Modulul 3.

Organizarea semantică a lexicului

3.1. Categoriile de sensuri în sfera cuvântului
3.2. Evoluţia semantică a cuvintelor
3.3. Relaţii semantice. Omonimia. Paronimia. Sinonimia. Antonimia.

Obiective educaţionale:
- să faci o analiză a componentelor semice ale cuvântului;
- să sesizezi şi să utilizezi valorile conotative ale cuvintelor, alături de cele denotative;
- să explici cauzele evoluţiei semantice a cuvintelor;
- să identifici sensurilor secundare, metaforice ale cuvintelor polisemantice;
- să valorifici seriile sinonimice, antonimice în eforturile de nuanţare a exprimării;
- să recunoşti seriilor omonimice şi dezambiguizarea lor în procesul comunicării;
- să eviţi greşelilor de exprimare generate de paronimie;
- să utilizezi deprinderile de analiză semică şi contextuală pentru îmbogăţirea, nuanţarea şi
plasticizarea vocabularului individual.

3.1. Categoriile de sensuri în sfera cuvântului

Opoziţia denotaţie-conotaţie este legată de definirea semnificaţiei prin extensiune (denotatum)

sau prin intensitate (conotatum), adică este oarecum echivalentă cu distincţia dintre semnificaţie şi
sens. Pentru a înţelege mai bine ce înseamnă denotaţia şi conotaţia, acad. I. Iordan, în Limba
română contemporană, ed. 1978 analizează un exemplu luat din DLRM : „ Cuvântul viperă: 1.
şarpe mic, foarte veninos, cu o pată de culoare închisă în formă de V pe cap şi cu o dungă lată,
neagră, în zig-zag, pe spate (Pelias-berus), năpârcă. 2. Persoană rea, perfidă, veninoasă. Expr. Pui
de viperă – om rău, femeie rea.” Dacă ne referim numai la definiţia 1, întâlnim o trăsătură
definitorie care presupune semnul + (Veninos), fără de care descrierea nu ar mai corespunde
sensului denotativ al cuvântului viperă. Definiţia 2, cu precizarea figurat, relevă sensul conotativ,
evidenţiat şi prin exemplul dat.

Graniţa dintre denotaţie şi conotaţie este uneori greu de trasat. Un sem conotativ se poate uza şi
neutaliza prin variaţiile din densitatea experienţei lingvistico-practice a vorbitorilor, după cum un
sem denotativ se poate încărca cu valori conotative, tot datorită unor variaţii în densitatea
experienţei lingvistice a vorbitorilor.

Relaţia denotaţie-conotaţie este complexă şi are valori determinate de experienţa de viaţă şi de

mediul social; există valori conotative specifice elementelor de vocabular arhaic, regional, tehnic,
livresc şi neologic, argotic, dar mai ales în zonele cele mai mobile ale lexicului, în formaţiile
idiomatice, interjecţii, onomatopee, hipocoristice (diminutive care exprimă stări şi sentimente de
afecţiune, alintare, dezmierdare. Exemple: băieţel, covrigel, cafeluţă, puiculiţă, porumbiţă,
ciobănel, floricică etc.).

Reeşind, din aceasta sensurile cuvântului sunt:

1. Sensul de bază este sensul primar, cel mai cunoscut, mai frecvent. Sensurile derivate sunt cele
care au apărut ulterior în diferite contexte având o oarecare îndepărtare de sensul de bază.
Exemple: Cuvântul faţă are ca sens de bază o parte a corpului omenesc (chip). În contextele:
1
 faţa casei, o filă are două feţe, o faţă a monedei, faţa nevăzută sau faţa văzută a lunii, avem
sensuri derivate ale cuvântului de bază.
2. Sensul principal şi sensul secundar constituie o altă grupare. Sensul principal este cel mai
general, folosit în toare zonele, în limba literară. Exemple: Prin ploaie se vedeau două feţe (doi
oameni). La adunare erau prezente feţe importante (persoane). Sensurile secundare sunt
cunoscute în zone mai restrânse, şi cu oarecare valoare stilistică. Exemple: Faţa lumii este
pestriţă. Adevărata faţă a lucrurilor este greu de văzut.
3. Sensul propriu şi sensurile figurate constituie a treia grupare. Exemple: Este roşu la faţă (sens
propriu). Pe câmpie erau flori în zeci de feţe (sens figurat). El face feţe-feţe (sens figurat).
Piciorul este în ghips (sens propriu). „Pe-un picior de plai/ Pe o gură de rai...” (sens figurat,
care reprezintă peisajul feeric).
4. Sensul uzual şi sensuri ocazionale este următoarea categorie. Sunt uzuale aproape toate
sensurile principale, secundare şi figurate. Sensuri ocazionale sunt sensurile care apar, obişnuit,
în limbajul figurat propriu, specific unui autor de opere literare, precum „generaţie” al
cuvântului undă, în Memento mori de M. Eminescu, în versurile „Astfel pe unde de
popoare/Umbra gândurilor rece se aruncă-ntunecat.” sau „Frunză verde baraboi,/ Ce-i asta,
mândră, de noi,/ C-am semănat grâu de vară,/Şi-o ieşit numai secară,/ Şi-am semănat
busuioc,/ Şi-o ieşit pară de foc.” (Literatura populară), în care a semăna are sensul de „a avea
speranţe de dragoste”, grâu de vară „iubire, dragoste”, secară „amărăciune”, busuioc
„frumuseţe, puritate”, pară de foc „distrugere, dizoluţie a sentimentului erotic”.

Ţinând seama de numărul de sensuri, cuvintele se pot clasifica în: monosemantice şi

polisemantice. Cuvintele monosemantice au un singur sens şi se întâlnesc mai ales în domeniul
ştiinţelor şi al tehnicii: actinie, antibiotic, infarct, natriu, pix, poloniu, raboteză etc. Cuvintele
polisemantice sunt cuvintele care au două sau mai multe sensuri. Polisemia se explică prin faptul
că unii termeni pot dobândi, în timp, noi sensuri (sensuri derivate), păstrând în mare măsură şi
sensul iniţial (sensul primar sau etimoogic). Sensurile unui cuvânt polisemantic sunt înrudite,
apropiate, având unele elemente comune. Verbul a face, căruia Dex-ul îi dă cel puţin douăzeci de
sensuri importante, poate avea o diversitate de sensuri, printre care:

Ei fac o casă. (a zidi, a construi)

Mihai a făcut şi această problemă. (a rezolvat)
Alina face eseuri frumoase. (a redacta, a compune)
Mama face un fular. (a tricota)
Cât face această bijuterie. (a costa, a valora)
Scump, dar face! (a merita)
Cuvintele polisemantice îşi îmbogăţesc sensurile prin: alunecările (deplasările de sens), calcul
semantic, folosirea unor figuri de stil, în mod deosebit, în cadrul stilului artistic (beletristic). Cele mai
cunoscute procedee artistice, care folosesc sensurile figurative ale cuvintelor sunt: metafora,
metonimia, sinecdoca, eufemismul, ironia.
Metafora se realizează prin transfer metaforic, se modifică fasciculul de indici ai unui sens: unii
indici sunt înlăturaţi, fiind înlocuiţi cu alţii, dacă între termeni se stabilesc relaţii de asemănare. În
final, unul din termeni este întrebuinţat în locul celuilalt: „ Are o sănătate de fier. Merge pe firul apei
la vale. În primăvara vieţii noastre toate ni se par simple. Ştirea o am din izvor sigur. E ros de ambiţii
deşarte. ”

2
 Metonimia se realizează prin transfer metonimic, fasciculul de indici se modifică datorită faptului
că sensurile a doi termeni se află în relaţii funcţionale de vecinătate. Astfel, conţinutul este denumit
prin obiect. Exemple: „Sala a aplaudat. N-am băut decât două pahare. La fereastră se vedea o
căciulă.”; produsul înlocuit prin locul de unde provine (Exemple: A cumpărat o haină de astrahan. A
băut o sticlă de Cotnari.); opere sau invenţii prin numele autorilor (Exemple: Becul are 60 de waţi. A
cumpărat un Luchian.).
Sinecdoca este asemănătoare metonimiei. Ea realizează o schimbare în extensiunea logică a
cuvântului, înlocuind un cuvânt printr-altul cu extensiune diferită: partea pentru întreg (Exemple:
Mi-am găsit un acoperiş. S-a ivit o pânză la orizont.); uneori genul pentru specie (Exemple: N-are
nici o armă asupra sa. Am prins un peşte de două kg.); singularul pentru plural (Exemple: E un fel de
Harpagon sau Hagi-Tudose. Este un adevărat Făt-Frumos. )
Eufemismul este un cuvânt sau o expresie prin care este ascuns adevăratul sens al cuvântului,
uneori se realizează îndulcirea unor termeni cu sens dur sau jignitor. Fasciculul de indici ai unui sens
este atribuit în totalitate unui alt termen decât cel originar, deoarece vorbitorii doresc să diminueze
sau să ironizeze din diferite motive. Exemple: e un domn venerabil (bătrân). E cam afumat. A băut
puţin mai mult (foarte beat). A stat doi ani la mititica (închisoare).
Ironia este asemănătoare eufemismului, sensul important fiind redat printr-un cuvânt care exprimă
exact contrariul. Exemple: Părea un îngeraş nevinovat. Este uşă de biserică. Vine târziu acasă, dar e
foarte cuminţică.
Sursa polisemiei este moştenirea latină. În limbile vechi, precum latina, polisemia a fost moştenită,
parţial, din indoeuropeană, cum poate fi constatat din dicţionarul etimologic a limbii latine de A.
Ernout – A. Meillet, ultima ediţie fiind din 1967. Polisemia a constituit o soluţie viabilă pentru
rezolvarea dificultăţilor ridicate de „seceta de cuvinte”, specifică lor şi moştenirea ei, parţială, în
limbi moderne este firească.
Evaluare
1. Indicaţi în exemplele de mai jos cuvintele cu funcţie denotativă (exprimă noţiuni generale) şi
cuvinte cu funcţii conotative (exprimă sensuri secundare şi figurate):
Apa trece, pietrele rămân. Banul e ochiul dracului. Munca a făcut pe om. Focul cu apa nu se pot
împrieteni. Surceaua nu cade departe de trunchi. Plopul e destul de mare, dar pe dânsul poame nu are.
Scumpul mai mult păgubeşte, leneşul mai mult aleargă. Muntele nu se teme de zăpadă. Fapta bună nu
moare niciodată.
2. Indicaţi în exemplele propuse sensul de bază şi derivat al cuvintelor marcate. Daţi explicaţia
pentru fiecare din sensuri
a) Ţinea în mână o puşcă veche de vânătoare. În râu se scaldă o droaie de copii goi puşcă.
b) Haina era bună numai în spinare, de-a lungul cusăturii, era descusută în câteva locuri. De la
cabană mergeam pe spinarea muntelui ca pe şes până la izvoarele râului.
c) S-a îmbrăcat subţire. Este subţire la pungă. Păianjenul coborî pe un fir subţire aproape invizibil.
Are gusturi subţiri.
d) Se hotărî să rămână să muncească pe şantier. Rămâi cu bine! A rămas pe drumuri. A rămas
repetent. M. Eminescu a rămas în conştiinţa noastră, a tuturor.
3. Selectaţi din literatura artistică 10 propoziţii în care verbul a da are diferite sensuri.
4. Verbul a muri are aproximativ 15 echivalente semantice. Numiţi-le.
5. Analizaţi grupurile de cuvinte şi expresiile de mai jos precizând cu ce sens este folosit
cuvântul limbă în cadrul fiecăreia dintre ele şi repartizaţi-le după sensuri.

3
Limbi vii= care se vorbește de un popor.
Limbi moarte= care nu se maĭ vorbește de un popor (ca latina, greceasca veche ș. a.).
Limbă maternă= aceea în care cugeţĭ şi care, prin urmare, a pătruns maĭ adânc în mintea ta aceea a
țării unde ne-am născut
Limbă de origine= limba de proveniență. Apartenență prin naștere la o anumită grupă de limbi.
Limbă străină= o limbă care, pentru unui om nu este limba sa maternă.
Limbă ţintă= limba în care se face traducerea documentului inițial.
Limbă de cult= Limba liturgică
Limbă de clopot= ce seamănă cu o limbă. Clopot asemănător ca formă sau funcție cu organul
respectiv.
Limbă de orologiu= Limba de ceas cunoscută şi ca ac de ceasornic, indicatorul ceasornicului.
Limbi romanice= Limbile romanice sau neolatine sunt toate limbile derivate din latina vulgară. Fac
parte din subfamilia italică a limbilor indo-europene.
Limbi de ceas= Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului.
Limbi de foc= flăcări de foc alungite.
Limbi înrudite= Care prezintă caractere (esențiale) comune, care are afinitate
Limba unui poet= limbajul concentrat, o cunoaștere specifică a unui poet, limba sentimentului și a
imaginațiunii, obișnuită unui poet
Limba unei epoci= limbă vorbită în anumită perioada sau într-o epocă.
Limba mare a ceasului= arătătoarea ceasornicului care indică minutele
Limbă de cuţit= rea, veninoasă. Limba omului răutăcios, malițios în tot ce spune.
Limbă de pământ= Peninsulă. Fâșie lungă și îngustă de pământ. O forma de relief aparuta in urma
depozitelor de nisip formate de valuri.
Limbă de pădure= Fâșie (suprafață) lungă și îngustă de pădure
Limbă de circulaţie internaţională= limbi, care servește ca mijloc de comunicare a popoarelor din
diferite țări.
A scoate limba la cineva= A disprețui pe cineva; a sfida
A vorbi multe limbi= cunoaşterea a multor limbi şi abilitatea de a putea vorbi mai multe limbi.
A-şi muşca limba= a regreta că a vorbit ceea ce nu trebuia.
A alerga după cineva cu limba scoasă= a căuta cu orice preț să obțină sau să găsească ceva sau pe
cineva de care are mare nevoie. A aștepta cu mare nerăbdare
A avea mâncărime pe limbă= a vorbi prea mult, a fi limbut, a nu păstra o taină
A avea limba ascuţită= (a fi) răutăcios, malițios în tot ce spune. A spune vorbe răutăcioase
A vorbi aceeaşi limbă= A avea același mod de a gândi sau de a simți.
A trage pe cineva de limbă (тянуть за язык) = a descoase pe cineva, a căuta să afle tainele cuiva.
A-i dezlega cuiva limba= A face pe cineva excesiv de sincer și direct în vorbire.
A lăsa ceva cu limbă de moarte = a obliga pe cineva să-ți îndeplinească o ultimă dorință, exprimată
înainte de moarte

6. Precizaţi sensul cuvintelor şi alcătuiţi propoziţii pentru fiecare din sensuri: a dobândi,
dulce, a duce, grădină.
a dobândi
1. A obține prin muncă, prin eforturi.
El a reuşit totuşi să dobîndească ceea ce a dorit mult timp.
2. A lua în stăpânire prin luptă; a cuceri; a ocupa
Dacia era dobîndită de către Train.
dulce

4
1. Care are gustul caracteristic mierii sau zahărului.
Această bomboană este prea dulce
2. (Despre lapte) Proaspăt; nefermentat.
Fiecare dimineață vaca ne dă lapte dulce
3.(Despre fructe) Care este produs de un pom fructifer altoit, având gustul dulce
A fost o recoltă bogată de pere dulci anul acesta
4. (Despre apă) De râu, de izvor, de fântână.
După o călătorie lungă, apa părea deosebit de dulce
5. Frumos, drăguț, gingaș.
nepotul are un zâmbet foarte dulce
6. (Despre somn) Liniștit, calm, odihnitor.
Azi am avut somn foarte dulce.
7. (Despre ființe) Simpatic, plăcut la înfățișare sau în comportări.
Azi am făcut cunoştinţa cu o fată foarte dulce.
8. (Despre oameni) Blând, omenos, înțelegător. Care procură mulțumire; agreabil.
Vecina mea este o bunică foarte blîndă și dulce
a duce,
1. 1. A merge, a se deplasa, a se mișca, a pleca undeva sau către cineva.
M-am dus ieri la piaţă
2. A transporta ceva sau pe cineva într-un anumit loc, a lua ceva sau pe cineva dintr-un loc și a-l pune
într-altul.
El duce un sac cu nisip.
3. A muri El s+a dus dintre noi
grădină
1. Suprafață de teren arabil, de obicei îngrădită, pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi, în
vederea obținerii unor produse; grădinărie. ◊ Expr. O grădină de om = om plăcut, simpatic.
În grădină cresc diferite legume
2. Daltă specială din oțel folosită la cioplirea unor roci pentru realizarea unor elemente de construcție
decorative.
Am găsit în garajul bunicului diferite grădini

7. Precizaţi semnificaţia cuvintelor marcate în contextele de mai jos şi comparaţi

semnificaţiile:
a) S-au făcut ca ceara albă faţa roşă ca un măr. = devine rușine, fard de obraz
b) ,,Viitorul şi trecutul/sunt a filei două feţe…” (M. Eminescu) =componente ale vieții: trecutul
și viitor. ne gândim mereu despre trecutul şi viitorul
c) ,, Astfel umana roadă în calea ei îngheaţă, /Se petrifică unul în sclav, altu-mpărat,/ Acoperind
cu noime sărmana lui viaţă/Şi arătând la soare-a mizeriei lui faţă/Faţa căci înţelesul i-acelaşi
la toţi dat.” (M. Eminescu) = este omul care creează soarta sa, fie cu mizerii, sau cu bunuri
d) Întorceţi-i cu faţa la mine. = cînd cineva cere atenţie şi înţelegere
e) ,, Drept ca lumina cea dreaptă. ” (Folclor) = a spune adevărul cum atare
f) ,,Mai bine o învoială strâmbă decât o judecată dreaptă.” (Folclor)= în acest context cuvîntul
judecata este folosit în sens că este nedreptă, necinstită, coruptă

8. Precizaţi care dintre cuvintele de mai jos sunt monosemantice şi care polisemantice:
afect, antibiotic, cap, cărbune, curent, a electrifica, a face, facultate, gură, limbă, masă,
motrice, omogen, supersonic.
Mono M AFECT 1. Reacție emoțională, cu o desfășurare puternică și relativ de scurtă
durată.. Denumirea generică pentru stările sau reacțiile afective.

5
Mono ANTIBIÓTIC Substanță organică solubilă, produsă de unele microorganisme animale și
vegetale, care are capacitatea de a distruge anumiți microbi sau de a le opri dezvoltarea, fapt
pentru care se utilizează în tratamentul bolilor infecțioase.
Poli CAP 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor
2. Parte a monedei pe care se află imprimat capul unei persoane.
3. Cel care exercită puterea maritală și părintească
Poli CĂRBÚNE 1. Rocă sedimentară combustibilă amorfă, rezultată prin acumularea materiei
vegetale și îmbogățirea lentă în carbon a acesteia, folosită drept combustibil și ca materie primă
în industria chimică, în metalurgie etc.
2. Bucată de lemn arsă parțial de foc; tăciune
3. Creion negru obținut dintr-un lemn de esență foarte moale, carbonizat, folosit la desen,
crochiuri, schițe etc.
Poli CURÉNT 1. (Despre vorbire) Curgător, ușor, fluent. 2. Care este în curs; prezent. existent
într-un moment dat 3. Deplasare, mișcare a unei mase de aer dintr-un loc într-altul, cauzată de
o diferență de presiune; flux.
Mono ELECTRIFICÁ. A introduce folosirea energiei electrice, lumina electrică; a efectua lucrări
de electrificare
Poli FÁCE 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. 2. A construi, a clădi; a
ridica, a așeza. 3. A găti, a prepara, a pregăti un aliment, o mâncare. 4. A compune, a scrie, a
crea o operă literară;
Poli FACULTÁTE, 1. Capacitate, posibilitate, însușire morală sau intelectuală a cuiva;
aptitudine.
2. Unitate didactică și administrativă în cadrul unei instituții de învățământ superior, condusă de
un decan și cuprinzând mai multe catedre
3. Local unde funcționează o facultate
Poli GÚRĂ 1. Cavitate din partea anterioară (și inferioară) a capului oamenilor și animalelor,
prin care alimentele sunt introduse în organism
2. gura-lupului = plantă erbacee cu flori vinete-violete
3. intrarea pe undeva
poli LÍMBĂ I. Organ musculos mobil care se află în cavitatea bucală
2. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care aceștia își
exprimă gândurile, sentimentele și dorințele
3. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului
Poli MÁSĂ 1. Mobilă 2. Mulțime compactă de oameni, considerată ca o unitate; grupare mare
de oameni cu anumite caractere commune 3. Ceea ce se mănâncă; mâncare
Mono MÓTRICE Forță motrice = forță care produce o mișcare, forță care comandă o mișcare.
Mono OMOGÉN 1. Care are o alcătuire sau o structură unitară, care prezintă omogenitate;
nediferențiat.
Mono SUPERSÓNIC, -Ă, supersonici, -ce, adj. Care are o viteză mai mare decât viteza
sunetului.

9. Identificaţi cuvintele polisemantice şi semnificaţia în contextele de mai jos:

a) Stă în capul mesei( locul de onoare la masă). Ai noştri au reuşit să formeze un cap de pod
peste Nistru.( un loc care ocupă armata) S-a ridicat în capul oaselor.( a se ridica stând în pat,
a sta în șezut.)
b) Are haina roasă în coate(Parte a mânecii care acoperă cotul). Valea făcea în acel loc un cot.
(Loc unde o vale își schimbă brusc direcția)
c) Greblei îi lipseau câţiva dinţi (segmente). Anul acesta am semănat porumb dinte-de-cal.
(numele plantei)
6
d) Nu nimerea gura cuptorului (Capacul sau Deschizătură a unui obiect prin care se introduce
ceva). Dunărea se revarsă în mare prin trei guri. (rîu, fluviu)
e) Erau nişte cupe de cristal cu picior înalt(ca element de susținere, de fixare). Un hexametru
este alcătuit din şase picioare(Unitate ritmică a unui vers, compusă dintr-un număr fix de
silabe lungi și scurte)

10. Arătaţi polisemantimul cuvintelor: bun, cald, mare, a intra, a face, la (prepoziţie),
limpede.
1. Bade Ion a trăit o viaţă bună.
Vaca ei e bună de lapte
Bună=salutare
Mi-a spus asta de bună credinţă= sincer
2. E cald in camera
Ieri mi-am cumpărat o jachetă caldă de puf
Nu-mi face nici frig, nici cald
3. Vara trecută au fost la mare
Ion i-a dăruit Annei un buchet mare de trandafiri
4. Am intrat în sala unde s-au adunat deja toți membrii
Fata asta a intrat in sufletul meu
O altă țară a intrat în război la 1 septembrie
A intrat în conversația noastră și a devenit mai interesant
5. Ei fac o casă. (a zidi, a construi)
Mihai a făcut şi această problemă. (a rezolvat)
Alina face eseuri frumoase. (a redacta, a compune)
Cât face această bijuterie. (a costa, a valora) Scump, dar face! (a merita)
6. Mă duc la școală
merele se vând la un preț de 9 lei
Erau la 30 de oameni. (aproximativ)
7. Apa de la izvor era limpedă
Adrian într+adevăr are suflet curat şi mintea limpedă
El mi-a spus limpede cuvinte frumoase

11. Demonstraţi polisemantismul terminilor: morfologie, subiect, operaţie, a cultiva, ochi,

verficare, notă, încărcătură.
1. profesorul mi-a sarcina de a face analiza morfologică a cuvântului
Astăzi la ora de biologie am studiat morfologia umană
2. Recent în școli a fost introdus un nou subiect- educația interculturală
Subiectul conversației a constat în starea ecologică
Astăzi, la lecția de limba rusă am învățat subiectul și predicatul
3. Medicii au efectuat o operație unui pacient grav bolnav
Înainte de a ajunge la consumatorul produsul trec prin mai multe operaţii
Operație militară a avut succes
4. Primăvara, fermierii cultivă pământul
Armata cultivă spiritul

7
 5. Băiatul are ochi căprui
El a ochit bine și a lovit ținta
M-a privit cu ochii pierduți
6. Înainte de a ajunge la consumator, produsul trece verificare
Înaintea campionatului fotbaliştii au Meciuri de fotbal de verificare
Adevărații prieteni se cunosc la nevoie, dar se verifică la bucurie
7. Am făcut o notă ca să nu uit
A primit o notă nesatisfăcătoare la examen.
Totul a mers ca pe note
8. Încărcătura navei sunt scândurile
Arma lui nu era fără încărcătură

3.2. Evoluţia semantică a cuvintelor

Polisemantismul se explică prin faptul că sensul cuvintelor a suferit o evoluţie semantică

manifestată în câteva tedinţe.
Prin expansiunea sensului unele cuvinte şi-au lărgit sfera de la un sens particular la unul
general: latinescul passer înseamnă „vrabie”, dar românescul pasăre denumeşte o întreagă
categorie.
Prin restrângerea sensului, substantivul dihanie care însemna „totalitatea fiinţelor vii”, are azi
sensul de „animal sălbatic”.
Un sens învechit a fost înlocuit cu altul nou, fie prin degradarea sensului iniţial (mitocan, la
origine: „locuitor al unui mitoc”, azi „om lipsit de bune purtări, de maniere”), fie prin
înnobilarea sensului (războinic, la origine „tâlhar, hoţ, ucigaş”, azi „luptător, viteaz”).
Sensul unor cuvinte a evoluat de la concret la abstract (latinescul pensum, „greutate
cântărită”, a evoluat la păs, „supărare, necaz, durere”) sau de la abstract la concret (intrare,
abstract: „acţiunea de a intra”, concret „loc de acces amenajat într-un perete sau într-o
împrejmuire; stradă mică, fundătură”).
În evoluţia semantică a cuvintelor are loc şi învechirea unuia din sensurile cuvântului, care
iese din uz, trecând în vocabularul pasiv: limbă cu sensul „popor”, a avea cuvânt cu sensul „a
avea dreptate” etc.
Evoluţia semantică a cuvintelor are ca urmare şi transferul de la sensul propriu la sensul
figurat:
A sosit primăvara. (sens propriu: „numele anotimpului”)
Era în primăvara vieţii. (sens figurat „tinereţe”)
O tendinţă este şi polarizarea, care constă în constituirea a două sensuri opuse în acelaşi
cuvânt: în urmă înseamnă „în spate, îndărăt”, dar şi „mai târziu, apoi”.
Evaluare
1. Arătaţi pe baza contextelor de mai jos cum a evoluat sensul cuvintelor subliniate
,,-A doua zi după discălecatul oştilor, au făcut Racoţi masă mare şi au cinstit pre amândoi
domnii.’’
,,Iară acest împărat Traianu pre aici au venitu… şi iel au descălecat neamul, siminţiia care
trăieşte până acum în Moldova şi în Ţara Muntenească şi cât norod ieste în Ardeal cu acest
nume: român.’’ (M. Costin)
,,Ave grije şi de turcii balagii ce era în Iaşi trăitori, văzând că moscalii au intrat în ţară şi
Dumitraşco-Vodă nu mai purcede în gios, să nu priceapă că-i hain.’’
8
,,Şi ş-au făcut Dumitraşco-Vodă vro cinci, şase steaguri de lefecii şi două steaguri de lipcani…’’
(I. Neculce)
,, - Lupul şi altă soţie îşi încearcă şi pre altul ca sine află, căruia lucrul şi faptă…pre amănuntul
povesti …’’ ,,… precum mehenghiul metalurile de curate şi de spurcate ispiteşte …’’ ,,… toată
jigania cumplită colţii îşi tociia şi toata pasirea rumpătoare printenii îşi ascuţia.” (D. Cantemir)
2. Alcătuieşte enunţuri cu sensul actual al cuvintelor de mai jos, precizând ce tip de modificare
s-a realizat (lărgirea sensului, restrângerea sensului, degradarea sau înnobilarea sensului):
pasăre (lat. paser = vrabie)
cal (lat. caballus = mârţoagă)
războinic (lb. slavă = ucigaş, tâlhar)
arenă (lat.arena = nisip)
3. Alege pentru fiecare enunţ din coloana A câte o explicaţie din coloana B pentru a demonstra
deplasarea de sens. Birou (fr. postav aşternut pe masa de lucru )
A
a) Pe birou stau îngrămădite, cărţi, caiete, creioane. ______________
b) În birou nu se află nimeni în acel moment. ______________
c) Tata a întârziat la birou. ______________
d) Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor a adoptat hotărârea. ______________
B
a) instituţia în care se află birourile;
b) masa de lucru;
c) cei care conduc şedinţa;
d) camera în care este situată masa de lucru.

4. Căutaţi în opera lui I. Neculce cuvintele de mai jos cu sensurile notate în paranteze.
Comparaţi-le cu sensurile actuale şi explicaţia evoluţia lor semantică:
a adeveri (a se angaja să…) … închinat cei din cetatea Cameniţăi, adeverindu-le turcii milă, dacă să
vor închina.
başcă (bastion)
lume (lumină) Atunce s-au făcut mare eclipsis, întunecare de soare, cît nu să vide om cu om.
întunecasă lumea în anul 7208 septemvrie în doaosprezeci dzile, întru o dzi marţi.
a supune (a ascunde) Deci Poarta au ales pe acest han, anume Medli-Gherii, de om¡ rău, ca
doar va putè supune preşerimi şi pre mârzaci.
fum (gospodărie). Atunce împăratul, vădzâd că-i sfatul așè, au și orânduit, în toate țărâli, de 30
fumuri să mai facă unu omu de oaste, gata cu tot ce-ar trebui, să mai adaugă încă vro 50.000 de
oaste preste cât mai are.

3.3. Relaţii semantice. Omonimia, Paronimia, Sinonimia, Antonimia.

Omonimia
Omonime (fr. homonymie, cf. gr. homoios „la fel”, „egal”, „acelaşi”, + nymos „nume”) sunt
considerate cuvintele care au aceeaşi formă atât scrisă, cât şi orală, dar valoare semantică
diferită.

Omonimul se numerotează înainte de definirea sa, pentru a se arăta că este vorba despre
cuvinte diferite:

9
 - somn1 „stare fiziologică de repaus”

- somn2 „specie de peşte”

La apariţia omonimiei duce:

- divergenţa semantică sau dezintegrarea semantică a cuvintelor polisemantice. De exemplu:

leu1 - „mamifer carnivor din familia felinilor”
leu2 - „unitate monetară”
- calcul semantic. De exemplu: din franceză a fost împrumutat verbul importer cu sensul „a
avea importanţă”, iar din engleză verbul to import cu sensul „(produse, mărfuri) a introduce
în ţară din străinătate”, în baza cărui fapt în română s-au constituit două cuvinte omonime.
a imoprta1- „a avea importanţă”
a imoprta2 -„(produse, mărfuri) a introduce în ţară din străinătate”.
- conversiunea sau schimbarea categoriei lexico-gramaticale
graur1 - s. f. „pasăre”
graur2 - adj. „de culoarea cenuşie a graurului”.

Clasificarea omonimelor
Criteriul I Din punct de vedere static omonimele se clasifică în lexicale şi gramaticale.
1. Omonimele lexicale sau omonime propriu-zise se consideră acelea care se includ în aceeaşi
parte de vorbire.
- volan 1 – „detaliu al unei vestimentaţii”
- volan 2 – „piesă al unui vehicul”
fluier 1– „tibia” (parte a piciorului)
fluier 2– „instrument muzical”
Ca parte de vorbire sunt substantive. Omonimele lexicale se subîmpart în:
a) omonime totale sau intolerabile, care au aceleaşi forme pentru toate categoriile gramaticale:
- toc 1 – „pix” (pl. tocuri)
- toc 2– „o parte a încălţămintei” (pl. tocuri)
- broască 1 – „amfibie” (pl. broaşte)
- broască 2 – „piesă a uşii” (pl. broaşte)
b) omonime parţiale sau tolerabile au forme diferite de plural:
- bandă 1 - „grup de oameni” (pl. bande)
- bandă 2 – „fâşie rulantă” (pl. benzi)
- cap1 – „şef, conducător” (pl. capi)
- cap 2 – „parte superioară a corpului omenesc, parte anterioară la animale” (pl. capete)
2. Omonimele se clasifică în lexico-gramaticale, fac parte din diferite clase morfologice:
- sare1 – (substantiv) „condiment de bază în alimentaţie”
- sare 2– (verb) „a sălta”
- dar 1 – (substantiv) „cadou”
- dar 2– (conjuncţie) „leagă propoziţii sau părţi de propoziţie adversative”
- mare1 – (substantiv) „vastă întindere de apă stătătoare, sărată şi amară, de obicei unită cu
oceanul printr-o strâmtoare”
- mare 2– (adjectiv) „indică dimensiunea”

10
3. Omonimele care fac parte din aceeaşi clasă morfologică, dar cu forme flexionare diferite.
Aceste omonime au acelaşi sens lexical, ele sunt caracteristice pentru verburi la moduri sau
timpuri diferite:
- lucrează 1 – „modul indicativ, timpul prezent, persoana a III-a, numărul singular”
- lucrează 2 – „modul indicativ, timpul prezent, persoana a III-a, numărul plural”
- lucrează 3 – „modul imperativ, persoana a II-a, numărul singular, forma afirmativă”
Criteriul II Clasificarea omonimelor după căile de formare.
a) Convergente sau eterogene, au etimologii diferite şi n-au nici o legătură semantică între
ele:
- liră1 –„instrument muzical” (org. fr. lyaire)
- liră 2 – „monedă italiană” (org. itl. lira)
- a încinge1– „a lega brâul” (org. fr. elcingére)
- a încinge 2 – „a aprinde” (org. lat. incidere)
b) Dezintegrative au apărut în urma dezintegrării cuvintelor polisemantice
- picior 1– „membru al corpului”
- picior 2 – „unitate de măsură”
- cot 1 – „o parte a corpului”
- cot 2 – „unitate de măsură”
c) Derivative
- toporaş 1– „plantă”
- toporaş 2 – „instrument”
- ciocănaş 1 – „instrument”
- ciocănaş 2 – „o parte a urechii”
Despre omofonie
Ca urmare a deosebirii dintre limba scrisă şi cea vorbită se pot atesta cazuri când
cuvintele, fiind scrise în mod diferit, se identifică în rostire. Asemenea cuvinte se numesc
omofone (grec. homos „la fel ”+ phone „sunet, voce” ) Exemple: noi (adjectiv-sing. nou, nouă) -
noi (pronume personal, pers. I, nr. pl.) – n-oi (nu-negaţie, oi (=voi)-verb auxiliar); voi (pronume
personal, persoana I, nr. pl.)- v-oi (vă-pronume, pers. II, nr. pl., oi (=voi)-verb auxiliar) .
Despre omografie
Cuvintele se pot identifica în scris, deosebindu-se în rostire, mai ales datorită accentului.
Aceste omonime se numesc omografe sau omograme. Relaţii de omografie se pot stabili între
cele mai diferite cuvinte. Exemple: ácele (substantiv, numărul singular ac) –acéle (pronume,
sing. acea); comédie „lucru ciudat” – comedíe (gen dramatic).
Omonimele se deosebesc de cuvintele polisemantice după următoarele criterii:

Omonime Cuvinte polisemantice

1. Criteriul semantic/lexical
Omonimele au aceeaşi formă, dar sensuri Au aceeaşi formă, dar au sensuri
diferite. diverse sau variate.
lamă I- animal lamă de ras
lamă II – placă ascuţită lama cuţitului ascuţitoare
2. Criteriul lexico-gramatical
Pot avea forme diferite de număr la Cuvintele polisemantice au aceeaşi
plural: formă la numărul singular şi plural.
11
 bun I – (pl. bune) care are calităţi, care câmp – (pl. câmpuri)
face în mod obişnuit altora
bun II – ( pl. bunuri)tot ceea ce posedă câmp magnetic
cineva: avut, proprietate câmp electric spaţiu

Paronimia
Paronimia se stabileşte între două cuvinte cu sensuri diferite, dar apropiate ca formă (fr.
paronymie, cf. gr. para „alături” + onoma „nume”). Din cauza formei apropiate pot fi ignorate
din ignoranţă, un cuvânt preluând înţelesul celuilalt cuvânt. Exemple: a propia şi a propria, a
evalua şi a evolua, eminent şi iminent, a emite şi a omite, familial şi familiar, oral şi orar,
temporar şi temporal. Pentru a face deosebirea dintre acestea trebuie consultate DEX, DLR sau
alte dicţionare, iar analiza lor să se facă în diferite contexte.
Clasificarea paronimelor
1. Lexicale se consideră paronimele constituite din două lexeme în relaţie de paronimie: color-
colorat, staţie-staţiune etc. După sens se deosebesc: a) paronime totale, ale căror sensuri
formează în exclusivitate paronime: locatar-locuitor, ordinal-ordinar, medical-medicinal; b)
paronime parţiale, când în relaţii de paronimie pot fi numai unul sau câteva dintre
multiplele sensuri ale cuvintelor polisemantice: a nopta-a înnopta, a lumina-a ilumina, a
deservi-a servi, climat-climă, derivare-derivaţie etc.
Paronimele lexicale se defirenţiază şi prin structura elementelor componente ale unităţilor
lexicale:
a) paronime cu radical comun şi prefixe diferite: prenume-pronume, a evoca-a invoca, a
împlini-a îndeplini, a depărta-a îndepărta, a irupe-a erupe, alocuţiune-elocuţiune;
b) paronime cu radical comun şi sufixe diferite: supărăcios-supărător, conştient-
conştiincios, variabilitate-varietate etc;
c) paronime cu radical comun şi desinenţe diferite: grup-grupă, idiom-idiomă, indice-
indiciu, martir-martiriu etc.;
d) paronime cu radicali compuşi: oarecare-oricare, oarecum-oricum, oarecine-oricine,
hidrocentru-hidrocentrală etc.
2. Cvasiparonime apar între cuvintele cu radicali diferiţi: a argăsi – a argăţi, bou-bour, branhie-
bronhie, capitol-capitul, val-văl, sursă-resursă, aluzie-iluzie, a viziona-a vizita etc.,
3. Paronime gramaticale:
a) substantivale: ideal-idealizare, temă-tematică, învăţătură-învăţământ, carieră-carierism;
b) verbale: a sclipi-a sclipui, a luci-a străluci, a cârpi-a cârpăci, a activa- a activiza;
c) adjectivale: literal-literar, vertebral-vertebrat, intens-intensiv, marin-maritim;
d) adverbiale: oarecum-oricum, operativ-operaţional;
e) mixte se îmbină cu alte părţi de vorbire: adagio (adv.)- adagiu (subst.), interesant (adv.)
– interesat (adj.);
f) paronimele frazeologice se pot confunda uşor cu sinonimele frazeologice sau cu
variantele unui frazeologism: a-l ajunge pe cineva mintea „a pricepe, a şti ce e de făcut”-
a-l duce pe cineva mintea „a-i veni cuiva ceva în minte”.
În linii generale paronimele frazeologice pot fi recunoscute în baza mai mutor
particularităţi:
- predominarea componentelor identice (în glas – într-un glas);

12
 - spre deosebire de sinonime şi variante frazeologice, în cadrul paronimelor constatăm
sensuri diferite (a schimba vorba „a schimba sensul discuţiei”- a schimba câteva vorbe „a
sta puţin de vorbă”);
- substituirea reciprocă a paronimelor frazeologice este exclusă.
Dicţionarele de paronime ale limbii române înregistrează până la 5000 de unităţi. Câteva sute
fac parte din lexicul uzual, ceea ce înseamnă că respectivul fenomen trebuie studiat cu atenţie în
cadrul orelor de vocabular şi cultivare a limbii.
Valorile semantico –stilistice ale paronimelor
Pe baza paronimelor se creează un procedeu stilistic numit paronomazie. Paronimele sunt
cuvinte confundabile. Scriitorii, poeţii, publiciştii, oratori utilizează paronimele în scopuri
stilistice. Exemplu: „Dar mai e un adevăr: nu întotdeauna cel interesat e şi interesant. De
aceasta trebuie să ţinem cont neapărat, dacă ne gândim la telespectator, în primul rând.” (Presa)
O invitaţie originală la lectură sunt titlurile articolelor de ziar de natură satirico-umoristică:
„Când nu se lipeşte ... se alipeşte”, „Vina o poartă ...vinul”.
Paronimele constituie un important mijloc stilistic de caracterizare a personajelor unei
opere literare.
Calamburul poate fi creat şi pe baza paronimelor: care joc e fără joacă?; orarul poate fi
orar?; musafirii se numără sau se enumără?; tot ce-i progresiv e şi progresist?
Potenţele stilistice ale paronimelor sunt în direct raport cu măiestria, talentul scriitorului.
Sinonimia
Sinonimile au forme diferite, dar înţelesuri (aproape) identice (fr. synonimie „împreună”,
cf. gr. syn „nume a” + nymos „nume b”).
În lexicologie se disting patru tipuri de relaţii sinonimice:
1. sinonimia totală;
2. sinonimia parţială;
3. sinonimia constantă;
4. sinonimia contextuală.
Sinonimia totală sunt sensurile cuvintelor care sunt identice. Fiecare lexem poate fi
utilizat în acelaşi context fără ca să-şi modifice sensul. Ea nu are o mare frecvenţă în limba
contemporană.
Exemple: dicţionar- lexicon, noţiune – concept, insectă- gâză, veac- secol, ogradă-curte
Este un veac al vitezei. Este un secol al vitezei.; „El se opri înaintea unei case, ce se ridica izolată
în mijlocul unei ogrăzi pustii .” (M. Eminescu) „... El intră în curtea, ce semăna a părăsită, a
mănăstirii.” (M. Eminescu)
La sinonimia totală se referă dubletele terminologice foarte frecvente în botanică,
zoologie ş.a. Exemple: muşeţel (botanică)- romaniţă (regional); antrax (termen ştiinţific)- dalac,
bubă neagră, cărbunen (termeni populari).
Sinonimile parţiale au un sens apropiat, similar, dar se realizează prin unităţi lexicale
deosebite. Exemple: adjectivul tot are sensul „fiecare”: „ Au scos atunce nevoie în ţară de tot
omul să deie un leu.” (I. Neculce) Tot mai are şi sensul „orice, oricare”: „Tot copacul de la
rădăcină se usucă”(Folclor). Acelaşi cuvânt mai este sinonim şi cu adverbul „mereu”: „Tot
alături călătoresc,/Nu au grija nimănuia.”(Povestea teiului M. Eminescu)
Sinonimele constante sunt cuvintele care îşi păstrează semantica în orice sintagme.
Adjectivele sunt mai bogate în sinonime constante. Exemple: adjectivul frumos, dacă
este vorba despre om: arătos, chipeş, mândru, muşat (Transilvania): „ Ca şi leii să fii de tare/Şi

13
frumos ca primăvara (Miron şi frumoasa fără corp M. Eminescu); „El era arătos, nevoie mare.
Ai fi pus ochii pe dânsul de-ar fi fost într-o mie” (Fata de împărat şi fiul văduvei P. Ispirescu);
„Nu plânge, muşatul mamei.” (Folclor)
Sinonimele contextuale apar în contexte diferite şi pot avea semnificaţii diferite, chiar
opuse.
Exemplu: „Era o frumuseţe de om.” Contează intonaţia cu care este rostită propoziţia şi se
pot obţine valori stilistice.
În dependenţă de nuanţele semantice diferite se disting sinonime ideografice,
gramaticale, frazeologice.
Sinonimele ideografice se deosebesc prin natura cantitativă.
Exemplu: mare - întins, amplu, larg, spaţios, dezvoltat voluminos, gros, măşcat, înalt,
lung, intens, grandios, nelimitat, imens, vast etc.
Sinonimia frazeologică se referă la îmbinările de cuvinte.
Astfel, urările: drum bun! şi cale bună! au drept corespodent sinonimic călătorie bună!
Serii de sinonime frazeologice formează şi expresiile:
 A o lua la sănătoasa
 A o lua la fugă
 A da bir cu fugiţii a fugi
 A spăla putina
 A o zbughi
 A-şi pune picioarele pe umeri

Sinonimia gramaticală este de trei tipuri:

morfologice
Sinonimia gramaticală morfologice derivative (omorize)
sintactice
Sinonimia morfologică intră în raport de sinonimie diverse forme ale părţilor de vorbire.
Exemple: am să plec = voi pleca, tot aşa de bun = la fel de bun
Sinonimia derivativă (omorize) acestea sunt cu radical comun.
Exemple: nume –prenume, arhiplin –supraplin, râuleţ-râuşor, păhăruţ-păhărel, păsărică-
păsăruică etc.
Sinonimia combinatorică
Formează sintagme numai cu anumite cuvinte.
Tris Întri Îndu Mo Melan Mâh Ne Amă Poso abătut Supă Des Chi Depri De
t stat rerat hărât colic nit căjit rât morât rat curajat nuit mat liza
Om + + + + + + + + + + + + + + +
Lume + + + + + + + + + + + + + + +
faţă, + + + + + + + + + + + + + + +
obraz
bătrâneţe + + + + - + + + + + - + + - -
viaţă + + + + - + + + + + - - - -
a privi + + + + + + + + + + + + - + +
Copilărie + + + + - - + + - - - - - -
Ochi + + + - + + - - - + + - - - -

14
 Gânduri + + - + + - - - - - - - - - -
Zâmbet + + + - + - - - - + + + - - -
Veste + - - - - - - - - - - - - - -
iarnă, + - - + + - - - + - - - - - -
toamnă
seară, zi + - + + - + + + + - - - - - -
Câmpie + - - + - - - - + - - - - - -
Glasuri + + + - + + + + - - + + - - -
Melodie + - - - + - - - - - - - - - -
Sinonimia sintactică se realizează prin topică.
Sinonime sintactice sunt considerate acele transformări care rezultă din schimbarea
ordinii cuvintelor, a posibilităţilor derivative etc. Exemple: Eu nu vreau ca el să plece. Eu vreau
ca el să nu plece.
Propoziţiile sinonimice, deşi redau acelaşi sens, se deosebesc nu numai prin structură, ci
şi prin nuanţele stilistice. Când în propoziţie este folosită diateza activă în ordinea directă a
cuvintelor (Elevul a rezolvat problema.) se scoate în relief rolul activ al subiectului, pe când dacă
apare diateza pasivă, se evidenţiază obiectul supus la o anumită acţiune (Problema a fost
rezolvată de elev).

Dominanta sinonimică
În seria de sinonime se distinge totdeauna un sinonim cu caracter general, mai răspândit
şi care redă o noţiune mai generală, mai statornică. Aceasta şi prezintă caracterul de dominantă al
întregii serii sinonimice, iar celelalte prezetându-se ca varieri sinonimice. Exemplu: frumos este
dominantă sinonimică pentru splendid, minunat, superb, încântător, magnific etc.
Sinonimele ca mijloace expresive
Ca mijloace de sporire a expresivităţii unei limbi sinonimele joacă un rol de primă
importanţă. Sărăcia de sinonime este un indiciu al sărăciei de stil. Dimpotrivă, mulţimea
sinonimelor vorbeşte despre bogăţia şi vigoare expresivă. Limba română are la dispoziţie o mare
bogăţie de mijloace sinonimice, care sunt utilizate în cele mai diverse contexte. E cunoscută
scrupulozitatea cu care scriitorul humuleştean I. Creangă îşi alegea mijloacele expresive. Din
seria de sinonime: zgârcit, zgârie-brânză, avar, cărpănos, calic, scump, strâns la pungă, îşi
mânâncă de sub unghie etc., el a ales anume pe cărpănos şi zgârâie-brânză , considerându-le
mai adecvate pentru prezentarea caracterului zgârcit peste măsură: „... moş Vasile era un
cărpănos ş-un pui de zgârâie –brânză ca şi mătuşa Mărioara”.
Prin mijlocirea sinonimelor se înlătură repetările, care –dacă nu joacă un rol stilistic
special sunt supărătoare, producând plictiseală. Cunoaşterea sinonimelor contribuie la precizarea
gânurilor, sporeşte expresivitatea comunicării, face mai vie vorbirea. Cu cât cunoaşte cineva mai
profund limba, cu atât va distinge mai bine nuanţele semantice şi stilistice distinctive ale
sinonimelor şi va alege mai lesne cuvântul adecvat pentru a exprima un anumit conţinut. În
general, sinonimele poartă un caracter naţional, fiind specifice pentru fiecare popor şi limba sa,
de aici şi lipsa de coincidenţă exactă a mijloacelor stilistice aplicate în diverse limbi.

Antonimia
Antonimia rezultă din relaţia semantică stabilită între cuvintele cu forme diferite, dar cu
sensuri opuse (fr. antonymie, cf. gr. anti „contra” + onyma „nume”).

15
 1. Criteriul lexico-gramatical, ne referim sub acest aspect la apartenenţa cuvintelor din
perechea antonimică la aceeaşi parte de vorbire, care este o condiţie obligatorie a fenomenului
antonimiei.
a) substantivale: bunătate≠răutate, fiinţă≠nefiinţă, moarte≠nemurire, amic ≠ duşman:
b) adjectivale: alb≠negru, mare≠mic, bun≠rău, lung≠scurt, activ≠pasiv, principal≠secundar,
profund≠superficial;
c) verbale: fuge≠stă, se duce ≠vine, plânge≠râde, a mări≠a micşora, a intra≠a ieşi, a distra≠ a
plictisi;
d) adverbiale: mereu ≠nicicând, acuma≠atunci, bine≠rău;
e) pronominale: totul≠nimic, mulţi≠puţini, cineva≠nimeni;
f) numeralice: primul≠ultimul, mult≠puţin;
g) prepoziţionale: pe≠sub; în≠din; înainte≠după.
2. Criteriul structural-morfologic sau morfematic, se ţine cont de structura morfematică a
cuvântului.
a) antonime cu radicali diferiţi (nonomorizice): dulce≠amărui, plus≠minus, laudă≠critică,
folos≠daună, monoton≠variat, câştig≠pagubă, drept≠strâmb;
b) antonime cu radical comun (omorizice): normal≠anormal, drept≠nedrept, real≠ireal,
prefaţă≠postfaţă, a compune≠a descompune, prenatal≠postnatal, a include≠a exclude,
import≠export;
c) prefixale: intra≠inter; arhi≠arhe, micro≠macro;
d) sufixale: fetiţă≠fătoi, căsuţă≠căsoaie, băieţel≠băietoi.
3. Criteriul logico-semantic
a) antonime graduale, indică gradaţia raportului antonimic, în acest raport intră adjective,
adverbe, substantive,ele au lexem intermediar: înalt≠mijlociu≠jos, greu≠normal≠uşor,
original≠obişnuit≠banal, mult-suficient-puţin, majoritate≠egalitate≠minoritate;
b) antonime complementare au sensuri total opuse nu admit nici un fel de intermediar:
viaţă≠moarte, concret≠abstract, pace≠război, adecvat≠inadecvat, material≠ideal,
mobil≠imobil, real≠ireal;
c) antonime vectoriale sunt verbele ce denotă acţiuni în direcţii opuse: a urca≠ a coborî, a
importa≠a exporta, a pleca≠a sosi, a răsări≠a asfinţi, a duce≠a aduce, a decola≠a ateriza, a
turna≠a vărsa;
d) antonime conversive exprimă noţiuni ce nu pot exista una fără alta: a da≠a lua, a vinde≠ a
cumpăra, a întreba≠ a răspunde, a câştiga ≠a pierde.
4. După gradul de opoziţie antonimile sunt:
a) antonime totale pot fi cuvintele ale căror sensuri se suprapun in corpore (la modul absolut),
asemenea coincidenţe semantice se probează în cadrul cuvintelor monosemantice şi mai
puţin polisemantice: arhaism≠neologism, iarnă≠vară, pro≠contra, sinonim≠antonim,
majusculă≠minusculă;
b) antonime parţiale, admit nuanţe de sensuri intermediare intră şi cele graduale: a face≠a
desface, verde≠uscat, greu≠uşor, lumină≠întuneric.
Există încă următoarele tipuri de antonime aşa-zisele cvasiantonime, care se deosebesc de
celelalte prin diferenţa tranşantă de ordin calitativ sau cantitativ a termenilor în opoziţie:
verde≠răscopt, minuscul≠gigant, vechi≠ultramodern, necunoscut≠arhicunoscut.
Antonime lexico-frazeologice intră în opoziţe un cuvânt cu o expresie: a-şi lua rămas bun
≠ a pleca, a o lua la sănătoasa≠a fugi.

16
 Antonime frazeologice: a vedea lumina zilei≠a da ortul popii, om de ispravă≠om de nimic,
a da buna ziua≠a-şi lua rămas bun, dulce ca mierea≠amar ca fierea, sărac lipit pământului≠
putred de bogat.
Paradigmele antonimice sunt seriile antonimice ale unui cuvânt: frumos≠urât, slut, pocit,
neplăcut; plânge≠râde, zâmbeşte, surâde.
Funcţiile stilistice ale antonimelor
Potenţele expresive ale antonimelor se evidenţiază în literatura artistică. Antonimia stă la
baza multor figuri de stil: antiteza, litota, oximoronul.
Antiteza: „Fata babei era slută, leneşă, ţâfnoasă şi rea la inimă...Fata moşneagului însă era
frumoasă, harnică, ascultătoare şi bună la inimă.” (Fata babei şi fata moşneagului I. Creangă)
Antiteza e folosită de scriitori şi în titluri de cărţi, piese, poezii: „Înger şi demon”(M.
Eminescu), „Negru pe alb” (C. Negruzzi), „Război şi pace” (L. Tolstoi)
Litota este un procedeu stilistic de sporire a expresivităţii limbajului artistic şi constă în
negarea contrariului: „Nu-i rău, măi Ştefane, să ştie şi băietul tău oleacă de carte.”(„Amintiri
din copilărie” I. Creangă) Nu-i rău l-a substituit pe e bine.
Oximoronul constă în asocierea paradoxală a două cuvinte cu sensuri opuse în scopul
obţinerii unui nou înţeles expresiv: „Iar umbra feţei străvezii./E albă ca de ceară-/ Un mort
frumos cu ochii vii./Ce scânte-ie afară//” („Luceafărul” M. Eminescu).
Oximoronul deseori e folosit de scriitori în titluri: „Doi morţi vii” (V. Alecsandri), „Zbor
frânt” (V. Beşleagă), „Suflete moarte” (N. Gogol).
Evaluare
1. Daţi definiţiile omonimelor de mai jos: august, bancă, bor, brichetă, bursă, car, carieră,
casă, cer, copcă, coral, coş, cult, cursă, liliac, mină, păr, rug, somn, stat, temporal, a
testa, ţelină, tors, trac, trecut, a vernisa, urcior.

ÁUGUST 1. A opta lună a anului; gustar 2. (Ca epitet dat monarhilor și persoanelor din familiile domnitoare)
Preamărit, slăvit. ♦ Fig. Maiestuos, măreț, impunător
BÁNCĂ 1. Instituție financiară 2. Scaun lung și îngust pentru două sau mai multe persone
BOR 1. Margine circulară (răsfrântă) care înconjoară calota pălăriei. 2. Element chimic, semimetal negru-cenușiu,
cristalin
BRICHETĂ . ♦ Mic aparat (de buzunar) pentru aprins (țigările) ♦Bucată de combustibil, din praf de cărbune
aglutinat și turnat în diferite forme
BURSĂ 1 Întreținere gratuită acordată de stat sau de o instituție unui elev sau unui student.
2. Piață publică unde se tranzacționează valori mobiliare, anumite mărfuri și valute.
CAR 1 Vehicul terestru încăpător, cu patru roți, cu tracțiune animală, folosit la țară pentru transport.
2. Piesă cilindrică mobilă pe care se fixează hârtia la mașina de scris,
3 Nume dat mai multor specii de insecte mici, dăunătoare
CARIÉRĂ Profesie, ocupație; domeniu de activitate;
2. Exploatare minieră de suprafață, de unde se extrag diverse substanțe minerale, materiale de construcții etc. și unde
toate lucrările se execută sub cerul liber
CÁSĂ1, case, s. f. 1. Clădire care servește drept locuință
2. Boală a vinurilor, pe care acestea o capătă când ajung în contact cu aerul și care se caracterizează prin tulburare și
prin schimbare a culorii.
CER1. Spațiu cosmic nesfârșit în care se află aștrii 3 A Cere
2 Arbore mare din familia fagaceelor, înalt până la 30 m
CÓPCĂ Sistem format din două piese metalice (un cârlig și un inel), folosit pentru prinderea a două părți ale unei
confecții. 2. Gaură, spărtură făcută în gheața unui râu, a unei bălți etc. pentru pescuit, sau pentru scos apă.
CORÁL 1. Animal din încrengătura celenteratelor, cu schelet calcaros roșu sau alb
2. Cântec religios liturgic pe mai multe voci, cântat inițial în cor
COŞ 1 Bubuliță purulentă care se formează pe față sau pe corp.
17
2. Obiect portativ de diferite forme, cu sau fără mânere, din papură sau din nuiele împletite, în care se păstrează sau
se cară provizii sau obiecte
CULT 1. Care are un nivel înalt de cultură și de cunoștințe; instruit
2. manifestare a sentimentului religios prin rugăciuni și prin acte rituale;
CÚRS 1. Distanță parcursă regulat de un vehicul pe același itinerar și conform unui orar stabilit
2. Dispozitiv de diferite forme pentru prinderea animalelor sălbatice.
LILIÁC Specii de mamifere insectivore asemănătoare cu șoarecele, cu aripi adaptate la zbor
2. Arbust înalt cu frunze ovale, cu flori plăcut mirositoare,
MÍNĂ Expresie a feței; fizionomie, chip, înfățișare.
2. Veche monedă grecească de aur sau de argint.
PĂR Pom fructifer din familia rozaceelor,
2. Totalitatea firelor subțiri, care cresc pe pielea omului și mai ales pe a unor animale;
RUG Grămadă de lemne pe care se ardeau, în Antichitate, jertfele sau morții
2.1. Tulpina (târâtoare) a unor plante.
SOMN Stare fiziologică normală și periodică de repaus a ființelor, necesară redresării forțelor 2. Pește răpitor
STAT Instituție suprastructurală care constituie un instrument principal de organizare politică și administrativă a
unei comunități 1. Listă, tabel. Stat de funcții
TEMPORAL Os pereche așezat de o parte și de alta a cutiei craniene, în regiunea tâmplelor
2. Care indică timpul, privitor la timp; care depinde de timp
TESTÁ 1. A supune pe cineva unui test
2. A da dispoziții prin testament cu privire la transmiterea unor bunuri materiale; a lăsa ceva prin testament.
ȚÉLINĂ 1. Pământ care nu s-a lucrat niciodată sau care a fost lăsat mulți ani nelucrat; pârloagă
2. Plantă legumicolă bienală folosită în alimentație
TRECÚT Adj. 1. Care nu mai este actual; 2. S Timpul care s-a scurs
VERNISÁ A acoperi un tablou cu un strat de vernis 2. A deschide, a inaugura o expoziție
URCIÓR 1. Vas de lut folosit pentru păstrarea lichidelor. 2. Mic furuncul care apare la rădăcina genelor

2. În exemplele de mai jos, identificaţi cuvintele care pot avea omonime. Folosindu-vă de
dicţionare, identificaţi sensul. inel, a administra, a afecta, ban, bandă, corn, capital, a crede,
a domina, exemplar, factură, mare, nouă, rachetă, râs, ţelină, tură, a radia.

- INÉL. Cerc mic de metal sau Obiect în formă de cerc

- ADMINISTRÁ 1. A conduce, a cârmui; a gospodări o întreprindere, o instituție etc.
2. A da unui bolnav un medicament.
+AFECTÁ 1 A destina (o sumă de bani, o cantitate de materiale etc.) unui anumit scop
2. A simula o anumită stare sufletească
+BAN (În Evul Mediu, în Țara Românească) Titlu purtat de dregătorul delegat de domn la
guvernarea Olteniei
2. Unitate monetară egală cu a suta parte dintr-un leu
+BÁNDĂ1. Grup de răufăcători unui șef 2. Fâșie de material textil, cu care se înfășoară,
se leagă sau se întărește ceva; bantă
+CORN 1. Formațiune dură, pereche sau nepereche, de pe craniul multor copitate.
2.Arbust sau arbore mic ale cărui frunze se folosesc la vopsit
+CAPITÁL Totalitatea bunurilor economice deținute de o persoană sau de un grup de
persoane, care sunt utilizate în scopul producerii de bunuri și servicii destinate vânzării și
obținerii de profit.
2. De primă importanță, de frunte; fundamental, esențial.
+,- A CRÉDE A accepta ca fiind adevărat sau posibil. 2. A avea o anumită credință
religioasă
- A DOMINÁ A ține pe cineva sau ceva sub influența sau stăpânirea sa;
+ EXEMPLÁR1 Fiecare obiect dintr-o serie de obiecte identice reproduse după un model
comun 2. Care poate servi drept exemplu prin calitățile sale deosebite;
+ FACTÚRĂ Structură, constituție 2. Act justificativ privind vânzările și cumpărările
de mărfuri, lucrările executate și serviciile prestate, mărfurile lăsate în păstrare.
+MÁRE 1. Nume generic dat vastelor întinderi de apă stătătoare

18
 2. Care depășește dimensiunile obișnuite; care are dimensiuni apreciabile
+ NÓUĂ Număr abstract 2. Făcut sau creat (relativ) de curând; care apare pentru prima
dată.
+ RACHÉTĂ 1. Obiect de joc în tenisul de câmp sau în badminton
2. Proiectil alcătuit dintr-un tub umplut cu materii care se aprind în aer, producând o lumină
puternică
+ RÂS Acțiunea de a râde
2. Specie de mamifer sălbatic, carnivor, din familia felinelor, mai mare decât pisica sălbatică
+ȚÉLINĂ 1. Pământ care nu s-a lucrat niciodată sau care a fost lăsat mulți ani nelucrat;
pârloagă
2. Plantă legumicolă bienală folosită în alimentație
+ TÚRĂ 1. Totalitatea salariaților care lucrează în același timp și după același program într-o
întreprindere sau instituție în care se lucrează cu mai multe schimburi.
2. Piesă în formă de turn, la jocul de șah
+ RADIÁ A emite, a împrăștia raze de lumină, de căldură
2. A șterge dintr-un registru, a scoate din evidență, a face operația de radiere.

3. Găsiţi omonimele din propoziţiile de mai jos. Explicaţi sensul

a) Aproape se trezeşte, prin pleoapa închisă încă parcă zăreşte un foc grozav, a cărui flacără
încinge tot cuprinsul zării (Em. Gârleanu)
Foc 1 Ardere (violentă) cu flacără şi cu dezvoltare de căldură;
Foc 2 Pânză triunghiulară susținută de bompres la prora unei nave. (din fr. foc).
Încinge 1. (despre foc) A arde cu flacără mare, a se aprinde bine; (Fig.) (despre un sentiment,
o pasiune)
Încinge 2. A (se) înfăşura peste mijloc cu o cingătoare, un brâu etc. 2. A(-și) prinde o armă
de mijlocul corpului. 3. (Fig.) A înconjura (din toate părțile), a împresura(lat. incingere)

b) Am un brâu roşu, care îmi încinge mijlocul şi-mi vădeşte o talie, de-şi sucesc fetele ochii
ca să mă vadă. (M. Eliade)
Brâu 1 Cingătoare lată de lână, de piele etc. pe care o poartă țăranii. 2. Parte a corpului
omenesc pe care o încinge brâul;
Brâu 2 Ornament care înconjoară ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case.
Brâu 3 Numele mai multor dansuri populare; brâuleţ.
Mijloc 1 Punct care se găsește la egală depărtare de două extreme; centru.
Mijloc 2 Parte a corpului omenesc, talie, brâu.
Mijloc 3 Cale, metodă, procedeu.
Mijloc 4 Unelte, utilaj. 3. Avere, bani, resurse, fonduri.
c. Trei tufe de liliac pornesc spre casa bunicilor, revărsându-se în toate odăile. (I.
Teodoreanu)
Liliac 1 Animal, asemănător cu șoarecele, cu aripi adaptate la zbor, .
Liliac 2 Arbust înalt cu frunze ovale, cu fiori albe sau colorate în diferite nuanţe de violet sau
albastru-violei, cultivat ca plantă ornamentală.
Casă 1. Clădire destinată pentru a servi de locuință omului.
Casă 2, Dulap sau lădiţă de fier în care sunt ţinuţi bani, hârtii de valoare etc. 2. Masă, pupitru
sau birou într-un magazin, unde se achită costul cumpărăturilor.

d) Un liliac orbit de lună, /În zbor, de streşini se loveşte. (Al. Vlăhuţă)

Lună 1 Astru, satelit al pământului, care se învârteşte în jurul acestuia.
Lună 2 (adjectival). Foarte curat, strălucitor.
19
 Lună 3 Interval de timp egal cu fiecare dintre cele 12 diviziuni ale anului calendaristic
Zbor 1 Planare și mişcare în aer.
Zbor 2 Bâlci, târg anual, iarmaroc. Piaţă publică
Lovi 1 A (se) atinge cu putere, a (se) izbi;
Lovi 2 A izbi dregit în țintă cu un proiectil, cu o săgeată etc.
Lovi 3 A se asemăna, a se potrivi.
Lovi 4 A ataca; a se lupta.

e) Apoi au adus o pompă şi au scos toată apa din pivniţă, dar tot zadarnic. (M. Eliade)
Aduce 1. A lua un lucru cu sine şi a veni cu el undeva sau la cineva.
Aduce 2. A da, a produce. 2. A semăna (puţin) cu cineva
Pompă 1 Mașină de forță sau aparat, folosite pentru a deplsa sau a comprima un fluid. 2.
Cișmea din care apa curge prin apăsare pe un mâner legat la rândul său de un aparat de
pompare.
Pompă 2. Cortegiu plin de fast, sărbătoresc, strălucire, splendoare.

f) Ceremonia se făcu cu deosebită pompă. (L. Rebreanu)

4. Găsiţi omofone pentru cuvintele: cele, săi, a sa, ai, laş, ceai, na, al, iar, voi, nare, neam,
deal, căi, sar.
1. Cele patru fete au trecut pe lângă noi
Ce le fac la lecţii dacă nu ştiu nimic?
2.El mulțumește prietenilor săi pentru
ajutor.
Trebuie să-i scot pe câini plimbare.
3. Nu înțeleg de ce s-a supărat.
El a a pierdut cheia sa
4. L-aș cumpăra acest tricou dar n-am
avut bani
Câine are atât de mare şi straşnic dar
de fapt nu este decât un laș.
5. Astăzi am decis să ieșim cu prietenii
la un ceai
Сe-ai de făcut acum?
6. A fost atât de surprins că n-a putut
spune nimic.
Na, ia inelul și pleacă.
7. Acest cadou este al meu.
Am luat telefonul pentru a-l sună
8. El i-ar spune ea dar s-a speriat.
Haideţi, să ne întâlnim iar!
9. Eu voi face maine asta!
Cand o să vin v-oi spune ce s-a
intamplat.
10. Ana n-are nici o notă în registru.
Am nare infundata.
11. Moldovenii sunt un neam foarte
ospitalier.
Astăzi ne-am amintit că am uitat să
închidem clasa
12. Am urcat pe un deal.
De-al cui este carnetul?
13. Тu cunoșteam aceste сăi și am mers
la întâmplare
Nu merge acolo că-i e e tare rea
astăzi.
14. Fetele sar pe elastici in curte
Inga s-ar bucura de sosirea ta.

5. Alcătuiţi propoziţii folosind cuvintele paronime: abilitate/agilitate; atlaz/atlas;

creativ/creator; enerva/inerva; glacial/glaciar; literal/literar; temporal/temporar.
1. Cornel are abilitate de a picta.
Noi am urcat pe munte foarte repede şi cu agilitate
2. Mama i-a dăriut fiicei o rochie roșie din atlaz.
Azi la lectia de geografie copiii au lucrat cu atlasul
20
 3. Inga este o fată foarte creativă
Alexander Popov este considerat creatorul radioului
4. Sunt enervat de faptul că nu pot refuza în ajutor.
El este incapabil să gândească deoarece nervii lui sunt inervate.
5. Mi-a spus pe un ton glacial să nu o mai sun.
În munţii predomină un relief glaciar.
6. Textul literar m-a surprins
El a înţeles cuvintele mele prea literal
7. Medicii au descoperit înclălcare la nivelul osului temporal
Numărul format este temporar deconectat

6. Găsiţi paronimele următoarelor cuvinte şi formulaţi propoziţii cu ele, precizându-le

sensul:
1. abilitate=agilitate Cornel are abilitate de a picta. Am urcat pe munte cu agilitate
2. accidental=occidental M-am întâlnit accidental cu Anna pe stradă. Indienii sunt up
popor occidental.
3. adopta=a adapta Ei au adoptat doi copii. A fost greu să ne adaptăm, dar ne-am
obișnuit.
4. adjutant=ajutat Domnul și-a concediat adjutantul pentru absenţe constante. El mi-a
ajutat tare mult.
5. alocuţiune=locuţiune Președintele a avut o alocuțiune în cadrul evenimentului. Astăzi
am analizat sensul locuţiunelor.
6. apicol=apical Am mers la magazine apicol ca să cumpărăm utilaj necesar. Consoanele
care se articulează cu vârful limbii sunt apicale.
7. aritmograf=aritmogrif Profesorul de geometrie a spus că aritmograful ar ajuta la
rezolvarea operațiilor aritmetice. Îi place să rezolve aritmogrife
8. barbion=сampion Boul acel are un barbion. Campionul a fost premiat cu o medalie.
9. Baretă( Bentiță)=beretă La pantogul meu s-a rupt baretă. În loc de pălărie am decis să-
mi cumpăr o beretă.
10. băiaş=băiat Am plăcut cum băiaşul ne-a servit în baie. Al cui este băiatul acest?
11. bravadă Curiozitate falsă În cuvinte întotdeauna arată o bravada, dar în realitate este un laș.
12. branhie=bronhie BRÁNHIE- Organ extern de respirație al unor animale acvatice. A fost
diagnosticat cu o boală de bronhii.
13. campanulă= campanilă Mi-a dăruit un buchet de campanule de cîmp. In mănăstire s-a
construit o nouă clopotniță campanilă.(clopotniţă)
14. capitul=capitol Astăzi în capitul a avut loc o adunare de călugări. M-am oprit la capitolul
cinci al romanului
15. captivant= captivat(cucerit, fermecat). Această carte este foarte captivantă. Am rămas
captivată de povestea lui
16. claritate= caritate Ea a povestit totul cu claritate. În timpul războiului, asistentele
medacale erau numite surori de caritate.
17. Concordant= Concordat, 1. care coincide 2. Tratat încheiat de papă, pentru stabilirea
privilegiilor bisericii catolice .
18. consemn, 1. Totalitatea îndatoririlor pe care le are un militar în serviciul de pază sau de
securitate. =CONSEMNÁRE s. 1. v. înregistrare. 2menționare.

21
19. Consort- soțul unei regine, =consorţiu Formă a monopolurilor capitaliste
20. Corobora(A întări)= сolabora
21. Creativ(inventeaza)= creator
22. Curativ(Care lecuiește)=creativ
23. Deferenţă= indeferenţa
24. dependenţă= independenţa
25. diată(Testament)=dietă
26. disimilare=asimilare
27. distins(deosebit, remarcabil)=destins (relaxat, calmat,)
28. edem(Acumulare de lichid în spațiile organelor )=eden (rai, paradis)
29. elida(A suprima vocala finală a unui cuvânt când cuvântul următor începe cu o vocală;)=
a eluda (A ocoli, a evita)
30. exalta(A (se) înflăcăra, a (se) entuziasma puternic)= a exuta (A simți o mare bucurie, a fi
foarte fericit.)
31. falie(Ruptură apărută în scoarța Pământului)=falia ( (se) produce o falie, a (se) tăia, a (se)
disloca.)
32. floral (care ţine de floare)=florar
33. Fuziune( Contopire a două sau mai multe state,partide într-una singură. )= viziune
34. Garant(Persoană sau instituție care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva.)=
GARANȚÍE Obligație în virtutea căreia o persoană sau o instituție răspunde de ceva
35. Gerá = A administra în contul, în numele altuia.=GIRA -garanta.
36. Gudron- Lichid , =
37. Impasibil(Nepăsător, insensibil.) =imposibil
38. Inapt (Nepotrivit)= INÉPT Prost, tâmpit;
39. Injusteţe( Lipsă de justețe)= INJUSTÍȚIE s.f. Nedreptate.
40. Instrumental(Făcut, executat cu ajutorul instrumentelor.)= Instrumentar Totalitatea
instrumentelor neceasare
41. Libret(Textul unei opere muzicale)= Livret document eliberat persoanelor care au
satisfăcut serviciul militar
42. Manej(arenă unde se antrenează animalele)= MENÁJ s. 1. gospodărie.
43. Mortal(Care provoacă moartea), MORTÁR Material de construcție
44. ORDINATÓR s.n. Calculator electronic pedant, ORDONATÓR Conducător al unei
instituții bugetare,
45. PENTICOSTÁL Adept al unei secte creștine= PENTICOSTÁR. Carte bisericească
46. PRELEVÁ A detașa, a lua o parte dintr-un tot, dintr-un ansamblu. REVALÁ A
predomina
47. Regentă(Persoană care guvernează provizoriu o monarhie) Regenţă Guvernare
provizorie, exercitată în timpul absenței sau bolii unui monarh;
48. Sudură (Operație de sudare, сварка)= SUTÚRĂ Cusătura celor două buze ale unei
răni.
49. SUVERÁN Suprem, absolut, care este în cel mai înalt grad. tempestiv, SUZERAN (În
evul mediu) Mare senior feodal
50. TRÁMĂ, Fir de mătase, DRÁMĂ
22
 7. Indicaţi, prin rescriere, care este paronimul potrivit în următoarele contexte:
a) Primind o asemenea veste, împăratul a dat imediat sfoară/sfară în ţară.
b) Alegerea făcută este absolut arbitrară(la nimereală)/arbitrală.
c) Reuniunile familiale/familiare sunt pentru mulţi dintre noi o plăcere. Familiar +Despre
exprimare, limbaj
d) Industria carbonieră/carboniferă este în regres.
e) Zăcămintele petroliere/petrolifere sunt o importantă bogăţie naţională. (petrolifere-despre
strate, regiuni etc. care conține petrol, bogat în petrol). petroliere -Despre produse sau cel care
extrage sau prelucrează petrolul
f)Primirea care i s-a făcut a fost destul de glacială/glaciară(perioada).
g) Domnitorii noştri investeau/învesteau pe boieri cu diverse funcţii.
h) Şederea într-o staţiune balneară este temporară/temporală.

8. Completaţi spaţiile libere alegând dintre paronimele date pe cel corect, cerut de contextul
în care se potriveşte ca sens

Ştiu că îl cheamă Ionescu, dar prenumele nu i-l ştiu. b) Tatăl lui a lucrat petrolier în uzina
noastră. c) Care este orarul tău de activitate? d) Dicuţia cu el m-a inervat foarte tare. e) În
regiunea aceea s-au descoperit noi zăcăminte petrolifere. f) Bogdan va da mâine oralul la
română. g) Transmite-i sorei tale complimente. h) Ce fel de fisă este care? i) Daţi exemple
pronumelor de loc şi de timp exprimate prin adverbe. j) El a fost enervat cu acest drept. k) Ce
sumă ai să investezi în afacerea aceea? l) Dă-mi, te rog, o fişă de telefon!

9. Alcătuiţi serii de sinonime la cuvintele:

izvor= obârşie, sursă, sorgint
otravă= venin, toxic
mut=liniştit, cloj
preţios=valoros, scump, important
a limita= a mărgini, a restrânge,
nea=zăpadă, omăt
ostaş= militar, oştean, soldat
liber= independent, autonom, neînchis,
neocupat
urât= diform, hidos, hâd, monstruos,
respingător, strâmb
a îndrăzni= a cuteza, a se încumeta, a se
bizui, a se risca
a sui= a căţăra, a ridica, a urca, a înălţa
a arunca= a azvârli, a lepăda

10. Alcătuiţi şase contexte situative pentru următoarele sinonime: chip, obraz, faţă, figură,
mutră, moacă.
Chipul fetei este atât de frumos parcă a ieşit dintr-o poveste.
Mi-a crapat obrazul de rusine pentru ce am facut.
Lacrimile îi curgeau pe față când a aflat despre asta
Figura lui este considerată indecentă în această societate
Din mutră lui era clar că nu-i plăcea din nou ceva
Pe moaca ei se citea leneșia ei.

11. Explicaţi diferenţele între cuvintele

23
 - limbă, limbaj, idiom;
limbă Vorbă, cuvânt; grai, limbaj Mod specific de exprimare a sentimentelor și a gândurilor
în cadrul limbii. idiom-Sistem lingvistic cu structură și cu trăsături proprii, vorbit de un
anumit grup etnic.
- traducere, versiune, tălmăcire;
- traducere- transpunere a unui text dintr-o limbă în alta versiune- Formă a unui text
reprodus, care se deosebește puțin de textul inițial. Tălmăcire- traducere orală, de a
pronunța în limba ascultătorilor un discurs echivalent, în termeni de conținut și intenție, cu cel
original.
- traducător, tâlmaci, interpret.

12. Arătaţi deosebirile de întrebuinţare a sinonimelor subliniate:

a) ,,În noaptea lină de vară, un susur slab trece prin codrul adormit…’’ b) ,, Şi vine o şoaptă
plină de mâhnire, de departe, pe cununile frunzişurilor…’’ c) ,,În tăcerea iatacului, venea
bâzâitul duios al cântecului de afară.’’ d) ,,Deodată alăuta ţipă ascuţit; un murmur înăbuşit
de glasuri răzbătu prin noapte…’’ e) ,,Viaţa tristă de iatac, în umbră şi în tăcere, se lumină o
clipă la un zvon vesel de glasuri cunoscute…’’ (M. Sadoveanu)

a) SUSUR Zgomot continuu, monoton, lin, ușor și plăcut produs de curgerea unei ape, de
frunzele mișcate de vânt etc.;
b) ȘOÁPTĂ Vorbire cu voce înceată ♦glasuri care șoptesc
c) BÂZÂÍT zgomotul caracteristic zborului; asemănător cu zumzetul de albine.
d) MÚRMUR Zgomot surd și continuu. Succesiune de sunete (slab și monoton articulate),
de cuvinte rostite încet și neclar;
e) ZVON Sunet depărtat produs de clopote

13. Înlocuiţi spaţiile punctate din contextul de mai jos cu unul din seriile de sinonime:
,,Ploaie înceta în amurg, văzduhul înghiţi nourii şi noaptea toate stelele se aprinseră pe cer ca în
ajunul unei sărbători însemnate. A doua zi orăşelul se trezi înveşmântat numai în flori albe şi
trandafirii care îmbălsămau întreg pământul.’’ (L. Rebreanu)
- conteni, se sfârşi, astrele, corpurile cereşti;
- firmament, boltă; tari, , importante;
- târgul, urbea; îmbrăcat,
- tot,.
14. Găsiţi cuvinte cu sens asemănător pentru următoarele vocabule: Formaţi câte o
propoziţie.
Drapel=steag. Drapelul de stat este un simbol national.
Jerfă= sacrificiu, victimă. Se crede că Zamolxis accepta sacrificii umane
solemn= Măreț, grandios, maiestuos. Preşedinte a ținut discursul pe un ton solemn
sfânt= divin, dumnezeiesc Familia pentru el este sfântă
năzuinţă = aspirație, tendinţă El întotdeauna cu năzuinţă mare el realiza planurila sale.

24
15. Indicaţi sinonime neologice pentru următoarele cuvinte:
a tinde= a aspira, a năzui
truc= subterfugiu
obrăznicie= neascultare, necuviință, insolență, impertinență
vigoare= putere, tărie
cuviincios= politicos, meritat, decent,

16. Propuneţi substantive pentru cuvintele de mai jos:

Model:
părului ou bătut (ă)
răsucirea
firului lapte
gândului carne
buruienilor nuc despicat
smulgere rădăcinelor lemn
sprinecelor ceaşcă

17. Definiţi cuvintele de mai jos prin antonimele lor:

tânăr- bătrîn, a întreba-a răspunde,
frumos- urît, a plânge- a rîde,
sărac- bogat, înainte- înapoi,
deştept- prost, nepriceput, azi- mîine, ieri,
noapte- ziua, nimeni- toţi, cineva,
apus- răsărit, nimic- tot,
căldură- frig, răceală, acesta- aceea, alta
vară- iarna, nicăieri-oriunde, pretutideni.

18. Alegeţi antonimele din textele date:

a) ,,Cinstea nu se cumpără, nici nu se vinde.’’ (Proverb)
b),, Mai bine cu înţeleptul la pagubă, decât cu prostul la câştig.’’ (Proverb)
c) ,,Vreme trece, vreme vine,/ Toate-s vechi şi nouă toate;/Ce e rău şi ce e bine/Tu te-ntreabă şi
socoate.’’ (M. Eminescu Glossă)

19. Formaţi prin prefixare antonimele cuvintelor date: (in)acceptabil, (ne)adaptat, a

(ne)articula, (in)capabil, (in)coerent, (in)complet, (in)cult, (ne)cunoscut, (anti)democratic,
(in)dependent, (in)divizibil, (ne)favorabil, (ne)lizibil удобно читаемый, (i)mobil, a
(i)mobiliza, (a)normal, (ne)onorat, (ne)plăcere, (ne)poetic, (im)ponderabil, (ne)răbdare,
(ne)recunoştinţă, (ne)semnificativ, (ne)umflat, (in)util, (ne)vinovat, (in)vizibil.

20. Înlocuiţi prefixele următoarelor derivate pentru a obţine antonimele cuvintelor

respective: (dez)înarmare, (dez)îndoi, (ne)împăduri, (dez) împerechea, (ne)înrădăcinat,
(ne)învinovăţire.

21. În grupurile date, înlocuiţi adjectivele indicate prin antonimele lor.

25
Bun-RĂU: Om bun. Faptă bună. Scriitor bun. Medic bun. Traducere bună. Marfă bună. Dinţi
buni. Veste bună. Ploaie bună. Vreme bună. Vorbă bună. Recoltă bună. Viaţă bună.
Slab-PUTERNIC: Carne slabă. Copil slab. Voinţă slabă. Lucrare slabă. Memorie slabă. Vânt
slab. Lumină slabă.
Uşor-GREA: Valiză uşoară. Problemă uşoară. Vânt uşor. Construcţie uşoară. Pedeapsă uşoară.
Vechi-NOUĂ: Casă veche. Vin vechi. Oraş vechi. Cuvinte vechi. Pâine veche. Carne veche.
Conserve vechi. Alimente vechi. Idee veche. Metode vechi. Lucruri vechi. Concepţie veche.

22. În proverbele de mai jos, puneţi în locul punctelor antonimele bun şi rău.
a) Pilda rea strică obiceiurile bune (Folclor). b) Bun de gură rău de lucru (Folclor). c) O calfă
rea niciodată nu-şi găseşte scule bune (Folclor). d) cuvântul bun unge, şi cel rău împunge.
(Folclor) e) Paza bună trece primejdia rea (Folclor). e) Omul se îmbată şi de inimă rea şi de
inimă bună (Folclor). f) La vreme de lipsă şi unealta rea e bună (Folclor). g) Decât o sută de
ani şi răi, mai bine zece, da bune (Folclor).
Bibliografia recomandată:
1. Bahnaru V. Elemente de semasiologie a limbii române. Chişinău: Editura Ştiinţa, 2009.
2. Bidu-Vrănceanu A., Forăscu A., Cuvinte şi sensuri. Polisemia, sinonimia, antonimia prin
exerciţii, Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,1988.
3. Vinţeler Onufrie, Probleme de sinonimie, Editura: Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti
1983
4. Constantinescu Silviu, Dificultăţi semantice. Paronime şi grupuri lexicale cu aspect
paronimic. Bucureşti: Editura: Ştiinţifică, 1994.
5. Corlăteanu N., Melniciuc I., Lexicologia, Editura: Lumina, Chişinău, 1992.
6. Groza Liviu, Elemente de lexicologie, Editura: Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 2012.
7. Melniciuc I., Corlăteanu N., Lexicologia: culegere de exerciţii, Chişinău: Editura Ştiinţa.
8. Pietreanu M., Exerciţii lexicale pentru limba română, Editura: Ştiinţifică, 1990.
9. Popa I., Fonetica şi vocabularul, Editura: Teora, Bucureşti, 1994.
10. Sîrbu R., Antonimia lexicală în limba română, Timişoara, Editura Facla, 1977
11. Vârlan Mariana. Limba română contemporană (Ghid teoretic şi aplicativ). Bucureşti:
Editura Universitară, 2015.

26