25.03.

2020

Gheorghiu Georgian Leonard

Rezolvare M2

Subiectul I
1.Selectează formele populare ale pronumelui demonstrativ și indică variantele literare.
Formele populare ale pronumelui demonstrativ sunt: „ăl”. Variantele literare sunt ăla, acela.
2.Explică rolul virgulei din replica: „De ce, mamă-mare?”
Virgula din replica de mai sus marchează separarea substantivului “mamă-mare” în vocativ, de restul
propoziției.
3.Transcrie o replică și transform-o în vorbire indirectă.
Replica transcrisă este: „Ce cântec e ăsta Traiane, că parcă-l știu și eu?”.
Replica transpusă în vorbire indirectă: Chiriachița îl întreabă pe Traian cum se numește cântecul,
deoarece îi sună cunoscut, parcă-l știe și ea.
4.Numește figura de stil din replica Mizei și explică rolul ei expresiv.
Figura de stil utilizată de Miza se numește antiteză: “Splendidă catastrofă!”. Aceasta are rolul de a
pune în opoziție cele două cuvinte: “Splendidă” și “catastrofă”. Miza se referă la catastrofa petrecută
pe vasul Titanic și vrea să evidențieze prin expresia de mai sus amploarea dezastrului petrecut.
5.Precizează rolul didascaliilor în textul dat.
Didascaliile au rolul de a-l introduce pe cititor în atmosfera operei, de a prezenta cadrul în care se
desfășoară acțiunea, oferă informații suplimentare despre personaje și de asemenea îi ajută pe actori
să interpreteze rolul respectiv, opera fiind creată cu scopul de a fi reprezentată pe scenă.
6.Numește două trăsături specifice textului dramatic și argumentează prezența lor în textul suport.
O primă trăsătură regăsită în textul citat este prezența dialogului ca mod predominant de expunere:
“Chiriachița: Ce cântec e ăsta Traiane, că parcă-l știu și eu?” și prezența indicațiilor scenice: “Spirache
(care, înfundat în jurnal, a ascultat cu multă jenă conversația)”, care au menirea de a îi ajută pe actori
să interpreteze rolul respectiv și de a-l introduce pe cititor în atmosfera operei.
7.Exemplifică două modalități diferite de realizare a oralității.
Două modalități de realizare a oralității sunt: prezența onomatopeelor (“Eh!”, “Ei?”, “Ahă”) și
prezența regionalismelor (“cucernică”, “mamă-mare”, “ăl”).
8.Comentează, în 6-10 rânduri, ultimele două replici, evidențiind câte o trăsătură de caracter a celor
două personaje.
Din ultimele două replici ale fragmentului reies caracterizările lui Spirache și a Chiriachiței. Ambele
personaje sunt caracterizate în mod indirect, prin intermediul replicilor și a gesturilor lor. Spirache se
dovedește a fi un personaj sfios (“a ascultat totuși cu multă jenă conversația”), credincios („își face
cruce”), care intervine discret în discuție, iar Chiriachița, credincioasă și ea, se dovedește a fi o
persoană neînvățată, deoarece dă impresia fie că nu a fost atentă la discuție, fie că nu a înțeles
replica lui Spirache, pentru că deși ei aveau nevoie de timp frumos, replica ei arată exact contrariul.
9.Argumentează prezența unui tip de comic, întâlnit în textul suport.
Comicul este o categorie estetică pe care se bazează comedia. Tipul de comic prezent în fragmentul
citat din “Titanic vals” de Tudor Mușatescu este comicul situație. Acesta este realizat de replicile
personajelor, care produc o ambiguitate în dialogul lor (“Splendidă catastrofă!”, “Doamne
ferește!.../De timp frumos!”).