TESTUL 9

Gheorghiu Georgian

Subiectul I

1. B
2. D
3. C
4. A
5. D
6. B
7. C
8. A
9. A
10. D

Subiectul II

A. a-5
b-2
c-4
d-1
B. 1. Socializarea este un fenomen cultural, cadrul primar al acestuia fiind familia, un fenomen ,
ce reprezintă totalitatea proceselor, mecanismelor și instituțiilor, prin care societatea
influențează personalitatea umană și care apare sub forma unui proces de contopire a
personalității individuale cu influențele sociale.
2. Două concepte, menționate în text, sunt: socializarea și familia. Familia este atât o
instituție socială, cât și un grup de dimensiuni reduse. Familia este un grup, format din două
sau mai multe persoane, care relaționează între ele, în baza unor legături de sânge, mariaj
sau adopție. Socializarea este un proces, de-a lungul căruia omul se transformă din ființă
biologică, în una socială, sub influența agenților socializării. Familia joacă un rol crucial, în
procesul socializării, atât din perspectiva de grup social, cât și din cea de instituție socială,
îndeplinind, chiar, o funcție de socializare. Familia este cea care inoculează, încă de la vârste
fragede, copilului, valorile și normele necesare integrării sociale, dar și dezvoltării
armonioase. Familia este agentul socializării primare, cea care asigură educația informală a
minorului, în primii șapte ani de viață, urmând ca, după aceea, acesta să fie educat în cadrul
unor structuri sociale formale, precum școala. Pentru copil, în primii ani de viață, familia este
o instituție totală, de care acesta depinde, din toate punctele de vedere. În concluzie, familia
este agentul socializării primare, cel mai important grup social, din existența unui copil, fiind
centrul în jurul căruia acesta gravitează.
3. Studiile de specialitate au demonstrat că nivelul ridicat de educație al oamenilor duce la
scăderea ratei infracționalității, dintr-o comunitate, deoarece respectul, toleranța și civilizația
sunt aspecte care pot fi promovate numai în rândul elitelor unei societăți. Prin educație,
omului îi sunt inoculate reguli, valori, necesare conviețuirii cu semenii săi, într-o societate. O
societate în care există doar oameni, înclinați spre săvârșirea de fapte ilicite, delincvente,
cum ar fi corupția, cerșetoria, agresiunea, traficul de substanțe ilicite, comiterea unor
infracțiuni, este o societate coruptă, degradată. Așadar, nivelul ridicat de educație al
oamenilor determină, din partea acestora, un comportament civilizat.
 4. Din punctul meu de vedere, relația educativă părinte-copil se scindează, odată ce acesta
pătrunde în societate și ia contact cu diverse instituții de învățământ, care asigură educația
formală a acestuia. Copiii sunt scoși de sub influența familiei la vârste mici, odată ce părinții
decid ca aceștia să urmeze cursurile, în diferite instituții de învățământ, precum: grădinițele,
școlile, liceele sau facultățile. Lipsa timpului, determinată de programul de lucru încărcat al
părinților, îi face pe aceștia să lase grija pentru educație a copiilor, în sarcina instituțiilor
avizate, fie ele și creșe, grădinițe, cu program prelungit. În trecut, familia era principalul
agent de socializare, din existența unui individ, familia tradițională, fiind cea care îi asigura
minorului protecția, educația, sprijinul moral, resursele necesare traiului. În prezent, însă,
funcția de socializare, care se materializează prin educație, a fost preluată de instituțiile de
învățământ, în timp ce funcția de protecție a rămas în sarcina instanțelor de judecată. În
concluzie, copiii sunt scoși de sub influența familiei la vârste mici, aceștia fiind nevoiți să
urmeze studiile educaționale în cadrul grădinițelor sau al școlilor.

Subiectul III

1. Chestionarul este o succesiune de întrebări sau imagini grafice, cu funcție de stimuli, în

raport cu ipotezele cercetării, care, prin administrare sau autoadministrare, determină din
partea celui anchetat, un comportament verbal sau nonverbal, ce urmează a fi înregistrat în
scris.
2. Sondajul de opinie este un tip special de anchetă pe baza de chestionar, focalizată pe o
problematică limitată. Instrumentele de lucru sunt, practic, similare: se utilizează
chestionare, acestea fiind administrate unor eșantioane. Sondajul de opinie este centrat,
însă, doar pe întrebări ce vizează opiniile subiecților, încercându-se estimarea opiniilor ce au
caracter public.
3. Relațiile sociale reprezintă o serie de interacțiuni între indivizi, interacțiuni ce au la bază o
anumită platformă: interese, atitudini, opinii, comportamente. Statusul social reprezintă
poziția pe care o are un individ, într-o anumită structură socială. Între cele două concepte,
există o strânsă legătură, deoarece, în cadrul relațiilor sociale, indivizii având varii statusuri
sociale. Astfel, prin intermediul socializării, individul iau contact cu semenii săi. În acest mod,
se creează relațiile sociale, care au, în fapt, la bază, performarea statusurilor și rolurilor
sociale. Spre exemplu, într-o școală, în cadrul relațiilor formale, elevul își îndeplinește rolurile
sale: își ia notițe, învață, în timp ce profesorul își performează rolurile sale: predă, notează
prestațiile elevilor. În concluzie, între cele două concepte există o strânsă legătură, deoarece
individul este o persoană socială și poate trăi numai prin intermediul interacțiunilor cu
ceilalți.
4. Grupul de referință este grupul, spre care accede individul, pentru a putea deveni membru.
Stabilirea unui grup de referință înalt îl poate determina pe individ să își depășească limitele,
pentru a putea avea un prestigiu înalt în societate. Un exemplu, în acest sens, este un copil,
care provine dintr-un mediu defavorizat social, trăind, astfel, la limita sărăciei. Acesta este
elev, situația sa financiară nedeterminându-l să renunțe la cursuri. El își alege, ca grup de
referință, în ciuda situației sale materiale, dar și școlare, grupul studenților de la
Universitatea de Medicină. În mod normal, poate că elevul ar fi renunțat la cursuri, odată cu
încheierea ciclului liceal. Însă, această dorință îl determină să învețe, să muncească, pentru a-
și putea îndeplini visul. Așadar, stabilirea unui grup de referință înalt îl poate determina pe
individ să își depășească limitele.
5. Coeziunea reprezintă dorința și disponibilitatea membrilor din grup de a-și petrece timpul
împreună și de a fi uniți, de a acționa, într-o stare emergentă. Stabilirea unor obiective și
sarcini comune duce la creșterea coeziunii, în interiorul unui grup, deoarece aceștia trebuie
să acționeze, în mod unitar, pentru a-și putea atinge scopul comun. Pentru a putea realiza un
proiect școlar, spre exemplu, un grup de elevi trebuie să acționeze unitar, să se sprijine, să
împărtășească idei și valori comune, să accepte ideile celorlalți, aflând, în acest mod, multe
lucruri despre alți membri, fapt care conduce la închegarea unei structuri sociale stabile.
Așadar, stabilirea unor obiective și sarcini comune duce la creșterea coeziunii, într-un grup
social.