SUBIECTUL I

1. Scrie dou expresii/locuiuni care conin cuvntul ...

2. Numete cte un sinonim/antonim pentru sensul din text al cuvintelor: ...
3. Alctuiete dou enunuri pentru a ilustra omonimia cuvntului ...
4. Alctuiete dou enunuri pentru a ilustra polisemia cuvntului ...
5. Alctuiete cte un enun n care cuvintele ... s aib sens conotativ.
6. Transcrie un cuvnt format prin derivare/conversiune/compunere.
7. Scrie doi termeni din familia lexical a cuvntului ...
8. Transcrie dou cuvinte care aparin cmpului semantic al ...
9. Precizeaz rolul semnelor de punctuaie/ortografie ...
10. Precizeaz dou teme sau motive/tema si un motiv literar identificate n textul dat.
11. Ilustreaz, cu exemple din text, dou trsturi ale genului liric.
12. Precizeaz dou mrci lexico-gramaticale prin care se evideniaz prezena eului liric n textul dat.
13. Ilustreaz una dintre caracteristicile limbajului poetic (expresivitate, ambiguitate, sugestie, reflexivitate),
prezent n textul dat.
14. Prezint semnificaia titlului, n relaie cu textul poeziei date.
15. Precizeaz dou particulariti prozodice ale textului.
16. Motiveaz, prin evidenierea a dou trsturi existente n text, prezena descrierii n poezie.
17. Explic ortografierea cu doi i a cuvntului ...
18. Precizeaz valoarea expresiv a ...
19. Motiveaz ncadrarea poeziei n ..., prin referire la dou caracteristici prezente n text.
20. Explic semnificaia a dou figuri de stil diferite din textul dat.
21. Transcrie 2 structuri/fragmente de vers care conin imagini artistice diferite.
22. Motiveaz faptul c ... este un nnoitor al limbajului poetic, prin evidenierea a dou trsturi identificate la
nivel lexico-gramatical i/sau al prozodiei.
23. Comenteaz, n 6-10 rnduri, strofa .../o idee central, prin evidenierea relaiei dintre ideea poetic i
mijloacele artistice.
24.

1
 Uniti frazeologice: combinaii stabile de cuvinte, avnd un sens unitar.

- locuiuni: substantivale (prere de ru, aduceri-aminte, bgare de seam, arunctur de b, ap de ploaie etc.),
verbale (a bga de seam, a da de veste, a da ortul popii, a-i da seama, a lua peste picior, a se lua la har, a
ajunge la sap de lemn, a se lsa pguba etc.), adjectivale (tras de pr, de seam, de treab, cu capul n nori, dus
cu pluta, de mntuial, de nimic, cu dare de mn, cu scaun la cap, bttor la ochi etc.), adverbiale (pe
neateptate, din plin, de-a builea, pe de-a dreptul, din cnd n cnd, din clip n clip, cu chiu cu vai, cu orice
pre, cu vrf i ndesat, ct ai bate din palme etc.), prepoziionale (n susul, n dreptul, pe deasupra, afar de, din
cauza, n locul, n loc de etc.), conjuncionale (cu toate c, n caz c, de vreme ce, ndat ce, ca i cnd, aa cum,
chiar dac, atunci cnd etc.)

- expresii idiomatice (a spla putina, a tia frunz la cini, a-i lua inima n dini, a face zile fripte, a se face luntre
i punte, a face cu ou i cu oet etc.)

SEMANTIC

1. Sinonimele sunt cuvintele cu form diferit i cu neles asemntor (limpede = clar, adnc = abis, amnunt = detaliu, moarte =
deces, cinstit = onest, a ngdui = a permite, a cere = a solicita).

Un cuvnt poate avea mai multe sinonime, formndu-se astfel o serie sinonimic (adevrat = autentic = real = veritabil =
incontestabil, fric = spaim = groaz = teroare).

a. sinonimie lexical (se stabilete ntre dou sau mai multe cuvinte)
- sinonime totale (cupru = aram, oet = acit acetic, natriu = sodiu, lexic = vocabular, zpad = nea = omt, varz = curechi,
font = tuci)
- sinonime pariale (bun = preios = valoros = blnd = gustos)
b. sinonimie lexico-frazeologic (se stabilete ntre un cuvnt i o unitate frazeologic): a observa = a bga de seam, a
fugi = a o lua la sntoasa, a mustra = a lua la rost
c. sinonimie frazeologic (se stabilete ntre dou sau mai multe uniti frazeologice): a-i lua picioarele la spinare = a o
rupe la fug = a o lua la sntoasa = a o lua la picior = a spla putina, a-i da duhul = a da ortu' popii, a nu-i fi boii
acas = a nu fi n apele lui = a i se neca corbiile, a ajunge la sap de lemn = a nu avea dup ce bea ap

2. Antonimele sunt cuvintele cu form diferit i cu neles opus.

n cazul cuvintelor polisemantice, antonimia se stabilete pentru fiecare sens al cuvntului respectiv (drept # nedrept,
drept # strmb, drept # stng).

a. antonimie lexical (se stabilete ntre dou cuvinte): mare # mic, nalt # scund, normal # anormal, cert # incert, moral
# imoral, drept # nedrept, a mperechea # a desperechea, hipotensiv # hipertensiv
b. antonimie lexico-frazeologic (se stabilete ntre un cuvnt i o unitate frazeologic): a uita # a-i aduce aminte, a
munci # a tia frunze la cini
c. antonimie frazeologic (se stabilete ntre dou sau mai multe uniti frazeologice): a face de dou parale # a ridica n
slvi, cu dare de mn # strns la pung, srac cu duhul # tob de carte

!!! Perechea de sinonime/antonime trebuie s fie compus din pri de vorbire de acelai fel.
3. Omonimele sunt cuvintele cu form identic i cu neles total diferit.

a. omonime lexicale (aceeai clas morfologic)

- omonime totale (forme flexionare identice): broasc-broate, lac-lacuri, toc-tocuri, leu-lei
- omonime pariale (nu au forme flexionare identice): mas-mase/mese, band-benzi/bande, corn-coarne/cornuri/corni, col-
coluri/coli, cot-coate/coturi/coi

2
 b. omonime lexico-gramaticale (clase morfologice diferite): noi - adjectiv/pronume, nou - adjectiv/numeral, poart
- substantiv/verb, cer - substantiv/verb, sare - substantiv/verb
c. omonime gramaticale (aceeai clas morfologic, dar forme flexionare diferite): lucreaz-indicativ prezent
persoana a III-a singular/plural i imperativ persoana a II-a singular

Omofone: se pronun la fel, se scriu diferit (altfel/alt fel, ceai/ce-ai, deal/de-al). Omografe: se scriu la fel, se pronun
diferit (vesel-vesel, zri-zri, copii-copii, torturi-torturi, hain-hain, companie-companie).

Paronimele sunt cuvintele cu form asemntoare i cu neles diferit (arbitrar-arbitral, eminent-iminent etc.).

Clasificarea cuvintelor

- monosemantice (un singur sens): zilele sptmnii, lunile anului, uraniu, neuron, ipotenuz, antibiotic etc.
- polisemantice (mai multe sensuri).

Sensul unui cuvnt este dat de context.

a iei: a rsri (A ieit un ghiocel.), a se imprima (Am scris apsat i mi-a ieit i pe partea cealalt.), a se
desfura (Spectacolul a ieit bine.), a realiza (Irinei i-a ieit o compunere frumoas.), a scpa (Mi-a ieit un pantof
din picior.), a prsi (El a ieit din cas.), a pleca (Mria a ieit n ora.) etc.

Sensul denotativ este sensul de baz/propriu al unui cuvnt, primul menionat ntr-un articol de dicionar (raz de
soare, stropi de ap, stea cztoare).

Sensurile conotative (figurate, metaforice) sunt suplimentare fa de denotaia cuvntului (raz de bucurie, stropi
de speran, stea a cinematografiei).

Mijloace de mbogire a vocabularului

1. Derivarea: este mijlocul de mbogire a vocabularului prin care se formeaz cuvinte noi cu ajutorul sufixelor i al prefixelor.

2. Compunerea: este mijlocul de mbogire a vocabularului prin care se formeaz cuvinte noi, unind sau alturnd termeni
diferii (rea-voin, bun-sim, despre, altdat, de la etc.).

3. Conversiunea (schimbarea valorii/clasei gramaticale) este mijlocul de mbogire a vocabularului care const n
formarea unui cuvnt nou prin trecerea de la o parte de vorbire la alta (participiu - am citit, adjectiv - roman citit,
pronume - ai mei au plecat, adjectiv pronominal - prinii mei, adjectiv - copil frumos, adverb - scrie frumos,
substantiv - pun accent pe frumos).

Familia lexical (de cuvinte): cuvinte obinute de la un cuvnt de baz, prin derivare, compunere sau conversiune
(pdurice, pdurar, pduratic, pdure, pduros, a mpduri, mpdurire, mpdurit, a despduri, despdurire,
despdurit, a rempduri, rempdurire, rempdurit etc.).
!!! Cnd alctuim familia lexical, nu declinm substantivele (plural, articol) i nu conjugm verbele.

Cmp lexical: cuvinte care aparin aceluiai domeniu i care au trsturi de sens comune (iarn - zpad, fulgi, ger,
viscol, ururi, ghea etc.).

3
 ORTOGRAFIE SI PUNCTUATIE

1. (!) Semnul exclamarii marcheaza grafic intonatia frazelor si a propozitiilor exclamative sau imperative ("Eu
cred c-a fost o scurt nebunie!", Rupei rndurile!), apare si dupa interjectiile si vocativele care exprima stari
afective (Hei, hei!, Vai de mine!, Doamne!), apare in locul unei atitudini care s marcheze mimica/gesturile
interlocutorului (- Mi-am cumprat un elicopter./- !...)
2. (?) Semnul intrebarii este folosit pentru a marca intonatia propozitiilor sau a frazelor interogative ("Tu crezi c-a
fost iubire-adevrat?").
3. () Apostroful marcheaz grafic absena accidental n rostire a unui sunet sau a unui grup de sunete (alt'dat).
4. (-) Linia de pauza este un element de coordonare prin juxtapunere 1; izoleaza o apozitie dezvoltata (Maria - pe
care toti colegii o stiu ca Frumusica - a surprins si de aceasta data cu o aparitie fermecatoare.), o propozitie
incidenta (E clar - ii spun eu - ca trebuie sa iti mai explic o data.), o explicatie ampla/comparatie/metafora etc.
("Cmpia alb un imens rotund ", "Liceu - cimitir/Al tinereii mele -"), expresii i construcii fr predicat
(n faa mea marea zbuciumat!), delimiteaza cuvintele/construcii intercalate (Ct a inut examenul -
vreo trei ore - am avut emoii cumplite).
5. (-) Cratima marcheaza rostirea in aceeasi silaba a doua parti de vorbire diferite ("i-au trecut de-asear clipe");
elidarea unui sunet ("n suflet sfintele avnturi/i-n gur caldele cuvinte"); schimbarea topicii ("Porni-vom
tineri ca albastrul imaculatelor seninuri"); cuvinte compuse (bun-sim, bun-credin, rea-voin); ajuta la
pastrarea ritmului si a masurii etc.
6. (;) Punct si virgul este un element de coordonare prin juxtapunere; partea de fraza care urmeaza e o intregire,
o explicatie sau o concluzie a celor afirmate anterior ("O lupt-i viaa; deci te lupt").
7. (...) Punctele de suspensie marcheaza un discurs de tip reflexiv/meditativ, semnificand interiorizarea
trairilor/gandurilor ("Tu crezi c-a fost iubire-adevrat..."). Intensific sentimentul de nelinite i totodat
creeaz o stare de permanent suspans (De-attea nopi aud plound/Aud materia plngnd..."). Marcheaz o
ntrerupere a enunului, o pauza afectiv n text (Pe vremea mea...).
8. (.) Punctul, ca semn de punctuatie, marcheaza sfarsitul unui enunt; ca semn ortografic, apare in abrevieri.
9. () Virgula
- este un element de coordonare prin juxtapunere ("E tuse, e plnset, e gol.../i-i frig, i bureaz", "Acum st
parcul devastat, fatal,/Mncat de cancer i ftizie,/Ptat de rou carne-vie".)
- apare intr-o enumeratie/epitet multiplu
- separa vocativul ("Spre geamuri, iubito, privete")/constructiile in vocativ (- Mai oameni buni, ascultati!)
- separa o constructie gerunziala (Eu, vazand asta, ma retrag.)
- separa o apozitie (Maria, colega mea, a lipsit.)
- separa o propozitie incidenta (- O sa vin, zic eu, cand voi vrea.)
- marcheaza schimbarea topicii (anumite propozitii subordonate inaintea regentei Vrei, nu vrei, invata.)
- apare inaintea conjunctiilor coordonatoare adversative (dar, iar, insa, ci)
- apare inaintea adverbelor/locutiunilor adverbiale explicative (adica, anume, cu alte cuvinte, mai bine spus etc.)
- apare inaintea conjunctiilor/locutiunilor conjunctionale concluzive (deci, asadar, prin urmare, in concluzie etc.)
- apare inaintea conjunctiilor compuse: ci si, precum si, dar si
- separa constructii de tipul: sau..., sau; ori..., ori; fie..., fie; si..., si; nici..., nici etc.

1 separa doua parti de propozitie (subiect, atribut, complement, nume predicativ) sau doua propozitii de acelasi fel
4
 Tema este aspectul fundamental de via prezentat de scriitor n opera literar (iubire, natur, istorie, timp, moarte,
creaia/creatorul, destinul, familia etc).

Motivul (subcategorie a temei) este modul n care se realizeaz tema. Este reprezentat de o cifr, de un obiect
(motive acvatice/terestre/vegetale/astrale, obiecte fermecate, obiecte simbolice etc.), un sentiment (dorul, suferina,
bucuria, visarea etc.), o aciune (vntoarea, transhumana, cltoria, zborul etc.) etc.

Genul liric cuprinde operele literare n care sunt exprimate direct gnduri, idei, sentimente prin intermediul eului
liric (vocea textual)2. Textul este marcat de perspectiva subiectiv (mod propriu de a privi lucrurile, de a gndi, de a
simi), ce se reflect n ideile poetice, n conturarea atmosferei poetice, n preferina pentru anumite figuri de stil sau n
specificul elementelor de versificaie.
Mrcile lexico-gramaticale (lirism subiectiv) ale prezenei eului liric pot fi:
- verbe, pronume, adjective pronominale de persoana I singular, interjecii afective (confesiune liric/lirism de
tip confesiv).
- verbe, pronume, adjective pronominale de persoana a II-a singular, verbe la modul imperativ, substantive n
cazul vocativ, interjecii exclamative (monolog adresat/lirism de tip adresativ).
- verbe, pronume, adjective pronominale de persoana I plural (ipostaza eului liric este cea de
exponent/reprezentant al unei colectiviti).
Dac apar verbe, pronume, adjective pronominale de persoana a III-a, textul se ncadreaz n lirismul obiectiv
(eul liric este o voce impersonal, obiectiv).

Expresivitatea este capacitatea limbajului poetic de a exprima intr-o maniera plastica idei cu maxima incarcatura
afectiva si subiectiva. Se realizeaza atat prin figuri de stil, imagini artistice, sintaxa poetica, modul particular al
fiecarui poet de a folosi materialul lexical al limbii, cat si prin topica, punctuatie sau elemente de prozodie.

Reflexivitatea este caracteristica textului de a genera nevoia de lectur meditativ, mai putin afectiv. Lirismul
reflexiv are ca substan i surs a emoiei ideea filosofic, prin intermediul creia se nasc sentimentele i viziunea
poetic. Din punct de vedere stilistic, limbajul reflexiv presupune confesiunea direct, prezena mrcilor lexico-
gramaticale ale eului liric, exploatarea sensurilor conotative ale cuvintelor prin care poetul "se comunic" (T. Vianu).
Sugestia reprezint caliatea particular a stilului de exprimare aluziv prin care ideea nu se ofer direct cunoaterii
raionale, ci intuiiei, imaginaiei i sensibilitii. Se realizeaza prin utilizarea cuvintelor polisemantice si a sensurilor
conotative, enunturilor eliptice, simbolurilor, prin recurena unor cuvinte-cheie (laitmotivul, refrenul) sau prin titlu care
poate sugera tema operei.
Ambiguitatea denota caracterul "deschis" al spatiului semantic al textului poetic, valorificarea valentelor de
semnificare multipla ale unui cuvnt/unei sintagme. Este o trstur a modernismului i presupune un efort sporit de
decriptare a sensurilor. Se realizeaza prin: simboluri, utilizarea cuvintelor polisemantice, sensuri conotative, inovatii
lexicale, dislocari topice, enunturi eliptice, ermetism sintactic, alegorii, metafore etc.

2 Eul liric poate aprea n diverse ipostaze: ndrgostitul, revoltatul, contemplativul, meditativul, nostalgicul,
cuttorul de ideal etc.
5
 Titlul este un element esenial al receptrii, pentru c ofer un indiciu interpretativ al discursului poetic, ce
anticipeaz i accentueaz tema.

Particulariti prozodice

- versuri inegale, absena structurrii pe strofe, tipul de strof (monovers, distih, terin, catren, strof polimorf),
rim alb/aleatorie/monorim/mperecheat/ncruciat/mbriat, vers liber (fr rim, fr ritm), ingabament etc.

Descrierea literar (tablou) se caracterizeaz prin subiectivitate, limbaj figurat, imagini artistice, figuri de stil,
percepie particular a peisajului prezentat, avnd o funcie decorativ, poetic, simbolic etc. La nivel morfologic,
predomin adjectivele i substantivele, iar verbele sunt folosite mai ales la prezent sau la imperfect.

Scrierea cu doi/trei "i"

copil-copii-copiii - primul "i" este din rdcina cuvntului, al doilea este desinena de plural, al treilea este articol hotrt.
cerceii argintii/argintiii cercei - rdcin+plural. Cnd adjectivul e naintea substantivului, i preia articolul (al 3-lea "i").
copac-copaci-copacii - plural+articol

Valori expresive (verbul)

1. indicativ prezent
prezentul narativ - propune o perspectiva sincronica, in care timpul nararii si timpul evenimentelor narate se suprapun,
dinamizand actiunea ("Exploziile se succed organizat", "Care vine, vine, vine/Calca totul in picioare".)

prezentul istoric/dramatic - anuleaza opozitia prezent-trecut prin actualizarea unor evenimente anterioare in prezentul
naratorului si, implicit, al lectorului (Stefan cel Mare devine domn in 1457 si moare in 1504.).

prezentul etern - are rol de reliefere a unor categorii filosofice, a unor concepte etice, estetice sau cognitive, a unor
valori umane considerate atemporale ("Lumea toat-i trectoare./Oamenii se trec i mor.../ Numai poetul...,/Trece peste
nemarginirea timpului").

prezentul gnomic are ca efect stilistic suspendarea opozitiilor temporale, conferind enunturilor o valoare morala si un
grad mare de generalitate; este specific enunturilor sententioase autonome (proverbe, zicatori, maxime), meditatiilor
filosofice, cugetarilor diverse asupra conditiei umane, asupra raportului om-lume, om-divinitate, fiinta creatoare-
creatie etc. ("Vreme trece, vreme vine".)

prezentul liric realizeaza un decupaj in fluxul temporal continuu, exprimand intensitatea trairii intr-o durata
concentrata; la nivelul stilistic accentueaza opozitia dintre perspectivele temporale, valorizand clipa prezenta in
contrast cu trecutul sau cu viitorul ("Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus").

prezentul iterativ reliefeaza caracterul repetabil al ciclurilor cosmice sau existenteale, al unor actiuni etc.; valoarea
stilistica rezida in figurarea existentei ca succesiune de situatii repetabile, de ciclul inchis, de automatisme cotidiene, de
actiuni repetitive ("Iar acolo batranul dascal, cu-a lui haina roasa-n coate,/Intr-un calcul fara capat tot socoate si
socoate". Stirile incep la ora 17.).

alte valori: actiune viitoare (Plec peste doua zile.), valoare de imperativ (Pleci imediat!).

6
 2. imperfectul: actiune inceputa in trecut si neterminata, sugereaza continuitatea, durabilitatea ("Dormea intors
amorul meu de plumb"), o actiune repetata (In copilarie, mama imi citea povesti.), un viitor in trecut (Ma
grabeam sa ajung acasa, pentru ca meciul incepea peste o ora.)
3. perfect compus: are valoare absoluta, actiune inceputa si incheiata in trecut ("A fost odata ca-n povesti".),
exprima un adevar general (Totdeauna oamenii au ravnit la mai mult.), un viitor (Mai ai putina rabdare, in doua
minute am plecat.).
4. perfect simplu (narativ): situeaza prim-planul evenimentelor/al momentelor relatate, al starilor enuntate intr-un
trecut recent (concentrare epica), apropiat de timpul nararii ("Deodata se facu rece si incepu sa bata vantul").
5. m.m.c.p.: actiune terminata inaintea altei actiuni incheiate in trecut (Citisem cartea cand a aparut filmul.).
6. viitor: actiune care urmeaza sa se efectueze (Candva, imi vei da dreptate.), valoare de imperativ (Veti lua
masurile necesare!), viitor in trecut (Mircea cel Batran va obtine la Rovine o victorie rasunatoare.).
7. viitor anterior: actiune viitoare, inaintea unei alte actiuni viitoare (Voi fi batran si singur, vei fi murit de mult.).
8. conjunctiv prezent: actiune viitoare posibila/realizabila, dorita (Sa plutim cuprinsi de farmec.), nesiguranta (Sa
vin, sa nu vin...), valoare de imperativ (Sa pleci imediat!).
9. conjunctiv perfect: indoiala (Nu-mi amintesc sa fi spus asta.), o conditie in trecut (Sa fi fost mai atent...)
10. conditional-optativ prezent: actiuni posibile, a caror realizare depinde de o conditie (Daca m-as apuca de
invatat, n-as mai avea note mici.); actiuni dorite (As vrea sa ninga in seara de Ajun.).
11. conditional-optativ perfect: actiune dorita, desfasurata in trecut (As fi venit si eu.).
12. imperativ: porunca, indemn, monolog adresat ("Vino iar n sn, nepsare trist", "F-te, suflete, copil...").
13. infinitiv/supin: actiune continua, denumeste actiunea ("a cunoate-nseamn iarn,/a iubi e primvar". Ramane
de vazut cum vom proceda.).
14. participiu: actiune terminata, suferita de o fiinta/un obiect/un fenomen (A ramas cu sufletul sfasiat de durere.).
15. gerunziu: actiune in desfasurare (De-attea nopi aud plound/Aud materia plngnd...").

Pri de vorbire care prezint valoare expresiv:

1. Verbe
2. Substantive si adjective (descrieri, epitete)
3. Adverbe/locutiuni adverbiale (certitudine, posibilitate: desigur, fireste, poate etc.)
4. Dativul etic (participare afectiva: vor sa mi te-omoare)/dativul posesiv (fruntea-ti alba)
5. Conjunctii: adversative (dar, iar, insa, ci), concluzive (deci, asadar), disjunctive (sau, ori, fie),
subordonatoare (conditia-daca, concesia-desi, consecinta-incat, cauza-datorita etc).
6. Forme ale superlativului absolut (Ce repede! Prea frumos! Cat de bine! etc.)
7. Locutiuni adjectivale (de nimic, cu stea in frunte, intr-o ureche etc.)

Alternanta formelor verbale/pronominale poate marca: secvente lirice diferite, monolog adresat-confesiune,
subiectiv-obiectiv, trecut-prezent-viitor etc.

7
 Incadrarea unui text intr-un curent literar/orientare/perioada literara
1. Romantism
- grad maxim de subiectivitate
- personificarea naturii
- varietatea registrelor stilistice (popular, regional, cult)
- antiteza
- teme: iubire, natura, folclor, istorie, conditia geniului
- motive: luna, visul, geniul, demonul, codrul etc.
- evadarea in trecut/vis
- atmosfera nocturna
- ipostaze ale eului liric (indragostit, melancolic, meditativ etc.)
2. Simbolism
- cultivarea simbolului (culori, instrumente muzicale, pietre pretioase etc.)
- sugestia
- corespondentele
- sinestezia
- cultivarea versului liber
- muzicalitatea
- teme/motive: ploaia, toamna, orasul de provincie etc.
3. Modernism
- cultivarea lirismului pur, subiectiv
- particularitati de versificatie (scrierea cu litera mica la inceput de vers, strofe/versuri inegale, rima
alba/aleatorie, vers liber, ingabament etc.)
- viziunea inedita asupra lumii/omului
- concentrarea mesajului intr-o zona de mister al sensurilor (ambiguitate)
- teme: conditia tragica a fiintei, crizele existentiale etc.
- modul particular de folosire a limbajului (calitatea materialului lexical, specificul cuvintelor si al topicii
poetice, noutatea expresiei, asocieri semantice etc.)
- estetica uratului (T. Arghezi)
- expresivitatea verbala, versul liber, caracterul intelectual al poeziei, folosirea unor concepte filosofice, a unui
limbaj neologistic, tehnica ingabamentului, metafora revelatorie etc. (L. Blaga)
- discontinuitatea imaginilor, optiunea pentru cuvantul rar sau de specialitate matematica, tendinta de a da
cuvintelor in context un alt sens etc. (I. Barbu)
4. Neomodernism
- poetica a existentei, a cunoasterii
- reprezentarea conceptelor abstracte in forma concreta
- redefinirea unor teme majore dintr-o perspectiva ludica (existenta, timpul, iubirea, cunoasterea)
- limbaj prozaic, ironie, autoironie
- demitizare
- insolitul imaginilor artistice, subtilitatea metaforei
- ambiguitatea limbajului, aparenta de nonsens si de absurd
5. Traditionalism
- cultivarea formelor prozodice traditionale
- nostalgia trecutului
- evocarea universului mitic al copilariei
- tematica religioasa contextualizata in spiritualitatea romaneasca
- evocarea spiritualitatii romanesti
- evocarea idilica a satului romanesc

8
 Figuri de stil
aliteraie: repetarea unor consoane cu efect eufonic, imitativ i expresiv (vjind ca vijelia, "prin vulturi vntul viu
vuia")
alegorie: procedeu artistic constnd n exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete (fabule, ghicitori)
anacolut: construcie greit, care const n ruperea logicii sintactice a frazei (Iar el privind de sptmni / i cade
drag fata.)
antitez: opoziia dintre doi termeni (Ea un nger ce se roag El un demon ce viseaz")
asonan: rim imperfect, bazat doar pe asemnarea ultimelor sunete (Pe Arge n jos / Cu turma ai fost) sau
repetarea unor vocale cu efect eufonic (adormind n armonia)
comparaie: se compar doi termeni pe baza unor nsuiri comune ("voi fi roie ca mrul")
enumeraie: nsuirea unor termeni, aspecte, fapte referitoare la aceeai tem (Eram aa de obosit/ de primveri,/ de
trandafiri,/ de tineree/ i de rs", "Dragi mi erau tata i mama, fraii i surorile, i bieii satului")
exclamaie retoric: se exprim n mod direct sentimente de admiraie (Ct de frumoas te-ai gtit!)
epitet: exprim nsuiri deosebite ale obiectelor. Se adaug unor verbe sau substantive (n vzduh voios rsun
clinchete de zurgli). Se exprim prin: adjectiv (mndru ntuneric); adverb (se-ntinde falnic) sau substantiv
(pdure de argint). Poate fi: simplu (tain cltoare); dublu (lungi troiene cltoare); sau multiplu (cmpia se
aterne tcut, neted, uscat). Tipuri de epitete: personificator (izvorul suspin-n flori molatic), metaforic (pr
de aur), cromatic (mii de fluturi mici albastri") etc.
hiperbol: exagerarea unei nsuiri (Vod-i un munte)
imprecaie (blestem): invocarea unor forte supranaturale pentru mplinirea unor aciuni distructive ("Te blestem sa te-
mputi pe picioare...")
ingabament: continuarea ideii n versul urmtor, fr pauz marcat (Eu/stau pe rm i sufletul mi-e dus de-acas)
interogaie retoric: adresarea unei ntrebri la care nu se ateapt rspuns (Voi suntei urmaii Romei?)
invocaie retoric: adresarea ctre o persoan absent sau imaginar de la care nu se ateapt nicio intervenie (Cum
nu vii tu, epe Doamne...)
invectiv: cuvnt jignitor la adresa unei persoane sau situaii (nite miei)
inversiune: schimbarea ordinii fireti a cuvintelor (i din a chaosului vi)
metafor: se nlocuiete un termen obinuit cu unul neobinuit (cuibar rotind de ape)
onomatopee: imitarea unor sunete (un tropot de copite, potop ropotitor)
oximoron: asocierea a dou cuvinte ce exprim noiuni contradictorii (dureros de dulce)
personificare: se atribuie nsuiri omeneti lucrurilor, fenomenelor ("izvoare plng n vale")
repetiie: folosirea succesiv a unui cuvnt, grup de cuvinte (Manole, Manole/Metere Manole)
sinestezie: imaginea este perceput pe calea mai multor simuri (cntecul tu o lavand sonor)
9
 tautologie: cuvinte compuse cu valoare de superlativ absolut (Zna znelor, frumoasa frumoaselor); repetarea unui
cuvnt, dar cu funcii sintactice diferite sau alturarea unor propoziii identice ca neles (Frate, frate, dar brnza-i pe
bani; Ce-i frumos, e frumos).

Paralelismul const n reluarea aceleiai structuri sintactice n mai multe versuri.

anafora: repetarea unui cuvnt (mai multe cuvinte) la nceputul unor versuri, strofe etc. (Se oglindi adnc n el / De
zece ori fr sfial, /Se oglindi n pielea-i cheal)
epifora (opusul anaforei): repetarea unui cuvnt (grup de cuvinte) la sfritul unui vers (Salonul alb visa cu roze
albe / Un vals de voaluri albe)

Imagini artistice

VIZUALE - Zapada cristalina pe campii stralucitoare...

AUDITIVE - In paduri trasnesc stejarii...
OLFACTIVE Flori albastre tremur ude n vzduhul tmiet.
SINESTEZICE- Primvar.../O pictur parfumat cu vibrri de violet.
STATICE Iar pe-ntinderea pustie, fr urme, fr drum...
DINAMICE Pe copite iau n fug faa negrului pmnt...

Ideea poetic este atitudinea scriitorului fa de aspectul fundamental de via prezentat (fata de tema).

Arta poetic (ars poetica, crez artistic/poetic)

Conceptul de art poetic exprim un ansamblu de trsturi care compun viziunea despre lume a unui scriitor, despre
menirea lui i despre misiunea artei sale, ntr-un limbaj literar care-l particularizeaz. Limbajul se caracterizeaza prin
reflexivitate, textul incadrandu-se in lirismul de tip subiectiv.

Viziunea artistica este modul n care autorul ilustreaz viaa, n care recreeaz lumea cu mijloace specifice; este
conceptia despre lume a unui scriitor.

10