POPESCU CONSTANTIN

CLASA XI FR

Rolul socializarii

Socializare – procesul prin care indivizii invata sa devina

membri ai societatii prin internalizarea normelor, valorilor si
modelelor de comportament asteptate de aceasta indeplinirea
unor roluri sociale specifice unui grup sau unei comunitati.

Socializarea este o experienta de-a lungul intregii vieti.

Utilizarea cea mai frecventa a termenului se refera insa la
procesul prin care copilului i se inculca normele, valorile si
comportamentele asteptate de societate si la procesul de
adaptare a acestuia la mediului socio-cultural in care este
crescut. In aceasta privinta exista o disputa veche privind
importanta ereditatii si a mediului in dezvoltarea umana.

Tomas Hobbes (1650) considera ca oamenii au de la natura

inclinatii agresive, societatea trebuind sa controleze aceste
tendinte, iar Jeans Jacques Rousseau (1762) credea ca oamenii
sunt „buni de la natura” si ca societatea ii perverteste. John-
Broadus Watson (1913), a pus in evidenta, inclusiv
experimental, importanta culturii in geneza comportamentelor
umane.

Numeroase teorii sustin ca socializarea desemneaza

procesul prin care societatea formeaza subiecti capabili sa-si
asigure integrarea, dar si indivizii susceptibili sa produca actiuni
autonome. Multi autori caracterizeaza ulterior socializarea
printr-o tensiune situata in centrul diverselor dezbateri
sociologice privind reprezentarea actorului si a sistemului
social.

Conceptia traditionala conform careia individul este format

si ghidat pentru a fi in armonie cu societatea careia ii apartine
este astazi depasita. Perspectiva functionalista sustinea
adaptarea pasiva a individului si conformarea la asteptarile de
rol, normele sociale, valorile si convingerile celorlanti. Accentul
era pus pe rolul coercitiv al determinantilor sociali asupra
comportamentului si dezvoltarii individuale. Perspectiva
interactionista accentueaza dezvoltarea indivizilor ca
persoane unice prin achizitionarea de atitudini, valori si norme,
iar procesul de socializare ca pe tranzactia intre individ si
societate, in care ambele parti au o influenta mutuala.
Socializarea devine astfel element esential al interactiunii
sociale. Noua psihologie sociala a dezvoltarii situeaza
interactiunea in centrul modelelor descriptive si explicative ale
dezvoltarii, in general, si ale celei intelectuale, in special.

Socializarea este o parte importanta a cresterii si dezvoltarii

copilului (socializare primara). Achizitionarea limbajului de
catre copil reprezinta unul din evenimentele socializatoare cele
mai semnificative prin amploarea si profunzimea efectelor sale.
Agentii socializarii in afara familiei: scoala, grupul de prieteni,
mass media sunt, ulterior, institutiile si grupurile care au cea
mai importanta contributie in procesul de socializare. Studii
numeroase s-au concentrat asupra diferentelor de socializare
intre clasele sociale, in special in legatura cu limbajul si
diferentele de orientare valorica, si asupra formelor de
transmitere: mecanismele de control, ritualuri, practici de
crestere a copiilor, forme de imitatie, de identificare, de
intelegere sau de conformare.
 Socializarea adultului, adesea numita si socializarea
secundara, se construieste pe ceea ce s-a invatat in copilarie si
adolescenta. Exista un interes crescind pentru socializarea
adultului: intrarea in viata profesionala, paternitatea si
maternitatea, somajul, mobilitatea sociala sau geografica etc.
in ceea ce priveste cunostintele, normele si valorile implicate in
noile experiente din cimpul social.

Cercetarile recente privind socializarea se concentreaza

asupra importantei dezvoltarii cognitive si asupra semnificatiei
interactiunilor sociale timpurii ale copilului cu adultii (cu
parintii). In ambele orientari se porneste de la ideea conform
careia copilul nu este doar un receptacol de influente, ca el are
un rol activ in cautarea informatiilor care sa-i ghideze
comportamentul. In acest sens, D.N. Ruble (1987) vorbea
despre „autosocializare”. De asemenea, studiile pun in evidenta
variabilitatea cuturala a socializarii, in diferitele culturi ale lumii
existind nu numai valori si norme specifice, dar si practici de
socializare diferite.