FACULTATEA DE PROTECTIA MEDIULUI

CONTROLUL SI EXPERTIZA PRODUSELOR ALIMENTARE

Patogenii

cerealelor de toamana

1
Cuprins

1. Principalele boli ale grâului

 Erysiphe graminis f. sp. tritici - Fãinarea grâului

 Fusarium spp - Fuzarioza tulpinilor si arsura spicelor
 Puccinia graminis - Rugina neagrã
 Puccinia recondita - Rugina brunã
 Puccinia striiformis - Rugina galbenã
 Septoria tritici - Septorioza grâului
 Tilletia spp - Mãlura comunã

2. Principalele boli ale orzului

 Erysiphe graminis f. sp. hordei - Fãinarea orzului

 Helminthosporium teres - Pãtarea reticularã
 Rhynchosporium secalis - Arsura frunzelor
 Ustilago nuda - Tãciunele zburãtor

3. Principalii dãunãtori ai cerealelor pãioase

 Plosnitelor cerealelor - Eurygaster spp

 Gândacul bãlos - Lema melanopa

2
1 Principalele boli ale grâului

1.1 Fãinarea grâului -Erysiphe graminis f. sp. Tritici

Simptome

Simptomele de fãinare pot fi observate pe frunze, tulpini si spice, cel mai frecvent
infectate fiind frunzele. În mod obisnuit apar pustule albicioase care produc o masã de spori,
cu aspect caracteristic, albicios. Ulterior, acestea devin cenusii sau brune. Spre sfârsitul
vegetatiei, în pustulele prãfoase se formeazã cleistoteciile.

Ciclul de viatã

Ciclul biologic al fãinãrii începe toamna când noile plante de grâu rãsãrite sunt infectate de
sporii produsi de cleistoteciile care au rãmas pe miriºte de la cultura anterioarã sau de sporii
care sunt produsi pe plantele de samulastrã.

3
FIG. 1 Pustule pe grâu

Patogenul supravietuiesc peste iarnã în primul rând ca miceliu pe plantele atacate. Odatã
cu crestere temperaturii în primãvarã, miceliul aflat în stare latentã creste si produce
rapidspori. Acestia germineazã la temperaturi cuprinse între 5°C ºi 30°C. Conditiile optime
pentru germinarea sporilor sunt la 15°C ºi peste 95% umiditate relativã.

Apa liberã inhibã germinarea sporilor. În conditii de uscãciune, sporii se pot forma în
decurs de 7 zile. La sfârsitul vegetatiei, samulastra si culturile semãnate toamna devreme pot
fi infectate, si ciclul biologic se reia.

4
FIG. 2 Simptome timpurii de boalã la grâu

Mod de dãunare

Culturile de grâu de toamnã semãnate timpuriu sunt cu precãdere atacate datoritã faptului
cã existã frecvent conditii favorabile infectiilor. Fertilizarea cu azot în exces favorizeazã
aparitia si dezvoltarea puternicã a bolii.

De asemenea, densitatea mare de semãnat este un alt factor favorizant al atacului de

fãinare. Vizibilitatea bolii este, în general, mai spectaculoasã decât pagubele potentiale, în
special toamna si iarna.

La soiurile sensibile, pagubele pot fi mari (pânã la 20%),combaterea timpurie fiind extrem
de importantã. În general, boala produce, totusi, pagube mai mici, iar atacul tardiv (dupã
înflorire) pe frunza stindard si pe spic cauzeazã mai rar pagube semnificative.

5
FIG.4 Pustule de cleistotecie pe grâu

1.2 Fuzarioza tulpinilor si arsura spicelor

Fusarium spp.

Simptome

Mai multe specii de Fusarium atacã cerealele. Acestespecii formeazã un complex de boli
ale semintelor,plantulelor si ale plantelor mature. Alte specii produc o gamã de simptome
incluzând leziuni brune la baza tulpinii, adesea limitate la exteriorul tecii.

6
 Leziunile produse de Fusarium apar prima datã pe teaca frunzelor, la baza tulpinii si la
locul de aparitie a rãdãcinilor embrionare. Infectia ”urcã” apoi pe teacã, producând striuri
lungi, de culoare brun-închis, la baza tulpinii. Un simptom foarte comun este cel al colorãrii
în brun a nodurilor inferioare. Pe plantele mature, infectiile cu Fusarium pot produce un
putregai al bazei tulpinii.

FIG. 5 Fuzarioza la rãdãcinã

Tulpina se brunificã Si putrezeste, determinând cãderea frunzelor si albirea spicelor. Acest
simptom poate fi identificat în perioadele foarte secetoase. Numeroase specii de Fusarium
produc o gamã de simptome - numite adesea arsura spicelor. F. culmorum si F. graminearum
sunt douã dintre cele mai comune specii, alte specii fiind: F. avenaceum, F. poae si F.
langsethiae.

Frecvent, infecþiile produc albirea partialã sau totalã a spicelor, simptomul fiind vizibil
dupã infectiile din timpul stadiilor precoce de înflorire. Ulterior, infectia se poate transfera la
seminte. Atacul de fuzariozã poate fi foarte puternic în conditii ridicate de umiditate (ploi
dese, ceaþã etc).

7
Mod de dãunare

Simptomele produse de Fusarium sunt comune înculturile de grâu. În conditii de umiditate,

în timpul înfloritului, pot sã aparã atacuri puternice la spice. Transmiterea prin semtine a
patogenului are un potential foarte mare de dãunare. Tratarea semintelor joacã un rol major în
prevenirea bolii. La orz, boala produce foarte rar moartea plantelor.

Combatere

Pentru controlul fuzariozei este necesar sã se aplice un complex de mãsuri de prevenire si

combatere. Astfel, pe solele cu atac puternic de Fusarium nu se vor cultiva cereale pãioase sau
porumb timp de 2-3 ani la rând. Se va folosi sãmântã de calitate, tratatã cu fungicide specifice.

FIG. 6 Colorarea in roz a boabelor

1.3 Rugina neagrã

Puccinia graminis

Simptome

La început se formeazã pustule lineare de culoare neagrã, care ulterior se unesc si formeazã
striuri longitudinale.

8
Ciclul de viaþã

Rugina neagrã este o specie heteroicã macrociclicã, având drept gazdã intermediarã
plantele de Berberis si Mahonia sp. Pe plantele de graminee se dezvoltã numai stadiile de
uredospori si teleutospori. Ciuperca rezistã peste iarnã sub formã de teleutospori.

În primãvarã aceastia produc spori (bazidiospori), care infecteazã speciile de Berberis. În

frunzele atacate se formeazã picnidiile si apoi ecidiile. Ecidiosporii sunt cei care infecteazã
plantele de grâu. Infectiile urmãtoare în cadrul lanurilor de grâu se fac prin uredospori. Cãtre
sfârsitul vegetatiei grâului se formeazã si teleutosporii si ciclul se reia.

Mod de dãunare
Asemãnãtor cu cel de rugina brunã

FIG . 7 Rugina neagra

1.4 Rugina brunã

Puccinia recondita

Simptome

Simptomele caracteristice sunt reprezentate de pustule liniare, pulverulente, de culoare

brunã, prezente pe frunze si tulpini. În a doua parte a vegetatiei, pustulele alungite care contin
teleutospori se dezvoltã mai ales pe tulpini.

9
Ciclul de viaþã

În þara noastrã ciuperca se manifestã ca o specie hemiformã, numai cu uredospori si

teleutospori. Dupã recoltare uredosporii rezistã pe miriste, unde pot produce noi infectii pe
samulastrã sau la noua culturã rãsãritã în toamnã. Astfel, patogenul ierneazã fie sub formã de
miceliu în plantele atacate din toamnã, fie sub formã de uredospori, care pot produce infectii
în primãvara urmãtoare.

FIG. 8 Pustule portocalii pe o frunzã de grâu

1.5 Rugina galbenã

Puccinia striiformis

Simptome

Simptomele ruginii galbene apar pe frunzele plantelor avansate în vegetatie, sub formã de
pustule galbene - portocalii, asezate în rânduri paralele. Epidemiile pornesc adesea de la
plante individuale, de cele mai multe ori toamna.

10
 Simptomele evolueazã încet în timpul iernii, uneori chiar lipsesc pânã primãvara devreme,
când se observã în câmp focare cu plante infectate. Înainte de acest stadiu, uredopustulele
galbene-portocalii sunt dificil de deosebit de cele produse de rugina brunã. Pe frunzele tinere,
leziunile produse de rugina galbenã tind sã se mãreascã, luând forma unor benzi care pornesc
de la leziunea sporulantã.

FIG. 9 Semne tipice ale ruginii galbene

Ciclul de viatã

P. striiformis are nevoie de plante gazdã verzi pentru a supravietui în timpul iernii ca
miceliu aflat în stare latentã sau leziuni sporulante active pe samulastrã sau pe culturile de
toamnã semãnate devreme.

Aflatã în tesuturile plantelor infectate, ciuperca rezistã în mod obisnuit la temperaturile

scãzute din timpul iernii. Primãvara, mai ales când vremea este rece si umedã, ciuperca începe
sã creascã si produce leziuni active sporulante.

11
 Temperaturile de 10-15oC, împreunã cu umiditatea mare sunt conditiile optime pentru
germinarea, penetrarea si producerea unor noi uredospori, care pot fi purtati de vânt la
distante.

Mod de dãunare

Boala se întâlneste în toate zonele unde se cultivã grâu. Frecvent, în conditiile din sudul
României, se înregistreazã atacuri foarte puternice.

FIG. 10 Zone contaminate din lanul de grâu

1.6 Septorioza grâului

Septoria tritici

Simptome

Simptomele pot fi vizibile foarte timpuriu în vegetatie. Pe plantulele tinere de grâu se pot
observa, din toamnã, dar si în timpul iernii, pete apoase pe frunzele bazale, care se brunificã si
apoi se necrozeazã.

12
 Acestea contin picnidii negre, vizibile, caracteristice ciupercii Septoria tritici. Picnidiile
sunt deosebit de frecvente pe frunzele moarte în timpul iernii. Pe plantele mature petele sunt
brune, delimitate uneori de nervuri, ceea ce le imprimã o formã rectangularã. Odatã cu
evolutia bolii, picnidiile negre devin mai vizibile pe leziuni. Petele se pot uni, determinând
aparitia unor suprafete mari de tesut necrozat, de culoare maro.

Mod de dãunare

În România septoriozele sunt printre cele mai frecvente boli ale grâului, iar dintre
septorioze, Septoria tritici produce cele mai mari epidemii.

FIG. 11 Leziuni necrozate pe plante tinere de grâu

1.7 Mãlura comunã

Tilletia spp.

Simptome

Plantele atacate sunt mai greu de depistat înainte de aproprierea de maturitate. În acest stadiu
spicele sunt mai zburlite, au o culoare brunã, iar aristele se rup mai usor. Boabele se sfãrâmã
usor, elibereazã o pulbere si au miros de peste alterat.

13
Ciclul de viatã

Mãlura comunã îsi desfãsoarã ciclul pe un an. La recoltare, spicele atacate elibereazã spori
care se ataseazã de boabele sãnãtoase. Seminþele odatã ajunse în sol determinã germinarea
sporilor. Infectia se face prin miceliu, care pãtrunde în coleoptil. Miceliul se dezvoltã odatã cu
planta si ajunge în spic, apoi în ovare, unde, în loc de endosperm, formeazã o masã de spori.

Mod de dãunare

Spicul este distrus în întregime, endospermul boabelor este înlocuit cu masa pulverulentã
formatã din sporii ciupercii.

FIG .13 Malura comuna

2 Principalele boli ale orzului

2.1 Fãinarea orzului

Erysiphe graminis f. sp. hordei

Simptome si ciclul de viatã

Sunt asemãnãtoare cu cele ale fãinãrii grâului .

14
 FIG. 13 Erysiphe graminis f. sp. hordei

2.2 Pãtarea reticularã

Helminthosporium teres

Simptome

Infectia tinerelor plantule produce, în primã fazã, simptome asemãnãtoare sfâsierii

frunzelor. Prima frunzã prezintã, adesea, o singurã dungã galbenã, care se extinde pe întreaga
lungime a acesteia.

Frunzele infectate de sporii diseminati de picãturile de apã prezintã pete tipice, scurte,
brune sau pete cu o reþea de linii negricioase, dispuse neregulat.

Boala tinde sã producã simptome sub formã de benzi sau retea, distincte. Mai existã un alt
simptom, mai putin întâlnit, în care petele sunt ovale. Frunzele atacate se îngãlbenesc, mai
ales în cazul unui atac sever. Glumele si aristele pot fi, de asemenea, afectate, prezentând pete
brun negricioase, liniare.

15
 FIG 14 Simptome de pãtare reticularã pe frunzele
de orz

2.3 Arsura frunzelor

Rhynchosporium secalis

Simptome

16
 Patogenul produce leziuni rugoase pe frunze, pe tecile frunzelor si pe spice. Simptomele
apar initial sub forma unor leziuni ovoidale, verde deschis. Ulterior, petele prezintã un contur
brun închis si un centru verde deschis sau brun deschis.

Adesea leziunile se unesc, formând pete mari, în jurul cãrora tesutul foliar se îngãlbeneste.
Infectiile apar, de regulã, la subsuoara frunzelor, producând cloroze si în cele din urmã
moartea acestora.

Mod de dãunare

Patogenul se transmite prin seminte, dar importanta acestei faze nu este pe deplin înteleasã.
Culturile de toamnã pot fi atacate imediat dupã semãnat. Boala se rãspândeste în principal
prin picãturi de apã, desi este posibilã si diseminarea pe distante mari, prin spori purtati de
vânt.

FIG. 15 Puncte de arsuri cu marginile maro si pale în centru

2.4 Tãciunele zburãtor al orzului

Ustilago nuda

Simptome

17
 Întregul spic, cu excepþia rahisului, este transformat într-o masã de spori. Spicele atacate ies
mai devreme din burduf.

Ciclul de viatã

Ciclul biologic este de doi ani. Infectia are loc în perioada înfloritului. Miceliul de infectie
pãtrunde în embrion, unde rãmâne în stare latentã. Boabele atacate nu se pot deosebi de cele
sãnãtoase. Dacã boabele semãnate sunt infectate, miceliul se dezvoltã în plantã, ajungând în
final în spic, pe care îl distruge si formeazã masa de spori.

FIG .16 Ustilago nuda

3 Principalii dãunãtori ai cerealelor pãioase

3.1 Plosnitele cerealelor

Eurygaster spp.

18
Ciclul de viatã

Plosnitele cerealelor au o singurã generatie pe an si ierneazã în stadiul de adult sub frunzele

cãzute, în pãdurile din jurul terenurilor atacate. Primãvara, de obicei în luna aprilie, adultii
pãrãsesc locurile de iernare si se instaleazã în lanurile de grâu.

Dupã aproximativ 3 sãptãmâni începe depunerea ouãlor. Larvele noii generatii trec prin
patru vârste înainte de a deveni adulti. Dupã o perioadã de hrãnire, adultii noii generatii se
retrag spre locurile de hibernare.

Mod de dãunare

Pagube produc atât adultii hibernanti, prin înteparea organelor aeriene ale grâului, cât si
indivizii noii generatii. Pagubele cele mai mari sunt produse asupra boabelor în formare: atât
larvele, cât si adultii înteapã boabele, de unde extrag substantele de hrãnire.

Locul întepãturii este înconjurat de un halou de decolorare datorat enzimelor secretate de

plosniþe pentru absorbirea substanþelor nutritive din bob. La un atac foarte puternic,
productia de grâu îsi pierde proprietãtile de panificatie.

Combatere

Tratamentele de combatere se recomandã a se efectua atât împotriva adultilor hibernanti, cât

si împotriva larvelor noilor generatii.

19
 FIG.17 PLOSNITA CEREALELOR

3.2 Gândacul bãlos

Lema melanopa

CICLUL DE VIATA

Gândacul bãlos are o singurã generatie pe an. Ierneazã ca adult sub frunzele cãzute în
lizierapãdurilor. Primãvara, când temperatura este peste 10 grade, adultii migreazã cãtre
culturile de orz si ovãz.

Dupã o perioadã de hrãnire, acestia depun ouã, din care apar larvele, dupã o perioadã de 7-
10 zile. Perioada larvarã dureazã 20-30 de zile. Dupã ultima nãpârlire, larvele pãtrund în sol,
unde se transformã în nimfe. Adultii noii generatii apar cãtre sfârsitul lunii iunie.

20
Mod de dãunare

Atât adultii, cât si larvele produc pagube. Atacul larvelor, care se produce în vetre, este cel
mai pãgubitor. Larvele se hrãnesc cu epiderma superioarã si parenchimul frunzelor,
determinând îngãlbenirea si uscarea acestora.

FIG . 18 Gândacul bãlos Lema melanopa

21
BIBLIOGRAFIE

 http://www.scritube.com/biologie/botanica/BOLILE-GRAULUI1211191616.php

 http://www.agro.basf.ro/

 http://bioge.ubbcluj.ro/

22