TEMA 1

SOCIALIZAREA CA PROCES DE FORMARE A IDENTITII SOCIALE (4/4 ORE)

Subiecte puse n discuie:
1.
2.
3.
4.
5.
6.

Socializarea: definiie, factori, tipuri.

Valori i norme sociale.
Agenii socializatori.
Procesul socializrii:
Mecanisme, etape i procese ale socializrii
Problema statusurilor i rolurilor sociale n tratarea psihosociologic

1. Conceptul de socializare
Socializare este un proces foarte complex, ce presupune multiple interactiuni ntre
individ, n calitate de socializat si societate, n calitate de socializator. Din perspectiva societatii,
socializarea este procesul de patrundere a noi indivizi ntr-un mod organizat de viata i ntr-o
traditie culturala stabilita. Din perspectiva individului, socializarea este un proces prin care
animalul uman devine fiinta umana si dobndeste un sine. Socializare ncepe din copilarie,
continua de-a lungul vietii oamenilor si consta n nvatarea modului de viata din societatea si din
grupurile din care face parte individul. Prin procesul de socializare, societatea exercita o putere
considerabila asupra noilor membri pe care i nvata cum ar trebui sa se comporte. n formarea
comportamentului intervin doua influente puternice: ereditatea si mediul social. Adeptii
influentei "naturale" sustin: comportamentul uman este produsul ereditatii persoanei, ereditate cu
care este nzestrat la nastere si care se afla n afara controlului uman. Conform acestui punct de
vedere multe dintre caracteristicile, abilitatile si trasaturile de personalitate sunt dictate de
"echipamentul" nostru biologic, de inteligenta nnascuta, de structura hormonala.
Cei care sustin prioritatea mediului social asupra ereditatii arata ca fiinta umana este
adaptabila si flexibila, iar comportamentul sau este determinat de nvatare si de contactele
sociale din cadrul lungului proces de maturizare.
Filozoful John Locke sustine ca fiinta umana se naste "tabula rasa", fara nici o capacitate
de ntelegere si cunoastere. El afirma ca oamenii au putine limite biologice impuse, iar
comportamentul si abilitatile sunt rezultatul nvatarii din cadrul procesului de socializare. Fara a
diminua importanta ereditatii, trebuie precizat ca n viata noastra si, mai ales n primii ani de
viata, contactul cu ceilalti membri ai societatii este vital.
Interactiunea sociala din aceasta perioada de viata este esentiala pentru dezvoltarea
normala din punct de vedere biologic, psihic si social. Fara socializare, disponibilitatea omului
de a folosi si crea semne si simboluri ramne nerealizata. Capacitatea omului de a nvata este
direct legata de capacitatea lui pentru limbaj. n calitatea sa de vehicul pentru cunostinte si
atitudini, limbajul este factorul cheie n crearea societatii umane. El face posibila depasirea
granitelor limitate ale biologicului pur, comunicarea ideilor, interactiunea simbolica de care

depinde societatea umana. Acest punct de vedere este puternic sustinut de studii efectuate asupra
copiilor lipsiti de contactul uman. Contactele umane si afectiunea au rol deosebit n nvatarea
comportamentului uman. Lipsa acestora face ca un copil sa nu poata nvata elementele
rudimentare ale comportamentului uman, dezvoltarea sa fiind ncetinita pentru totdeauna.
Socializarea poate fi definita ca un proces de comunicare interactiva a valorilor, normelor
si metodelor de comportament specifice unui grup sau unei societati, desfasurat n evolutia
individului pe parcursul ntregii sale vieti. Socializarea este realizata n modalitati diferite, de
oameni diferiti si ntr-o varietate de contexte sociale. Socializarea poate fi deliberata sau
neintentionata, formala sau informala. Socializarea poate fi facuta n beneficiul celui ce urmeaza
a fi socializat sau n beneficiul socializatorului; deci cele doua interese pot fi compatibile sau
opuse. Ca urmare, socializarea poate decurge lin, proces n care credintele, valorile si normele
societatii sunt internalizate de catre individ n asa mod nct aderenta la acestea pare a fi din
propria initiativa. Dar socializarea poate fi aspra sau chiar brutala, cu reciproca a coercitiei si
conflictului, fiind marcata de discontinuitati.
Fiinta umana percepe influentele mediului n raport cu modul propriu de gndire si de
actiune. Ea are, totodata disponibilitatea de a-si structura comportamentul conform cerintelor
sociale. Procesul socializarii l formeaza pe individ pentru stimuli sociali si i dezvolta
deprinderile si constiinta asumarii obligatiilor sociale.
Transmiterea normelor, traditiilor, valorilor, conceptiilor sau a modurilor de viata de catre
grup sau de catre societate urmareste integrarea individului n structurile cu o conduita adecvata
scopurilor sociale fundamentale, adica asigurarea ordinii si stabilitatii sociale.
Socializarea nu obliga pe indivizi la o asimilare mecanica a normelor si valorilor, ci ea i
determina la o readaptare continua n functie de conditiile specifice de diferentiere sociala.
Individul este pregatit astfel ca fiinta sociala cooperanta si participanta. Prin socializare omul se
"califica sa fi om". Prin socializare, insul devine constient de sine nsusi, devine o persoana
capabila de cunoastere.
Asadar, socializarea este procesul prin care individul deprinde, treptat, prin
interactiune cu alti semeni si participare la viata sociala, normele, valorile, gndirea si
cunostintele unei anumite culturi n care s-a nascut.
Socializarea este un proces activ si o forma de "programare culturala" a individului,
materializata printr-o serie de finalitati de ordin psihic, social si cultural.
Finalitatea psihica - consta n dezvoltarea, la copil, a trasaturilor psihice constante prin
care el percepe sinele sau, propria identitate n raport cu ceilalti semeni.
Finalitatea sociala - nseamna formarea deprinderilor de exercitare corecta a statusurilor si a rolurilor sociale necesare n integrarea sociala, tinnd cont de faptul ca acestea se
schimba odata cu vrsta, conditia sociala, profesia etc.
Finalitatea culturala - se refera la asimilarea simbolurilor, a limbajului si a valorilor
mediului de viata, a unui model cultural.

n urma procesului de socializare, individul tinde sa atinga, constient sau nu, un anumit
tip de personalitate propriu societatii n care traieste. De-a lungul timpului s-au impus diferite
modele de personalitate: n Grecia Kalokagathon, model care promova ultiva idealul armonizarii
virtutilor morale cu frumusetea fizica; n Roma antica s-a impus Civis Romanus, ce nsuma o
sinteza a trasaturilor civice; n lumea moderna capitalista,self -made-man-ul, omul care se
realizeaza singur; iar socialismul a promovat modelul omului nou sau comunistului de omenie.
Socializarea se deosebeste de alte procese psihologice prin care individul este integrat
precum: invitatia, adaptarea, integrarea, culturala, procese ce se pot regasi n cadrul socializarii.
Factorii care influeneaz procesul de socializare
Exista mai muli factori care influeneaz procesul de socializare. i vom
prezenta succint:
a) determinantul biologic
b) mediul fizic
c) cultura
d) experiena de grup
e) experiena personal
a. Determinantul biologic. Este evident c formarea personalitii individului, ca i procesul de
achiziie a produselor culturii, sunt influenate de anumite caracteristici biologice, inclusiv
ereditare. Un anumit tip de temperament, anumite caracteristici afective, fac ca individul s
asimileaze diferit i s reacioneze diferit la realitatea social. Este celebru astfel experimentul
desfurat la Moscova spre sfritul vieii lui Stalin, n care o mie de gemeni au fost separai i
pui s triasc n familii diferite (numai ntr-un stat totalitar ar putea fi fcut un asmenea
experiment aflat cu totul n afara unor norme deontologice). Ideea era c se dorea subliniera
rolului fundamental pe care l are mediul social n formarea unui copil, n afara oricrui
determinant biologic. Experimentul nu a dovedit acest lucru, existind un puternic factor genetic
care condiiona dezvoltarea gemenilor. Chiar dac acestia triau n familii foarte diferite ei
pstrau numeroase caracteristici de personalitate comune. Stalin se pare c s-a suparat att de ru
nct a desfiinat genetica, ea rmnnd o disciplin interzis n URSS i n celelalte state
socialiste vreme de cteva decenii.
b. Mediul fizic. Mediul fizic, ca atare, ne influeneaz n procesul de socializare ntr-o msur
semnificativ. Aceasta deoarece suntem permanent obligai s ne adaptm la el. Este dealtfel un
lucru tiut faptul c oamenii care triesc n regiunile nordice, fa de noi, au un alt tip de
temperament, alte moduri de reacie, alte tipuri de relaionare etc. Dac lum n calcul
normativitatea fa de relaiile sexuale spre exemplu, atunci este lesne de observat cum, mergnd
de la Sud la Nord crete n general tolerana fa de normele restrictive ale relaiilor dintre sexe.
Dac de exemplu femeile n lumea arab nu au voie nici macar sa fie vzute de ali brbai, n
Nordul ndeprtat, la eschimoi, este de datoria musafirului sa aib relaii sexuale cu soia gazdei.
Este ns foarte clar c nu ntotdeauna i oriunde gsim acest determinism geografic, dar putem
spune totui c el constituie un factor care influeneaz procesul de socializare.
c. Cultura. Profilul cultural al unei societi imprim anumite caracteristici procesului de
socializare. nc din secolul trecut, n Germania n special, au fost lansate teorii care ncercau s
surprind relaia dintre spaiul geografic i profilul cultural al unei societi. Teoria spaiului
mioritic a lui Lucian Blaga (1895-1961) este o variant a acestor teorii. Ideea de baz este ns

aceea c putem identifica un anumit tip de profil uman pentru anumite societi, n realitate nu
neaparat n funcie de factorii de relief, ci datorit n primul rnd culturii diferite a acelor
societi. Se tie c italienii au un sentiment profund al familiei, c sunt mai repeziti, c arabii
sunt extrem de credincioi, cinstii, dar i irei, etc. Cu siguran c aceti predeterminani
culturali sunt, baza stereotipurilor, adic a acelor caracteristici pe care le acordam unor
indivizi, doar pe baza apartenenei acestora la anumiite grupuri, n cazul nostru etnice sau
rasiale. Unii sociologi au ncercat s surprind acest determinant de baz al profilului cultural
prin termeni ca personalitate de status i de baz1 (al doilea termen desemnnd profilul de baz
al personalitii oamenilor care apratin unei anumite societi) la Ralph Linton2 (1893-1953), sau
personalitate modal la Cora duBois (1903-1991), care se refer la acelai lucru n fond,
modul fiind n statistic valoarea care are cea mai mare frecven ntr-o distributie, deci este
cea mai des ntlnit.
d. Experiena de grup. Viaa n grupuri este evident o caracteristic general uman. Este astfel
firesc ca experiena indivizilor, la nivelul grupurilor n care triesc, s i influeneze n mod
deosebit. Cnd vom trata, n finalul acestui capitol, agenii de socializare vom insista mai mult
asupra rolului grupurilor n procesul de socializare.
e. experiena personal. Este n aceai msur de la sine neles faptul c experiena personal
este, de asemenea, un factor esenial n procesul de socializare i nu credem c sunt necesare
multe comentarii fa de acest factor. Procesul de socializare nu este un proces de asimilare,
asemntor cu modul n care informaia este stocat ntr-un computer. El este ntodeauna un
proces de interaciune n care rolul individului socializat este la fel de important cu cel al
agentului de socializare. Aa cum o s vedem n acest capitol una dintre cele mai importante
perspective sociologice, intercionalismul, face din activismul subiectului socializat un factor
esenial al socializrii.
Premise necesare socializarii
Socializarea este
specifica doar
oamenilor. Numai oamenii au capacitatea
deadaptare si invatare. Premisele necesare socializarii sunt:
existenta indivizilor umani vii;
existenta interactiunii intre indivizi, grupuri;
capacitatea de a invata specific umana;
limbajul, capacitatea omului de a-si insusi limbajul.
2. Tipuri de socializare
Socializarea ncepe din primele zile de viata si continua de-a lungul ntregii existente. n
primii ani copilul este introdus, prin intermediul limbajului, n elementele sociale de baza:
norme, valori, credinte etc. Dimensiunile dobndite initial sunt completate cu elemente noi, care
intervin pe parcursul diferitelor cicluri de viata. nainte de a exercita un anumit rol, individul
parcurge o perioada de pregatire n care nvata comportamentele pretinse de rolul respectiv,
drepturile si ndatoririle specifice acestuia. Desi este un proces social global, socializarea se
realizeaza n cadrul unor grupuri, n medii sociale diferite. Grupurile si mediile sociale se
1

Termenul de personalitate de baz a fost propus n aceai perioad i de psihanalistul Abram Kardiner (1891- 1981), care l-a utilizat ca i Linton
n sublinierea relaiei dintre personalitatea i cultura unei populaii date.
Ralph Linto n este un reputat antropolog american, unul dintre principalii promotori ai antropologiei culturale. A fcut cercetri de teren n Estul
Africii i Madagascar n urma crora a publicat Tanala, un trib din Madagascar (1933). A predat la universitile Wisconsin, Columbia i Yale.
Cele mai importante lucrri: Studiul Omului (1936), Fundamentele culturale ale personalitii (1945). A introdus n sociologie conceptele de
status i rol social.

raporteaza n mod diferit la cultura societatii globale. Din acest punct de vedere socializarea
poate fi: pozitiva (conforma cu valorile, normele si asteptarile sociale dezirabile si promovate de
societate) si negativa ( (adica contra asteptarilor, valorilor si normelor sociale generale, dar
conforma cu cele ale unui grup sau ale unei subculturi), concordanta ( conforma cu normele si
valorile sociale generale) si discordanta (neconforma cu valorile si normele sociale
generale).Socializarea poate lua diverse forme. Astfel:
1.Dupa momentul realizarii avem:
1.1. socializare primara;
1.2. socializare secundara
Socializarea primara: - are loc n copilarie, - este profund afectiva, - reprezinta un proces
de transformare a copiilor n adevarate fiinte umane, sociale prin nvatarea valorilor de baza, prin
pregatire si limbaj; - cunoaste o dezvoltare pozitiva din punct de vedere social si psihologic
atunci cnd copii sunt crescuti n familii de catre ambii parinti.
Socializarea secundara - se manifesta ca proces de nvatare a normelor si valorilor altor
instante de socializare (scoala, grupul de prieteni, grupul de adulti etc.); - este orientata catre
neutralitate afectiva.
Socializarea continua - este procesul de transmitere si nsusire a unor modele culturale si
normative de-a lungul ntregii vieti a unui individ; - acest tip de socializare reflecta necesitatea
nvatarii permanente de catre individ, inclusiv pe perioada adulta, a noi norme si valori; educatia adultilor este, n esenta, un act de socializare a adultului.
2. Dupa finalitatea urmarita sau efectele deja produse:
2.1. socializare adaptiva sau integrativa: conduce la configurarea acelor caracteristici sau
capacitati personale care faciliteaza integrarea,participarea si realizarea sociala a unor activitati
intr-un cadru institutionaldat;
2.2.socializare anticipatoare: consta in asimilarea acelor norme, valori simodele de
comportament care faciliteaza adaptarea sau integrarea intr-un cadru institutional sau
organizational viitor; acest tip de socializare permite oamenilor sa faca schimbari n atitudinile si
actiunile lor, schimbari ce le vor fi necesare de ndata ce vor intra n noul grup; - exemplu:
studentii care se pregatesc pentru noua profesie.
3.In functie de modalitatea de realizare se poate vorbi de:
3.1. socializare planificata;
3.2. socializare spontana: transmiterea spontana de norme si valori fara utilizarea unor
persoane calificate;
3.3.socializare represiva: realizata prin constrangere;
3.4.socializare participativa.
4.Dupa scopul socializarii:
4.1. socializare societala;
4.2. socializare nationala;
4.3. socializare politica;
4.4. socializare ideologic-partizana.
5.In functie de concordanta sistemului de norme si valori promovate avem:
5.1. socializare pozitiva;

5.2. socializare negativa.

Resocializarea - se refera la nvatarea unui nou set de valori, credinte si comportamente
care sunt diferite de cele anterioare. Resocializarea presupune ca o persoana trebuie sa se dezvete
de ce este vechi si sa nvete ceea ce este nou. Orice persoana care si schimba statutul social sau
grupul de apartenenta cunoaste un proces de resocializare. Acest proces este normal cnd
individul si schimba slujba sau devine parinte; dar produce schimbari dramatice atunci cnd este
somer sau emigrant .
3. Agentii socializarii:
Socializarea este realizata ntr-o multitudine de forme si situatii, de numerosi agenti,
dintre care oamenii, grupurile si institutiile sunt cei mai importanti.
Familia este principalul agent al socializarii. Ea este intermediarul ntre societatea
globala si copil, locul n care se modeleaza principalele componente ale personalitatii. Desi
familiile realizeaza functii socializatoare comune, n realitate numeroase diferente n modul n
care fiecare familie si socializeaza copiii. Aceste deosebiri sunt date de tipul de societate
(traditionala sau moderna), de categoriile socio-profesionale ale parintilor, de rezidenta etc. .
Familia este cea care ne ofera o pozitie n societate, determina atribuirea de statusuri precum rasa
si etnia si influenteaza alte statusuri precum religia si clasa sociala. n familie nvatam sa fim
umani. n socializarea realizata la nivelul familiei, imitatia are un rol important, mai ales n
primii ani de viata cnd este dominanta. Ulterior copiii ncep un proces de separare de gen,
baietii se detaseaza de mama si se apropie de tata printr-un mecanism de identificare, iar fetele
realizeaza identificarea fara a se detasa de mama. n societatile traditionale identificarea cu
parintii si imitarea rolurilor se realizau relativ usor, mai ales n mediul rural. Baiatul precum si
fata traiau alaturi de parinti, i ajuta n munca, le continua activitatea. n societatile moderne,
identificarea nu se poate realiza dect partial, mai ales n mediul urban. Locul de domiciliu este
separat de locul de munca, iar copiii nu au dect o imagine foarte vaga a rolului profesional
exercitat de parinti. Cercetarile de sociologia familiei scot n evidenta faptul ca, n societatile
urbane moderne, familia a pierdut din importanta sa socializatoare traditionala. Mai ales n
situatiile n care ambii parinti si desfasoara activitatea n afara menajului, iar copilul
interactioneaza cu parintii doar cteva ore pe zi. n acest context functia socializatoare a familiei
se exercita mai dificil si mai sumar, o parte din elementele ei sunt preluate de alti agenti
socializatori, ndeosebi de catre scoala.
Grupul de prieteni (anturajul) constituie un grup social ai carui membri au aceeasi
vrsta si pozitii relativ similare. Acesta se manifesta ca un puternic agent socializator n perioada
copilariei si a adolescentei. Grupul de prieteni le ofera copiilor posibilitatea sa se manifeste
independent n afara controlului parintilor. n grupul de prieteni copii se afla pe pozitii egale.
Spontaneitatea, limitata ori cenzurata de adulti sau autocenzurata, se exprima liber n absenta
adultilor. Aici copii nvata sa interactioneze ca egali, ca parteneri de cooperare si colaborare, ntrun cadru cooperant, conform principiului "primesti ceea ce oferi". Desi stapnesc mai putin
simbolurile si mijloacele de comunicare comparativ cu adultii, copiii comunica mai usor dect
acestia. S-a constatat ca doi copii care vorbesc limbi diferite si au fost socializati n culturi
diferite stabilesc usor raporturi , n timp ce, n aceiasi situatie, doi adulti s-ar simti nesiguri si
incapabili sa interactioneze.
coala este un agent socializator complex, care ofera att informatii, calificari, ct si un
ntreg climat valoric si normativ, formal si informal. Reprezinta primul contact major al copilului
cu lumea din afara familiei. n cadrul scolii copilul nvata despre noi statusuri si roluri care nu
sunt n familie si n grupul de prieteni din care a facut parte pna atunci. scoala accentueaza

efectul socializator al grupului de prieteni si reduce influenta familiei. Socializarea din perioada
scolii este o socializare dominant participativa si anticipativa. scoala suplineste familia n
transmiterea componentelor culturii. Prin intermediul acestui agent de socializare cultura
societatii respective si pune amprenta sa distinctiva asupra personalitatii umane.
Mijloacele de comunicare de masa tind sa devina, n societatile contemporane, unul
dintre principalii agenti de socializare. Mass-media reprezinta ansamblul organizatiilor (radio,
TV, filme, ziare, reviste, afise etc.) care vehiculeaza informatii catre un numar mare de oameni.
Efectele socializatoare ale mijloacelor de comunicare de masa au facut obiectul a numeroase
analize, iar concluzia comuna a fost ca acestea s-au impus ca un influent agent socializator
pentru copii, cu efecte att pozitive, ct si negative, n functie de continutul
mesajului. Emisiunile TV cu continut prosocial ofera modele comportamentale conforme cu
normele si valorile sociale, nvatndu-i pe copii normele unui comportament acceptat, n timp ce
emisiunile ce propaga violenta induc copiilor comportamente violente sau accentueaza
predispozitiile agresive. Violenta din filme determina un comportament agresiv sau violent mai
ales la baietii cu vrste cuprinse ntre 8-12 ani.
Socializarea nu se limiteaza doar la cei patru agenti principali amintiti. Ea se realizeaza
si prin intermediul organizatiilor religioase, politice, asociatiilor voluntare, n mod difuz, de
ansamblul comunitatii n care traieste individul
4. Socializarea ca mecanism de formare a personalitii
Socializarea este un proces de nsuire i interiorizare a normelor i valorilor sociale, a
modelelor de comportament social.
Mecanismele socializri sunt modelarea, nvarea i controlul social.
1. Modelarea social se fundamenteaz pe trebuin de afiliere - una din trebuinele
umane superioare, manifestat n dorina de a face parte dintr-un grup realiznd n cadrul lui
aspiraia de autoidentificare i autoafirmare, asigurnd o stare de securitate, de protejare.
Trebuina de afiliere apare doar n condiiile meninerii unor raporturi cu comunitatea uman.
Contrariul ei se manifest n fenomenul numit privare social lipsirea de posibilitatea de
comunicare cu semenii. Istoria cunoate un ir de exemple de privare social a indivizilor.
Prin modelare se formeaz abilitile sociale, deprinderile, conduitele. Modelarea decurge
activ n primii ani de via, n familie. De la prini copiii nva prin imitare cele mai simple
aciuni, reacii afective. La 7 luni ncep s reproduc gesturi simple, la 8-9 gesturi mai
complexe, convenionale, la un an, posednd un sistem de reprezentri, recurg la acestea,
repetnd comportamentele persoanelor cunoscute. Dup trei ani copilul ncepe s imite
atitudinile celor din jur, acestea lund forma unor jocuri cu subiect.
2.O alt modalitate de socializare este nvarea social form a nvrii umane, prin
care subiectul nsuete valorile i normele grupului, asistnd la experiena unor persoane,
nteracionnd nemijlocit cu acestea sau internaliznd complet modelul propus de comunitate. n
jocul su copilul imit rolurile pe care le cunoate (sexuale, profesionale, sociale etc). De fapt,
jocul nu mai este o simpl imitare, ci o interaciune cu modelele care pun n joc mai multe forme
de activitate i de comunicare. Anume aceste jocuri l implic pe copil pentru prima dat n
lumea rolurilor i statutelor sociale, i ofer cunotine despre valorile grupului. Aceast
interaciune se definitiveaz cu o internalizare a atitudinilor, concepiilor, valorilor, normelor
sociale, ducnd la identificare.
3. Controlul soial ca raportare a personalitii la normele i valorile sociale

n viziunea lui H.Tajfel i J.Turner conceptul de grup social reprezint o totalitate de

indivizi care se accept ca membri a unei categorii sociale, mprtesc consecinele afective ale
autodeterminrii sale i aprecierile colective ale grupului i apartenenei sale la el.
Prin integrarea n grupul social, persoana suport consecinele apartenenei sociale,
realizate n forma unor relaii socioafective. Procesul integrativ contribuie la identificarea
persoanei, care se desfoar n cteva etape succesive.
-Pentru nceput are loc autodeterminarea individului, fenomen care necesit o comparare
cu ali subieci umani.
-Raportarea la ambiana social, proiectarea ctre alii duc la acceptarea i ncorporarea
de norme, valori, etaloane, pe care individul le transform n reguli de comportament personal i
care nlesnesc nu numai nelegerea de sine, ci i cunoaterea de alii i comunicarea cu ei. O
identificare personal puternic nu-l separ pe individ de grupul su. Astfel de persoane fie c au
un statut nalt, datorit calitilor, intereselor, normelor, fie c demonstreaz un comportament
nonconformist, exprimat foarte puternic.
-Dac pentru nceput are loc o identificare n cadrul grupului de apartenen, mai apoi,
prin intermediul contactelor directe i indirecte cu alte comuniti persoana nu numai c se
autocunoate i se autoactualizeaz, ci se separ pe sine i pe grupul su de alte entiti sociale.
Autoidentificarea ca fenomen psihosocial include, la rndul lui dou procese:
identificarea personal (person identification) i social (social identification). Primul se refer la
autodeterminarea nsuirilor psihosomatice, morale, comportamentale etc. Al doilea se prezint
n noiuni care exprim apartenena social: rasial, etnic, sexual, de vrst etc. Identificarea
social i cea personal se succed n contiina individului, precum are loc trecerea de la formele
de interaciune interpersonal la cele dictate de apartenena la o categorie. Ambele fenomene sunt
parte a procesului de autodeterminare i autocunoatere.
Socializarea nu este doar o ofert, ci i o constrngere. Prin socializare individul i
ajusteaz comportamentele la cerinele comunitii iar societatea realizeaz o uniformizare, un
control al membrilor ei. Controlul este realizat prin instituirea unor criterii valoric normative.
5. Problema statusurilor i rolurilor sociale n tratarea psihosociologic
Viaa social implic neaprat o ordonare ierarhic a membrilor si. Acest atribut social
este definit cu noiunea de status.
Statusul social este poziia individului sau a grupului n contextul social i care ine de un
ir de ateptri de la el.
Aceast poziie determin raporturile interpersonale i intergrupale, stabilete cadrul de
drepturi i obligaii ale membrilor comunitii fie acesta doar n form de prescripii sociale,
sau de reglementri juridice, contribuie la contientizarea Eu-lui. Neglijarea statusului duce la
inadaptare social, la conflict cu grupul sau comunitatea de apartenen. Totodat, statusul social
este o categorie dinamic. Individul uman deine n acelai timp mai multe statusuri n funcie de
numrul de grupuri al cror membru este, iar n interiorul formaiunii sociale el poate avansa sau
cobor pe scara ierarhic.
Statusul social al unei persoane este mai evoluat i mai complex cu ct ea particip la
viaa i activitatea mai multor micro sau macroorganisme sociale. Deci n psihosociologie
noiunea de status definete poziia pe care o ocup un individ i responsabilitile lui n una din
dimensiunile sistemului social sub aspectul profesiunii, gradului de instruire, sex, vrst.

n tiinele socio-umane noiunea de status cu neles original de poziie, are mai multe
accepiuni. n literatura american (R. Linton) are sensurile de poziie social, prestigiu (rang) i
grad de acceptare a unei persoane ntr-un grup particular. n esen, statusul reprezint o serie de
drepturi i datorii ale unei persoane care ocup o anumit poziie n sistemul social.
Statusul poate fi analizat pe dou dimensiuni:
Vertical (exprim relaii ierarhice);
Orizontal (exprim interaciunile intre egali). Statusul unei persoane se poate compune
din dou categorii de statusuri pariale:
a.
impuse sau prescrise, atribuite in mod involuntar individului (sex, vrst, categorie
social);
b.
dobndite, condiionate de priceperea, pregtirea i experiena individului i se constituie
pe baze voluntare. Cu cat individul poseda o pregtire multilaterala, este mai competent, cu att
va putea avea un rol mai mare n viaa sociala, se va bucura mai mult de preuirea societ ii din
care face parte.
Statusul social se afl intr-o strnsa corelaie cu rolul social. Rolul este conceptul cel mai
puternic, asociat statusului. Prin rol social se nelege acel comportament pe care l ateapt
membrii grupului social de la persoan intr-o situaie dat, comportament care este datorat
statutului social de acesta. Se poate constata destul de explicit c intre cele doua realiti sociale
exist o legtur directa, ele fiind referitoare la aceleai persoan in raporturile dintre ele
important este s existe o cat mai mare concordan.
De natura statusului social depinde sfera i coninutul rolurilor sociale. Rolul i statusul
reprezint doua faete ale aceleai realiti, dei intre ele nu exista o coresponden strict,
deoarece unui status ii pot corespunde mai multe roluri. Dup R. Lipton, statusul este aspectul
static i structural, iar rolul aspectul dinamic i personalist al aceleiai personalitii. Statusul
definete procese de atribute. De exemplu, profesiunea de justiiar, se bucur de un mare
prestigiu social, care i determin drepturi i obligaii cu privire la justiiabili. Dar daca justi iarul
nu-i exercita rolul i svrete greeli profesionale grave, nclcnd jurmntul de credina al
profesiei lui, ca i medicul, i se poate retrage statusul.
Statusul i rolul social depind in mare parte de personalitatea persoanei, de calit ile i
capacitile de care dispune aceasta, motenite genetic, dar mai ales formate in procesul
socializrii sale, in timp modificndu-se (uneori) pe parcursul vieii sale.
Dac persoana este posesoarea unor caliti superioare statutului i rolului social ocupat,
aceasta este frustrat, situaia constituind o sursa de tensiune i conflict intre ea i membrii
grupului.
n comunitile complexe, unii indivizi care aparin la mai multe grupuri sociale, au mai
multe statusuri i roluri sociale. n astfel de cazuri individul este deintor al unui status social
global. n literatura sociologic acest status global este clasificat in:
a)
status social global consistent (atunci cnd din multiplele statusuri sociale particulare se
armonizeaz cu cel global)
b)
status social global inconsistent, cnd intre cele particulare i cel global armonizarea nu
exista.
Clasificarea statusurilor sociale
Criteriile folosite n aceast clasificare sunt urmtoarele (N. Bujoloiu, GALA DI..).:
I. Dup criteriul modal de acces al individului la status acestea se mpart n:
- statusuri atribuite, acestea fiind motenite sau atribuite datorita unor caliti i capaciti
nnscute;

- statusuri dobndite - atunci cnd acestea sunt dobndite ca o recunoatere a unor eforturi
i strdanii ale persoanei.
Aceste categorii de statusuri sunt mai importante pentru sociologie dect cele atribuite.
II.
Potrivit criteriului modului de recunoatere ale statusului, acestea se mpart n:
- statusuri care sunt obinute prin concurs, examene, alegere i sunt recunoscute prin acte
oficiale de ctre conductorii ierarhici ai grupurilor sociale;
- statusuri informale (sau neoficiale), acestea fiind recunoscute de membrii grupului
datorit calitilor persoanei (carismei individului), statut care a devenit cunoscut i sub numele
de leader informal.
III.
Prin combinarea dou criteriiilor socio-economice cu cele socio-profesionale, avem:
- Statusul socio-economic este caracterizat de un ansamblu de variabile cum sunt:
venitul, puterea, nivelul de pregtire cultural, apartenena etnic, religioas etc. El rezult prin
transpunerea valorilor in uz din societatea dat la un caz concret.
- Statusul economic se refer la poziia in cadrul sistemului economic: salariat,
comerciant, industria, meteugar, liber profesionist etc.
II.
Dup numrul de indivizi crora li se confer un anumit status, acestea pot fi generale
(cnd ele sunt conferite tuturor indivizilor dintr-o colectivitate uman) sau particulare (cnd sunt
conferite doar unui numr restrns dintr-o colectivitate uman).

Aa cum am artat mai sus rolul social este o form de comportament asociat statusului i
funciei deinute n comunitatea uman sau n grupul de apartenen. Individul uman este
deintor de mai multe roluri:
1) de baz, rezultate din calitatea de membru al comunitii sociale, cum ar fi cel al femeii sau
brbatului, adultului sau copilului etc;
2) particulare, dictate de anumite circumstane de via, cu caracter temporal: de tat al unui
copil mic, de student, de mireas etc;
3) principale, determinate de ocupaia de baz, cu caracter obligatoriu: conductor de
ntreprindere, avocat, elev etc;
4) secundare, facultative, asumate n funcie de interesele i orientrile individului, dar lsate la
libera lui alegere: membru al echipei de fotbal a facultii, pescar-amator, colecionar de
anticariat etc;
5) exteriorizate, care se implic n determinarea statusului, obligaiilor, funciilor: brbat, tat,
student etc;
6) ascunse sau slab distinse: amator de muzic folc, filatelist etc;
7) constante, determinate de apartenena la o comunitate rasial, etnic, religioas etc;
8) temporare: conductor auto, cumprtor, participant la manifestaie etc
Prin calitatea lor de a avea o anumit poziie, rolurile i ofer individului uman un anumit spaiu
i orientare social. Ele se prezint ca o form a controlului social, determinnd anumite
prescripii, obligaii, chiar semne de distincie. Realizarea benevol, corect a rolului social
contribuie la ncadrarea social i la contientizarea propriei identiti. Rolul poate fi
achiziionat prin nvare social, fapt care l face pe individ s-1accepte i s-i urmeze cu
plcere prescripiile, sau impus lucru care poate provoca un conflict intern nevroze, frustrare,
stres extern respingere a rolului, nclcare a cadrului lui.

Statusurile influeneaz i asupra sistemului de valori. Societatea statueaz anumite

modele de valori iar subiecii care primesc un status nou i asum implicit i sistemul de valori
statuat. Viaa antreneaz permanent o modificare a sistemului nostru de valori. Astfel este
situaia adolescentului care devine adult, a celibatarului care se cstorete, a salariatului care
devine conductor s.a.
Conflictul de rol si ambiguitatea rolului
Un status se exprim adeseori prin mai multe roluri sociale. Dup unii autori (R. Merton,
R. Bales) aceluiai status i pot corespunde mai multe roluri. Dup alii (R. Linton, Gross,
Mason) fiecrui status i corespunde un rol. ns cea mai mare parte a autorilor resping
corespondena pur i simpl intre cele dou concepte. Unui status particular, cel de mama, de
pild, i corespunde in fapt, mai multe roluri. Astfel o profesoar se poate afla in situaia in care
s aib elev pe propriul su fiu i s i aplice regulamentele colare i in cazuri limit de abateri
disciplinare. Aici cele dou roluri de mam i profesoar sub raportul ateptrilor se afl in stare
de conflict a rolului.
Conflictul de rol apare intre o persoan anume, membr a grupului social care intrnd n
relaii cu ceilali membrii ai grupului, avnd un anumit status social i nu reu e te din anumite
motive s joace (sau s-i ndeplineasc) rolul asociat statusului pe care-1 posed. De cele mai
multe ori soluionarea conflictului de rol se rezolv prin retragerea statusului de inut de
persoan.
Ambiguitatea rolului reprezint neclaritatea din partea persoanei, care de ine un anumit
status social in cadrul grupului cu privire la modul in care trebuie s se comporte.
Rigiditatea de rol reprezint ttransferarea comportamentului persoanei specifice unui
statut social n alte