-8 puncte negre, asezate linear. Aripile posterioare sunt de culoare mai deschisa, marginite de galben si strabatute de o lunga dunga transversala de culoare bruna. La baza lor se afla o pata bruna, in forma de virgula. Avergura aripilor este de 30 40 mm. Larvele au capul si pronotul galbene-brunii, iar restul corpului de culoare variabila, de la verde-galbuie pana la bruna-inchis. Lungimea larvei la maturitate variaza intre 35 40 mm. In conditiile tarii noastre, dezvolta 2-3 generatii pe an; prima apare in maiiunie, a doua in iulie-august, iar a treia in anii cand exista in august mai. Ierneaza in stadiul de pupa in sol, la adancimea de 7-25 cm, intr-o casuta ovala de pamant. Aspectul daunarii: larvele din ultimele varste ataca frunzele sau semintele. In fructele de tomate, vinete si ardei, larvele rod galerii mari, in care se instaleaza diferite specii de ciuperci din genurile Fusarium, producand putrezirea lor. In cursul evolutiei larvele migreaza de la un fruct la altu. Musculita de otet (Drosophila melanogaster): Adultul are corpul in cea mai mare parte de culoare galbena, cu abdomenul negru si cu cate o banda galbuie pe fiecare din primele trei segmente. Aceste benzi sunt intunecate la femela. Lungimea corpului este de 2 mm. Larva are lungimea de 5 mm la maturitate. Ciclul biologic al musculitei de otet dureaza la temperatura obijnuita intre 10 15 zile. Aspectul daunarii: apare la tomate si in special la cele supracoapte sau cu crapaturi prin care se scurge sucul. Mustele prefera pentru a-si depune ponta pe fructele in fermentatie, ori pe cele crapate. In afara de reducerea calitatilor comerciale ale produselor atacate, datorita prezentei unui numar mai mare a larvelor in acestea, musculita de otet este si un vector al unor boli la om. Acarianul lat (Hemitarsonemus latus): femela are o forma ovala avand in medie lungimea de 165 si latimea de 90 si de culoare alba-galbuie.

Gnatosoma este latita, piesele bucale fiind mult dispuse in afara. Masculul are corpul subtire, lungimea medie fiind de 175 si latimea medie de 90. Acest acarian poate dezvolta 18-20 generatii in zonele tropicale si un numar variabil de generatii in conditii de sera din zonele tropicale. Aspectul daunarii: suprafata fructelor atacate se suberifica, acestea raman mici si de calitate inferioara. Ala vinete se poate observa, in special in cursul lunii august, chiar craparea fructelor.

3. Masuri de prevenire si combatere a bolilor si daunatorilor legumelor solano-fructoase postrecoltare

Masurile de prevenire a aparitiei agentilor patogeni si daunatori ce pot sa se deprecieze produsele dupa recoltare constau in cunoasterea exacta a momentului optim de recoltare, dupa maturarea fructelor, in functie de soi evitandu-se supracoacerea; recoltarea atenta a fructelor pentru a se evita ranirea produselor facandu-le improprii unei pastrari indelungate, deoarece prin acele rani pot patrunde bacterii si ciuperci saprofite care vor conduce la deprecierea fructelor, realizarea conditionarii produselor imediat dupa recoltare, indepartandu-se exemplarele bolnave, vatamate sau depreciate de insecte; inainte de depozitare fructele se vor zvanta, pentru a avea suprafata uscata, neprielnica dezvoltarii microorganismelor de depozit; mentinerea sub control a parametrilor climatici din spatiiul de pastrare; verificarea periodica a starii de pastrare a fructelor, eliminandu-se focarele de infectie depistate; inainte de comercializare se va ridica treptat temperatura din depozit pentru a se evita formarea condensului pe fructe; realizarea unei dezinfectii si dezinsectii a spatiilor de pastrare inainte de introducerea stropiri cu aerosoli de insecticide cu toxicitate redusa, astfel incat produsul sa nu vina in contact cu legumele depozitate, se vor acoperii cu folie de polietilena. Legumele solano-fructuoase se vor recolta selectiv prin treceri repetate, pe vreme uscata si rece, deoarece pe timp umed sau cald, acesea vor pierde din greutate, fiind astfel depreciate calitativ. Recoltarea acestor specii se poate face manual, semimecanizat sau mecanizat la un interval de 3-4 zile in cazul tomatelor si 5-7 zile pentru patlagelele vinete si ardei. Pentru o pastrare in stare proaspata am destul de scurta de altfel, cca. 1020 zile cel mai bine se preteaza soiurile de ardei grasi: Ideal si Calincov verde; ardeii lungi: Capia si Cornul caprei; ardeii gogosari din soiul Bucuresti; iar in cazul patlagelelor vinete cele din soiul Delocates si Bucurestene.

4. Metode de pastrare privind protectia si siguranta calitatii legumelor solano-fructoase

Legumele solano-fructoase sunt usor perisabile, neputand fi pastrare in stare proaspata decat un numar mic de zile (aproximativ 20 zile). Pastrarea temperora a tomatelor se poate realiza in spatii frigorifice cu atmosfera normala sau atmosfera controlata. Patlagelele rosii recoltate in faza de parga vor fi pastrate la temperatura de 12 13 0C si umiditate relativa de 85 90 %, durata pastrarii fiind de 1 2 saptamani. Inainte de comercializarea, in cazul in care tomatele sunt incomplet maturate, se pot face tratamente cu etilena in concentratii de 1:1000 5000 la o temperatura de 20 0C si umiditate relativa de 85 %, cu scopul grabirii maturarii. Pastrarea temporara a patlagelelor vinete se va realiza in spatii de pastrare asemanatoare cu cele folosite pentru tomate, cu specificarea ca aceste fructe nusi continua maturarea dupa recoltare, prin urmare temperatura din depozit va fi de 7 10 0C si umiditatea relativa de 85 90 % . Depozitarea temporara a ardeilor grasi, lungi sau celor gogosar se va face in spatii frigorifice, ambalati in lazi sau cutii de carton perfoarate paletizate, pe loturi. Ardetii nematurati se pot pastra 14 15 zile la temperatura de 8 10 0C si umiditate relativa de 95 %, iar cei complet maturati la temperatura de 1-2 0C si aceeasi umiditate relativa. Se va evita depozitarea la temperaturi sub 7 0C, deoarece pe suprafata produsului pot sa apara pete decolorate, adancite usor in pulpa, creand posibiliatea dezvoltarii unor microorganisme. La livrare, legumele solanofructuoase se vor conditiona si ambala in lazi, in pungi de polietilena sau in saci textili.

II. Protectia legumelor curcubitacee dupa recoltare

Din aceasta grupa fac parte crastavetii, pepenii si dovleceii. Dovleceii si pepenii contin numeroase saruri minerale. O valoare nutritiva mai redusa o au crastavetii, deoarece acestia poseda o enzima, ascorbatoxidaza, care descompune prin oxidare vitamina C.

1. Boli mai importante a legumelor curcubitacee dupa recoltare

Deprecierile calitative din timpul pastrarii sunt cauzate mai ales de patarea neagra produsa de Cladosporium spp. Si de antracnoza produsa de Colletorichum spp. Toate legumele bostanoase sunt expuse vatamarilor provocate de agenti patogeni si saprofiti in timpul vegetatiei, ca si dupa recoltare.

BACTERIOZE Patarea unghiulara (Pseudomonas lachrymans), Putregaiul moale (Erwinia carotovora) MICOZE Antracnoza curcubitaceelor (Colletotrichum lagenarium), Alternarioza (Alternaria cucumerina). Patarea unghilara produsa de bacteria Pseudomonas lachrymans este frecventa pe fructele de castraveti, pepeni si dovlecei. Aceasta bacterie provoaca aparitia de mici pete circulare sau unghiulare, adancite, la inceput cu aspect apos sau gras, care apoi devin uscate si crapa. Bacteria circula printre celule ajungand pana la seminte, pe care le infecteaza atat la suprafata cat si la interior. Fructele infectate au valoare comerciala scazuta si nu rezista la pastrare. Putregaiul moale provocat de bacteria Erwina carotovora produce o transformare intr-o masa moale, mucilaginoasa din care se scurge un lichid tulbure, intreaga pulpa a fructelor infectate. Uneori, nu apar simptome de boala la exterior, dar la interior intreaga pulpa este putrezita. In timpul pastrari crastavetilor infectati, bacteria trece cu usurinta de la un fruct la altu. Antracnoza curcubitaceelor provocata de ciuperca Colletorichum lagenarium ataca pepenii galbeni si verzi, crastavetii si dovleceii. Pe fructele acestora apar pete verzi-palid si roz caramizii la suprafata, apoi adancite. Petele pot fi izolate sau confluente si atunci ocupa suprafete mari din fruct. Dupa recoltare, si in timpul pastrarii si comercializarii, fructele infectate putrezesc, mai ales din cauza instalarii diferitelor bacterii si ciuperci saprofite pe aceste leziuni. Fructele infectate devin amare si pierd valoarea comerciala. Atacul poate evolua, trecand de la fructele infectate la cele sanatoase din jur, poate patrunde direct prin coaja sau prin micile leziuni, in conditii de umiditate si temparaturi crescute. Fructele vostanoase infectate nu pot fi pastratem au valoare comerciala scazuta si nu pot fi retin ute nici pentru extragerea semintei. Alternarioza produsa de ciuperca Alternaria cucumerina se manifesta prin aparitia de pete adancite. Se instaleaza de obicei pe petele de soare, pe rani, lovituri, etc.

2. Masuri de prevenire a bolilor legumelor curcubitacee postrecoltare

Masurile de prevenire vizeaza urmatoarele aspecte: recoltarea la momentul optim a produselor si soartarea atenta a acestora inainte de a fi introduse in depozite; evitarea ranirii crastavetiilor, dovleceilor si pepenilor in timpul recoltarii, manipularii si transportului; spatiile de pastrare vor fi curatate, dezinfectate cu formalina si dezinsectizare inainte de introducerea produselor; conditionarea produselor si inlaturarea exemplarelor lovite, intepate de insecte sau infectate de microorganisme inainte de introducerea la pastrare; respectarea parametrilor de pastrare corespunzatori acestor specii de legume; evitarea
7

formarii in spatiu de pastrare a condensului deoarece crastavetii sunt foarte sensibili; evitarea cresterii temperaturii la valori peste 10 0C deoarece crastavetii ingalvenesc repede, precum si scaderea valorilor acestui parametru sub 0 0C pentru a preveni aparitia permanenta a starii fitosanitare a produselor aflate in depozit, si eliminarea focarelor de infectie depistate. Recoltarea crastavetiilor se realizeaza la atingerea maturitatii de consum, in functie de soi, operatie executata manual, cu ajutorul unui cutit bine ascutit.

3. Metode de pastrare privind protectia si siguranta calitatii legumelor curcubitacee

Dupa recoltare se realizeaza sortarea, conditionarea si calibrarea crastavetilor, dupa care se pot preambala in folie contractila de tip criovac si ambala apoi, in ladite de lemn sau in cutii de carton. Crastavetii sunt produse cu o capacitate foarte redusa de pastrare in stare proaspata, deoarece sunt fructe sensibile, pierzand foarte usor apa modificandusi culoarea etc. Din aceste considerente pastrarea acestor produse se poate realiza doar temporar, la temperatura de 7-100C si umiditate relativa de 85 90 % preambalate in folie contractila si ambalate in ladite. Durata de pastrare fiind de aproximativ 10 15 zile. Pentru a intarzia cat mai mult posibil, ingalbenirea produselor, pastrarea acestora se poate face in spatii cu atmosfera controlata, cu 5 % CO2 si 5 % O2. Conform observatiilor lui Hardenburg si Lutz, 1968, pepenii galbeni se pastreaza bine timp de 1 4 saptamani, la temperaturi cuprinse intre 0 10 0C si umiditate relativa de 90 %; pepenii verzi se pot pastra 2 3 saptamani la temparatura de 2 5 0C si umiditate relativa de 85 90 %; dovleceii se pot depoziteaza cca. 10 zile, la temperatura de 7-100C si umiditate relativa de 90%.

Bibliografie
1. Petanec D.I., Micu L.M., , Protectia si siguranta produselor agricole de origine vegetala din agroecosisteme, Editura Mirton, Timisoara, 2007; 2. Radu I.F., Pastrarea si prelucrarea produselor horticole, Editura Agrosilvica, Bucuresti, 1967; 3. Ionica M., Tehnologia de valorificare in stare proaspata a fructelor si legumelor, Editura Sitech, Craiova, 2001; 4. Iordanescu O. si colab., Aspecte privind mentinearea calitatii tomatelor dupa recoltare. Lucrari stiintifice, I.S.C.P.F.L. vol. III, Redactia revistelor agricole, Bucuresti, 1972; 5. Cindea E., Daunatorii legumelor si combaterea lor. Editura Ceres, Bucuresti, 1984.