Examenul de Bacalaureat

Proba scrisă la limba și literatura română

Modelul 1
Subiectul I
1. Menționează câte un sinonim contextual pentru cuvintele: zâmbetul și discret.
“zâmbetul”=surâsul
“discret”=decent
2. Explică rolul cratimei din structura și-mi sărută.
Rolul cratimei în structura “și-mi sărută” marchează căderea vocalei î.
3. Precizează indicii prezenței eului liric în textul dat.
Indicii ce marchează prezența eului liric sunt: verbe și pronume personale la persoana I (“Voi
scrie”, “mea”, “voi iubi”, “-mi”, “voi coborî”, “voi fi”, “voi încerca”, “eu”, “meu”).
4. Transcrie două cuvinte folosite cu sens denotativ și două cuvinte folosite cu sens conotativ.
Două cuvinte din textul citat, ce sunt folosite cu sens denotativ sunt: “mâna”, “oameni”.
Două cuvinte din textul citat, ce sunt folosite cu sens conotativ sunt: “condei”, “cruce”.
5. Scrie un enunț în care cuvântul “voi” să aibă altă valoare morfologică decât cea întâlnită în
text.
Voi sunteți pregătiți pentru examenul de bacalaureat.
6. Selectează două sintagme/structuri poetice prin care este evidențiat imaginarul poetic.
Două sintagme poetice prin care este evidențiat imaginarul poetic sunt: “zâmbetul
trandafirului” și “se va rupe firul poveștii”.
7. Precizează valoarea expresivă a folosirii verbelor la viitor.
Artistic, aceste verbe încheie o experiență de cunoaștere, cea a timpului trăit, iar cu ele se
începe o nouă aventură cognitivă, aceea a unui timp al ficțiunii artistice. Ele sugerează o
condiționare a intenției, lărgind orizontul în plan spațial și temporal.
8. Comentează în 6-10 rânduri ultima strofă din poezie, prin evidențierea relației dintre ideea
poetică exprimată și mijloacele artistice folosite.
În ultima strofă, ideea poetică transmisă de Mona Vâlceanu se referă la momentul în care
autoarea va trece în neființă, sugerată prin sintagma “se va rupe firul poveștii”. Prin
intermediul personificării: “poemul meu va vorbi”, poeta lasă drept moștenire oamenilor,
operele scrise de ea, prin care vorbește despre “nădejde, iubire și Dumnezeu”. Asemenea lui
Eminescu, autoarea nu-și dorește să fie jelită – “să nu fiți triști”, nu vrea să plângă nimeni în
urma ei, pentru că ea își acceptă zâmbind momentul respectiv al vieții – “voi încerca să
zâmbesc și eu”.
9. Analizează, în 4-6 rânduri, textul poetic, ca act de comunicare, precizând cel puțin două
elemente specifice comunicării artistice.
În poezia “Poemul infinit”, Mona Vâlceanu transmite cititorilor săi un mesaj referitor la lupta
oamenilor pentru a păstra speranța, iubirea și credința în Dumnezeu. Ea va scrie neîncetat
până când firul vieții se va întrerupe și opera ei va dăinui transmițând oamenilor “nădejde,
iubire și Dumnezeu...”. Personificând poemul – “poemul meu va vorbi”, autoarea realizeză o
legatură strânsă cu cititorii, introducându-i într-o atmosferă poetică cu ajutorul metaforei –
“Până când vor venii îngerii/și-mi vor aduce/altă hârtie și alt condei viu,”.