1

LICEUL TEHNOLOGIC BÂRSEŞTI, TG-JIU

PROIECT DE ABSOLVIRE A ŞCOLII POSTLICEALE

NIVEL 5

DOMENIUL: AGRICULTURĂ
CALIFICAREA : TEHNICIAN ÎN PROTECŢIA
PLANTELOR

Coordonator, Absolvent,
Prof. BASARABĂ RODICA LEUŞTIAN I. MAURINA LUCIA

2023
 2

BOLILE ŞI DĂUNĂTORII RAPIŢEI

 3

ARGUMENT

Rapita (Brassica napus) este o planta erbacee anuala ce ocupa un loc deosebit in

economia mondiala. Semintele sale reprezinta o sursa bogata in uleiuri vegetale, utilizate in
alimentatie sau in industrie (biocombustibil). Cultura de rapita are urmatoarele avantaje: are
reactie favorabila la fertilizare, se poate cultiva mecanizat, se seamana si se recolteaza in afara
perioadelor aglomerate, este o buna planta premergatoare si melifera.
Rapita a fost, este si va ramane una dintre cele mai profitabile culturi agricole din
Romania. Chiar si in anii mai putin favorabili, acolo unde cultura a rezistat, s-au obtinut
productii care au acoperit cheltuielile de tehnologie. Rapita este o planta folosita cu precadere
pentru producerea uleiului de calitate, dar si a biodieselului sau a nutretului pentru hrana
animalelor. Succesul acestei culturi reiese si din faptul ca pe teritoriul Uniunii Europene, la
momentul actual, se afla peste 4.4 mil. ha cultivate, productiile fiind valorificate an de an la
preturi stabile. Astfel, posibilitatea interventiei in protectia plantelor in toate stadiile de
dezvoltare, ofera culturii de rapita un plus, fiind vital ca aceasta sa fie protejata impotriva
principalilor agenti patogeni prezenti.
Rapita (Brassica napus), apartine familiei Cruciferae, genul Brassica. Aceasta ocupa un
loc important intre plantele cultivate, fiind o sursa bogata in uleiuri vegetale, folosite in industria
alimentara, in industria biodiesel si are o importanta valoare furajera.
Cultura de rapita prezinta si o serie de particularitati: este o buna planta premergatoare
pentru culturi succesive sau pentru cerealele de toamna, reactioneaza pozitiv la aplicarea
ingrasamintelor, valorifica terenurile in panta impiedicand eroziunea solului, se poate cultiva
mecanizat, de asemenea, este o buna planta melifera.
Cerinte fata de clima si sol
Rapita se poate cultiva in zonele temperate, caracterizate prin ierni blande, veri racoroase si
umede. Suma gradelor de temperatura este de 2000-2500° C, pentru soiurile de toamna si 1500-
1800° C, pentru soiurile de primavara. Semintele de rapita necesita, pentru germinat, o
temperatura minima de 1-3° C. In stadiul de rozeta, soiurile de toamna pot rezista in timpul iernii
la temperaturi de – 15.. – 18° C. In perioada imbobocirii-inforirii, brumele tarzii pot influenta
negativ cultura.
Rapita este pretentioasa fata de umiditate. Zonele favorabile sunt cele in care cad anual 450-650
mm precipitatii. Cerintele maxime fata de apa sunt in perioada rasarire-formarea rozetei si
inflorire-fructificare. Rapita prefera solurile fertile, permeabile, cu textura mijlocie
Trebuie acordata o atentie deosebita in ceea ce priveste bolile foliare ale rapitei, efectele
acestora fiind devastatoare atunci cand gradul de infectare este ridicat, iar tratamentele cu
fungicide nu sunt realizate la timp
Rapita este cultura cu tehnologia cea mai complexa dintre toate culturile de camp. Extinderea
rapida a suprafetelor cultivate, existenta unor boli si daunatori comuni cu alte specii din rotatie
sunt doar doi dintre factorii care au condus la aceasta situatie.
 4

Imediat dupa rasarirea plantelor, in culturile de rapita, se semnaleaza atacul unor

daunatori precum puricii (Phylotretta sp.,) sau viespea rapitei (Athalia rosae). Atacul acestor
daunatori pe plantutele foarte reduse ca dimensiune, poate duce la compromiterea totala a culturii
in lipsa masurilor de combatere adecvate.
Tot in aceasta perioada are loc si producerea primelor infectii cu boli : putregaiul
uscat( Phoma lingam), fainarea (Erysiphe communis), alternarioza (Alternaria brassicae), patarea
alba (Pseudopeziza brassicae). Deoarece rapita urmeaza in rotatie de obicei dupa grau sau orz,
distrugerea samulastrei este necesara si cat mai urgent. Deloc de neglijat este si pregatirea
culturii pentru a avea o cat mai buna rezistenta la iernare.
La desprimavarare, imediat dupa reluarea vegetatiei, atacul gargaritei ( Ceuthorrhyncus
napi) este semnalat in toate zonele de cultura a rapitei si combaterea ei este prima actiune care
are loc primavara.
Bolile ( fainarea, alternarioza, putregaiul alb ( Sclerotinia sclerotiorum), putregaiul uscat) isi
continua procesul de infectie si extindere in cultura si se impune efectuarea a cel putin unui
tratament preventiv.
La aparitia butonului floral plantele de rapita sunt atacate de gandacul lucios (Meligetes
aeneus), care poare cauza pagube foarte mari prin distrugerea organelor florale. La sfarsitul
infloririi – inceputul formarii silicvelor, se produce atacul altor doi daunatori: gargarita
(Ceuthorrhyncus assimilis) si tantarul verzei ( Dassyneura brassicae).
In perioada formarii si umplerii silicvelor, pe cresterile tinere, se observa colonii de afide
care reduc capacitatea de asimilare a frunzelor plantei. Toate aceste probleme, impun realizarea
unui program complex de combatere a buruienilor, bolilor si daunatorilor, fara de care cultura
rapitei nu mai este posibila in acest moment.
Pentru a preveni apariția bolilor în cultura de rapiță viitoare, este recomandată
încorporarea resturilor vegetale imediat după recoltare și alegerea unor hibrizi mai puțin
vulnerabili. De asemenea, este important ca lucrările să fie efectuate cu atenție pentru evitarea
leziunilor la plante.
Totodată, e recomandat ca rapița să fie cultivată pe soluri bogate, mijlocii și profunde, iar
plantele trebuie să aibă o densitate optimă. Conform ghidului Despre rapiță, cultura trebuie să fie
înființată după plante premergătoare precum cerealele de toamnă (grâu, orz), cartofii timpurii,
leguminoasele boabe (măzare), trifoiul roșu după prima coasă și borceagul de toamnă.
Administrarea de îngrășăminte în cantități optime, dar și combaterea buruienilor contribuie la
prevenirea atacului bolilor.
Deși cultura de rapiță se poate adapta cu succes condițiilor climatice din România,
aceasta are propriile particularități și este necesar să fie protejată împotriva bolilor, dar și
dăunătorilor și buruienilor. În acest fel, ai siguranța unei culturi cantitative și calitative.
 5

CAPITOLUL I. BOLILE RAPITEI

MICOZE
1. Alternarioza - Alternaria brassicicola
O boala intalnita tot mai frecvent in culturile de rapita, din cauza umiditatii si
temperaturilor ridicate, este alternarioza, produsa de ciuperca Alternaria brassicicola. Boala se
transmite de la un sezon la altul prin resturile de plante atacate, samulastra de rapita,
microsclerotii din sol sau prin samanta infectata. Simptomele pe cotiledoane sunt reprezentate de
pete mici, brune si rotunde, iar pe frunze se formeaza pete negre, ce in timp se maresc si se
inconjoara de un halou de culoare galbena. Zonele atacate se innegresc, silicvele se deschid
prematur, se crapa, deformeaza, iar productia scade cu cel putin 25%, din cauza pierderii
boabelor. Este recomandata igiena culturala si, de asemenea, evitarea irigarii prin aspersie, iar
dupa inflorire tratamente cu fungicide, atunci cand sunt observate primele pete pe silicve.
Produse recomandate:
 TAZER 1,0 l/ha;
 MAKLER 250 SE (1,0 l/ha);
 SALVATOR 25 EW (1,0 l/ha).

2. Făinarea cruciferelor - Erysiphe cruciferarum 

 
 Erysiphe cruciferarum este o ascomicetă care infectează cruciferele. Făinarea rapiței de
obicei nu este dăunătoare.
Simptomele tipice ale acestei ciuperci apar la suprafața organelor sub forma unor colonii
miceliene superficiale difuse. Atacă toate organele aeriene ale rapiței: tulpină, frunze, ramuri,
silicve.
Atacul la silicve se poate solda cu pagube în producție. De regulă coloniile miceliene apar pe
ambele părți ale frunzelor. Particular pentru această făinare este că sporii asexuați (conidiile) se
formează singuri, nu înlănțuite cum se întâmplă la marea majoritate a ciupercilor care produc
făinare. Forma conidiilor este cilindrică și cu capetele rotunjite [Docea E., Severin V., 1990].
Dacă boala evoluează, petele pâsloase devin mai dense. Când miceliul sporulează se
formează conidiile iar petele au aspect prăfos, pulverulent, făinos. Conidiile sunt responsabile de
realizarea infecțiilor secundare. Mai târziu, în miceliu se formează cleistoteciile. Boala este
severă în perioadele când temperaturile sunt cuprinse între 15 - 200C și umiditatea relativă este
ridicată.
În cazul infecțiilor severe, organele atacate sunt acoperite de un miceliu dens, alb, pulverulent,
făinos.
La soiurile rezistente apare o reacție de apărare a plantelor pe care am observat-o și eu la
rapiță în această perioadă. Astfel, petele pâsloase sunt mai mici în dimensiuni, au culoare cenușie
- albicioasă iar sub ele se observă că țesutul are culoare negricioasă [Koike, Steven T. et al.,
2007]. 
 6

Agentul patogen Erysiphe cruciferarum este un parazit obligatoriu. El iernează pe

resturile vegetale sau în sol sub formă de cleistotecii cu asce și ascospori. Când condițiile de
mediu sunt favorabile (temperaturi de 15 - 250C) cleistoteciile eliberează ascele care conțin
ascospori. Ascosporii sunt sporii sexuați ai ciupercii responsabili de realizarea infecțiilor
primare. Ei sunt diseminați de către vânt în principal. Ajunși pe suprafața țesuturilor vegetale
germinează și produc infecția. În miceliile pulverulente care se dezvoltă la suprafața organelor
atacate se vor forma conidiile responsabile de realizarea infecțiilor secundare repetate. La
sfârșitul perioadei de vegetație în pâsla miceliană se vor forma cleistoteciile, forma sub care
fungul iernează [Schwartz, Howard F., Gent, David H., 2004].
Erysiphe cruciferarum se dezvoltă foarte bine atunci când umiditatea este moderată până
la mare, iar temperaturile la fel. Temperaturile cuprinse între 22-27°C coroborate cu o umiditate
relativă scăzută în timpul zilei și o umiditate relativă ridicată pe timp de noapte sunt foarte
favorabile infecțiilor. Nu trebuie să uităm că patogenul are o gamă largă de gazde. Infectează
buruienile, de unde rapid poate trece pe plantele cultivate.

Profilaxie
 
- Fertilizarea echilibrată,
- evitarea stresului cauzat de secetă,
- rotația de trei ani,
- cultivarea de hibrizi rezistenți,
- eliminarea plantelor gazdă ar trebuie să prevină apariția bolii.
- Este importantă adunarea resturilor vegetale și executarea arăturilor adânci de toamnă
[Docea E., Severin V., 1990].
 
Măsuri chimice
Atunci când se impun tratamente, pot fi utilizate fungicide pe bază de: tebuconazol, tiofanat -
metil și combinații (picoxistrobin + ciproconazol, metconazol+mepiquat clorura,
procloraz+tebuconazol, dimoxistrobin+boscalid, protioconazol+tebuconazol) - după Codexul
produselor de protecția plantelor omologate pentru utilizare în România.

Bioterapie
În combaterea biologică pot fi utilizate preparate pe bază de Ampelomyces
quisqualis (AQ10), o ciupercă antagonistă. Aceste preparate pot fi aplicate doar preventiv
nu și curativ.

3. Putregaiul tulpinilor sau putregaiul negru al rapiţei - Leptophaeria maculans / Phoma

lingam
Această ciupercă (Leptophaeria maculans), ce are un stadiu asexuat (Phoma lingam) este
considerată în întreaga lume ca fiind cea mai păgubitoare boală, şi poate să distrugă cultura de
 7

rapiţă în proporţie de 80 – 90%. De necrezut, dar această boală poate infecta 90% din plante în
cca. 10 zile. Plantele atacate au o absorbţie mult încetinită, prezentând o debilitate mai mult sau
mai puţin accentuată. Numărul de silicve este redus pe aceste plante, sunt mai puţine seminţe în
silicve, având MMB-ul în consecinţă.
În concluzie, acest atac duce la o «îmbătrânire” prematură a culturii. Boala atacă toate
organele vegetative ale plantelor de rapiţă: cotiledoane, frunze, tulpini şi silicve, dar cel mai
păgubitor atac se manifestă pe colet. Primele infecţii ale acestui patogen îşi fac prezenţa încă din
toamnă, chiar din faza cotiledonală, apoi pe primele frunze adevărate. Picnosporii prinşi de
seminţele infestate germinează şi vor ataca plăntuţele tinere pătrunzând în ţesuturi prin leziunile
create de unii dăunători atât pe cotiledoane, cât şi pe frunzele tinere şi tulpiniţe (unul dintre
dăunători fiind gărgăriţa tulpinilor).
Pe cotiledoane şi pe frunzele tinere apar pete circulare de culoare galben-brună, bine
delimitate, cu aspect făinos, în care se văd nişte puncte negre ce reprezintă picnidiile ciupercii.
Aceste pete se extind repede, ţesutul se necrozează şi se rupe, iar frunzele mor. Picnidiile apărute
pe frunze sunt sursa principală de propagare în continuare a ciupercii în primăvara următoare.
Primăvara, cu ajutorul picăturilor de ploaie, picnosporii ajung pe frunzele bazale, dar mai
ales pe colet, unde vor produce cea mai cruntă infecţie, limitând alimentarea plantelor cu
substanţe hrănitoare şi apă, ceea ce determină o cădere în masă a plantelor şi, în final, moartea
acestora. Pe tulpini, atacul se manifestă prin brunificarea lor, sunt noduroase şi devin casante,
rupându-se la cele mai mici adieri ale vântului. Infecţiile pe tijele florale şi apoi la nivelul
silicvelor duc în mod sigur la infectări ale seminţei, care ori rămâne ca samulastră (prin scuturare
sau pierderi la recoltare) ori ajunge să fie semănată.
Agentul patogen – Leptophaeria maculans / Phoma lingam Combatere la îndemâna
tuturor Combatere chimică Rezistenţa şi transmiterea infecţiilor agentului patogen se poate face
atât prin seminţele infestate cât şi prin sporii aflaţi pe resturile vegetale superficial încorporate
sau aflate în vecinătăţi, şi care pot fi transportaţi de vânt chiar şi până la 7 – 8.000 de metri.
Combatere chimică
Rezistenţa şi transmiterea infecţiilor agentului patogen se poate face atât prin seminţele
infestate cât şi prin sporii aflaţi pe resturile vegetale superficial încorporate sau aflate în
vecinătăţi, şi care pot fi transportaţi de vânt chiar şi până la 7 – 8.000 de metri.
Prima măsură de prevenire a acestei cumplite boli o reprezintă :
o respectarea asolamentului de minim 5 ani,
o mărunţirea şi îngroparea resturilor vegetale prin arături adânci şi de bună calitate,
o utilizarea de sămânţă sănătoasă, certificată.
De asemenea, se va avea în vedere o distanţă corespunzătoare faţă de alte parcele
cultivate cu plante din familia cruciferelor.
Patul germinativ va fi bine mărunţit şi semănatul va fi făcut la adâncimea
corespunzătoare şi în perioada optimă, recomandată în zona de cultură a rapiţei.
 8

Se vor evita cantităţile mari de azot la semănat, ceea ce duce la o dezvoltare luxuriantă a
culturii, ceea ce dă o sensibilitate la atacul acestei boli.
Până la ora actuală nu se cunoaşte un tratament specific seminţei pentru această boală
devastatoare, întrucât ea se transmite local, unde există rozături, înţepături de insecte sau alte
leziuni. Însă nu puţine sunt produsele de combatere în vegetaţie care duc la menţinerea unor
culturi sănătoase şi fără pierderi apreciabile.

4. Putregaiul alb – Sclerotinia sclerotiorum

După Putregaiul tulpinilor, Putregaiul alb este a doua boală în ierarhia pagubelor produse
culturii de rapiţă. Cantitativ, pierderile se situează în jurul cifrei de 1 – 1,5 t/ha sau, procentual,
între 10 – 50%. Simptome
Această boală este determinată de o ciupercă ce se găseşte la nivelul solului sau în
straturile superficiale ale acestuia. Germinarea ciupercii are loc în sol şi este direct influenţată de
primăverile calde şi umede şi de o umezeală ridicată în perioada înfloritului.
Simptome Primele simptome se pot observa pe tulpini unde apar leziuni decolorate,
brune, care vor evolua luând aspectul de putregai, ce poate fi umed sau uscat, în funcţie de
condiţiile climatice dar şi de densitatea culturii.
Atacul apare după înflorire, manifestându-se mai întâi pe tulpini, la nivelul solului,
extinzându-se ulterior şi pe celelalte părţi aeriene ale plantelor. Ţesuturile decolorate care apar
deasupra solului sunt acoperite cu o pâslă albă cu aspect de vată şi care reprezintă miceliul
ciupercii. Sub această pâslă, în interiorul tulpinii se formează scleroţii ciupercii, la început de
culoare albă, care ulterior vor deveni negri şi duri.
Ţesuturile tulpinilor sunt distruse, iar planta nu mai este alimentată cu apă şi substanţe
hrănitoare. Simptome de alterări şi necrozări apar la cca. 8 – 10 zile de la înflorire, mai întâi pe
frunze, apoi pe peţiol şi, la sfârşit, pe tulpină sub forma unui manşon alb. Pe silicve, atacul se
manifestă de asemenea sub formă de manşon alb, urmat de o decolorare a acestora şi de o
deschidere prematură, unde printre seminţe se pot observa scleroţii mici, negri.
Agentul patogen - Sclerotinia sclerotiorum rezistă de la un an la altul prin scleroţii aflaţi
la nivelul solului sau în stratul superficial al acestuia, care, în condiţii de temperatură de 6 - 10
°C germinează dând naştere la apotecii, care vor elibera ulterior ascosporii. Ascosporii luaţi de
vânt vor coloniza petalele, de unde va porni noul atac. Prin căderea petalelor, pe frunze şi pe
tulpini vor apărea noi infecţii şi se vor forma noi scleroţi.
Combatere chimică
Având în vedere că transmiterea bolii se face prin sol, se vor folosi asolamente de 4 – 5
ani, iar în cazul culturilor puternic infestate, asolamentele trebuie de să fie de 7 – 8 ani.
În rotaţia culturilor ce intră în aceste asolamente se vor evita plantele care dezvoltă
această boală: floarea – soarelui, soia, cruciferele, etc., folosindu-se grâul, orzul, porumbul,
sorgul, gramineele furajere, etc.
Un rol important în prevenţia bolii îl constituie combaterea buruienilor, întrucât această
boală are cca. 300 de specii de plante-gazdă din flora spontană. De asemenea, s-a constatat că
 9

aplicarea îngrăşămintelor cu azot în lunile februarie – martie împiedică germinarea scleroţilor.

Petalele cad pe frunze şi pe tulpini determinând noi infecţii cu formarea de scleroţi în interiorul
tulpinilor. Se referă doar la utilizarea fungicidelor în vegetaţie, şi anume de la apariţia primelor
butoane florale şi până la scuturarea completă a florilor .
Masuri de prevenire si combatere:
 evitarea cultivarii rapitei pe terenuri joase si umede;
 tratamentul semintelor inainte de semanat;
 rotatia culturilor;
 aratura la adancime optima (20-25 cm)
 efectuarea tratamentelor cu fungicide specifice.

5. Putregaiul cenuşiu – Botrytis cinerea

Considerat ca fiind o boală cu importanţă mult mai redusă decât celelalte forme de
putregai, Putregaiul cenuşiu rămâne totuşi o boală care, în condiţii favorabile, poate duce la
pierderi însemnate de recoltă.
Simptome Boala poate să apară pe resturile vegetale ale rapiţei sau ale altor plante din familia
cruciferelor aflate în curs de descompunere în sol. În condiţii de favorabilitate (mai ales de
umiditate), boala poate să cuprindă întreaga plantă. Primele simptome ale bolii sunt
determinate de apariţia unor pete decolorate galben-maronii care se unesc ulterior, apoi se
necrozează ajungând să cuprindă toate organele vegetative ale plantei, inclusiv sămânţa.
Ţesuturile astfel atacate putrezesc în final.
Când umiditatea este mare şi persistă o bună parte din timp, pe organele aeriene ale
plantelor (frunze, tulpini, ramificaţii şi silicve) se instalează un mucegai gri-maroniu, cu aspect
prăfos, ce reprezintă miceliul ciupercii format din conidiofori şi conidii. Pe organele sus
menţionate apar nişte puncte de culoare gri, cu aspect poros, leziuni urmate de ţesut putrezit. În
aceste ţesuturi se formează sporii ciupercii, care îi dau culturii un aspect de prăfuire gri-maronie.
Agentul patogen din grupa Botritis se instalează acolo unde întâlneşte leziuni ale
ţesuturilor provocate de unelte, paraziţi sau de îngheţuri. Când boala se instalează la sfârşitul
iernii sau primăvara timpuriu apare putrezirea totală a plantelor, iar dacă instalarea se face mai
târziu, apărând la nivelul tulpinilor şi silicvelor, va apărea o scuturare prematură a acestora.
Această boală se transmite de la un an la altul prin resturile vegetale infestate ale culturii de
rapiţă sau prin cele ale samulastrei plantelor-gazdă purtătoare de infecţie şi încorporate în sol.
Prin germinarea sporilor rezultă miceliul de infecţie, care va pătrunde în frunzele sănătoase prin
diferite leziuni, realizând noi infecţii.
Combatere chimică
Se rezumă la :
- aplicarea de asolamente de 4 – 5 ani,
- arături adânci şi de bună calitate,
- combaterea paraziţilor care pot produce leziuni de ţesut,
 10

- distrugerea samulastrei plantelorgazdă din culturile premergătoare,

- evitarea densităţilor prea mari, precum şi aplicarea azotului fracţionat.
Întrucât infecţiile produse de acest agent patogen sunt locale, se recomandă utilizarea
fungicidelor specifice, care vor duce la limitarea bolii.

6. Hernia radacinilor (Plasmodiophora brassicae)

Pe radacini se produc ingrosari si umflaturi pe toata lungimea lor. Cu timpul, radacinile atacate
se brunifica, se inmoaie si putrezesc. Boala apare in toate stadiile de vegetatie. Plantele atacate
timpuriu raman mici, frunzele se coloreaza si se inrosesc. La plantele mature, boala determina
colorarea frunzelor in albastru-verzui.
Masuri de prevenire si combatere:
 utilizarea de hibrizi rezistenti;
 rotatia culturilor;
 evitarea cultivarii rapitei pe terenuri joase si umede;
 mentinerea unui pH neutru al solului.

7. Mana rapiţei - Peronospora parasitica 

Mana afectează în principal plantulele de rapiţă, infectând cotiledoanele. Cei mai mulţi
hibrizi au o toleranţă bună, daunele fiind semnificative doar în timpul fazelor timpurii de
creştere. În timpul vegetației, pe vreme umedă, cu ploi frecvente sau ceață, ciuperca se
răspândește foarte ușor prin sporii apăruți pe miceliu. Germinarea, infecţia şi sporularea sunt
stimulate de umiditatea aerului mare dar şi de temperaturi în jur de 20°C. Descoperiți mai multe
informații despre influența fluctuațiior de temperatură asupra rapiței.  

Simptome
Apar pete neregulate, gălbui, pe partea superioară a frunzei, iar pe partea inferioară se
creează un miceliu alb, reprezentat de sporangioforii şi sporangii ciupercii. Infecţia severă poate
omorî plantulele de rapiţă. Pe frunzele mari, petele gălbui-maronii sunt mai slab conturate şi
prezintă un miceliu gri pe partea inferioară. Silicvele infectate prezintă pistrui neregulaţi, brun-
negri, cu miceliu rar. Frunzele atacate puternic de mană se pot usca.

Combatere
- Evitarea semănatului întârziat,
- evitarea varietăţilor de semințe de rapiță susceptibile la boli majore,
- respectiv cultivarea soiurilor puţin vulnerabile, reduc considerabil riscul unei infecţii
cu mană la plante.
- Altă recomandare importantă o reprezintă pregătirea corespunzătoare a patului
germinativ şi asigurarea unui aport nutritiv corespunzător printr-o bună 
 11

- Dacă apare o potenţială infecţie, atunci se recomandă aplicarea unor fungicide pe bază
de clorotalonil sau mancozeb care vor controla boala de la cotiledon la stadiul de 3
frunze.

8. Pătarea albă a frunzelor - Pseudocercosporella capsellae

este o boală întâlnită în zonele cu climat mai umed.
Simptome
La început apar pe frunze şi tulpini puncte mici, albe, cu diametrul de 1-5 mm care se
închid la culoare până când devin pete gri cu margini negre.
Ciclul biologic
Infecţia primară este cauzată de conidiile (posibili şi ascospori) formate pe resturile
vegetale. În condiţii de umiditate foarte crescută, infecţia se poate întinde şi la nivelul silicvelor
unde provoacă scuturarea prematură. 
Combatere
Atacurile ciupercii manifestate prin apariţia de puncte albe pe frunze nu au fost până
acum suficient de grave pentru a justifica măsuri de control;
- în caz de risc mare de infestare, se aplică fungicide, primăvara, la repornirea în vegetaţie
şi la înflorire; informaţiile despre toleranţa hibrizilor sunt limitate, iar măsurile de igienă
prin rotaţia culturilor şi identificarea miriştilor infectate sunt recomandate acolo unde
condiţiile favorizează

9. Rugina albă a cruciferelor - Albugo candida

Boala este cunoscută sub numele de rugina albă la plante sau albumeala cruciferelor şi
poate fi întâlnită atât pe cruciferele cultivate, cât şi pe cele spontane. 
Agentul patogen
Această afecțiune a cruciferelor se numește Albugo candida și face parte din
fam.Pythiaceae, ord.Peronosporales, cl. Oomycetes, subincr. Mastigomycotina.

Simptomele ruginii albe a cruciferelor la rapiță

 
Rugina produce la plante pagube pe frunze, tulpini, pedunculi florali, flori şi silicve. Pe
organele atacate apar pete de decolorare, apoi acestea devin albe, lucioase, proeminente, de
diferite forme şi mărimi (1-5 mm în diametru), izolate sau confluente.
În dreptul proeminenţelor, rugina face ca epiderma să crape şi petele devin pulverulente.
Tulpinile şi silicvele atacate suferă malformaţii (hipertrofieri şi îngroşări). Sepalele florilor sunt
hipertrofiate, petalele atrofiate şi înverzite. Tulpinile plantelor atacate sunt contorsionate şi se
culcă pe sol.
Ciclul biologic al ruginii albe a cruciferelor la rapiță
 12

Ciuperca care provoacă rugina albă la plante se transmite de la un an la altul prin oosporii

rămaşi în sol sau pe seminţele netratate, iar în cazul rapiţei de toamnă rezistă şi în rădăcinile din
sol. În cursul anului, ciuperca este răspândită de zoosporangii vehiculaţi de apa de ploaie şi de
vânt.
Prevenirea și combaterea ruginii albe a cruciferelor la rapiță
Măsurile agrotehnice au rol foarte important în prevenirea instalării ruginii albe a cruciferelor la
rapiță.
- Arăturile adânci înainte de semănat ajută la prevenirea acestei boli.
- De asemenea, igienă culturală este foarte importantă pentru a nu perpetua rugina la
rapiță.
-  Este important să se distrugă buruienile de pe terenul afectat. Acestea pot fi purtătoare
ale ciupercii și pot provoca rugina la plante semănate.
- Nu în ultimul rând, este esențial ca odată la 3 sau 4 ani să se facă rotația culturii cu
plante din altă familie decât cea a rapiței.
Toate aceste măsuri creează condiţii nefavorabile pentru instalarea agentului patogen. De obicei,
tratamentele chimice nu sunt necesareTOLERANȚA LA SCUTURAREA BOABELOR DIN
SILI

10. Verticilioza - Verticillium longisporum

Simptome
Spre deosebire de alte specii, de Verticillium, V. longisporum nu induce ofilirea propriu-
zisă, ci îmbătrânirea şi coacerea prematură, conducând la pierderi de producţie de până la 50%.
La început apare clorozarea ramificaţiilor şi a frunzelor, simptom care se generalizează,
iar creşterea este oprită. În secţiunea transversală a tulpinii, se distinge un inel brun-negricios. Se
poate confunda uneori cu Phoma. În final, tulpinile devin de culoarea bronzului, moment ce
coincide cu dezvoltarea microscleroţilor.
Ciclul biologic
Infecţia se instalează pe ramificaţiile laterale ale rădăcinii rapiţei şi la nivelul perişorilor
radiculari, de unde ajunge pe tulpini şi frunze.
În tulpinile plantelor adulte se formează microscleroţi care vor ajunge din nou în sol,
odată cu recoltarea. Microscleroţii îşi menţin viabilitatea în sol până la 14 ani. Germinarea
acestora este stimulată de exudatele radiculare.
Combatere
- Respectarea asolamentului;
- Arătură adâncă;
- Hibrizi toleranţi.
 13

CAPITOLUL II. DĂUNĂTORII RAPIŢEI

Dăunătorii rapiței afectează culturile de rapiță toamna, încă din primele faze de vegetație.
Deși atacă în mod obișnuit toamna, urmele atacului lor se observă și în primăvară. În continuare îți
prezentăm dăunătorii rapiței, pentru a ști cum să depistezi atacul lor, urmând ca la final să
descoperi care sunt principalele tratamente necesare pentru a-i combate.

1. Viespea rapiţei  - Athalia rosae

este un dăunător specific în majoritatea culturilor de crucifere, precum rapiţa, varza şi
muştarul.
Descriere. Adultul are corpul de culoare neagră, cu toracele galben-auriu. Lungimea
corpului la insecta adultă este de 5,2 – 9 mm. Antenele sunt formate din 9 articole de culoare
neagră, dintre care al treilea este cel mai lung (C. Manolache, A. Săvescu).
La apariţie, larva are corpul verde şi capul negru, cu o lungime de 15-18 mm. În ultimul
stadiu larvar culoarea se schimbă în cenuşiu. Cele trei stadii prin care insecta trece până la stadiul
de adult, respectiv eonimfa, pronimfa şi nimfa, se caracterizează prin culoarea cenuşie sau vineţie
a corpului. Viespea rapiţei iernează în stadiul de eonimfă, într-un cocon la 10-15 cm în sol.
Primăvara adulţii apar la sfârşitul lunii aprilie, începutul lunii mai. La numai o săptămână
de la apariţia adulţilor, viespea rapiţei depune primele ouă, pe marginea frunzelor de rapiţă sau a
altor plante din familia cruciferelor. Pe frunze apar, astfel, mici pustule rotunde, pe epiderma
inferioară. După 6-13 zile apar primele larve care încep să se hrănească din frunza respectivă.
O a doua generaţie de insecte este aşteptată să apară la mijlocul verii, în luna iulie, sau în
toamnă dacă vara va fi secetoasă. Cele mai mari pagube în culturi le produc larvele acestei celei
de-a doua generaţii, care se hrănesc cu plantele tinere, din culturile înfiinţate toamna.
Masuri de prevenire si combatere:
 rotatia culturilor;
 agrotehnica corecta;
 efectuarea tratamentelor cu insecticide specifice.
Tratamente la avertizare: Proteus OD 110, Calypso 480 SC.

2. Puricele cruciferelor - Psylliodes chrysocephala

Descriere
Adultul are 3,0-4,5 mm lungime, corpul oval-alungit, de culoare negru - albastrui, stralucitor.
Acestia pot sari destul de mult. In cazuri individuale se pot intalni adulti cu aripi brun-deschis.
Larvele pot avea pana la 7 mm lungime, culoare alb-murdar si capul brun-inchis. Au 3 perechi de
picioare si o placa anala brun-inchisa, terminata cu 2 spini.
 14

Biologie/Ecologie
Adultii ies la sfarsit de iunie si in iulie din pupe si mananca frunze si lastari. Apoi isi cauta
locuri racoroase si umbroase pentru diapauza de vara. Cam la inceputul lunii septembrie parasesc
locul de pauza si invadeaza tinerele plante. Dupa 10-15 zile femelele incep depunerea pontei la
1-2 cm adancime in sol in apropierea plantei si dureaza, functie de mersul vremii, pana in
primavara. Larvele perforeaza petiolurile frunzelor inferioare si lasa in urma rosaturi cicatrizate.
De acolo acestea pot, in iernile blande, sa patrunda in varfurile lastarilor. In anii favorabili o
parte din larve pot fi complet dezvoltate inca din toamna. Acestea patrund in sol la inceputul
iernii sau in aprilie/mai pentru impupare. In iernile blande depunerea pontei continua astfel ca in
primavara pot fi intalnite in culturile de rapita larve de varste diferite. Puricele cruciferelor este o
insecta iubitoare de racoare si are doar o generatie pe an.
Plante atacate/daune Puricele cruciferelor ataca pe langa rapita si alte crucifere ca mustar,
ridichi si crucifere spontane.
Atacul la rapita este periculos de la rasarit si pana in faza de 3-4 frunze, dupa care daunele
provocate nu mai au importanta economica.
Galeriile sapate de larve se umplu deseori cu apa, care ingheata si duce la craparea
tulpinilor. De asemenea, in zonele atacate se pot instala o serie de ciperci patogene ca Phoma
lingam si Verticillium longisporum.
Pentru a preveni și combate acest dăunător se recomandă:
- rotația culturilor și
- efectuarea tratamentelor cu insecticide specifice.

3. Gândacul lucios- Meligethes aeneus

Raspandire : in regiunile cu precipitatii mai ridicate, mai ales in Transilvania, Banat si nordul
Moldovei.
Descriere
Adultul are corpul oval, de 1,5-1,7 mm lungime, convex dorsal si plan ventral, de culoare
aramie sau albastruie, cu luciu metalic sau mat.
Antenele sunt formate din 11 articule, maciucate, de culoare inchisa.
Pronotul si elitrele au o punctuatie fina si deasa.
Picioarele anterioare sunt de culoare bruna roscata, cele mijlocii si posterioare de culoare neagra.
Marginea externa a tibiilor anterioare fin si regulat dintata.
Larva este oligopoda, la completa dezvoltare de 3,5 mm lungime.Corp de culoare alba, capul si
picioarele de culoare bruna.
Biologie
Prezinta o generatie pe an. Ierneaza ca insecta adulta in stratul superficial al solului ori in
liziera padurilor. In primavara isi fac aparitia spre sfarsitul lunii aprilie, cand infloresc diferite
specii de plante ierboase si lemnoase (salcia, prunul, papadia,etc), hranindu-se cu elementele
florale ale acestora.
 15

Dupa copulatie, in aprilie-mai, femelele depun ouale in bobocii florali ai plantelor gazda.
Femelele perforeaza bobocii florali si depun 1-2 oua lipite de antere. 0 femela poate depune 300-
400 oua. Incubatia dureaza 4-14 zile.
Larvele isi fac aparitia la deschiderea bobocilor florali si se hranesc cu organele florale.
Stadiul larvar dureaza 3-4 saptamani, dupa care larva coboara in sol la 2-4 cm adancime si se
transforma in pupa. In cursul lunilor iunie-iulie apar adultii din noua generatie, care dupa o
perioada de hranire de cateva saptamani se retrag pentru hibernare.
Gândacul lucios roade bobocii florali la exterior, iar la interior consumă staminele și pistilul.
Atacul său determină uscarea și căderea bobocilor, iar bobocii care au suferit un atac redus produc
silicve mici, subțiri și răsucite la vârf. Femela acestui gândac roade bobocul floral și depune 1-2
ouă pe stamine. În unele cazuri, într-un singur boboc floral se pot regăsi până la 15 ouă, depuse de
femele diferite.
Ca prevenire și combatere, se recomandă:
- rotația culturilor,
- agrotehnica corectă,
- strângerea și distrugerea resturilor vegetale,
- aplicarea tratamentelor cu insecticide specifice.

4. Gândacul păros - Epicometis hirta

Raspandire
Gandacul paros este un coleopter comun, semnalat frecvent in zonele de stepa si silvostepa si
care ataca frecvent pomii, vita de vie si cruciferele in perioada infloritului. 
Descriere
Adultul are corpul de 10-12 mm lungime, de culoare negru-mat, acoperit cu peri fini, desi, alb-
galbui. Elitrele sunt cenusii-negricioase, cu 6-8 pete mici, albe, dispuse neregulat. Tibiile
picioarelor anterioare sunt prevazute cu trei dinti.
Oul este alb, rotund.
Larva este de tip scarabeiform (groasa, in forma de C), alb-galbuie, cu capul brun.
Pupa este alb-galbuie, de 13-16 mm lungime.
Biologie si ecologie
Specia prezinta o singura generatie anuala si ierneaza in stadiul de adult in sol. Adultii hibernanti
apar primavara devreme si zboara mai ales in zilele insorite, iar noaptea se retrag in sol. Perioada
de zbor dureaza 3-4 luni (aprilie-iulie). Fiecare femela depune in medie 40 oua in sol. Incubatia
dureaza 1-2 saptamani iar dezvoltarea larvara ca. 2 luni. Noii adulti apar in august-septembrie,
dar raman in lojele pupale construite din particule de sol pana in primavara anului urmator.
Plante atacate si mod de daunare
Specie polifaga, prefera pomii fructiferi dar ataca in perioada infloritului si vita de vie, iar in
ultimii ani rapita si alte crucifere si chiar porumbul si cerealele paioase.
Gândacul păros consumă organele florale ale rapiței și, în unele cazuri, frunzele tinere.
Prevenire si combatere
 16

Combaterea insectei este in general dificila si riscanta, deoarece ataca in perioada infloritului,
cand trebuie sa protejam entomofauna utila. Se pot utiliza:
- feromonii sexuali specifici care atrag masculii;
- specii parazitoide precum viespea de stepa (Scolia hirta), care trebuie protejata deoarece
paraziteaza larvele gandacilor din genul Epicometis.

5. Gândacul roșu - Entomoscelis adonidis

Descriere
Adultul are corpul globulos, de 7-10 mm lungime şi culoare roşu-cărămiziu. Pe cap are o pată
neagră, pe spate şi pe elitre prezintă 3 dungi negre longitudinale.
Larva are la maturitate 11-14 mm lungime, este neagră-cenuşie pe partea dorsală şi gălbuie pe
partea ventrală.

Biologie
Dăunătorul iernează în stadiul de ou de rezistenţă, sub bulgării de pământ şi prezintă o singură
generaţie pe an. Eclozarea ouălor în primăvară e condiţionată de temperatură, aceasta trebuind să
înregistreze un minimum de 3-4°C.
Stadiul larvar durează 40-60 de zile, apoi se retrag în sol (la 3-4 cm adâncime), unde se
transformă în nimfă. Se menţin în acest stadiu timp de două săptămâni, după care vor lua naştere
noii adulţi. Aceştia se hrănesc până în luna iunie, apoi se retrag în pământ până în septembrie.

Mod de dăunare
Gandacul roşu al rapiţei atacă în vetre, atât toamna, cât şi primăvara.
Adulţii atacă în toamnă, rozând limbul frunzelor la plantele tinere de rapiţă. Poate
provoca pagube foarte mari în această perioadă, ajungând să distrugă culturi întregi de rapiţă de
toamnă. Uneori, consumă întreaga suprafaţă a limbului, lăsând doar nervura centrală întreagă;
acesta este un simptom caracteristic. Primăvara, plantele sunt atacate atât de noua generaţie de
adulti, cât şi de larvele acestora. În primele zile, noii adulţi se hrănesc cu frunzele verzi de la
baza tulpinii, iar mai târziu rod florile şi silicvele. Larvele tinere rod marginile frunzelor sau
epiderma şi parenchimul, iar în ultimele vârste lasă numai nervurile.

Ca măsuri de prevenire și combatere se recomandă:

- tratarea semințelor înainte de semănat,
- rotația culturilor,
- agrotehnica corectă,
- strângerea și distrugerea resturilor vegetale,
- efectuarea tratamentelor cu insecticide specifice.

6. Gărgărița silicvelor- Ceutorhynchus assimilis

 17

Raspandire: 
In tara noastra se gaseste in toate zonele cultivatoare de rapita.
Descriere: 
Adultul are corpul de culoare neagra, acoperit cu perisori si solzi cenusii. Lungimea
este de 2-2,8 mm. Pronotul prezinta cate un tubercul evident, care se gaseste intr-o pozitie usor
transversala. Striurile elitrelor au cate un rand de solzi, iar interstriurile cate doua randuri de
solzi. Partea anterioara a elitrelor este fin granulata. Larva este de tip curculionid. Corpul este
curbat, de 3-5 mm lungime, de culoare alba. Capsula cefalica este bruna.
Biologie si ecologie: 
Ierneaza ca insecta adulta in stratul superficial al solului. In primavara parasesc locul de
hibernare si migreaza pe cruciferele spontane si apoi pe culturile de crucifere. Maturitatea
sexuala intervine dupa 40-70 zile de hranire de la aparitie, dupa care are loc copulatia si apoi
ponta. Depunerea oualor are loc in silicvele in formare. Femela roade un orificiu in peretele
silicvei si in fiecare orificiu ros depune un ou. O femela depune 35-50 oua. Incubatia dureaza 8-
11 zile, iar evolutia larvara dureaza 20-35 zile. La completa dezvoltare larvele rod orificii in
peretele silicvei, parasesc locurile de hrana, se rtrag in sol si, in stratul superficial, se impupeaza.
Stadiul pupal dureaza 10-15 zile. Noii adulti se hranesc pe seama plantelor crucifere spontane si
cultivate, pana in toamna cand se retrag pentru hibernare.
Plante atacate si mod de daunare: 
Insecta ataca diferite crucifere spontane si cultivate. Adultii rod mici cavitati in tulpini,
pedunculi si butoni florali, iar larvele consuma semintele. In cursul dezvoltarii sale o larva 
distruge 6-9 seminte.
Adulții acestui dăunător rod mici cavități în tulpini, pedunculi și butonii florali, în timp ce
larvele consumă semințele. Pe măsură ce se dezvoltă, o larvă consumă 6-9 semințe. Depun ponta în
silicvele aflate în formare. Femela gărgăriței silicvelor roade un orificiu în peretele silicvei și
depune un ou în acest orificiu. O femelă depune 35-50 ouă.
Pentru a preveni și combate acest dăunător se recomandă:
- strângerea și distrugerea resturilor vegetale,
- rotația culturilor, agrotehnica corectă,
- aplicarea tratamentelor cu insecticide specifice.

7. Puricele albastru al rapiţei. Psylliodes chrysocephala L.

În ţara noastră, dăunătorul este întâlnit în majoritatea zonelor cultivatoare de rapiţă. Are o
apariţie ciclică, având o intensitate mai mare a atacului o dată la nouă ani. Psylliodes
chrysocephala L. este o insectă iubitoare de răcoare.

Descriere
Adulţii au lungimea de 3-4,5 mm, se deosebesc prin culoarea lor verde-albăstruie cu luciu
metalic. Au antene lungi, picioare mari în spate şi sar foarte rapid dacă sunt deranjaţi. Se pot
întâlni adulţi cu aripi brun-deschis. Larvele pot ajunge până la 7 mm lungime, au corpul pestriţ,
 18

iar capul şi coada sunt negre. La o privire atentă, se văd şi cele 3 perechi de picioare şi o placă
anală brun-închisă, terminată cu 2 spini.

Biologie
Puricele albastru al rapiţei are o singură generaţie pe an. Apogeul apariţiei adulţilor este la
sfârşitul lunii septembrie, când mănâncă frunze şi lăstari. După aproximativ două săptămâni,
femelele încep depunerea pontei la 1-2 cm adâncime în sol în apropierea plantei. Ouăle sunt
depuse în sol în jurul plantelor, eclozarea putând avea loc în orice moment începând cu
octombrie, în funcţie de temperatură.
Larvele perforează peţiolurile frunzelor inferioare şi lasă în urmă rosături cicatrizate. De acolo,
în iernile blânde, acestea pot să pătrundă în vârfurile lăstarilor.
În anii favorabili, o parte dintre larve pot fi complet dezvoltate încă din toamnă. Acestea pătrund
în sol la începutul iernii sau în aprilie/mai pentru împupare. În iernile blânde, depunerea pontei
continuă astfel că în primăvară pot fi întâlnite larve de vârste diferite.
 
Mod de dăunare
Atacul purecilor adulţi survine în vetre, toamna devreme, provocând perforaţii la nivelul
cotiledoanelor de rapiţă, reducând mult vigoarea plantulelor.
Daunele cele mai importante sunt produse de către larve care rod tuneluri prin peţiolul frunzelor
şi tulpini în care, deseori pătrunde apa ce îngheaţă şi duce la crăparea acestora.

Aceste zone reprezintă porţi de intrare pentru o serie de ciuperci patogene ca Phoma
lingam şi Verticillium longisporum. Pe fondul unei vigori mult slăbite de atacul adulţilor, larvele
de Psylliodes pot provoca uneori moartea plantelor de rapiţă.
 
Prevenire şi combatere
Arătura, distrugerea plantelor spontane ce sunt gazde pentru purici, folosirea echilibrată a
îngrăşămintelor şi irigarea pentru dezvoltarea viguroasă a plantelor, constituie măsuri de
prevenire a atacurilor severe ale dăunătorului şi reducerea rezervei biologice.
În etapa de germinare, combaterea puricilor se realizează când este roasă peste o zecime din
frunze. Zborul trebuie monitorizat cu ajutorul capcanelor galbene, iar când populaţiile de pureci
sunt foarte mari, trebuie aplicat şi un insecticid de tipul piretroizilor. Combaterea chimică a
larvelor trebuie efectuată în lunile septembrie-octombrie fiind nevoie de unul, uneori două
tratamente cu unul dintre produsele recomandate. Momentul optim pentru aplicarea
tratamentului este atunci când numărul puricilor prinşi în capcanele galbene este peste sau sub
pragul economic de dăunare şi control (PED). Pragul de dăunare este la 2-3 larve pe plantă, la
70% din plante sau la un număr de 50 de purici prinşi în capcane

8. Gărgăriţa tulpinilor de rapiţă - Ceutorhynchus napi

 19

Descriere
Adultul are corpul de culoare neagra-plumburie si o lungime de 3,6-4,0 mm. Elitrele
prezinta striuri longitudinale inguste, interstriurile avand cate 3-4 randuri de perisori scurti si fini.
Larva, apoda si eucefala, la completa dezvoltare, are corpul de 3-4 mm lungime, capsula
cefalica galbuie-bruna, iar corpul de culoare galbuie si cu protuberante inserate cu perisori.
Biologie si ecologie
Ierneaza ca insecta adulta in stratul superficial al solului de la baza plantelor. In
primavara, cand temperatura depaseste 9 grade C, dupa o perioada de zbor, hranire si copulatie
de 25-30 zile, femelele depun ouale in maduva tulpinii plantelor gazda. O femela depune 15-60
oua. Incubatia dureaza 6-20 zile, in functie de mersul vremii.
Primele larve apar in aprilie, iar dezvoltarea completa a acestora are loc in 30-40 zile,
dupa care parasesc tulpinile si migreaza in sol la 4-6 cm adancime.
In sol larvele se transforma in pupe si dupa aproximativ o luna in insecte adulte, dar
raman in diapauza pana la sfarsitul toamnei cand, parasind coconii nimfali, urca la suprafata, la
baza plantelor si hiberneaza.
Plante atacate si mod de daunare
Specie oligofaga, care prefera culturile de rapita, varza, conopida, la care produce pagube
considerabile.
Adultii hibernanti rod perforatii marginale in limbul foliar si varful tulpinilor.
Larvele rod galerii descendente ori ascendente in maduva tulpinilor, determinand
deformarea si rasucirea longitudinala a acestora. Plantele atacate ramifica bogat, stagneaza in
crestere si nu formeaza silicve sau acestea sunt seci si cu seminte de slaba calitate.

9. Ţânţarul silicvelor. Dasineura brassicae 

Acest dăunător are ca gazdă mai multe plante din familia cruciferelor, întâlnindu-se în toate
zonele unde sunt cultivate.
Descriere
Adultul are până la 1,5 mm lungime, cu trunchiul de culoare negru-brun și pilozitate albicioasă.
Larva are 0,5-1,5 mm, este de culoare albă, la început translucidă, apoi mată.

Mod de dăunare:
Daunele provocate de ţânţarul silicvelor pot fi devastatoare, deoarece larvele acestuia se hrănesc
cu peretele interior al silicvei, provocând simptome tipice de băşicare a acestora. Silicva se
îngălbeneşte şi se sparge prematur, ducând la pierderea totală a seminţelor. Atacul se manifestă
mai ales la marginea câmpului de rapiţă.
 
Combatere:
Nu există un prag economic de dăunare la care să se efectueze controlul ţânţarului silicvelor,
deoarece daunele pot fi influenţate foarte mult de activitatea lui Ceutorhyncus assimilis.
 20

Folosirea unui insecticid piretroid este eficientă în controlul ţânţarului, dar nu are acelaşi efect şi
asupra larvelor acestuia.

10. Buha semănăturilor. Agrotis segetum

 
Buha semănăturilor apare în toate zonele, dar mai ales în cele cu soluri umede, aluviale,
întâlnite în lunca şi bălţile Dunării, Moldova, Banat.
 
Descriere
Adultul de buhă are aripile anterioare brune-cenuşii, cu pete caracteristice speciilor
de Noctuidae (reniformă, orbiculară şi cuneiformă), mai deschise şi încercuite cu negru. Câmpul
aripilor buhei care afectează rapița este străbătut de linii fine, brune, transversale, în zig-zag.
Aripile posterioare sunt mai deschise, alb-sidefii la mascul şi cenuşii la femelă. Nervurile şi
marginile aripii sunt mai închise. Anvergura aripilor este de 35 - 45 mm.
Larva de buha semănătorilor, la maturitate, are 4,5-5,0 cm lungime şi este de culoare cenuşiu-
verzuie. Pe partea dorsală a corpului prezintă trei dungi brune, cea mediană mai lată.
 
Biologia buhei rapiței
Buha semănăturilor iernează ca larvă în ultimele vârste în sol şi are două generaţii pe an.
Primăvara, în luna aprilie, larvele se transformă în pupe. Stadiul de pupă durează 2 - 3 săptămâni.
Fluturii apar la sfârşitul lunii aprilie - începutul lunii mai, când temperaturile medii ale aerului
sunt cuprinse între 14 - 16°C. Zborul fluturilor este nocturn şi durează până la sfârşitul lunii iulie.
Copulaţia are loc imediat după apariţie, iar ponta începe la 2 - 3 zile. Ouăle buhei
semănăturilor sunt sferice, cu diametrul de 0,4 mm, puţin turtite şi de culoare albă. Sunt depuse
izolat, frecvent pe partea inferioară a frunzelor unor plante spontane ca pălămida, loboda, ştir,
nalbă, pătlagină şi mai rar pe frunzele plantelor cultivate: rapiţă, sfeclă de zahăr, porumb. O
femelă depune 500 - 2000 ouă, în funcţie de cantitatea şi calitatea hranei pe care s-au dezvoltat
larvele. Perioada de incubaţie durează 4 - 5 zile.
În primele trei vârste, larvele sunt diurne şi se hrănesc cu părţile aeriene ale plantelor. După a
patra năpârlire, larvele se retrag în stratul superficial al solului. Unele larve năpârlesc şi de şase
ori. Dezvoltarea larvară a buhei rapiței durează 30 - 35 zile, ajungând la maturitate la începutul
lunii iulie când se transformă în pupe. Stadiul de pupă durează 2 – 3 săptămâni, astfel că în iulie-
august apar fluturii, care vor da naştere la generaţia a doua. Femelele depun ouăle pe plantele
culturilor înfiinţate în toamnă, apoi larvele de buhă se hrănesc şi se dezvoltă până toamna târziu
şi coboară în sol unde iernează la adâncimi de 10-20 cm.
 
Modul de dăunare a buhei la rapiță
Buha semănăturilor este un dăunător polifag, atacând peste 80 specii de plante.
 21

În primele stadii larvele de buhă distrug părţile aeriene ale rapiței, în ultimele stadii buhele
rod părţile subterane ale tulpinii, iar la rapiţă şi cereale ele consumă şi rădăcinile. Plantele
atacate se usucă şi astfel, când invaziile sunt mari, sunt distruse suprafeţe mari de culturi. În
stadiul de dezvoltare timpurie a culturii, o larvă poate să distrugă 8-10 plante.

Prevenirea și combaterea buhei la rapiță

Dintre măsurile agrotehnice recomandăm:
- lucrarea solului cu discul şi
- combaterea buruienilor unde buha semănăturilor depune ponta.
- Instalarea de capcane luminoase pe timp de noapte şi capcane cu feromoni pentru
atragerea adulţilor constituie măsuri pentru diminuarea populaţiilor.
Combaterea buhei la rapiță acestui dăunător se realizează la apariţia primelor larve, prin
tratamente chimice cu produsele şi în dozele recomandate de CODEX. Pragul de dăunare 2
larve/m2.

11. Păduchele cenuşiu al verzei. Brevicoryne brassicae L., sin. Aphis brassica
 
Dăunătorul este întâlnit din zona de stepă, până în cea a pădurilor de foioase, unde se cultivă
plante din familia crucifere.
 
Descriere
Brevicoryne brassicae are două forme, şi anume:
a) Forma apteră, care are corpul globulos de 1,8-2,5 mm lungime, de culoare verde-gălbuie,
acoperit cu o secreţie abundentă ceroasă, de culoare cenuşiu-albăstruie. Antenele sunt alcătuite
din 6 articole.
b) Forma aripată are corpul de 1,6 -2,3 mm lungime; capul şi toracele sunt de culoare brun
închis, iar abdomenul galben–verzui. Tot corpul este acoperit de o secreţie ceroasă, de culoare
cenuşie.
Oul este alungit, negru-albăstrui.
 
Biologie
Iernează în stadiul de ou de rezistenţă pe tulpini şi pe peţiolul frunzelor. Este o specie polivoltină,
ce dezvoltă 16-18 generaţii pe an. În condiţii favorabile (la temperaturi cuprinse între 18 şi
26°C), durata unei generaţii este de 10-14 zile.
Toamna apar indivizii sexuaţi care se împerechează. Ouăle sunt depuse toamna, pe tulpini şi
eclozează primăvara. Dau naştere la colonii de indivizi apteri care se dezvoltă progresiv pe
frunzele superioare, apoi se grupează pe inflorescenţă. Indivizii aripaţi apar când populaţia este
maximă şi colonizează alte plante.
 
Mod de dăunare
 22

Păduchele atacă diferite crucifere spontane şi cultivate: rapiţa, muştarul, varza, conopida, gulia,
ridichea etc. Adulţii şi larvele formează colonii pe frunze, tulpini, inflorescenţe şi silicve, pe care
le înţeapă şi sug sucul celuluar. Mai întâi, pe frunze apar nişte pete gălbui, apoi frunzele se
usucă. Sunt atacate şi tijele florifere, care devin albastru-verzui, florile se usucă sau avortează. În
anii favorabili, când atacul este timpuriu şi timpul secetos, poate cauza pierderi de producţie de
30–40%. Dăunătorul este vector de viroze.
 
Prevenire şi combatere
Se recomandă combaterea chimică cu produse şi doze omologate în CODEX, când 10% din
vârfurile de creştere ale rapiţei de toamnă sunt infestate în timpul înfloririi, sau când 5% din
vârfurile de creştere sunt în faza de buton floral. Pragul economic de dăunare este de două
colonii/m² la marginile culturii de rapiţă.
Dăunătorul are o serie de inamici naturali, dintre care amintim: Adalia tetraspilota, Apidius
matricariae, Diaeretiella rapae, etc.

12. Gărgăriţa galicola. Ceuthorhynchus pleurostigma Marsh.

Descriere
Adultul are corpul alungit, de 2-3 mm lungime, de culoare negru-cenuşiu, cu pete albe pe părţile
laterale ale mezotoracelui. Rostrul este roşcat şi se găseşte ascuns în stare de repaus într-un şanţ
special al prosternului. Pronotul este puternic punctat şi prevăzut median cu un şanţ. Elitrele sunt
acoperite cu o pubescenţă fină, de culoare cenuşie. Oul este elipsoidal, de culoare albă. Larvele
au 3-4 mm lungime, apode, de culoare albă; capul este brun-deschis.
 
Biologie
Iernează în sol, în stadiul de adult sau de larvă. Are o generaţie pe an, cu două cicluri de evoluţie:
unul de primăvară, care se dezvoltă pe rapiţă şi muştar şi altul de vară care se dezvoltă pe plante
legumicole vărzoase.
 
Mod de dăunare
Este un dăunător oligofag, iar din familia cruciferelor atacă cu predilecţie varza.
Atacul este produs de larve care pătrund în rădăcini şi produc o hipertrofie a ţesuturilor, în jurul
rădăcinilor formându-se gale caracteristice. În primă fază, aceste gale sunt mici, apoi se unesc
ajungând la dimensiunea unei alune sau chiar a unei nuci. În interiorul unei gale se găsesc 1-2
larve. Acest tip de atac poate fi confundat cu cel al herniei rădăcinilor.
 
Prevenire şi combatere
Distrugerea plantelor spontane din familia Cruciferae (rapiţă sălbatică, muştar sălbatic) pe care
se dezvoltă dăunătorul; rotaţia culturilor; folosirea de sămânţă sănătoasă, tratată, pe terenuri bine
pregătite şi în soluri fertile.
 23

Se pot întrebuinţa şi insecticide granulate conform CODEX.

13. Gărgăriţa pătată

Descriere
Adultul are 3-3,5 mm lungime, de culoare neagră, acoperit cu solzi şi perişori cenuşii. Pronotul
este prevăzut cu o dungă longitudinală albicioasă. Elitrele prezintă în regiunea scutelului o pată
albă, caracteristică. Rostrul este lung, puţin îngroşat la vârf. Antenele sunt proeminente. Larva,
apodă, are 5-6 mm lungime, de culoare albă sau alb-gălbuie, translucidă, iar capul galben-
deschis.
 
Biologie
Iernează în stadiul de adult pe sub bulgării de pământ, în mulci, taluzuri, pe sub frunzele căzute
sau în frunzarul pădurilor. Dăunătorul are doar o generaţie pe an; câteodată, în anii favorabili,
chiar şi 2 generaţii. Adulţii hibernanţi părăsesc locurile de iernare la temperaturi de 12–15°C pe
crucifere spontane, iar când temperatura ajunge la 18–20°C migrează în cultură. Larvele sapă
galerii în peţiolul frunzelor şi tulpini, atac asociat frecvent cu cel al larvelor de Ceutorhyncus
napi. La maturitate, larvele părăsesc locul de hrănire, se retrag în sol unde se împupează (iulie-
august).
 Mod de dăunare
Dăunătorul atacă cruciferele cultivate şi spontane, dar pagubele cele mai mari se înregistrează la
rapiţă şi la varză. În urma atacului, vigoarea plantelor scade, frunzele se usucă şi cad, iar tulpinile
se rup cu uşurinţă în dreptul galeriilor. La rapiţă, tijele florifere se veştejesc şi nu mai fructifică.
Dăunătorul produce pagube mai mari în culturile de rapiţă de primăvară.
 
Prevenire şi combatere
Distrugerea plantelor gazdă pe care se dezvoltă dăunătorul, rotaţia culturilor, folosirea de
sămânţă sănătoasă. Se pot folosi substanţe omologate conform CODEX.

14. Musca rădăcinilor. Delia brassicae radicum L.

 
Se întâlneşte în principalele regiuni de cultură a rapiţei.
 
Descriere
Adultul are corpul de 6-7 mm lungime, asemănător muştei de casă. Masculul este cenuşiu-închis,
pubescent, cu trei dungi negre pe pronot şi una dorsală pe abdomen. Femela este de culoare
cenuşiu-gălbuie, mai mare şi mai slab pubescentă. La ambele sexe, antenele, ca şi picioarele,
sunt negre. Oul are formă de bastonaş şi de culoare alb-lucios. La dezvoltare completă, larva,
 24

apodă şi acefală, are până la 7-9 mm lungime, este fusiformă, anterior mai subţire şi de culoare
alb-gălbuie. Regiunea posterioară a abdomenului este trunchiată oblic. Pupa este de culoare
castanie.

Biologie
Dăunătorul prezintă 2-3 generaţii pe an. Iernează în stadiul de pupă în sol, la adâncimi de 2-15
cm, mai rar în resturile vegetale rămase pe câmp. În primăvară are loc transformarea pupelor în
insecte adulte. Adulţii apar primăvara, la sfârşitul lunii aprilie. Ei sunt semnalaţi pe diferite
plante spontane. La câteva zile de la apariţie, are loc copulaţia, iar după 8-10 zile depunerea
ouălor, infestând plantele din culturile timpurii. În condiţii favorabile, poate apărea şi o a treia
generaţie, parţială.
 
Mod de dăunare
Insecta infectează plantele tinere de brasicacee (rapiţă, muştar, conopidă, varză, etc.). Ponta este
depusă la baza tijei. La apariţie, larvele se hrănesc cu rădăcinile din jurul pivotului, apoi pătrund
în interiorul rădăcinii, rozând galerii longitudinale. În cazul unui atac puternic, când la o plantă
se găsesc mai multe larve, acestea rod galerii ascendente până în tulpiniţă, ajungând uneori până
la inserţia frunzelor. În urma atacului, plantele se pot regenera, dar dezvoltarea acestora trebuie
monitorizată cu stricteţe. Daunele provocate în primăvară sunt mai puţin periculoase deoarece
plantele sunt mai dezvoltate.
În urma atacului, frunzele plantelor au o culoare verde-închis şi se lasă pe sol.
Larvele se hrănesc timp de 2-3 săptămâni înainte de împupare, stadiu în care parcurg perioada de
iarnă. La desprimăvărare, larvele ies din pupă ca muşte şi ciclul biologic se repetă.
 
Prevenire şi combatere
Lucrările solului duc la distrugerea larvelor şi a pupelor reducându-se astfel rezerva biologică a
dăunătorului. Tratamentul seminţelor protejează tinerele plante împotriva principalilor dăunători
doar în primele stadii de vegetaţie, dar pentru combatere este necesară şi efectuarea de
tratamente în vegetaţie cu produse de contact.
 25

CAPITOLUL III. COMPLEXUL MĂSURILOR DE PROTECTIE A RAPIŢEI

ÎMPOTRIVA BOLILOR ŞI DĂUNĂTORILOR

Metode de prevenire a bolilor prin metode agro-fitotehnice

Pentru a preveni apariția bolilor în cultura de rapiță viitoare, este recomandată :
- încorporarea resturilor vegetale imediat după recoltare și
- alegerea unor hibrizi mai puțin vulnerabili.
- De asemenea, este important ca lucrările să fie efectuate cu atenție pentru evitarea
leziunilor la plante.
- Totodată, e recomandat ca rapița să fie cultivată pe soluri bogate, mijlocii și profunde, iar
plantele trebuie să aibă o densitate optimă. Conform ghidului Despre rapiță, cultura
trebuie să fie înființată după plante premergătoare precum cerealele de toamnă (grâu,
orz), cartofii timpurii, leguminoasele boabe (măzare), trifoiul roșu după prima coasă și
borceagul de toamnă.
- Administrarea de îngrășăminte în cantități optime, dar și combaterea buruienilor
contribuie la prevenirea atacului bolilor.
Deși cultura de rapiță se poate adapta cu succes condițiilor climatice din România, aceasta
are propriile particularități și este necesar să fie protejată împotriva bolilor, dar și dăunătorilor și
buruienilor. În acest fel, ai siguranța unei culturi cantitative și calitative.

Combaterea buruienilor si a samulastrei.

Daca inainte de semanat, se constata o infestare dominanta cu specii de buruieni perene,
se recomanda a se efectua cu cca o saptamana inainte de semanat, o aplicare cu un erbicid total
precum Round Up 3,0-4,0 l/ha, Cosmic 3,0-4,0 l/ha sau Taifun 3,0-4,0 l/ha.
Daca cultura este infestata cu buruieni cu frunza lata, atunci se poate efectua o erbicidare
preemergenta sau postemergenta timpurie cu Galera Super 0,2 l/ha. O alta solutie este aplicarea
produsului Salsa 25 grame/ha.
In situatia unei infestari mixte buruieni mono + dicotiledonate + samulastra, se poate
efectua o erbicidare preemergenta cu un produs precum Butisan S 1,5 l/ha, Butisan Avant 2,5
l/ha, Brasan 2,0 l/ha aplicat preemergent ( si numai odata la 3 ani pe aceeasi sola), Teridox 50
EC 2,0-3,0 l/ha.
Samulastra care apare frecvent in perioada rasaririi culturii, poate fi distrusa relativ usor,
cu un erbicid antigramineic, daca interventia are loc inainte de infratirea plantelor de grau sau
orz. Se poate utiliza un erbicid ca Fusilade Forte 0,8-1,0 l/ha, Leopard 0,7-1,0 l/ha, Pantera 0,75-
1,5 l/ha, sau Select Super 0,8 l/ha. La toate aceste produse, doza mica este pentru sanulastra
 26

neinfratita si pentru buruieni graminee anuale, iar doza mare este pentru samulastra infratita si
infestarea cu buruieni graminee perene ( costrei sau pir).
Primavara, se poate efectua o erbicidare pentru combaterea buruienilor dicotiledonate cu Galera
Super in doza de 0,25 l/ha sau Salsa 25 grame/ha. Daca aceste erbicide au fost aplicate toamna,
atunci nu se mai poate utilize din nou primavara. Pentru hibrizii Clearfield, se utilizeaza pentru
combaterea buruienilor mono si dicotiledonate, Cleranda 1,5 – 2,0 l/ha + Dash 1,0l/ha, aplicat
postemergent.
Combaterea bolilor:
Toamna, se efectueaza un tratament pentru prevenirea infectiilor cauzate de fainare,
alternarioza, patarea alba si putregaiul uscat. Se poate utiliza Caramba Turbo, in doza de 1,0 l/ha
sau Toprex 0,5 l/ha. Tratamentul cu aceste fungicide are si rol de inhibare a cresterii plantelor
pentru marirea rezistentei la iernare.
Se mai pot utiliza Folicur Solo 1,0 l/lha, Orius 25 EW 1,0 l/ha, Mirage 45 EC 1,0 l/ha,
Mystic Pro 0,625 l/ha. Si aceste produse din grupa compusilor triazolici, au ca efect secundar
inhibarea cresterii plantelor.
Primavara, odata cu aplicarea tratamentelor cu insecticide, pot fi utilizate si fungicidele,
pentru limitarea raspandirii fainarii, alternariozei, a putregaiului uscat si a putregaiului alb.
Folicur Solo 1,0 l/ha, Orius 25 EW 1,0 l/ha, Mystic Pro 1,25 l/ha, Mystic Gold 1,0 l/ha, Acanto
Plus 0,6 l/ha, Amistar Xtra 0,75 l/ha, Tilmor 1,0 l/ha, toate sunt fungicide cu eficacitate ridicata
in combaterea acestor boli. De la reluarea vegetatiei si pana la intrarea in faza de coacere se pot
efectua 1 sau doua tratamente cu fungicide, simultan cu alte produse de protectia plantelor.
Utilizarea stimulatorilor pe baza de aminoacizi si a fertilizantilor foliari:
Toamna, pe culturile intarziate in crestere, se poate efectua un tratament cu produsul pe
baza de aminoacizi Plyaminol in doza de 1,3 l/ha. Acest produs stimuleaza formarea unui sistem
radicular foarte puternic dezvoltat, ingroasa coletul plantelor si mareste concentratia in zaharuri a
sucului celular. Datorita acestui fapt, plantele tratate cu Plyaminol au o rezistenta la iernare cu
cca 5 0C mai mare decat in conditii normale. Daca la aplicare plantele au radacina insuficient
dezvoltata, dar sunt si incapabile sa extraga suficiente elemente nutritive din sol, atunci
Plyaminol se utilizeaza in amestec cu Hortimix 20-20-20 in doza de 3 kg/ha sau Omex 3X 2 l/ha.
Se mai poate utiliza in aceleasi scopuri un alt produs pe baza de aminoacizi Royal Amin 1,5 l/ha
la care se adauga fertilizantul Omex 3X ( 24-24-18) 2l/ha.
Pentru culturile de rapita cu potential mare de productie, borul este un element indispensabil.
Acest element joaca un rol vital in procesele de crestere si de fructificare a plantelor de rapita. In
mod normal se efectueaza minim doua aplicari, una toamna si a doua primavara. In acest scop se
poate utiliza Boron Extra, un fertilizant ce are in compozitie 15 % bor, 6,5% azot si 3,5%
molibden. Produsul se utilizeaza in doza de 2-3 litri/ha. De asemnenea se poate utiliza Omex
boron in doza de 3 litri/ha. Tratamentele cu bor se pot efectua odata cu alte tratamente cu
produse de protectia pantelor.
La desprimavarare , odata cu tratamentul cu insecticide contra gargaritei, se recomanda aplicarea
a 1,3 l/ha Plyaminol sau 1,5 l/ha Royal Amin, pentru stimularea reluarii cat mai rapide a
 27

proceselor fiziologice ale plantelor, cresterea rapida si stimularea organelor de productivitate:

numarul de ramificatii, a numarul de silicve/planta si a numarului de boabe pe silicva.
O alta optiune ar fi utilizarea impreuna cu insecticidul a produsului GroPlan A in doza de 2,0
l/ha. Acest produs are in compozitie acid pyroglutamic, 14% azot, 7% fosfor, 7% potasiu, si toate
microelementele ( Mn, MG, Mo, B, Fe, Cu, de care au nevoie plantele in procesele fiziologice.
Rapita este o cultura cu un consum mare de sulf. Pentru a acoperi acest necesar, se
recomanda aplicarea produsului Sulphomex, doua aplicari cu doza cuprinsa intre 2-3 l/ha, in
amestec cu fungicidul ales, pentru a mari potentialul de combatere al bolilor, sulful avand natural
acest efect. Sulphomex contine 87,5% SO3 si Azot 15%.
Pentru stimularea dezvoltarii culturii, da rsi pentru a-I oferi necesarul de micro si
macroelemente, se recomanda utlizarea produsului Omex Bio 20, in doza de 2 l/ha, de doua ori,
fiind un produs complet, care contine atat biostimulatorul necesar, da si NPK 20%-20%-20% +
microelemente.
Pentru a acoperi cerinta de fosfor, se recomanda utilizarea produsului Phostar, in doza 2,5-4 l/ha.
Pentru protecția eficientă a culturii de rapiță împotriva bolilor, este necesară aplicarea
unor tratamente eficiente cu fungicide. BASF pune la dispoziție mai multe soluții pentru a-ți
proteja investiția în cultura de rapiță și pentru a avea o bună recoltă calitativă și cantitativă.
Integral® Pro este un biofungicid care oferă protecție încă de la înființarea culturii de rapiță,
putând fi aplicat ca tratament pentru semințele de rapiță de toamnă și de primăvară. Astfel,
plantele vor avea o răsărire uniformă, protecție ridicată împotriva putregaiului tulpinii și
coletului, iar cultura va avea o vigoare îmbunătățită. Datorită protecției din jurul sistemului
radicular, plantele sunt protejate împotriva germinării sporilor patogeni.
Tratamentul cu Integral® Pro se aplică semințelor de rapiță, înainte de însămânțare, în doza
recomandată de 160 ml/100 kg de semințe. Produsul oferă protecție împotriva putregaiului negru
la rapiță.
Caramba® Turbo combină substanţa activă a unui fungicid (metconazol) cu cea a unui regulator
de creştere (mepiquat clorură) pentru a oferi protecție împotriva bolilor și, în același timp,
avantajele unui regulator de creștere. Unul dintre cele mai importante avantaje ale folosirii
acestui tratament în toamnă este rezistența sporită la iernare a plantelor, prin dezvoltarea
rădăcinilor și reducerea părților aeriene a plantelor. Astfel, coletul va fi mai aproape de sol și mai
bine protejat.
Doza recomandată de 0,7 - 1,0 l/ha. Acest produs combate putregaiul negru și alb, alternarioza și
făinarea la rapiță.
Pictor® este un fungicid sistemic care asigură protecţie sporită culturilor de rapiţă împotriva
bolilor din perioada înfloritului, pe bază de două substanțe active, boscalid şi dimoxistrobin.
Tratamentul aplicat cu acest produs asigură totodată eficacitate preventivă şi curativă pentru a
combate cele mai păgubitoare boli ale culturii de rapiță precum făinarea, alternarioza, putregaiul
alb, putregaiul cenușiu și putregaiul negru.
Produsul se aplică în mod preventiv, în doza recomandată de 0,5 l/ha, în perioada de la buton
galben până la înflorit complet, dar cel mai adesea atunci când 50% din florile de pe tulpina
 28

principală sunt deschise, ceea ce coincide de obicei cu perioada când încep să cadă primele
petale ale florilor de rapiță.

Combaterea daunatorilor:
Toamna, eventual simultan cu erbicidarea se poate efectua un tratament cu un insecticid
piretroid precum Karate Zeon 0,15 l/ha, Faster 0,2 l/ha, Forza 0,3 kg/ha, Lamdex 0,15 l/ha ,
pentru combaterea puricilor si a viespei rapitei.
La desprimavarare, cand temperatura aerului ajunge la 5-6 0C, este necesara efectuarea
unui tratament pentru prevenirea si combaterea gargaritei ( Ceuthorrhyncus napi), cu un
insecticid piretroid precum Karate Zeon 0,15 l/ha, Faster 0,2 l/ha, Forza 0,3 kg/ha, Lamdex 0,15
l/ha.
La aparitia butonilor florali se efectueaza un tratament cu Biscaya 240 OD in doza de 0,3
l/ha sau Mavrik 0,2 l/ha, pentru prevenirea atacului gandacului lucios si a
gargaritei(Ceuthorrhyncus assimilis).
Daca este necesar, la inceputul formarii silicvelor, se efectueaza un tratament cu Karate
Zeon 0,15 l/ha pentru combaterea tantarului verzei( Dassyneura brassicae) dar si a afidelor.
Principalele insecticide recomandate pentru a elimina dăunătorii rapiței din cultură sunt:
Insecticidul Karate Zeon este utilizat pentru combaterea principalilor dăunători din culturile de
câmp, leguminoase, viță de vie și pomi fructiferi. Efectul său este rapid și vizibil. În cazul culturii
de rapiță, este recomandat pentru combaterea gândacului lucios și gărgăriței silicvelor. Se
recomandă aplicarea în doză de 0,15 L/ha.
Insecticidul Mavrik 2F este un piretroid insecticid de ultimă generație. Acționează asupra
dăunătorilor prin contact și prin ingestie. În cazul rapiței, este recomandat pentru a combate
dăunători precum gândacul lucios, viespea rapiței și gărgărița silicvelor. Se recomandă utilizarea în
doză de 0,2 L/ha.
Insecticid Decis Expert 100 EC
este un insecticid care acționează prin contact și ingerare. Are acțiune atât asupra larvelor, cât și
asupra adulților. Are o durată de activitate de aproximativ zece zile. În cazul culturii de rapiță de
toamnă, se recomandă maximum patru tratamente pe vegetație, la avertizare, cu un interval de cel
puțin șapte zile între tratamente. În cazul culturii de rapiță de primăvară, se recomandă aplicarea a
maximum trei tratamente pe vegetație, la avertizare, cu un interval minim de șapte zile între
tratamente. Doza recomandată în ambele cazuri este de 200 L/ha.  
 29

ANEXE
Imagini- boli şi dăunători la rapiţă

Făinarea Putregaiul negru

 30

Mana rapiţei

Patarea albă a frunzelor

Verticillium V. longisporum
 31

Hernia rădăcinilor Alternarioza

Gândacul lucios Gândacul roşu al rapiţei

Gărgăriţa tulpinilor de rapiţă Viespea rapiţei

 32

Musca radacinilor Păduchele cenuşiu

Gărgărita galicolă Buha

Ţantarul silicvelor
 33

BIBLIOGRAFIE

https://www.dekalb.ro/rapita/biblioteca-agronomica/boli/mana-plante
https://www.agro.basf.ro/ro/stiri/basf-in-camp/bolile-rapitei-cauze-simptome-tratamente-
preventie.html
https://www.google.com/search?
q=BOLILE+RAPITEI&oq=BOLILE+RAPITEI&aqs=chrome..69i57.5952j0j15&sourceid=chro
me&ie=UTF-8

1. Docea E., Severin V., 1990 - Ghid pentru recunoașterea și combaterea bolilor plantelor
agricole, Editura Ceres, Întreprinderea poligrafică ”Oltenia”, 320 p.
2. Koike, Steven T.; Gladders, Peter; Paulus, Albert O. (2007). Vegetable Diseases: A Color
Handbook. 30 Corporate Drive, Suite 400, Burlington, MA 01803, USA: Gulf Professional
Publishing. p. 168. ISBN 0-12-373675-7.
3. Schwartz, Howard F.; Gent, David H. (December 31, 2004). "Canola & Mustard- Powdery
Mildew" (PDF). Highplains IPM. Retrieved October 21, 2015.
4. Manea Dan et al., 2017 - Codexul produselor de protecția plantelor omologate pentru utilizare
în România, Editura Agroprint, 619 p.
https://www.usab-tm.ro/ro/informatii-pentru-fermieri/fainare-rapita
https://www.agromonitor.ro/daunatori-in-culturile-de-oleaginoase-viespea-rapitei-athalia-rosae/
https://www.cropscience.bayer.ro/e-Tools/Ghidul-daunatorilor/Ghid-al-daunatorilor/Meligethes-
aeneus

https://www.dekalb.ro/rapita/biblioteca-agronomica/boli/patarea-alba-rapita
 34

CUPRINS
ARGUMENT................................................................................... pg. 3-4
CAPITOLUL I. BOLILE RAPITEI
Alternarioza - Alternaria brassicicola ………………………………… pg. 5
Făinarea cruciferelor – ……………………………………………...pg. 5
Putregaiul tulpinilor sau putregaiul negru al rapiţei - Leptophaeria maculans
………………………………………………………………………. pg. 6- 8
Putregaiul alb – Sclerotinia sclerotiorum … ……………………… pg. 8- 9
Putregaiul cenuşiu – Botrytis cinerea ……………………………… pg. 9- 10
Hernia radacinilor (Plasmodiophora brassicae)………………….. pg.10
CAPITOLUL II. DĂUNĂTORII RAPIŢEI
Viespea rapiţei  - Athalia rosae…….pg.13
Puricele cruciferelor - Psylliodes chrysocephala… …… pg. 13-14
Gândacul lucios- Meligethes aeneus…………………………………….. Pg. 14- 15
Gândacul păros - Epicometis hirta……………………………………….. pg. 15- 16
Gândacul roșu - Entomoscelis adonidis…………………………………...pg. 16
Gărgărița silicvelor- Ceutorhynchus assimilis………………………….. pg.16- 17
Puricele albastru ……………………………………………………… Pg. 18- 19
Gărgăriţa tulpinilor de rapiţă - Ceutorhynchus napi…………………… pg.21 -28
Ţanţarul silcvelor ………………… ………………………………………… pg. 19 - 20
Buha semanaturilor ………….. …………………………………………… pg. 20 -21
Paduchele cenusiu ………………………………………………………….. pg. 21
Gargarita galicola ….. …………………….............................. pg. 22
Gargarita patata ….. …………………………………………………………. pg. 23
Musca radacinilor ……………………………………………………………. pg. 24

CAPITOLUL III. COMPLEXUL MĂSURILOR DE PROTECTIE A RAPIŢEI ÎMPOTRIVA

BOLILOR ŞI DĂUNĂTORILOR
ANEXE.- Imagini boli şi dăunători la rapiţă…………………pg. 29 -32

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………….. pg..33