Legumicultura

Provenienta, caractieristici si sfaturi

Cunoscuta si practicata din cele mai vechi timpuri, legumicultura ramane o practica de
baza a fiintei umane.
La nivel global, peste 1300 de specii de plante legumicole sunt cunoscute si cultivate.
Favorabilitatea climei si a solurilor din Romania, permit cultivarea si dezvoltarea unui
sortiment de aproximativ 70 de specii de plante legumicole.
Legumicultura prezinta un grad inalt de intensivitate. Majoritatea speciilor legumicole au
un potential productiv ridicat. Aceasta se datoreaza unor particularitati ale plantelor
legumicole si tehnologiilor de cultura, obtinandu-se productii mari la unitatea de
suprafata.

Legumicultura se practica tot timpul anului, pe langa cultura din camp, folosindu-se spatii
incalzite (sere) si neancalzite (solarii).
Ansamblul conditiilor in care plantele legumicole cresc si se dezvolta normal este
influentat de factorii climatici, de regimul apei si cel al hranei din sol. Echilibrul mediului
ambiant natural poate fi modificat prin masuri tehnologice si economice, influentand
astfel mediul inconjurator.

Lumina este un factor determinant in viata plantelor legumicole. Intensitatea luminii

influenteaza atat cresterea plantelor, cat si durata si ritmul de desfasurare a proceselor
fiziologice.
Cunoasterea nivelului de intensitate a luminii de la care incepe activitatea fiziologica
pentru fiecare specie legumicola, este importanta. In special in ce priveste alegerea
zonelor de cultura, stabilirea epocilor de infiintare a culturilor si aplicarea lucrarilor de
ingrijire.
Printre plantele legumicole pretentioase la lumina se numara: tomatele, ardeii, fasolea,
vinetele, pepenii verzi si galbeni.
Cele mediu si putin pretentioase: morcovul, patrunjelul, varza, salata, telina, ceapa.

Legumele au continut mare de apa, intre 70-95% astfel, apa are un rol extrem de
important in cresterea si dezvoltarea plantelor legumicole.
Majoritatea plantelor legumicole au cerinte ridicate fata de apa. Consumul de apa variaza
in functie de faza de vegetatie, lipsa apei din sol determinand reducerea productiei si
deprecierea calitatii.

Solul
Solul constituie atat suportul material, cat si o importanta sursa de hrana pentru
majoritatea plantelor legumicole. El trebuie sa aiba un grad ridicat de fertilitate, strat
arabil profund, continut ridicat in substanta organica, cu textura usoara, nisipo-lutoasa,
structura buna, capacitate buna de retinere a apei, care se lucreaza usor, se incalzeste si
se zvanta repede.
Cele mai indicate soluri pentru cultura legumelor sunt solurile aluviale, molisolurile
(cernoziom, cernoziom argilo-iluvial) si nisipuri stabile.
Textura reprezinta una dintre cele mai importante insusiri ale solului. Ea influenteaza
structura, capacitatea de retinere a apei, capacitatea de aeratie, permeabilitatea, rezerva
de substante nutritive si eficienta ingrasamintelor aplicate.

Speciile legumicole au pretentii diferite fata de reactia solului. Majoritatea prefera soluri
cu reactie neutra spre usor acida pH 6,7-7,0 si chiar usor alcalina pH 7,5. Cele mai multe
plante legumicole nu suporta un pH sub 5 si nici o reactie prea alcalina a solului. Cand pH
depaseste 8,5 determina o blocare a absorbtiei microelementelor, dar si a unor
macroelemente.
In ce priveste reactia solului, cele mai pretentioase plante legumicole sunt cele de la care
se consuma radacinile si bulbii.
Slab acid spre neutru: tomate, ardei, castraveti, dovlecel, salata, praz, spanac.
Slab acid spre alcalin: varza alba, varza creata, varza rosie, conopida, mazare, fasole,
ceapa.
Neutru: morcov, sfecla rosie, telina, varza de Bruxelles.

Pretentiile plantelor legumicole fata de elementele nutritive sunt diferite, in functie de

faza de vegetatie. Plantelor trebuie sa li se asigure un regim corespunzator de hrana si o
proportie echilibrata intre elementele nutritive, in special macroelementele azot, fosfor,
potasiu si calciu, consumul fiind diferit, in functie de specie, sistem de cultura, sol,
conditii climatice si productiile realizate.
Ingrasamintele sunt sursa de asigurare a plantelor legumicole cu elemente nutritive.
Modul, timpul, cantitatea si forma de administrare se stabilesc pentru fiecare specie, in
functie de sistemul de cultura si pretentiile plantelor. In legumicultura, cele mai bune
rezultate se obtin prin folosirea combinata a ingrasamintelor organice cu cele minerale,
evitandu-se atat excesul cat si deficitul, ambele fiind daunatoare.

Intretinerea culturilor
In cadrul lucrarilor de ingrijire aplicate culturilor legumicole, exista cateva aspecte
tehnologice absolut necesare pentru obtinerea unor rezultate de productie eficiente,
indiferent de specie si de sistemul de cultura.
Irigarea este una din principalele lucrari de intretinere, care permite mentinerea nivelului
optim de umiditate solicitat de cresterea si dezvoltarea plantelor legumicole, care sunt
mari consumatoare de apa.
Fertilizarea urmareste mentinerea si cresterea fertilitatii solului , mentinerea
potentialului productiv al plantelor atat din punct de vedere cantitativ cat si calitativ, si
obtinerea de productii timpurii.
Combaterea buruienilor se face prin masurile preventive, care au rolul de a impiedica
raspandirea buruienilor, si masurile curative, care au rolul de a distruge buruienile deja
existente.
Protectia fitosanitara a culturilor legumicole are un rol important, diferitele masuri de
protectie a plantelor urmarind realizarea de productii sigure, prin reducerea pierderilor
cauzate de boli si daunatori.

Stam la dispozitia dvs. cu informatii in ce priveste infiintarea, analizele de sol, fertilizarea

si productia pentru majoritatea culturilor.