Dăunători polifagi

Din grupul mare al dăunătorilor polifagi ai culturilor horticole aproximativ 32 – 36 de specii sunt
extrem de periculoase.

Printre cei mai importanţi dăunători se numără: coropişniţa, lăcustele din ordinul Orthoptera, viermii
albi, viermii sârmă etc. din ordinul Coleoptera, viermii cenuşii (buhele) din ordinul Lepidoptera etc.
COROPIŞNIŢA – Gryllotalpa gryllotalpa Latr.
ORTHOPTERA – Gryllotalpidae

În ţara noastră este frecventă în toate zonele de cultură a

legumelor.

Biologie şi ecologie. Coropişniţa are o generaţie la 2 ani. Iernează

ca larve de vârstele a II-a şi a III-a şi ca adult, în sol, la adâncimi
cuprinse între 42 şi 100 cm în funcţie de tipul de sol. În timpul
perioadei de vegetaţie larvele şi adulţii coropişniţei populează
straturile superficiale ale solului, în care sapă numeroase galerii şi
atacă părţile subterane ale plantelor.
 Plante gazdă şi mod de atac.

Combatere:
 efectuarea arăturilor adânci şi aplicarea de praşile repetate pentru distrugerea cuiburilor de coropişniţă;
 gropi capcana cu gunoi de grajd 50x50x50 cm;
 momeli alimentare formulate (Corocid forte 40 Kg momeli/ha) sau preparate;
 la apariţii neprevăzute şi infestări reduse se recomandă folosirea produselor avizate: Basamid granule 250
Kg/ha inainte de plantat in sptiile protejate.
 ORTHOPTERA – Acrididae
LĂCUSTA MAROCANĂ – Dociostaurus
maroccanus Thunb.

În ţara noastră apare în unii ani în masă, îndeosebi în

nordul Moldovei, în Oltenia şi vestul Transilvaniei,
populând mai ales terenurile înţelenite (izlazuri,
păşuni şi fâneţe).

Biologie şi ecologie. Apariţia şi zborul adulţilor au loc la sfârşitul lunii iunie, începutul lunii iulie.
Deplasarea lor se face în stoluri mari, parcurgând până la 50 km/zi. Ponta are loc în lunile iulie –
august. Ouăle sunt depuse în ooteci, în sol, la cca. 4 cm adâncime, mai ales în vetre. O femelă
depune 150 – 200 ouă. În acest stadiu insecta iernează. În primăvară, larvele apar obişnuit în
cursul lunii mai. Dezvoltarea larvară durează 30 – 40 zile, perioadă în care trec prin 5 vârste. Din
a 2-a vârstă larvele încep să migreze, parcurgând până la 5 km pe zi. Migraţiile, în cârduri mari,
sunt diurne şi se desfăşoară în aceeaşi direcţie. În timpul nopţii rămân pe diferite plante. Lăcusta
marocană are în toate zonele de răspândire o singură generaţie pe an.
Înmulţirea lăcustei marocane este mult stânjenită de factorii abiotici. Precipitaţiile abundente din lunile de
primăvară favorizează dezvoltarea diferitelor specii de ciuperci (Fusarium), care distrug ouăle. De asemenea,
uscăciunea prea mare împiedică dezvoltarea embrionului şi ouăle se usucă.
Plante gazdă şi mod de atac.

Combatere:
 prognoză și avertizare prin stabilirea pontelor /mp;
 lucrari agrotehnice pentru distrugerea pontelor din sol;
 tratamente chimice pentru eradicarea focarelor (larve
in migratie), inainte ca ele sa invadeze culturile.
 COLEOPTERA – Melolonthidae
CĂRĂBUŞUL DE STEPĂ – Anoxia villosa F.

În ţara noastră a fost semnalat ca dăunător în

anul 1934, în Dobrogea (Hârşova) la culturile
de porumb. În prezent este răspândit în
judeţele Tulcea, Constanţa şi Călăraşi.

Biologie şi ecologie. Cărăbuşul de stepă are o generaţie la 3 ani si iernează ca larvă

în diferite vârste, în sol, la adâncimi cuprinse între 90 şi 135 cm. Primăvara, când
temperatura solului la 30 cm depăşeşte 10o C, larvele migrează în stratul arabil,
unde se hrănesc cu părţile subterane ale plantelor cultivate şi spontane. Larvele
ajunse în ultima vârstă, la încheierea dezvoltării se transformă în pupe în celule
speciale de pământ, începând din prima decadă a lunii iunie. Durata stadiului de
pupă este de 8 – 14 zile.
Apariţia primilor adulţi se înregistrează de obicei la sfârşitul lunii iunie şi
corespunde fenologic cu recoltarea orzului şi înflorirea urzicii înalte (Urtica dioica).
 Plante gazdă şi mod de atac.

Combatere:
 Tratamentul seminţelor la culturile de câmp şi prin tratamente la sol la culturile horticole. PED al acestei specii
este de 0,2 larve/m2.
 Pentru protecţia culturilor horticole, în general, se practică tratarea solului cu insecticide granulate, avizate.
 CĂRĂBUŞUL DE MAI – Melolontha melolontha L.

În România se întâlneşte din regiunile de antestepă până în zona

pădurilor de stejar şi fag.

Biologie şi ecologie. După regiuni această specie are o generaţie

la 3 – 4 ani. Iernează în stadiile de larvă şi de adult în sol.
Apariţia adultilor începe către sfârşitul lunii aprilie şi începutul
lunii mai şi continuă 3 – 4 săptămâni. Zborul cărăbuşilor este
crepuscular şi are loc în 4 faze: zborul prealimentar, zborul de
hrănire, zborul de dispersie şi zborul de pontă.
Plante gazdă şi mod de atac.
Combatere:
 Impotriva adulţilor se aplică tratamente chimice, până la faza zborului de pontă, cu diferite produse de
contact si ingestie. PED pentru adulţi, în ultima decadă a lunii aprilie, este de 0,5 – 1 cărăbuş/m 3 coroană.
 Combaterea larvelor la culturile de legume şi îndeosebi la pepinierele pomicole, la şcolile de viţă şi la
plantaţiile tinere de pomi şi viţă de vie se face prin tratarea în prealabil a solului cu produse granulate,
indiferent de natura lor chimică. PED pentru larve, în solul din căpşunerii, pepiniere pomicole, şcoli de viţă
etc., este de 1 – 3 larve/100 m2.
GÂNDACII POCNITORI – Agriotes spp.
COLEOPTERA – Elateridae

Gândacii pocnitori se întâlnesc aproape în toate regiunile globului. La noi în ţară sunt mai frecvente următoarele
specii: Agriotes lineatus L., A. ustulatus Schall. şi A. obscurus L.
Populează în special solurile podzolice, de lăcovişte şi luncile râurilor.
Biologie şi ecologie. Ciclul biologic al speciilor menţionate este, în general, asemănător. Iernează în sol ca
larve în diferite vârste şi ca adulţi. Speciile menţionate prezintă o generaţie la 4 – 5 ani.
Gândacii hibernanţi apar în primăvară, obişnuit în prima jumătate a lunii mai, iar zborul maxim are loc către
sfârşitul lunii mai, începutul lunii iunie.
Plante gazdă şi mod de atac.
Plante gazdă şi mod de atac.
Combatere:
 Pentru prevenirea atacului şi combaterea viermilor sârmă o mare însemnătate o au măsurile profilactice.
Dintre metodele agrotehnice se recomandă următoarele:
 efectuarea arăturilor de vară şi de toamnă, imediat după recoltarea culturilor, care contribuie în mare
măsură la reducerea populaţiilor gândacilor pocnitori;
 aplicarea de îngrăşăminte minerale, şi mai ales a celor azotoase (azotat de amoniu), care au o acţiune nocivă
asupra larvelor;
 amendarea cu calciu a solurilor podzolice şi drenarea terenurilor cu umiditate ridicată;
 cultivarea pe terenurile infestate a unor plante care sunt în general mai puţin atacate de larve şi anume:
mazărea, inul, fasolea, bobul, lintea, rapiţa, coriandrul etc.
 Ca măsuri chimice de combatere la culturile horticole, atât ierboase, cât şi lemnoase, la fel ca la cărăbuşul de
mai, se recomandă tratarea preventivă a solului cu insecticide granulate.
 PED al viermilor sârmă variază după cultură între 1 – 5 larve/m2.
 BUHA SEMĂNĂTURILOR – Agrotis segetum Den. et Schiff.
LEPIDOPTERA – Noctuidae

În ţara noastră se întâlneşte pretutindeni, cu o frecvenţă mai mare în terenurile de luncă, mai ales ale Dunării.
Biologie şi ecologie. Are 2 generaţii pe an. Iernează ca larvă în ultimele vârste în sol. Primăvara, în luna aprilie se
ridică în straturile superficiale ale solului şi după o perioadă de hrănire se transformă în pupe.
Fluturii apar la începutul lunii mai, zborul este nocturn. Copulaţia are loc imediat după apariţie, iar ponta începe
la 2 – 3 zile. Ouăle sunt depuse izolat, frecvent pe partea inferioară a frunzelor unor plante spontane (pălămidă,
volbură, nalbă, pătlagină etc.) şi mai rar a plantelor cultivate (sfeclă de zahăr, porumb etc.). Prolificitatea
femelelor variază mult în funcţie de calitatea şi cantitatea hranei pe care s-au dezvoltat omizile. Numărul de ouă
depuse de o femelă oscilează între 500 şi 1000.
După 4 – 15 zile, obişnuit în luna iunie, apar larvele. De la apariţie şi până la a 4-a năpârlire omizile sunt
diurne şi se hrănesc cu părţile aeriene ale plantelor; apoi ele devin fitotropice negative, se retrag în sol, în
apropierea plantelor şi se hrănesc la coletul lor. Stadiul larvar durează 35 – 40 zile; în acest timp larvele năpârlesc
de 6 ori.
Plante gazdă şi mod de atac.
Combatere:
 Ectuarea arăturilor adânci de toamnă în vederea distrugerii larvelor hibernante;
 Combaterea buruienilor (plante gazdă intermediare) din culturi până la ecloziunea larvelor;
 Prognoza si avertizare cu ajutorul capcanelor cu feromonul AtraSEG. Aprecierea intensităţii zborului se face
după următoarea scară: zbor normal, 10 – 20 masculi/capcană/săptămână, zbor numeros, 20 – 39
masculi/capcană/săptămână şi zbor masiv, peste 30 masculi/capcană/săptămână.
 Avertizarea şi aplicarea tratamentelor se face în funcţie de densitatea larvelor la m2, în sol sau pe plante.
 PED = 0,1 – 1 larvă/m2 la plantarea răsadului de varză.
 În solele infestate cu larve, ca măsuri chimice de protecţie a culturilor horticole ierboase (legume) şi lemnoase
(pomi şi arbuşti fructiferi, viţă de vie) se recomandă tratarea solului cu insecticide granulate cu aceleaşi produse
şi doze ca şi la cărăbuşul de mai.
 Pe cale biologică dăunătorul se combate prin utilizarea paraziţilor şi a preparatelor biologice. Astfel, pentru
distrugerea ouălor se recomandă viespei Trichogramma evanescens prin lansări de 60.000 viespi la hectar
(raport P:G = 1 – 10), la începutul pontei şi în timpul depunerii maxime a ouălor, pentru fiecare generaţie.
Lansarea acestei viespi se recomandă la culturile de cartof, mazăre, leguminoase şi bostănoase.
 Preparatele bacteriene (Bactospein DF = 0,5 – 1 Kg/ha), aplicate împotriva larvelor în primele vârste.
 În cazul când nu s-au folosit metodele biologice de combatere împotriva larvelor, până la retragerea lor în
sol, când sunt atacate frunzele, se pot aplica stropiri cu diferite insecticide de contact si ingestie: KARIS
10 CS – 75 ml/ha
 BUHA GRĂDINILOR DE LEGUME – Xestia c-nigrum L.

In ţara noastră se întâlneşte

pretutindeni.

Biologie şi ecologie. Buha grădinilor de legume are 2

generaţii pe an. Iernează ca larvă în ultimele două
vârste, în sol, la 25 – 30 cm adâncime.
 Plante gazdă şi mod de atac.

Combatere. Se aplică aceleaşi măsuri ca la buha semănăturilor. Tratamentele biologice sau chimice (în afara
celor aplicate la sol) se execută la avertizare, prin folosirea capcanelor cu feromonul specific AtraNIG.
BUHA GAMMA – Autographa gamma L.

În ţara noastră este răspândită

pretutindeni.

Dăunătorul are de regulă 2 generaţii

pe an; în regiunile sudice este posibilă
dezvoltarea şi celei de a 3-a generaţii .
Iernarea are loc în stadiile de larvă, de
diferite vârste, şi pupă în sol şi de
adult sub scoarţa exfoliată, în
crăpăturile scoarţei, în scorburile
arborilor etc.
Plante gazdă şi mod de atac.
Combatere.
 Ca măsuri agrofitotehnice se recomandă: respectarea epocilor optime de semănat şi plantat,
distrugerea buruienilor, aplicarea praşilelor şi efectuarea arăturilor adânci.
 Ca măsuri chimice în culturile atacate, se aplică tratamente cu produse organofosforice sau
piretroizi de sinteză.
 Pe cale biologică se combate la fel ca şi buha semănăturilor prin lansarea viespii ouăfage
Trichogramma evanescens (3 lansări a 60.000 femele/ha) şi stropiri cu biopreparate
bacteriene (Bactospein DF 0,5 – 1 Kg/ha).
 Avertizarea tratamentelor se face cu ajutorul capcanelor cu feromonul AtraGAM.
 2. DĂUNĂTORII CULTURILOR DE LEGUME

La culturile de legume din ţara noastră se cunosc cca. 60 de dăunători, dintre care 42 aparţin numai
insectelor. Majoritatea dăunătorilor sunt oligofagi şi atacă frecvent şi adesea puternic culturile de legume
din familiile cruciferelor, solanaceelor şi liliaceelor.

Dăunătorii frecvenţi şi periculoşi, cum sunt: coropişniţa (Gryllotalpa gryllotalpa), păduchele cenuşiu al
verzei (Brevicoryne brassicae), puricii cruciferelor (Phyllotreta spp.), omizile defoliatoare (Mamestra
brassicae, Pieris spp. etc.), musca verzei (Delia radicum), musca cepei (Delia antiqua), nematodul bulbilor
şi tulpinilor (Ditylenchus dipsaci) etc., în lipsa măsurilor de combatere, pot duce la compromiterea
recoltelor de legume.
 DĂUNĂTORII CULTURILOR DE CRUCIFERE

STYLOMMATOPHORA – Agriolimacidae
 LIMAXUL CENUŞIU – Deroceras agreste L.

În ţara noastră se întâlneşte frecvent în toate regiunile de şes şi de munte.

Biologie şi ecologie. Limaxul se întâlneşte frecvent în grădini de legume şi flori, în livezi etc. Populează locurile
mai umede, în special terenurile irigate.
Iernarea are loc ca ou, mai rar ca adult. Într-un an se pot dezvolta 2 – 3 generaţii.
Limaxul cenuşiu este foarte sensibil la temperatură şi umiditate. Verile răcoroase şi ploioase sunt favorabile
înmulţirii în masă, iar cele călduroase şi secetoase sunt neprielnice dezvoltării. La o umiditate a solului sub 15 %
melcii pier în masă.
Plante gazdă şi mod de atac.
Combatere.
 Pe suprafeţe mici, în grădini, sere, pivniţe etc., se recomandă prăfuirea solului cu pulbere de var
nestins sau superfosfat, în cantitate de 150 – 200 kg/ha.
 Cele mai bune rezultate se obţin prin folosirea preparatelor moluscocide ca: Optimol - 5 kg/ha,
Agrosan B – 15 kg/ha, în funcţie de gradul de infestare etc.

În culturile de legume se întâlnesc frecvent şi alte specii de melci: Deroceras reticulatum Müll., D.
sturanyi Simr. (Agriolimacidae), Limax maximus L., L. flavus L. (Limacidae), Arion hortensis Fér
(Arionidae) etc., care se combat prin aceleaşi măsuri.
HETEROPTERA – Pentatomidae
 PLOŞNIŢA ROŞIE A VERZEI – Eurydema ornatum L.

În ţara noastră se întâlneşte pretutindeni, din regiunile se

stepă până în zona fagului.

Biologie şi ecologie. Ploşniţa roşie a verzei are 1 – 2

generaţii pe an, după regiuni. Iernează ca adult în
frunzarul pădurilor şi pe sub resturile vegetale din câmp.
Plante gazdă şi mod de atac.
Combatere.
 O serie de lucrări agrofitotehnice ca: pregătirea corespunzătoare a terenului, fertilizarea, aplicarea
lucrărilor de întreţinere la timp, distrugerea sistematică a buruienilor crucifere etc. contribuie la reducerea
rezervei biologice a dăunătorului şi totodată măresc rezistenţa plantelor la atac.
 Ca măsuri chimice, la apariţia adulţilor hibernanţi sau de vară, se vor aplica stropiri cu produse sistemice:
Actara 25 WG -0,02%
În culturile de vărzoase poate fi întâlnită şi ploşniţa albastră a cruciferelor (Eurydema oleraceum L.),
care are un atac similar şi se combate la fel ca ploşniţa roşie.
HOMOPTERA – Aphididae
PĂDUCHELE CENUŞIU AL VERZEI – Brevicoryne brassicae L.

În ţara noastră apare frecvent îndeosebi în regiunile de

stepă şi a pădurilor de stejar.

Plante gazdă şi mod de atac.

 Biologie şi ecologie. Păduchele cenuşiu al verzei este o specie nemigratoare, cu o dezvoltare holociclică
monoecică. În cursul unui an se pot succede 16 – 18 generaţii. O generaţie se dezvoltă, în medie, în 10 – 14
zile; generaţiile din primăvară şi ultimele generaţii de toamnă cu o dezvoltare mai lentă, putând dura 15 –
30 zile datorită timpului mai rece. În cursul verii generaţiile se suprapun; pe plante se întâlnesc larve şi
femele care aparţin la 3 – 4 generaţii.
Brevicoryne brassicae iernează în stadiul de ou, depus în toamnă de femelele amfigone, pe tulpinile şi
peţiolurile frunzelor de varză şi alte plante crucifere cultivate sau spontane.

Combatere.
 Măsuri agrofitotehnice: adunarea şi distrugerea resturilor vegetale după recoltare (frunze, cotoare, rădăcini
etc.), pe care se găsesc ouăle hibernante, distrugerea sistematică a cruciferelor spontane, care sunt plante
gazde intermediare în dezvoltarea păduchelui şi efectuarea arăturilor adânci.
 Pe cale chimică se pot face tratamente, la apariţia primelor colonii, cu produse insecticide: Actara 25 WG –
0,02 %, Confidor Energy -0,06%, Fury 10 EC – 0,02 %, Mospilan 20 SG/SP – 0,0125%/0,025%, Decis Mega 50
EW – 0,02%. Tratamentele chimice se pot repeta de 1 – 2 ori la interval de 8 – 10 zile la atacuri puternice,
numai până la începutul formării căpătânii.
COLEOPTERA – Halticidae
PURICELE NEGRU AL VERZEI – Phyllotreta atra F.

În ţara noastră se întâlneşte

pretutindeni, de la şes şi până la munte.

Biologie şi ecologie. Puricele negru al verzei are o generaţie pe an.

Iernează în stadiul de adult pe sub resturile de plante rămase în câmp
după recoltare, în frunzarul pădurilor, în stratul superficial al solului
etc.
Plante gazdă şi mod de atac.
Combatere.
 Adunarea şi distrugerea resturilor de plante rămase după recoltare, urmată de efectuarea arăturilor
adânci, în vederea reducerii rezervei biologice a dăunătorului.
 Distrugerea cruciferelor spontane, plante gazdă intermediare.
 Plantatul cât mai timpuriu al răsadurilor de legume crucifere, pentru ca la apariţia adulţilor plantele să
fie bine dezvoltate.
 Aplicarea unei udări imediat după plantarea răsadurilor, în special pe timp secetos, împiedică atacul
puricilor.
 Ca tratamente chimice se recomandă stropiri cu produse: Decis expert 100 EC – 75 ml/ha, Faster 10
EC – 0,03%

 Tratamentele se aplică primăvara, la apariţia puricilor, dimineaţa sau seara, când puricii stau liniştiţi pe
plante. La invazii mari, tratamentele se repetă de 1 – 2 ori, la intervale de 6 – 8 zile.
 La culturile de varză timpurie şi de ridichi se folosesc produse puţin toxice şi cu remanenţă de scurtă
durată.
PURICELE VĂRGAT AL VERZEI – Phyllotreta nemorum L.

În ţara noastră se întâlneşte, împreună

cu Phyllotreta atra, în toate regiunile în
care se cultivă legume vărzoase.

Biologie şi ecologie. Această insectă are o singură generaţie pe an. Iernează ca adult în sol, pe sub resturi
vegetale, în frunzar etc.
Plante gazdă şi mod de atac.
COLEOPTERA – Ceuthorrhynchidae
GĂRGĂRIŢA GALICOLĂ A VERZEI – Ceuthorrhynchus pleurostigma Marsh.

În ţara noastră se întâlneşte frecvent în Transilvania, Câmpia

Română, Moldova etc. producând pagube la culturile de
crucifere mai ales la cele legumicole vărzoase.

Biologie şi ecologie. Gărgăriţa galicolă a verzei

prezintă o generaţie pe an. Iernează ca adult în
sol şi ca larvă în rădăcinile plantelor.
Plante gazdă şi mod de atac.
Combatere:
 Adunarea şi arderea tuturor resturilor de plante crucifere (cotoare, frunze, tulpini etc.).
 Efectuarea arăturilor de toamnă imediat după recoltare.
 Plantarea de timpuriu a răsadurilor, în terenuri bine pregătite.
 Distrugerea buruienilor crucifere, pe care se dezvoltă gărgăriţa.
 Tratamente chimice la sol, înainte de plantare, cu produse granulate sau la 2 – 3 zile după plantarea răsadurilor,
tratarea solului din vecinătatea plantelor, pe rânduri, cu insecticide avizate.
 La atacuri neprevăzute şi reduse se recomandă stropirea plantelor, inclusiv în zona coletului, la apariţia adulţilor,
înainte de pontă, cu diferite insecticide avizate.
COLEOPTERA – Chrysomelidae
GÂNDACUL ALBASTRU AL MUŞTARULUI – Colaphellus sophiae Schall.

COLEOPTERA – Barididae
GĂRGĂRIŢA ALBASTRĂ A VERZEI – Baris chlorizans Germ.

COLEOPTERA – Ceuthorrhynchidae
GĂRGĂRIŢA TULPINILOR DE VARZĂ – Ceuthorrhynchus quadridens Panz.
GĂRGĂRIŢA SEMINCERILOR DE VARZĂ – Ceuthorrhynchus assimilis Payk.
LEPIDOPTERA – Pieridae
FLUTURELE ALB AL VERZEI – Pieris brassicae brassicae L.

În ţara noastră este frecvent an de an în toate regiunile

de la şes şi până la munte.

Biologie şi ecologie. Această specie are 2 – 3

generaţii pe an. Iernează în stadiul de pupă pe
tulpinile pomilor, arborilor şi arbuştilor, pe
garduri, pe pereţii caselor etc.
Plante gazdă şi mod de atac.
LEPIDOPTERA – Noctuidae 
BUHA VERZEI – Mamestra brassicae L.

În ţara noastră se întâlneşte pretutindeni,

fiind mai frecventă în Câmpia Dunării şi în
Podişul Transilvaniei.

Biologie şi ecologie. Buha verzei are 2

generaţii pe an şi iernează în stadiul de
pupă în sol, la adâncimea de 5 – 12 cm.
Plante gazdă şi mod de atac.
LEPIDOPTERA – Plutellidae
MOLIA VERZEI – Plutella xylostella L.

La noi în ţară se întâlneşte pretutindeni, din

zona de stepă şi până în zona bradului.

Biologie şi ecologie. Această molie are în

regiunile noastre 4 – 5 generaţii pe an şi
iernează în stadiul de pupă în sol sau pe sub
diferite resturi de plante.
Plante gazdă şi mod de atac.
Combaterea larvelor defoliatoare la vărzoase.
 Plantarea la timp a răsadurilor în terenuri bine pregătite şi fertilizate pentru a se obţine plante viguroase, mai
rezistente la atac.
 Distrugerea cruciferelor spontane în cursul perioadei de vegetaţie.
 Adunarea periodică a ouălor şi a larvelor de pe frunze şi distrugerea lor, lucrare eficace şi economică pe
suprafeţe mici.
 Adunarea tuturor resturilor de plante după recoltare şi distrugerea lor prin ardere, urmată de arătura adâncă.
 În combaterea larvelor cele mai bune rezultate se obţin prin tratamente biologice şi chimice. Acestea se aplică
la depăşirea pragului economic de dăunare de 3 – 5 larve/plantă (stabilit pentru buha verzei, specia cea mai
răspândită şi mai periculoasă) până la începutul formării căpăţânii.
 Pentru distrugerea ouălor acestor dăunători se recomandă folosirea viespii Trichogramma evanescens.
Împotriva speciei buha verzei se utilizează norma de 100.000 – 120.000 viespi/ha, iar pentru celelalte specii
norma de 20.000 – 30.000 femele/ha, respectiv 40.000 – 60.000 viespi/ha, lansate de 2 – 3 ori pentru fiecare
generaţie. Prima lansare se face la începutul pontei, iar a doua la depunerea ouălor în masă; în situaţii
deosebite se poate aplica şi a treia lansare la 7 – 10 zile după a doua.
 Împotriva larvelor în primele vârste sunt eficace biopreparatele bacteriene: Bactospeine DF = 0.5 – 1 Kg/ha.
Preparatele virale au o eficacitate mai mare şi sunt de perspectivă.
 Combaterea chimică se face cu diferite insecticide avizate: Affirm 1,5 Kg/ha (aplicat inaintea eclozarii
larvelor), Fury 10 EC - 0,02 %, Mospilan 20 SP – 0,025 %, Decis Mega 50 EW – 0,02%.

 Tratamentele se aplică în funcţie de curba de zbor a fluturilor, stabilită cu ajutorul capcanei cu

feromonul sexual sintetic specific AtraBRAS pentru buha verzei sau în cuştile de avertizare pentru
celelalte specii. În aceste cazuri, lansările cu Trichogramma evanescens se fac la 3 – 4 zile după maximul
de zbor, iar tratamentele cu biopreparate sau cu insecticide la 8 – 12 zile.
DIPTERA – Anthomyidae
MUSCA VERZEI – Delia radicum L.

În ţara noastră se întâlneşte

pretutindeni în regiunile de cultură a
cruciferelor.

Biologie şi ecologie. Musca verzei are 2 – 3 generaţii pe an.

Iernează în stadiul de pupă în sol, la 2 – 15 cm adâncime, în
cotoarele plantelor rămase după recoltare etc.
Plante gazdă şi mod de atac.
Combatere.
 Distrugerea tuturor resturilor de crucifere rămase după recoltare (cotoare, rădăcini etc.).
 Efectuarea arăturilor adânci de toamnă pentru distrugerea pupelor hibernante.
 Aplicarea praşilelor repetate pentru combaterea buruienilor din familia crucifere, care formează gazde
secundare în dezvoltarea insectei.
 Sortarea răsadurilor înainte de transplantare în câmp.
 Plantarea timpurie a răsadurilor, muşuroirea şi irigarea abundentă a plantelor pentru formarea rapidă a
rădăcinilor.
 Cele mai bune rezultate în combaterea muştei verzei se obţin prin tratamente chimice aplicate la sol şi la
plante. Pragul economic de dăunare este de 5 – 7 larve/planta.
 Tratamentele la sol (în răsadniţe şi în câmp) se fac la pregătirea patului germinativ, înainte de însămânţare
sau de plantare, cu produse granulate avizate.
 Ca tratamente la culturile de varză sau alte crucifere, în perioada zborului adulţilor, înainte de pontă, sunt
recomandate stropiri cu diferite insecticide. Se stropesc atât plantele, la bază, cât şi solul în jurul lor.
 Tratamentele chimice la plante se aplică la avertizare după schema: 2 + 1 + 1. Primul tratament se aplică la 8
– 10 zile de la apariţia primelor muşte, ceea ce corespunde cu maximul curbei de zbor; al doilea tratament
se efectuează după 6 – 8 zile.